17
Anul XIII,nr 48REVISTĂ A FUNDAŢIEI CULTURALE “GAVRIIL GALINESCU ”- HANGU Moto: „ În credinţă e speranţă, e echilibru, E înviere, când sufletul e înconjurat de moarte, E uitare, când memoria e rană deschisă, E lacrimă binefăcătoare, când sufletul e rug aprins.” Adrian Alui Gheorghe … fără domnul Teoctist Galinescu E trist, e foarte trist, ca revista la care el a pus piatra de temelie, care a reprezentat, în ultimă instanţă, profesiunea de credinţă a domnului Teoctist Galinescu, sa creioneze pe frontispiciu acest titlu. Avem, la îndemână, un milion de posibilităţi de a deveni mai buni, mai frumoşi, mai blânzi, mai sensibili, un milion de posibilităţi de a ne pava cărările, dintre marile şi inevitabilele cotituri ale vieţii, cu irişi, cu speranţe, cu crini, cu bucurii, avem un milion de posibilităţi de a colora existenţa noastră în nuanţele deschise ale curcubeului şi de a alunga umbrele viselor urâte cu zâmbete, un milion de posibilităţi de a crea poduri de flori, peste marile abisuri ale existenţei şi de a le arăta celor din jur, fărâme de iubire, dar nici măcar o posibilitate, una singură, de a fugi din calea finalului inevitabil. Domnul Galinescu sufletul spiritualităţii din „Ţara Hangului” - un om inteligent, blând, jovial, curajos, puternic şi extraordinar de perseverent, a exploatat fiecare dintre aceste posibilităţi, până când, în ziua de 10 august 2008, şirul lor s-a întrerupt irevocabil. Nu i-a mai rămas decât o singură posibilitate, cea mai nobilă, mai specială şi mai importantă, aceea de a învinge timpul, prin tot ceea ce a fost şi a realizat. A plecat, lăsând în urmă o întreagă enciclopedie, cu documente, fotografii, hărţi, lucrări şi trei volume care au văzut lumina tiparului, Ţara Hangului”, „Plutaşii pe Bistriţa” şi „În zile de sărbători”, cărţi care ne vorbesc despre viaţa hanganilor, pe care i-a iubit şi i-a respectat atât de mult. A plecat, lăsând în urmă amintirea unui dascăl serios, corect şi obiectiv, amintirea unui om plin de iniţiativă şi de viaţă, sub amprenta căruia s-a înfiinţat „Fundaţia Culturală Gavriil Galinescu” şi, mai târziu a fost editată revista „Ţara Hangului”, pe care a reuşit, semnând cu sufletul,dar şi implicându-se material, să o aducă la numărul 47. A plecat, lăsând în urmă amintirea unui hangan, cu spiritul mereu treaz şi deschis spre noi orizonturi, care nu şi-a uitat niciodată originile şi nici „Ţara Hangului”, de unde s-a ivit anume, pe 24 iulie 1921, să poarte peste ani, tradiţia acestei localităţi pentru (continuare în pag. 3) Director fondator-TEOCTIST GALINESCU

ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

Anul XIII,nr 48REVISTĂ A FUNDAŢIEI CULTURALE “GAVRIIL GALINESCU ”- HANGU

Moto:

„ În credinţă e speranţă, e echilibru, E înviere, când sufletul e înconjurat de moarte,

E uitare, când memoria e rană deschisă, E lacrimă binefăcătoare, când sufletul e rug aprins.”

Adrian Alui Gheorghe

… fără domnul Teoctist Galinescu

E trist, e foarte trist, ca revista la care el a pus piatra de temelie, care a reprezentat, în ultimă instanţă, profesiunea de credinţă a domnului Teoctist Galinescu, sa creioneze pe frontispiciu acest titlu. Avem, la îndemână, un milion de posibilităţi de a deveni mai buni, mai frumoşi, mai blânzi, mai sensibili, un milion de posibilităţi de a ne pava cărările, dintre marile şi inevitabilele cotituri ale vieţii, cu irişi, cu speranţe, cu crini, cu bucurii, avem un milion de posibilităţi de a colora existenţa noastră în nuanţele deschise ale curcubeului şi de a alunga umbrele viselor urâte cu zâmbete, un milion de posibilităţi de a crea poduri de flori, peste marile abisuri ale existenţei şi de a le arăta celor din jur, fărâme de iubire, dar nici măcar o posibilitate, una

singură, de a fugi din calea finalului inevitabil. Domnul Galinescu – sufletul spiritualităţii din „Ţara Hangului” - un om inteligent, blând, jovial, curajos, puternic şi extraordinar de perseverent, a exploatat fiecare dintre aceste posibilităţi, până când, în ziua de 10 august 2008, şirul lor s-a întrerupt irevocabil. Nu i-a mai rămas decât o singură posibilitate, cea mai nobilă, mai specială şi mai importantă, aceea de a învinge timpul, prin tot ceea ce a fost şi a realizat. A plecat, lăsând în urmă o întreagă enciclopedie, cu documente, fotografii, hărţi, lucrări şi trei volume care au văzut lumina tiparului, „ Ţara Hangului”, „Plutaşii pe Bistriţa” şi „În zile de sărbători”, cărţi care ne vorbesc despre viaţa hanganilor, pe care i-a iubit şi i-a respectat atât de mult. A plecat, lăsând în urmă amintirea unui dascăl serios, corect şi obiectiv, amintirea unui om plin de iniţiativă şi de viaţă, sub amprenta căruia s-a înfiinţat „Fundaţia Culturală Gavriil Galinescu” şi, mai târziu a fost editată revista „Ţara Hangului”, pe care a reuşit, semnând cu sufletul,dar şi implicându-se material, să o aducă la numărul 47. A plecat, lăsând în urmă amintirea unui hangan, cu spiritul mereu treaz şi deschis spre noi orizonturi, care nu şi-a uitat niciodată originile şi nici „Ţara Hangului”, de unde s-a ivit anume, pe

24 iulie 1921, să poarte peste ani, tradiţia acestei localităţi pentru (continuare în pag. 3)

Director fondator-TEOCTIST GALINESCU

Page 2: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 2 Anul XIII, nr 48

DIN PARTEA REDACŢIEI

A N U N Ţ

Începând cu acest număr, revista „Ţara Hangului” îmbracă o haină nouă, un prilej special pentru a mulţumi, din suflet, tuturor colaboratorilor, prietenilor şi, nu în ultimul rând, sponsorilor, pentru consecvenţa şi loialitatea cu care au susţinut spiritual şi material, apariţia acestei reviste, informându-i, totodată că suntem deschişi la propunerile şi sugestiile venite din partea lor şi că ne dorim să păstrăm neatinse relaţiile pe care regretatatul învăţător Teoctist Galinescu - fondatorul acetei reviste - şi toţi membrii colectivului de redacţie, le-au avut cu aceştia. Îi rugăm, de asemenea, să ne ierte dacă, uneori conţinutul sau forma revistei noastre nu au fost aşa cum şi-au dorit, sau poate că, din când în când, i-am dezamăgit. Mai avem multe de învăţat până să ajungem profesionişti, în ale jurnalisticii. Menţionăm că paginile revistei aşteaptă noi colaboratori, iar agenţii comerciali şi firmele care vor să-şi extindă aria de promovare a produselor şi serviciilor pe care le oferă, îşi pot găsi, în revista noastră, un nou prieten care să le facă publicitate. În speranţa că am lăsat o mână întinsă tuturor, vă mulţumim pentru timpul acordat şi vă aşteptăm! Redactor şef, Liliana Bostan

REDACŢIA

Ţara Hangului Revistă cultural-istorică, Cu apariţie trimestrială Anul XIII, numărul 48

Editată de „Fundaţia Culturală „Gavriil Galinescu” HANGU – NEAMŢ

Preşedinte de onoare:

TEOCTIST GALINESCU Preşedinte executiv: Înv. Floarea Cloţer

Director revistă: Prof. GHEORGHE DRUGĂ

Redacţia:

Bibliotecar Liliana Bostan, redactor-şef, Prof. Gheorghe Drugă,

Prof. Dorel Rusu, Ec. Mihai Conuţ – Manager RECL,

Prof. Vasile Marcoci, Înv. Florica Galinescu,

Ing. Mihai Bulai, Preot Ioan Simiraş

Comitetul de conducere: Înv. Floarea Cloţer

Prof. Gheorghe Drugă

Publicaţia este scrisă în catalogul De presă RODIPET Neamţ, la nr.9009/1996,

ISSN1582-8972

Telefoane de contact: Liliana Bostan – 0731024838 Gavril Lupu – 0233/257524 Mihai Conuţ - 0730852042 Dorel Rusu - 0746234493

Culegere, tehnoredactare, procesare foto:

Mihai Conuţ, Vasile Marcoci 16 pagini-2 LEI

Page 3: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 3 Anul 13, nr 48

… fără domnul Teoctist Galinescu -continuare din pagina 1-

spiritualitatea căreia a sacrificat tot ce se putea sacrifica. Nu s-a plâns niciodată, chiar dacă existenţa lui nu a curs liniştită şi fără griji, ci a fost plină de

evenimente dificile, care scoteau la iveală, atunci când ni le povestea, durerile adânc ascunse în suflet.Mereu avea câte o idee novatoare, era continuu în acţiune, ca şi cum îi era teamă că n-o să-i ajungă niciodată timpul, pentru câte avea de făcut. Cu un caracter extraordinar de puternic, cu spiritul său mobilizator, onest şi optimist, a insuflat noilor generaţii respectul şi consideraţia pentru tradiţii şi pentru cei care au slujit cu credinţă şi curaj, patria. . A plecat… Despărţirile sunt triste şi grele, indiferent de conjunctură. Marile despărţiri însă, îţi sfâşie sufletul, îţi frâng aripile şi sparg gândurile în mii de cioburi. Despărţirea definitivă, de domnul Galinescu Teoctist nu poate avea o altă conotaţie, pentru noi, cei care l-am cunoscut şi l-am iubit. Mult mai profund, mai acut şi mai dureros simte această despărţire soţia lui, doamna Galinescu Florica, o femeie de excepţie, o femeie extraordinară, care îţi smulgea zâmbete, oricât de supărat ai fi fost. Indiferent din ce motive, dar mai ales cu cine, ajungeai acolo, soţii Galinescu te primeau cu zâmbetul pe buze şi cu braţele deschise, gata să-şi descopere sufletul, să-ţi vorbească prietenos şi cald, să-ţi arate toată arhiva, inventariată pe ani şi pe domenii. Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora zeii le-au îngăduit, printr-un miracol, să se întâlnească şi că, acolo, în căsuţa lor, mai mult decât oriunde în altă parte, domneşte pacea, liniştea şi armonia. Cu gândul că domnul Galinescu ne priveşte din ceruri şi zâmbeşte, suntem alături de întreaga familie, în această tristă despărţire. Ne vom aminti mereu de el.

Redactor – şef, Liliana Bostan ________________________________________

O DOINĂ DIN TEMNIŢA AIUD De departe, din Aiud, Bocetele se aud ... După ziduri cu zăbrele, Putrezesc oasele mele. Refren: Luceafăr de noapte Cu raze şi şoapte, Adu-mi-l acasă Vreau să-i fiu mireasă.

Sângerează munţii grei C-au rămas pustii şi ei, Apele în văi s-adună Să purtăm jalea-mpreună . Refren: Luceafăr de noapte Cu raze şi şoapte, Adu-mi-l acasă Vreau să-i fiu mireasă

(Auzită de la învăţătorul TEOCTIST GALINESCU, fost deţinut politic în temniţa AIUD, în perioada 12 august 1949 – 5 aprilie 1951 şi publicată de prof. DOREL I. RUSU. Chiriţeni, 14 iulie 2007

Page 4: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 4 Anul 13, nr 48

HERALDICĂ HERALDICĂ HERALDICĂ HERALDICĂ

„BLAZONUL FAMILIAL” – Mihail Sturdza(1795 – 1884)

Recent, întâmplător, a fost descoperit blazonul familial al fostului domnitor al Principatului Moldovei, Mihail Sturdza. (1834- 1849). Blazonul este confecţionat din bronz, având o lungime de 40 cm, o lăţime variind între 12 şi 16 cm şi o greutate de 2,200 kg. Surprinzător, acesta cuprinde în emblema sa, simbolul heraldic muntean – Acvila cruciată încoronată, cu aripile deschise şi cu capul întors. Aceasta susţine scutul în centrul căruia se află monograma familie „M.S”, în stil rococo. Sub scut se află o eşarfă cu deviza: „Cu noi Dumnedeu”. Acest blazon, după tehnica execuţiei şi după inscripţie, pare să fi fost confecţionat în primii ani după Unirea Principatelor. Simbolul heraldic – acvila cruciată încoronată simbolizând nostalgia pentru tronul celuilalt principat – Muntenia, care i-a fost oferit, în anul 1839, de Ion Ghica, emisarul „partidei naţionale” muntene, precum şi dorinţa acestuia de a a

deveni domn al Principatelor în 1829, unde, de altfel şi candidase.

_______________ ___________________________________ POIANA TEIULUI

Comuna Poiana Teiului se află la o importantă intersecţie de drumuri dinspre Moldova spre Transilvania şi invers. Această intersecţie este marcată prin existenţa viaductului de la Poiana Largului, nu departe de „Piatra Teiului” – monument al naturii. În spaţiul geografic al comunei se pot realiza următoarele forme de turism:

• montan: - la stânile din acest spaţiu; - la sfânta mănăstire „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” (impactul religios) – sat Petru Vodă

• Sportiv: - pe lacul Bicaz (Izvorul Muntelui) în zona

Viaductului Poiana Largului; - pe lacul de acumulare din satul Poiana Teiului; - vânătoare sportivă pe fondul de vânătoare a Ocolului Silvic Galu.

• Cultural-ştiinţific: - vizită la muzeul zoologic „Constantin Romanescu” din satul Dreptu; - alte puncte turistice care pot fi vizitate de turiştii în tranzit: a) o moară cu apă – pe Pârâul Bolătăului, din satul Petru Vodă – la Gh. Bârsanu b) 2 fierării în satul Dreptu, proprietari Ion Olaru şi Ion Macovei. c) pensiuni turistice: la punctul Poiana Largului, în imediata apropiere a viaductului Poiana Largului, proprietari: Mihai Crăciun şi Gh. Răzmeriţă; d) stânca Piatra Teiului, ş.a.

Prof. Scripcaru Paul-Vasile şi Scripcaru Bogdan

Prof. Ioniţă Dumitru-Bistriţa - Farcaşa

Page 5: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 5 Anul 13, nr 48

I N C I T A R E L A L E C T U R Ă ====================================================================================================================================================================================================

EMINESCU ISTORIC, PREŢUIT DE NICOLAE IORGA “MILENIUL ÎNTUNECAT”

Autorul Dan Ion Predoiu – Membru titular al Academiei Oamenilor de ştiinţă din România, membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din România – impresionează, de la început, prin titlul completat cu, ”MILENIUL ÎNTUNECAT” al celor 1000 de ani de interzicere a denumirilor “dac” si “Dacia” Cartea este bine structurată şi gândită pe patru părţi distincte, dar relaţionate din punct de vedere conceptual.

Originea, unitate si continuitatea noastră în spatiul românesc

Eminescu – istoric al originii noastre dacice Lupta pentru menţinerea limbii române Reconstituirea datelor mileniului întunecat

Cartea este foarte densă si concentrată cu date istorice, este esenta titlului. Are un continut complex, referindu-se la limbă, economie, politică, istorie, cultură, religie, evolutia claselor sociale, etc. Titlurile foarte scurte si sugestive incită la citire si nu poti sări peste ele, fără să le fi citit. Este o istorie amănuntit documentată, romantată, plăcută, agreabilă si se citeste cu interes. Pentru a sugera elemente combinate de proză – poezie, autorul apelează la textele lui Eminescu precum ”Rugăciunea unui Dac”, în care poetul se roagă pentru dusmanul său care a hotărât interdictia de a folosi numele de ”dac” si de ”Dacia” sau ”Memento mori” ca dovadă a convingerilor profunde ale poetului privind descendenta dacică a poporulu român ca si moto-ul din Scrisoarea I ”Şi când propria ta viată singur n-o stii pe de rost, O să-şi bată alţii capul s-o pătrunză cum a fost?” Apreciez efortul depus de autorul cărţii ani de zile pentru invesigarea unui însemnat material documentar, care i-a permis să redacteze o carte de referintă în domeniu, utilă pentru tot românul dornic să cunoască trecutul neamului românesc. Mă bucură faptul că am o astfel de carte în biblioteca mea. Felicitându-l pe autor cu acest prilej, aştept cu interes alte apariţii în domeniu. Doctor în economie, Susana Geangalău Piatra Neamţ

D e r e ţ i n u t :

„E mai bine să ai jumătate din ceva, decât totul din nimic. ” „Lipsa bucuriei schilodeşte sufletul oricui.” „Compromisurile, oricare ar fi ele, nu te lasă să te înalţi.” „Prietenia sfârşeşte acolo unde începe neâncrederea.”

„Disperarea se naşte din teama că Dumnezeu nu mai este lângă noi. ” „Mulţi pierd micile bucurii ale vieţii, aşteptând marea fericire.”

„Nefericirea te face vulnerabil, continua suferinţă te face nedrept..” „Să nu faci rău nimănui, ca să nu-ţi faci rău ţie.”

Page 6: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 6 Anul 13, nr 48

R E S T I T U I R I

În vara anului trecut, fiind într-o vizită la domnul Galinescu, l-am rugat să scrie ceva despre Şesul Hangului, vestitul şes despre care încă îşi mai amintesc hanganii mai în vârstă. După cîteva zile, fiind iarăşi în vizită la domnul Galinescu, acesta mi-a înmânat un caiet simplu, pentru şcolari, ale cărui prime foi erau scrise de propria mâna. Conţinea evocarea intitulată Şesul Hangului.

Consider că cele ce au fost scrise pentru hangani trebuie redate hanganilor, adică celor pe care domnul Galinesu i-a preţuit în mod deosebit.

profesor, Gheorghe Drugă

ŞESUL HANGULUI De TEOCTIST GALINESCU

“Pentru cei ce am trăit şi ne-am născut la munte, spaţiul aluvionar mai larg, format în aval de confluenţa pârâului Hangu cu Bistriţa, ni s-a părut o întindere destul de mare, căruia locuitorii i-au zis simplu, „ Şesul Hangului“. Şi, întradevăr, iniţial, în special după împroprietărirea din 1921, după primul război mondial, parcelat, fără garduri între proprietăţi şi fără case, această mică depresiune intramontană merita denumirea de şes. Şoseaua naţională care îl traversa îl împărţea în două, era situată paralel cu Bistriţa şi era numerotată, kilometric de la Bacău. Kilometrul 102 era în centrul Buhalniţei, vis à vis de cârciuma lui Chele Victor, iar kilometrul 103 era la poarta ţarinii, unde stătea muzicantul Albină, unde se limita Şesul Hangului cu satul Buhalniţa, iar la Hangu, poarta ţarinii era la km. 105_+ 600, deci, în lungime Şesul Hangului avea circa 3 km. Şi era lat de 1 km şi 500 m. Parcelele împroprietăriţilor erau pe partea stângă a şoselei spre nord, iar partea dinspre sud era

islazul vacilor cu lapte din Gura Hangului. Pentru fiecare parcelă exista drum de acces.În lungime Şesul avea o terasă aluvionară, cu o diferenţa de nivel până la 10 m., numită Coasta Şesului. Nu erau case de locuit decât numai pe la km, 105, spre nord de şosea unde locuiau familiile Vasile Herlea zis şi Ţaranu şi Boboc şi Gheorghe Aboanei zis şi Zaharia, iar pe la km. 104 + 500, la sud de şosea, Aftanasă Creţu şi Costică Ursu. Aceasta era prin deceniul 3, secolul XX, fiindcă, în deceniile 4 şi 5, mulţi dintre cei împroprietăriţi şi-au construit case şi a devenit prelungirea satului Gura Hangului, până la Aftanasă Creţu. Hotarul între Hangu şi Buhalniţa era la km. 104 unde era şi o fântână, bine plasată pentru cei care mergeau pe jos. În lungul Şesului, spre nord, cam la picioarele pantei, mai era un drum care lega uliţele dintre parcele şi cu Hangu (Malu-Netedu), pe care un bătrân din Hangu, Aftanasă Farcaşanu, l-a numit „ Drumul Datornicilor“, explicându-mi că acei locuitori care aveau datorii, nu mergeau pe drumul mare

(şoseaua), ci pe acest drum lăturalnic. În adevăr, „ Poarta Ţarinii“, era poarta care bara drumul (şoseaua naţională), cu paznic retribuit de săteni, pentru a nu permite vitelor răzleţe să distrugă ogoarele. Pe islazul vitelor, vacile erau păzite de un cetăţean numit văcar. Dimineaţa prelua vitele la „ Poarta Ţarinii“ şi le preda tot acolo. Pe islaz nu erau copaci şi nici adăpost pentru om sau pentru vite, pentru vremuri cu soare puternic sau cu ploi şi furtuni. Pe şes, ca şi pe ogoarele din sat, se cultiva, în special, porumbul hăngănesc sau păpuşoi, cum îi spuneau hanganii. S-au mai cultivat grâu, secară, ovăz, trifoi, lucernă, sfeclă furajeră şi alte culturi. Arăturile se făceau cu plugul tras de boi sau cu cai. Erau întreţinute cu două praşile şi numai rareori, când erau ploi multe, se efectuau trei praşile, pentru a nu năpădi buruienile, culturile

- continuare în pag.7-

Page 7: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 7 Anul 13, nr 48

ŞESUL HANGULUI continuare din pag.6

Şi şcoala era împroprietărită cu vreo două hectare în folosinţa directorului şcolii şi erau lucrate de elevi, pentru îndrumări agricole, dar şi cu zile de clacă, prestate de părinţii elevilor. Porumbul se recolta rupându-se de pe strujan, pe ogor; era transportat acasă şi seara se făceau aşa zisele clăci, în special cu tineret, se cânta, se recita , se spuneau basme. Îmi amintesc de un ţăran analfabet care ne recita poezia cu vaporul Titanic. Îl chema Vasile Marian, care cânta cu o voce de tenor-bariton. Câtă comoară din creaţia populară spontană, pe care, dacă aş fi putut să o înregistrez, ar fi fost de o valoare deosebită. La clăci am aflat - versificată şi cântată - drama arderii bisericii de la Costeşt-Argeş:

Foaie verde de cireşi Ce stai, Doamne, şi jeleşti,

Nimănui nu povesteşti De focul de la Costeşti

. Într-o zi de sărbătoare

Cam pe la Vinerea Mare Când prohodul se cânta,

O coroană foc lua.

Sare lumea ca s-o stingă, Altă coroană s-aprinde,

Şi vezi, Doamne, cum ardea, Nimeni, Doamne, n-o stingea.

( atât îmi amintesc-n.a.) Era o biserică de lemn cu geamuri mici, cu uşă strâmtă; credincioşii s-au îngrămădit în

uşă şi n-a mai putut nimeni ieşi şi aşa au ars şi oamenii. Strujenii erau seceraţi şi legaţi în snopi, sau erau cosiţi şi clădiţi în girezi, nutreţ pentru animalele mari, în timp de iarnă. La Poarta Ţarinii era şi casa laui Gheorghe Zaharia ( Aboanei), care, întreprinzător, avea şi o prăvălioară cu mărfuri necesare sătenilor, dar cunoştea şi meseria de brutar, realizând pâine coaptă la cuptor, deosebit de gustoasă, pe care, rupând din scobitură, o mâncam aproape pe jumătate, până acasă , când eram trimis după pâine. Odată, după ce am ieşit cu pâinea din prăvălie, m-a oprit un cetăţean şi mi-a cerut să-i dau pâinea. N-am protestat şi i-am dat-o. M-a chemat să merg cu el în prăvălie la Zaharia. Cetăţeanul a verificat cântarul dacă este corect şi a cântărit pâinea, care avea un kg. L-a felicitat pe Zaharia, care i s-a adresat cu titulatura de „ Domn Primar“. Primarul era Toader Bălănescu.

Şesul Hangului, pe islaz, a servit şi ca aerodrom pentru avioanele sanitare. Când se întâmpla să aterizeze vre-un avion, tot satul, cu mic, cu mare, alerga să-l vadă de aproape. Am alergat şi eu odată.

Vis à vis de lotul şcolar, la sud de şosea pe islaz, afost amenajat un teren de fotbal cu porţi de mărime normală şi a fost ridicat şi un pavilion dintr-un brad înalt de 7-8 m., iar la activităţile străjereşti era înălţat tricolorul în timp ce se cânta

imnul străjerilor: „ Trei culori cunosc pe lume“. Asta în timpul regelui Carol al II-lea. Mărturie -există o fotografie la inaugurarea terenului cu preotul Mihai Galinescu, însoţit de dascălul Gavril Galinescu, în costum naţional, oficiind Te Deum-ul, cu participarea învăţatorilor, sătenilor şi străjerilor, care stau în genunchi . ( între 1935-1940). În timpul primului război mondial, preotul Mihai Coroamă ( înfiat de preotul Vasile Coroamă de la Stejaru-Pângăraţi) era elev la Şcoala Normală şi a venit in vizită la dascălul Ion Galinescu, unchiul său. Era o iarnă foarte grea şi pe Şesul Hangului şoseaua nu se mai cunoştea decât după stâlpii de telegraf. Deşi Mihai a fost sfătuit să nu plece de la Ion Galinescu, pe o aşa vreme şi asupra nopţii, spre Stejaru, curajos, a plecat. A auzit urlete în depărtare. Nici o casă prin apropiere

Singura scăpare nu puteau fi decât stâlpii de telegraf şi simţind apropierea unei haite de lupi, de frică a reuşit să se aburce pe un stâlp până la paharele de susţinere a sârmelor, iar lupii roată împrejurul stâlpului şi aşteptau să le pice prada. Noroc că tocmai s-a nimerit să traverseze Şesul o caravană de cărăuşi, care au fă cut larmă şi lupii au fugit şi Mihai a scăpat întorcându-se la unchiul său , la Hangu

continuare in pag.8

Page 8: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 8 Anul 13, nr 48

ŞESUL HANGULUI continuare din pag.7

. O altă istorie cu lupii care hălăduiau in haite iarna pe Şesul Hangului, s-a întâmplat în seara de 7 ianuarie

de Sfântul Ioan, prin deceniul 4, secolul XX. Tata, Ioan Galinescu,cântăreţ bisericesc şi bun gospodar, era bine văzut în sat. Au venit in vizită, de

patron, preotul, învăţători, avocaţi şi alţi prieteni, neinvitaţi. Bineînţeles pregătirea era corespunzătoare şi se făcea faţă.

Avea vreo 30 de oi şi în seara patronului au fost uitate să fie închise în grajd. Lupii au dat târcoale şi găsindu-le neasigurate au făcut mare hram omorându-le aproape pe toate.

Erau la Poarta Tarinii, la sud de şosea, pe izlaz, nişte gropi mari rămase de la construcţia şoselei, adânci de 5-7 metri.

La 22 iunie 1948, când am fost arestat, maşina a avut o pană de curent chiar în dreptul acelor gropi. Era o noapte întunecoasă. Comisarul Aramă şi şoferul erau preocupaţi de rezolvarea penei şi m-am gândit ce ar fi să fug, fiindcă cunoşteam locurile, dar m-am socotit că poate fi o cursă. Am aruncat doar volumul de poezii al lui Octavian Goga, care mi-l luase la percheziţie şi pe care eram iscălit. L-am găsit acasă, după 5 ani, cândam fost eliberat.

=============================================================== PROIECTE ÎN HANGU

Domnul Gavril Lupu, se află la cel de-al treilea mandat de Primar al comunei Hangu. Acest fapt denotă că cetăţenii comunei l-au ales în anul 2000, pentru că au avut încredere în el ca om, dar mai ales ca reprezentant al intereselor lor şi l-au reales, în 2004 şi, mai apoi, în 2008, pentru că nu i-a dezamăgit, pentru că şi-a respectat promisiunile şi, pentru că, a dovedit că le este alături, prin toate proiectele care s-au materializat în comuna noastră, în această perioadă, în care a exploatat orice oportunitate oferită prin accesarea de fonduri nerambursabile, pentru a îmbunătăţi condiţiile de trai ale hanganilor. Printre proiectele derulate anul acesta, amintim că s-a aprobat “Proiectul Integrat pentru “Alimentare cu apă , canalizare, staţie de epurare şi modernizare drumuri comunale în Buhalniţa, Grozăveşti şi Rugineşti”, în valoare de 2,5 milioane Euro, urmând a se efectua licitaţii pentru întocmirea proiectului tehnic şi pentru firma care va efectua lucrările. Amintim şi proiectul prin care se urmăreşte construirea, în centrul comunei Hangu a unei Săli de sport, de dotările căreia vor beneficia toţi cetăţenii comunei. Lucrările la sala de sport vor începe la finele acestui an. Pentru a înfrumuseţa aspectul comunei, se urmăreşte amenajarea unui parc, în centrul comunei, cu spaţii verzi şi locuri de joacă pentru copii, proiect trimis spre aprobare, la Ministerul Mediului.

În acest moment, pe masa de lucru, se află “Proiectul Integrat intercomunitar Hangu – Poiana Teiului – canalizare, staţie de epurare şi modernizare drumuri comunale, în Hangu, Chiriţeni şi Grozăveşti”.

REDACŢIA

Page 9: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI PAGINA 9 Anul 13, nr 48

Un”Cetăţean de onoare” al comunei Poiana Teiului

NICOLAE ALECSANDRESCU (n. 1923)

Scrieri ale sale:

- Trilogia ”Lungul drum al rugăciunii” compusă din: 1. “Romanţa unei tinereţi” (Povestiri de pe Valea Bistriţei, 1985) 2. “Prizonierul îndrăgostit”, Roman, 1989 3. “Femeia fiordurilor”, Roman, 1986. “Iubiri neîmplinite” (Incorigibila), Roman, 1993 “Poiana margaretelor”, Volum de versuri, 1988 “Răsplată târzie”, Povestiri, 1993 ş.a.

Fragmente din opera sa: ”Nicăieri în lume nu e mai frumos, mai bine ca la noi pe Valea Muntelui” (“Romanţa unei tinereţi”, p. 28) ”În perioada 23-26 mai 2000, regina Margareta a II-a a Danemarcei, a venit în ţara noastră, în România. Eveniment. Cu această ocazie a vizitat şi oraşul Piatra Neamţ în drum spre mănăstirile din nordul Moldovei. De data asta am zărit-o, am putut s-o văd şi la televizor. Poate că ar fi fost bine să-i fi oferit în dar, un exemplar din cele trei volume scrise de mine despre frumoasa Danemarcă, despre familia regală ... dar.” Nu m-am putut apropia de un ”asemenea oaspete de onoare”, de o veche cunştinţă, din cauza puzderiei de forţe de ordine, mari democraţi ... tot ei ... în fruntea ţării, in primele rânduri şi în funcţii înalte ... Asta-i ...”

(Însemnări, 20 – iunie) Obs: Nicolae Alecsandrescu a fost şi pilot de război, prizonier în câteva ţări din Europa. În Danemarca: a fost reţinut şi în închisoarea GRENA, de unde a fost graţiat de fostul rege al Danemarcei – Cristian al X-lea. Despre această ţară scrie în cărţile sale: “Prizonierul îndrăgostit” şi “Femeia fiordurilor”. În ţara lalelelor a lucrat şi la o intreprindere de comerţ exterior, firma HOKI, din oraşul HORSENS. ”La podul cel vechi din Zahorna, la una din căsoaie, sub ea, trăia o lostriţă. Se construia podul cel nou din beton. Un inginer din Bucureşti era aşteptat în vizită pe acest şantier. Trebuia să fie primit mai aparte. Inginerul italian, LO CATELLI, care conducea lucrările de construcţie a podului, a aşezat dinamita la căsoaie şi au prins lostriţa ... Biata ... a gemut îngrozitor când au scos-o afară din apă, pe uscat. Oamenii au mai lovit-o în cap şi cu toporul. A mai gemut de câteva ori ca un copil încât îţi rupea inima de durere.” (“Povestiri de pe Valea Bistriţei”, p. 68) ”Când venea luna lui septembrie, mama, după ce-mi termina de spălat, îmi călca cu multă grijă hainele, le împăturea frumos, le netezea cu mânile ei muncite, apoi, pe ascuns, cu dosul palmei îşi ştergea lacrimile ce se rostogoleau grăbite pe obraz.” (“Povestiri de pe Valea Bistriţei”, p. 71) D e r e ţ i n u t : (Restituite pentru tipar de prof. DOREL I. RUSU, Topoliceni, 28 iulie 2008)

„Sunt poveri pe care nu se cuvine să le abandonezi şi nici să le aşezi pe umeri străni”. „Adolescenţa este vârsta când toată vitregia existenţei, se topeşte în puterea de neânfrânt a inocenţei.” „ În adâncul sufletului, fiecare dintre noi ar vrea să fie înţeles, iubit şi apreciat.”

Page 10: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 10 Anul 13, nr 48 Cărţi noi în Ţara Hangului „ Ceahlăul, realitatea unui mit”

- În 2008 a văzut lumina tiparului cartea „CEAHLĂUL, REALITATEA UNUI MIT”, lucrare cu caracter monografic, elaborată de prof. Dr. Daniel Dieaconu şi prof.dr. Iulian Săndulache, cuprinzând un studiu complex şi aprofundat asupra Muntelui Ceahlău şi a zonelor limitrofe acestuia. Realizată în excelente condiţii grafice, însoţită de hărţi, planşe şi numeroase poze cu valoare documentară, dintre care multe cu o vechime apreciabilă, această lucrare, prin volumul şi calitatea informaţiilor, prin zestrea de idei conţinută, satisface exigenţa unor lucrări ştiinţifice cu multiple valenţe. Iubitorul istoriei acestor locuri, turistul în căutare de frumos şi inedit, vor găsi încă o călăuză, iar cercetătorul , un bogat material documentar. Autorii, deşi prinşi de obligaţii profesionale, au găsi răgazul necesar unei astfel de intreprinderi (deloc uşoară), care reclamă timp, efort şi pasiune. Prima parte a lucrării (capitolele I – VIII) este afectată evoluţiei colectivităţilor umane din acest spaţiu, în condiţiile frământatelor evenimente istorice şi a existenţei marii proprietăţi moşiereşti, cu relaţiile ei specifice, cu detalieri privitoare la toponimie, la fondul legendar, la tradiţii, obiceiuri şi credinţe, la firea, portul şi înfăţişarea munteanului de aici. Vestigiile arheologice probează existenţa omului în acest areal, încă din epoca pietrei (80 – 70000 ani î.d. H.) şi a prezenţei lui în toate epocile istorice. Rezistând vicisitudinilor, participând la evenimentele istorice şi la toate marile înfăptuiri ale poporului nostru, ducând o permanentă luptă de emancipare socială, făurindu-şi o cultură materială şi spirituală cu pregnant specific local, şi-a demonstrat perenitatea şi ataşamentul faţă de glie. Toponimiei locale i s-a acordat atenţia cuvenită. Acest domeniu vast, divers şi atrăgător, care poate oferi preţioase informaţii, este incomplet cercetat la nivel naţional. Renumitul cercetător V. Turcu (din Izvorul Alb) spunea că aceasta est „O strălucită creaţie de milenii a poporului român şi a înaintaşilor

lui – tracii, dacii sau geţii şi romanii.Aceasta este o problemă de origine a limbii şi a neamului nostru. E un tezaur de nepreţuit, care trebuie păstrat în întregime”. Pretutindeni, în spaţiul Ceahlăului, dar şi în împrejurimi, se găsesc stânci cu înfăţişări ciudate pe care imaginaţia poporului le-a împodobit cu frumoase povestiri şi legende, care sporesc faima locului.

Scriitorul Dumitru Almaş, spunea că fără legende, Ceahlăul ar fi un munte anonim, o pustietate de piatră. Unele legende şi toponime ascund taine a căror fire nevăzute duc spre vremi ancestrale şi lumi celeste. Autorii s-au străduit să le tâlcuiască sensul şi să le afle obârşia. Un spaţiu generos s-a acordat folclorului, tradiţiilor, obiceiurilor şi vieţii spiritual – religioase, subiecte adesea

-continuare in pagina 11

Page 11: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 11 Anul 13, nr 48

„ Ceahlăul, realitatea unui mit”

-continuare din pagina10 inedite, învăluite în mister. Se crede că Ceahlăul este vestitul Kogaion – muntele sacru al daco-geţilor, unde sălăşluia zeul lor suprem Zamolxis şi că ar fi înzestrat cu puteri divine. Despre Stânca Dochiei, distrusă, în bună parte, de avalanşa din 1704 şi legenda acesteia, prinţul cărturar Dimitrie Cantemir spunea acum câteva secole că „E probabil să fi servit pentru cultul idolilor acelor neamuri”, iar reputatul istoric N. Densuşianu (Dacia preistorică), socotea acum peste un secol că Stânca Dochiei este „ una dintre cele mai importante şi mai colosale statui megalitice ale Daciei Sărbătoarea Muntelui Ceahlău sau „hramul muntelui” de la 6 august ( care s-a menţinut până în ultima jumătate a secolului trecut) este, de asemenea, socotită de unii cercetători ca fiind de sorginte dacă. În acest sens prof. universitar dr. docent Victor Tufescu conchide că, aceasta este „un fel de evocare a vechiului cult uranian şi solar al străbunilor noştri daci”. Autorii au poposit asupra acestor aspecte, argumentându-le cu vechi şi minunate poze edificatoare.

Este reliefată pregnant şi efervescenta viaţă spirituală. În era creştină, Ceahlăul devenind un sălaş al pustnicilor şi a multor aşezăminte monahale, este socotit de către cea mai autorizată voce – arhimandrit Ioanichie Bălan – „munte sacru al românilor, care împreună cu împrejurimile lui ar constitui, după tradiţie, una din cele mai vechi vetre de sihăstrie de pe pământul ţării noastre.”

În viziunea unui călugăr de la Muntele Sinai, care a trăit în secolul al VII-lea, Golgota, Athosul, Ceahlăul ş.a. sunt munţi sacri. Partea a doua a lucrării este afectată unui studiu ştiinţific complex, sub raport geomorfologic, climatologic, hidrologic şi biologic, încheind cu date privitoare la populaţie şi o analiză aprofundată asupra potenţialului turistic al zonei. Sunt scoşi în prim plan factorii care conferă Ceahlăului caracter de unicitate, printre care marea diversitate de relief, varietatea şi bogăţia florei şi faunei, a apelor ce-şi au obârşia în coasta de piatră a muntelui şi care, în încleştarea lor cu duritatea stâncii, formează spectaculoase chei şi cascade (Cheile Bistrei Mari, Cascada Duruitoarea, etc.). În scopul conservării acestor valoriştiinţifice şi peisagistice, s-a înfiinţat Prcul Naţional Ceahlău”. Sunt descrise sugestiv, locurile dense în valori peisagistice din zona înaltă a muntelui, punctele de belvedere şi traseele turistice cu ce au ele mai reprezentativ. De reţinut că cele şapte trasee turistice care traversează, în întregime, aria protejată, oferă, cu generozitate, iubitorului de drumeţii montane aproape întreaga zestre de măreţie şi sublim a bătrânului rege al Carpaţilor Moldovei. Nu sunt omise nici oglinda mirifică marii întinderi de ape – Lacul de acumulare Izvorul Muntelui – Bicaz , cocheta Staţiune Durău, din pridvorul Ceahlăului, monumentala biserică a Mânăstiri Durău, cu originala ei pictură aparţinând lui Nicolae Tonitza şi ucenicilor săi, bătrâna biserică de „La Palat” (din 1639) a fostei mânăstiri Peonul, cu arhitectonica ei sobră şi armonioasă, în stil ştefanian şi multe alte obiective care sporesc potenţialul turistic al acestui spaţiu carpatin.

În finalul acestei sintetice şi modeste prezentări a instructivei şi atractivei lucrări „Ceahlăul, realitatea unui mit”, în care acurateţea şi grija pentru respectarea adevărului au constituit un imperativ, opinez că autorii şi-au demonstrat clasa, dar şi generozitatea, punând la dispoziţia publicului larg o lucrare elaborată, importantă sub multiple aspecte, pentru care merită consideraţia şi gratitudinea noastră.

redactat de inginer Mihai Bulai Ceahlău, 25 august 2008

Page 12: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 12 Anul 13, nr 48

CCRREEAAŢŢIIEE DDEE EELLEEVV

Magia pădurii în plină toamnă

Este o după-amiază dezmierdată de vântul plăpând de toamnă .Mă plimb, domol, pe poteca impodobită de frunzele şi nucile imbrăcate în cămăşi zdrenţuite din care curge mustul amar. Stratul gros al frunzelor galben-maronii a reuşit să mărginească cărarea . Pădurea tristă , aproape moartă, fiindcă a ignorat verdele, este acum pustie. Singurii amici care i-au mai rămas sunt vântul si frigul. Intru în padure şi văd, uimită, cum pare totul o magie a locurilor tainice, a locurilor ce ar putea însemna o minunăţie pentru mulţi dintre noi. Farmecul toamnei a schimbat totul în ceva nemaivăzut , trecând de la « foarte frumos » şi ajungând la expresia « ceva ce n-a mai văzut pământul » . Lângă mine, râul ce înca şi-a mai păstrat limpezimea, e mărginit, de o parte şi de alta, de covorul de frunze multicolore, iar cerul, altă dată senin, e acum , pătat peste tot de nori gri. Copacii sunt trişti, fiindcă le-au pierit mulţi dintre fraţi, maroniul închis fiind culoarea lor preferată, în acest anotimp. Fiecare lucru are o taină a sa , una mai specială ca alta , dar taina potecilor, ascunse sub frunzele ucise de sufletul rece şi

neândurat al toamnei, rămâne ca o confirmare a idealurilor noastre, destrămate uneori, de împrejurări ciudate.. Poate că nimic nu e mai trist decât strigătul păsărilor speriate de bătrânul vânt rece şi nemilos ce este stăpân peste întregul ţinut. Soarele palid, se strecoară printre norii care se adună cu repeziciune pe cer. Dintr-o dată ploaia a început să pălmuiască, cu fiecare picătură, copacii dezgoliţi, iar vântul, supărat ridică frunzele ude de la pământ, într-un dans ciudat . Ceata rece, îi joacă feste întregii păduri Gândul mă poartă la greierii înspăimântaţi că vor răbda , din nou, o iarnă intreagă , de foame şi de frig.. Răcoarea serii se lasă încet , iar noaptea işi aşterne perdeaua ceţoasă şi umedă, peste pământul mohorât. Îmi deschid umbrela şi cu paşi mărunţi, dar grabiţi, mă îndrept spre casă . Mă gândesc şi la faptul că, păsările şi-au părăsit, de mult cuiburile, iar oamenii au uitat de magia pădurii în plină toamnă şi stau la gura sobei ascultând trosnetul lemnelor mângâiate de flăcările flămânde ale focului.

GHEORGHIU LAURA (clasa a VII-a) Şcoala

Hangu

Page 13: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 13 Anul 13, nr 48 OPORTUNITĂŢI PENTRU ELEVII ŞCOLII HANGU

= Proiectul Şcoala Virtuală = Crengile uscate ale arborilor se leagănă anost în văzduhul ce apasă ca o plapumă grea peste sufletul uşor de copil. După mult timp de când drumul ce duce către şcoală a rămas pustiu, iată că apar şi primele cete de copii zgomotoşi, cu ultima rămăşiţă a verii în mâini, buchete colorate şi încărcate cu parfum. Cu experienţa încă proaspătă a vacanţei ce tocmai s-a încheiat, toţi încearcă să păşească cu dreptul în noua încercare educativă ce îi aşteaptă. Astfel, 11 elevi ai Şcolii Hangu au avut ocazia să îşi dezvolte capacitatea de comunicare şi socializare, să-şi facă noi prieteni şi să descopere locuri interesante, să-şi îmbogăţească cunoştinţele de informatică şi să observe activitatea educativă a altor şcoli, în cadrul proiectului „Şcoala Virtuală”. Scopul proiectului este familiarizarea elevilor cu lumea virtuală, crearea de legături între elevii Şcolii cu clasele I-VIII Hangu şi elevii din medii similare, din diverse zone ale ţării, prin folosirea capacităţii tehnologice realizată prin Proiectul „ECONOMIA BAZATĂ PE CUNOAŞTERE”. Obiectivele Proiectului „Şcoala virtuală” au fost următoarele:

• să iniţieze elevii în folosirea internetului; să stabilească relaţii de prietenie cu elevii şcolilor partenere;

• să comunice prin intermediul e-mail-ului, chat-ului şi a forumurilor;

• să promoveze bunele practici şi să integreze lecţiile învăţate;

• să asigure un cadru de colaborare şi un schimb de idei între şcolile implicate în proiect;

• să ofere mijloace pentru întărirea capacităţii resurselor umane din şcoli cu accent pe utilizarea TIC în predare;

• să stabilească şi să utilizeze comunităţile de bune practici (schimbul de experienţe

• între şcoli) pentru a împărtăşi informaţii şi resurse;

• să ofere feed-back pentru obiectivele educaţionale şi pentru activităţile Proiectului;

• să încurajeze utilizarea resurselor existente pe internet pentru dezvoltarea parteneriatelor

• şi pentru schimbul de idei şi de experienţe pozitive între şcoli;

• să constituie un grup de persoane-resursă (compus din membrii cei mai activi ai echipelor de implementare a proiectelor) care să acţioneze ca o reală comunitate de practică şi să poată oferi sprijin şi consultanţă în etapele ulterioare de implementare a activităţilor în cadrul proiectului ECONOMIA BAZATĂ PE CUNOAŞTERE.

Proiectul a fost structurat pe 3 părţi: 1. Să dezlegăm tainele Internetului! Această etapă a durat 1 lună şi a avut 14 participanţi. S-a realizat sub forma unor întâlniri în care domnul profesor Marcoci Vasile i-a introdus pe elevi în lumea calculatorului şi le-a pus la dispoziţie cunoştinţele sale despre computer, internet, cât şi despre mijloacele de comunicare specifice acestuia (chat, mail, forum). Astfel, elevii vor putea coresponda electronic cu colegi din 5 şcoli: Ostra – Suceava, Cristineşti – Botoşani, Târgu Frumos – Iaşi, Traian – Bacău şi Ţăndărei – Ialomiţa. 2. Cine sunt colaboratorii noştri? Respectiva etapă s-a desfăşurat în timp de 6 saptămâni şi a constat în deplasarea în localităţile de provenienţă a colaboratorilor în scopul cunoaşterii cât mai bune a partenerilor, realizării unor prietenii durabile, identificării punctelor de interes comun (adrese e-mail, hobb y, etc.). -

. - continuare in pagina 14

Page 14: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 14 An13, nr.48

= Proiectul Şcoala Virtuală =

- continuare d in pagina 13

Norocoşii elevi care s-au putut bucura de excursia ce a durat 5 zile şi de ospitalitatea şi buna dispoziţie oferite de gazde au fost: Moroşan Corina, Gheorghiu Laura, Irimia Bianca, Crudu Maria, Munteanu Oana, Hagiu Bogdan, Prună Mihai, Pancu Sergiu, Bostan Florin, Munteanu Bogdan şi Brânzucă Eusebiu. Ei au fost atent supravegheaţi de d-na înv. Munteanu Ştefania Carmen, d-nul prof. Carază Gheorghe şi de managerul de proiect Conuţ Mihai. 3. Colaborare virtuală Pe parcursul acestor 2 săptămâni elevii vor discuta on-line, vor face schimburi de materiale

diverse în scopul realizării unor expoziţii virtuale. Încheierea proiectului şi diseminarea informaţiilor va avea loc în cadrul unei festivităţi cu acordare de premii şi diplome în care elevii vor putea face schimb de idei, păreri şi sugestii. Încă o dată clopoţelul anunţă din nou începerea anului şcolar şi îi cheamă pe elevi în băncile lor. A mai trecut o vară, am mai crescut de când ne-am întâlnim ultima oară. Însă nu am lăsat timpul să treacă fară rost. Cu fiecare secundă am învăţat mai multe, am devenit mai înţelepţi. Am învăţat să ne preţuim ţara şi pe cei de alături, am învăţat să trăim în societate.

A consemnat, Munteanu Cosmina-Oana

Grupul de participanţi la proiectul “Şcoala Virtuală”.

Page 15: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 15 Anul 13, nr 48 Scriitori hangani

„Din „universităţile” scriitorului Gheorghe Moroşan

Opera sa de excepţie în literatura românâ contemporană şi modernă, va fi mai uşor înţeleasă şi gustată de critica literară şi de către cititorii ei, cu două condiţii: - să se ţină seama de toate „universităţile vieţii” pe care le-a absolvit magistratul – scriitor; - să nu uite nimeni, că domnia sa este născut pe Valea Muntelui, din judeţul Neamţ.

Scriitorul s-a născut pe 21 martie 1953, în comuna Hangu, din judeţul Neamţ. Tata – Ion Moroşanu – originar din zona Maramureş, a fost plutaş pe râul Bistriţa. Om fercheş, curat, dichisit, în final înghiţit de apele aceluiaşi râu, în zona viaductului de la Poiana Largului. Mama – Ecaterina - din familia lui Haralambie Bejan, din Hangu, o „intelectuală” cu patru clase, născută din flori. Ea şi-a ajutat cei doi copii, pe Dan şi pe Gheorghe, lucrând prin diverse locuri.

Viitorul scriitor a rămas numai cu mama, când avea doar trei ani.

Primii ani ai copilăriei îi petrece în lumea de odinioară de pe şesul Hangului. Amintirea supremă, totală, a copilăriei trăite la Hangu, este perioada când

a locuit cu moşul său, Haralambie Bejan, la izvoarele pârâului Hangu, în locul numit Bolătău. „Vremea Bicazului” (când s-a construit barajul de la Bicaz şi hidrocentrala de la Stejaru) i-a obligat familia să se strămute în Piatra Neamţ şi Dumbrava Roşie, pe un câmp plin de „somnoroase”. Pentru familie, urmează o perioadă de mari lipsuri materiale . Casa de la munte, adusă aici lemn cu lemn, este refăcută cu greu. O altă parte a copilăriei se scurge aici, în zona „strămutaţi”, la Dumbrava Roşie sau la Cut.

Primele clase primare le face la şcoala primară din comuna Dumbrava Roşie, unde citeşte, în continuare din „cărţile copilăriei”. Pasiunea pentru lectură o va păstra toată viaţa.

Gimnaziul l-a urmat la Piatra Neamţ (o clasă şi la Bacău). Clasele liceale la Liceul Petru Rareş. Ca licean joacă într-o piesă de teatru pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ. La final de liceu, primeşte un ajutor bănesc din partea profesorilor săi Mihai Mancaş şi Emilia Danetti. Doamna Danetti, care i-a fost profesoară de franceză, i-a insuflat dragostea şi respectul pentru limba, literatura şi cultura franceză.

Deşi copilăria i-a fost destul de liberă, dar plină de valuri de amărăciune şi, în gimnaziu sau în anii de liceu, în sufletul său a ars ideea că „într-o zi” va reuşi să fie mare scriitor”. Pentru a câştiga ceva bani, copilul Gheorghe Moroşanu a vândut sticle goale, fier vechi, zmeură.

În vacanţele şcolare şi după terminarea liceului a lucrat pe şantiere. Astfel, îl găsim ca muncitor instalator la blocurile care se construiau în Piatra Neamţ, tot ca muncitor la un depozit de buşteni din Piatra Neamţ, la porţiunea de „autostradă” între Piatra Neamţ şi Săvineşti, pedagog la internatul Şcolii Buhalniţa, din comuna Hangu. Din primul salar şi-a cumpărat multe cărţi.

A urmat perioada executării stagiului militar, timp în care a conceput şi „Jurnalul său de armată” (aranjat pe hârtie în aceşti ani).

(continuare în pag.15)

Page 16: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 15 Anul 13, nr 48

„Din „universităţile” scriitorului Gheorghe Moroşan continuare din pagina 14

După anii de militărie lucrează ca muncitor la Uzina de Fibre Sintetice Săvineşti, apoi ca betonist la tunelul Taşca – Bicaz. La acest tunel a fost un loc de muncă greu. În cinstea muncitorilor de la acest tunel de aducţiune a apei, scriitorul Gheorghe Moroşanu compune un cântec simbol foarte frumos.

A urmat o altă verigă în cadrul „universităţilor” sale, munca de fierar – betonist la metroul Bucureşti, aspecte pe care le vom prezenta, pe larg, cu alt prilej. Revine, după doi ani, la Piatra Neamţ. Un timp lucrează ca muncitor la Combinatul de prelucrare a lemnului din acest oraş. După program o ajută pe mama sa care era femeie de serviciu la combinat

Urmează o etapă nouă din viaţa sa. Face şcoala de şoferi profesionişti din Roman. Din 1980 este şofer profesionist. S-a angajat ca şofer la o unitate de mare de transporturi forestiere din Piatra Neamţ. A lucrat ca ajutor de şofer şi şofer pe maşini grele de transport forestier, pe pâraiele din Munţii Neamţului. Meseria era plină de riscuri, în orice moment se putea confrunta cu moartea, mâinile îi erau mereu rănite de şufa de la troliu, crăpate, negre de ulei, de motorină şi de fum.

De două ori ratase admiterea la facultate. Era măcinat şi de ideea: „Trebuie să ajung scriitor”. În puţinele pauze ca şofer, în cabina rece şi murdară, studia pentru admiterea la facultate. Colegii săi, remorchiştii, în unele momente, l-au înţeles. Şi ei au dorit ca el să reuşească la facultate.

A reuşit ca student la Facultatea de Drept, cursuri de zi, la Universitatea din Bucureşti. A revenit la „şoferii săi” să-şi facă „lichidarea”. Până la prima zi de curs mai era ceva timp. A mai lucrat puţin şi ca tractorist, înlocuind un concediu.

A început facultatea la vârsta de 28 de ani şi a terminat-o după patru ani. Studenţia a însemnat, pentru viitorul magistrat – scriitor, o a doua tinereţe. A fost şef de grupă, a condus colegi olteni, a scos o revistă a grupei sale („Noi 523”). Colegii i se adresau cu formula „Şefu”. Examenele erau grele. Vara mergea la munci agricole, împreună cu facultatea. Ca să mai câştige ceva bani, vindea fotografii lucrate de el sau dactilografia cursuri. În armată şi în facultate l-a vizitat şi mama sa.

În timp ce era student s-a produs şi debutul său literar. În decembrie 1982, Alex Ştefănescu i-a publicat în SLAST (Supliment Literar şi Artistic al ziarului „Scânteia Tineretului”) un fragment din cartea sa de mai târziu „Metroul fără Ceauşescu”, atunci sub titlulu „Bucureşti şantier metrou”. El şi colegii s-au bucurat de reuşită. A dat chair autografe, pe numărul respectiv, de ziar.

Cât a fost student a mai publicat şi în presa lui Ion Cristoiu şi Cornel Nistorescu. Aceştia chiar l-au trimis ca „reporter” pe şantierul Canalului Dunăre – Marea Neagră. În acest context a fost premiat de Ion Cristoiu cu Premiul „Cel mai bun reporter al anului”.

După terminarea facultăţii a lucrat mai întâi la C.A.P. Rădăşeni, din judeţul Suceava. Moment suprem – aici se căsătoreşte. Prin toate locurile pe unde a umblat sufletul său, a cultivat prietenia între oameni.

În momentele deosebite din decembrie 1989 a fotografiat imagini unice în Piatra Neamţ şi Bucureşti. În ianuarie 1990, a fotografiat în zone fierbinţi ale Bucureştiului, ca reporter angajat al ziarului „Ceahlăul” din Piatra Neamţ. În zilele Sfintelor Paşti – 1990, graţie unor prieteni, împreună cu alţi intelectuali pietreni, primeşte în vizită, o delegaţie din Franţa. Gheorghe Moroşanu, fotograful, ziaristul, scriitorul, magistratul, va face parte din delegaţia pietreană care va merge 10 zile în Franţa, în zona Alsacia. Despre cele 10 zile petrecute între francezi, a scris cartea „Dix jours en Alsace”. După această experienţă franceză, scriitorul vede lumea din altă perspectivă. I-a schimbat viaţa şi concepţia despre viaţă.

A fost şi o perioadă de semi – şomaj – 1991 – 1993 – în care a practicat şi taximetria particulară. Acum scoate un serial jurnalistic numit „Taxi P” şi un săptămânal particular numit „Mic Boss”, din care au apărut zeci de numere.

Pentru valorificarea relaţiilor cu persoane de o bună calitate intelectuală din Franţa, mai ales din zona Strasbourg, a constituit „Asociaţia Mica Europă”. La Piatra Neamţ au apărut trei numere din din publicaţia bilingvă „Mica Europă” / „La petite Europe”, întreruptă la terminarea fondurilor. A intermediat şi afaceri, cu Franţa, pentru utilaje tipografice.

Urmează câţi va ani de muncă, ca jurist la Cooperativa „Avântul” – Roznov, S.C. Romforest S.A., „Mecanica „Ceahlăul” – Piatra Neamţ. Aici a început lucrarea enciclopedică a vieţii sale, în domeniul legislativ – „Lex index – Mica Europă”, o evidenţă completă a legislaţiei române. Continuă munca de jurist la „Corpul Gardienilor Publici”, la firma „Köber”, la firma „Altex”. Când lucra la această firmă a luat şi concursul de judecător. Firma Altex este, de fapt, firma fanion în cariera sa.

Din lucrarea „Lex index – Mica Europă” a finalizat volumul „Mişcarea Legilor.”

Prof. Dorel Rusu, 26 iulie 2008

Page 17: ă domnul Teoctist Galinescu - revista.hangu.rorevista.hangu.ro/48.pdf · Privindu-i alături, aveai senzaţia că sunt suflete pereche, că sunt jumătăţile de sferă, cărora

ŢARA HANGULUI pagina 16 Anul 13, nr 48

D I N C R E A Ţ I A E L E V I L O R

Iubirea

Iubirea-i sentimentul care-ţi spune Pentru ce-ţi bate inima Pe cine ţi-ai dori aproape E greu de explicat Aşa că spune simplu,doar Eu iubesc! Şi vei vedea că inima iţi va renaşte O fată şi-un băiat O mamă şi-un copil Dovezi de romantism şi iubire Ne animă Le trăim Şi…… iubim. IRIMIA CLAUDIA-ELENA clasa a VII-a, şcoala Hangu

Căţelul SPOT Bonjour! Sunt căţelul SPOT! V-am spus că revin de pot Şi mă ţin de promisiune (Cum se crede-n Uniune) Şi-am să vă spun negreşit Ce-am făcut cât am lipsit. Am văzut ţări minunate Şi le-am îndrăgit pe toate: Anglia, Italia, Cehia şi Spania… Când eram mai obosit, Eu aici m-am regăsit În România iubită, Ţara cea neasemuită Şi-am învăţat să iubesc Şi oameni ce aici trăiesc Sub tricolorul românesc. Îmi încep drumul spre casă C-o amintire frumoasă Şi de-aceea dragi copii, Promit că voi reveni, Ca-mpreună voi cu mine Să formăm o uniune IRIMIA CLAUDIA-ELENA clasa a VII-a, şcoala Hangu

Toamna

E toamnă şi e înserat Afară plâng copacii Că toate frunzele au căzut Şi pleacă toţi bobocii... O brumă densă s-a depus E frig şi bate vântul Iar florile s-au ofilit Şi-au sărutat pămantul. Afară iarăşi plouă Dar nouă nu ne pasă Căci roadele de toamnă Se văd acum pe masă IRIMIA CLAUDIA-ELENA clasa a VII-a, şcoala Hangu