scopul agenţiei europene de mediueste de a sprijini uniunea europeanăîn politica sa de mediu şi de dez-voltare durabilă, inclusiv în eforturilesale de a integra aspectele de mediuîn celelalte politici comunitare prinfurnizarea de informaţii referitoare lamediu atât pentru factorii ele decizie,cât şi pentru publicul larg la nivel eu-ropean.

agenţia este deschisă tuturorţărilor care îi împărtăşesc obiectivele.În prezent, numără 33 de ţări mem-bre, cele 28 de state membre ale ue,plus turcia, islanda, Liechtenstein şinorvegia. un acord de aderare laeea a fost iniţiat şi cu elveţia. stateleVest Balcanice - albania, Bosnia şiHerţegovina. croaţia, fosta repub-lica iugoslava a macedoniei şi ser-bia şi muntenegru - au optat pentrua deveni membre ale agenţiei.

1. una dintreprofesiile celemai frumoaseeste profesiade „econo-mist”. de fapt,ce este econo-mistul? potrivit

„Larousse”-ului şi „micului dicţionarenciclopedic” el este „specialistul înstudierea, analiza proceselor şi

fenomenelor economice”. definiţiapare, însă, mult prea generală, multprea puţin concludentă, mult preailustrativă. În fond, economistul este –şi de cele mai multe ori deopotrivă –un cercetător, un analist, un diagnos-tician, un strateg, un practician, un re-alizator, un operator, un controlor, unsintetizator al fenomenului economic– iar, într-un cadru ceva mai larg, alprocesului economic.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

“Cu cât omul stăpâneștemai mult asupra omului,cu atât barbaria este mai

mare.“

Mihai Eminescu

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 454 anul XIII vineri, 17 noiembrie 2017 1 RON

din fericire, tot mai multeinstituții financiare înțelegriscurile pe care le ridică at-acurile de tip cibernetic șicaută soluții eficiente pentrua-și consolida apărarea. dar dezvoltarea unor noistrategii de securitate estecostisitoare și solicită multămuncă.Băncile, deși ruleazăoperațiuni complexe tind săse bazeze, încă, pe sistemevechi care nu pot fi ușormodernizate sau înlocuiteși, de multe ori, necesităsoluții diferite decât celeconsiderate ideale.

conf. univ. dr. cornel Jucan, ulbs

Câteva soluții pentru a face față

unei noi crize financiare

continuare ^n pag. 4-5

“ECONOMISTUL”.DESTINUL şI AvATARURILE

UNEI PROfESII

PUNCTUL PE EUROPA

1. introducereÎntr-o lume în care consumatorul final reprezintă factoruldeterminant al succesului oricărei afaceri, formarea șipăstrarea unei poziții relevante devine una dintre cele maidificile sarcini din orice industrie. În orice tip de afacere,obținerea și menținerea unui avantaj competitiv strategicnecesită cunoștințe aprofundate referitoare la dorințele șinevoile consumatorilor. astfel, rezultatul favorabil al uneiafaceri care, la rândul său, determină o corelație pozitivăcu loialitatea mărcii, este principalul efect al abilității com-paniei de a satisface în mod adecvat nevoile și dorințelemenționate anterior. pentru a realiza acest lucru, proce-sele de rebranding, alcătuite din schimbări minore (evolu-tive) și majore (revoluționare), devin la fel de importante caorice altă strategie dezvoltată și implementată într-o com-panie.2. Brand-ul, unul dintre cele mai valoroase activeactivând într-un mediu economic global competitiv, com-paniile și organizațiile trebuie să înțeleagă că unul dintrecele mai valoroase active este reprezentat de numele demarcă asociat cu serviciile sau produsele oferite.

continuare in pag. 2

scriereau n e ic ă r ț icare săa n a l -i z e z esistemul

b a n c a r

internațional este o provocare, unexercițiu intelectual îndrăzneț, maiales pentru că în domeniul finanțelorinternaționale regulile și reglementărilesunt încă un subiect aprins dediscuție, băncile centrale au practici di-verse iar structurile bancare naționalesunt foarte eterogene.Volumul ”ascensiune și declin înlumea bancară” (editura monitorul ofi-cial, 2016) având ca autor pe doamnaprof. dr. mariana negruș este mai multdecât o contribuție convențională lastudiul diferitelor sisteme bancare,adăugând cu stil și eleganță un plus

de valoare la literatura de specialitatepe această temă. este atât o analizăîn timp a sistemelor bancare dinmarea Britanie, china și lumeaislamică - punctând momentele decreștere/dezvoltare dar și pe cele dedeclin - cât și un studiu bine gândit,care deschide o nouă perspectivăasupra viitorului sistemului bancarinternațional.cadrul sistemului bancar internaționaleste într-o continuă schimbare, cuprimele poziții în top ocupate de băncidin china și sua. conform unui raportrealizat de pricewaterhousecoopers,sectorul bancar din china ar putea de-veni cel mai mare din lume după val-oarea activelor până în anul 2023,depășind sua cu 20 de ani mai de-vreme decât se anticipa înainte decriză. În plus, sistemul bancar britanic,pe locul patru după valoarea activelor,ar urma să fie depășit de cel indian înurmătorii 20 de ani.

- continuare in pag. 8 -

O lucrare remarcabilăvolumul ”ASCENSIUNE șI

DECLIN ÎN LUMEA BANCARĂ”de prof. univ.dr. Mariana Negruș

conf. univ. dr. ramonaorăștean, ulbs

- continuare in pag. 6 -

london city

dan popescu

OBIECTIvE, PRINCIPIIşI ACTORI IMPLICAţI

ÎN POLITICA DEMEDIU (II)

conf. univ. dr. paul lucian, ulbs

problema era că printoate mijloacele tre-

buia să fim distruşi, exterminaţi,descurajaţi. nu doar noi, ci şi mulţi alţii canoi. iar o metodă clasică era astfel in-trarea obligatorie în spaţiul locativ al fam-iliei, prin oficiul de închiriere, a unuisecurist care ocupa cea mai bună camerăa apartamentului. omul avea dublă misi-une: a) să observe şi să raporteze tot cese întâmpla în casă; b) să urmărească, săofere astfel şi cel mai mic prilej pentru aputea fi arestaţi cei de acolo. desigur cărespectivul era montat: născut de regulăla mahala sau în funduri de ţară, vedea încasele avute ceea ce vedea. Şi era astfelplin de ură faţă de „cei care exploataserăpoporul”. metoda a mers şi la noi. amavut dese percheziţii, iar taţii au fostreţinuţi – arestaţi în câteva rânduri doarpe această bază.

șCOALA ALTĂDATĂ (II)dan popescu

- continuare in pag. 7 -

DE LA BRANDING,LA REBRANDING:

ÎNȚELEGERAUNUI PROCES

AMPLU CENECESITĂ OSTRATEGIE

COMPLEXĂ (I)masterand ioana andreea bogoslov, fac. șt.ec., ulbs

- continuare in pag. 3 -

du pont de nemours- fiziocrat -

școala cuibu cu barză,bucurești

criza financiară2 VINERI 17 NOIEMBRIE 2017

urmare din pagina 1

În cele din urmă, cea maiputernică atenuare a riscurilornu va veni din îmbunătățireacapabilităților de apărare aleinstituțiilor individuale. maidegrabă, industria șiautoritățile de reglementarear trebui să se unească pen-tru a dezvolta soluții sistemicela amenințarea cibernetică încreștere. un astfel de efortsistemic ar putea avea carezultat o mai bună partajarea informațiilor despreamenințări, permițând identifi-carea mai rapidă aamenințărilor ciberneticepotențiale și dezvoltarea mairapidă a soluțiilor.În mod similar, industria arputea dezvolta o evaluare

transparentă și independentăa calității aplicabilă tuturor ac-torilor serviciilor financiare.La fel cum un consumator dinnew York city poate decide

să ia masa sau nu la un anu-mit restaurant bazat pe ratin-gul de igienă alrestaurantului, o astfel deevaluare a calității ar permiteclienților să ia decizii încunoștință de cauză cu privirela utilizarea sau nu a unui an-umit serviciu financiar, bazatpe scorul cibernetic al furni-zorului.o altă idee este ca inovatoriiși furnizorii de serviciiexistenți să se unească și săcadă de acord asupra unuicadru pentru controlul inovăriiprin impunerea unui accentmai mare pe securitateacibernetică pe tot parcursulprocesului de inovare.

există numeroase alte ideidespre cum să îmbunătățimapărarea cibernetică și stabil-itatea sistemului, dar niciunadintre soluțiile propuse nu

este perfectă singură. aces-tea vin la un preț - fie princosturi ridicate de afaceripentru instituțiile financiare,fie prin implicațiile lorpotențial negative pentruinovație sau incluziunefinanciară.În cele din urmă, chiartehnologia care ar putea

aduce sistemul în jos poate fi,de asemenea, dacă este înmâinile potrivite, o sursă deprotecție puternică împotrivaatacurilor.inteligența artificială, de ex-

emplu, poate detecta o activi-tate rău intenționată înainteca oamenii să-și dea seamacă infractorii au intrat sauîncearcă să intre în sistemulfinanciar.fie că este vorba, prin eforturicomune ale sectoarelor pub-lic-privat, de îmbunătățireasecurității și stabilității sis-

temului, fie prin tehnologiacare rezolvă chiar provocărilepe care le-a creat în primulrând, acum este momentul săgândim și să dezvoltămsoluții.

bibliografiece soluții se prefigureazăacum, la zece ani de la ultimacriză financiară, pentru a facefață unei noi catastrofe?https://www.weforum.org/agenda/2017/09/a-new-financial-ca tas t rophe-may-be- jus t -around-the-corner-heres-how-to-stop-

conf. univ. dr. cornel Jucan, ulbs

3VINERI 17 NOIEMBRIE 2017 strategii de firmă

urmare din pagina 1

În cadrul actual aflat într-o continuăschimbare, toți, atât managerii deafaceri, cât și indivizii, se confruntăcu o mulțime de provocări, avândtot mai puțin timp pentru a selectaopțiunile favorabile. prin urmare,capacitatea unei mărci puternice dea simplifica luarea deciziilor, de astabili perspectivele și de a reduceriscurile este de neprețuit. impera-tivele actuale ale managementuluisunt constituite de crearea unorbrand-uri puternice care să re-specte promisiunea companiei șide menținerea și întărirea puteriiacestor mărci în timp.Brand-urile reprezintă atât știința,cât și psihologia reunite ca semn depromisiune. acestea oferă o cali-tate uniformă, un nivel ridicat decredibilitate și dovedesc experiențacompaniei. În plus, tendința oame-nilor este de a stabili conexiuni cuorganizații sau companii pe care lecunosc. atunci când branding-ulcompaniei este puternic, marcaeste ușor de recunoscut, ceea cepoate facilita procesul decumpărare a produselor sau ser-viciilor oferite.promisiunea mărcii indică publicu-lui care este activitatea companiei,ce crede compania și ce valoareunică oferă aceasta. abilitatea de a-și îndeplini promisiunile în fiecareetapă a evoluției reprezintă factoruldeterminant al succesului saueșecului oricărei companii. dacăpromisiunile nu sunt respectate,reputația companiei este pusă laîncercare, iar marca este afectată.concomitent, dacă promisiunilemărcii sunt păstrate, consumatoriirăspund favorabil, rezultatele fiindevidențiate prin achiziții repetate.În mediul economic modern, imag-inea mărcii poate fi la fel deimportantă ca și produsele sau ser-viciile pe care le oferă compania. oidentitate de brand recunoscutădetermină oamenii să fie maiîncrezători, privind compania cafiind una fiabilă. astfel, o imaginesolidă a mărcii reprezintă în modclar un avantaj puternic. de aceea,companiile și organizațiile de suc-ces depun eforturi majore pentru a-și construi brand-urile și pentru a leexpune în mod consecvent și clar.mai mult, la nivel global existențaunui avantaj competitiv devineesențială, ducând la diferențiereacompaniei de ceilalți actori de pepiață.activitatea de construire a unuibrand puternic și vibrant carecaracterizează cele mai de succescompanii din zilele noastre estemult mai amplă decât simpla sta-bilire a elementelor bine-cunoscuteatribuite acestuia, adică produsele,serviciile, denumirile și logo-urile.aceast proces implică o strategiecomplexă de branding carecuprinde o gamă diferită de consid-erente, oferind o experiențăgenerală clienților, determinând șimenținând un grad înalt de credibil-itate și încredere.chernatony și riley (1998) au sug-erat un cadru specific, în care auclasificat definițiile mărcii îndouăsprezece moduri: ca logo, cafiind compania însăși, ca instrumentjuridic, ca reducător de risc, castenogramă, ca sistem de identi-tate, ca imagine în mintea con-sumatorului, ca relație, ca sistem devalori, ca personalitate, ca valoareadăugată și ca entitate în continuăevoluție. desigur, există nu-meroase definiții și abordări cu

privire la termenul de "brand", darfundamentele sunt aceleași: unbrand ar putea fi definit ca fiind ungrup de elemente unice, speciale șiimportante care împuternicesc ocompanie cu un avantaj competitiv,prin diferențierea sa de alți actori depe piață.În termeni generali, diferența dintreconceptul de brand și branding estecă primul reprezintă un instrumentde marketing, iar cel de-al doileadefinește o acțiune. Branding-ulreprezintă procesul de creare aunei mărci. actul implicăpoziționarea companiei/produsu-lui/serviciului pe piață, elaborareaunei strategii de brand, creareaunui nume puternic (identitateaverbală), conceperea identității cor-porative/identitatea produsului(identitatea vizuală) și stabilireastrandardelor mărcii (modalitateade păstrare a unui brand consistentși puternic). dezvoltarea corectă aacestor două principii necesităînțelegerea modului în care suntlegate, dar, mai important, că aces-tea sunt mecanisme distincte.prin cunoașterea diferenței dintrebrand și branding, companiile potobține o marcă mai puternicădeoarece procesul de dezvoltare aacesteia va fi orientat la nivel indi-vidual. În plus, înțelegerea acesteideosebiri îi ajută pe angajați săperceapă semnificația completă amărcii, învățând astfel cum să o uti-lizeze cel mai bine în marketing-ul șivânzarea produselor/serviciilorcompaniei, susținând obiectiveleacesteia.totuși, companiile și organizațiilesunt adesea forțate să concurezeîntr-o industrie din ce în ce maiaglomerată. prin urmare, deținătoriiunei afaceri încearcă întotdeaunasă păstreze marca semnificativă șiactualizată într-o lume în careatenția scade și preferința de cerc-etare și de cumpărare online creștedramatic.3. apariția nevoii de schimbare șiînțelegerea procesului de rebrand-ingpornind de la definirea tradițională aunei mărci sugerată de asociațiaamericană de marketing (2007),știm deja că aceasta ar putea fi "unnume, termen, simbol, design sauo combinație a acestora, destinateidentificării bunurilor sau serviciilorunui vânzător sau unui grup devânzători, menit să le diferențiezede cele ale concurenților" . definițiaeste axată pe activitatea dediferențiere a unei companii prinidentitatea vizuală și numele aces-teia. deși într-un mod limitat,definiția amintită corespunde pro-cesului de rebranding așa cum estedescris în literatura de specialitate.astfel, rebranding-ul poatereprezenta crearea unui nou nume,termen, simbol, design sau ocombinație a acestora pentru unbrand existent, cu intenția de a dez-volta o poziție nouă sau diferențiatăîn mintea clienților, concurenților șia altor părți interesate.chiar dacă este adesea definit cafiind o modificare a numeluicorporației, termenul de rebrandingar putea fi folosit pentru a descrietrei procese distincte: • schimbarea numelui;• schimbarea identității vizuale;• repoziționarea mărcii.În general, redenumirea reprezintăselectarea și lansarea unui numenou și modern. schimbareaidentității vizuale, cunoscută și subnumele de reproiectare, constă înmodificarea anumitor elementevizuale ale mărcii existente, cu ar fisimbolurile, paleta de culori, ti-pografia sau sloganul.repoziționarea face referire la lu-

area deciziilor cu scopuldeterminării unei noi poziții înmintea consumatorilor, aconcurenților și a altor părți intere-sate, utilizându-se frecvent cam-panii extinse de comunicare demarketing.În viitorul apropiat, va deveni din ceîn ce mai incertă și dificilă stabilireasuccesului unei companii, activi-tatea actorilor de pe piațaeconomică urmând să fieconcentrată în mod exclusiv pe cal-itatea produselor. acest lucru sedatorează faptului că dezvoltareatehnologică va continua să echili-breze concurenții. astfel, accentultrebuie pus pe brand-ul menit săaducă beneficii suplimentare fațăde cele de bază, sa sporeascăaspirațiile companiei. marca trebuieîndrumată către ceea ce se doreștea deveni, cu o largă deschiderecătre multitudinea de posibilități di-versificate care pot apărea pe par-curs. prin urmare, atunci cândvorbim despre marketing strategic,rebranding-ul devine necesar înmomentul în care:• compania dorește să-și extindăzona de acțiune astfel încât marcasă poată fi folosită și pe planinternațional.• poziția actuală a mărcii nu per-mite abordarea unor noi piețe țintă.• marca este văzută ca fiind deînvechită deoarece nu a fostactualizată.• concurența a sabotat sau aafectat marca firmei și a transfor-mat-o într-un mecanism ineficient.• concurenții cu o poziție maiînaltă vizează o piață identică.• compania își diversifică activi-tatea, iar poziția actuală nu mai esteadecvată.• compania modifică direcțiaplanificată la început din cauza unorerori de management sau de mar-keting.• imaginea mărcii este inexistentăsau este confuză.• schimbarea culturiiorganizaționale necesită cel puțin orevizuire a personalității existente amărcii.• compania se confruntă cuunele schimbări de proprietateasupra afacerii, cum ar fi fuziuni,achiziții și dezbinări.• organizația trebuie să dezvolteși să achiziționeze mărci noi.• Beneficiul principal al unei mărciexistente a fost transformat dintr-unavantaj de diferențiere într-unulcostisitor.totodată, putem face clar distincțiadintre rebranding-ul proactiv și re-activ. rebranding-ul proactiv poatefi implementat pentru a preveniposibile amenințări sau pentru aprofita de o oportunitate, iar re-branding-ul reactiv apare ca oreacție la un eveniment semnifica-tiv care determină schimbarea

brand-ului existent.Întrucât dezvoltarea capitalului debrand reprezintă scopul final almanagementului mărcii, procesulde rebranding trebuie să determineîndeplinirea aceluiași obiectiv. cap-italul de marcă reprezintă un plusde valoare generat de către o com-panie prin intermediul unui serviciusau produs cu un nume bine-cunoscut, comparativ cu un echiva-lent generic. astfel, companiile potconstrui capitaluri de marcă pentruprodusele sau serviciile lor,făcându-le ușor de recunoscut,memorabile și superioare în ceeace privește calitatea și fiabilitatea.capitalul de marcă este format dintrei componente de bază: percepțiaconsumatorului, efectele pozitivesau negative și valoarea rezultată.În primul rând, echitatea mărcii estedeterminată de percepția con-sumatorului care include atâtexperiența, cât și cunoașterea unuibrand și a produselor sale. prin ur-mare, percepția unui segment deconsumatori cu privire la o marcăconduce direct fie la efecte pozitive,fie la efecte negative. În cazul încare capitalul de brand este pozitiv,compania, produsele și fondurilesale vor beneficia de un plus de val-oare. modelul stabilit de Keller K. (cus-tomer Based Brand equity - cBBe)abordează capitalul de brand dinperspectiva consumatorului, in-diferent dacă acesta este oorganizație sau o persoană fizică,un client existent sau potențial.Înțelegerea dorințelor și nevoilorconsumatorilor sau a companiilor șirealizarea produselor și pro-gramelor specifice pentru a le sat-isface reprezintă elementeledeterminante ale succesului mar-ketingului. conform modelului am-intit anterior (cBBe), construireaunui brand puternic implică patruetape: stabilirea identității adecvatea mărcii; crearea unor asociații put-ernice, favorabile și unice cu privirela marcă; determinarea uneiabordări strategice cu ajutorulcăreia construirea mărciiacționează ca răspuns la nevoileconsumatorilor și acest răspuns, larândul său, duce la dezvoltareamărcii într-un cerc virtuos de efi-cacitate; fortificarea relațiilor brand-ului cu clienții caracterizată printr-oloialitate intensă și activă.realizarea celor patru etapeprezentate mai sus implică sta-bilirea a “șase blocuri de construirea mărcii”: proeminența mărcii,imaginea mărcii, opiniile asupramărcii, performanța mărcii, senti-mentele determinate de marcă șirezonanța mărcii. Întrucât procesulde rebranding implică reconstruireamărcii existente, acesta va avea unefect direct asupra celor șaseblocuri amintite anterior. cu cât sunt

recunoscuți mai mulți pașii, urmânda fi definiți ca obiective practice, cuatât este mai probabil ca aceștia săprimească atenția adecvată, fiindrealizați în totalitate și, astfel, par-ticipând în mod direct la reconstru-irea brandului.un proces de rebranding imple-mentat în mod corect poate pro-duce efecte asupra convingerilorclienților, convingeri referitoare larelevanța mărcii pentru nevoileacestora. ideea de bază a modelu-lui cBBe este că rezonanța unuibrand depinde în cele din urmă demodul în care consumatorii gân-desc, simt și acționează în privințamărcii. companiile care sunt capa-bile să dezvolte un brand cu orezonanță semnificativă și o relațieputernică cu clienții săi poate obținebeneficii valoroase, cum ar fi posi-bilitatea de a practica prețuri pre-mium sau programe de marketingmai eficiente.astfel, procesul de rebrandingpoate crea oportunități beneficepentru o afacere sau un produs,însă doar dacă acesta este efectuatcu un accent deosebit pe strategie,având la bază o viziune creativă șio perspectivă clară. procesul tre-buie să fie foarte bine fundamentat,folosindu-se o analiză detaliată acaracteristicilor actuale ale mărcii.În caz contrar, rebranding-ul poateproduce efecte negative asupramărcii existente.pe parcursul întregului proces deînnoire, atenția ar trebui îndreptatăspre cercetarea aprofundatădeoarece aceasta reprezintă bazanoii strategii. de asemenea, estefoarte important să fie clar definiteașteptările, dar mai ales motivelelegate de rebranding. imple-mentarea unei schimbări funda-mentale a brand-ului corporativ nutrebuie să existe doar pentru căeste o practică comună în rândulconcurenților, ci trebuie adaptatănevoilor companiei și mărcii re-spective. orice companie se confruntă la unmoment dat cu întrebarea dacămarca deja existentă aduce ben-eficii sau afectează firma. chiar șiindustriile imense își regândescbrand-ul, făcându-l unul de succes.de exemplu, compania apple și-areînnoit brand-ul de 3 ori, pepsi de11 ori și starbucks de 4 ori. toateaceste exemple și multe alteleevidențiază faptul că procesul derebranding ar putea într-adevăr săsprijine o companie în obținereaunor beneficii suplimentare. com-panii mari ca cele amintite anterior,au lăsat în urmă câteva reguli deaur în decizia de marketing strate-gic privind rebranding-ul, în princi-pal legate de lucrurile pe care nule-au făcut:• nu au schimbat numele sausigla companiei;

masterand ioana andreeabogoslov, ulbs

- va urma -

economistii VINERI 17 NOIEMBRIE 20174

urmare din pagina 1

cum totul se judecă în circumstanţede raritate şi – potrivit unor opinii –ceea ce se judecă în circumstanţede raritate este economie, ar rezultacă „totul este economie”. deci,economistul ar fi „peste tot”. evidentcă aprecierea este şi forţată şiexagerată, dar ea indică, totuşi,marea audienţă, utilitate, marea ac-tualitate a economistului. toateacestea cu atât mai mult în condiţiileeconomiei de piaţă liberă compara-tiv cu cea de comanda, cu atât maimult în condiţiile economiei descen-tralizate, cu foarte numeroşi centride decizie comparativ cu economiade tip centralizat. cine este, deci,economistul? de unde numele de economist? Înfranţa secolului al XViii-leafiziocraţii introduc – odată cu al lorcelebru „laissez faire, laissezpasser, le monde va de lui meme” –se pare, primii, noţiunea de econo-mist. economistul care avertizează,economistul care intervine spre a serespecta „iegile eterne”, „ordineaprovidenţială”. intuiţie bună, unreuşit spirit previzionist. fiziocraţiiau fost primii economişti, „Şcoala”lor a fost prima „Şcoală” perenă şimodernă de economişti. mai târziu,când numele de economist devinegeneric, el nu va mai caracteriza, nuva mai defini o şcoală, în speţă ceafiziocrată, ci o profesie. unghiuri noi dezveleşte în acestcadru cel considerat, dacă nuprimul, oricum printre primii profe-sori de economie politică ai lumii,tot un francez, anume Jean Baptistesay. el este cel care, în 1816, vadeschide primul „curs de economiepolitică” ia ateneul din paris. industriaş-patron al unei filaturi debumbac la anchy les Hesdins, înpas de calais, reuşind în numaicâţiva ani amortizarea capitalului in-vestit, Jean Baptiste say „vede”economia politică ca „leagănul dis-ciplinelor economice”. era corect.dar say adaugă: economia politicăeste numai „ o ştiinţă pur teoretică şidescriptivă”, rolul economistului,afirmând el, nefiind acela de a inter-veni sau concilia, ci doar acela de„spectator impasibil” care doarobservă, analizează, descrie.eronat. este, cred, limpede că,potrivit acestor spuse, viitorul profe-sor de economie politică, agresatde stresul producţiei, tânjea dupătimpul în care, fără obligaţii „produc-tive” de vreun fel, putea numai ob-serva şi reflecta, sperând că unasemenea timp relativ comod sărevină. o astfel de observaţie are iabază şi faptul că say, înţelegând,probabil, pe urmă, analiza şi inter-pretarea unui „economist pejumătate”, aduce în scenă şicealaltă jumătate, aduce în scenă„întreprinzătorul”, care ar putea fieconomist dar şi de altă profesie.J.B. say remarca faptul că la în-ceputul secolului al XiX-lea agentulprincipal al progresului economicera omul „industrial” activ, instruit,inventator ingenios, omul de afaceriîndrăzneţ, chiar şi agricultorul in-ventiv, acel om care se implica întoate în măsura în care se făceaudescoperirile ştiinţifice şi se extin-deau debuşeele. pentru ca o astfelde implicare să fie profitabilă,întreprinzătorul, de fapt, trebuia săfie şi – sau să fie sfătuit de un –economist în accepţia ce pornea dela doctrine fiziocrată. idei contrare la Karl marx, căruia ni-meni nu-i poate realmente negacontribuţia în domeniul teoriei eco-nomice. savantul german, însă,

practic, nu a avut niciodată un ser-viciu, o ocupaţie regulată, în calitatede patron sau de salariat nu a avutrăspunderile ce incumbă astfel. cuo soţie bogată, din mareaaristocraţie germană, o soţie pecare a sărăcit-o, marx s-a mulţumitulterior să trăiască cu guvernantacopiilor săi şi din stipendiile lui en-gels care trudea să ţină profitabil ofabrică în anglia. a analizat, deci,marx, exploatarea clasei muncitoareşi bine a făcut. dar a scăpat de sublupa cercetării sale pe patron, peîntreprinzător; pe care nu i-a văzutprin prisma utilităţii, oameni fără decare clasa muncitoare nici măcar„exploatată” nu putea fi, deşi cusiguranţă ar fi dorit-o în iipsa uneialte resurse de viaţă decât cea amizerului salariu... 2. iată premise – evident lu-crurile sunt mult mai complicate – iabaza desfăşurării şi finalităţiiînvăţământului economic, fie cadisciplină în cadrul învăţământuluide tip comercial, universitar sau po-litehnic, fie privit el însuşi ca tip com-plet de învăţământ. marile lucrări deeconomie, de economie politica dinsecolele XVii, XViii – printre carecelebra carte a lui adam smith„Bogăţia naţiunilor. cercetareasupra naturii şi cauzelor ei” apărutăla Londra în 1776 –,de ia începutulsecolului XiX şi de mai apoi, tot mainumeroase, tot mai consistente –sunt studiate cu migală în acest tipde învăţământ, sunt reflectate cuasiduitate în expuneri şi cunoştinţeledobândite. spre mijlocul secolului alXiX-lea şi mai apoi se poate spunecă sunt deja temeinic pregătiţi,studiind economia politică, ceaagrară, industrială, de ramură,minieră etc., „economişti” cu şcolilecomerciale dar şi la universităţiledin paris, Viena, Berlin, Londra, dinitalia, din statele unite etc. În românia, tradiţiile, şi sub acestaspect, sunt solide. cum subliniaacademicianul Vasile malinschi înfoarte documentata sa lucrare „dintrecutul învăţământului economicromânesc”, încă din 1776, prinHrisovul domnitorului ipsilanti, seprevedea introducerea înînvăţământul din Ţararomânească, în rândul obiectelorde studiu, a unor noţiuni deeconomie aplicate la agricultură sigospodărie casnică, sub formă deindicaţii şi sfaturi pentru

„bunăpăstrarea şi folosirea roadelorşi bunurilor”. pe urmă, la Şcoalanaţionala din iaşi, condusă de Gh.asachi, cât şi la Şcoala naţionaladin Bucureşti, de la „sf. sava”,condusă de „neînduplecatul feciorde ţăran din avrig, Gh. Lazar”,printre disciplinele predate una seocupa de economie: „iconomia”. setratau probleme de economie polit-ica, „ţinerea unor socoteli de bunăgospodărire casnică” şi în specialde „agricultură”. apar, de altfel, în circulaţie lucrări de„economie rurală”, încă din 1806,„economia de camp” a lui mölnar, în1834 „economia rurală şidomestică” de m. drăghici etc. Lucrări tot mai originale, cu caractereconomic general dar şi specific,influenţând învăţarea economica,procesul didactic ca atare, seremarcă la nicolae suţu –„scurtăprivire asupra stării economice amoldovei” (1838), la nicolaeBălcescu, realmente pasionat destudiul problemelor economice, ladionisie pop marţian – „studii sis-tematice în economia politica"(1858) etc., dar mai ales la ionGhica, care în 23 noiembrie 1843deschidea „cursul de economie po-litica” de la academia mihăileanădin iaşi. arăta astfel ion Ghica – cudiplomă de inginer de mine, darposedând temeinice cunoştinţe eco-nomice – că studiul eonomieipolitice reprezintă „cea mai sigurăcârmă în stare să lumineze întrucăutarea intereselor noastre materi-ale şi morale”. Însuşi domnitorulcuza, cu solide cunoştinţe juridico-economice, încurajează studiul dis-ciplinelor economice. imediat după 1860 se predau astfelde cursuri de economie politică lafacultatea de drept din iaşi – primulprofesor ion strat – şi Bucureşti –prof. V. Vericeanu, câştigătorul ofi-cial al concursului pentru „ocupareacatedrei” în faţa marelui d. p.marţian. cursuri de economie polit-ica încep să se desfăşoare laŞcoala naţională de poduri şiŞosele – instituţie devenită apoi po-litehnica bucuresteana – cât şi laŞcoala centrală de agricultură şisilvicultură, unde se predă un „cursde economie, finante şi veniturilestatului” elaborat de ion lonescu dela Brad. un mare pas înainte esterealjzat de p. s. aurelian carepublică în 1869 „catehismul

economiei politice” şi în 1889 „ele-mente de economie politică”.strălucitorul aurelian, cercetătorul,teoreticianul şi practicianul ce va de-veni ministru, prim-ministru şipreşedinte al academiei, fondatorulunor reviste economice de valoare– „economia rurală” (1881), econo-mia naţională (1885), publicaţie ceîşi asuma misiunea de – „revistaeconomică şi financiară” – cerea cuinsistenţă nu numai studiereadetaliată a economiei politice, a dis-ciplinelor economice înînvăţământul superior, ci chiar intro-ducerea acestora în programaînvăţământului secundar chiar acelui primar. el scria în acest sens:„introducerea cunoştinţelor ele-mentare de economie politică înşcolile primare este pe puţin tot atâtde neapărată ca şi în liceuri şiaceasta pentru că o mulţime decopii care termină învăţământuriledin aceste şcoli intră în viaţapractică fără ca să facă studii maiînsemnate. În nici o etapă a vieţiinoastre sociale împrejurările nu ne-au impus cu mai multă tărie ca înepoca de astăzi cunoştinţaeconomiei politice”. ce cuvinteînţelepte, ce cuvinte de actuali-tate!...3. marile personalităţi aleştiinţelor economice româneşti de lasfârşitul secolului XiX şi începutulsecolului XX au susţinut cu multipleşi fundamentate argumente necesi-tatea progresului economic, adezvoltării industriei naţionale fărăde care „nu este şi nu va fi posibilădezvoltarea agriculturii, propăşireagenerală a ţării”. În acest sens, p.s.aurelian se ridică cu vehemenţă îm-potriva convenţiei comercialeîncheiate în 1875 cu austro-un-garia. un act care înăbuşea dez-voltarea industriei naţionale, un actoneros întrucât „pe cât timp prin or-ganizarea noastră economică vomfi puşi în neputinţa de a dezvoltatoate ramurile noastre de muncă, pecât timp ţara noastră, pe lângăagricultură, nu va poseda şi o in-dustrie naţională, noi nu vom fi înstare a ne apăra contra uneia dincele mai periculoase cotropiri,cotropirea economica”. fiind cunoscător şi interpret strălucital realităţilor, văzând esenţa dincolode discursurile politice, marele is-toric al. d. Xenopol, deopotrivă re-marcabil economist, atrăgea atenţia

asupra celor care din afara ne în-demnau la libertatea comercialăabsolută, scriind că „ţările careastăzi stau în fruntea civilizaţiei ma-teriale s-au dezvoltat printr-un sis-tem de ingerinţă guvernamentală,adica protecţionistă”.. tot Xenopol,în situaţia practică a momentului,cerând o economie politicaelaborată de autori români' caresimţeau şi „vedeau” româneşte,sublinia, poate cu cuvinte preagrele, dar într-un sens real, că pen-tru noi ca atare „economia politicăa franţei şi angliei (desigur, aceaparte ce aborda interese şi poziţiistrict pragmatice) nu merită numelede ştiinţă: este o teorie pusă în slu-jba practicei şi fiindcă practica esteprofitabilă ţărilor acelora, teoria tre-buie să vină să susţină, pe bazaunor aşa numite principii, interesulcurat material al celor state spre a-ida astfel o speranţă mai puţinurâcioasă”. din nou o exprimareînţeleaptă. cum ar fi arătat astăziaurelian sau Xenopol în postura deprim-miniştrii? iată un subiect dereflecţie.cu o economie în progres care„învaţă să tindă” prin gândirea şifapta unor străluciţi reprezentanţi aineamului căutând „să înţeleagă” şi„să acţioneze” pe potrivă, cu şcolisecundare – comerciale mai ales,dar nu numai – ce răspândeau cugenerozitate cunoştinţe economiceşi formau specialişti la un nivel de-osebit de util, cu mari universităţi încreştere ca număr în care econo-mia politică – privită aproape ca o„alma mater” – se studia tot maimult spre nivelul european cel mairiguros, în ţara noastra un locrămăsese totuşi gol. cel al uneiinstituţii de învăţământ superior eco-nomic. este drept, încă din 1871fiinţase din iniţiativă privată Şcoalaadministrativă de ia Bucureşti,recunoscută de stat, în 1893, subdenumirea de „Şcoalaadministrativă superioară”. aceastăinstituţie avea rostul de a asigurapersonalul necesar administraţiei destat centrale şi îndeosebi locale,judeţene, de plăţi, financiare şi com-erciale. mare parte din studenţi fiindfuncţionari, cursurile acestei instituţiice avea, în epocă, cel mai ampluprogram de învăţare economico-ju-ridic, erau şi serale şi cu frecvenţaobligatorie.

dan popescu

- urmare în pagina 5 -

petre s. aurelian al. d. xenopol

VINERI 17 NOIEMBRIE 2017 5

urmare din pagina 4

Şcoala a fost condusă, printre alţii,de strălucitul om-politic takelonescu, dar şi de viitorul rector al vi-itoarei academii de Înalte studiicomerciale şi industriale dinBucureşti, st. cihoski, iar în galeriaprofesorilor ei putem semnala peG.G. mironescu, m. minovici, d.negulescu s.a. după cum citeazaV. malinschi în lucrarea sa amintită,în perioada 1880-1910 Şcoalaadministrativă a dat 322 licenţiaţi şi11 doctori. 1) 4. era mult în comparaţie cunimic, dar încă puţin în raport cucerinţele, mai ales calitative, despecialişti în domeniu ale ţării. piaţaeconomică a româniei ajunsese laun nivel de dezvoltare ce nu maiputea fi susţinut şi cu atât mai puţinîndrumat decât de economişti cupregătire superioară, economiştiformaţi ca atare într-o instituţieadecvată de învăţământ superior.un grup de tineri economişti, cutemeinice studii şi titluri academice,purced ia rezolvarea acestei prob-leme. În mod firesc, ei convoaca„primul congres al economiştilorromâni” şi redactează – un comitetde iniţiative din care făceau partei.n. angelescu, c. Georgescu, V.madgearu, i. răducanu, m.săulescu, V. slăvescu – „actulpragmatic”, document care cerea„ţinută” economiştilor şi înlăturareaprofanilor şi veleitarilor în domeniu.lată un pasaj: „pentru că în chestiu-nile economico-sociale se credîndreptăţiţi să-şi spună cuvântul şicei pregătiţi şi cei nepregătiţi, seobservă o dezorientare în ţaranoastră pe acest domeniu.afirmaţiile oamenilor cu adevăratăpregătire în aceste ştiinţe (ştiinţeleeconomico-sociale), pierd din au-toritatea lor, curente gresite îşi facloc în masă fără participarea celormeniţi să fie îndrumători în dezle-

garea problemelor economieinaţionale”2). se profila, deja, o con-fruntare ce avea să ţină – şi ţineîncă, din păcate – capul de afiş, înviaţa publică românească, o con-fruntare care în vremea comunis-mului va îmbraca forme aberantedar care şi după revoluţia din de-cembrie 1989 mai ales în primii 10-15 ani, se va remarca în secvenţe,aspecte şi imagini dramatice şigroteşti deopotrivă. să revenim însă. ce mai cereauacei tineri economişti români? În primul rând, instituţia deÎnvăţământ superior economic cutoate drepturile ce ar fi decurs astfel:„este nevoie ca acei ce reprezintăştiinţa să aibă şi puterea înăuntrulorganizaţiei sociale existente, săspună şi să facă ceea ce este nece-sar pentru dezvoltarea acesteiştiinţe”, stabilindu-se „o continuitateîn studio”, opera de învăţare încu-nunând „corpul economiştilor, au-toritatea şi rolul cuvenit înîndrumarea economiei naţionale”.după cum arătau în studiul amintitprofesorul ieşean Gh. zane – celreadus prin anii 1960, prin strădanialui costin murgescu şi a altora,după ani de puşcărie şi ostracizare,în cercetarea economică – precumşi (atunci) tânărul cercetator Gh.dobre, cu contribuţii în istoria şiştiinţa economică infinit mai maricomparativ cu modestia saproverbială şi atât de demnă deurmat, pe ordinea de zi a congre-sului figurau dezbateri în ce priveştemetodele ştiinţelor economico-so-ciale, stadiul şi studiul ştiinţei statis-tice, studiul şi studiul actual al ştiinţeifinanciare şi tendinţele ei noi.deasemenea, era vorba de necesi-tatea realizării unei istorii econom-ice a româniei şi constituirea unuigrup de economişti şi istorici pentruscrierea acestei opere, reorgani-zarea statisticii generale a românieispre a servi de bază tuturor re-formelor economice în viitor, nece-sitatea creării unei secţiunieconomice la academia română,

reorganizarea învăţământului eco-nomic în românia. aşadar, un pro-gram întemeiat, competent,profesional şi ambiţios în acelaşitimp. din păcate congresul nu s-a pututţine nici la data proiectată şi nici înperioada următoare. o „contribuţie”în acest sens au avut-o, cusiguranţă, şi acei falşi învăţaţi „acăror minte este un caleidoscop pecare trece repede reflexul ideiloraduse la ordinea zilei de presacurentă”. reflectând la asemeneacuvinte nu s-ar putea spune cămaniera de exprimare aeconomiştilor acelor vremuri nu erasubtilă, rafinată şi – din păcate – cureverberaţie în viitor. s-a obţinutînsă ceva, ceea ce a însemnattotuşi mult, atât în comparaţie curomânia cât şi cu sud-estul eu-ropei şi chiar cu apusul. În toamnaanului 1913, prin lege, după dezba-teri furtunoase finalizate în „pentru”şi „împotriva”, ultimele nu puţine, seînfiinţa „academia de Înalte studiicomerciale şi industriale dinBucureşti” - prima şi cea maiimportantă instituţie de învăţământsuperior economic românesc. „nuse poate concepe cumconducătorul unor întreprinderi (şi însensul de îndeletniciri financiare,comerciale, industriale ş.a.m.d) arputea fi lipsit de cunoaştereatemeinică a specialităţilor sale –susţineau cei „pro”. „o astfel deiniţiativă legislativă este prematură”,„astfel de instituţii de învăţământ su-perior sunt doar puţine în europa,au un număr mic de studenţi, unelesunt constituite sub formă de cur-suri iniţiate de camerele de comerţşi alte instituţii similar”, „nouainstituţie necesită fonduri importanteşi nu avem”, „lipsesc profesorii”, „săînfiinţăm această instituţie, nu desine ci pe lângă facultatea dedrept” – menţionau cu argumente„bătute” cei „contra”. cu 68 bile albeşi 28 bile negre în cameră şi 38 bilealbe şi 11 bile negre în senat„academia de Înalte studii comer-

ciale şi industriale din Bucureşti” aînceput însă să funcţioneze. se de-schidea un nou drum, şi el presăratdupă cum vom vedea – de nu-meroase confruntări şi dificultăţi.5. ce se întâmplă, însă, înîndelungatul răstimp în care s-apregătit, direct sau indirect,înfiinţarea academiei de Înaltestudii comerciaie şi industriale dinBucureşti, în transilvania, leaganmultimilenar de civilizaţie şi culturăromânească? Încă marele istoric şicărturar Gheorghe Şincai, fruntaş alŞcolii ardelene, arăta la începutulsecolului trecut că „Învăţăturile şimeştesugurile să fie introduse,aceasta de a se face, românii vor fidintre cei mai fericiţi”. Într-un aseme-nea cadru de emancipare naţionalăşi socială a românilor din transilva-nia pe calea progresului economic,a reformelor, a culturalizării oame-nilor, tot Gheorghe Şincai – estedrept, limitând „economia” laagricultură – releva însemnătateaştiinţelor econornice şi studierii lor înşcoală: „prin economie se înţelegeînvăţătura care arată cum trebuielucrat pământul ca sä sporeascăcâte ne sunt spre hrană, spreîmbrăcăminte şi alte folosiri”. În acelaşi sens militau şi alţi ilustricercetători, oameni de cultură, oa-meni politici ai transilvaniei. unuldintre aceştia a fost mareie fiu almediaşului, istoricul şi gânditorul deorigine germană, pastorul stephanLudwig roth, cu studii la sibiu, lacea mai veche instituţie deînvăţământ superior din ţară – insti-tutul teologic – şi la tübingen. unaltul a fost lingvistul şi istoricul au-gust treboniu Laurian, care – cumarată Vasile malinschi în atât de in-teresanta carte a sa amintită –saluta călduros, în vara anului 1865,„Legea învăţământului public”adoptată în principate îndeosebipentru faptul că prin ea se prevedeapredarea în şcolile secundare anoţiunilor de drept si economiepolitică”. economist şi cărturar,George Bariţiu număra chiar printre

cele mai de seama preocupări alesale, atât de generoase şi atât devaloroase, eforturi asidue pentrudezvoltarea învăţământului eco-nomic, mediu şi superior, „condiţiede viaţă – o considera viitorulpreşedinte al academiei române –pentru propăşirea economică şinaţională a transilvaniei, aromâniei pe urmă”. lată contextulîn care, în 1871, fr. schuler Libloytipăreşte un curs de „economie po-litica” pentru şcoli secundare;tratând chestiuni ale istorieieconomiei, ale marilor şcoli degândire economică petrecute de-alungul timpului, el milita pentru dez-voltarea industrială a transilvaniei.pe urmă, ion Georgescu tipăreştela Braşov, în 1902, un „curs practicde economie”, destinat „şcolilorpoporale”.de altfel, şcolile comerciale „popo-rale” fiinţau în transilvania încă din1835 la Braşov, de exemplu, subegida negustorilor români de aici.tot aici, în 1869, se deschidea„Şcoala comercială”, într-o accepţiemodernă, cu predare în limbaromână. se predau la aceastăşcoală – ne spune d. Voina în„scurtă privire asupraînvăţământului comercial din tran-silvania înainte şi după unire, cluj,1921 – geografia comercială, sta-tistica, contabilitatea, studiul pro-duselor comerciale şi tehnologia lor,artimetica comercială, dreptul şi lim-bile străine. din 1895, însă,înţelegându-se mai bine imperativulvital al abordării ştiinţelor econom-ice fundamentale, programa deînvăţământ se completează cu noidiscipline: „economia politică,noţiuni de comerţ, iar pe lângă limbagermană şi franceză predate pânăatunci se adaugă şi italiana, precumşi un curs de stenografie. aşadar, operspectivă efectiv modernă. Şcolicomerciale funcţionau şi la arad,precum şi la cluj din 1878-1879, dininiţiativa camerei de comerţ localeşi a municipalităţii, cu predare înlimba maghiară etc.

economistii

dan popescu

ase bucurești astăzi

- va urma -

george barițiupromotor al

învățământului economic

urmare din pagina 1

agenţia şi-a analizat reorganizareaînainte de ianuarie 2004, tocmai latimp pentru a începe activitatea încadrul strategiei aem 2004-2008.noua structură a urmărit să reflecteşi mai bine nevoile în schimbare aleprincipalilor săi clienţi şi de a furnizaun nivel cât mai transparent deacces la date şi informaţii şi experţiindividuali. Grupurile au fost astfelalcătuite încât să reunească per-soane pentru a lucra în activităţi maiintegrate în jurul analizei sectoriale,ale analizei politice, la dezvoltareade noi sisteme de informaţii inclusivinformaţiile spaţiale, scenarii şievaluări în sectoare-cheie cum ar fiapa şi diversitatea biologică, pro-dusele chimice, deşeurile, calitateaaerului, schimbările climatice mediulşi sănătatea.

informaţiile asupra stadiuluiacţiunii de implementare a strategieisunt acum ghidate de către o reţeaa agenţiilor de protecţia mediului. incursul următorilor cinci ani, agenţiava continua să-şi întărească forţelereţelelor şi va căuta să le extindăprintr-un proces de stocare activăde scenarii de dezvoltare, evaluarea strategiei şi asigurarea calităţiidatelor.

strategia aem este conformă cucel de-al 6-lea program de acţiuneasupra mediului. agenţia lucreazăprin intermediul a patru sectoaretematice principale: abordareaschimbării climatului, diminuareabiodiversităţii, înţelegerea schimbăriivieţii, utilizarea şi gestionarearesurselor naturale şi a deşeurilor

comitetul regiunilor (cr) este unorganism consultativ al ue, formatdin reprezentanţi ai celor 28 de state

membre, aleşi la nivel local şi re-gional. prin intermediul cr, aceştiaîşi pot exprima în mod direct opini-ile cu privire la legislaţia ue care areimpact asupra regiunilor şi oraşelor.comitetul a fost creat în bazatratatului asupra uniunii europene,devenind în prezent un puternicmecanism de păstrare cuconsecvenţă a principiuluisubsidiarităţii. comitetul regiunilors-a reunit pentru prima dată în lunamartie 1994.este una dintre cele mai noi instituţiiale uniunii europene, a căreiînfiinţare reflectă dorinţa ţărilormembre nu numai de a respectaidentitatea regională şi locală, pre-rogativele instituţiilorcorespunzătoare, dar şi de a im-plica aceste instituţii regionale şi lo-cale în implementarea şidezvoltarea politicilor specifice uni-unii europene.

subsidiaritatea, înscrisă întratatul asupra uniunii europene,semnifică faptul că deciziile trebuiesă fie luate de către acele autorităţipublice care sunt cel mai aproapeposibil de cetăţeni. totodată se areîn vedere ca acţiunea instituţiiloruniunii europene să nu fie iniţiatădecât în cazurile când este maieficientă decât acţiunea instituţiilorregionale, naţionale sau locale,după caz.

acest principiu este încontradicţie cu centralizareaexcesivă a procesului de luare a de-ciziilor, în unele cazuri consideratprea îndepărtat de cetăţean şi in-diferent la nevoile acestuia. mem-brii comitetului regiunilor suntpreşedinţi de consilii regionale, pri-mari de oraşe, preşedinţi de consiliidepartamentale şi orăşeneşti, toţifiind aleşi în aceste funcţii prinsufragiu, provenind de la nivelurile

administraţiei publice cele maiapropiate de cetăţeni.comisia europeană, consiliul ue şiparlamentul european trebuie săconsulte comitetul regiunilor atuncicând elaborează acte legislative îndomenii care intră în competenţaautorităţilor locale şi regionale pre-cum sănătatea, educaţia, ocupareaforţei de muncă, politica socială, co-eziunea economică şi socială,transportul, energia şi combatereaschimbărilor climatice.dacă nu esteconsultat, cr poate sesiza curteade Justitie.din momentul în care primeşte opropunere legislativă, comitetulpregăteşte şi adoptă un aviz pecare îl transmite apoi tuturorinstituţiilor europene relevante.deasemenea, cr poate emite avize şidin proprie iniţiativă.membrii cr sunt reprezentanţi aleşidin cadrul autorităţilor locale sau re-gionale. fiecare ţară desemneazămembrii. aceştia sunt numiţi înfuncţie de către consiliul ue pentruun mandat de 5 ani, care poate fireînnoit. numărul de membri dinfiecare ţară depinde de mărimeapopulaţiei.În fiecare an se organizează pânăla 6 şedinţe plenare, în cadrulcărora se adoptă avize referitoare la50-80 de proiecte legislative.cr dispune de mai multe retelecare le permit regiunilor şi oraşelordin ue să facă schimb de bunepractici, să lucreze împreună şi săcontribuie la dezbaterile europenepe teme precum creşterea şi ocu-parea forţei de muncă, dezvoltareaşi subsidiaritatea, combatereaschimbărilor climatice şi cooperareatransfrontalieră.autorităţile locale şi regionale potsemna şi carta privind guvernanţape mai multe niveluri în europa,

care contribuie la o mai bună pro-movare a legitimităţii şiresponsabilităţii oraşelor şi regiunilorîn implementarea politicilor publiceale ue.

activitatea comitetului estebazată pe o structură constituită dinşapte comisii: politica regională, fon-duri structurale, coeziuneeconomică şi socială, cooperaretransfrontalieră şi interregională;agricultură, dezvoltare rurală, pes-cuit; comunicaţii transeuropene,transport, informaţii; planificarespaţială, problemele urbanizării, en-ergie, protecţia mediului; politicasocială, sănătate publică, protecţiaconsumatorului, cercetare ştiinţifică,turism; locuri de muncă, politicaeconomică, piaţa unică, industrie,între-prinderi mici şi mijlocii;educaţie, pregătirea forţei demunca, cultura, problemele tinere-tului, sport, drepturile cetăţenilor.

comitetul a constituit o comisiespecială pentru problemeinstituţionale, care este însărcinatăsă contribuie la dezbaterea asuprareformei instituţiilor uniunii eu-ropene. activitatea comitetului esteorganizată şi condusă de un birou,ales pentru un mandat de doi ani.

În scurta sa experienţă, comite-tul s-a implicat într-un mare numărde probleme precum: reţeauatranseuropeană de aeroporturi;dezvoltarea turismului rural; dreptulcetăţenilor uniunii europene de avota în alegerile locale într-un alt statmembru decât acela ai căruicetăţeni sunt; drumul europei spresocietatea informatizată.

o temă constantă în întreagaactivitate a comitetului regiuniloreste nevoia de a implica mai multregiunile şi localităţile în formulareaşi implementarea politicilor şi strate-giilor de interes comun.

numărul locurilor alocate fiecăreiţări membre urmează a fi revizuit în-trucât în prezent nu reflectă în modadecvat dimensiunea populaţieiregiunilor reprezentate. extrapo-larea metodologiei actuale a ueavând 28 de membri ar ridicanumărul de reprezentanţi la 370 dincare doar 142 ar reprezenta celemai populate 7 ţări membre carecuprind peste 70% din populaţiatotală a uniunii.

de aceea, fără a slăbi eficaci-tatea acestui organism, trebuie săse asigure un echilibru mai bun întreautorităţile locale şi regionale dinţările membre actuale sau viitoare.

prin tratatul de la amsterdam afost lărgită cu încă 5 domenii sferaîn care comitetul regional esteconsultat, şi anume politica angajăriiforţei de muncă, politica socială,mediul, pregătirea profesională şitransporturile.În prezent, rolul comitetul regiu-nilor nu mai este pur consultativ,acesta are dreptul să lanseze şi săcoordoneze iniţiative proprii.comitetul regiunilor va deveniapărătorul principiilor subsidiarităţiişi al apărării identităţii regionale şi lo-cale într-o uniune europeană încare se doreşte păstrarea identităţiieuropene.

Biblografie

parliament and the council de-cision (ec) no. 466/2002 of 1march 2002 laying down a com-munity action programme promot-ing non-governmentalorganizations primarily active in thefield of environmental protection.

www.europa.eu/about-eu/insti-tutions-bodies/cor/index_ro.htm

www.eea.europa.eu/ro

politica de mediu VINERI 17 NOIEMBRIE 20176

dunărea la viena

conf. univ. dr. paul lucian

urmare din pagina 1

În situaţia în speţă, pentru tata dili,lucrurile s-au complicat ceva maimult. securistul lor văzuse în casăarma de vânătoare a lui dili schileru– pentru care avea permis – şi opuşcă cu „plici” (cu alice) pentruvrăbii, pentru care nu avea permis.de altfel nici nu se cerea astfel.omul a făcut grabnic informareacuvenită, iar arestarea era iminentă.dili şi tanti silvica simţiseră ceva,desigur, nu i-au spus nimic lui dinu,şi au crezut – au sperat – că situaţias-ar putea relaxa venind sălocuiască vreo 2-3 săptămâni la noi.zis şi făcut, iar cu dinu împreunăam avut în acel interval zile min-unate. ce ştiam noi... L-au arestatînsă pe dili – „l-au luat de la servi-ciu” – şi a început calvarul. faţă detata care suportase şi suporta maiuşor astfel de „evenimente”, dili,care a stat atunci vreo 9 luni, amaflat că suporta greu puşcăria.avea vreo 120 de kg, şi nu în multăvreme ajunsese la 90 kg, pe urmăla 80 kg şi chiar la 60 de kg. ni setransmitea că era o umbră a omu-lui de altădată: gurmand, bonviveur, glumeţ mereu la nivelulminţii lui de mare matematician şistrălucit inginer. tanti silvicaplângea, dinu era trist, eram camdisperaţi cu toţii.destul de târziu, au avut, însă, efectcererile către securitate ale celor dela ministerul unde lucra tata dili – elnu fusese în nici un fel judecat, cidoar reţinut, bătut, umilit, chinuit –potrivit cărora nu exista nici un fel devină reală, iar el, în acea perioadăde început a industrializării, era strictnecesar la locul de muncă. cred căa intervenit chiar o rudă apropiată alui theohari Georgescu, aşa că dilia venit acasă. cum arătam, oumbră a celui care fusese „ridicat”atât de nedrept. s-a refăcut foartegreu, deşi pot spune că, practic, nus-a mai refăcut niciodată. iar ne-mernicul care i-a făcut reclamaţia,după un timp a fost „retras” dincasă, îşi îndeplinise misiunea, defapt familia schileru neavând înapartamentul lor spaţiu locativexcedentar chiar după normele tim-pului. aşa s-a încheiat episodul ne-fericit cu tata dili, dar eu şi cu dinu,familiile noastre am mers înainte.cum am putut. de altfel, mai mulţiani mai târziu, maică-mea şi tantisilvica au absolvit împreună uni-versitatea populară de la saladalles, unde rector era academi-cianul remus răduleţ. din păcate, însă, cu precăderepentru ai mei, nici percheziţiile, nicireţinerile-arestările nu seterminaseră. când erau pentru noi,când, chiar mai dese, erau pentrucel de la parter, colonelul puiu pe-nescu, cum spuneam, frate al luinicolae penescu, fost ministru înguvernul rădescu. tot în acestsens, mai îmi aduc aminte unepisod. Într-o seară, venind de laşcoală, în colţul dinspre palatulcotroceni al străzii capşa, era omaşină cu farurile aprinse care lu-mina grădina casei de acolo, o casălocuită de o foarte stimabilă familiede armeni, ohanezian. eraupărinţii, un băiat şi o fată cu care, dealtfel, eram amic. Vecinii se uitau cuteamă pe geamuri. Vedeau „miliţia”,câţiva indivizi care săpau de zor încurte. ohanezienii fuseseră, prob-abil, din varii interese, reclamaţi că„au aur”, iar miliţienii asta căutau.nu ştiu ce au găsit, dar pe domnulohanezian bătrînul ştiu că nu l-ammai văzut multă vreme apoi. aşaerau timpurile? aşa erau, dar şi oa-menii le cam făceau aşa...... trec, însă, la altele, mai fru-moase. pe la 9 ani, tatăl meu, dince avea, din ce nu avea, la sfatulfratelui său mai mic, unchiul porfir, ahotărât „să mă dea” la tenis.

spunea că este un sport pe care-lpoţi face până la adânci bătrâneţe.Şi avea dreptate dacă stau să măgândesc că în 1977, aflat în voiaj denuntă la mamaia, seara, peterenurile de la „pelican”, eu de multun jucător bunicel, îi dădeammingea „la mână” lui d.i. suchianu,celebrul critic de film, din elitaspirituală a ţării şi care mergeaatunci pe 81 de ani. domnul suchi-anu îmi dădea mingea înapoi şiuite-aşa îl ajutam să se mişte cam 1oră. aveam o simpatie deosebităpentru el, cu atât mai mult cu cât, pelângă pasiunea comună pentrulimba franceză, bătrânul suchianuera, de altfel, cavaler al Legiunii deonoare, cu Kuki suchianu, băiatulsău, mai mare ca mine cu vreo 16ani, fusesem coleg de rugbi la fru-moasa echipă „proiectantul” şi ambăut, după meciuri, nu puţine beriîmpreună. Kuki suchianu trăise un episod pecare l-a povestit şi care merită, cred,relatat. Băiat strălucit la carte, cult,rafinat, Kuki era şi un sportivînnăscut: skia minunat, juca untenis elegant, avea o pasă elansatăla rugbi etc. prin 1947, printre altele,tânăr student la medicină, era şi in-structorul de ski, mă rog, unul dintremai mulţi, al regelui mihai. Întâm-plarea a făcut ca, după „abdicarea”silită a regelui în 30 decembrie1947, să se întâlnească cu fostulsău elev, câtva timp mai târziu, laolimpiada de iarnă de la saint-moritz, din elveţia, Kuki suchianucomponent al echipei de ski aromâniei. evident că văzându-secu regele, în apropierea pistei, nu l-a apostrofat şi nu l-a făcutreacţionar, ci au conversat agreabilcâteva minute. apoi fiecare şi-avăzut de treaba lui. Bine înţeles că„băgătorii de seamă” din delegaţie i-au făcut imediat raport în ţară, Kukifiind dat rapid afară nu doar dinsport, ci şi de la medicină. „a datmâna cu regele alungat de popordin ţară” era culpa. a reuşit ulteriorsă obţină calitatea de asistent med-ical, lucrând ani buni în domeniu.reanalizându-se ulterior situaţia sa,Kuki a fost reprimit în facultate, ter-minând medicina, devenind doctor,având, printre altele, şi spe-cializarea medicină sportivă. Înacest cadru, fiind la un moment datmedicul lotului naţional de canotajpe care l-a însoţit într-o deplasare înfranţa, la paris a coborât dinmaşină, i-a rugat pe ceilalţi să-laştepte câteva minute că vrea să-şicumpere ţigări, a intrat într-un„tabac” şi dus a fost. chiar dacă

uşor tomnatic, şi-a construit o altăcarieră dincolo...revenind la mine, am începuttenisul pe terenurile de la „ŞtiinţaBucureşti”, lângă viitoarea operă(acum acolo, precum la vecinul do-herty, respectiv terenurile de latenis club Bucureşti, este un parcdestul de neîngrijit). antrenor era –se ocupa, însă, şi de terenuri –domnul ilie ivan, fost primul cam-pion profesionist de tenis alromâniei. „nea ilie”, pentru toţi ceide acolo şi din lumea tenisului, eraun om deosebit, şi mucalit şi foarteserios în acelaşi timp. a făcut cumine cam 25 de ore de tenis, stim-ulat de tatăl meu, şi am cumpăratde la el prima mea rachetă, un„Hammer Bogaci”, număr mic. deşinu au fost multe, lecţiile cu nea iliemi-au imprimat pentru totdeaunalovitura curată şi pe dreapta şi pestânga, strategia de joc, ambiţia dea câştiga (după vreo 3 săptămânide tenis cu nea ilie, i-am spus într-odimineaţă total necontrolat,obraznic: „nea ilie, te fac o«lăptăreasă»?”, adică îi dau 6-0. nus-a supărat, mi-a dojenit tupeulnegândit şi penibil, nu doar nepoliti-cos. apoi, însă, a început săglumească şi am redevenit pri-eteni).nea ilie ivan îşi botezase cei doicopii cu numele de susanne (dupăprenumele marii campioane inter-belice de tenis, neasemuita su-sanne Lenglen), fata, şi tilden,băiatul, după numele lui Big tilden,supercampionul american. de fatănu ştiu, dar băiatul a devenit ofiţerîn armata română, şi el jucător detenis. deasemenea, îmi mai am-intesc, tot la „Ştiinţa”, unde am jucatani buni, de un meci, într-o dupăamiază de iunie, în campionatul decategoria i-a, între nea ilie şijucătorul (încă) atunci, devenit apoişi el un mare antrenor, marin Bădin,amândoi apreciaţi printre cei maimari stilişti ai tenisului românesc. Şiilie şi marin jucau în pantaloni albilungi, dar ce spectacol, ce luptă, cerafinament, ce eleganţă, deşi ilieera cu circa 25 de ani mai mare camarin Bădin. a câştigat finalmentemarin Bădin, dar pentru minecâştigătorul de drept a fost nea ilieivan, primul meu antrenor de tenis...În toţi cei 4-5 ani cât am jucat teniscu relativă regularitate, este drept,nu am fost jucător de competiţie,dar ajunsesem, autodidact, la unnivel bunicel. mai mă sfătuia neailie, în rest eu conştientizam ce şicum îmbunătăţirea loviturilor.Jucam mult, îndeobşte în vacanţele

de vară, tot la „Ştiinţa”, mai ales cuprietenul meu cel mai bun dinuschileru, care avea ca rachetă un„maxply-dunlop”. Învăţase şi eltenis mai de mic. uneori mă băteael, dar cel mai mult câştigam eu. nudoar jucam, ci mă şi uitam la tenis.mergeam la campionatelenaţionale pe doherty, pe terenulcentral, unde, în faze finale „se pro-duceau” la simplu Gogu Viziru, l-amvăzut în finală cu Gheorghecobzuc, cu dr. cornel zacoceanu,cu dr. eugen cristea, parcă şi cutache caralulis; la dublu bărbaţi,fraţii Gogu şi marin Viziru jucau în fi-nale cu tache caralulis şi arnuffschmidt (doamne, ce cupluri re-marcabile!). Îi vedeam, tot aici, peŞtefănel angelescu, pe tudorelBădin (fratele mai tânăr al lui marinBădin) ş.a., îl văzusem la „Ştiinţa”pe costică chivaru, ulterior primulantrenor al lui ilie năstase. Şi maiîmi aduc aminte că, la finale, pe do-herty, venea şi premierul petruGroza. Şi cum Gogu şi marin Vizirunu ştiau prea multe, ei înjurau tare,de mamă, pe teren. arbitrii seobişnuiseră, dar la un astfel de mecipetru Groza a plecat din tribună.desigur, nu s-a întâmplat nimic. L-am văzut, cred, că într-o finală dedublu mixt, pe care a câştigat-o,alături, parcă, de elena roşianu, pemaestrul rakoşi, cu care m-am în-tâlnit, după decenii, la sibiu. Ladoamne (mă rog, „femei” se precizaîn acele vremi) o vedeam pe re-marcabila eva stăncescu (cubărbatul, parcă mi-aduc aminte, în-chis politic), pe urmă irina teodor-ovski, Julieta namian, surorileroşianu, micuţa mina ilina etc. i-amvăzut pe doherty evoluând pecampionul maghiar asboth, pildăde stil şi eleganţă, în pantaloni lungi,pe polonezul Jaworski, la care, pelângă jocul frumos, m-a impresionatfaptul că purta, vizibil, o cruciuliţă lagât, ceea ce la jucătorii români nuprea era posibil ş.a.... mai mă refer la partidele fru-moase pe care le jucam cu dinuschileru şi cu unchiul porfir peterenurile „Locomotiva”, situate înspatele facultăţii de drept. maestruacolo era nea pepi ursan, fostjucător bun la vremea lui şi care,peste 30 de ani, m-a arbitrat decâteva ori în meciurile mele dincampionatul Bucureştiului. Înacelaşi tablou de tenis, nu pot să nuamintesc de „piramidele” cu copiide la „doherty” ale lui „nea fănică”,antrenorul atent şi dedicat, unde seducea spre nivelurile de sus, maimareu, colegul meu, mai mare cu

2 ani, de la „cuibul cu barză”,Basarab. fănică Burciu urca şi elsus, iar celălalt coleg de clasă almeu, sorin Lungu, avea, deaseme-nea, prezenţe interesante. acumîmi pare rău că nu m-am integrat şieu – desigur, şi dinu –, la vremearespectivă, în acest grup de pe „do-herty”. de aici se afirmaseră maimulţi jucători de seamă printre careŞtefan Georgescu, viitorul căpitanal echipei de „cupă davis” aromâniei, ticu Viziru (fratele maimic al lui Gogu şi marin), Vasilesereşter, puiu cruceanu, mita,Burcea, Kiselef (vecin cu mine cucasa), adversarul meu de peste anisandu Greabu etc. de altfel, cuŞtefan Georgescu am jucat, atunci,întâmplător, şi i-am luat câtevagheme. cum eu eram simpatic, iarel era generos, unele le-a dat el, daraltele le-am muncit şi câştigat eu.era foarte mult ţinând seama că nupuţini dintre cei amintiţi făceau partedin echipa de „cupa Galea” (un felde „cupă davis” pentru tineret) aromâniei... spre finalul lui „cuibul cu barză” şi alpregătirilor asidue pentru examenulde intrare la liceu, am mai rărit-o,însă, cu tenisul. mă mai duceam,mai des, împreună cu tatăl meu, cuunchiul Grigore andriescu şi vărulmeu adi andriescu, ca spectatori,pe stadionul de la progresulfinanţe-Bănci, pe dr. staicovici – dr.Lister, să admirăm campionatelenaţionale de atletism, care sedesfăşurau aici. La înălţime săreaioan soeter, spre 1,95-2 m,deasemenea apăruse înalta şisvelta iolanda Balaş, care îi va de-veni soţie, la aruncări-greutate, nicuGurău, la garduri zoltan Vamoş, lafond dinu cristea, la sprint ioanWissenmayer etc. Şi venea lumemultă, pregătindu-se terenul pentrucampionatele internaţionale deatletism ale româniei, de ceva maitârziu, ce vor avea loc pe „repub-licii” (fost anef).oricum, sunt detalii care relevă am-ploarea sportului finanţat de stat. Şinu era vorba doar de tenis, ci desport în general. raportulefort/efecte era consistent înfavoarea efectelor. sunt argumentecare ne îndeamnă la reflecţie. darvoi reveni în sport, şi pe urmă întenis, nu mulţi ani mai târziu... cri-teriul de bază fiind notele bune, car-netul de brigadier, mai puţindosarul, la sfârşitul clasei a Vii-a, la„cuibul cu barză”, ne-au făcututm-işti. cum, necum, nu potspune că nu mi-a folosit pentruliceu...

școala altădatăVINERI 17 NOIEMBRIE 2017 7

ilie năstase- valoare excepțională a școlii

românești de tenis -

dan popescu

urmare din pagina 1

cartea oferă o discuțieaprofundată cu privire la as-pectele conceptuale șiparticularitățile sistemuluibancar britanic, chinez și is-lamic. În studiul sistemului bancarbritanic sunt punctate ele-mentele sale definitorii: übăncile oferă servicii în-tregii economii;übăncile nu există doar pen-tru a servi restul economieici reprezintă o industrie desine stătătoare. aceastăpoziție s-a consolidat odatăcu globalizarea, astfel căbăncile britanice au începutsă servească nu numaiclienții britanici ci și din altețări, extinzându-șiactivitățile în străinătate. s-a creat astfel un sistembancar eficient, ale căruipractici și tehnici s-aurăspândit la nivel global;ürolul Băncii angliei în re-glementarea și supraveg-herea activității bancare; üpoziția Londrei ca centru fi-nanciar internațional, în ul-timii 200 de ani devenind unmagnet pentru băncile dinîntreaga lume. industriabancară britanică răspundenevoilor economiei globaleprin facilitățile oferite nunumai în alte țări ci și înLondra. Băncile britanice nutrebuie să meargă înstrăinătate pentru a partic-ipa la sistemul financiarglobal, dată fiind pozițiaocupată de centrul Londraîn finanțele internaționale. partea rezervată analizeisistemului bancar chinez seconcentrează pe etapeleparcurse de china în ceeace privește dezvoltareaactivității bancare, începândcu formarea sistemului ban-car chinez, urmând struc-turarea unui sistem bancarmodern, internaționalizareayuanului, până laevidențierea reformei pepiața de capital. de aseme-

nea, sunt prezentate sis-temele bancare din regiu-nile administrative speciale

Hong Kong și macao. activitatea bancară în

china a crescut rapid în ul-timul deceniu, în strânsălegătură cu dezvoltarea

economiei chineze, sis-temul bancar reorga-

nizându-se pe baze noi șiincluzând în prezent uneledintre cele mai mari bănci

din lume, situate întreprimele cinci conform the

Banker’s top 1000: indus-trial and commercial Bankof china, china construc-tion Bank, agricultural Bankof china and Bank of china.ca particularitate, sistemulbancar chinez seconcentrează în cea maimare parte pe interme-dierea financiarătradițională, fiind cel maimare din lume ca valoare aactivelor, un semn alinfluenței sporite a chineiasupra finanțării la nivelmondial. sistemul bancar islamiceste un concept relativ re-cent, în care religia esterecunoscută ca fiind o forțămajoră, cu o influențădirectă asupra condiții loreconomice și financiare alețării. În acest cadru, suntexaminate conceptele debază ale finanțelor islamiceși este prezentat contextulistoric în formarea sis-temelor bancare din pak-istan, malaysia, arabiasaudită și iran. se insistăpe faptul că băncileoperează după legeaislamică (sharia) și existărestricții islamice, cea maiimportantă fiind interzicereaobținerii de dobândă (riba),limitând astfel libertateaacesteia de a dezvolta in-strumente financiare caresă susțină persoanele fiziceși companiile. fiecarebancă se supune consiliuluireligios care este parteintegrantă din structuraorganizatorică și care poatedeclara dacă activitateabăncii contravine legii is-lamice și poate decideînchiderea ei. ”ascensiune și declin înlumea bancară” - o carteimportantă pentru cei caredoresc să cunoască mo-mentele de ascensiune șipe cele de declin în evoluțiasistemelor bancare dinmarea Britanie, china șilumea islamică, o lecturăesențială și provocatoareatât prin originalitatea ei,cât și prin trăsăturile pecare le identifică.

recenzii VINERI 17 NOIEMBRIE 20178

Articolele ap@rute în revist@ exprim@ punctele de vedere

ale autorilor, care pot fi diferite de cele ale redac]iei.

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Articole la: euroeconomiaxxi@gmail.com

Colegiul de redac]ie

Redactor }ef coordonator:

DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGENEUGEN IORD~NESCUIORD~NESCUNICOLAE E{ANUE{ANU

dr. Eduard STOICASTOICA

Leonard {ERBAN{ERBANsecretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~ CONTINENTCAMERA DE COMER[, INDUSTRIE {I AGRICULTUR~ A JUDE[ULUI SIBIU“DE TOATE PENTRU TO[I”SC. TRIBUNA SRL

conf. univ. dr. ramonaorăștean, ulbs

londra, palatul buckingham- turul gărzii regale