Mediul social

Abandonul şcolar

Una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă învăţământul şcolar este abandonul şcolar.

Dacă înainte de 1989 rata abandonului şcolar era foarte scăzută, imediat dupa schimbarea regimului şi trecerea la democraţie s-a constatat că elevii tind tot mai mult să părăsească băncile şcolii.Abandonul reprezinta conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificării sau pregătiri profesionale complete sau înaintea încheierii actului de studii început

Climatul familial

-are un rol hotărâtor în cauzele de abandon şcolar.Astfel, dezorganizarea vieţii de familie,consecinţă a divorţului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergenţa metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinţilor,atitudinea rece, indiferenţa iată alte câteva aspecte care conduc spre abandonul şcolar.Ei au fost încurajaţi de atitudinea părinţilor pentru care cartea nu mai repezintă o prioritate, nici garanţia asigurarii unui loc de muncă.

Sărăcia este de asemenea un factor de abandon şcolar care se reflectă la toate nivelurile de vârstă şi învăţare.

Anturajul de proastă calitate debusolează elevii cu un pshihic labil datorat unor curente din copilărie-dorinţa de a scăpa de sub tutela educaţionala sau familială,dorinţa de a capta obiecte, haine sau mâncare prin căi ocolite ,necurate.

Eşecul şcolar este un fenomen periculos deoarece el determină efecte negative atât in plan psihologic individual, respectiv o alterare a imaginii de sine a elevului în cauză, care-şi va pierde tot mai mult încrederea în propriile posibilităţi şi capacităţi ajungând să dezvolte o teamă de eşec, cât şi pe plan social, pentru-că eşecul şcolar permanentizat “stigmatizează”, “etichetează” şi conduce la o marginalizare socială cu un nivel crescut de comportamente deviante şi infracţionale.

Eşecul şcolar are la bază mai multi factori care pot fi diferiţi, dar care cel mai adesea asociaţi, elevul se confruntă cu o serie de dificultăţi şcolare care au ca principale cauze : propria persoană, părinţii şi familia, şcoala, comunitatea locală etc.

Dificultăţile pe care elevul le poate întâmpina sunt cauzele pedagogice.

Ele sunt foarte frecvente şi diverse ca şi mecanismele care provoacă problemele şcolare, ele se situează în cadrul şcolar şi familial.

La nivelul şcolii: trebuie studiată şcolaritatea anterioară a elevului.Absenteismul, de pildă, se poate datora:

-bolilor

-relaţiilor dificile cu dascălul-dificultăţi de învăţare, supraîncarcării, neadecvatelor

metode de învăţare, perturbaţiilor psihologice anterioare, dezinteresul fată de şcoală ca urmare a unor eşecuri repetate.

La nivelul familiei: este clar că rolul familiei este primordial mai mult pe plan afectiv decât pedagogic. Sunt cazuri în care realitatea este greu de modificat: disocierea familiei, decesele, divorţul, neîntelegerea gravă, certuri frecvente, consum de alcool, boala psihică a unuia sau altuia din părinţi.Alte cazuri se referă la situaţii când părinţii (conştient sau inconştient) nu permit ca elevul să-şi dobândească autonomia şi să devină responsabil de acţiunile sale, în aceste cazuri copilul poate reacţiona printr-o conduită de opoziţie pasivă sau activă, generalizată sau focalizată pe şcolaritate.

Unii părinţi sunt prea exigenţi pe planul şcolarităţii, vor cu orice preţ ca odreslele lor sa fie primii din clasă, copilul este supra solicitat, săturat, dezgustat şi sfârşeşte curând în eşec

Pentru prevenţia şi intervenţia în cazuri de eşec şi abandon şcolar este necesara o analiza atentă a factorilor ce pot declanşa aceste fenomene şi utilizarea unor metode şi tehnici de consiliere individuală care să conducă la rezultate pozitive. Sunt cunoscute diverse metode de consiliere individuală care pot fi utilizate pentru a sprijini elevul aflat în situaţie de eşec şcolar în funcţie de factorii/cauzele care a declanşat acest fenomen ca:

-metode privind întăriri pozitive şi negative ale comportamentului

-tehnici de accelerare/încetare a comportamentului-metode în care se utilizează jocul de rol-metode privind rezolvarea unor conflicte-analiza rezultatelor activităţii.

Dintre deficienţele/factorii care contribuie la eşecul şcolar au fost analizate pe acelea care ţin de familie în special, de relaţiile pe care elevul le stabileşte, în special relaţiile afective care au un punct de pornire-relaţia de ataşament intre copil şi mamă încă din primii ani ai existenţei sale.â

Când depistarea unor modificări comportamentale ale copilului raportat la tipul de ataşament ce necesită intervenţia la vârsta preşcolară ( peste 5 ani) şi se poate contura un diagnostic de tulburare primară de ataşament de tip inhibant sau dezinhibant se pot utiliza tehnici şi metode speciale de terapie în grup sau individuale ca: ----tehnici de desen, marionete sau chiar posibilitatea,

-terapia de joc se poate combina cu tehnici de la vârste mici sau mai mari, în funcţie de abilitatea, interesele copilului, de sistemul de suport aflat la dispoziţie dar şi de pregătirea terapeutului.

După 12 ani, pentru obţinerea unor comportamente asemănătoare ataşamentului sigur, care să pemită relaţii sociale integrative se poate aplica tehnici de terapie cognitivă de inspiraţie psihodinamică: terapie de grup şi individuală centrată pe problema specifică, educaţia elevului în relaţii sănătoase de cuplu bazate pe încredere şi respect reciproc, educaţia limitelor de intimitate şi nonintrusivitate, al permisivitaţii, al abuzului de substanţe (alcool,droguri) cat şi asupra abuzurilor fizice, emoţionale sau sexuale, a maltratării, evitarea transformării persoanei abuzate sau neataşate la rândul ei în abuzator.

In timpul anului scolar elevii: