Abordãri cognitiv-comportamentale · 10 Irina Holdevici 3.1.5. Simptomatologia tulburãrilor fobice 60 3.1.6. Bazele teoretice ale terapiei cognitiv-comportamentale în cazul comporta-

PSIHOTERAPIA

ANXIETÃÞIIAbordãri cognitiv-comportamentale

3Psihoterapia anxietãþii

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti

IRINA HOLDEVICI

PSIHOTERAPIAANXIETÃÞII

Abordãri cognitiv-comportamentale

4 Irina Holdevici

Tehnoredactare computerizatã: Ameluþa ViºanCoperta: Angelica MãlãescuCorectura: Gheorghe Iovan

Copyright © 2011Editura UniversitarãDirector: Drd. Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [email protected]

EDITURÃ RECUNOSCUTÃ DE CONSILIUL NAÞIONAL ALCERCETÃRII ªTIINÞIFICE DIN ÎNVÃÞÃMÂNTULSUPERIOR (C.N.C.S.I.S.)

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27,[email protected]

ISBN 978-606-591-270-0

DOI: 10.5682/9786065912700

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiHOLDEVICI, IRINAPsihoterapia anxietãþii / Irina Holdevici. - Bucureºti :Editura Universitarã, 2011

Bibliogr.ISBN 978-606-591-270-0

616.89-008.441615.851

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate autorului.

Referent ºtiinþific: Prof. univ. dr. Mihai Golu


CUVÂNT ÎNAINTE

Lucrarea „Psihoterapia anxietãþii. Abordãricognitiv-comportamentale” îºi propune sã prezintecititorului, în detaliu, un numãr de tehnici psihotera-peutice, de orientare comportamentalã ºi cognitiv-comportamentalã, tehnici care ºi-au dovediteficienþa în psihoterapie. Acestea sunt menite sãcontribuie la reducerea anxietãþii ºi la optimizareacomportamentului, fiind centrate pe diminuareaunor simptome psihice ºi psihosomatice, a conse-cinþelor nedorite ale anxietãþii ºi pe rezolvareaproblemelor de viaþã.

Unele din tehnicile prezentate pe parcursulacestei lucrãri sunt utilizate în cabinetele deconsiliere psihologicã ºi psihoterapie, iar altele, maisimple, pot fi utilizate chiar de persoanele caresuferã de tulburãri anxioase nu prea grave, înabsenþa unui terapeut calificat.

În prima parte a lucrãrii sunt prezentateprincipiile psihoterapiei cognitive ºi cognitiv-comportamentale, precum ºi evoluþia tehnicilor cese înscriu în acest domeniu. O atenþie specialã esteacordatã metodelor cognitive de evaluare ºiautoevaluare a tulburãrilor anxioase ºi a fricilorumane.

6 Irina Holdevici

În partea a doua a lucrãrii sunt descrise metodecomportamentale ºi cognitiv-comportamentale deterapie a tulburãrilor caracterizate prin anxietategeneralizatã ºi atacuri de panicã, precum ºi atulburãrilor fobice ºi obsesiv-compulsive. Suntanalizate în detaliu ºi aspectele psihologice ale fobieisociale.

O parte însemnatã a lucrãrii este dedicatãanxietãþii legate de problemele sexuale ºi de relaþiileinterpersonale.

Particularitãþile ºi caracteristicile societãþii încare trãim, nesiguranþa resimþitã permanentdeterminã ca din ce în ce mai mulþi indivizi sã seconfrunte cu acest fenomen: anxietatea. Prezentalucrare se înscrie în acest context. Ea îºi propune sãofere un motiv de reflecþie în legãturã cu demersulpsihoterapiei moderne ºi faciliteazã înþelegereaapariþiei tulburãrilor care au la bazã anxietatea.

Autoarea, prof. univ. dr. Irina Holdevici, cupeste 25 de ani de experienþã ca psihoterapeut ºipsiholog specializat în optimizarea performanþelorumane, recunoscutã în þarã ºi strãinãtate, a publicatnumeroase volume, studii ºi articole în domeniulpsihoterapiei cognitiv-comportamentale.

Volumul de faþã se remarcã prin ansamblul decunoºtinþe ºtiinþifice transmis, invitând cititorul sãse întrebe în legãturã cu modul în care tehnicile depsihoterapie rezolvã numeroase probleme de viaþãcu care se confruntã oamenii sau în legãturã cudificultãþile pe care le întâmpinã ºi de care trebuiesã þinã seama terapia.


Aceastã reflecþie se sprijinã, în mod obligatoriu,pe o informare bogatã referitoare la cercetãrile dindomeniul psihoterapiei anxietãþii. In aceastãprivinþã, lucrarea este cuprinzãtoare, exemplele suntfoarte clare, fiind analizate sistematic ºi articulatecu grijã din perspectiva adoptatã în lucrare. Mai multdecât atât, unele tehnici prezentate pot fi utilizatede cãtre persoanele cu probleme uºoare care dorescsã se autoperfecþioneze, sã devinã mai sãnãtoase ºimai eficiente, prin aceasta tehnicile respectivedobândind caracterul unor metode de autoreglare acomportamentului.

Lucrarea se prezintã ca o lecturã agreabilã, careîmbinã rigoarea ºi stilul academic cu aplicaþiile prac-tice ºi studiile de caz, tratate personal de autoaresau preluate din literatura de specialitate din þarã ºistrãinãtate.

Cartea se adreseazã deopotrivã medicilor ºipsihologilor interesaþi de problemele psihoterapiei,studenþilor la medicinã ºi psihologie, dar ºi publi-cului larg, tuturor celor ce doresc sã se iniþieze îndomeniul psihoterapiei comportamentale ºi cogni-tive, preocupaþi de cunoaºterea ºi aplicarea unormetode de reglare ºi autoreglare psihicã, de proble-matica tulburãrilor anxioase ºi însuºirea tehnicilorde contracarare a acesteia.

Prof. univ. dr. Mihai Golu


CUPRINS

Cuvânt înainte .................................................... 5Introducere ....................................................... 13

Capitolul 1Natura anxietãþii ºi a fricilor umane .............. 211.1. Tulburãri anxioase generalizate ºi tulburãri

de tip panicã (atacurile de panicã) ............. 231.2. Principalele tipuri sau forme de fobii ........ 27

Capitolul 2Teoria cognitivã ºi modelele anxietãþii .......... 382.1. Schemele disfuncþionale ............................ 412.2. Gândurile negative automate, îngrijorãrile

ºi obsesiile .................................................. 442.3. Distorsionãrile cognitive ............................ 49

Capitolul 3Psihoterapia cognitiv-comportamentalã întulburãrile fobice ............................................. 533.1. Fobia sau teama de obiecte concrete ......... 56

3.1.1. Claustrofobia ................................... 573.1.2. Fobia de animale sau insecte ........... 583.1.3. Fobia de boli sau de proceduri

medicale ........................................... 593.1.4. Fobii cu caracter neobiºnuit ............. 59

10 Irina Holdevici

3.1.5. Simptomatologia tulburãrilor fobice 603.1.6. Bazele teoretice ale terapiei cognitiv-

comportamentale în cazul comporta-mentului fobic .................................. 63

3.1.7. Indicaþii nozografice ........................ 673.2. Determinarea obiectivelor terapiei ............ 673.3. Evaluarea comportamentului fobic ............ 683.4. Sarcinile comportamentale ........................ 693.5. Jurnalul unui pacient agorafobie (Butler,

1989) ......................................................... 703.6. Psihoterapia propriu-zisã (Butler, 1989) ... 713.7. Strategii ...................................................... 723.8. Strategii utilizate de subiecþi pentru a face

faþã existenþei, în ciuda fobiilor lor ............ 763.9. Psihoterapia fobiei de obiecte ºi situaþii

concrete ...................................................... 783.10. Metode adiþionale de tratament ............... 853.11. Fobiile sociale .......................................... 883.12. Principalele tipuri de fobii sociale

(Fensterheim ºi Baer, 1977) .................... 923.13. Tehnicile psihoterapeutice propriu-zise .. 1123.14. Modificarea procesãrii interioare referi-

toare la concepþia ºi imaginea de sine ..... 1173.15. Tehnici de restructurare a convingerilor ºi

gândurilor negative (tehnici de reatribuireverbalã) .................................................... 119

Capitolul 4Psihoterapia cognitiv- comportamentalã aagorafobiei ºi a atacurilor de panicã .............. 1384.1. Modelul cognitiv al atacului de panicã ...... 1444.2. Tehnici psihoterapeutice utilizate ............... 1534.3. Experimente în sfera comportamentalã ..... 156


4.4. Abordãri comportamentale ale agorafobieiºi atacurilor de panicã ................................ 170

4.5. Sfaturi care trebuie sã le þinã minte subiectulîn timpul unui atac de panicã (Fensterheimºi Jean Baer, 1977) ..................................... 175

4.6. Sfaturi pentru familiile pacienþilor agora-fobiei ......................................................... 177

Capitolul 5Psihoterapia tulburãrii anxioase generalizate 1805.1. Modelul cognitiv al tulburãrii anxioase

generalizate ................................................ 1835.2. Autocontrolul gândurilor ........................... 188

Capitolul 6Psihoterapia cognitivã în cazul tulburãriihipocondriace ................................................... 2186.1. Modelul cognitiv al tulburãrii hipocondriace 2206.2. Factorii de naturã cognitivã ....................... 2216.3. Modificãrile afective ºi fiziologice ............ 2236.4. Reacþiile comportamentale ........................ 2246.5. Tehnicile psihoterapeutice utilizate ........... 2346.6. Experimentele din sfera comportamentalã 237

Capitolul 7Psihoterapia cognitiv- comportamentalã încazul tulburãrii obsesiv- compulsive .............. 2557.1. Modelul cognitiv al tulburãrii obsesiv-

compulsive ................................................. 2587.2. Evaluarea reacþiilor comportamentale ....... 2597.3. TehniciIe verbale de modificare a convin-

gerilor disfuncþionale ................................. 2767.4. Modificarea convingerilor referitoare la

fuziunea „gând-acþiune” ºi „gând-eveniment” 279

12 Irina Holdevici

7.5. Tehnicile de reatribuire în plan comporta-mental ......................................................... 283

7.6. Experimente în plan comportamental ........ 2867.7. Destructurarea modelului patologic al

gândirii necontrolate .................................. 294

Capitolul 8Psihoterapia anxietãþii legate de problemelesexuale ............................................................... 3018.1. Natura disfuncþiilor sexuale ........................ 302

8.1.1. Cauzele tulburãrilor sexuale ............ 3048.1.2. Disfuncþiile sexuale la femei ........... 3058.1.3. Disfuncþiile sexuale la bãrbaþi ......... 3068.1.4. Factorii psihologici care pot con-

tribui la disfuncþiile sexuale (dupãHawton, 1989) ................................. 308

8.2. Temerile care influenþeazã viaþa sexualã ... 3118.2.1. Alte temeri din domeniul vieþii sexuale 3178.2.2. Disfuncþiile sexuale ......................... 3278.2.3. Comportamentele sexuale deviante . 327

Capitolul 9Psihoterapia comportamentalã ºi cognitiv-comportamentalã pentru subiecþii cu teamãde a se angaja în relaþii apropiate cu ceilalþi . 3329.1. Stiluri de viaþã bazate pe reacþii de tip fobic 3399.2. Cauzele conflictelor maritale în viziunea

cognitiv-comportamentalã ......................... 3519.3. Structura psihoterapiei ............................... 3569.4. Intervenþia cognitivã .................................. 3649.5. Negocierea problemelor ºi nemulþumirilor

care apar în timpul cãsãtoriei ..................... 389

Bibiografie selectivã ......................................... 401


INTRODUCERE

Existã oameni al cãror comportament esteguvernat de fricã ºi ei sunt conºtienþi de aceasta, pecând alþii nici nu bagã de seamã faptul cã frica leconduce viaþa. Aceºtia din urmã pot sã cãlãtoreascã,au succese profesionale, pot vorbi în public, au viaþade familie corespunzãtoare ºi totuºi sunt mereusupraîncordaþi ºi speriaþi, chiar dacã fricile lor suntumane (frica de pãianjeni, de a urca singuri cu liftulsau de a conduce maºina).

Fensterheim ºi Jean Baer (1984) sunt de pãrerecã orice teamã care este atât de puternicã încâtîmpiedicã persoana sã îndeplineascã o acþiune este,de fapt, o reacþie cu caracter patologic. Anxietateaeste definitã ca o teamã difuzã, fãrã obiect bineprecizat, în timp ce fobia este definitã ca fiind oteamã cu obiect bine precizat (de animale, de fur-tunã, de înãlþime etc.). Autorii menþionaþi considerãcã putem include în cadrul fobiilor ºi frici cu caractermai abstract, cum ar fi frica de responsabilitate, depierdere a controlului, de a lua parte la evenimentesociale, de a fi singur sau de a fi respins.

Terapeuþii de orientare comportamentalistã ºicognitiv-comportamentalã pornesc, în terapiacomportamentelor, de la urmãtoarele premise:

14 Irina Holdevici

• Majoritatea comportamentelor de tip anxiossunt învãþate dacã nu cumva chiar toate). Din acestmotiv, chiar dacã vi se pare ã aveþi teama de cândvã ºtiþi, vã puteþi dezvãþa de ea.

• În cazul în care un comportament de tipanxios sau fobic este dezvãþat (se decondiþioneazã)nu apar alte frici care sã-l substituie, ci, dimpotrivã,persoana obþine o mai bunã adaptare la mediu.

• Reacþia anxioasã este o deprindere greºitã ºi,ca orice deprindere greºitã, ea se poate modifica.

• Cu ajutorul unor cunoºtinþe speciale, al unorantrenamente psihologice bazate pe gândire,imaginaþie ºi voinþã, comportamentele de tip anxiospot sã disparã în câteva luni (nu în câþiva ani).

• Nu trebuie sã vã închipuiþi cã vã veþi eliberachiar de orice teamã, dar veþi fi capabili sã vãcontrolaþi teama, sã-i faceþi faþã.

Marina este o persoanã care este tot timpulsperiatã. Are 25 de ani, este secretarã ºi îºi petrecetoate serile ºi weekend-urile singurã. Dacã primeºteo invitaþie sã iasã undeva, o cuprinde o panicã denestãpânit (fobie socialã) pentru cã îi trec prin mintegânduri de tipul: „oare mã vor place prietenii?, „oarenu-i voi plictisi?” etc.

George este ºi el un personaj anxios, cu reacþiifobice. Teama lui cea mai puternicã este teama deeºec. Deºi a intrat cu brio la psihologie (17 candidaþipe un loc) îi este teribil de fricã de faptul cã va cãdeala licenþã, pe care a amânat-o deja a treia oarã. Laora actualã el lucreazã ca operator de calculatoareºi suferã foarte mult cã nu este încã psiholog.


Ruxandra este ºi ea o fricoasã. Suferã de atacuride panicã, evitã metroul, îi este fricã sã se urceîntr-un autobuz aglomerat, sã meargã singurã lapiaþã ºi mai bine urcã 10 etaje pe jos decât sãutilizeze liftul. La început mai ieºea singurã din casãcâte puþin, dar acum nu mai iese deloc ºi a trebuitsã întrerupã facultatea.

Temerile iraþionale blocheazã viaþa ºi activi-tatea oamenilor, indiferent de vârstã, împiedicându-isã înveþe, sã lucreze, sã cãlãtoreascã, într-un cuvânt,sã trãiascã normal.

Datoritã anxietãþii (teamã fãrã obiect bineprecizat) sau a fricilor de tip fobic, persoana poaterenunþa la o serie de obiective dezirabile, cum ar fistabilirea unor relaþii interpersonale apropiate,alegerea unor profesii dorite sau de a trãi o viaþãagreabilã, plinã de satisfacþii. Cu alte cuvinte, fricileiraþionale pot face dintr-o persoanã sãnãtoasã ºiinteligentã o persoanã infirmã.

Cei ce doresc sã se debaraseze de teamã trebuiesã aibã în vedere câteva lucruri (Fensterheim ºi JeanBaer, 1984):

- Trebuie sã ºtie cã nu sunt un caz unic ºiirecuperabil pentru cã existã milioane de oamenicare suferã de frici iraþionale ºi care îºi spun cã cevaeste în neregulã cu ei.

- Niciodatã nu este prea târziu sã te schimbi.Fensterheim (1984) relateazã faptul cã cel maivârstnic pacient pe care l-a tratat cu succes de teamade a pãrãsi New York-ul avea 90 de ani. Dupã ce afãcut psihoterapie, acesta a fost capabil sã zboarecu avionul la Washington pentru a-ºi vedea nepoþii.

16 Irina Holdevici

- Chiar ºi fricile ºi fobiile vechi, fixate încãdin copilãrie, pot fi tratate dacã subiectul parcurgeurmãtoarele etape:

1. Descoperirea naturii temerii respective. Aºacum am subliniat, unele frici sunt evidente (de avion,de lift, de a merge singur pe stradã etc.), în timp cealtele sunt ascunse, cum ar fi, de pildã, teama de afi respins (fobia socialã).

2. Subiectul trebuie sã conºtientizeze faptul cãanxietatea ºi fobiile sunt frici învãþate, sã descifrezemodul în care funcþioneazã ele, ce reacþii fiziologiceproduc, cum influenþeazã ele viaþa individului ºi ceanume face „acesta pentru a le menþine”. Astfel,subiectul trebuie sã realizeze faptul cã întrezãreºtepericole uriaºe, deºi acestea sunt minore, sau poatesã îºi imagineze chiar pericole care nu existã, cât ºimãsura în care fricile respective îl împiedicã sãîntreprindã diverse lucruri pe care ar dori sã le facã.

3. Pentru a se elibera de anxietate ºi fobii esteobligatoriu ca subiectul sã urmeze un program deterapie comportamentalã ºi cognitiv-comporta-mentalã, care constã mai ales din tehnici dedesensibilizare ºi de modificare a stilului de gândire.Cu alte cuvinte, trebuie sã facã acele lucruri pe caredoreºte sã le facã pentru a nu se mai teme de ele.

4. Programele de combatere a fricii trebuieînvãþate împreunã cu terapeutul ºi aplicate lasituaþiile de viaþã. In acelaºi timp subiectul trebuiesã-ºi modifice stilul de viaþã, învãþând sã trãiascãîmpreunã cu fricile sale sau sã se elibereze completde ele.


Un loc important în cadrul psihoterapiei stãriloranxioase îl ocupã ºi actualizarea disponibilitãþilorpsihice latente prin intermediul unor antrenamentespeciale, cum ar fi, de pildã, cele de relaxare sauautohipnozã.

Încã din cele mai vechi timpuri oamenii ausuferit de fricã. Astfel, istoria ºi literatura ne oferãnumeroase exemple. Încã medicul grec Hipocrateamintea de Damocles, care nu putea trece pe lângão prãpastie sau pe un pod. Shakespeare, în piesa„Neguþãtorul din Veneþia”, vorbea despre fobia depisici, iar mai târziu Descartes se referea la trãireaciudatã a unor oameni care nu suportau mirosul detrandafir sau intrau în panicã la vederea unei pisici.

Deºi aceste simptome sunt vechi de cândlumea, abia la jumãtatea secolului al XlX-lea ele aufost considerate ca aparþinând domeniului clinic.

Dintre teoriile explicative ale comportamen-telor de tip anxios sau fobic cele mai interesanterãmân, în opinia noastrã, teoria psihanaliticã, teoriacomportamentalistã ºi cea cognitivistã. Astfel, Freudera de pãrere cã fobiile reprezintã un mecanism deapãrare ale eului, menit sã protejeze fiinþa umanãîmpotriva unei anxietãþi inconºtiente mult maiprofunde, anxietate rezultatã în urma nerezolvãriicomplexului Oedip (care se referã, în esenþã, ladragostea ºi dorinþa sexualã a copilului pentrupãrintele de sex opus).

A rãmas celebru în istoria psihanalizei cazulmicului Hans, care avea fobie de cai (copilul refuzasã meargã pe stradã de teamã cã l-ar putea muºca

18 Irina Holdevici

un cal). Freud a analizat acest caz ºi a ajuns laconcluzia cã în spatele fobiei de cai se ascundeateama inconºtientã a copilului cã va fi pedepsit detatã (prin castrare) pentru dorinþa sa eroticã faþã demamã.

În timpul curei analitice, prin intermediul unormetode specifice, dintre care cele mai cunoscutesunt asociaþia liberã ºi analiza viselor, subiectullucreazã asupra sa pentru a scoate la ivealã dininconºtient complexele ºi conflictele nerezolvate.Pe mãsurã ce aceste complexe ºi conflicte de naturãinconºtientã sunt aduse la luminã, dispar anxietãþileºi fobiile, pentru cã subiectul nu mai are nevoie deele ca mecanisme de apãrare.

Dezavantajul acestei terapii psihanalitice estecã ea dureazã un timp foarte îndelungat (în medie 2ani), iar rezultatele sunt incerte pentru anumitecategorii de subiecþi. (Este cunoscut faptul cãpacienþii potriviþi pentru psihanalizã trebuie sã aibãun nivel intelectual ºi cultural ridicat, o vârstã relativtânãrã - pânã la 35 de ani -, timp liber ºi o situaþiematerialã care sã le permitã sã facã faþã costurilorterapiei.

Dacã psihanaliºtii considerã cã oamenii suntneajutoraþi pânã în momentul în care reuºesc sãdezgroape toate conflictele de naturã inconºtientãproduse în copilãrie, psihologii comportamentaliºtisunt de pãrere cã frica reprezintã un comportamentînvãþat.

În loc sã se întrebe, ca psihanaliºtii, ce anumedin inconºtientul persoanei a produs teama,


comportamentaliºtii îºi pun întrebãri de genulurmãtor:

„Cum a învãþat subiectul sã se teamã?”„Ce anume îl determinã sã se dezveþe de fricã?”Sunt bine cunoscute douã experimente clasice

în urma cãrora a rezultat în mod evident cã reacþiileemoþionale pot fi învãþate ºi dezvãþate. Astfel, în1920, J.B. Watson, întemeietorul teoriei comporta-mentaliste, împreunã cu colaboratoarea sa RosalieRayner, au reuºit sã-i provoace unui copil de 11luni (Albert) teamã de ºobolanii albi. La începutcopilul nu se temea de ºobolan, dar se temea dezgomote puternice. Pe baza acestei observaþii,cercetãtorii au asociat prezenþa animalului cu unzgomot puternic ºi, dupã un numãr de repetãri,copilul a dezvoltat teama de animal, chiar în absenþazgomotului. Ulterior, teama s-a generalizat ºi la altesituaþii. Astfel, copilul a devenit fobic la animale ºila obiecte din blanã.

Peste câþiva ani, Mary Cover Jones a demon-strat faptul cã se poate utiliza condiþionarea ºi pentruca subiectul sã se elibereze de teamã. Lui Peter, uncopil de trei ani, îi era fricã de iepuri. Terapeutuli-a prezentat copilului animalul aflat în cuºcã, întimp ce îi oferea câte o bomboanã. Rezultatul a fostcã peste câteva sãptãmâni copilul se juca liniºtit cuiepurii de casã.

Cercetãtorii care au realizat astfel de experi-mente s-au confruntat însã cu o problemã dificilã:dacã fricile pot fi înlãturate, de ce persistã ele totuºiîn situaþiile de viaþã? Rãspunsul la aceastã întrebare

20 Irina Holdevici

l-a dat Hobart Mowrer, care a propus pentruexplicarea comportamentului anxios ºi fobic o teorieîn douã trepte sau etape:

Etapa 1: Subiectul învaþã sã se teamã prinintermediul condiþionãrii. O datã ce teama s-a fixat,subiectul are tendinþa de a se elibera de aceasta.

Etapa 2: Subiectul învaþã foarte repede cumse poate elibera de teamã prin intermediul a douãtehnici:

a) Evitarea situaþiei care declanºeazã teama(persoanele care se tem sã cãlãtoreascã cu avionulvor prefera trenul).

b) Evadarea din situaþia anxiogenã atunci cândsubiectul a intrat în aceasta (subiectul se urcã înmetrou, intrã în panicã ºi coboarã la prima staþie).

Ori de câte ori subiectul utilizeazã una dinstrategiile respective anxietatea sa scade, dar, înschimb, se întãresc modelele de comportamentevitare-evadare ºi acest lucru are drept consecinþãfaptul cã subiectul cautã sã nu se expunã situaþiilorcare declanºeazã comportamentul de tip fobicanxios.


Capitolul 1

NATURA ANXIETÃÞII ªI AFRICILOR UMANE

Frica este o stare afectivã negativã care apareîn situaþia în care subiectul întrezãreºte un pericoliminent. Reacþiile psihofiziologice care apar în cazulfricii pregãtesc organismul pentru reacþia de fugã,de luptã sau îl paralizeazã transformându-l într-ostanã de piatrã. Frica normalã este o reacþieemoþionalã cu caracter adaptativ pentru cã, încazul unei ameninþãri, ne mobilizeazã sã luãmanumite mãsuri pentru a ne salva viaþa. Acestmecanism funcþioneazã ºi în cazul fricilor psiho-logice, determinând subiectul sã întreprindã acþiunide autoprotecþie. Astfel, dacã un coleg unelteºtepentru a ne lua serviciul, trebuie sã acþionãm sprea-l împiedica. Teama, în doze moderate, creºteacuitatea perceptivã, capacitatea de concentrare aatenþiei, face ca gândirea sã fie mai clarã ºi mairapidã, mobilizeazã energiile, activeazã reflexele,astfel încât subiectul sã fie în stare sã acþioneze mairepede ºi mai bine. Fricile sau temerile iraþionaleapar atunci când subiectul se simte ºi se comportã

22 Irina Holdevici

ca ºi în cazul unui pericol major, în cazul unuipericol minimal sau chiar inexistent. Astfel, opersoanã cu fobie de câini, poate fi paralizatã degroazã la vederea unui cãþeluº inofensiv.

Anxietatea este definitã de specialiºti ca oteamã difuzã, fãrã un obiect bine precizat. Subiec-tul trãieºte o încordare continuã, simþindu-sepermanent ameninþat. El este foarte nervos ºi demulte ori nici nu realizeazã de fapt ce anume îl sperieatât de tare. În literatura anglo-saxonã gãsimfrecvent, pentru a descrie o astfel de stare, termenulde „anxietate care pluteºte în aer” ºi se fixeazãcând pe un obiect când pe altul, astfel încât subiectulanxios, imediat ce a scãpat de un motiv deîngrijorare, gãseºte imediat altul. Fobia (termenulprovine din grecescul „phobos”, care înseamnãfugã, dar ºi de la zeul cu acelaºi nume, care puteaprovoca teamã ºi panicã duºmanilor sãi) reprezintão fricã persistentã de un obiect, gând sau situaþiecare în mod obiºnuit nu justificã teama. Subiectulîºi dã seama de faptul cã frica sa este ridicolã, lipsitãde sens, luptã împotriva ei, dar nu o poate învinge.Panica (de la zeul Pan) desemneazã un puseubrusc ºi acut de teroare. Psihopatologii sunt depãrere cã anxietatea, fobiile ºi atacurile de panicãreprezintã frici cu caracter iraþional.

Manualul Diagnostic ºi Statistic al AsociaþieiPsihiatrilor Americani D.S.M. III, distinge douãforme de bazã ale tulburãrii anxioase:

a)Stãrile anxioase


b)Tulburãrile de tip fobie. Stãrile anxioasecuprind:

• tulburãri anxioase generalizate;• tulburãri de tip panicã;• tulburãri obsesiv-compulsive;• tulburãri post-traumatice datorate stresului.

Cercetãtorii au stabilit cã 2-4% din popu-laþie au fost diagnosticaþi ca având fobii sau altetulburãri anxioase.

1.1. Tulburãri anxioase generalizate ºitulburãri de tip panicã (atacurile de panicã)

Tulburãrile anxioase generalizate se caracte-rizeazã prin prezenþa unei trãiri anxioase cronice(cu duratã de cel puþin o lunã), difuze, cu trãireaaprehensiunii unui pericol iminent Aceastã starepoate fi marcatã de episoade anxioase cu caractermai acut ºi dezaptativ. Dar, deoarece nici anxietateadifuzã, nici atacurile acute nu au legãturã cu oameninþare directã, aceastã anxietate este caracte-rizatã, aºa cum am subliniat, ca fiind o anxietatecare pluteºte liber. Aceºti subiecþi se aflã într-opermanentã stare de tensiune ºi supraîncordare,îngrijorare ºi nu se simt niciodatã în largul lor. Eisunt hipersensibili la relaþiile interpersonale ºiadesea se simt inadecvati ºi depresivi. Adesea audificultãþi de concentrare ºi se tem sã nu comitã vreoeroare. Nivelul ridicat al supraîncordãrii se reflectãîn supraîncordarea posturalã ºi gesturalã,

24 Irina Holdevici

hiperreactivitatea la stimulii surveniþi brusc sauneaºteptat ºi în miºcãrile care trãdeazã nervozitatea.Frecvent ei se plâng de tensiune în zona gâtului,cefei, umerilor ºi pãrþii superioare a spatelui, diareecronicã, poliurie ºi tulburãri de somn (insomnii ºicoºmaruri). Ei transpirã frecvent ºi au de obiceipalmele ude. Pot suferi de hipertensiune arterialã,puls accelerat, tulburãri respiratorii sau palpitaþii fãrãvreun motiv de naturã fiziologicã. Indiferent cât debine le merge în viaþã, ei sunt temãtori ºi aºteaptãmereu un eveniment negativ. Temerile ºi fanteziilelor vagi, combinate cu hipersensibilitatea lor îi facsã se simtã triºti ºi descurajaþi. Nu numai cã audificultãþi în luarea deciziilor, dar dupã ce au luat ohotãrâre se frãmântã sã nu fi greºit cumva ºi segândesc la tot felul de factori neprevãzuþi care arputea duce la dezastre. Cum au scãpat de o sursã deîngrijorare, gãsesc imediat alta, astfel încât rudeleºi prietenii îºi pierd adesea rãbdarea cu ei. ªi searala culcare, în loc sã se odihneascã liniºtiþi, ei îºi trecîn revistã greºelile, reale sau imaginare. Când nurumineazã problemele trecute, anticipeazã toategreutãþile ºi problemele ce ar putea apãrea în viitor.În timpul somnului au vise terifiante în care viseazãcã sunt asasinaþi, strangulaþi, cad de la înãlþime etc.Anxietatea difuzã este punctatã de atacuri de panicãcare dureazã de la câteva secunde pânã la o orã sauchiar mai mult. În D.S.M. III se considerã cã oriceatac anxios este o tulburare de tip panicã ºi este tratatîntr-o categorie separatã de entitãþi nozografice(maladii). Aceste atacuri apar brusc, au o intensitate


foarte mare ºi apoi dispar. Atât apariþia, cât ºidispariþia lor nu au o cauzã evidentã.

Simptomatologia variazã de la individ laindivid, incluzând în general: palpitaþii; respiraþierapidã ºi sacadatã; transpiraþii abundente; ameþeli;senzaþie de leºin; rãcirea extremitãþilor; paloareafeþei; nevoia de a urina; senzaþii diverse în zonaabdominalã; senzaþia de moarte iminentã. De regulã,atacul dureazã câteva minute ºi se remite. În cazulîn care acesta dureazã ceva mai mult, pacientulimplorã anturajul sã cheme un medic. Acestaliniºteºte bolnavul ºi îi administreazã sedative.Atacurile variazã ca frecvenþã de la câteva pe zipânã la unul pe lunã sau chiar mai rare. Ele se potdeclanºa în timpul zilei sau noaptea când persoanase trezeºte brusc din somn cu un puternic sentimentde teamã, care evolueazã rapid sub forma unui atac.Între atacuri individul se comportã normal, dar oanxietate ºi tensiune psihicã persistã de regulã. Unom de afaceri cu succes a început sã dezvolte atacuride panicã la 2-3 luni. El era cãsãtorit cu o femeiemai mare decât el, de care nu se mai simþea atrasfizic. Acum el începe sã fie interesat de femei maitinere. Atacurile de panicã apar imediat ce întâlneºteo astfel de femeie de care se îndrãgosteºte. Deºi elnu poate gãsi nici o explicaþie pentru stãrile sale,aceasta este evidentã: el a avut o copilãrie nesigurã,a trãit în sãrãcie ºi s-a simþit permanent nesigur ºiameninþat de lumea durã. A reuºit sã se echilibrezeoarecum cãsãtorindu-se cu o femeie puternicã detip matern, cu care a avut ºi serioase realizãri

26 Irina Holdevici

materiale. Gândul de a divorþa de puternicapartenerã suportivã stã la baza atacurilor de panicã.

Obsesia reprezintã preocuparea persistentãpentru ceva, un gând sau o trãire afectivã. Compulsiaeste un impuls spre ceva, pe care pacientul îl trãieºteca irezistibil. în cazul tulburãrii obsesiv-compulsivepacienþii se simt forþaþi sã se gândeascã la ceva lacare nu doresc sã se gândeascã, sau sã întreprindãacþiuni pe care nu doresc sã le realizeze. Ei simt cãcomportamentul lor este iraþional dar nu se potcontrola.

Tulburãrile obsesiv-compulsive reprezintãaproximativ 17-20% din cadrul tulburãrilor anxi-oase. Ideile obsesive pot îmbrãca tematicã foartevariatã cum ar fi preocupãri pentru starea de sãnãtateproprie, comiterea unor acte imorale, suicid saucãutarea unor soluþii la probleme insolvabile.Exemplu: o soþie poate fi obsedatã de gândul dea-ºi otrãvi soþul.

Deºi gândurile obsesive nu sunt de regulã dusela îndeplinire, ele reprezintã o permanentã sursã detorturã psihicã pentru individ. Krains (1984) descrieun astfel de caz: O tânãrã avea tot felul de gânduriobsesive: sã-ºi vadã iubitul mort, sã cadã mama pescãri, sã se înece sora ei etc.

În cazul apariþiei gândurilor obsesive, pacienþiipracticã ritualurile obsesive pentru a preîntâmpinaproducerea evenimentului (bat în lemn; pãºesc doarpe anumite porþiuni ale trotuarului; se întorc dindrum când apare o pisicã neagrã etc.).


Actele compulsive pot fi minore (îºi face crucede câteva ori pe zi), sau deranjante (se spalã pe mâinide 10 ori pe orã). Realizarea actului compulsiv, deregulã, poate produce o descãrcare a tensiuniipsihice (Carr, 1971; Hodgson ºi Richman, 1972).Dacã subiectul încearcã sã reziste compulsiunii,anxietatea creºte foarte mult. Tulburarea obsesiv-compulsivã este consideratã dezadaptativã pentrucã subiectul desfãºoarã comportamente neraþionalecare reduc flexibilitatea conduitei ºi capacitatea deautocontrol. Fobia este teama patologicã faþã de unobiect bine precizat care nu reprezintã o ameninþaredirectã pentru pacient.

1.2. Principalele tipuri sau forme de fobii

1. Fobie de obiecte, locuri, situaþii. Este celmai uºor de recunoscut ºi majoritatea autorilor reducfobiile doar la aceastã categorie. De regulã, acestefobii sunt denumite prin termeni greceºti, latã câtevatipuri de fobii mai cunoscute:

acropofobia - teamã de locuri înalte;agorafobia - teama de spaþii largi, de

locuri deschise etc.aictiofobia - teamã de obiecte ascuþite;aquafobia - teamã de apã;aviafobia - teamã de zbor;claustrofobia - teamã de spaþii închise;misofobia - teamã de murdãrie, mi-

crobi, contaminare;nictofobia - teamã de întuneric;

28 Irina Holdevici

patofobia - teamã de obosealã;zoofobia - teamã de animale;pirofobia - teamã de foc.

2. Fobii sociale sau frici cu caracter interpersonal. Sunt mult mai dificil de identificat ºi sereferã la teama de a fi respins, fobia de tandreþe, decomportamente agresive, de eºec sau chiar desucces. Aceste reacþii fobice sunt mai greu derecunoscut cel puþin din douã motive:

• adesea subiectul declanºeazã instantaneucomportamentele de evitare.

Astfel, dacã persoana nu se angajeazã înactivitãþi cu caracter performanþial, ea nu are de undesã ºtie cã se teme de eºec sau dacã nu intrã în relaþiiapropiate cu un partener de sex opus, nu vaconºtientiza teama de a fi lovitã sau respinsã.

• subiectul poate conºtientiza doar aspectulrezonabil al fricii sale, nu ºi reacþiile sale exagerate.Astfel, majoritatea persoanelor care eºueazã înrelaþiile interpersonale se simt nefericite, dar nudistruse. Subiectul, care are fobie de a fi respins, sesimte distrus atunci când aºa ceva se întâmplã ºi îºiasumã tot mai puþine riscuri de a intra în relaþiiinterpersonale.

3. Teamã de propriile stãri ºi frici interioare.Se referã la fobia de anxietate, panicã sau demodificãrile psihofiziologice specifice acestora.

În astfel de cazuri subiectul se teme mai multde propriile sale trãiri ºi reacþii decât de situaþiilecare le genereazã, acesta temându-se de palpitaþii,


ameþeli, de senzaþia de leºin sau de faptul cã se vaînroºi. De teama propriilor reacþii, subiectul vaîncepe sã evite situaþiile care le declanºeazã.

Fensternheim, (1977) este de pãrere cãagorafobia nu reprezintã decât o formã extremã aacestei fobii, de propriile frici ºi reacþii.

4.Teama (fobia) de gânduri. În loc sã se teamãde propriile stãri afective sau fiziologice, subiectulse teme de propriile gânduri (o sã am un accidentde maºinã, o sã mã îmbolnãvesc de o boalã gravã,etc.). Persoana în cauzã este cuprinsã de anxietateºi de permanente gânduri obsesive. Deoarece înastfel de cazuri subiectul nu poate evita situaþia careîi produce teamã el declanºeazã aºa numitele acþiunicompulsive (se întoarce de 10 ori sã verifice dacã aînchis uºa, se spalã de foarte multe ori pe zi pe mâinietc.).

5.Fricile secundare. Existã situaþii când anxie-tatea reprezintã o reacþie de ordinul al doilea la alteprobleme, persoanele aflate în situaþie de stresputernic putând declanºa o astfel de reacþie de teamã,datoritã scãderii rezistenþei psihice generale. Astfel,de pildã, o studentã a dezvoltat o fobie de a coborîscãrile dupã o sesiune foarte grea.

Fobiile se manifestã mai mult la adolescenþi ºitineri decât la adulþi, mai mult la femei decât labãrbaþi. Dacã o persoanã fobicã se apropie de loculcare îi trezeºte teamã, apare o anxietate puternicãce se transformã într-un adevãrat atac de panicã.

Fobicii mai prezintã ºi simptome asociate cumar fi: dureri de cap de tip tensional; dureri de spate;

30 Irina Holdevici

tulburãri digestive; ameþeli; teama de a nu claca;senzaþia de straniu, de a nu fi ei înºiºi; dispoziþiedepresivã; dificultãþi de relaþionare; în unele cazuriapar dificultãþi serioase de a lua decizii (decidofobia- Kaufman, 1973).

Fobia poate fi ºi expresia nevoii de a evitaresponsabilitãþile vieþii adulte, la baza acesteitulburãri stând inhibarea comportamentuluiindependent. Acest lucru este valabil mai ales pentrupersoanele cu fobii multiple. Astfel, o tânãrã femeiecu fobii multiple a urmat o serie de tratamentemedicamentoase ºi psihoterapeutice care însã au datrezultate slabe. La un moment dat ea se cãsãtoreºtecu un bãrbat mai în vârstã care pare foarte puternicºi protector. Când se dovedeºte cã forþa sa nu esterealã, ci are o bazã nevroticã, severitatea simpto-melor soþiei devine foarte amplã. Terapeutul oabordeazã astfel: ignorã fricile ei ºi îi centreazãatenþia asupra relaþiei cu soþul. Rezultatul este cã eadevine dependentã de terapeut ºi continuã sã seplângã de fobii chiar ºi când acestea au dispãrutaproape total. Totuºi, relaþia cu soþul s-a ameliorat,ea ajungând sã manifeste simpatie ºi toleranþã faþãde slãbiciunile partenerului. Încã din cele mai vechitimpuri oamenii au suferit de fricã.

Astfel, istoria ºi literatura ne oferã numeroaseexemple. Medicul grec Hipocrate scria despreDamocles care nu putea trece pe lângã o prãpastiesau pe un pod, Shakespeare în piesa lui„Neguþãtorul din Veneþia” vorbea despre fobia depisici, iar mai târziu, Descartes se referea la trãirea


ciudatã a unor oameni care nu puteau suportamirosul de trandafiri sau intrau în panicã la vedereaunei pisici. Deºi aceste simptome sunt vechi de cândlumea, abia pe la jumãtatea secolului XIX ele aufost considerate ca aparþinând domeniului clinic.

Dintre teoriile explicative ale comportamen-telor de tip fobie, cele mai interesante rãmân, înopinia noastrã, teoria psihanaliticã ºi teoriacomportamentalistã. Astfel, Freud era de pãrere cãfobiile reprezintã mecanisme de apãrare ale euluimenite sã protejeze fiinþa umanã împotriva uneianxietãþi inconºtiente mult mai profunde, anxietaterezultatã în urma nerezolvãrii complexului Oedipcare se referã, în esenþã, la dragostea ºi dorinþasexualã a copilului pentru pãrintele de sex opus. Arãmas celebru în istoria psihanalizei cazul miculuiHans care avea fobie de cai (copilul refuza sãmeargã pe stradã de teamã cã l-ar putea muºca uncal). Freud a analizat acest caz ºi a ajuns la concluziacã în spatele fobiei de cai se ascundea teamainconºtientã a copilului cã va fi pedepsit de tata (princastrare) pentru dorinþa sa eroticã faþã de mamã.

În timpul curei analitice, prin intermediul unormetode specifice, dintre care cele mai cunoscutesunt asociaþia liberã ºi analiza viselor, subiectullucreazã asupra sa pentru a scoate la ivealã dininconºtient complexul lui Oedip.

Pe mãsurã ce aceste complexe ºi conflicte denaturã inconºtientã sunt aduse la luminã, dispar ºifobiile, pentru cã subiectul nu mai are nevoie de eleca mecanisme de apãrare. Dezavantajul acestei

32 Irina Holdevici

terapii psihanalitice este cã ea dureazã un timp foarteîndelungat (în medie 2 ani), iar rezultatele suntincerte pentru anumite categorii de subiecþi. Estecunoscut faptul cã pacienþii potriviþi pentrupsihanalizã trebuie sã aibã un nivel intelectual ºicultural ridicat, o vârstã relativ tânãrã - pânã la 35de ani -, timp liber ºi o situaþie materialã care sã lepermitã sã facã faþã costurilor terapiei.

Dacã psihanaliºtii considerã cã oamenii suntneajutoraþi pânã în momentul în care reuºesc sãdezgroape toate conflictele de naturã inconºtientãproduse în copilãrie, psihologii comportamentaliºtisunt de pãrere cã frica reprezintã un comportamentînvãþat. În loc sã se întrebe, ca psihanaliºtii ce anumedin inconºtientul tãu a produs teama, comporta-mentaliºtii îºi pun întrebãri de genul urmãtor:

Cum a învãþat subiectul sã se teamã? Ce anumeîl determinã sã se dezveþe de fricã? Sunt binecunoscute douã experimente clasice în urma cãroraa rezultat în mod evident faptul cã reacþiileemoþionale pot fi învãþate ºi dezvãþate.

Astfel, în 1920 J. B. Waton, întemeietorulteoriei comportamentaliste, împreunã cu colabo-ratoarea sa Rosalie Rayner, au reuºit sã provoace laun copil de 11 luni (Albert) teamã de ºobolanii albi.La început copilul nu se temea de ºobolan, dar setemea de zgomote puternice. Pe baza acesteiobservaþii, cercetãtorii au asociat prezentareaanimalului cu un zgomot puternic ºi dupã un numãrde repetãri, copilul a dezvoltat teamã de animal,chiar în absenþa zgomotului. Ulterior, teama s-a


generalizat ºi la alte situaþii. Astfel copilul a devenitfobic la animale ºi la obiecte din blanã.

Peste câþiva ani, Mary Cover Jones ademonstrat faptul cã se poate utiliza condiþionareaºi pentru ca subiectul sã se elibereze de teamã. LuiPeter, un copil de trei ani, îi era fricã de iepuri.Terapeuta a prezentat copilului animalul aflat încuºcã în timp ce îi oferea câte o bomboanã.Rezultatul a fost cã peste câteva sãptãmâni copilulse juca liniºtit cu iepurii de casã.

Cercetãtorii care au realizat astfel de experi-mente s-au confruntat însã cu o problemã dificilã:dacã fricile pot fi înlãturate, de ce persistã ele totuºiîn situaþiile de viaþã. Rãspunsurile la aceastãîntrebare le-a dat Hoburt Mowrer, care a propus,pentru explicarea comportamentului fobic, o teorieîn douã trepte sau etape:

Etapa 1: Subiectul învaþã sã se teamã prinintermediul condiþionãrii. Odatã ce teama s-a , fixat,acesta are tendinþa de a se elibera de ea.

Etapa 2: Subiectul învaþã foarte repede cumse poate elibera de teamã prin intermediul a douãtehnici:

a) Evitarea situaþiei care declanºeazã teama(persoanele care se tem sã cãlãtoreascã cu avionul,vor prefera trenul);

b)Evadarea din situaþia anxiogenã atunci cândsubiectul a intrat în aceasta (subiectul se urcã înmetrou, intrã în panicã ºi coboarã la prima staþie).

Ori de cât ori subiectul utilizeazã una dinstrategiile respective, anxietatea sa diminuã, dar, se

34 Irina Holdevici

întãresc modelele de comportament evitare -evadare ºi acest lucru are drept consecinþã faptul cãsubiectul cautã sã nu se expunã situaþiilor caredeclanºeazã comportamentul de tip fobic.

Existã persoane al cãror comportament esteguvernat de fricã ºi ei sunt conºtienþi de aceasta, pecând alþii nici nu bagã de seamã faptul cã frica leconduce viaþa. Aceºtia din urmã pot sã cãlãtoreascã,au succese profesionale, pot vorbi în public, au viaþãde familie corespunzãtoare ºi totuºi, sunt mereusupra-încordaþi ºi speriaþi chiar dacã fricile lor suntminore (fricã de pãianjeni, de a urca singuri cu liftulsau de a conduce maºina). Fensterheim ºi Jean Baer(1984) sunt de pãrere cã orice teamã care este atât deputernicã, încât împiedicã persoana sã îndeplineascão acþiune este de fapt o reacþie de caracter fobic. Deºiîn tratatele de psihiatrie fobia este definitã ca fiind oteamã cu obiect bine precizat (de animale, de furtunã,de înãlþime etc.), autorii menþionaþi considerã cãputem include în cadrul fobiilor ºi frici cu caractermai abstract cum ar fi frica de responsabilitate, depierderea controlului, de a lua parte la evenimentesociale, de a fi singur sau de a fi respins.

Terapeuþii de orientare comportamentalistã ºicognitiv-comportamentalã pornesc în terapiacomportamentelor fobice de la urmãtoarele premize:

• Majoritatea comportamentelor fobice suntînvãþate (dacã nu cumva chiar toate). Din acestmotiv, chiar dacã vi se pare cã aveþi fobia de cândvã ºtiþi, vã puteþi dezvãþa de ea;


• În cazul în care un comportament de tip fobiceste dezvãþat (se decondiþioneazã) nu apar alte fricicare sã-l substituie, ci dimpotrivã, persoana obþineo mai bunã adaptare la mediu;

• Reacþia fobicã este o deprindere greºitã ºi caorice deprindere greºitã, ea se poate modifica;

• Cu ajutorul unor cunoºtinþe speciale, a unorantrenamente psihologice bazate pe gândire,imaginaþie ºi voinþã, comportamentele de tip fobicpot sã disparã în câteva luni, nu în câþiva ani;

• Nu trebuie sã vã închipuiþi cã vã veþi eliberachiar de orice teamã, dar veþi fi capabili sã vãcontrolaþi teama, sã-i faceþi faþã.

Temerile iraþionale blocheazã viaþa ºi activi-tatea oamenilor indiferent de vârstã, împiedicându-isã înveþe, sã lucreze, sã cãlãtoreascã, într-un cuvânt,sã trãiascã normal. Datoritã anxietãþii (teamã fãrãobiect bine precizat) sau a fricilor de tip fobic,persoana poate renunþa la o serie de obiective dezi-rabile cum ar fi stabilirea unor relaþii interpersonaleapropiate, alegerea unor profesiuni dorite sau a trãio viaþã agreabilã plinã de satisfacþii. Cu alte cuvinte,fricile iraþionale pot face dintr-o persoanã sãnãtoasãºi inteligentã o persoanã infirmã.

* * *Individul care doreºte sã se debaraseze de

teamã trebuie sã aibã în vedere câteva lucruri:• Trebuie sã aveþi în vedere faptul cã nu sunteþi

un caz unic ºi irecuperabil pentru cã existã milioanede oameni care suferã de frici iraþionale ºi care îºispun cã ceva este în neregulã cu ei.

36 Irina Holdevici

• Niciodatã nu este prea târziu ca sã te schimbi.Fensterheim (1984) relateazã faptul cã cel mai

vârstnic pacient pe care l-a tratat cu succes de teamade a pãrãsi New York-ul avea 90 de ani. Dupã ce afãcut psihoterapie, acesta a fost capabil sã zboarecu avionul la Washington pentru a-ºi vedea nepoþii.

• Chiar ºi fobiile foarte vechi fixate încã dincopilãrie pot fi tratate dacã subiectul parcurgeurmãtoarele etape:

1. Descoperirea naturii fobiei respective. Aºacum am subliniat, unele fobii sunt evidente (deavion, de lift, de a merge singur pe stradã etc.) întimp ce altele sunt ascunse, cum ar fi, de pildã, teamade a fi respins.

2. Subiectul trebuie sã conºtientizeze faptulcã fobiile sunt frici învãþate, sã înveþe modul în carefuncþioneazã ele, ce reacþii fiziologice produc, cuminfluenþeazã ele viaþa individului ºi ce anume faceacesta pentru a le menþine. Astfel, subiectul trebuiesã realizeze faptul cã întrezãreºte pericole uriaºe,deºi pericolele sunt minore sau poate sã îºiimagineze chiar pericole care nu existã deloc, cât ºimãsura în care fricile respective îl împiedicã sã între-prindã diverse lucruri pe care ar dori sã le între-prindã.

3. Pentru a se elibera de anxietate ºi fobii esteobligatoriu ca subiectul sã urmeze un program deterapie comportamentalã ºi cognitiv-comporta-mentalã care constã mai ales în tehnici dedesensibilizare. Cu alte cuvinte, trebuie sã facã acelelucruri pe care doreºte sã le facã, pentru a nu se maiteme de ele.


4. Programul de combatere a fricii învãþatîmpreunã cu terapeutul, trebuie aplicat ºi la situaþiilede viaþã. În acelaºi timp subiectul trebuie sã-ºimodifice stilul de viaþã învãþând sã trãiascãîmpreunã cu fricile sale sau sã se elibereze completde ele.

Un loc important în cadrul psihoterapiei stãriloranxioase îl ocupã ºi actualizarea disponibilitãþilorpsihice latente, prin intermediul unor antrenamentespeciale, cum ar fi, de pildã, cele de relaxare sauautopsihozã.

Documents

Abordãri cognitiv-comportamentale · 10 Irina Holdevici 3.1.5. Simptomatologia tulburãrilor fobice 60 3.1.6. Bazele teoretice ale terapiei cognitiv-comportamentale în cazul comporta-