16
1 Relaţia dintre absenteism şi nivelul stimei de sine la adolescenţi prof.dr.psih.RAȚĂ NADIA DINUCA Tulburările de comportament la copii şi adolescenţi În perioadele de mutaţii sociale şi de profunde crize în evoluţia societăţii se înregistrează o creştere accentuată a devierilor comportamentale în rândul tinerilor, a actelor cu violenţă şi a agresivităţii îndreptată atât împotriva celorlalţi cât şi asupra sinelui. Tulburările de comportament sau modificările de comportament sunt forme de dezechilibru psihic, ce implică tulburări în sfera emoţional-volitivă. Aceste devieri de conduită sunt, aşadar, nu doar abateri de la normele stării de sănătate, ci şi de la normele morale, cu daune resimţite în raporturile sociale normale. Yonbrel numeşte copilul cu astfel de comportamente ca pe un „copilul rău”, Wallon vorbeşte despre „copilul turbulent”, Beaujean despre „copilul revoltat", Lafon despre „inadaptare juvenilă” etc. (Răşcanu Ruxandra, 1994). În ţara noastră, Răşcanu Ruxandra (1980) a introdus termenul de „sindrom comportamental” sau „comportamentism”. Adolescentul cu tulburări de comportament îşi dezvoltă anumite trăsături de personalitate specifice, diferite de cele ale individului cu un comportament normal. Dintre acestea pot fi amintite: modificări la nivelul structurilor morale, modificări la nivelul relaţiilor afective, scăderea pragului de toleranţă la frustraţie, egocentrism ridicat, perturbarea sentimentelor de culpabilitate, puternice sentimente de devalorizare, de injustiţie, existenţa contrarietăţilor Eu-lui, slabă consistenţă şi echilibru intern, alterarea relaţionării cu persoanele iubite, tulburări de cunoaştere, perturbările de apărare, deformarea conceptului de libertate, denigrarea sentimentelor umanitare. Imaginea de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale este inadecvată şi săracă în privinţa structurării conţinutului ei, acest mare şi grav deficit de maturizare socială generând la nivelul psihicului disfuncţii şi chiar diverse forme de dispersie. Răşcanu Ruxandra (1994) subliniază „caracteristicle imaginii de sine a tinerilor cu tulburări comportamentale, considerând ca fiind „semnificative”următoarele: imaturizarea structurilor socio-psihice de personalitate; precaritatea şi inadecvenţa valorică; operarea preponderent cu pseudovalori; realizarea falsă a imaginii de sine;

absenteism si nivelul stimei de sine.pdf

Embed Size (px)

Citation preview

  • 1

    Relaia dintre absenteism i nivelul stimei de sine la adolesceni

    prof.dr.psih.RA NADIA DINUCA

    Tulburrile de comportament la copii i adolesceni

    n perioadele de mutaii sociale i de profunde crize n evoluia societii se

    nregistreaz o cretere accentuat a devierilor comportamentale n rndul tinerilor, a actelor

    cu violen i a agresivitii ndreptat att mpotriva celorlali ct i asupra sinelui.

    Tulburrile de comportament sau modificrile de comportament sunt forme de

    dezechilibru psihic, ce implic tulburri n sfera emoional-volitiv. Aceste devieri de

    conduit sunt, aadar, nu doar abateri de la normele strii de sntate, ci i de la normele

    morale, cu daune resimite n raporturile sociale normale. Yonbrel numete copilul cu astfel

    de comportamente ca pe un copilul ru, Wallon vorbete despre copilul turbulent,

    Beaujean despre copilul revoltat", Lafon despre inadaptare juvenil etc. (Rcanu

    Ruxandra, 1994). n ara noastr, Rcanu Ruxandra (1980) a introdus termenul de sindrom

    comportamental sau comportamentism.

    Adolescentul cu tulburri de comportament i dezvolt anumite trsturi de

    personalitate specifice, diferite de cele ale individului cu un comportament normal. Dintre

    acestea pot fi amintite: modificri la nivelul structurilor morale, modificri la nivelul relaiilor

    afective, scderea pragului de toleran la frustraie, egocentrism ridicat, perturbarea

    sentimentelor de culpabilitate, puternice sentimente de devalorizare, de injustiie, existena

    contrarietilor Eu-lui, slab consisten i echilibru intern, alterarea relaionrii cu persoanele

    iubite, tulburri de cunoatere, perturbrile de aprare, deformarea conceptului de libertate,

    denigrarea sentimentelor umanitare.

    Imaginea de sine a tinerilor cu tulburri comportamentale este inadecvat i srac n

    privina structurrii coninutului ei, acest mare i grav deficit de maturizare social genernd

    la nivelul psihicului disfuncii i chiar diverse forme de dispersie. Rcanu Ruxandra (1994)

    subliniaz caracteristicle imaginii de sine a tinerilor cu tulburri comportamentale,

    considernd ca fiind semnificativeurmtoarele:

    imaturizarea structurilor socio-psihice de personalitate;

    precaritatea i inadecvena valoric;

    operarea preponderent cu pseudovalori;

    realizarea fals a imaginii de sine;

  • 2

    inconsisten calitativ a contiinei de sine;

    imaturitatea social exprimat n mod precar la nivel: socio-afectiv, psihosocial,

    vocaional i axiologic.

    Comportamentul antisocial este un segment semnificativ al tulburrilor de

    comportament manifestate de adolesceni. Cei care s-au ocupat de studiul conduitei

    antisociale a tinerilor au ajuns chiar la evidenierea unui profil psihologic al acestora:

    a) nclinaie ctre agresivitate (fie latent, fie manifest), bazat pe un fond de ostilitate, de

    negare a valorilor socialmente acceptate;

    b) instabilitate emoional, generat de carene educaionale, i n ultima instan de

    fragilitatea Eu-lui;

    c) inadaptare social, provenit din exacerbarea sentimentului de insecuritate, pe care

    individul caut s-l suprime (ex. schimbarea frecvent a domiciliului sau vagabondaj, evitarea

    formelor organizate de via i activitate);

    d) duplicitatea conduitei, manifestat n discordana dintre dou planuri: unul al

    comportamentului tainic/intim n care se prepar infraciunea i cellalt, nivelul

    comportamental de relaie cu societatea, prin care i trdeaz de cele mai multe ori

    infraciunea;

    e) dezechilibru existenial, exprimat prin patimi, vicii, perversiuni, irosire absurd a banilor.

    Tulburrile de conduit care se manifest ncepnd cu vrsta de 10 ani, sau la

    debutul adolescenei (14 ani), cel mai frecvent i care trag un semnal de alarm serios asupra

    copilului n cauz sunt:

    Minciuna, sau tendina de alterare a adevrului, poate fi cauzat de fantezie, de

    ludroenie, de intenia de a nela, dorina de compasiune, dorina de a se salva dintr-o

    situaie neplcut ca o reacie de aprare, de simpatie sau antipatie, raionamentele

    superficiale ale adolescenilor sau de afeciuni psihice;

    Instabilitatea nu este propriu-zis o tulburare de comportament, ci mai mult o modalitate

    reacional a S.N.C., manifestat psihomotor, fiind incapacitatea de a pstra o atitudine, de

    a fixa atenia, de a reaciona n mod contient, de a prevedea o aciune.

    Irascibilitatea prezint un mecanism psihopatologic similar, fiind frecvent denumit i

    furie, nervozitate, nestpnire i aproape ntotdeauna prezent n comportamentul uman;

    este o reacie de descrcare critic (mnie, furtuni motorii, violene), culminnd cu micri

    spectaculoase, exhibiionism, cu auto- i heteroagresiune.

  • 3

    Impulsivitatea este reacie specific de scurtcircuitare, reprezentnd o trecere direct la

    actul de satisfacere a apetitului agresiv, de opoziie, care se caracterizeaz prin caracterul

    su brusc, necenzurat, mai puin elaborat n privina diversitii acionale.

    Dintre tulburrile de comportament manifestate voluntar de ctre copii i tineri pot fi

    amintite urmtoarele:

    1. Comportamentele violente - la copii i adolesceni pot include un spectru larg: crize de furie

    violente, agresivitate fizic, bti, ameninri de a rni alte persoane (inclusiv gnduri de

    omucidere), folosirea armelor, cruzime fa de animale, incendierea, distrugerea intenionat a

    proprietii i vandalismul (Kaiser, 2002).

    2. Furtul - copiii / adolescenii care fur creeaz probleme prinilor care se ntreab ce i

    determin pe copii s fure i n ce msur copilul lor este un delincvent datorit acestui

    comportament. Dei au nvat c a fura este greit copiii i adolescenii fur din diverse

    motive: se simte nedreptit fa de fraii lui n privina ateniei sau a cadourilor primite,

    pentru a se afirma n faa prietenilor, pentru a face cadouri familiei sau prietenilor, pentru a fi

    acceptat de grupul de colegi, frica de dependen (nu vor s mai depind de nimeni, aa c i

    iau singuri ceea ce au nevoie).

    3. Ameninrile - pe care le fac copiii, de multe ori, nu sunt duse la ndeplinire, ns sunt unele

    cazuri n care se ntmpl tragedii din cauza punerii n aplicare a acestor ameninri. De multe

    ori ameninrile sunt un mod al copilului de a atrage atenia, alte ori sunt o reacie la rnire,

    respingere sau atacuri percepute de copil. Situaiile potenial periculoase sau de urgen

    includ: ameninri cu rnirea sau omorrea cuiva, ameninri cu automutilarea sau

    sinuciderea, ameninri cu fuga de acas, ameninri cu distrugerea proprietii.

    4. Automutilarea la adolesceni - este actul de distrugere deliberat a esuturilor corpului.

    Privit diferit de ctre diverse grupuri i culturi din societate, automutilarea este foarte

    popular n ultimul timp ntre adolesceni, aceasta incluznd: tiere, zgriere, ardere,

    smulgerea pielii i prului, jupuire, mucare, lovirea capului, nvineire, btaie, tatuare,

    perforare a extremitilor (peercing-ul). Cauzele i severitatea automutilrii pot varia.

    5. Fuga i vagabondajul - reprezint erupia violent din mediul familial, ca expresie a unei

    stri de ncordare emotiv sau a unor simptome psihotice. Distincia dintre ele este dat de

    durat: fuga are un caracter de criz, iar vagabondajul este un fenomen complex avnd o

    desfurare n timp. n funcie de cauze, fuga are diverse forme: forma de pulsiune emotiv,

    ca rezultat al unei stri conflictuale cu coala, cu familia, o situaie familial deosebit

  • 4

    generat de disocierea cminului, de lipsuri materiale, de tendine revendicative. Fuga poate fi

    i o expresie a unei dorine de aventur, de evadare pentru a vedea lucruri i locuri noi, n

    special pentru a ntlni i tri o experien imaginar. Vagabondajul este o reacie organizat,

    care apare din lips de ataament fa de familie sau ca reacie la o constrngere ru suportat,

    adolescentul alegnd nomadismul pentru a-i realiza libertatea, prin imitaie prelund acest

    tip de socializare, caracteristic unei bande. Durata lui variaz de la fuga de o jumtate de zi,

    pn la marile fugi, de 2-3 luni, n care subiectul se asociaz cu ali psihopai i triete o via

    la baza creia stau cele mai diverse manifestri antisociale.

    6. Eecul colar - la delincveni, deficitul colar este recunoscut de toi autorii, iar cauzele

    care i se atribuie sunt: frecvena neregulat, condiiile de mediu nefavorabile, lipsa de

    ndrumare a copiilor ctre coal prin lipsa de instruire a propriei familii. Prinii neglijeni

    induc, att prin ignoran, ct i prin sfaturi demobilizatoare, un efect duntor, uneori fiind

    cotai ca periculoi educaional, moral. Eecul colar induce o stare de tensiune i constituie

    un traumatism violent manifestat tocmai n etapa pubertii, n care minorul i formeaz

    contiina de sine.

    7. Incendierile voluntare se pot observa la pubertate i la adolescen, ca urmare a unei

    dorine de rzbunare sau a rutii. Apar frecvent la debilii mintal sau la comportamentalii-

    psihopai" i pot avea un caracter impulsiv (piromanie) la epileptici.

    8. Alcoolismul i dependena de drog sunt unul dintre principalii rspunztori pentru

    comportamentul antisocial (agresiune, crim, jaf, huliganism). n adolescen, alcoolismul (ca

    i tentaia administrrii drogurilor - hai, cocain, aurolac) se manifest n majoritatea

    cazurilor n form acut, i prin intermediul ei minorul tinde s-i arate nonconformismul,

    sfidarea fa de autoritatea adulilor sau s lupte mpotriva timiditii i a anxietii.

    9. Tendine suicidale sunt manifestate dup ce o serie de alte comportamente au fost

    ncercate dar au euat i atunci sinuciderea este perceput ca singura variant posibil.

    Tentativa de suicid a adolescentului arat dorina de schimbare, de a pune capt unei situaii

    n care se afl. Suicidul este o constrngere i o revan mpotriva sentimentului de neputin

    de a schimba o situaie problematic. Obiectivul este deseori de a-si schimba viata i nu de a-i

    pune capt. Tnrul se percepe adeseori ca ru, pasiv, vinovat, are o stim de sine sczut, se

    simte nedorit, nu a descoperit nc valoarea sa n raport cu normele sociale stabilite si cu

    presiunile exercitate asupra sa.

  • 5

    Absenteismul, cauze i efecte

    In contextul social actual, una dintre cele mai importante probleme care se ridic n

    faa colii este aceea a absenteismului colar. Absenteismul reprezint n primul rnd

    nesupunere. In al doilea rnd absenteismul poate fi asemnat cu forme uoare de delicven,

    aceast opinie bazndu-se pe faptul c n zonele comunitii unde absenteismul este crescut,

    apar i creteri ale delictelor. In al treilea rnd, dorina de a sta departe de coal a unora este

    o tradiie cultural motenit de un grup/comunitate (etnic, religios, etc). In al patrulea rnd,

    msurile luate de ministerul de resort pe considerentul costurilor, determin un proces

    instructiv-educativ cu mari carene, care determin absenteismul generat de dezinteres i lipsa

    de atractivitate a activitilor colare.

    Dac ar trebui s fie definit absenteismul, din punct de vedere pedagogic, nc nu s-a

    czut de acord asupra unei definiii unanim acceptate. Dac Reynolds i Murgatroyd

    considerau c absenteismul ar nsemna absenele motivate ale unui elev, Tyerman considera

    c cei care lipsesc de la coal din propria lor iniiativ, fr tirea prinilor, se ncadreaz n

    definiia de absenteism. De asemenea unele opinii categorisesc ca absenteism ca fiind chiulul,

    adic lipsa fr tirea autoritilor. Hersov (1977) a rezumat absenteismul la absenii din

    proprie iniiativ, cauza acestei decizii fiind fobia colar sau refuzul colii. Nota

    comun a acestor definiii este absena copiilor de la activitile colare, deci putem

    concluziona c absenteismul este cumularea unui numr mare de absene de ctre un elev

    (motivate sau nu), care determin perturbri n asimilarea cunotinelor i a formrii

    capacitilor stipulare n curriculumul colar pentru o anumit etap de dezvoltare a copilului.

    Din punct de vedere psihologic absenteismul este un comportament evazionist, care reflect

    atitudini de dezinteres fa de activitatea colar.

    Absenteismul se manifest sub diferite forme, dintre care amintim:

    * absenteism selectiv (fuga de la coal este frecvent la o singur disciplin sau doar la

    cteva discipline)

    * absenteism generalizat (fuga de la coal este frecvent i generalizat, prefigureaz

    abandonul colar)

    * cutarea singurtii (reacie la tensiunea puternic intra- sau interpersonal)

    * dorina de a fi cu partenerul (la adolesceni)

    * dorina de apartenen la grup (,,ritualuri de iniiere)

    * atitudine defensiv fa de autoritatea unui sistem

  • 6

    Chiar i pentru cauzele absenteismului exist opinii divergente, puncte de vedere i

    teorii diferite. Dintre acestea cele mai des amintite sunt:

    Efectele unei societi bolnave;

    Abandonarea credinei i a valorilor morale;

    Consecinele unui sistem economic i social injust;

    Daune produse sistemului nervos prin excese;

    Atmosfera urban generatoare de stres.

    Pe lng aceste cauze se dezbat de multe ori i alte aspecte, mai ales cel al faptului

    c unii copii pot absenta datorit organizrii deficitare a colii, sau pentru c elevii nu sunt

    suficient de pregtii, ca urmare a educaiei de acas. O sintetizare a acestor poteniale cauze

    este sintetizat n urmtorul tabel:

    Cauzele absenteismului colar

    Tipul cauzelor Generatori Nivelul cauzelor Cauze concrete

    Cauze

    obiective

    Familia Nivel relaional

    Relaiile ntre prini

    Relaiile printe-copil

    Relaiile ntre frai

    Nivel structural Tipul de familie

    Mediul familial

    coala

    Nivelul performanei Insuccesul colar

    Nivelul instituional Oferta educaional

    Particularitile profesorilor

    Nivelul relaional Relaia profesor-elev

    Relaia elev-elev

    Relaia profesor-printe

    Stresul psiho-social Nivelul comunitii

    Comunitate dezavantajat

    Accesul socio-cultural

    Nivel material Situaie material precar

    Particulariti geo-politice

    Cauze

    subiective

    Starea de sntate Dezvoltarea fizic

    Afeciuni cronice

    Accidente

    Dezvoltarea psihic Dezvoltarea intelectual

    Afeciuni psihice

    Nivelul de

    relaionare Nivel de adaptare

    Adaptarea la norme

    Adaptarea relaional

    Pentru a evidenia importana unora dintre cauzele absenteismului, ca fenomen de

    inadaptare colar, vom analiza pe scurt cteva dintre acestea:

    1. Condiia social a elevilor Hersov i Berg (1994) arat clar importana vrstei, sexului i

    a condiiilor sociale n determinarea tendinelor la absene nejustificate de la coal. Condiiile

    sociale sunt ntr-adevr o posibil cauz major a absenteismului att pentru copiii din medii

    dezavantajate (fie nu cunosc bine limba, fie nu au situaia material care s-i asigure o

  • 7

    participare permanent i activ la activitile colare, fie sunt izolai socio-geografic i nu au

    acces uor la coal), dar nu trebuie neglijate i extrema cealalt, a copiilor din medii foarte

    bine situate material, care nu consider important coala, sau cred c banii prinilor pot

    rezolva orice, chiar i motivarea absenelor.

    2. Relaiile i componena familiei ca mediu educativ i facilitator sau responsabil de

    frecventarea colii de ctre copii, familia poate fi una din cauzele absenteismului. Ca mediul

    educativ, familia poate avea carene tocmai n partea educaiei fcut pentru dezvoltarea

    intelectual a copilului (necesitatea colii pentru dezvoltarea personal). Ca mediu responsabil

    de asigurare a colarizrii copilului, familiile pot fi de multe ori cauze pentru absenteism din

    urmtoarele motive:

    - folosesc copiii ca for de munc acas i atunci determin sau ncurajeaz absenteismul;

    - indiferena fa de educaia colar conduce la imprimarea unor atitudini negative;

    - incapacitatea de a asigura material participarea copilului la coal (procurarea rechizitelor,

    plata navetei, asigurarea igienei, a vestimentaiei, lipsa locului de studiu n mediul familial);

    - structura familiei, supravegherea precar a copiilor pot genera absenteism;

    - utilizarea pedepselor sau recompenselor extreme pentru reuitele sau eecurile de la coal;

    - suprancrcarea programului educativ al copiilor n funcie de aspiraiile prinilor, care

    proiecteaz viitorul copiilor conform dorinelor lor nemplinite.

    3. coala reprezint instituia n care tnrul i desvrete formarea personalitii. Este

    locul unde ncepe s se manifeste absenteismul i n acelai timp este locul n care acest

    comportament este diagnosticat ca i comportament indezirabil, pentru c afecteaz att

    beneficiarul educaiei, ct i procesul instructiv-educativ. coala ca instituie de nvmnt i

    educaie poate genera cauze pentru absenteism cum ar fi:

    a) insuccesul colar poate afecta direct imaginea de sine, respectiv a stima i ncrederea n

    sine a elevului, indiferent de vrsta acestuia. Insuccesul colar poate fi generat de: factori

    intelectuali (inteligena colar, stilul de munc/nvat individual,rezistena la efort

    intelectual) i factori nonintelectuali (emotivitate, dorine, motivaie, interese, atitudini,

    aspiraii, etc.)

    factori intelectuali

    - inteligena colar ca structur complex i dinamic, de funcii psihice (spirit

    de observaie, organizare perceptiv-motorie, atenie, memorie, imaginaie, gndire)

  • 8

    poate nregistra deficiene sau tulburri (ale funciilor) ceea ce determin decalaje

    i nencadrarea n de cerinele colare, ceea ce implicit duce la insucces colar;

    - stilul de munc/nvat individual const n condiiile, ritmul i nivelul n care

    elevul desfoar o activitate colar sau de pregtire a unor sarcini colare, care

    dac este decalat de cel al covrstnicilor, poate afecta performanele i implicit

    poate conduce spre insucces colar;

    - rezistena la efort intelectual este un nivel personal de for care are nevoie de o

    anumit dozare i difer de la un individ la altul, ceea ce poate defavoriza elevii cu

    o astfel de for intelectual mai sczut;

    factori nonintelectuali

    - motivaia const n ansamblul de mobiluri ce determin actualizarea

    potenialitilor individuale ce orienteaz elevul n activitate, aceste mobiluri

    avnd o evoluie de-a lungul dezvoltrii individului de la extrinsec la intrinsec,

    tulburrile putnd s apar la orice nivel de dezvoltare, chiar la nivelul mobilurilor;

    - interesul are un caracter mobilizator n activitatea elevului fa de unele

    discipline/cunotine sau activiti, care poate fi diferit sau poate avea oscilaii n

    intensitate de-a lungul timpului i depinznd n mare msur de alte persoane sau

    conjuncturi colare;

    - atitudinea elevului fa de o anumit sarcin colar poate fi preferenial pentru

    coninutul atractiv al unei discipline colare, caracterul interesant al predrii,

    personalitatea profesorului, ns n situaia n care polaritatea este negativ a

    atitudinilor, atunci dispare interesul i motivaia, ajungndu-se la eec colar;

    - nivelul de aspiraii ar trebui trasat de n funcie de capacitile proprii ale fiecrui

    elev, ns sunt situaii n care acesta este trasat sau impus de ctre alte persoane

    (prini, profesori), depind potenialitile copilului ceea ce conduce inevitabil la

    insuccese colare i chiar la eec colar;

    - tririle afective ar trebui s faciliteze i s mobilizeze la activitate colar

    elevul, dac au un caracter pozitiv i echilibrat, ns n cazul instabilitii emotive

    apar discontinuitatea i agitaia psihomotorie, disfuncii ale ateniei care pot

    conduce spre insuccese colare, tendine de sustragere de la activitate;

    - ncrederea n sine fiind atitudinea pozitiv format despre sine, despre

    capacitile avute, care influeneaz comportamentul individului, poate fi cauza

  • 9

    neimplicrii n activitile colare atunci cnd ea este foarte sczut, lipsind

    sigurana asupra potenialitilor personale ale elevului;

    b) dificultile de adaptare i relaionare n mediul colar sunt situaii care implic elevul

    i i pot afecta imaginea de sine, ncrederea n sine i stima de sine, cu repercusiuni asupra

    aspiraiilor i a interesului colar. Dintre aceti factori implicai n adaptarea i relaionarea

    din mediul colar pot fi amintii: factori pedagogici, relaiile (elev-profesor, elev-elev,

    profesor-prini)

    o factori pedagogici constau n planurile, programele, manualele, regimul colar,

    calitatea muncii educatorilor, i, n primul rnd, leciile/activitile, care dac nu sunt

    adecvate vrstei sau nivelului de dezvoltare a elevului poate conduce foarte uor la

    tentative de absenteism i implicit la insuccese colare;

    o relaiile

    - relaia profesor-elev deine un rol esenial n apariia fenomenului

    absenteismului colar, conduita profesorului, fiind de multe ori factorul

    declanator (conduita inadecvat sub forma unor stereotipii i abloane rigide,

    stilul didactic inadecvat nivelului de dezvoltare al copiilor, dezinteresul fa de

    particularitile de vrst i psihointelectuale ale elevilor);

    - relaia elev-elev influeneaz atitudinea elevilor fa de coal, fa de grupul

    colar, fa de activitile n grup, dar mai ales fa de sine a fiecrui elev n parte

    (sentimente de inferioritate, descurajri, subevaluri personale);

    - relaia profesor-prini ar trebui s faciliteze adaptarea colar a copilului i

    dezvoltarea lui, ns de multe ori ea este o frn fie datorit cerinelor colii fa de

    prini (profesorul fiind intermediar), care pune n dificultate material pe unii

    prini, sau cerinelor prinilor fa de profesori (favoritisme), ambele situaii

    punnd copilul n dificultate, iar acesta recurgnd la absenteism n semn de protest.

    4. Stresul psiho-social adaptarea permanent la mediul n care triete i nva, poate

    genera pentru adolesceni situaii conflictuale, frustrri, rezolvarea unor probleme care i

    depesc, toate acestea influennd starea de sntate fizic i psihic, inducnd stres. Dintre

    factorii, care induc stresul la adolesceni sunt cele legate de familie (conflicte maritale,

    divorul prinilor, decesul unui membru al familiei, lipsa de afeciune, comunicare redus,

    atitudini extreme fa de copii, etc), sau cele ce in de mediul material (lipsa locuinei,

    insuficien material, acces limitat la unele instituii, etc). Frustrrile legate de stresul extern

  • 10

    colii se descarc comportamental n coal, fie prin agresivitate asupra colegilor, profesorilor

    sau obiectelor, fie prin apatie (dezinteres, neimplicare, derogare de responsabiliti), fie prin

    regresie/retragere (absenteism). n cadrul stresului psiho-social se pot aduga i conflictele i

    frustrrile extrafamiliale care pot veni din partea colii, a comunitii, a mass-mediei.

    Atunci cnd elevii ncep s lipseasc sistematic i generalizat de la coal, aceast

    conduit reprezint un semnal tardiv al existenei problemelor. Absenteismul constituie o

    form de agresiune pasiv mpotriva colii, indicnd c elevii fug de la coal chiar cu riscul

    de a fi pedepsii.

    Efectele absenteismului sunt de natur complex, conducnd pe lng pierderi din

    sistemul de cunotine, la tentaii de comportamente delicvente, conflicte cu prinii i chiar

    grupul de prieteni, insuccese repetate sau eecuri colare pn la abandonul colar, ca ultim

    instan a absenteismului. ns efectul pe termen lung este inadaptarea socio-profesional

    generat de insuficienta pregtire, sau nefinalizarea studiilor, cu repercusiuni asupra imaginii

    de sine i implicit a stimei de sine, care ntr-un final pot fi generatoare de boli psihice, deci de

    randament social sczut.

    O analiz amnunit a efectelor absenteismului colar presupune studierea acestora

    din multiple perspective asupra crora poate avea influene. Astfel absenteismul poate deveni

    la rndul lui cauz a unor efecte negative att pentru persoana n cauz (pe termen scurt,

    mediu i lung), ct i pentru mediul copilului care recurge la acest comportament. Familia

    poate fi grav afectat de decizia copilului de a absenta (cu referire specific la absenteismul

    voluntar, fr tirea prinilor), deteriorndu-se relaiile cu copilul n primul rnd, apoi

    aprnd tensiuni ntre prini, iar ca efect final poate determina chiar dezorganizarea familiei.

    Nici coala nu este lipsit de efecte negative datorit hotrrii unor elevi de a recurge la acest

    comportament. Efectele s-ar regsi de la evaluri negative ale instituiei, la periclitarea

    procesului instructiv-educativ i pn la deteriorarea relaiilor sau imaginii de ansamblu a

    colectivului clasei. ns efectele absenteismului se repercuteaz cel mai dramatic asupra

    persoanei (elevului) care adopt un astfel de comportament.

    Dei sunt subliniate efectele directe asupra persoanei n cauz, a celui care

    absenteaz, nu trebuie neglijate efectele indirecte care survin din partea celorlalte surse

    afectate. Dac la nivel personal elevul pierde pe termen scurt cunotine, rmne cu capaciti

    slab dezvoltate, iar ca final tragic recurge la abandon colar, efectele pe termen mediu au i

    ele o dou de ngrijorare pe care o propag. Lacunara pregtire, i insuficienta dezvoltare a

  • 11

    abilitilor poate modifica nivelul de aspiraii, limitnd o viitoare dezvoltare plenar i

    complet a tnrului. Toate acestea vor afecta pe termen lung integrarea socio-profesional a

    tnrului i mai trziu a adultului. Cauza principal generatoare de absenteism, este n sine

    considerat o caracteristic a adolescenei. Aceasta este incapacitatea adolescentului de a

    anticipa consecinele faptelor sale.

    Relaia absenteism stima de sine

    Baumeister, Campbell, Krueger i Vohs (2003) au fcut o sintez a rezultatelor

    diverselor studii realizate pe tema stimei de sine, identificnd legturi semnificative certe ntre

    stima de sine i fericire (corelaii pozitive), stima de sine i gradul de depresie sau

    agresivitatea (corelaii negative). Autorii menionai a concluzionat c stima de sine ridicat

    mbuntete perseverena n faa eecului. Din datele relevate de autorii menionai se

    observ c la baza absenteismului nu stau neaprat rezultatele slabe la nvtur, ci pur i

    simplu anumite stri afective specifice adolescenei, ceea ce explic aceast devian

    comportamental i la elevii cu rezultate bune la nvtur.

    n ceea ce privete legtura dintre absenteism i stima de sine din perspectiva

    cauzelor i efectelor absenteismului se poate aprecia c exist puternice influene. Cunoscut

    fiind faptul c stima de sine se bazeaz pe autoevaluare, iar evaluarea se face prin raportare la

    patru surse: prinii, profesorii, colegii, prietenii. Cele patru surse de evaluare se constituie n

    acelai timp i ca patru surse de presiune, pentru satisfacerea rolurilor sociale pe care

    adolescentul trebuie s le joace. Toate cele patru roluri n care adolescentul ar dori s se

    implice presupun adaptare, relaionare, respectare de norme. Nereuita oricruia dintre cele

    patru roluri face ca adolescentul s fug, s se retrag, s se izoleze, recurgnd la

    absenteism n mediul colar.

    Din perspectiva dimensiunilor stimei de sine, sau a polaritii ei, exist legturi neateptate ale

    acesteia cu absenteismul. Dei unii autori asociaz stima de sine sczut cu absenteismul,

    aceast condiionare ne este ntotdeauna valabil. ns se poate aprecia c aproape ntotdeauna

    un adolescent care se autodepreciaz (stima de sine sczut la extrem Owen 1993) recurge

    aproape ntotdeauna la absenteism. Aceast dimensiune a stimei de sine se poate asocia foarte

    uor cu absenteismul la vrsta adolescenei, pentru c acei elevi ce se autodepreciaz, nu se

    simt deloc valoroi, sau chiar inutili, nu consider c trebuie s se mai simt nc o dat

    respini de colegi i profesori, nu vor s mai nregistreze eecuri. Aceeai asociere aproape

  • 12

    indubitabil exist i ntre infatuare (stima de sine crescut la extrem Owen 1993) i

    absenteism, ntruct acei adolesceni care au un astfel de nivel al stimei de sine datorit

    supraevalurii pe care i-o face, au tendina de a minimaliza coala i a activitile colare.

    coala, familia, factorul social cu stresul implicat de el i nu n ultimul rnd

    persoana (adolescentul) pot constitui cauze pentru manifestarea absenteismului. Dar odat

    instalat aceast devian comportamental, cele care au de suferit datorit absenteismului

    sunt implicit familia, coala, persoana, cu tot ceea ce implic aceste medii. nc nu este foarte

    cert faptul dac absenteismul determin scderea stimei de sine, sau o stim de sine sczut

    duce la absenteism. Lund n consideraie faptul c absenteismul se manifest i la adolesceni

    cu stim nalt de sine, putem afirma c stima de sine nu este neaprat sursa generatoare de

    absenteism, ci este un efect al acetia cunoscut fiind faptul c ea are nivele fluctuante.

    Este cunoscut faptul c stima de sine poate fi influenat de elementele sociale,

    frecvena absenteismului i elementele contextului colar, dar nu trebuie neglijat efectul unei

    supra- sau subdimensionri a acesteia asupra integrrii colare, sociale i profesionale ale

    individului. Dac este cert c adolescentul cu o dimensiune a stimei de sine ajuns la

    autodepreciere este cu siguran stimulant spre conduite de absenteism, izolare, fug. Dar i

    un absenteism crescut poate duce la scderea dimensiunii stimei de sine pn la

    autodepreciere.

    Forme de prevenire a absenteismului colar

    Aciunea de prevenire a absenteismului colar este cu siguran o aciune pedagogic

    dificil i complex. Ea presupune mai nti participarea contient, activ i voluntar a

    elevilor prnilor i profesorilor la efortul general de a crete calitatea instruciei colare. O

    adevarat prevenire a acestui fenomen este posibil numai n condiiile colaborrii tuturor

    acestor factori.

    Prevenirea absenteismului, ca fenomen de devian comportamental ce perturb

    procesul instructiv-educativ, presupune o aciune sistematic de ameliorare a cauzelor ce

    determin acest comportament coroborat cu aciviti destinate ridicrii stimei de sine (sau

    aducerea ei n sfera normalului), cumulate cu activiti educative care s eficientizeze i

    conintereseze att elevii, ct i profesorii.

    Cunoscnd faptul c este un comportament specific adolescenei, att dirigintele, ct

    i profesorii clasei, n colaborare cu prinii ar trebui s debuteze programe de prevenire a

  • 13

    acestei deviane, ntruct prevenirea este mult mai uor de fcut dect nlturarea conduitei

    deja instalate.

    O prim condiie a realizrii prevenirii absenteismului colar este aceea a sesizrii

    din timp a primelor semne de manifestare ale fenomenului. Acest aspect presupune

    colaborarea foarte bun ntr cadrele didactice de la clas (consiliul clasei), precum i o

    colaborare bun cu prinii elevilor. n acest context fiecare diriginte trebuie s evalueze

    nivelul formrii colectivului de elevi, s cunoasc date ct mai exacte despre fiecare elev n

    parte (pentru depistarea predispoziiilor i a eventualelor cauze), i nu n ultimul rnd s

    pregteasc i s implementeze programe de cunoatere reciproc a elevilor clasei, i chiar de

    contientizare a ineficienei absenteismului (pentru c adolescenii sunt deficitari n

    anticiparea consecinelor deciziilor i faptelor lor).

    Formele principale si cele mai eficiente ale ajutorului sunt cele acordate in timpul

    orelor de coal. Rspunztori moral i profesional pentru aceasta sunt att profesorii ct i

    dirigintele clasei. Dac ar trebui s etapizm interveniile ce pot preveni conduita deviant de

    absenteism se pot deosebi trei etape importante:

    I. Etapa de evaluare a colectivului i individual

    a) evaluarea sociometric a colectivului (identificarea grupurilor simpatetice, a liderilor

    informali, a cazurilor de izolare i respingere);

    b) evaluarea individual (specific consilierului este evaluarea psihologic, iar

    dirigintelui este evaluarea psihopedagogic: atitudini, aspiraii, interese, hobby-uri,

    aptitudini, etc);

    c) evaluarea mediului social (nia de dezvoltare: situaia material a familiei, relaiile n

    cadrul familiei, grupuri de prieteni, participare n cadrul unor organizaii,

    responsabiliti);

    II. Etapa de pregtire i implementare a programelor preventive

    1) programe de cunoatere i relaionare n cadrul grupului (organizarea unor jocuri

    tematice, a unor activiti de grup, etc.)

    2) programe de implicare n activiti de implicare n activiti comunitare (aciuni de

    voluntariat n cadrul Aciunii Comunitare, participarea la activiti cultural-artistice

    pentru valorificarea talentelor)

    3) formarea echipelor de monitorizare a conduitelor (responsabilizarea la nivelul

    colectivului)

  • 14

    III. Etapa de dezvoltare i valorizare

    1. evaluarea periodic (sistemul atitudinal, stima de sine, ncrederea n sine de ctre

    consilier)

    2. activiti sistematice de stimulare (a ncrederii n sine, imaginii de sine, stimei de sine)

    3. dezvoltarea sintalitii colectivului (prin activiti n care s se stimuleze colaborarea,

    ajutorul reciproc, de manifestare n grup prin activiti cu tendine prosociale)

    4. valorizarea colectivului n comunitate (stimularea participrii conform predispoziiilor

    n echipe sportive, echipe de dansuri, de teatru, de voluntariat n cadrul Aciunii

    Comunitare)

    Cele trei etape care pot asigura o prevenie destul de eficient a absenteismului cad

    n sarcina dirigintelui i eventual a consilierului colar. ns prevenia nu este doar sarcina i

    interesul acestor dou cadre didactice, ci a ntregului consiliu profesoral al clasei i chiar a

    direciunii instituiei i nu n ultimul rnd a elevilor. Pentru aceasta efortul trebuie s fie un

    efort de echip. De aceea trebuie subliniate i eforturile acestor participani la actul

    educaional.

    Rolul profesorului n vederea atragerii elevilor spre disciplina predat se poate face

    prin tratarea difereniat n funcie de posibilitile intelectuale ale fiecrui elev, i adaptarea

    sarcinilor pe care elevul trebuie s le rezolve. Profesorul trebuie s fie preocupat n primul

    rnd s asigure fiecrui elev succesul la nvtur pentru a trezi i a menine interesul pentru

    coal i pentru materia predat. Ca reguli generale pot fi evideniate urmtoarele:

    - meninerea n clas a unei atmosfere care s asigure satisfacerea trebuinei de siguran

    afectiv pentru toi elevii;

    - notarea riguroas a absenelor la fiecare or de curs;

    - metode de predare nvare atractive;

    - promovarea cooperrii n clas, astfel nct i elevii cu performane colare modeste s

    experimenteze succesul i evitarea constituirii unor elite, concomitent cu etichetarea,

    marginalizarea, celor care nu aparin elitei;

    - s comunice eficient (s foloseasc ascultarea activ) s evite etichetarea elevilor, s critice

    constructiv, s se focalizeze pe recompensarea elevilor i nu pe sancionarea lor;

    - Rolul elevilor (colectiv i individual) se difereniaz n dou aspecte: rolul elevului care

    manifest tendine de comportament evaziv (chiul, absenteism), rolul elevilor din colectivul/

    grupul din care fac parte elevii cu comportamente deviante. Din perspectiva rolului elevului

  • 15

    cu comportament evaziv (n faz incipient), participarea voluntar a acestora este foarte

    important. Dac ei consider c este nevoie s se implice este mult mai mare eficiena

    oricrui program. Fr participarea activ i contient a elevului la eforturile de combatere

    ale acestui fenomen, nu poate fi vorba de aciuni de prevenire. De aceea, o preocupare

    important a cadrelor didactice este nlturarea tuturor piedicilor puse n calea comunicrii

    ntre elevi i profesori sau elevi i prini. Din perspectiva elevilor care fac parte din grupul,

    colectivul sau organizaia ce are ca membru un adolescent cu tendine de comportament

    deviant, rolul lor se axeaz foarte mult pe sistemul atitudinal manifestat fa de cei n cauz.

    Dei n esen ei sunt mpotriva acestor conduite, numai simplele sfaturi, sau recurgerea la

    respingere a acestor membrii nu va ajuta pe nimeni, nici pe ei, nici pe cei n cauz, ci doar o

    implicare direct, o atragere n activiti care s deturneze inteniile de fug i s valorizeze

    colegul care prezint simptome ale stimei de sine foarte sczute.

    - Rolul managerilor instituiei privind prevenirea comportamentelor deviante este foarte

    important, pentru ca elevul s nu se simt ameninat de autoritile colii, ceea ce poate

    determina comportamente evazive. Dintre msurile pe care directorii colii le pot lua, pentru

    a conferi ncredere elevilor, dar i pentru a se asigura de cooperarea lor n susinerea i

    promovarea pozitiv a instituiei, sunt multe, important este ca ele s emane coerciie. Astfel

    un manager atent la aceste detalii va coopta elevii n luarea unor decizii sau la configurarea

    unor regulamente interne. n acelai timp va ncuraja activitile colare extracurriculare sau

    competiii interne ct mai variate, la care pot resimi succese mai multe categorii de elevi. n

    aceeai idee managerii instituiilor colare vor promova un sistem echitabil de recompense

    sanciuni care s menin motivaia colar a elevilor. Se pot, de asemenea, ncuraja crearea

    unui Forum al prinilor (pe site-ul colii) sau programe de consiliere a prinilor (de tip

    ,,coala prinilor).

    Rolul consilierului nu trebuie s se evidenieze n mod aparte, cel mai indicat fiind

    ca el s devin membru al echipei educaionale. Elevii, adolescenii au nc reineri de a apela

    la consilier, fiind perceput ca psiholog i asociat anormal cu psihiatrul, atrgndu-i oprobriul

    sau atacuri de umor sarcastic din partea colegilor. Consilierul trebuie s vin n sprijinul

    elevului, numai dac acesta solicit sprijinul, psihologul nu trebuie s fie prea intruziv n viaa

    intim a adolescentului. Participnd la activitile iniiate de diriginte, consilierul ncepe s

    fac parte din viaa clasei, colectivului de elevi i s i cunoasc pe adolesceni, mai ales pe

    cei cu probleme.

  • 16

    Rolul factorilor colari nu trebuie izolat de rolul prinilor elevilor care tind s

    manifeste acest tip de conduite. Prevenirea absenteismului cade i n sarcina lor, pentru c i

    ei ar resimi efectele devierilor comportamentale, ca i ntreaga familie. Contribuia lor se

    poate materializa nu numai prin supravegherea discret a prezenei elevului la coal, ci mai

    ales prin manifestarea unui interes crescut asupra muncii colare a adolescentului,

    implicndu-se n activiti sau ncercnd s-i stimuleze creativitatea n ceea ce privete

    contribuia cu idei la programele colare. La aceast vrst, este vital ca din partea prinilor

    adolescentul s simt libertate n luarea deciziilor, fapt care va conduce la creterea ncrederii

    n sine i implicit a respectului de sine. Schimbul de informaii dintre profesori i prini nu

    trebuie s se desfoare numai n perioadele de criz, ci permanent, adolescentul simind

    astfel c este important att pentru prini, ct i pentru profesor, lucru care va conduce la

    creterea stimei de sine i implicit la abandonarea tendinelor de absenteism. Stabilirea unor

    responsabiliti concrete n cadrul familiei care s nu afecteze programul colar, duce la

    diversificarea rolurilor, de aceea elevul se va strdui s se arate c se poate avea ncredere n

    el, deci i va spori i ncrederea n sine.

    Toate modalitile prezentate ca a fi utile n prevenirea absenteismului, sunt eficiente

    numai dac au o ritmicitate i coeren n aplicare i dac sunt avute n vedere cauzele ce

    determin devianele comportamentale i nlturate pe ct posibil.

    prof.dr.psih. Ra Nadia Dinuca

    Bibliografie

    Banciu D., Rdulescu S.M., Voicu M., (1997) Adolescenii i familia, EP, Bucureti Baumeister R.F., (2003), Does High Self-Esteem Cause Better Performance, Interpersonal

    Success, Happiness, or Healthier Lifestyles?, Psychological Science in the Public

    Interest, 4 (1), pages 144 Bban Adriana, i alii, (2002), Consiliere educaional, Editura Aramis, Bucureti Cosmovici A., Iacob,Luminia,(2005), Psihologie colar, Editura Polirom, Iai Ilu P., (2004), Valori, atitudini i comportamente sociale, Editura Polirom, Iai Lemeni, Gabriela, Miclea, M, (2004), Consiliere i orientare, Editura ASCR , Cluj- Napoca Rcanu, Ruxandra, (1994), Psihologia comportamentului deviant, Editura Universitii din

    Bucureti, Rcanu, Ruxandra, (2000), Introducere n psihologie aplicat, Editura Ars Docendi,

    Bucureti Rcanu, Ruxandra, (2003), Psihologie i comunicare, editia a II-a, Editura Universitatii din

    Bucuresti,