ACADEMIA ROMÂNĂSpDAE

Clubul „Axiologia sustenabilității și recuperarea condiției uma

Marin Dinu

GLOBALIZAREASIMULTANEITATEA SCHIMBĂRII

SUPERCICLUL CELEI DE-A DOUA MODERNITĂȚI&

AL DOILEA CICLU PITAGOREIC

09 iunie 2011

Constatări privind înțelegerea la zi• Dominique Strauss-Kahn: „Datoria publică în

economiile avansate va atinge 110% din PIB în 2015”– Întrebare: Ce drum a ales lumea?

• Robert Zoelick: „Aurul este un elefant în cameră și asta vreau ca oamenii să recunoască”– Întrebare: Aparența valorii (moneda fiduciară) a ajuns

tangentă la ordinea economică?• Pascal Lamy: „Trebuie să tragem cu toții

învățăminte din criză și să analizăm în profunzime capitalismul pentru a găsi alternative”– Întrebare: Într-o Lume eternă realitatea (ca aparență)

este trecătoare?

Semnificații ale întelegerii vizibile• Aserțiunile sunt aluzive sau de încercare a reacțiilor• Se sugerează existența unui blocaj sau a unei

epuizări a unui proiect în desfășurare• ”Sondele” sunt lansate în momente de ezitare

decizională din structuri de putere(G7, G20, OMC)• Se invocă aparențe care sunt oarecum contestabile• Nu se identifică explicit direcția sau sensul evoluției• Există o coordonare subtilă a mesajelor și temporal

și pe conținut• Mesagerii sunt susceptibili că știu mai mult dar nu

pot să spună tot

Neliniști cu privire la întrebării ce nu prea se pun!• Semnalele lideranței se referă la o problemă profundă:

este vorba de mersul Lumii!• Această problemă este străină celei mai mari părți a

Lumii. De ce există atâta ignoranță a Lumii despre ea însăși?

• Este această pasivitate, care frizează inconștiența, ceva natural sau este o stare indusă și întreținută într-o formulă oarecare?

• De ce și, mai ales, cine ar avea interesul ca Lumea să nu aibă o conștiință activă în legătură cu soarta ei și cu adevărurile despre ea?

• De când există și cum s-a produs această detașare a Lumii față de modul cum îi este configurată ordinea?

Câteva ipoteze de lucru• Înțelegerea Lumii a fost și continuă să fie o problemă a

aparențelor (Lumea ne apare ca un cerc, ca o sferă, ca o mulțime, ca o monadă, ca o sumă de indivizi, ca un mecanism, ca un organism, ca un sistem etc.). Gravitatea întrebării: ce este Lumea?

• Modernii consideră reflexivitatea ca limitare a cunoașterii Lumii (imaginea Lumii despre ea însăși). Gândim Lumea – ne gândim pe noi înșine și ce este în jurul nostru!

• Cunoașterea Lumii este indirectă, ca o cunoaștere a aparențelor ei, nu diferit de cunoașterea Universului.

• Cunoașterea Lumii nu poate fi completă.• Ceea ce rămâne sub sau deasupra cunoașterii strică

armonia Lumii. Ordinea care funcționează are doar cauze și efecte raționale?

Originea profundă a răspunsului• Gândirea inițiatică a avut constant o dublă

întrebare: ce este Lumea? cum este Lumea?• Răspunsul la prima întrebare a cristalizat

începuturile inițierii în și prin cunoaștere.• Răspunsul la a doua întrebare a derivat

mișcarea controlului Lumii, a guvernanței Lumii.

• Perspectivele în răspunsurile și la prima și la cea de-a doua întrebare au vizat și Lumea în mic și Lumea în mare.

Perpectivele originale ale inițieriiPrima bifurcație

• Momentul Pitagora este originea (identificată) a primelor răspunsuri credibile despre ordine – cheia elucidării și a ceea ce este Lumea și a preocupării cum este Lumea.

• Momentul Platon și Aristotel este originea primei bifurcații în formularea răspunsurilor: – O direcție, în care ideea este cea care oferă explicația

întreagă a modului cum înțelegem Lumea.– O altă direcție, în care gândul se apropie de realitate

pentru a înțelege că Lumea are o cauză primă ce trebuie acceptată ca neputând fi înțeleasă (cauza primă se înțelege doar pe sine).

Refondarea perspectivelorA doua bifurcație

• Momentul Iisus este originea nevoii de centrare a înțelegerii și explicației pe om, pe natura sa reflexivă:– Calea de mijloc, între Lumea ca întreg abstract, definitiv

structurat, ca univers care se închide prin lucrare și se deschide prin idee,pe de o parte, și Lumea concretă care este determinată (la scară mică) de natură și (la scară mare) de Dumnezeu, pe de altă parte

– Calea omului între condiția umană (muncă + lucru + acțiune) ce-l limitează și natura umană (în sens moral, social etc.) ce-l înalță (îl mântuiește)

• Momentul Constantin este originea închiderii ierarhice a ordinii în Lume – puterea este exercitată de reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ.

Străpungeri pe bifurcație• Momentul Augustin este originea închiderii accesului la

idee. De acum, Dumnezeu este cel care dă și acceptă cunoașterea (practic, este vorba de momentul Constantin – Augustin, secolele IV-V).

---------------------------------------------------------------------------• Momentul Silvestru al II-lea (anul 1000) al revenirii la ideea de ordine

(sferică, a cosmosului sferic).• Momentul D’Aquino (secolul XIII) al revenirii la ierarhia existenței

(ordinea aristoteliană).----------------------------------------------------------------------------• Momentul Kepler (cezura protestantă) al marii treceri

de la viziunea Lumii figurilor perfecte din ordinea plană la viziunea Lumii figurilor perfecte din ordinea spațială (piramida sau tetraedul, cubul, octoedrul, dodecaedrul și icosaedrul). Lumea începe să se vadă ca întreg armonios ( regulat).

Superciclul primei modernități• Momentul Newton al Universului sau al Lumii stăpânite de

forțe, din care una rămâne misterioasă și integratoare (Lumea fragmentată) Newton este aristotelean.

• Momentul Maxwell al Lumii care decade ca ordine în absența unui reglator atotputernic (Lumea care depinde de întâmplare) Maxwell este platonean.

• Momentul Einstein al Lumii construite în funcție de puterea observatorului (pluralitatea Lumilor) Einstein este ioniean.

• Momentul Heisenberg al Lumii ca părți active și neterminate (lumea unificată pornind de la libertățile individuale) Heisenberg este keplerean.

• Momentul Hawking al lumii în ea însăși (al lumii căreia nu-i scapă nimic în afară, lumea ca întreg care este mai mult decât suma părților) Hawking este postpitagorean.

Temeiul centric al Lumii• Procesul înțelegerii Lumii poate fi redus la

înțelegerea locului unde este centrul .–Pitagora vede centrul în ceea ce strălucește –

ca forță a spiritului care se impune și ca forță materială (focul universului care se aprinde în mai multe locuri).• Iisus este pitagoreic (Lumea este mulțimea

indivizilor care se luminează, se înțeleg pe ei înșiși și îi înțeleg pe ceilalți prin mântuire).• Kepler este pitagoreic (ceea ce ne luminează

ne ține armonic laolaltă).

Cum apare Lumea centrică?–Aristotel consideră centrul în ceea ce

este deasupra – ierarhia face regula (lumea dependențelor verticale). •Americanii sunt aristotelieni.

–Hawking situează centrul în ceea ce ne unește (ca proiect, eventual) și în dependențele de context (Lumea ca întreg care își limitează pierderile prin unificarea forțelor).

Aparențele globalizării• Avem trei perspective asupra globalizării: –Perspectiva spirituală, a elitelor care au

forța luminii; –Perspectiva americană, a controlului

unitar al Lumii, concepută ca ierarhie închisă (la un loc, nu laolaltă);–Perspectiva europeană, a dependențelor

orizontale într-un context consensual și în orizontul unui proiect deschis care implică (Lumea laolaltă).

Configurarea locală a aparențelor Lumii globaleFaza în care ne aflăm presupune:- centrarea guvernanței globale pe o

forță unică, hegemonică,- manifestarea timidă ( dar vizibilă) a

conștiinței identitare a elitei globale și - oscilația experimentului european între

calea care se închide (a dihotomiei și adversității) și calea care se deschide (a armoniei, a reluării ciclului pitagoreic, a unificării forțelor)

Ce semnalizează criza actuală• Închide superciclul primei modernități!– Ne aflăm între momentul închiderii modelului

gestionării puterii prin controlul oligarhic al libertăților și foarte aproape de momentul închiderii modelului de gestiune a puterilor prin controlul oligarhic al avuției.

– Criza este turbulența foarte persistentă din zona de bifurcare a traiectoriei specifice unui sistem de creare a avuției; ea semnalizează încheierea ciclului lung al economiei excluzive (născute pe solul industrialismului materialist) și apariția altui ciclu lung, al economiei incluzive, de tip global (bazate pe resurse virtuale și intelectuale și pe gestiunea lor postnațională).

• Deschide superciclul globalizării ( a doua modernitate).

Simultaneitatea începuturilor de cicluri• Cezura constă în închiderea traseului globalizării care

confirmă oligarhia prin adversitate și deschiderea traseului globalizării ca unificare consensuală a Lumii!

• Simultaneitatea privește începutul superciclului globalizării și deschiderea celui de-al doilea ciclu pitagoreic (al super-armoniei).

• Închiderea globalizării ierarhice ia forma unor turbulențe generate de comportamentele conservative.

• Marea schimbare, care echivalează cu despărțirea istoriei Lumii în Era Preglobală și Era Globală, ar putea să acopere cel mult două vârste generaționale.

Ce consecințe are schimbarea superciclurilor?• Intoleranța ideologică a avantajaților de

fenomenologia instituțională a primei modernități (centru vs. periferie, vârful vs. bază). Acumularea critică a problemelor nerezolvate. ( externalități, adversități, nevroze milenariste etc.).

• Resuscitarea soluționării iraționale a îndreptățirilor, recurgerea la tranșarea violentă a statusurilor.

• Traficarea convingerilor fără argumente, alături de deturnarea publică a sensului valorilor de configurare a trendurilor ( globalizarea ca americanizare a lumii, de exemplu).

• Confiscarea poziției centrale (hegemonizarea lumii) și riscul cedării prin violență.

Cine închide și cine deschide superciclul?• Europa a deschis superciclul primei modernități, iar

America îl închide!• America închide superciclul sub forma unei crize

structurale și de sistem, aplicând soluții de corecție a consecințelor deviante (decadente) ale proceselor definitorii ale primei modernități: revoluția națională și revoluția industrială.

• Superciclul celei de-a doua modernități este deschis tot de Europa!

• Europa deschide superciclul celei de-a doua modernități traversând o criză de innoire, o criză de creștere a unei entități economice și politice de tip postnațional și postindustrial.

“ America este nu numai prima și singura

superputere cu adevărat globală,ci şi,

probabil,ultima” Zbigniew Brzezinski

“Noi, americanii, obișnuiam să spunem

că merită să mori pentru<visul american>.Pentru noul vis european

merită să trăieşti” Jeremy Rifkin

Instituții inițiatice• Frăția Pitagoreică: cunoasterea și dedicarea totală

cunoașterii, la lumină trebuie să ajungi!• Academia Platoneană: cunoașterea este rezervată de la

natură și nu poate fi transferată decât celor destinați prin naștere!

• Lyceumul Aristotelean: cunoașterea se transferă și rămâne excluzivă!

• Frăția Cristică: cunoașterea este un dar divin și îi este destinată divinului!

• Academia dei Lincei: cunoașterea este a omului și nu trebuie reprimată!

• Academia Florentină: cunoașterea este totală, și rațională, și emoțională; Profilul meseriașului; Renașterea)

• Societatea Regală: cunoașterea este posibilă prin rațiune și trebuie monitorizată! (Iluminismul Rațional)

Figuri inițiate și inițiaticePitagoraParmenideEmpedocleDemocritHeracleidesAristarhSocratePlatonAristotelEuclidPtolemeuEpicurFilonIsusPetruPavelSenecaHermes TrmgPlotinConstantinAugustinMahomed

Silvestru al ll-aAvicennaMilarepaDominicFranciscMaimonideBacon (Roger)D’AquinoPolo (Marco)MeisterDanteDa VinciMichelangeloMirandolaMachiavelliIgnatiuCusanusBrunoInocentiu al Vlll-aColumb

BergsonPoincareGuenonDarwinMaxwellBoltzmannPapusFreudJungChardinEinsteinMilneGodelHeisenbergWhiteheadRussellHeiddegerChomskiHabermasIoan Paul al ll-aHawkingPenroseDawkinsCollins

LutherCalvinMunzerCopernicGalileiTychoBohmeKeplerDescartesBaconSwedenborgComteKierkegaardNewtonLeibnizClarkeKantHegelSteinerNietzche