Accidentele de munca - seminar Psihologia Muncii

Din definitia data prin lege rezulta ca orice accident de munca este definit de patru elemente:1. vatamarea violenta a organismului;2. timpul in care s-a produs accidentul;3. locul unde s-a produs accidentul si4. calitatea victimei.

Vatamarea organismului presupune o lezare a integritatii anatomice, conducand la anularea sau diminuarea uneia sau mai multor functii fiziologice.In cazul accidentului de munca, vatamarea organismului trebuie sa aiba o cauza exterioara, sa fie violenta si involuntara. Astfel, un atac de cord survenit in timpul lucrului, dar fara sa fi fost provocat de un factor extern, legat de procesul de munca, nu constituie accident de munca. In schimb, in cazul unei congestii cerebrale datorate caldurii excesive de la un anumit loc de munca putem vorbi de producerea unui accident de munca.Violenta presupune actiunea rapida, brusca a factorului extern asupra organismului. Evenimentul se produce neasteptat, surprinzand victima care, tocmai datorita timpului scurt, nu poate lua masuri de evitare.

Vatamarea violenta a organismului trebuie sa aiba loc independent de vointa victimei. Orice autovatamare, efectuata in mod deliberat (automutilare, sinucidere etc.), indiferent de locul si timpul in care a avut loc, nu se considera accident de munca.

In functie de natura factorilor care le provoaca, vatamarile organismului pot fi:* mecanice* termice* electrice* prin iradiere* combinate

Primele masuri constient si strict preventive cunoscute dateaza inca din antichitate, mai exact din momentul in care omul a inceput sa munceasca - deci sa desfasoare constient o activitate de transformare a elementelor de mediu pentru a-si asigura existenta . Scrierile antice relateaza despre astfel de actiuni si despre unele masuri exprese de protectie a lucratorilor, despre existenta unor medici pe santierele faraonice, despre masurile pentru combaterea a intoxicatiei cu mercur in Grecia, la Roma, Alexandria (manusi, jambiere, tuburi de ventilare in mine etc.).

In majoritatea cazurilor insa, accidentele si bolile profesionale erau considerate drept o fatalitate. Ulterior, factori multiplii dependenti de revolutia industriala din secolul al XIX-lea si de progresul general al cunoasterii au impus, ca o problema deosebit de importanta, necesitatea eliminarii sau cel putin a reducerii lor, ceea ce s-a reflectat si in aparitia unor reglementari juridice specifice, ca si a unor incercari de sporire a activitatii preventive.

Importanta acestui aspect: Conform unui studiu realizat de Institutul National de Statistica:“La nivel global, la fiecare 15 secunde, 160 de angajati sufera un accident si cel putin un angajat moare in urma unui accident la locul de munca”.  “In acelasi timp, in Romania 354000 de angajati au suferit pe parcursul ultimelor 12 luni cel putin o afectiune cauzata sau agravata de la locul de munca actual sau anterior (accidentele nu sunt incluse)”.

O solutie pentru imbunatatirea acestor cifre statistice a fost prezentata de catre Alin Jalea - HSEQ Manager, Dalkia Romania, prin realizarea unui ghid de bune practici in SSM: “Brosurile de bune practici reprezinta o metoda de management Securitate-Sanatate simpla, metoda care permite ameliorarea rapida a comportamentului individual, in conditiile unor programe dezvoltate corect. Ele vin sa completeze actiunile clasice si tehnicile de prevenire a riscurilor profesionale folosite deja impreuna cu motivarea echipelor pentru asigurarea luptei impotriva riscurilor profesionale.” Acestea sunt concepute pentru a fi imbunatatite si in functie de feedback-ul utilizarii lor si imbogatite si cu alte practici in viitor.

In cadrul evenimentului “Workplace Safety Management Forum”-alte cateva sfaturi pentru o mai buna desfasurare a activitatii fiecarei companii: “Constientizeaza starea in care te afli (sau ce te poate accidenta) astfel incat sa nu gresesti. Adu-ti aminte de incidentele pe care le-ai suferit si ce ai invatat din ele. Priveste si analizeaza persoanele din jur. Descopera indicii care le cresc riscul de accidentare. Nu inceta sa imbunatatesti comportamentul tau si al celor la care tii.”

În majoritatea organizatiilor vom gasi departamente speciale care se ocupa de probleme de protectia muncii. Aceste departamente se ocupa de instruirea si urmarirea respectarii unor norme de protectie a muncii, norme care au în vedere protejarea personalului, pregatirea acestuia astfel încât sa evite comiterea unor erori, incidente si accidente de munca. Personalul acestor departamente are o pregatire profesionala diversificata. Psihologul M-O este solicitat în activitatile de preventie, el intervine în expertizele postaccident si în detectarea cauzelor erorilor de munca, a incidentelor si accidentelor. Companiile cheltuie sume importante pentru prevenirea accidentelor de munca. În acest context, psihologul trebuie sa dezvolta o serie de sugestii si actiuni preventive.

Organizarea activitatilor de prevenire si protectie este realizata de catre angajator, în urmatoarele moduri:

1. identificarea pericolelor si evaluarea riscurilor pentru fiecare componenta a sistemului de munca, respectiv executant, sarcina de munca, mijloace de munca/echipamente de munca si mediul de munca pe locuri de munca/posturi de lucru; 

2. elaborarea si actualizarea planului de prevenire si protectie; 

3. elaborarea de instructiuni proprii pentru completarea si/sau aplicarea reglementarilor de securitate si sanatate în munca, tinând seama de particularitatile activitatilor si ale unitatii/întreprinderii, precum si ale locurilor de munca/posturilor de lucru; 

4. propunerea atributiilor si raspunderilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca, ce revin lucratorilor, corespunzator functiilor exercitate, care se consemneaza în fisa postului, cu aprobarea angajatorului; 

5. verificarea cunoasterii si aplicarii de catre toti lucratorii a masurilor prevazute în planul de prevenire si protectie, precum si a atributiilor si responsabilitatilor ce le revin în domeniul securitatii si sanatatii în munca, stabilite prin fisa postului; 

6. întocmirea unui necesar de documentatii cu caracter tehnic de informare si instruire a lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca; 

7. elaborarea tematicii pentru toate fazele de instruire, stabilirea periodicitatii adecvate pentru fiecare loc de munca, asigurarea informarii si instruirii lucratorilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca si verificarea cunoasterii si aplicarii de catre lucratori a informatiilor primite; 

8. elaborarea programului de instruire-testare la nivelul întreprinderii si/sau unitatii; 

9. asigurarea întocmirii planului de actiune în caz de pericol grav si iminent, conform prevederilor art. 101-107 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006 si asigurarea ca toti lucratorii sa fie instruiti pentru aplicarea lui; 

10. evidenta zonelor cu risc ridicat si specific prevazute la art. 101-107 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006; 

11. stabilirea zonelor care necesita semnalizare de securitate si sanatate în munca, stabilirea tipului de semnalizare necesar si amplasarea conform prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 971/2006 privind cerintele minime pentru semnalizarea de securitate si/sau sanatate la locul de munca; 

12. evidenta meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica, pentru care este necesara autorizarea exercitarii lor; 

13. evidenta posturilor de lucru care necesita examene medicale suplimentare; 

14. evidenta posturilor de lucru care, la recomandarea medicului de medicina muncii, necesita testarea aptitudinilor

si/sau control psihologic periodic; 

15. monitorizarea functionarii sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de ventilare sau a altor instalatii pentru controlul noxelor în mediul de munca; 

16. verificarea starii de functionare a sistemelor de alarmare, avertizare, semnalizare de urgenta, precum si a sistemelor de siguranta; 

17. informarea angajatorului, în scris, asupra deficientelor constatate în timpul controalelor efectuate la locul de munca si propunerea de masuri de prevenire si protectie; 

18. întocmirea rapoartelor si/sau a listelor prevazute de hotarârile Guvernului emise în temeiul art. 51 alin. (1) lit. b) din LEGEA nr. 319/2006, inclusiv cele referitoare la azbest, vibratii, zgomot si santiere temporare si mobile; 

19. evidenta echipamentelor de munca si urmarirea ca verificarile periodice si, daca este cazul, încercarile periodice ale echipamentelor de munca sa fie efectuate de persoane competente, conform prevederilor din Hotarârea Guvernului nr. 1.146/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea în munca de catre lucratori a echipamentelor de munca; 

20. identificarea echipamentelor individuale de protectie necesare pentru posturile de lucru din întreprindere si întocmirea necesarului de dotare a lucratorilor cu echipament individual de protectie, conform prevederilor Hotarârii Guvernului nr. 1.048/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate pentru utilizarea de catre lucratori a echipamentelor individuale de protectie la locul de munca; 

21. urmarirea întretinerii, manipularii si depozitarii adecvate a echipamentelor individuale de protectie si a înlocuirii lor la termenele stabilite, precum si în celelalte situatii prevazute de Hotarârea Guvernului nr. 1.048/2006; 

22. participarea la cercetarea evenimentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006; ; 

23. întocmirea evidentelor conform competentelor prevazute la art. 108-177 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securitatii si sanatatii în munca nr. 319/2006; 

24. elaborarea rapoartelor privind accidentele de munca suferite de lucratorii din întreprindere si/sau unitate, în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 319/2006; 

25. urmarirea realizarii masurilor dispuse de catre inspectorii de munca, cu prilejul vizitelor de control si al cercetarii evenimentelor; 

26. colaborarea cu lucratorii si/sau reprezentantii lucratorilor, serviciile externe de prevenire si protectie, medicul de medicina muncii, în vederea coordonarii masurilor de prevenire si protectie; 

27. colaborarea cu lucratorii desemnati/serviciile interne/serviciile externe ai/ale altor angajatori, în situatia în care mai multi angajatori îsi desfasoara activitatea în acelasi loc de munca; 

28. urmarirea actualizarii planului de avertizare, a planului de protectie si prevenire si a planului de evacuare; 

29. propunerea de sanctiuni si stimulente pentru lucratori, pe criteriul îndeplinirii atributiilor în domeniul securitatii si sanatatii în munca; 

30. propunerea de clauze privind securitatea si sanatatea în munca la încheierea contractelor de prestari de servicii cu alti angajatori, inclusiv la cele încheiate cu angajatori straini; 

31. întocmirea unui necesar de mijloace materiale pentru desfasurarea acestor activitati.

In cadrul fiecarei organizatii, alaturi de factorii fizici, "traditionali" ale securitatii si sanatatii in munca, exista si factori de risc psiho-social ce tin de sarcina sub/ supradimensionata in raport cu capacitatea executantului sau de solicitarea psihica intensa determinata de un ritm de munca mare, decizii dificile in scurt timp, monotonia muncii, relatii interpersonale tensionate etc. Tot in categoria riscurilor psihosociale sunt inclusi factorii organizationali generatori de stres, violenta in munca (simbolica/ psihologica sau fizica) sau hartuirea (sexuala sau morala) la locul de munca.

-->

Tot in cadrul evenimentului “Workplace Safety Management Forum”, Madalina Balan - Managing Partner, Hart Consulting, subliniaza urmatoarele “Selectia pe baza testelor psihologice validate contribuie la angajarea unor persoane mai putin inclinate sa manifeste comportamente nesigure. Exista o corelatie demonstrata stiintific intre anumite dimensiuni psihologice si numarul crescut de amenzi si consumul haotic de combustibil. Anumite aspecte din comportament (sociabilitatea, nivelul de energie, curiozitatea, etc.) pot crea un efect de halo si pot fi de fapt negative pe termen lung in privinta comportamentelor de siguranta”.

Conducatorii locurilor de munca/supervizorii sunt de multe ori exemple proaste de urmat, luand-o ei pe scurtaturi si nerespectand prevederile SSM. Acestia le cer direct sau indirect lucratorilor sa isi asume riscuri si trec cu vederea comportamentele riscante pana cand are loc un accident, dupa care aplica masuri disciplinare, afirma Mihnea Balteanu.

O cultură națională a securității și sănătății la locul de muncă este cultura în care dreptul la un mediu de lucru sigur și sănătos este respectat la toate nivelurile, în care guvernele, angajatorii și lucrătorii participă în mod activ la crearea acestuia printr-un sistem de drepturi, responsabilități și obligații stabilite, în care, în conformitate cu OIM, principiul prevenției este prioritar.

28 aprilie - O dată importantă pentru securitatea și sănătatea la locul de muncă 

Tema Zilei mondiale a securității și sănătății la locul de muncă organizată de Organizația Internațională a Muncii (OIM): Alăturați-vă și contribuiți la crearea unei culturi de prevenție în domeniul SSM

!!Psihologia inginereasca. În Europa acest domeniu al psihologiei M-O este cunoscut si sub denumirea de Psihologia Factorilor Umani (Human Factors) sau simplu Ergonomie. Psihologia inginereasca priveste întelegerea performantelor umane în contextul sistemului om-masina. Este preocupata de problemele proiectarii echipamentului de munca astfel încât, între acesta si operator, sa existe o compatibilitate maxima. Se încearca deci modificarea mediului muncii astfel încât operatorul sa realizeze o integrare cât mai adecvata sub aspectul utilizarii deprinderilor si aptitudinilor pe care le are în sistemul om-masina-mediu.