ACADEMIA DE STUDII ECONOMICEFACULTATEA DE CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE

CONTABILITATE SI GESTIUNE FISCALA

REFERAT:ACCIZE SI TAXE VAMALE

BUCURESTI, 2010

ACCIZE

Accizele au fost introduse in tara noastra in luna noiembrie 1991, dar o reglementare complexa a acestora s-a realizat in 1993 o data cu introducerea TVA –ului.

Incepand cu ianuarie 2004 odata cu introducerea Codului Fiscal s-a asigurat armonizarea principiilor de impunere cu legislatia comunitara si s-au simplificat procedurile de control, supraveghere si autorizare a agentilor economici producatori si importatori de produse accizabile.

Taxele speciale de consumatie sau accizele sunt asezate asupra unor produse care se consuma in cantitati mari si care nu pot fi inlocuite de cumparatori cu altele, pentru ca in acest fel impozitul sa aiba in mod constant un randament fiscal cat mai ridicat.

Drept urmare, accizele se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastica, cum sunt: vinul, cidrul, berea, apele minerale etc. (in Franta); tutunul, cafeaua, zaharul, ceaiul, uleiurile minerale etc. (in Germania); berea, vinul, spirtul, cidrul, tutunul, uleiurile minerale etc. (in Marea Britanie); produsele din tutun, alcoolul, zaharul etc. (in Indonezia); produsele petroliere, tutunul, uleiurile vegetale, produsele industriei chimice, produsele textile si din iuta etc. (in India); hidrocarburile (in Tunisia); spirtul, produsele petroliere, bauturile nealcoolice si cimentul (in Thailanda) etc.

In Romania se practica accize pe produse cum sunt: -bauturile alcoolice, -vinurile si produsele pe baza de vin, -berea, -produse din tutun, -produsele petroliere (benzina premium, regular si normala, benzina fara plumb si motorina), -cafeaua, -apele minerale si apele gazoase cu continut de zahar sau de alte produse de indulcit si substante aromatizante, -confectiile din blanuri naturale, -articolele din cristal, -bijuteriile din aur si/sau platina, -autoturismele si autoturismele de teren (inclusiv din import, rulate), -parfumurile, apele de colonie si apele de toaleta, -aparatele video de inregistrat sau de reprodus, -camerele video, -cuptoarele cu microunde, -telefoanele mobile, -aparatele pentru conditionat aerul.

Produsele enumerate mai sus sunt supuse accizelor in momentul producerii lor pe teritoriul comunitar sau la momentul importului lor in acest teritoriu.

Taxele de consumatie pe produs se calculeaza fie in suma fixa pe unitatea de masura, fie in baza unor cote procentuale aplicate asupra pretului de vanzare. In mod normal, produsele provenite din import trebuie impuse cu aceleasi taxe ca si produsele indigene, iar cele destinate exportului, de regula nu sunt impozitate.

Nivelul cotelor utilizate pentru calcularea accizelor difera de la o tara la alta si de la un produs la altul. De exemplu, pentru produsele din tutun nivelul acestor cote depaseste frecvent 50 sau chiar 60 de procente.

In tara noastra, in perioada de dupa Revolutia din decembrie 1989, regimul accizelor a fost instituit prin Legea nr.42/1993. In conformitate cu aceasta lege, accizele se calculau, in principal, in baza sistemului ad-valorem prin aplicarea unor cote procentuale asupra bazei de impozitare. La tigarete, acciza era stabilita in suma fixa pe unitatea de masura. Sistemul ad-valorem practicat la noi a generat o

serie de aspecte negative, cum sunt: fenomene de evaziune fiscala in cazul bauturilor alcoolice prin subevaluarea bazei de impozitare si comercializarea ilicita a produselor de acest gen provenite din import; concurenta neloiala in randul producatorilor de alcool si bauturi alcoolice. Pentru inlaturarea acestor carente, prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 82/1997 s-a trecut de la sistemul ad-valorem la calcularea accizelor in baza unei sume fixe stabilite pe unitate de masura si exprimata in ECU. Acest din urma sistem viza produse si grupe de produse ca: alcool, bauturi alcoolice, tigarete, cafea si produse petroliere si a intrat in vigoare la 1 ian. 1998.

Aplicarea in practica a sistemului bazat pe sume fixe/um exprimate in ECU a intampinat o serie de dificultati. Este vorba mai intai de faptul ca modalitatea de determinare a sumelor in lei datorate statului drept accize era greoaie, deoarece trebuia sa tina cont de fluctuatia periodica a cursului leu/ECU. Acest fenomen exercita o influenta negativa asupra preturilor de livrare care trebuiau actualizate in permanenta.

De asemenea, pentru a se evita o dubla impozitare se admitea ca in cazul unor produse (este vorba de bauturi alcoolice si cafea) sa se deduca din accizele datorate bugetului de stat pentru produsele finale, accizele aferente materiilor prime introduse in procesul de prelucrare. Practicarea acestor deduceri i-a dezavantajat pe agentii economici care utilizau materii prime impuse cu accize. Dezavantajul este determinat de faptul ca accizele erau stabilite in ECU, iar trasformarea lor in lei are loc in momente diferite, in functie de obiectul de activitate al agentului economic. Astfel, acesta din urma poate aparea in postura de producator de materii prime sau de prelucrator al acestora. Influenta negativa a cursului de schimb apare intotdeauna in costurile de productie ale agentului economic care beneficiaza de dreptul de deducere a accizelor. Transformarea in lei a sumelor exprimate in ECU nu este nici ea facila, deoarece se bazeaza pe utilizarea saptamanala a cursului de schimb valutar stabilit de Banca Nationala a Romaniei.

Cu toate ca sistemul de accize stabilite in ECU pe unitate de masura a reprezentat un pas important in directia armonizarii cu legislatia din Uniunea Europeana, el nu a putut contracara extinderea evaziunii fiscale frauduloase, astfel ca s-a inregistrat o scadere alarmanta a veniturilor bugetare provenite din accize.

Drept urmare, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 50/1998 se prevede ca de la 1 ianuarie 1999 sa se treaca la:-stabilirea de accize in lei/UM pentru alcool, bauturi alcoolice, vinuri si produse pe baza de vin, bere, produse din tutun, cafea;-actualizarea trimestriala (prin ordin al ministrului finantelor) a nivelului accizelor stabilite in lei, in functie de evolutia ratei inflatiei si a cursului de schimb valutar pentru produsele: alcool, bauturi alcoolice, produse din tutun si cafea;-pentru a se limita aria evaziunii fiscale si pentru a usura misiunea organelor fiscale cu atributii de control privind determinarea corecta a cuantumului accizelor datorate bugetului de stat, in cazul alcoolului etilic alimentar, al bauturilor alcoolice si al oricaror altor produse destinate industriei alimentare sau consumului, care contin alcool etilic alimentar, accizele se datoreaza si se calculeaza o singura data de catre agentul economic producator sau importator.

Ca o categorie a impozitelor de consumatie, impozitele speciale de consumatie au rol si forme diferite de la o tara la alta, in contrast cu impozitele generale de consumatie – cum este TVA-ul care au multiple trasaturi si reglementari comune in statele in care se aplica. In general, taxele speciale de consumatie se aplica in asociere cu cele generale de consumatie. O reglementare mai complexa si o frecventa mai mare detin impozitele generale de consumatie, cum este cazul taxei pe valoare adaugata.

In tara nostra, categoria impozitelor speciale de consumatie a premers categoriei impozitelor generale de consumatie. Astfel, impozitele speciale de consumatie au fost introduse in noiembrie 1991 (prin HG nr. 779/1991), pe cand impozitele generale de consumatie, reprezentate prin TVA se aplica de la 1 iulie 1993.

O reglementare mai complexa si distincta a impozitelor speciale de consumatie s-a introdus prin Legea nr. 42/1993, care a abrogat dispozitiile legale anterioare. Aceasta lege reglementeaza doua forme ale impozitelor speciale de consumatie si anume:

-accizele la unele produse din import si din tara -impozitul la titeiul din productia interna si gazele naturale.

In mod succint si pentru scopuri practice, se utilizeaza notiunea de "accize" pentru ambele forme de impozite speciale de consumatie. Specific ambelor forme de impozite speciale de consumatie este faptul ca ele se datoreaza intr-o singura faza a circuitului economic, respectiv de catre producatori, importatori sau achizitori, iar cotele sau sumele fixe, dupa caz sunt unice atat pentru produsele realizate la intern, cat si pentru cele din import. Observam o deosebire esentiala fata de TVA, care se aplica la fiecare stadiu al circuitului economic. Accizele se introduc in baza de impozitare a TVA.

Accizele constituie (in tarile in care se aplica) o sursa de venit apreciabila, facil de obtinut, la un cost putin ridicat. Cotele cele mai mari de accize afecteaza, in general, bauturile, tigarile, automobilele si carburantii si furnizeaza majoritatea veniturilor procurate de aceste taxe speciale asupra consumului, respectiv ¾.

Accizele, in general, sunt sensibile la inflatie, ajungandu-se in perioade de inflatie puternica la o scadere a randamentului accizelor (de altfel aceasta problema este actuala mai mult sau mai putin pentru toate categoriile de impozite). Faptul ca se aplica supra valorii in vama, la care se adauga taxele vamale, in cazul produselor importate, sau in suma fixa asupra cantitatilor de petrol sau gaze livrate, face ca aceste taxe sa-si diminueze randamentul in conditii de inflatie puternica.

Apare necesara, astfel, o modificare a acestor taxe pentru a compensa efectele inflatiei. Partea accizelor in totalul prelevarilor obligatorii variaza de la o tara la alta: moderata in Belgia, Germania, SUA si foarte ridicata in Portugalia, Grecia, Irlanda. Structura lor difera in egala masura: tarile nordice impoziteaza puternic bauturile alcoolice, tarile de sud le taxeazafoarte putin, iar Franta, Germania si Belgia aplica taxe medii.

Accizele, constituind o sursa importanta de venituri bugetare, usor de procurat, prin ele se urmaresc obiective bugetare dar si eficienta administrativa.

Regula de eficienta este urmatoarea: taxarea unui bun trebuie sa fie invers proportionala cu elasticitatea cererii in raport cu pretul. Ori, produsele precum bauturile, tigarile, aparatura electronica, carburantii etc. nu comporta substituiri puternice, deci cererea lor este considerata, in general, inelastica in raport cu pretul. In realitate, inelasticitatea cererii in raport cu pretul nu este intotdeauna verificata. Astfel, populatia este foarte sensibila la costul carburantului. Transportul personal poate fi inlocuit cu transportul in comun si astfel o modificare a costului carburantului provoaca substituiri intre cele doua modalitati de transport. Anumite bauturi de calitate superioara au o puternica elasticitate in sensul ca impozitul specific asupra acestor bunuri genereaza substituiri intre categorii de calitate diferita. O crestere a preturilor la tigari exercita un efect de franare a consumului. S-a estimat ca in Franta o crestere a texelor indirecte de 20% conduce la o reducere de 4% a consumului de tutun si de tigari. Franarea consumului se opune obiectivului de obtinere a veniturilor bugetare. Taxele speciale asupra consumului corespund, in general, vointei de descurajare a consumurilor excesive de anumite produse. Dar pentru ca acest impozit sa-si atinga scopul – respectiv franarea consumului – trebuie ca cererea sa fie relativ elastica in raport cu preturile, ipoteza care se dovedeste defavorabila realizarii celuilalt obiectiv – asigurarea veniturilor bugetare.

Produse accizabile

Bere

Bere reprezintă orice produs încadrat la codul NC 2203 00 sau orice produs care conţine un amestec de bere şi de băuturi nealcoolice, încadrat la codul NC 2206 00, având, şi într-un caz şi în altul, o concentraţie alcoolică mai mare de 0,5% în volum.

Pentru berea produsa de micii producatori independenti nationali si din cadrul tarilor membre care detin o inatalatii de fabricatie cu o capacitate nominal care nu depaseste 200000 hl/an se aplica accize specifice reduse.

Fiecare antrepozitar autorizat ca producător de bere are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă, până la data de 15 ianuarie a fiecărui an, o declaraţie pe propria răspundere privind capacităţile de producţie pe care le deţine, conform prevederilor din norme.

Beneficiază de nivelul redus al accizelor toţi operatorii economici mici producători care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: -sunt operatori economici producători de bere care, din punct de vedere juridic şi economic, sunt independenţi faţă de orice alt operator economic producător de bere;- utilizează instalaţii fizice distincte de cele ale altor fabrici de bere;- folosesc spaţii de producţie diferite de cele ale oricărui alt operator economic producător de bere - nu funcţionează sub licenţa de produs a altui operator economic producător de bere.

În situaţia în care antrepozitarul autorizat pentru producţia de bere îşi măreşte capacitatea de producţie prin achiziţionarea de noi capacităţi sau extinderea celor existente, acesta va înştiinţa în scris autoritatea fiscală competentă despre modificările produse, va calcula şi va vărsa la bugetul de stat accizele, în cuantumul corespunzător noii capacităţi de producţie, începând cu luna imediat următoare celei în care a avut loc punerea în funcţiune a acesteia.

Berea produsa de persoanele fizice pentru consumul propriu este scutita de plata accizelor cu conditia sa nu fie vanduta.

Vinuri

Vinurile sunt: a) vinuri liniştite, care cuprind toate produsele încadrate la codurile NC 2204 şi 2205, cu excepţia vinului spumos care:

-au o concentraţie alcoolică mai mare de 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare; sau

-au o concentraţie alcoolică mai mare de 15% în volum, dar care nu depăşeşte 18% în volum, au fost obţinute fără nici o îmbogăţire, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

b) vinuri spumoase, care cuprind toate produsele încadrate la codurile: NC 2204 10; 2204 21 10, 2204 29 10 şi 2205, şi care:

-sunt prezentate în sticle închise, cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari;

-au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar care nu depăşeşte 15% în volum, şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.     Vinurile produse de catre persoanele fizice produs pentru consum propriu si pentru consumul familiei sale este scutit de la plata accizelor.

Băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri

Băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, reprezintă: a) alte băuturi fermentate liniştite care se încadrează la codurile NC 2204 şi 2205 ca şi toate produsele încadrate la codurile NC 2206 00, cu excepţia altor băuturi fermentate spumoase, având:

-o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 10% în volum; -o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 10% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum, şi la care

alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

b) alte băuturi fermentate spumoase care se încadrează la codurile: NC 2206 00 31; 2206 00 39; 2204 10; 2204 21 10; 2204 29 10 şi 2205 şi care sunt prezentate în sticle închise cu un dop tip ciupercă, fixat cu ajutorul legăturilor sau care sunt sub presiune datorată dioxidului de carbon în soluţie egală sau mai mare de 3 bari, şi care: -au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 13% în volum; -au o concentraţie alcoolică care depăşeşte 13% în volum, dar nu depăşeşte 15% în volum şi la care alcoolul conţinut în produsul finit rezultă în întregime din fermentare.

Băuturile fermentate, altele decât bere şi vinuri, fabricate de persoana fizică şi consumate de către aceasta şi membrii familiei sunt scutite de la plata accizelor cu condiţia să nu fie vândute.

Produse intermediare

Produsele intermediare reprezintă toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum, dar nu depăşeşte 22% în volum, şi care se încadrează la codurile: NC 2204, 2205 şi 2206.

Se consideră produse intermediare şi orice băutură fermentată liniştită care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 5,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare, şi orice băutură fermentată spumoasă care are o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 8,5% în volum şi care nu rezultă în întregime din fermentare.

Alcool etilic

Alcool etilic reprezintă: a) toate produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 1,2% în volum şi care sunt încadrate la codurile NC 2207 şi 2208, chiar atunci când aceste produse fac parte dintr-un produs încadrat la alt capitol al Nomenclaturii combinate; b) produsele care au o concentraţie alcoolică ce depăşeşte 22% în volum şi care sunt cuprinse la codurile NC 2204, 2205 şi 2206 00; c) ţuică şi rachiuri de fructe; d) orice alt produs, în soluţie sau nu, care conţine băuturi spirtoase potabile.     Tuica şi rachiurile de fructe destinate consumului propriu al gospodăriilor individuale, în limita unei cantităţi echivalente de cel mult 50 litri de produs pentru fiecare gospodărie individuală/an, cu concentraţia alcoolică de 100% în volum, se accizează prin aplicarea unei cote de 50% din cota standard a accizei aplicată alcoolului etilic, potrivit prevederilor din norme.     Pentru alcoolul etilic produs în micile distilerii, a căror producţie nu depăşeşte 10 hectolitri alcool pur/an, se aplică accize specifice reduse.     Beneficiază de nivelul redus al accizelor micile distilerii care sunt independente din punct de vedere juridic şi economic de orice altă distilerie, nu funcţionează sub licenţa de produs a unei alte distilerii şi care îndeplinesc condiţiile prevăzute de norme.

Tutun prelucrat

Tutun prelucrat reprezintă: a) ţigarete; b) ţigări şi ţigări de foi; c) tutun de fumat:

-tutun de fumat fin tăiat, destinat rulării în ţigarete; -alte tutunuri de fumat.

    Se consideră ţigarete: a)rulourile de tutun destinate fumatului ca atare şi care nu sunt ţigări sau ţigări de foib)rulourile de tutun care se pot introduce într-un tub de hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială; c) rulourile de tutun care se pot înfăşura în hârtie de ţigarete, prin simpla mânuire neindustrială; d) orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul    Se consideră ţigări sau ţigări de foi, dacă se pot fuma ca atare, după cum urmează: a) rulourile de tutun care conţin tutun natural; b) rulourile de tutun care au un înveliş exterior din tutun natural; c) rulourile de tutun care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş exterior de culoarea normală a unei ţigări, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, şi un liant, cu condiţia ca:

-învelişul şi liantul să fie din tutun reconstituit; - masa unitară a rolei de tutun, excluzând filtrul sau muştiucul, să nu fie sub 1,2 grame;-învelişul să fie fixat în formă de spirală, cu un unghi ascuţit de minimum 30 grade faţă de axa

longitudinală a ţigării.

d) rulourile de tutun, care au o umplutură din amestec tăiat fin, înveliş exterior de culoare normală a unei ţigări, din tutun reconstituit, care acoperă complet produsul, inclusiv filtrul, dar exclusiv muştiucul, dacă este cazul, cu condiţia ca:

-masa unitară a ruloului, excluzând filtrul şi muştiucul, să fie egală sau mai mare de 2,3 grame; -circumferinţa ruloului de tutun de minimum o treime din lungimea ţigării să nu fie sub 34 mm.

e)orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul şi are învelişul din tutun natural, învelişul şi liantul din tutun reconstituit sau învelişul din tutun reconstituit.

    Se consideră tutun de fumat: a)tutunul tăiat sau fărâmiţat într-un alt mod, răsucit sau presat în bucăţi, şi care poate fi fumat fără prelucrare industrială ulterioară; b)deşeurile de tutun prelucrate pentru vânzarea cu amănuntulc)orice produs care conţine parţial alte substanţe decât tutunul

    Se consideră tutun de fumat fin tăiat destinat rulării în ţigarete: a) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime sub 1 mm; b) tutunul de fumat pentru care mai mult de 25% din greutate o reprezintă particulele de tutun ce au o lăţime mai mare de 1 mm, dacă tutunul de fumat este vândut sau destinat vânzării pentru rularea ţigaretelor.

Un rulou de tutun este considerat, pentru aplicarea accizei, ca două ţigarete - atunci când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 9 cm, fără să depăşească 18 cm; ca trei ţigarete - când are o lungime, excluzând filtrul şi muştiucul, mai mare de 18 cm, fără să depăşească 27 cm, şi aşa mai departe. Produse energetice

Produsele energetice sunt: a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor; b) produsele cu codurile NC 2701, 2702 şi de la 2704 la 2715; c) produsele cu codurile NC 2901 şi 2902; d) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, numai dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor; e) produsele cu codul NC 3403; f) produsele cu codul NC 3811; g) produsele cu codul NC 3817; h) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

Intră sub incidenţa prevederilor secţiunilor a 4-a şi a 5-a ale cap. I din prezentul titlu doar următoarele produse energetice: a) produsele cu codurile NC de la 1507 la 1518, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor; b) produsele cu codurile NC 2707 10, 2707 20, 2707 30 şi 2707 50; c) produsele cu codurile NC 2711, cu excepţia 2711 11, 2711 21 şi 2711 29; d) produsele cu codul NC 2901 10; e) produsele cu codurile NC 2902 20, 2902 30, 2902 41, 2902 42, 2902 43 şi 2902 44; f) produsele cu codul NC 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor; g) produsele cu codul NC 3824 90 99, dacă acestea sunt destinate utilizării drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor.

Produsele energetice pentru care se datorează accize sunt:    a) benzina cu plumb cu codurile NC 2710 11 31, 2710 11 51 şi 2710 11 59;    b) benzina fără plumb cu codurile NC 2710 11 31, NC 2710 11 41, 2710 11 45 şi 2710 11 49;    c) motorina cu codurile NC de la 2710 19 41 până la 2710 19 49;    d) petrol lampant (kerosen) cu codurile NC 2710 19 21 şi 2710 19 25;    e) gazul petrolier lichefiat cu codurile NC de la 2711 12 11 până la 2711 19 00;    f) gazul natural cu codurile NC 2711 11 00 şi 2711 21 00;    g) păcura cu codurile NC de la 2710 19 61 până la 2710 19 69;    h) cărbune şi cocs cu codurile NC 2701, 2702 şi 2704.

Produsele energetice sunt supuse unei accize dacă sunt destinate a fi utilizate, puse în vânzare ori utilizate drept combustibil pentru încălzire sau combustibil pentru motor. Nivelul accizei va fi fixat în funcţie de destinaţie, la nivelul aplicabil combustibilului pentru încălzire sau combustibilului pentru motor echivalent.     Orice produs destinat a fi utilizat, pus în vânzare ori utilizat drept combustibil pentru motor sau ca aditiv ori pentru a creşte volumul final al combustibilului pentru motor este accizat la nivelul combustibilului pentru motor echivalent.

Orice alt produs, cu excepţia turbei, destinat a fi utilizat, pus în vânzare sau utilizat pentru încălzire, este accizat cu acciza aplicabilă produsului energetic echivalent.

Consumul de produse energetice în incinta unui loc de producţie de produse energetice nu reprezintă eliberare pentru consum atunci când se efectuează în scopuri de producţie. Când acest consum se efectuează în alte scopuri decât cel de producţie şi, în special, pentru propulsia vehiculelor, se consideră eliberare pentru consum.

Cărbune şi cocs

Cărbunele şi cocsul vor fi supuse accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul livrării acestor produse de către companiile de extracţie şi, respectiv, de producţie.

Companiile de extracţie a cărbunelui şi cele de producţie a cocsului, în calitate de operatori cu produse accizabile, au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.

Energie electrică

Energia electrică este produsul cu codul NC 2716.     Energia electrică va fi supusă accizelor, iar acciza va deveni exigibilă la momentul facturării energiei electrice furnizate către consumatorii finali.     Nu sunt considerate ca fiind eliberare pentru consum consumul de electricitate destinat producţiei de energie electrică, producţiei combinate de energie electrică şi energie termică, precum şi consumul utilizat pentru menţinerea capacităţii de a produce, de a transporta şi de a distribui energie electrică, în limitele stabilite de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei.

Operatorii economici autorizaţi în domeniul energiei electrice au obligaţia de a se înregistra la autoritatea fiscală competentă, în condiţiile prevăzute în norme.

Alte produse accizabile

   a) cafea verde, cu codurile NC 0901 11 00 şi 0901 12 00;    b) cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, cu codurile: NC 0901 21 00; 0901 22 00 şi 0901 90 90;    c) cafea solubilă, inclusiv amestecuri cu cafea solubilă, cu codurile NC 2101 11 şi 2101 12;    d) confecţii din blănuri naturale, cu codurile: NC 4303 10 10; 4303 10 90 şi 6506 92 00, cu excepţia celor de iepure, oaie, capră;    e) articole din cristal cu codurile: NC 7009 91 00; 7009 92 00; 7013 21; 7013 31; 7013 91; 7018 90; 7020 00 80; 9405 10 50; 9405 20 50; 9405 50 00 şi 9405 91;

   f) bijuterii din aur şi/sau din platină cu codul NC 7113 19 00, cu excepţia verighetelor;    g) produse de parfumerie cu codurile NC 3303 00 10 şi 3303 00 90;    h) arme şi arme de vânătoare, altele decât cele de uz militar, cu codurile: NC 9302 00 00; 9303; 9304 00 00, cu excepţiile prevăzute în lege;    i) iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement, cu codurile: NC 8903 10; 8903 91; 8903 92 şi 8903 99;    j) motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement, cu codurile: NC 8407 21 10; 8407 21 91; 8407 21 99; 8407 29 20; 8408 10 11; 8408 10 19; 8408 10 22; 8408 10 24; 8408 10 26; 8408 10 28; 8408 10 31; 8408 10 39 şi 8408 10 41.

Excepţii

Sunt exceptate de la plata accizelor: 1. căldura rezultată şi produsele cu codurile NC 4401 şi 4402; 2. următoarele utilizări de produse energetice şi energie electrică:

-produsele energetice utilizate în alte scopuri decât în calitate de combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire;

-utilizarea duală a produselor energetice. Un produs energetic este utilizat dual atunci când este folosit atât în calitate de combustibil pentru încălzire, cât şi în alte scopuri decât pentru motor sau pentru încălzire. Utilizarea produselor energetice pentru reducerea chimică şi în procesele electrolitic şi metalurgic se consideră a fi utilizare duală;

-energia electrică utilizată în principal în scopul reducerii chimice şi în procesele electrolitice şi metalurgice;

-energia electrică, atunci când reprezintă mai mult de 50% din costul unui produs, potrivit prevederilor din norme;

-procesele mineralogice, potrivit prevederilor din norme.    

Nu se consideră producţie de produse energetice: a) operaţiunile pe durata cărora sunt obţinute accidental mici cantităţi de produse energetice, potrivit prevederilor din norme; b) operaţiunile prin care utilizatorul unui produs energetic face posibilă refolosirea sa în cadrul întreprinderii sale, cu condiţia ca acciza deja plătită pentru un asemenea produs să nu fie mai mică decât acciza care poate fi cuvenită, dacă produsul energetic refolosit va fi pasibil de impunere; c) o operaţie constând din amestecul - în afara unui loc de producţie sau a unui antrepozit fiscal - al produselor energetice cu alte produse energetice sau alte materiale, cu condiţia ca:

-accizele asupra componentelor să fi fost plătite anterior; -suma plătită să nu fie mai mică decât suma accizei care ar putea să fie aplicată asupra

amestecului.

Modul de calcul si baza de impozitare

Accizele se calculeaza prin aplicarea cotelor procentuale prevazute in anexa asupra bazei de impozitare care reprezinta:

a) pentru produsele din productia interna – contravaloarea bunurilor livrate, exclusiv accizele;b) pentru produsele din import – valoarea in vama stabilita potrivit legii, la care se adauga taxele

vamale si alte taxe speciale stabilite, potrivit legii, la importul unor categorii de produse;c) pentru bunurile introduse in tara de persoanele fizice neinregistrate ca agenti economici, dar

comercializate prin agenti economici – contravaloarea ce se cuvine deponentului pentru bunurile vandute.

Accizele preced taxa pe valoare adaugata si se calculeaza o singura data, prin aplicarea cotelor procentuale.

Momentul datorarii accizelor il constituie:a) data efectuarii livrarii pentru producatori;b) data efectuarii formalitatilor de vamuire pentru importatori;c) data cumpararii pentru agentii economici achizitori;d) data vanzarii bunurilor pentru bunurile vandute prin consignatie.

Baza de impozitare pentru stabilirea componentei procentuale a accizelor la tigarete este: a) pentru produsele din productia interna- pretul de livrare, mai putin acciza, respectiv pretul producatorului, care nu poate fi mai mic decat suma costurilor ocazionate de obtinerea produsului respectiv;b) pentru produsele din import – valoarea in vama, la care se adauga taxele vamale si alte taxe specifice, dupa caz.

Nivelul accizelor

Nivelul accizelor armonizate în perioada 2007-2010 este cel prevăzut în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezentul titlu.

Nivelul accizelor în perioada 2007-2011 pentru cafea verde, cafea prăjită, inclusiv cafea cu înlocuitori, şi pentru cafea solubilă este prevăzut în anexa nr. 2, care face parte integrantă din prezentul titlu.

Nivelul accizelor în perioada 2007-2010 pentru alte produse este prevăzut în anexa nr. 3 care face parte integrantă din prezentul titlu.

Pentru iahturi şi alte nave şi ambarcaţiuni cu sau fără motor pentru agrement, nivelul accizelor poate fi între 0 şi 50% şi va fi stabilit diferenţiat pe baza criteriilor prevăzute în norme.

Nu intră sub incidenţa prevederilor alin. (3): a) bărcile cu sau fără motor cu lungime mai mică de 8 metri şi cu motor mai mic de 25 CP; b) iahturile şi alte nave şi ambarcaţiuni destinate utilizării în sportul de performanţă, în condiţiile prevăzute în norme.

Pentru motoare cu capacitate de peste 25 CP destinate iahturilor şi altor nave şi ambarcaţiuni pentru agrement, nivelul accizelor poate fi între 0 şi 50% şi va fi stabilit diferenţiat pe baza criteriilor prevăzute în norme.

Pentru cafea, cafea cu înlocuitori şi cafea solubilă, accizele se datorează o singură dată şi se calculează prin aplicarea sumelor fixe pe unitatea de măsură asupra cantităţilor intrate pe teritoriul României. Pentru amestecurile cu cafea solubilă intrate pe teritoriul României, accizele se datorează şi se calculează numai pentru cantitatea de cafea solubilă conţinută în amestecuri.

În cazul produselor prevăzute la alin. (2), (3) şi (5), accizele preced taxa pe valoarea adăugată şi se calculează o singură dată prin aplicarea cotelor procentuale prevăzute de lege asupra bazei de impozitare, care reprezintă: a) pentru produsele provenite din producţia internă - preţul de livrare al producătorului, mai puţin acciza; b) pentru produsele provenite din teritoriul comunitar - preţurile de achiziţie; c) pentru produsele provenite din afara teritoriului comunitar - valoarea în vamă, stabilită potrivit legii, la care se adaugă taxele vamale şi alte taxe speciale, după caz.

    Nivelul accizelor prevăzut la nr. crt. 5-9 din anexa nr. 1 cuprinde şi contribuţia pentru finanţarea unor cheltuieli de sănătate prevăzute la titlul XI din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Sumele aferente acestei contribuţii se virează în contul Ministerului Sănătăţii Publice.     Pentru produsele energetice pentru care nivelul accizelor este stabilit la 1.000 litri, volumul va fi măsurat la o temperatură de 15°C.     Pentru motorina destinată utilizării în agricultură se aplică o acciză redusă.

Nivelul şi condiţiile privind aplicarea accizei reduse se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanţelor Publice.

Calculul accizei pentru ţigarete

Pentru ţigarete, acciza datorată este egală cu suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem, dar nu mai puţin de 91% din acciza aferentă ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută, care reprezintă acciza minimă. Când suma dintre acciza specifică şi acciza ad valorem este mai mică decât acciza minimă, se plăteşte acciza minimă.     Semestrial, prin ordin al ministrului, Ministerul Finanţelor Publice va stabili nivelul accizei minime în funcţie de evoluţia accizei aferente ţigaretelor din categoria de preţ cea mai vândută.

Acciza specifică se calculează în echivalent euro pe 1.000 de ţigarete. Acciza ad valorem se calculează prin aplicarea procentului legal stabilit, asupra preţului maxim de

vânzare cu amănuntul.     Preţul maxim de vânzare cu amănuntul este preţul la care produsul este vândut altor persoane decât comercianţi şi care include toate taxele şi impozitele.     Preţul maxim de vânzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete se stabileşte de către persoana care produce ţigaretele în România sau care importă ţigaretele şi este adus la cunoştinţă publică în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme.     Este interzisă vânzarea, de către orice persoană, a ţigaretelor pentru care nu s-au stabilit şi declarat preţuri maxime de vânzare cu amănuntul.     Este interzisă vânzarea de ţigarete, de către orice persoană, la un preţ ce depăşeşte preţul maxim de vânzare cu amănuntul, declarat. Restituiri de accize

Pentru produsele energetice contaminate sau combinate în mod accidental, returnate antrepozitului fiscal pentru reciclare, accizele plătite vor putea fi restituite în condiţiile prevăzute în norme.

Pentru băuturile alcoolice şi produsele din tutun retrase de pe piaţă, dacă starea sau vechimea acestora le face improprii consumului, accizele plătite pot fi restituite în condiţiile prevăzute în norme.

Acciza restituită nu poate depăşi suma efectiv plătită.

Exigibilitatea

Pentru orice produs accizabil, acciza devine exigibilă la data când produsul este eliberat pentru consum în România.

În cazul pierderilor sau lipsurilor, acciza pentru un produs accizabil devine exigibilă la data când se constată o pierdere sau o lipsă a produsului accizabil.

Prevederea alin. (3) nu se aplică şi plata accizei nu se datorează dacă pierderea sau lipsa intervine în perioada în care produsul accizabil se află într-un regim suspensiv şi sunt îndeplinite oricare dintre următoarele condiţii:

-produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită vărsării, spargerii, incendierii, inundaţiilor sau altor cazuri de forţă majoră, dar numai în situaţia în care autorităţii fiscale competente i se prezintă dovezi satisfăcătoare cu privire la evenimentul respectiv, împreună cu informaţia privind cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România;

-produsul nu este disponibil pentru a fi folosit în România datorită evaporării sau altor cauze care reprezintă rezultatul natural al producerii, deţinerii sau deplasării produsului, dar numai în situaţia în care cantitatea de produs care nu este disponibilă pentru a fi folosită în România nu depăşeşte limitele prevăzute în norme.

În cazul unui produs accizabil, care are dreptul de a fi scutit de accize, acciza devine exigibilă la data la care produsul este utilizat în orice scop care nu este în conformitate cu scutirea.

În cazul unui produs energetic, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, acciza devine exigibilă la data la care produsul energetic este oferit spre vânzare ori la care este utilizat drept combustibil pentru motor sau combustibil pentru încălzire.

În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă şi care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă ori se anulează autorizaţia, acciza devine exigibilă la data comunicării revocării sau anulării autorizaţiei pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.

Accizele se calculează în cota şi rata de schimb în vigoare, la momentul în care acciza devine exigibilă.

Eliberarea pentru consum

Eliberarea spre consum reprezinta :a) orice ieşire, inclusiv ocazională, a produselor accizabile din regimul suspensiv; b) orice producţie, inclusiv ocazională, de produse accizabile în afara regimului suspensiv; c) orice import, inclusiv ocazional, de produse accizabile - cu excepţia energiei electrice, gazului natural, cărbunelui şi cocsului -, dacă produsele accizabile nu sunt plasate în regim suspensiv; d) utilizarea de produse accizabile în interiorul antrepozitului fiscal altfel decât ca materie primă; e) orice deţinere în afara regimului suspensiv a produselor accizabile care nu au fost introduse în sistemul de accizare, în conformitate cu prezentul titlu; f) recepţia, de către un operator înregistrat sau neînregistrat, de produse accizabile, deplasate de la un antrepozit fiscal dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene.

Eliberare pentru consum se consideră şi deţinerea în scopuri comerciale de către un comerciant de produse accizabile, care au fost eliberate în consum în alt stat membru sau au fost importate în alt stat membru şi pentru care acciza nu a fost plătită în România.     

Nu se consideră eliberare pentru consum mişcarea produselor accizabile din antrepozitul fiscal către: a) un alt antrepozit fiscal în România sau în alt stat membru; b) un operator înregistrat în alt stat membru; c) un operator neînregistrat în alt stat membru; d) o ţară din afara teritoriului comunitar.

Nu se consideră eliberare pentru consum distrugerea de produse accizabile într-un antrepozit fiscal, datorată unor cazuri fortuite sau de forţă majoră ori neîndeplinirii condiţiilor legale de comercializare, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.

Importul reprezintă orice intrare de produse accizabile din afara teritoriului comunitar, cu excepţia: a) plasării produselor accizabile importate sub regim vamal suspensiv în România; b) distrugerii sub supravegherea autorităţii vamale a produselor accizabile; c) plasării produselor accizabile în zone libere, antrepozite libere sau porturi libere, în condiţiile prevăzute de legislaţia vamală în vigoare. d) scoaterea unui produs accizabil dintr-un regim vamal suspensiv, în cazul în care produsul rămâne în România; e) utilizarea în scop personal în România a unor produse accizabile plasate în regim vamal suspensiv; f) apariţia oricărui alt eveniment care generează obligaţia plăţii accizelor la intrarea produselor accizabile din afara teritoriului comunitar.

Este interzisă producerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.

Regimul de antrepozitare

Producţia şi/sau depozitarea produselor accizabile, acolo unde acciza nu a fost plătită, pot avea loc numai într-un antrepozit fiscal.

Deţinerea de produse accizabile în afara antrepozitului fiscal, pentru care nu se poate face dovada plăţii accizelor, atrage plata acestora.

Fac excepţie antrepozitele fiscale care livrează produse energetice către avioane şi nave sau furnizează produse accizabile din magazinele duty free, în condiţiile prevăzute în norme. Fac excepţie micii producători de vinuri liniştite care produc în medie mai puţin de 200 hl de vin pe an.

Antrepozitul fiscal poate fi folosit numai pentru pentru producerea si /sau depozitarea de produse accizabile, iar produsele accizabile supuse marcarii nu pot fi depozitate in antrepozite fiscale , cu exceptia bauturilor alcoolice supuse sistemului de marcare incepand cu 1 ian 2005.

Antrepozitul fiscal nu poate fi folosit pentru vanzari cu amanuntul a produselor accizabile , cu exceptia antrepozitelor fiscale care livreaza uleiuri minerale catre avioane si nave sau furnizeaza produse accizabile in magazine duty-free.

Antrepozitele fiscale pentru uleiuri minerale pot livra in regim de scutire directa catre persoane fizice uleiuri minerale utilizate drept combustibil pentru incalzit in baza autorizatiei de utilizator final , precum si gaze petroliere lichefiate distribuite in buteli tip aragaz pentru consum casnic.

Cererea de antrepozitare

Un antrepozit fiscal poate funcţiona numai pe baza autorizaţiei valabile emise de autoritatea fiscală competentă. În vederea obţinerii autorizaţiei, pentru ca un loc să funcţioneze ca antrepozit fiscal, persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat pentru acel loc trebuie să depună o cerere la autoritatea fiscală competentă, în modul şi sub forma prevăzute în norme, insotita de urmatoarele documente:

1. certificat de atestare fiscal(se atesta ca nu are datorii la bugetul statului) 2. copia situatiilor financiare anuale din ultimi 2 ani;3. confirmarea organului fiscal cu privire la calitatea de platitor de accize;4. un certificat constatator eliberat de Oficiul Registului Comertului.Persoana care intenţionează să fie antrepozitar autorizat va prezenta, de asemenea, o copie a

contractului de administrare sau a actelor de proprietate ale sediului unde locul este amplasat. Persoana care îşi manifestă în mod expres intenţia de a fi antrepozitar autorizat pentru mai multe

antrepozite fiscale poate depune la autoritatea fiscală competentă o singură cerere.

Autorizatia de antrepozit fiscal poate fi anulata de catre autoritatea fiscala competenta in urmatoarele situatii:

- atunci cand i-au fost oferite informatii inexacte sau incomplete in legatura cu utilizarea antrepozitului fiscal;

- daca antrepozitarul autorizat nu respecta oricare dintre obligatiile sale legale (daca aceasta s-a anulat timp de 5 ani nu mai poate avea alta);

Autorizatiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizati si nu sunt transferabile .Atunci cand are loc vanzarea locului sau a afacerii autorizatia nu va fi transferata in mod automat noului proprietar , noul posibil antrepozitar trebuind sa solicite autorizarea.

Condiţii de autorizare

Autoritatea fiscală competentă eliberează autorizaţia de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a)locul urmează a fi folosit pentru producerea, îmbutelierea, ambalarea, primirea, deţinerea, depozitarea şi/sau expedierea produselor accizabile. În cazul unui loc ce va fi autorizat numai ca antrepozit fiscal de depozitare, cantitatea de produse accizabile depozitată trebuie să fie mai mare decât cantitatea prevăzută în norme, diferenţiată în funcţie de grupa de produse depozitate şi de accizele potenţiale aferente; b) locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest loc fără plata accizelor, conform prevederilor din norme; c) locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile;

d) în cazul unei persoane fizice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, aceasta să nu fi fost condamnată în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod. e) în cazul unei persoane juridice care urmează să-şi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat, administratorii acestor persoane juridice să nu fi fost condamnaţi în mod definitiv pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare ori luare de mită în România sau în oricare dintre statele străine în care aceasta a avut domiciliul/rezidenţa în ultimii 5 ani, să nu fi fost condamnată pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod.f) persoana care urmează să îşi desfăşoare activitatea ca antrepozitar autorizat trebuie să dovedească că poate îndeplini cerinţele prevăzute la art. 183.

Locurile aferente rezervei de stat şi rezervei de mobilizare se asimilează antrepozitelor fiscale de depozitare, potrivit prevederilor din norme.

Autorizarea ca antrepozit fiscal

Autoritatea fiscală competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.

Autorizaţia va conţine următoarele: a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat; b) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal; c) tipul produselor accizabile şi natura activităţii; d) capacitatea maximă de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare; e) nivelul garanţiei; f) perioada de valabilitate a autorizaţiei; g) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.

În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinată de comun acord cu autoritatea fiscală competentă, în conformitate cu precizările din norme. Odată determinată, aceasta nu va putea fi depăşită în condiţiile autorizării existente. Dacă această capacitate de depozitare depăşeşte maximul stabilit în autorizaţie, va fi necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacităţii de depozitare iniţiale, să se solicite o aprobare pentru circumstanţele schimbate.

Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea fiscală competentă. Înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea fiscală competentă trebuie să-l informeze pe

antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse şi asupra motivelor acesteia. Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii fiscale competente modificarea autorizaţiei, în

condiţiile prevăzute în norme.

Autoritatea fiscală competentă va lua măsuri pentru întocmirea unei baze de date electronice care să conţină o listă a persoanelor autorizate ca antrepozitari şi operatori înregistraţi, precum şi o listă a locurilor autorizate ca antrepozite fiscale.

Persoanelor autorizate ca antrepozitari şi operatori înregistraţi, precum şi locurilor autorizate ca antrepozite fiscale li se va atribui de către autoritatea fiscală competentă un cod de accize, a cărui configuraţie se va face conform prevederilor din norme.

Orice informaţie comunicată, indiferent în ce fel, este de natură confidenţială, este supusă obligaţiei secretului fiscal şi beneficiază de protecţia aplicată informaţiilor similare, conform legislaţiei naţionale a statului membru care o primeşte.

Respingerea cererii de autorizare

Respingerea cererii de autorizare va fi comunicată în scris, o dată cu motivele luării acestei decizii.

În cazul în care autoritatea fiscală competentă a respins cererea de autorizare a unui loc ca antrepozit fiscal, persoana care a depus cererea poate contesta această decizie, conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Obligaţiile antrepozitarului autorizat

Orice antrepozitar autorizat are obligaţia de a îndeplini următoarele cerinţe: a) să depună la autoritatea fiscală competentă, dacă se consideră necesar, o garanţie, în cazul producţiei, transformării şi deţinerii de produse accizabile, precum şi o garanţie obligatorie pentru circulaţia acestor produse, în condiţiile stabilite prin norme; b) să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare adecvate, necesare asigurării securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal; c) să ţină evidenţe exacte şi actualizate cu privire la materiile prime, lucrările în derulare şi produsele accizabile finite, produse sau primite în antrepozitele fiscale şi expediate din antrepozitele fiscale, şi să prezinte evidenţele corespunzătoare, la cererea autorităţilor fiscale competente; d) să ţină un sistem corespunzător de evidenţă a stocurilor din antrepozitul fiscal, inclusiv un sistem de administrare, contabil şi de securitate; e) să asigure accesul autorităţilor fiscale competente în orice zonă a antrepozitului fiscal, în orice moment în care antrepozitul fiscal este în exploatare şi în orice moment în care antrepozitul fiscal este deschis pentru primirea sau expedierea produselor; f) să prezinte produsele accizabile pentru a fi inspectate de autorităţile fiscale competente, la cererea acestora; g) să asigure în mod gratuit un birou în incinta antrepozitului fiscal, la cererea autorităţilor fiscale competente; h) să cerceteze şi să raporteze către autorităţile fiscale competente orice pierdere, lipsă sau neregularitate cu privire la produsele accizabile; i) să înştiinţeze autorităţile fiscale competente cu privire la orice extindere sau modificare propusă a structurii antrepozitului fiscal, precum şi a modului de operare în acesta, care poate afecta cuantumul garanţiei constituite potrivit prevederilor lit. a); j) să înştiinţeze autoritatea fiscală competentă despre orice modificare adusă datelor iniţiale în baza cărora a fost emisă autorizaţia de antrepozitar, în termen de 30 de zile de la data înregistrării modificării;

Regimul de transfer al autorizaţiei

Autorizaţiile sunt emise numai pentru antrepozitarii autorizaţi numiţi şi nu sunt transferabile. Atunci când are loc vânzarea locului, autorizaţia nu va fi transferată în mod automat noului proprietar. Noul posibil antrepozitar autorizat trebuie să depună o cerere de autorizare.

Anularea, revocarea şi suspendarea autorizaţiei

Autoritatea fiscală competentă poate anula autorizaţia pentru un antrepozit fiscal atunci când i-au fost oferite informaţii inexacte sau incomplete în legătură cu autorizarea antrepozitului fiscal.

Autoritatea fiscală competentă poate revoca autorizaţia pentru un antrepozit fiscal în următoarele situaţii:     a) în cazul unui antrepozitar autorizat, persoană fizică, dacă:    1. persoana a decedat;    2. persoana a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod.   3. activitatea desfăşurată este în situaţie de faliment sau lichidare;

    b) în cazul unui antrepozitar autorizat, care este persoană juridică, dacă:    1. în legătură cu persoana juridică a fost deschisă o procedură de faliment ori de lichidare; sau    2. oricare dintre administratorii persoanei juridice a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă, în România sau într-un stat străin, pentru infracţiunea de abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită ori o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod.

c) antrepozitarul autorizat nu respectă oricare dintre cerinţele prevăzute la art. 183 sau la art. 195-198;

d) când antrepozitarul încheie un act de vânzare a locului; e) pe durata unei perioade continue de minimum 6 luni, cantitatea de produse accizabile

depozitată în antrepozitul fiscal este mai mică decât cantitatea prevăzută în norme, conform art. 180 alin. (1) lit. a).

La propunerea organelor de control, autoritatea fiscală competentă poate suspenda autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, astfel: a) pe o perioadă de 1-6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârşirea uneia dintre faptele contravenţionale ce atrag suspendarea autorizaţiei; b) până la soluţionarea definitivă a cauzei penale, în cazul în care a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru o infracţiune dintre cele reglementate de prezentul cod.

Decizia prin care autoritatea fiscală competentă a hotărât suspendarea, revocarea sau anularea autorizaţiei de antrepozit fiscal va fi comunicată şi antrepozitarului deţinător al autorizaţiei.

Antrepozitarul autorizat nemulţumit poate contesta decizia de suspendare, revocare sau anulare a autorizaţiei pentru un antrepozit fiscal, potrivit legislaţiei în vigoare.

În cazul în care antrepozitarul autorizat doreşte să renunţe la autorizaţia pentru un antrepozit fiscal, acesta are obligaţia să notifice acest fapt la autoritatea fiscală competentă cu cel puţin 60 de zile înainte de data de la care renunţarea la autorizaţie îşi produce efecte.

În cazul anulării autorizaţiei, cererea pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o perioadă de cel puţin 5 ani de la data anulării.

În cazul revocării autorizaţiei, cererea pentru o nouă autorizaţie poate fi depusă numai după o perioadă de cel puţin 6 luni de la data revocării.

Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc - materii prime, semifabricate, produse finite - numai cu acordul autorităţii fiscale competente, în condiţiile prevăzute de norme.

Deplasarea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Antrepozitarii autorizaţi de către autorităţile fiscale competente ale unui stat membru sunt recunoscuţi ca fiind autorizaţi atât pentru circulaţia naţională, cât şi pentru circulaţia intracomunitară a produselor accizabile.

Pe durata deplasării unui produs accizabil, acciza se suspendă dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe:     a) deplasarea are loc între:    1. două antrepozite fiscale;    2. un antrepozit fiscal şi un operator înregistrat;    3. un antrepozit fiscal şi un operator neînregistrat;

   b) produsul este însoţit de minimum 3 exemplare ale unui document administrativ de însoţire, care satisface cerinţele prevăzute în norme;     c) ambalajul în care este deplasat produsul are la exterior marcaje care identifică tipul şi cantitatea produsului aflat în interior;

   d) containerul în care este deplasat produsul este sigilat corespunzător, conform prevederilor din norme;

   e) autoritatea fiscală competentă a primit garanţia pentru plata accizelor aferente produsului.

Documentul administrativ de însoţire

Deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv este permisă numai atunci când este însoţită de documentul administrativ de însoţire. Modelul documentului administrativ de însoţire va fi prevăzut în norme.

În cazul deplasării produselor accizabile în regim suspensiv, acest document se întocmeşte în 5 exemplare, utilizate după cum urmează: a) primul exemplar rămâne la antrepozitul fiscal expeditor; b) exemplarele 2, 3 şi 4 ale documentului însoţesc produsele accizabile pe parcursul mişcării până la antrepozitul fiscal primitor, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat. La sosirea produselor la locul de destinaţie, acestea trebuie să fie completate de către primitor şi să fie certificate de către autoritatea fiscală competentă în raza căreia îşi desfăşoară activitatea primitorul, cu excepţiile prevăzute în norme. După certificare, exemplarul 2 al documentului administrativ de însoţire se păstrează de către acesta, exemplarul 3 se transmite expeditorului, iar exemplarul 4 se transmite şi rămâne la autoritatea fiscală competentă a primitorului; c) exemplarul 5 se transmite de către expeditor, la momentul expedierii produselor, autorităţii fiscale competente în raza căreia acesta îşi desfăşoară activitatea.

Primirea produselor accizabile aflate în regim suspensiv

Pentru un produs în regim suspensiv care este deplasat, acciza continuă să fie suspendată la primirea produsului, dacă sunt satisfăcute următoarele cerinţe: a) produsul accizabil este plasat în antrepozitul fiscal sau expediat către alt antrepozit fiscalb) antrepozitul fiscal primitor înscrie pe fiecare exemplar al documentului administrativ de însoţire tipul şi cantitatea fiecărui produs accizabil primit, precum şi orice discrepanţă între produsul accizabil primit şi produsul accizabil înscris în documentele administrative de însoţire, semnând şi înscriind data pe fiecare exemplar al documentului; c) antrepozitul fiscal primitor trebuie să obţină de la autoritatea fiscală competentă certificarea documentului administrativ de însoţire a produselor accizabile primite, cu excepţiile prevăzute în norme; d) în termen de 15 zile următoare lunii de primire a produselor de către antrepozitul fiscal primitor, acesta returnează exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire antrepozitului fiscal expeditor.

Regimul accizelor pe durata deplasării

În cazul oricărei abateri de la cerinţele prevăzute la art. 186-188, acciza se datorează de către persoana care a expediat produsul accizabil.

Orice persoană care expediază un produs accizabil aflat în regim suspensiv este exonerată de obligaţia de plată a accizelor pentru acel produs, dacă primeşte de la destinatarul produsului, respectiv antrepozitul fiscal, operatorul înregistrat sau operatorul neînregistrat, primitor, exemplarul 3 al documentului administrativ de însoţire, certificat în mod corespunzător. Descărcarea documentului administrativ de însoţire

Dacă o persoană care a expediat un produs accizabil în regim suspensiv nu primeşte documentul administrativ de însoţire certificat, în termen de 45 de zile de la data expedierii produsului, are obligaţia ca în următoarele 5 zile să depună declaraţia de accize la autoritatea fiscală competentă şi să plătească accizele pentru produsul respectiv în termen de 7 zile de la data expirării termenului de primire a acelui document.

Deplasarea unui produs accizabil între un antrepozit fiscal şi un birou vamal

În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar sau între un birou vamal de intrare în teritoriul comunitar şi un antrepozit fiscal din România, acciza se suspendă dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de norme. Aceste condiţii sunt în conformitate cu principiile prevăzute la art. 186-190.

În cazul deplasării unui produs accizabil între un antrepozit fiscal din România şi un birou vamal de ieşire din teritoriul comunitar, regimul suspensiv este descărcat prin dovada emisă de biroul vamal de ieşire din teritoriul comunitar, care confirmă că produsele au părăsit efectiv acest teritoriu. Acel birou vamal trebuie să trimită înapoi expeditorului exemplarul certificat al documentului administrativ de însoţire care îi este destinat, în termen de 15 zile de la data realizării efective a exportului.

Reprezentantul fiscal

Pentru produsele supuse accizelor provenite dintr-un alt stat membru, antrepozitarul autorizat expeditor poate desemna un reprezentant fiscal.

Reprezentantul fiscal trebuie să fie stabilit în România şi înregistrat la autoritatea fiscală competentă.

Reprezentantul fiscal trebuie ca în locul şi în numele destinatarului, care nu are calitatea de antrepozitar autorizat, să respecte următoarele cerinţe: a) să garanteze plata accizelor, în condiţiile stabilite de autorităţile fiscale competente;b) să plătească accizele la momentul recepţionării mărfurilor, conform procedurilor stabilite prin norme; c) să ţină contabilitatea livrărilor de produse; d) să indice autorităţii fiscale competente locul în care sunt livrate mărfurile.

Produse cu accize plătite, utilizate în scopuri comerciale în România

În cazul în care produsele supuse accizelor, care au fost eliberate deja în consum într-un stat membru, sunt deţinute în scopuri comerciale în România, acciza va fi percepută în România.

Sunt considerate scopuri comerciale toate scopurile, altele decât nevoile proprii ale persoanelor fizice.

Acciza este datorată, după caz, de către comerciantul din România sau de persoana care primeşte produsele pentru utilizare în România.

Produsele prevăzute la alin. (1) circulă între statul membru în care au fost deja eliberate în consum şi România, însoţite de documentul de însoţire simplificat.

Comerciantul sau persoana la care se face referire la alin. (3) trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: a) înaintea expedierii produselor să dea o declaraţie autorităţilor fiscale competente în legătură cu locul unde urmează să fie primite acestea şi să garanteze plata accizelor; b) să plătească accizele, potrivit prevederilor art. 193; c) să se supună oricăror controale care să permită autorităţii fiscale competente confirmarea primirii efective a mărfurilor şi plata corespunzătoare a accizelor.

În cazul produselor supuse accizelor, care au fost deja eliberate în consum în România şi care sunt livrate într-un alt stat membru, comerciantul care a efectuat livrarea poate beneficia de restituirea accizelor plătite în România, conform art. 192. Documentul de însoţire simplificat

Documentul de însoţire simplificat se întocmeşte de către expeditor în 3 exemplare şi se utilizează după cum urmează: a) primul exemplar rămâne la expeditor; b) exemplarele 2 şi 3 ale documentului de însoţire simplificat însoţesc produsele accizabile pe timpul transportului până la primitor; c) exemplarul 2 rămâne la primitorul produselor;

d) exemplarul 3 trebuie să fie restituit expeditorului cu certificarea recepţiei şi cu menţionarea tratamentului fiscal ulterior al mărfurilor în statul membru de destinaţie, dacă furnizorul solicită în mod expres acest lucru în cadrul unei cereri de restituire de accize. Restituirea accizelor pentru produsele cu accize plătite

Un comerciant în timpul activităţii sale poate să solicite restituirea accizelor aferente produselor accizabile care au fost eliberate în consum în România, atunci când aceste produse sunt destinate consumului în alt stat membru, cu respectarea următoarelor condiţii: a) înainte de expedierea produselor, comerciantul expeditor trebuie să facă o cerere de restituire la autoritatea fiscală competentă şi să facă dovada că acciza a fost plătită; b) livrarea produselor către statul membru de destinaţie se face în conformitate cu prevederile art. 192; c) comerciantul expeditor trebuie să prezinte autorităţii fiscale competente copia returnată a documentului prevăzut la art. 192, certificată de către destinatar, care trebuie să fie însoţită de un document care să ateste că acciza a fost plătită în statul membru de destinaţie. De asemenea, comerciantul expeditor va prezenta adresa biroului autorităţii fiscale competente din statul membru de destinaţie şi data de acceptare a declaraţiei destinatarului de către autoritatea fiscală competentă a statului membru de destinaţie, împreună cu numărul de înregistrare a acestei declaraţii.

Pentru produsele supuse accizelor, care sunt marcate şi eliberate în consum în România, se pot restitui accizele de către autoritatea fiscală competentă, dacă această autoritate a stabilit că marcajele respective au fost distruse în condiţiile prevăzute în norme.

În cazurile prevăzute la art. 1923, autoritatea fiscală competentă va restitui acciza plătită doar atunci când accizele au fost plătite anterior în statul membru de destinaţie, în conformitate cu procedura prevăzută la art. 192 alin. (5).

În cazurile menţionate la art. 192 alin. (1), autoritatea fiscală competentă, la cererea vânzătorului, poate restitui acciza plătită atunci când vânzătorul a urmat procedurile prevăzute la art. 192 alin. (4).

Obligaţiile plătitorilor de accize

Platitori de accize sunt:a) agentii economici prestatori, pentru toate cantitatile de alcool etilic alimentar obtinut in sistem

de prestari de servicii;b) agentii economici care cumpara de la producatorii individuali – persoane fizice – produse de

natura celor supuse accizelor pentru prelucrare si/sau comercializare;c) persoanele fizice care introduc in tara alcool si bauturi alcoolice destinate consumului

individual in cantitati ce depasesc limitele admise in regim de scutire de taxe vamale;d) agentii economici, pentru cantitati produse. Supuse accizelor, acordate ca dividende sau ca

plata in natura a actionarilor, asociatilor si dupa caz, persoanelor fizice.Pentru alcoolul etilic alimentar, bauturile alcoolice si orice alte produse destinate industriei

alimentare sau consumului, accizele se datoreaza si se calculeaza o singura data de catre agentul economic producator sau importator si sunt stabilite in sume fixe exprimate in ECU pe unitatea de masura.

Plata accizelor la bugetul de stat

Accizele sunt venituri la bugetul de stat. Termenul de plată a accizelor este până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care acciza devine exigibilă.

Prin excepţie de la prevederile alin. (1), termenul de plată a accizelor este: a)în cazul operatorilor înregistraţi - ziua lucrătoare imediat următoare celei în care au fost recepţionate produsele accizabile; b) în cazul furnizorilor autorizaţi de energie electrică sau de gaz natural - data de 25 a lunii următoare celei în care a avut loc facturarea către consumatorul final.

În cazul importului unui produs accizabil, care nu este plasat într-un regim suspensiv, prin derogare de la alin. (1), momentul plăţii accizelor este momentul înregistrării declaraţiei vamale de import.

Depunerea declaraţiilor de accize

Orice plătitor de accize prevăzut la prezentul capitol are obligaţia de a depune lunar la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.

Prin excepţie de la prevederile alin. (1), operatorul neînregistrat are obligaţia de a depune declaraţia de accize pentru fiecare operaţiune în parte.

Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă de către plătitorii de accize, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 1891 şi la art. 192 alin. (9).

În situaţiile prevăzute la art. 166 alin. (1) lit. b) şi e), trebuie să se depună imediat o declaraţie de accize la autoritatea fiscală competentă şi, prin derogare de la prevederile art. 193, acciza se plăteşte în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a fost depusă declaraţia.

Evidenţe contabile

Orice plătitor de accize are obligaţia de a ţine registre contabile precise, conform legislaţiei în vigoare, care să conţină suficiente informaţii pentru ca autorităţile fiscale să poată verifica respectarea prevederilor din prezentul titlu.

Responsabilităţile plătitorilor de accize

Orice plătitor de accize poartă răspunderea pentru calcularea corectă şi plata la termenul legal a accizelor către bugetul de stat şi pentru depunerea la termenul legal a declaraţiilor de accize la autoritatea fiscală competentă, conform prevederilor prezentului titlu şi celor ale legislaţiei vamale în vigoare.

Lunar, până la data de 15 a fiecărei luni, pentru luna precedentă, antrepozitarii autorizaţi pentru producţie sunt obligaţi să depună la autoritatea fiscală competentă o situaţie, care să conţină informaţii cu privire la stocul de materii prime şi produse finite la începutul lunii, achiziţiile de materii prime, cantitatea fabricată în cursul lunii, stocul de produse finite şi materii prime la sfârşitul lunii de raportare şi cantitatea de produse livrate, conform modelului prezentat în norme.

Garanţii

Antrepozitarul autorizat - după acceptarea condiţiilor de autorizare a antrepozitului fiscal -, operatorul înregistrat, operatorul neînregistrat şi reprezentantul fiscal au obligaţia depunerii la autoritatea fiscală competentă a unei garanţii, conform prevederilor din norme, care să asigure plata accizelor care pot deveni exigibile.

Tipul, modul de calcul, valoarea şi durata garanţiei vor fi prevăzute în norme. Valoarea garanţiei va fi analizată periodic, pentru a reflecta orice schimbări în volumul afacerii

sau în nivelul de accize datorat.

Regimul documentelor fiscale pierdute, distruse sau deteriorate

Operatorii economici plătitori de accize, care au efectuat tranzacţii cu produse supuse accizelor prin documente fiscale care ulterior au fost pierdute, distruse sau deteriorate, au obligaţia ca, în termen de 30 de zile calendaristice din momentul înregistrării pierderii, distrugerii sau deteriorării, să reconstituie, pe baza evidenţelor contabile, accizele aferente acestor tranzacţii.

În situaţia nereconstituirii obligaţiilor fiscale de către operatorul economic, autoritatea fiscală competentă va stabili suma acestora prin estimare, înmulţind numărul documentelor pierdute, distruse sau deteriorate cu media accizelor înscrise în facturile de livrare pe ultimele 6 luni de activitate, înainte de data constatării pierderii, distrugerii sau deteriorării documentelor fiscale.

Declaraţiile de accize

Orice operator economic plătitor de accize are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de accize pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata accizei pentru luna respectivă.

Declaraţiile de accize se depun la autoritatea fiscală competentă, de către operatorii economici plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.

Scutiri la plata accizelor

Scutiri generale

Produsele accizabile sunt scutite de la plata accizelor atunci când sunt destinate pentru: a)livrarea în contextul relaţiilor consulare sau diplomatice; b)organizaţiile internaţionale, recunoscute ca atare de către autorităţile publice ale României, şi membrii acestor organizaţii, în limitele şi în condiţiile stabilite prin convenţiile internaţionale, care pun bazele acestor organizaţii, ori prin acorduri încheiate la nivel statal sau guvernamental; c)forţele armate aparţinând oricărui stat parte la Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), cu excepţia Forţelor Armate ale României, precum şi pentru personalul civil care le însoţeşte sau pentru aprovizionarea popotelor ori cantinelor acestora; d)consumul aflat sub incidenţa unui acord încheiat cu ţări nemembre sau organizaţii internaţionale, cu condiţia ca un astfel de acord să fie permis ori autorizat cu privire la scutirea de taxă pe valoarea adăugată.

Accizele nu se aplică pentru importul de produse accizabile aflate în bagajul călătorilor şi al altor persoane fizice, cu domiciliul în România sau în străinătate, în limitele şi în conformitate cu cerinţele prevăzute de norme.

Scutiri pentru alcool etilic şi alte produse alcoolice

Sunt scutite de la plata accizelor alcoolul etilic şi alte produse alcoolice prevăzute la art. 162, atunci când sunt: a) complet denaturate, conform prescripţiilor legale; b) denaturate şi utilizate pentru producerea de produse care nu sunt destinate consumului uman; c) utilizate pentru producerea oţetului cu codul NC 2209; d) utilizate pentru producerea de medicamente; e)utilizate pentru producerea de arome alimentare destinate preparării de alimente sau băuturi nealcoolice ce au o concentraţie ce nu depăşeşte 1,2% în volum; f) utilizate în scop medical în spitale şi farmacii; g)utilizate direct sau ca element al produselor semifabricate pentru producerea de alimente cu sau fără cremă, cu condiţia ca în fiecare caz concentraţia de alcool să nu depăşească 8,5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia ciocolatei şi 5 litri de alcool pur la 100 kg de produs ce intră în compoziţia altor produse;

Scutiri pentru produse energetice şi energie electrică

Sunt scutite de la plata accizelor:

a)produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru aeronave, altele decât aviaţia turistică în scop privatb)produsele energetice livrate în vederea utilizării drept combustibil pentru motor pentru navigaţia în apele comunitare şi pentru navigaţia pe căile navigabile interioare, inclusiv pentru pescuit, altele decât pentru navigaţia ambarcaţiunilor private de agrement. De asemenea, este scutită de la plata accizelor şi electricitatea produsă la bordul ambarcaţiunilor.c)produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia de energie electrică, precum şi energia electrică utilizată pentru menţinerea capacităţii de a produce energie electrică; d)produsele energetice şi energia electrică utilizate pentru producţia combinată de energie electrică şi energie termică; e)produsele energetice - gazul natural, cărbunele şi combustibilii solizi -, folosite de gospodării şi/sau de organizaţii de caritate; f)combustibilii pentru motor utilizaţi în domeniul producţiei, dezvoltării, testării şi mentenanţei aeronavelor şi vapoarelor; g)combustibilii pentru motor utilizaţi pentru operaţiunile de dragare în cursurile de apă navigabile şi în porturi; h)produsele energetice injectate în furnale sau în alte agregate industriale în scop de reducere chimică, ca aditiv la cocsul utilizat drept combustibil principal; i)produsele energetice care intră în România dintr-o ţară terţă, conţinute în rezervorul standard al unui autovehicul cu motor destinat utilizării drept combustibil pentru acel autovehicul, precum şi în containere speciale şi destinate utilizării pentru operarea, în timpul transportului, a sistemelor ce echipează acele containere; j)orice produs energetic care este scos de la rezerva de stat sau rezerva de mobilizare, fiind acordat gratuit în scop de ajutor umanitar; k)orice produs energetic achiziţionat direct de la operatori economici producători, importatori sau distribuitori, utilizat drept combustibil pentru încălzirea spitalelor, sanatoriilor, azilurilor de bătrâni, orfelinatelor şi altor instituţii de asistenţă socială, instituţiilor de învăţământ şi lăcaşurilor de cult; l)produsele energetice, dacă astfel de produse sunt obţinute din unul sau mai multe dintre următoarele produse:    - produse cuprinse în codurile NC de la 1507 la 1518;    - produse cuprinse în codurile NC 3824 90 55 şi de la 3824 90 80 la 3824 90 99, pentru componentele lor produse din biomase;    - produse cuprinse în codurile NC 2207 20 00 şi 2905 11 00, care nu sunt de origine sintetică;    - produse obţinute din biomase, inclusiv produse cuprinse în codurile NC 4401 şi 4402; m)energia electrică produsă din surse regenerabile de energie; n)energia electrică obţinută de acumulatori electrici, grupurile electrogene mobile, instalaţiile electrice amplasate pe vehicule de orice fel, sursele staţionare de energie electrică în curent continuu, instalaţiile energetice amplasate în marea teritorială care nu sunt racordate la reţeaua electrică şi sursele electrice cu o putere activă instalată sub 250 KW; o)produsele cuprinse la codul NC 2705, utilizate pentru încălzire.

Produsele energetice care conţin unul sau mai multe dintre produsele enumerate la alin. (1) lit. l) beneficiază de un nivel redus al accizelor, potrivit prevederilor din norme.

Prevederile alin. (1) şi (3) vor înceta să se aplice în cazul în care legea comunitară va impune conformarea cu obligaţiile de a plasa pe piaţă o proporţie minimă din produsele energetice la care se face referire la alin. (1) lit. l), dar nu mai devreme de intrarea în vigoare a prezentei legi.

TAXE VAMALE

La data de 4 iunie 2008 a fost publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene noul Cod Vamal Comunitar, denumit si Codul Vamal Modernizat, care intra in vigoare in termen de 20 de zile de la data publicarii, cu exceptia anumitor prevederi, care urmeaza a se aplica gradual, incepand cu data de 24 iunie 2009 si 01 ianuarie 2011. Codul Vamal, in totalitate, urmeaza a intra in vigoare cel mai tarziu la data de 24 iunie 2013.

Astfel, Codul Vamal Modernizat urmareste simplificarea formalitatilor vamale, prin intocmirea unui singur tip de declaratie simplificata, intocmita pe cale electronica, aspura marfurilor introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al Comunitatii.

Obiectul si domeniul de aplicare

Codul vamal comunitar stabileste normele si procedurile generale ce se aplica marfurilor introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al Comunitatii, respectiv marfurilor comunitare.

Marfurile comunitare sunt:− marfurile produse in intregime pe teritoriul vamal al Comunitatii, fara a contine marfuriimportate din teritorii aflate in afara teritoriului vamal al Comunitatii;− marfuri care, desi provin din teritorii aflate in afara teritoriului vamal al Comunitatii, sunt puse in libera circulatie;− marfuri care intra pe teritoriul vamal al Comunitatii si provin fie din marfuri aflate in libera circulatie, fie din marfuri produse pe teritoriul vamal al Comunitatii cu marfuri puse in libera circulatie.

In temeiul prevederilor unor conventii internationale, anumite norme pot fi aplicate si in afara teritoriul vamal comunitar. Prin masurile fixate, autoritatile vamale urmaresc protejarea intereselor financiare ale Comunitatii, si, pe cale de consecinta, ale statelor membre, precum si protejarea de comertul ilegal si inechitabil, protectie care se realizeaza prin intermediul autoritatilor vamale, precum si prin intermediul declaratiilor vamale care trebuie intocmite cu ocazia desfasurarii operatiunilor de comert.

Declaratia sumara este documentul intocmit cu ocazia iesirii si intrarii marfurilor in si din afara Comunitatii, prin care o persoana informeaza autoritatile vamale cu privire la introducerea sau scoaterea acelor marfuri. Declaratia sumara poate fi intocmita atat anterior cat si odata cu desfasurarea operatiunii respective.

Declaratia vamala reprezinta documentul prin care se indica forma si modalitatea sub care vor fi plasate marfurile sub un anumit regim vamal - punerea in libera circulatie, regimuri speciale sau export.

Teritoriul vamal

Teritoriul vamal este acel spatiu geografic in interiorul caruia este in vigoare un anumit regim vamal, o anumita legislatie vamala.

In general, teritoriul vamal coincide cu teritoriul national al unei tari. Sunt, insa, si cazuri tot mai frecvente, in special in perioada postbelica, cand teritoriul vamal al unui stat este mai mare sau mai mic decat teritoriul national. In aceste cazuri, avem de-a face cu extinderea sau cu restrangerea teritoriului vamal.

Extinderea teritoriului vamal (anexiunea sau includerea vamala) - se produce atunci cand doua sau mai multe state convin sa formeze impreuna o uniune vamala si, ca urmare, teritoriul vamal insumeaza teritoriul statelor participante la aceasta uniune.

Tarile care participa la formarea uniunii vamale desfiinteaza, dintr-o data sau treptat, barierele tarifare si netarifare in relatiile comerciale reciproce, pentru toate produsele sau numai pentru o parte din produse, iar in relatiile cu tertii aplica o politica comerciala comuna si, in primul rand, un tarif vamal comun. Tariful vamal comun

Taxele la import si la export se datoreaza pe baza Tarifului Vamal Comun. Tariful Vamal Comun cuprinde Nomenclatura Combinata a Marfurilor, precum si alte nomenclaturi bazate pe aceasta, taxele vamale aplicabile marfurilor cuprinse in Nomenclatura, masuri tarifare preferentiale, masuri autonome care prevad reducerea sau exonerarea de taxe vamale aferente anumitor marfuri, regimuri tarifare preferentiale.

Clasificarea tarifara a marfurilor reprezita identificarea unei subpozitii sau a altei subdiviziuni a Nomenclaturii Combinate in care marfurile trebuie incadrate.

Originea marfurilor se dobandeste astfel:− marfurile obtinute in intregime intr-o singura tara sau intr-un singur teritoriu suntoriginare din acea tara sau acel teritoriu;− marfurile obtinute prin producerea in mai multe tari/teritorii sunt originare dintara/teritoriul in care au fost supuse ultimei transformari substantiale.

Pentru determinarea valorii in vama a marfurilor, se ia in considerare pretul efectiv platit sau de platit pentru marfuri vandute pentru export pe teritoriul vamal al Comunitatii.

In cazul in care nu se poate stabili valoarea de tranzactionare, se vor lua in considerare urmatoarele:• valoarea de tranzactie a marfurilor identice vandute pentru export pe teritoriul vamal alComunitatii, exportate in acelasi sau in aproximativ acelasi moment cu marfurile evaluate;• valoarea de tranzactie a marfurilor similare vandute pentru export in teritoriul vamal alComunitatii si exportate in acelasi sau in aproximativ acelasi moment cu marfurileevaluate;• pretul unitar care corespunde vanzarilor pe teritoriul vamal al Comunitatii de marfuriimportate, marfuri similare sau identice, totalizand cantitatea cea mai mare, catre persoane care nu are nu au legatura cu vanzatorii;• valoarea calculata.

Ca regula generala, in acest catalog sunt cuprinse si marfurile scutite de impunere vamala la importul (exportul) lor pe (de pe) teritoriul vamal al tarii respective.

Legat de tarifele vamale trebuie luate in discutie doua probleme:1. clasificarea marfurilor in tarifele vamale2. formele pe care le imbraca acestea.

1. Clasificarea marfurilor in tarifele vamale

In timp, au existat mai multe clasificari ale marfurilor in tarifele vamale, pe criterii ca:- originea marfurilor (animala, vegetala sau minerala);- gradul de prelucrare (materii prime, semifabricate, produse finite).

S-a incercat si o combinatie a acestor criterii si, drept urmare, in perioada postbelica, aceste incercari au fost finalizate in mai multe nomenclatoare speciale de clasificare a marfurilor.

Prima clasificare s-a facut in 1950, de catre Biroul de Statistica al ONU. Acesta a elaborat o clasificare tip standard pentru comertul international (CTCI). Aceasta clasificare a suferit, in timp, mai

multe modificari, din nevoi de ordin statistic, astfel incat sa permita ONU si altor organisme internationale sa poata urmari, la nivel international, evolutia comertului exterior al altor state.

Aceasta clasificare se utilizeaza si astazi, iar statele raporteaza datele statistice care se refera la comertul lor exterior, din punct de vedere al: volumului valoric, structura de marfuri, orientarea geografica a importurilor si exporturilor lor, etc.

La initiativa GATT, in 1950, la Bruxelles a avut loc “Conventia privind clasificarea marfurilor in tarifele vamale”. Conform acestei Conventii, a fost elaborat un nomenclator de baza unic, numit initial Nomenclatorul vamal de la Bruxelles (NVB) si, apoi, Nomenclatorul Consiliului de Cooperare Vamala de la Bruxelles (NCCVB). Acest sistem a fost introdus cu scopul de a usura negocierile tarifare in cadrul GATT.

Acest nomenclator este utilizat de toate tarile care au fost parti la GATT (150). OMC a preluat acest nomenclator. Pana la aparitia OMC, insa, au existat si unele exceptii (SUA si Canada si-au pastrat nomenclatoarele proprii, care sunt foarte putin diferite).

In timp, in general, au existat preocupari permanente privind adoptarea unui nomenclator unic, la care sa participe toate statele.

In 1983, la Bruxelles, sub egida Consiliului de Cooperare Vamala, a fost adoptata o “Conventie privind Sistemul armonizat de descriere si codificare a marfurilor”.

Caracteristicile generale ale acestui sistem sunt:· are la baza cele doua nomenclatoare cel mai larg raspandite (CTCI si NCCVB);· clasificarea marfurilor, in cadrul acestui sistem, se bazeaza pe criteriul combinat al originii si gradului de prelucrare a marfurilor;· este flexibil (poate fi utilizat fie ca atare, fie luat ca baza, intr-o forma mai prescurtata sau mai detaliata de clasificare);· prezinta cateva avantaje fata de celelalte sisteme:- usureaza derularea schimburilor comerciale internationale, prin faptul ca atenueaza divergentele privind incadrarea tarifara a produselor si, implicit, determina nivelul taxelor vamale aplicate;- faciliteaza colectarea, compararea si analiza datelor statistice referitoare la modul in care se deruleaza comertul international;- raspunde simultan necesitatilor de codificare ale autoritatilor vamale, necesitatilor organelor de statistica, ale producatorilor si comerciantilor.

2. Tipurile de tarife vamale

a) Tarifele vamale simple sunt cuprinse intr-un catalog care are o singura coloana de taxe vamale, pentru toate marfurile, indiferent de provenienta lor. De obicei, acestea sunt taxe conventionale. Acest tip de tarife sunt utilizate de tarile in curs de dezvoltare. b) Tarifele vamale compuse sunt acele cataloage ce au doua sau mai multe coloane de taxe vamale, fiecare aplicandu-se marfurilor care provin din anumite tari. Aceste tarife sunt cele mai larg raspandite pe plan international.

In general, tarifele vamale, de toate tipurile, care implica impunerea vamala, sunt instrumente de politica comerciala admise de GATT, cu conditia sa nu fie prohibitive. Cu ajutorul lor se protejeaza piata interna si, pe baza lor, se pot negocia concesii tarifare si se pot institui masuri de discriminare in relatiile comerciale cu anumite state.

Tipuri de taxe vamale

Taxele vamale specifice sunt percepute de catre stat pe unitati de masura fizica ale marfurilor importate sau exportate (m, m2, m3, l) si se stabilesc sub forma unei sume absolute, in moneda tarii respective (exemplu: 1000 um pentru 1 tona grau).

Practicarea acestor taxe vamale este dificila pentru ca presupune un tarif vamal foarte detaliat, care trebuie sa fie permanent completat si revizuit, pentru ca, in timp, apar noi produse, care intra pe piata internationala. Din aceasta cauza, aceste taxe sunt mai putin utilizate pe plan international.

Avantajele acestor taxe sunt:· inlatura posibilitatea de a insela statul cu sau de drepturile vamale legale, pentru ca taxa vamala se raporteaza la unitatea fizica de masura, astfel incat volumul incasarilor la Bugetul Statului nu mai este influentat de diverse oscilatii de conjunctura ale preturilor, ci doar de cantitatea fizica importata. La aceste marfuri este usor de stabilit valoarea in vama a lor;· datorita caracterului lor fix, aceste taxe determina o incarcare diferita a marfurilor importate, in conditiile in care pe piata produselor respective se produc oscilatii dese ale preturilor.

In consecinta, folosirea acestor taxe are avantajul, fata de cele ad valorem, ca au un efect mai protectionist, efect care este mai mare atunci cand preturile la produsele importate scad, si invers. Avand in vedere atat avantajele, cat si dezavantajele acestor taxe vamale (specifice si ad valorem), in general, pe piata internationala si, in special, tarile dezvoltate au inceput sa utilizeze taxele vamale mixte.

Taxele vamale mixte se percep atunci cand se considera ca taxele vamale ad valorem nu sunt destul de eficiente ca mijloace de protectie si, drept urmare, pe langa taxele ad valorem, se mai perccepe, temporar, si o taxa vamala specifica, in situatia in care preturile la produsele respective inregistreaza scaderi importante.

Dupa modul de stabilire de catre stat sunt:a) taxe vamale autonome (generale);b) taxe vamale conventionale (contractuale);c) taxe vamale preferentiale (de favoare);d) taxe vamale de retorsiune (de raspuns la unele politici comerciale neloiale -; antidumping);

a) Taxele vamale autonome sunt stabilite de fiecare stat, in mod independent, in functie de politica comerciala a acestuia, si nu pe baza unor conventii bilaterale sau multilaterale incheiate cu alte state. Aceste taxe se percep asupra marfurilor care provin din tari cu care un stat nu are incheiate conventii sau acorduri comerciale si nu se aplica in relatiile cu aceste state.

De aici decurg doua trasaturi importante:· au un caracter foarte ridicat, fiind, de cele mai multe ori, prohibitive;· nu fac obiectul negocierilor, fiind o importanta frana in calea schimburilor comerciale dintre state.

b) Taxele vamale conventionale se stabilesc prin intelegerea cu alte state, conform clauzelor convenite prin acordurile bilaterale sau multilaterale. In general, se percep asupra marfurilor care provin din tari care-si acorda reciproc “Clauza natiunii celei mai favorizate”. Drept urmare, au doua trasaturi definitorii:· sunt, in general, mai reduse fata de cele autonome;· fac obiectul negocierilor in cadrul GATT si, mai apoi, in cadru OMC - din 1995.

c) Taxele vamale preferentiale sunt foarte reduse, uneori egale cu 0, si se aplica numai anumitor tarilor si unor marfuri importate din anumite tari si nu se extind asupra marfurilor care provin din toate tarile. Aceste taxe sunt, de fapt, o derogare de la “Clauza natiunii celei mai favorizate” si reflecta un regim de favoare.

Se mai numesc si “aranjamente preferentiale” si au proliferat, in mod deosebit, in perioada postbelica. Aceste taxe sunt nereciproce si nediscriminatorii, urmare a unor grupari economice regionale.

d) Taxele vamale de retorsiune se aplica de catre un stat ca raspuns la politicile neloiale ale altor state, cum sunt:

- politica de dumping;- politica de subventionare a exporturilor.

Aceste taxe pot fi: · taxe vamale antidumping;· taxe vamale compensatorii.

Acestea se aplica suplimentar, peste taxele vamale in vigoare si nu pot depasi un anumit nivel:· taxele vamale antidumping nu pot depasi marja de dumping (care este egala cu diferenta dintre pretul international al produselor si pretul de dumping, care, in general, sunt mai mici, pentru a se intra pe o anumita piata);· taxele compensatorii nu pot depasi nivelul subventiilor de export sau a primei directe de export.

Scopul acestor taxe este anihilarea efectelor negative produse de cele doua politici comerciale neloiale. Aceste taxe nu se pot percepe decat in urma unei proceduri speciale, prin care sa se faca dovada practicarii unei politici comerciale neloiale si care a produs un prejudiciu. Doar existenta acestor dovezi poate determina aplicarea taxelor de raspuns.

Datorii vamale si garantii

Datoria vamala reprezinta obligatia unei persoane de a plati cuantumul taxelor la import si la export care se aplica unor marfuri specifice, conform legislatiei in vigoare.

A. Momentul nasterii datoriei vamale: Datoria vamala la import ia nastere in momentul acceptarii declaratiei vamale prin plasarea

marfurilor necomunitare supuse taxelor la import sub unul dintre regimurile vamale urmatoare:− punere in libera circulatie;− admitere temporara cu exonerare partiala de taxe la import.Datoria vamala la export ia nastere in momentul acceptarii declaratiei vamale prin plasarea

marfurilor supuse unor taxe la export sub regimul de export sau de perfectionare pasiva. Atat datoria vamala la import, cat si datoria vamala la export iau nastere chiar si in cazul in care se refera la marfurile care fac obiect al unor masuri de restrictie sau de interdictie la export sau la import.

In cazul in care datoria vamala trebuie platita de mai multi debitori, acestia raspund in mod solidar pentru achitarea integrala a acesteia.

B. Calculul datoriei vamale: Taxele vamale, atat la import, cat si la export, se calculeaza pe baza normelor de calcul al taxelor

care se aplica la momentul la care ia nastere datoria vamala. Cheltuielile suportate pe teritoriul vamal al comunitatii, in urma antrepozitarii sau a executarii unor manipulari uzuale nu sunt cuprinse in calculul taxelor datorate la import.

In schimb, sunt luate in calcul valoarea in vama, natura si originea marfurilor necomunitare utilizate in operatiunile de antrepozitare sau a unor manipulari uzuale. Valoarea taxelor de import sau de export care trebuie platite se determina de autoritatile vamale competente de la locul unde a luat nastere datoria vamala.

C. Locul unde ia nastere datoria vamala: Datoria vamala ia nastere, de regula, in unul dintre urmatoarele locuri:

− in locul in care a fost depusa declaratia vamala, notificarea de reexport sau declaratiasuplimentara;− in locul in care s-au produs faptele care sunt la originea datoriei vamale;− in locul in care autoritatile vamale constata ca marfurile s-au aflat intr-o situatiegeneratoare a datoriei, in cazul in care nu se poate determina locul producerii faptelorgeneratoare ale datoriei vamale;− in locul in care marfurile au fost plasate sub un anumit regim sau au fost introduse peteritoriul vamal al Comunitatii sub acel regim.

D. Garantii: In vederea asigurarii platii taxelor vamale, autoritatile vamale pot solicita debitorului sau

persoanei care poate deveni debitor al obligatiei de plata a taxelor constituirea unei garantii. Valoarea garantiei este stabilita la un nivel egal cu valoarea exacta a taxelor de import sau de export datorate. In cazul in care aceasta valoare nu poate fi determinata, valoarea garantiei se constituie la cea mai ridicata valoare estimata de catre autoritatile vamale.

La cererea persoanei care constituie garantia, autoritatile vamale pot accepta constituirea unei garantii globale pentru datorii vamale in legatura cu doua sau mai multe operatiuni, declaratii sau regimuri vamale. Constituirea unei garantii globale poate fi acceptata numai unei persoane stabilita pe teritoriul vamal al Comunitatii, cu antecedente satisfacatoare in ceea ce priveste respectarea regimurilor vamal si fiscal si care folosesc in mod regulat regimurile vamale in cauza sau sunt cunoscute de catre autoritatile vamale ca avand capacitatea de a-si indeplini obligatiile stabilite in raport de aceste regimuri.

De asemenea, in cazul in care garantia furnizata nu asigura sau asigura necorespunzator in mod sigur si complet plata datoriilor vamale, autoritatile vamale solicita persoanei care a constituit garantia furnizarea unei garantii suplimentare sau inlocuirea garantiei initiale cu o noua garantie, la alegere.

Forma sub care se constituie garantia, la alegerea persoanei care o constituie, poate fi:− prin depozit de numerar in euro sau in moneda statului solicitant al garantiei sau un altmijloc de plata echivalent acceptat de catre autoritatile vamale;− prin angajamentul unui garant;− printr-o alta forma de garantie ce asigura plata datoriei vamale.

Garantia este eliberata dupa ce datoria vamala pentru care a fost constituita a incetat sau nu este susceptibila a lua nastere.

E. Termenul de plata a datoriei vamale: Sumele corespunzatoare datoriei vamale trebuie achitate in termenul stabilit de catre autoritatile

vamale, termen care nu poate fi mai mare de 10 zile de la data notificarii sumei catre debitor. Termenul poate fi prelungit de catre autoritatile vamale, la cererea debitorului, numai in cazul in care suma de plata rezulta dintr-un control vamal ulterior.

F. Plata datoriei vamale:Plata taxelor de import sau de export se efectueaza inclusiv de catre un tert in locul debitorului, in

numerar sau prin alte mijloace de plata care au un efect similar de descarcare de obligatie. Plata se poate face partial doar anterior expirarii termenului de plata. Debitorul poate beneficia de anumite facilitati la plata, cu conditia constituirii unei garantii, autoritatile vamale percepand, in acest caz, o dobanda la credit in plus fata de valoarea taxelor, la nivelul dobanzii aplicate de Banca Centrala Europeana.

G. Penalitati de intarziere: In cazul in care debitorul nu plateste datoria vamala in termenul fixat de autoritatile vamale,

acestea vor percepe penalitati de intarziere egale cu nivelul ratei dobanzii aplicate de Banca Centrala Europeana, majorata cu doua puncte procentuale – dobanda de referinta.

Penalitatile de intarziere nu se percep in cazul in care prin aplicarea acestora s-ar cauza debitorului grave dificultati de ordin economic sau social.

H. Sstingerea datoriei vamale: Datoria vamala se stinge in una dintre urmatoarele modalitati:

− prin plata;− prin remiterea taxelor la import sau la export;− prin invalidarea declaratiei vamale care constata obligatia de plata;− prin confiscarea, retinerea si confiscarea ulterioara, abandonarea in favoarea statului sau distrugerea sub supravegherea autoritatilor vamale a marfurilor pasibile de taxe de import sau de export;− prin intervenirea unui caz fortuit sau de forta majora ori ca o consecinta a unor instructiuni ale autoritatii vamale, ce are ca urmare disparitia sau distrugerea totala a

marfurilor.

I. Prescrierea datorie vamale:Termenul general de prescriptie in ceea ce priveste obligatia de plata a datoriei vamale este de 3

ani de la data la care aceasta a luat nastere. Codul instituie si un termen de prescriptie special de 10 ani, in cazul in care datoria vamala a luat nastere ca rezultat al unui act care, la data la care a avut loc, putea face obiectul unei actiuni judiciare penale.

Termenul de prescriptie se suspenda pe durata exercitarii unei cai de atac impotriva deciziilor autoritatilor vamale privind aplicarea legislatiei vamale. Termenul se suspenda, de asemnea, in perioada dintre data la care se solicita rambursarea sau remiterea taxelor de import sau de export si data la care se emite o decizie cu privire la aceasta solicitare.

Marfuri introduse pe teritoriul vamal al Comunitatii

Anterior introducerii marfurilor pe teritoriul vamal al Comunitatii, persoana care introduce marfurile trebuie sa depuna, la biroul vamal competent, prin utilizarea unui procedeu informatic de prelucrare a datelor, o declaratie sumara de intrare, prin care autoritatile vamale sunt informate cu privire la introducerea marfurilor in teritoriu. De la aceasta obligatie sunt exceptate mijloacele de transport temporar importate, precum si mijloacele de transport si marfurile care doar tranziteaza spatiul aerian sau apele teritoriale.

Ulterior depunerii declaratiei sumare, aceasta poate fi rectificata, cu autorizarea prealabila a autoritatii vamale. Modificarea insa nu poate fi operata daca:− persoana care a depus declaratia a fost notificata cu privire la intentia autoritatilor de a verifica marfurile;− a fost constatata incorectitudinea datelor cuprinse in declaratie;− a fost autorizata ridicarea marfurilor din locul in care acestea au fost prezentate.

Marfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunitatii sunt supuse supravegherii vamale si pot face obectului controalelor vamale. Totodata, autoritatile vamale pot restrictiona sau interzice introducerea anumitor marfuri, de exemplu pentru motive de siguranta sau sanatate publica ori pentu ocrotirea mediului inconjurator. Supravegherea marfurilor comunitare inceteaza prin stabilirea statutului vamal. Supravegherea marfurilor necomunitare inceteaza la momentul schimbarii statutului vamal, la momentul reexportarii sau la momentul distrugerii.

Transportul marfurilor se face pe traseul specificat de catre autoritatile vamale catre biroul vamal desemnat, catre orice alt loc desemnat sau catre o zona libera. Sunt exceptate de la aceasta obligatie mijloacele de transport sau marfurile aflate la bordul acestora care tranziteaza spatiul aerian sau apele teritoriale ale teritoriului vamal comunitar. Marfurile introduse pe teritoriul vamal al Comunitatii trebuie prezentate in vama imediat dupa sosire. Acestea nu pot fi descarcate sau transbordate de pe mijloacele de transport pe care se afla decat cu permisiunea autoritatilor vamale. Marfurile necomunitare trebuie plasate intr-un regim vamal, la alegerea declarantului. Pana la plasarea marfurilor sub un regim vamal, acestea se considera a fi plasate in depozit temporar. Statutul vamal

Codul Vamal instituie o prezumtie a statutului vamal de marfuri comunitare. Astfel, Marfurile care se afla pe teritoriul vamal al Comunitatii sunt prezumate a fi marfuri comunitare. Marfurile comunitare destinate plasarii sub un regim vamal fac obiectul unei declaratii vamale corespunzatoare regimului respectiv, cu exceptia regimului de zona libera.

Declaratia vamala se depune la birourile vamale declarate competente de catre fiecare stat membru in parte. In cazurile in care marfurile au fost prezentate la un alt birou vamal decat cel competent sa primeasca declaratia vamala, autoritatile vamale pot autoriza o persoana sa depuna declaratia vamala la biroul vamal competent. Acesta din urma este cel care, urmare a verificarii declaratiei, acorda liberul de vama.

Declaratia de vama se face prin utilizarea unei tehnici de prelucrare electronica a datelor sau sub forma unei inregistrari in evidenta contabila a declarantului, daca aceasta inregistrare permite accesul autoritatii vamale la sistemul electronic al declarantului.O declaratie vamala trebuie sa cuprinda toate informatiile necesare stabilirii regimului vamal sub care sunt declarate marfurile, precum si documentele de insotire necesare pentru aplicarea dispozitiilor regimului vamal pentru care marfurile sunt declarate. Autoritatile vamale pot autoriza o persoana sa depuna, in locul declaratiei vamale, o declaratie simplificata, care nu contine toate informatiile oferite prin declaratia vamala. In acest caz, declarantul va furniza si o declaratie suplimentara cu informatii necesare pentru completarea declaratiei vamale.  Dupa verificarea informatiilor cuprinse in declaratia vamala si dupa plata taxelor corespunzatoare, constandu-se indeplinite toate conditiile de plasare sub un anumit regim vamal, autoritatile vamale acorda liberul de vama, o singura data pentru toate marfurile care fac obiect al aceleasi declaratii vamale. Regimuri speciale

Regimurile speciale sunt urmatoarele regimuri vamale aplicabile marfurilor:− regimul de tranzit, intern si extern;− regimul de atrepozitare, temporara, vamala si zone libere;− regimul de destinatie speciala – admitere temporara si destinatia finala;− regimul de perfectionare, activa si pasiva.

Regimul de tranzit extern permite circulatia marfurilor necomunitare pe teritoriul vamal comunitar fara sa se aplice taxe de import sau alte taxe, si nici masuri de politica comerciala.

Regimul de tranzit intern permite circulatia marfurilor comunitare de la un punct la altul la teritoriului vamal al Comuinatii, cu traversarea unui teritoriu extern, fara modificarea statutului lor vamal.

Regimul de antrepozitare este acel regim vamal care permite stocarea marfurilor necomunitare pe teritoriul vamal al Comunitatii fara aplicarea taxelor de import sau altor impuneri, precum si fara aplicarea masurilor de politica comerciala, fara a fi limitata in timp.

Cu privire la termen insa, in anumite conditii, autoritatile vamale pot fixa un termen in care regimul de atrepozitare sa fie incheiat.

Regimul de depozitare temporara se aplica in cazul in care anumite marfuri necomunitare expres prevazute in Cod nu se afla cuprinse intr-o declaratie contrara privind un regim vamal. Iesirea marfurilor de pe teritoriul vamal al Comunitatii

Pentru marfurile care parasesc teritoriul vamal al Comunitatii se completeaza o declaratie prealabila la iesire, care se depune la biroul vamal competent.  Aceste marfuri sunt supuse supravegherii vamale si pot face obiectul controalelor vamale. Totodata, in cazul in care autoritatile vamale decid, marfurile trebuie sa urmeze ruta stabilita de acestea.

Marfurile comunitare destinate sa paraseasca teritoriul vamal al Comunitatii sunt plasate sub regim de export. Marfurile necomunitare destinate sa paraseasca teritoriul vamal al Comunitatii sunt supuse unei notificari de reexport. Marfurile comunitare exportate temporar in afara teritoriului vamal al Comunitatii pot fi exonerate de taxe la export cu conditia reimportarii lor.

Operatiunea de cumparare/achizitie de bunuri ai caror furnizori sunt situati in statele membre UE este denumita “achizitie intracomunitara”. Locul achizitiei intracomunitare de bunuri se considera a fi locul unde se gasesc bunurile in momentul in care se incheie expedierea sau transportul bunurilor.

Daca se achizitioneaza bunuri furnizate de o firma dintr-un stat comunitar se datoreaza T.V.A. deoarece operatiunea se incadreaza in sfera de aplicare a T.V.A. dar avantajul este ca nu se plateste efectiv suma aferenta la bugetul general consolidat. Baza de impozitare a T.V.A. pentru achizitia

intracomunitara se converteste in lei la cursul de schimb valutar din data receptiei bunului achizitionat dovedit prin nota de intrare-receptie ca document justificativ.

Trebuie retinut faptul ca baza de impozitare cuprinde si accizele platite sau datorate in alt stat membru decat Romania de beneficiar pentru bunurile achizitionate. Daca accizele sunt rambursate firmei care efectueaza achizitia intracomunitara, valoarea achizitiei intracomunitare efectuate in Romania se reduce corespunzator cu suma accizelor restituite.

Suma T.V.A. calculata prin aplicarea cotei T.V.A. asupra bazei de impozitare se inregistreaza in contabilitate prin formula contabila 4426 = 4427, se evidentiaza in jurnalul pentru cumparari, se preia in decontul de T.V.A. si se raporteaza trimestrial in declaratia recapitulativa trimestriala depusa pentru trimestrul in care s-a efectuat achizitia. De exemplu, daca achizitia s-a efectuat in luna februarie 2008, operatiunea se evidentiaza in declaratia recapitulativa aferenta trimestrului I 2008, cu termen de depunere cel mai tarziu pana in data de 25 aprilie 2008. Declaratia se depune la organul fiscal teritorial.

Daca o firma  in calitate de beneficiar al unei achizitii intracomunitare este persoana impozabila mixta, iar bunurile achizitionate sunt destinate realizarii atat de operatiuni cu drept de deducere, cat si realizarii de operatiuni fara drept de deducere, suma taxei deductibile se determina pe baza pro rata de la data efectuarii achizitiei bunurilor supuse taxarii inverse si se inscrie in randul de regularizari din decont, care nu mai este afectat de aplicarea pro rata din perioada curenta,

Important de retinut este faptul ca, incepand cu data de 01.01.2007, furnizorul din statul membru nu este obligat sa emita facture, caz in care daca nu se primeste factura pana la data de 15 a lunii urmatoare, firma dvs. are obligatia sa emita o autofactura.

Furnizorul este raspunzator individual si in solidar pentru plata taxei, in situatia in care persoana obligata la plata taxei pentru o achizitie intracomunitara de bunuri este beneficiarul, daca factura emisa de furnizor sau autofactura emisa de beneficiar: nu este emisa; cuprinde date incorecte/incomplete referitoare la: denumirea/numele, adresa, codul de inregistrare in scopuri de TVA al partilor contractante, denumirea sau cantitatea bunurilor livrate, elementele necesare calcularii bazei de impozitare.

In situatia in care valoarea anuala pentru achizitiile intracomunitare de bunuri este mai mare de 300.000 RON, o alta obligatie declarativa care revine firmei dvs. este furnizarea lunara de date statistice INTRASTAT. Aceasta obligatie cade in sarcina tuturor operatorilor economici care indeplinesc simultan urmatoarele conditii:

- sunt inregistrati ca platitori de T V A; - realizeaza comert de bunuri cu alte state membre ale Uniunii Europene; - cifra de afaceri realizata in ultimele 12 luni, separat pe fluxurile de introduceri si expedieri,

depaseste un anumit prag statistic (in proiectul de lege 300.000 RON).Declaratia Intrastat se depune incepand cu luna in care au fost depasite pragurile valorice.

Intrastat este numele dat sistemului de colectare a datelor statistice privind comertul cu bunuri intre tarile din Uniunea Europeana. Declaratia statistica se transmite lunar la INS, numai in format electronic, pentru urmatoarele tranzactii:

- tranzactii comerciale cu bunuri care implica transfer de proprietate si sunt destinate utilizarii, consumului, investitiei sau revanzarii;

- miscari de bunuri dintr-un stat membru U E in altul, fara transfer de proprietate (ex.transfer de stocuri, miscari de bunuri inainte si dupa procesare etc);

- returnarea de bunuri; - miscari specifice de bunuri.

In declaratia Intrastat nu se declara urmatoarele tranzactii: serviciile; tranzitul bunurilor; miscarile temporare; bunuri ce nu fac obiectul unei tranzactii comerciale; comertul cu acele parti ale statelor membre UE ce nu fac obiectul sistemului statistic Intrastat; comertul triunghiular, in situatia in care bunurile nu intra pe teritoriul national al Romaniei din alte state membre UE sau nu sunt expediate catre alt stat membru UE din Romania.

Operatiunea de cumparare de bunuri ai caror furnizori sunt situati in state terte, altele decat statele membre UE, este denumita import sau  “achizitie extracomunitara”. Notiunea de achizitie extracomunitara  poate fi utilizata pentru a delimita originea unui bun, dintr-un stat comunitar sau dintr-

un stat extracomunitar, in cadrul unei operatiuni a carei finalitate are acelasi scop: cumpararea/ achizitia/ aprovizionara unui bun.

Operatiunea de import este in sfera de T.V.A., deci se supune impozitarii T.V.A. Baza de impozitare a T.V.A. pentru importul de bunuri este valoarea in vama a bunurilor la care se adauga taxele, impozitele si comisioanele datorate atat in afara cat si in interiorul Romaniei pana la momentul importului, cu exceptia T.V.A.

Baza de impozitare cuprinde si cheltuielile accesorii care intervin pana la primul loc de destinatie a bunurilor in Romania (comisioane, cheltuielile de ambalare, transport si asigurare). Pentru conversia in lei a bazei de impozitare pentru importuri se utilizeaza cursul de schimb valutar inregistrat in penultima zi de miercuri a lunii in care se face importul. Identic cu achizitiile intracomunitare, T.V.A. datorata pentru importul de bunuri nu se plateste efectiv la bugetul general consolidat dar se inregistreaza in contabilitate prin formula 4426 = 4427, se evidentiaza in jurnalul pentru cumparari si se preia in decontul de T.V.A., fara a se achita efectiv prin cont bancar. Importurile se evidentiaza in jurnalele pentru cumparari pe baza declaratiei vamale de import sau, dupa caz, a actului constatator emis de autoritatea vamala.

Declaratia recapitulativa se prezinta ca o declaratie vamala avand insa mai putine date decat actuala declaratie vamala in detaliu. Totusi aceasta contine informatii despre perioada de referinta, incadrarea marfurilor, natura tranzactiei, conditii de livrare, mod de transport la frontiera, unitati de masura suplimentare, valoarea fiscala, valoare facturata, valoare statistica, etc.

Codul Vamal "de exerciţiu" este însă traducerea identică a celui european, cu excepţia a două capitole - cel privind regimul de sancţiuni şi cel privind organizarea instituţională - care sunt diferite de la un stat european la altul.

Noul Cod Vamal va aduce avantaje agenţilor economici, aceleaşi de care se bucură şi cei din spaţiul european. Cei mai favorizaţi vor fi agenţii economici autorizaţi, parteneri ai vămii, firme de încredere, pentru care aceasta aplică proceduri de vămuire simplificată. Practic, nu-i controlează, se merge pe încredere.

În momentul de faţă sunt circa 900 de agenţi economici care au deja încheiate protocoale cu vama şi care beneficiază de vămuire simplificată. Agenţii economici autorizaţi îşi pot plăti obligaţiile vamale nu la fiecare transport, ci periodic, după un protocol stabilit cu autoritatea vamală. În plus, pot înregistra direct marfa în contabilitate, fără să mai trebuiască să încheie declaraţii vamale.

Bibliografie:

1. Codul fiscal – consolidat 20092. Codul vamal – consolidat 2009