ªCOALA GIMNAZIALÃ NR. 1 SLOBOZIA CONACHI - … · piramidă şi aria cercului. ... este, după definiţia nu mai ştiu cui, ceea ce rămâne după ce ai uitat tot - aşadar, virtualităţile,

ªCOALA GIMNAZIALÃ NR. 1SLOBOZIA CONACHI - GALAÞI

Nr. 2 - noiembrie 2015

CALEIDOSCOP

COLECTIVUL DE REDACÞIE:Redactor ºef ºi profesor coordonator: Louisa Melinte

Redactori: prof. Daniela Codrescu

prof. Carmen Manole

prof. Georgiana Sima

Colaboratori:

Vicol Andrei - Colegiul Naþional “Mihail Kogãlniceanu”

Miricã Andreea, clasa a VIII-a A

Crãciun Andreea, clasa a VII-a B

Dima Carmen, clasa a VII-a B

Broascã Sabina, clasa a VI-a B

Stroe Cosmin, clasa a V-a B

Drãgan Mihaela, clasa a VIII-a B

Oprea Eduard, clasa a aVIII-a B

Ivaºcu Anca, clasa a VIII-a A

Dragu Ana, clasa a VII-a B

Miricã George, clasa a VII-a B

Manole Ioana, clasa a V-a B

Grosu Mãdãlin, clasa a VIII-a B

Pavel Diana, clasa a VII-a B

Manea Cosmin, clasa a VII-a B

ISSN 2457-4481 Tipãrit la S.C. GRAFPRINT S.R.L. Galaþi

Str. Odobeºti, nr.1 Bis, Galaþi,Tel/fax: 0236,318440, [email protected]

Din sumar:

Punte între ºcoliInventatori români

Geometria ca suport al creaþieiPoþi face apa sã pluteascã în aer?Cum se construieºte un acvariu

Ceasuri floraleOrizontul local

Poluarea soluluiReciclarea

Curiozitãþi din lumea animalã ºi vegetalãChimiºti români ºi contribuþia lor la dezvoltarea chimiei

Top cinci descoperiri accidentale în chimieGhicitori - rebus - umor

CALEIDOSCOP ŞTIINŢIFIC – NR.2

3

Nu-mi place și nu mi-a plăcut niciodată să rezolv probleme. Sunt plictisitoare și nu arată

decât memoria și automatismul deprins din rezolvarea necugetată a acelorași 4 situații în care se schimbă datele și numele copiilor. Eventual și fructele cu care se joacă. În schimb, îmi plac foarte mult științele, toate.

Primele ore de fizică și chimie le-am făcut în clasa a VIII-a. Până atunci rezolvam doar probleme, lucru care mă irită și mă plictisește chiar și acum, când merele s-au transformat în oscilații armonice și perele în limite de funcții care tind spre infinit. Chiar și nucile au acum mase moleculare de ordinul sutelor și izomeri geometrici. Cu toate astea, rămân la fel de anoste și lipsite de creativitate cum au fost mereu.

Revenind, mie îmi place interacțiunea. Îmi place când mi se explică și sunt întrebat dacă am înteles, lucru pe care l-am întâlnit doar când am început să fac fizică și chimie în clasa a VIII-a. Când rezolvam probleme eram doar plictisit și confuz. Apoi, ca în fiecare an, ni s-a schimbat profesorul și profa de probleme a devenit doamna profesoară de fizică și chimie. Orele au devenit mai vesele, atmosfera mai destinsă și deși materia încă era destul de grea, a devenit suportabilă. Ba chiar placută și distractivă. Din păcate a fost doar un an și acela a trecut destul de repede, dar se pare că a fost suficient pentru a fixa niște baze folositoare în următorii ani, când materia a devenit semnificativ mai dificilă.

În scurt timp a urmat liceul, unul de calibru pe plan local, având o suită foarte bine pregatită de profesori, gata să îndrume și să pregătească generații întregi dintre cei mai buni elevi din judet. Ulterior s-a demonstrat și contrariul, nu toți profesorii erau printre cei mai buni și nici toți elevii străluciți.

Aici, într-o atmosferă gravă dar prietenoasă, am întâlnit un nou nivel de competență și exigență, demn de un liceu de asemenea calibru. Oameni pregătiți și capabili, versatili și moderni. Cadre didactice capabile să construiască pe o fundație fixată în prealabil și să exploateze la maximum potențialul din fiecare.

De aceea aș vrea să mulțumesc tuturor celor care mi-au fixat bazele, baze care chiar și acum rămân de neclintit și pot susține cu ușurință orice volum de cunoștințe, oricât de complexe.

Vreau să mulțumesc adevăraților profesori! Vicol Andrei, clasa a XI-a

Colegiul Național ”Mihail Kogălniceanu”


4

INVENTATORI ROMÂNI (II)

VICTOR BABEȘ (1854 – 1926) Medic bacteriolog și anatomopatolog, Victor Babeș a fost unul dintre

fondatorii microbiologiei moderne. A studiat medicina la Budapesta,

Viena, Paris, Berlin și Strasbourg. În 1885 publică, împreună cu francezul

André-Victor Cornil, primul tratat din lume, complet și sistematic, de

bacteriologie. Babeș a avut contribuții deosebite în studiul turbării, leprei,

difteriei, tuberculozei. El este cel care a descoperit corpusculii virotici din

celulele creierului animalelor atinse de turbare (”corpusculii Babeș-

Negri”). Victor Babeș a descoperit valoarea serului imun, capabil să

inactiveze microbii, a enunțat principiul imunizării pasive și a inventat o metodă originală de

imunizare antirabică, în 1888. A introdus primul în lume tehnica antibiogramei, preluată ulterior

de biologul german Iulius Richard Petri, care a realizat placa de diagnostic Babeș-Petri, folosită

și astăzi. În 1888, Babeș a înființat al doilea centru de vaccinare antirabică din lume, după cel

deschis de Louis Pasteur la Paris.

HENRI MARIE COANDĂ (1886 – 1972) Om de știință, inventator cu peste 250 de brevete și constructor

de avioane, Henri Coandă este unul dintre cei mai importanți pionieri

ai aviației cu reacție. Absolvent al Școlii Superioare de Aeronautică de

la Paris, Coandă a devenit celebru în 1910, când a prezentat și pilotat

primul avion cu reacție din lume, ”biplanul Coandă”. În 1934,

inventatorul român a brevetat, în Franța, ”efectul Coandă” – ”devierea

unui jet plan de fluid ce pătrunde în alt fluid în vecinătatea unui perete

convex”. Descoperirea ”efectului Coandă” marchează, practic, nașterea mecanicii fluidelor, cu

nenumărate aplicații, în viața de zi cu zi. Cea mai importantă este zborul cu reacție, fără de care

transporturile moderne ar fi de neconceput. În memoria marelui savant și inventator, Aeroportul

Internațional din București poartă numele ”Henri Coandă”.

prof. Melinte Louisa


5

GEOMETRIA CA SUPORT AL CREAŢIEI Geometria este prima ştiinţă care s-a apropiat cel mai mult de artă şi s-a implicat

împreună cu aceasta în evoluţia culturii. Geometria nu s-a născut numai din “agrimensura”, cum se menţionează uneori, ci cu mult înainte, din nevoile de descriere şi folosire a obiectelor şi fenomenelor naturii, în special pe calea vizualului.

Chiar dacă astronomia datează dintr-o vreme şi mai îndepărtată, observaţiile astronomice, total empirice, nu au devenit utilizabile decît atunci când geometria a atins o anumită dezvoltare.

Esenţă a formei şi mişcării pământeşti şi cereşti, lumină şi umbră, ritm, creştere, viziunea umană însăşi, geometria s-a născut odată cu cioplirea pietrei şi pictura rupestră.

În Egiptul secolului al XX-lea î.Hr. se cunoşteau regulile de calcul pentru aria paralelogramului, triunghiului şi trapezului, pentru volumul prismei, piramidei, trunchiului de piramidă şi aria cercului.

Cunoştinţele de geometrie ale egiptenilor sunt cele care răspund etimologiei cuvântului “geometrie” - măsurarea spaţiului. Grecii secolului al VII-lea î.Hr. au transformat geometria într-o ştiinţă teoretic fundamentală. Geometria greacă a devenit şi un mod de gândire implicat tehnicii, artei şi chiar filozofiei, cu putere de demonstraţie în toate ştiinţele şi de aplicaţie în diverse domenii de creaţie.

De-a lungul evoluţiei sale, prin informaţie (forme plane şi spaţiale, proporţii, relaţii dintre elemente geometrice, elemente de compoziţie), prin formaţia impusă celui ce o utilizează (mod de gândire, modul de a vedea în spaţiu, mod de a înţelege uşor corespondenţa plan-spaţiu, măsură şi ordine în gândire), prin desen (ca instrument de lucru), geometria a devenit un element fundamental în domeniile cele mai diverse ale activităţii umane: ştiinţă, tehnică, artă, medicină, cultură, învăţământ, protecţia mediului,etc.

Ca principal element al proiectării, geometria este limbajul procesului de creaţie începând de la furnizare de date, idei de realizare, intuiţie a soluţiei şi imagini spaţiale finale, până la realizare. Ea se bazează pe schematizarea percepţiei vizuale, şi în final pe geometria decriptivă.

În proiectare (mecanică, instalaţii industriale, arhitectură, construcţii, electronică etc), în care desenul nu este un scop în sine, ci un mijloc, trebuie să se asigure corespondenţa spaţiu-plan, prin proiecţiile ortoganale şi prin pura geometriei descriptive. Deci geometria ca element al matematicii în tehnică şi artă, deţine puterea de sinteză şi creaţie.

În această direcţie orice educaţie matematică trebuie să cuprindă şi elementele fundamentale ale geometriei antice greceşti: ca factor generator de elemente, metodă (contact cu mediul înconjurător, vizualizare) şi rezultat final (creaţie spirituală şi materială, deci artistică, tehnică).

În “Formarea matematică” Dan Barbilian evoca încântarea sa de adolescent în faţa geometriei clasice greceşti remarcând: ”Le-am uitat pe toate acestea? Nu face nimic. Cultura este, după definiţia nu mai ştiu cui, ceea ce rămâne după ce ai uitat tot - aşadar, virtualităţile, predispoziţiile. Dar asta nu înseamnă că sunt pierdute. Sunt undeva la temelia fiinţei noastre, formează individualitatea noastră.”

prof. Codrescu Daniela


6

POÞI FACE APA SÃ PLUTEASCÃ ÎN AER?

Aerul se află peste tot în jurul nostru. Îl respirăm, îl folosim pentru a umfla cauciucurile mașinilor și îl simțim atunci când suflă vântul. Una dintre caracteristicile surprinzătoare ale aerului este aceea că nu-l putem vedea și nu-l putem gusta, deși, în anumite cazuri, îl putem simți, auzi și mirosi. Și totuși, este un element esențial al vieții noastre.

Atunci când se află într-un recipient, aerul exercită o presiune asupra pereților din jurul său. Este presiunea care creează vântul și vremea, care face avioanele să zboare și mingile să fie rotunde, care menține cauciucurile umflate și capabile să ruleze pe drum. Mai simplu spus, presiunea aerului este parte din tot ceea ce facem.

Iată un truc magic ușor, prin intermediul căruia putem face ceva ce nu este, de fapt, magie. Odată ce înțelegi cum funcționează presiunea aerului, îți poți uimi prietenii cu această demonstrație, iar apoi îi vei putea uimi din nou când le vei explica felul cum funcționează.

Materiale necesare: - un pahar mic, preferabil din plastic transparent; - o chiuvetă, o cadă de baie sau o tăviță, ca să captezi apa ce se varsă atunci când exersezi demonstrația; - o carte de vizită sau altă bucată de hârtie (trebuie să fie suficient de mare ca să acopere gura paharului).

Mod de lucru: 1. Umple paharul pe trei sferturi cu apă. Cantitatea de lichid nu este prea importantă, însă

va fi mai greu să faci trucul dacă paharul va fi plin. 2. Ține paharul deasupra apei și răstoarnă-l încet, ca să observi cum curge apa din el. 3. Acum umple din nou paharul cu apă și pune deasupra lui cartonașul, având grijă ca

acesta să-i acopere gura complet. 4. Apasă pe cartonaș încet dar ferm, în timp ce rotești ușor paharul cu capul în jos. 5. Ține mâna pe cartonaș câteva secunde, iar apoi îndepărteaz-o cu grijă. Cartonașul ar

trebui să rămână pe loc, iar apa să pară că plutește în interiorul paharului fără să fie susținută de ceva.

Ce se întâmplă? Atunci când ai răsturnat paharul prima dată, apa a curs din el deoarece gravitația a tras-o

în jos spre chiuvetă. Singurul mod în care poți împiedica să se întâmple asta e să găsești o forță capabilă să contracareze efectul gravitației. Această forță este presiunea aerului.

Atunci când pui cartonașul pe gura paharului, observi efectele presiunii aerului. Aerul de sub pahar împinge cartonașul în sus, la fel cum împinge tot ce se află în jurul tău. În acest caz, forța orientată ascendent a presiunii aerului este suficientă pentru a anula efectul gravitației asupra apei și a menține apa ”plutind” în interiorul paharului.

În funcție de duritatea cartonului folosit, este posibil să observi ceva apă începând să picure. Atunci când se întâmplă asta, etanșeitatea începe să cedeze, iar cartonașul nu mai poate împiedica gravitația să câștige bătălia. În scurt timp, toată apa se va vărsa.

prof. Melinte Louisa


7

CUM SE CONSTRUIEȘTE UN ACVARIU?

1. a. Materiale necesare: un vas de sticlă sau un cadru metallic vopsit și placat cu geamuri chituite. Fundul vasului poate fi din fier sau tablă zincată.

b. Plante de baltă: ciuma-apelor, sârmuliță, brădiș (specii care produc cantități mari de oxigen și mențin apa curată).

c. Pești exotici: gupii, xifofori (iubitori de apă caldă și puțin pretențioși în ceea ce privește cantitatea de oxigen) sau zebra, cardinali (trăiesc la o temperatură de minimum 17ºC fără variații bruște).

d. Pești autohtoni: carasul argintiu, bibanul soare, gambusia (specii relative iubitoare de apă rece și nepretențioase în privința cantității de oxigen).

2. Etapele construirii acvariului • Se pregătește stratul solid de pe fundul acvariului, dintr-un amestec de nisip și pietriș

foarte bine spălate. Mulți acvariști așează sub acest strat un amestec de două părți pământ de grădină, o parte pământ galben și o parte nisip bine spălat. Stratul se așează înclinat, mai înalt în spatele acvariului pentru a face posibilă acumularea resturilor de hrană și a dejecțiilor peștilor. În acest fel, ele vor putea fi evacuate mai ușor.

• După pregătirea fundului acvariului, se sădesc plantele de-a lungul a trei pereți, cel din față rămânând liber. Se pregătesc plantele prin curățarea frunzelor uscate, tăierea vârfului rădăcinelor și dezinfectarea timp de câteva minute într-o soluție de sare de lămâie (o linguriță la un litru de apă). După dezinfectare plantele se spală foarte bine. Ramificațiile rădăcinii se introduc într-o groapă din nisip, se acoperă cu nisipul din jurul ei și se fixează cu câteva pietre.

• Pentru decorarea acvariului se pot folosi pietre și cochilii de melci. • Se umple acvariul cu apă la temperatura camerei. Mai întâi se acoperă substratul din

acvariu cu hârtie de tip pergament, iar apa se va scurge ușor printr-un tub de cauciuc cu diametrul de 1 cm. Se acoperă acvariul cu o placă de sticlă sprijinită pe rondele de cauciuc.

• Acvariul, astfel creat, va fi supus unei perioade de probă (4-8 zile). În această perioadă se introduce un singur pește. Dacă după trecerea celor 8 zile peștele supraviețuiește se va popula acvariul cu alți pești exotici sau autohtoni.

3. Îngrijirea acvariului Un acvariu necesită o îngrijire permanentă: • Hrănirea peștilor se face cu hrană vie sau uscată (purici

de baltă, viermi) la ore regulate, o dată sau de două ori pe zi, pentru ca aceasta să nu rămână neconsumată;

• Resturile de plante și dejecțiile peștilor se evacuează prin sifonare, cu un tub de cauciuc, o dată pe săptămână;

• Se controlează zilnic temperatura apei; • O dată la două săptămâni sau chiar săptămânal se

înlocuiește cantitatea de apă pierdută prin evaporare cu apă proaspătă, aflată la aceeași temperatură cu apa din acvariu;

• Când peștii se mențin la suprafața apei (unde există mai mult oxigen) se impune înlocuirea parțială a apei (nu mai mult de 1/3 din volumul total al apei);

• În cazul morții peștilor apa se schimbă în întregime, amenajându-se un nou acvariu. prof. Sima Georgiana


8

CEASURI FLORALE

Ceasul floral prezintă cadranul marcat cu diferite plante, iar vestirea orelor este dată de

închiderea sau deschiderea corolei florilor, determinate de variația intensității luminii.

Fotonastiile se produc la anumite ore fixe, dependente de longitudine, latitudine, climă și

regiune, astfel încât nu poate exista un ceas floral universal, ci numai ceasuri locale. Edinburgh

Floral Clock este cel mai vechi ceas floral funcțional din lume se află în colțul de nord-est al

West Princes Street Gardens, lângă Foot of the Mound.

Cum se construiește un ceas floral?

Materiale necesare: o bucată mare de

material (pânză, in, carton etc.) de dimensiuni

diferite, un cerc confecționat din carton colorat,

franjuri, cifre confecționate din carton, lipici, creion,

foarfecă.

Mod de lucru: Se lipește cercul din hârtie colorată în

centrul materialului. Acesta va reprezenta

cadranul ceasului.

Pe cadran se lipesc cifrele care reprezintă

orele, iar în dreptul lor se lipesc razele

decupate din benzi subțiri de hârtie colorată.

În dreptul orelor indicate se vor desena/lipi imagini ale plantelor care își deschid

corola la ora indicată pe cadran.

Florile își deschid corolele la anumite momente ale zilei sau nopții (fotonastii). Există flori:

matinale: macul, florile de dovleac (ora 5,00); zorelele, cicoarea (ora 6,00); păpădia

(ora 7,00); garofița de grădină (ora 8,00); floarea soarelui (ora 9,00).

de amiază sau plante heliofile: se deschid după ora 10,00 – margareta, șopârlița,

măcrișul etc.

nocturne sau plante vesperale: laurul porcesc (ora 18,00), opățelul de noapte (ora

19,00), regina nopții (ora 20,00) etc.

Mirică Andreea, clasa a VIII-a A


9

ORIZONTUL LOCAL - caracteristici fizico-geografice -

Așezat într-un spaţiu binecuvântat de Dumnezeu și într-un cadru natural plin de farmec,

generaţiile trecute și prezente au dus cu ele frumuseţea sufletului și a credinţei în Dumnezeu. Oricare locuitor al aşezării, din orice vreme a timpului a simţit şi simte şi astăzi mândria că este slobozean și cu multă nostalgie, cu toţii, ne aducem aminte de anii copilăriei și adolescenţei care ne-au făcut să simţim frumuseţea sufletului românesc.

Comuna Slobozia Conachi este situată în partea de sud a județului Galați, la aproximativ 27 de kilometri nord-vest de orașul Galați, de o parte și de alta a drumului județean Galați - Pechea-Tecuci, în lungul râului Suhurlui.

Teritoriul comunei este traversat de paralela de 45o 30’ latitudine nordică și meridianul de 27o 47’ longitudine estică. Este formată din două sate: Slobozia Conachi și Izvoarele. Se învecinează la nord cu Pechea, Cuza Vodă, la sud-est cu Schela, la est cu Smârdan, la sud cu Independența, la sud-vest cu Piscu, la vest cu Tudor Vladimirescu.

Unitatea de relief de pe teritoriul comunei este CÂMPIA COVURLUIULUI ce prezintă interfluvii netede acoperite cu depozite foarte groase de loess și care au aspectul unor câmpuri înalte fragmentate doar de bazine torențiale scurte. Versanții sunt moderat înclinați, sunt afectați de eroziune, surpări și alunecări de teren. În lungul văilor Suhurlui, Lozova, Geru predomină relieful acumulativ reprezentat prin șesul aluvial format datorită eroziunii torențiale de pe versanți.

Altitudinea medie are valoarea de 65 m, altitudinea maximă absolută de 110 m în Movila lui Bucur, minima este de 8m în localitatea Izvoarele.

Comuna Slobozia Conachi are un climat temperat continental secetos datorită poziției geografice în estul țării și largei deschideri spre masele de aer continental de natură asiatică, reci iarna și calde vara.

Temperatura aerului are valori medii de 10,4o C, pentru luna ianuarie -3o C, luna iulie 22,6o C, rezultând o amplitudine de 25,6oC. Temperatura maximă absolută a fost de 39oC la 8 august 1904 iar minima absolută a fost de -28,6oC în februarie 1926. Amplitudinea absolută a fost de 67,6°C.

Precipitațiile atmosferice au valori de 400 mm/an și cad în special în sezonul cald aprilie-septembrie 59%,datorită influențelor convecției termice locale și a celei frontale care este legată de ciclonii dezvoltați deasupra Mării Mediterane. Un fenomen meteorologic caracteristic zonei este seceta.

Cel mai cunoscut vânt în comună este CRIVĂȚUL. Fenomene meteorologice deosebite sunt în sezonul cald: roua, ploile torențiale,

grindina iar pentru sezonul rece: înghețul, bruma, chiciura, poleiul, ceața. Cele mai importante râuri sunt: Suhurlui, Geru care sunt cursuri permanente și Lozova

curs intermitent. Suhurlui are o lungime de 61 km din care aproximativ 13 km pe teritoriul comunei noastre

pe care o străbate de la N la S. Principalii afluenți pe care îi primește pe teritoriul comunei sunt: Breana, Ursoaia, Caina, Cătina, după care se varsă în Siret ( localitatea Piscu).


10

Vegetația aparține zonei de stepă, reprezentată de ierburi mărunte cu specii de negară,

păiușul, pirul cristat, bărboasa, pelinul, lucerna și arbuști: porumbarul, murul, măceșul. Fauna din zonă aparține provinciei sarmato-pontice adaptată stepei și silvostepei dar

apar sporadic și o serie de specii est–mediteraneene.

Fauna de stepă este mai saracă datorită expansiunii agricole. Mamiferele sunt

reprezentate de rozătoare: popândăul, șoarecele de stepă, șoarecele pitic, șoarecele de câmp, hârciogul. Se dezvoltă în număr mare șoarecele de casă, șobolanul de casă, iepurele. Păsările caracteristice sunt: prepelița, potârnichea ,graurul, cinteza, porumbeii, guguștiucul, turturica, prigorile, presurile, câneparul, cucu, vrăbiile, ciorile, rândunelele, lăstunii, sitarul, uliul de stepă unele specii doar poposesc în unele perioade în acest loc. Dintre reptile întâlnim șarpele de casă, șopârla de stepă, iar de la amfibieni buhai de baltă, broasca de lac, broasca brună de pământ. La nevertebrate amintim omida, cariul de scoarță și insecte: cosari, greieri, lacuste, fluturi de câmp, scarabei.

Fauna acvatică cuprinde: șobolanul de apă, barza, broasca de lac, iar la pești întâlnim bibanul, țiparul, porcușorul de nisip.

Una din componentele fizico-geografice de bază din comună o constituie solul, definit și ca resursă naturală prioritară cu utilizare îndelungată. Pe teritoriul comunei se întâlnesc soluri ce aparțin claselor molisoluri care este cea mai răspândită, ocupând 84,52% din teritoriul comunei și sunt reprezentate de: cernoziomuri tipice și cambice. Aceste soluri s-au format pe roci sedimentare, sub vegetație ierboasă și au cea mai mare fertilitate fiind utilizate cu succes în circuitul agricol pentru cultivarea grâului, porumbului, floarea soarelui.

Solurile neevoluate, trunchiate și desfundate sunt reprezentate de: soluri aluviale pe valea Suhurlui, erodisoluri pe versanți sunt slab productive și ocupate de pășuni de slabă calitate, coluvisoluri la baza versanților și soluri desfundate în arealele viticole 6,08%.

Principala resursă bine valorificată de-a lungul timpului în comună a fost solul care a asigurat productii agricole mari. Alte resurse valorificate sunt: apa, pășunile, pietrișurile, nisipurile, argila iar de curând resursele de petrol.

prof. Manole Carmen


11

POLUAREA SOLULUI Solul, ca şi aerul şi apa, este un factor de mediu cu influenţă deosebită asupra sănătăţii.

De calitatea solului depinde formarea şi protecţia surselor de apă, atât a celei de suprafaţă, cât mai ales a celei subterane.

Poluarea solului este considerată o consecinţă a unor obiceiuri neigienice sau practici necorespunzătoare, datorată îndepărtării şi depozitării la întâmplare a deşeurilor rezultate din activitatea omului, a deşeurilor industriale sau a utilizării necorespunzătoare a unor substanţe chimice în agricultură. Ținând cont de faptul că populaţia lumii a crescut la peste 6 miliarde de locuitori, se pune problema dacă numărul lor exercită o presiune demografică asupra mediului înconjurător. Se pune problema dacă solul poate asigura hrana necesară unei populaţii atât de numeroase. Nu încape îndoială că solul este capitalul cel mai preţios de care dispune omul, pentru satisfacerea nevoilor şi ambiţiilor sale.

La urma urmelor, cel puţin, până la inventarea fotosintezelor artificiale, cu toţii depindem de stratul subţire şi roditor de la suprafaţa pământului, de unde se extrag resursele necesare vieţii. Unul din marile paradoxuri este acela că omul tinde să-şi pericliteze izvorul vieţii şi al forţei din neştiinţă, lăcomie sau neglijenţă. Omul este interesat să introducă în agricultură suprafeţe tot mai mari de teren, iar alte suprafeţe le defrişează pentru a crea drumuri, a construi uzine şi oraşe, având loc astfel un adevărat duel între frunză şi asfalt.

De la toporul care a doborât primul arbore, pădurile au pierdut jumătate din întinderile lor, în timp ce omenirea s-a multiplicat de mii de ori. Distrugerea pădurilor s-a soldat, de-a lungul timpului, cu efecte dezastruoase. Pădurilor le revine un rol însemnat în fixarea stratului, relativ subţire, de sol fertil, mediu germinativ al masei vegetale.

O altă mare sursă de distrugere a solului revine râurilor dezlănţuite, care fac ravagii, spălând nemilos fertilitatea solului.

Elementele poluante ale solului sunt de 3 categorii: – elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, viruşi, paraziţi), eliminate de om

şi de animale, fiind în cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integrantă din diferite reziduuri (menajere, animaliere, industriale);

– elemente chimice, care sunt în cea mai mare parte, de natură organică. Importanţa lor este multiplă: ele servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte şi rozătoare, suferă procese de descompunere cu eliberare de gaze toxice, pot fi antrenate în sursele de apă, pe care le degradează;

– elemente fizice, care provoacă dezechilibrul compoziţiei solului, ca: inundaţii, ploi acide, defrişări masive.

Crăciun Andreea, clasa a VII-a B


12

RECICLAREA. DE CE SE RECICLEAZĂ DEȘEURILE?

În vederea reciclării sau refolosirii şi depozitării deșeurilor în condiţii de igienă, trebuie

cunoscute tipurile de deşeuri pe care le produce astăzi economia umană. Reciclarea deşeurilor asigură o soluţionare a contradicţiei dintre cerinţele procesului de

creştere economică şi caracterul restrictiv al cantității resurselor naturale. Refolosirea deşeurilor nu este o acţiune simplă, deoarece depinde de posibilitatea de a

aduna şi sorta deşeurile, cât şi de utilizarea lor ca materie primă în industrie. Reciclarea reprezintă unul dintre cele mai bune mijloace de prevenire a poluării, și de

conservare a materiei prime. Prin reciclare, aproape toate materialele folosite la obţinerea unui produs sunt redate în folosinţă prin reprelucrarea sau reutilizarea lor.

Procesul de reciclare nu reprezintă o noutate deoarece este întâlnit în natură. De ce să se recicleze deşeurile? Iată câteva răspunsuri:

1. Conservarea resurselor naturale este necesară deoarece ele sunt în scădere. Reciclarea este o soluţie a problemei.

2. Economia de energie este importantă deoarece producerea ei provoacă multe daune mediului înconjurător. Printre aceste daune amintim exploatarea combustibililor fosili, producerea de gaze ce provoacă poluarea aerului, ploile acide şi efectul de seră. Reciclarea materialelor economiseşte energia, deoarece reduce numărul de procese industriale necesare

producerii ei. De exemplu reciclarea aluminiului salvează 95% din energia necesară producerii lui.

3. Prevenirea poluării este importantă deoarece fabricarea majorităţii produselor provoacă poluare provenind atât din procesele industriale de producţie, cât şi din folosirea energiei. De asemenea, depozitarea deşeurilor în gropi de gunoi sau în alte locuri,

provoacă probleme serioase de poluare. 4. Protejarea mediilor de viaţă se realizează și prin protejarea materiilor prime care sunt

exploatate prin minerit, proces ce are loc în zone naturale, unde viaţa plantelor şi animalelor este pusă în pericol.

5. Prevenirea problemelor ecologice viitoare constă în faptul că reciclarea împiedică scăderea cantităţii de materii prime, care ar duce la creşterea preţului acestora.

Astfel ar creşte preţurile pe piaţă, ceea ce ar însemna o instabilitate economică cu efecte sociale.

Reciclarea este un proces ce poate crea locuri de muncă. Ea cuprinde câteva faze: • colectarea selectivă pe diferite tipuri de deşeuri ( sticlă, metal, carton, hârtie, mase

plastice ) în containere speciale; • depozitarea lor în centre de colectare; • transportarea lor; • asigurarea tehnologiei şi a echipamentelor de reciclare în întreprinderile specializate care

primesc deşeuri; • asigurarea calităţii produselor obţinute prin reciclare, pentru a putea fi competitive cu

produsele similare obţinute din materia primă obişnuită; • informarea şi educarea populaţiei în vederea folosirii produselor obţinute prin reciclare.

Dima Carmen, clasa a VII-a B


13

CURIOZITĂȚI DIN LUMEA ANIMALĂ

Există nu mai puțin de 920.000 de insecte, 6.000 de reptile, 6.723 de amfibieni și 4.260 de mamifere pe pământ.

La majoritatea speciilor, masculul este mai mare decât femela. Nu și în cazul anacondelor, unde lucrurile stau exact pe dos: femela este de 3 până la 5 ori mai mare decât masculul.

Capul călugăriței (Mantis religiosa) are o poziție cu totul specială. Este singura insectă care își poate roti capul la 360 de grade. O altă ciudățenie este faptul că are 2 ochi compuși și 3 ochi simpli.

Stiați că și câinii au amprente? Doar că ale lor nu se află pe degete, ci pe nas. Fiecare câine are o amprentă unică și poate fi identificat după aceasta.

Tigrii au și pielea în dungi, nu doar blana. În total au aproximativ 100 de dungi. Modelul lor este unic pentru fiecare tigru, la fel ca amprentele la oameni.

Gândacii decapitați pot trăi mai mult de o săptămână (cam 10 zile). Girafa este cel mai înalt animal de pe planetă, dar are și o limbă deosebit de lungă

(aproximativ 50 cm), pe care o folosește să se curețe în urechi. Peștii sabie au cea mai mare viteză de înot: 109 km/h. Cel mai încet înotător este

căluțul de mare, care se deplasează cu o viteză de 0,16 km/h. Papilele gustative ale fluturilor se află pe piciorușe. Astfel își caută frunzele cele mai

potrivite, pe care să poată depune ouă și care să poate fi apoi consumată de omizi. Struțul este o pasăre care nu poate zbura, dar poate alerga cu o viteză de peste 110

km/h. Ochii acestei păsări sunt la fel de mari ca și bilele de biliard, iar creierul este mai mic decât ochii.

Broască Sabina, clasa a VI-a B

CURIOZITĂȚI DIN LUMEA VEGETALĂ

Un aer poluat conținînd 0,10 g anhidridă sulfuroasă pe metru cub este complet epurat dacă traversează lent un hectar de pădure de fag, deoarece vegetația îl poate fixa și chiar metaboliza.

Rădăcina lucernei poate să ajungă până la 10 m adâncime. Gutuile, numite și "merele de aur" conțin substațe care stimulează ficatul și pancreasul

și combat destul de eficient cancerul. Un gutui bine îngrijit trăiește și rodește 40-50 de ani. Un arbore de fag, de 25 m înălțime și cu diametrul coroanei de 15 m, produce într-o oră

1,7 kg de oxigen, ceea ce reprezintă necesarul de oxigen al unui om pentru trei zile. Lichenii pot supraviețui în spațiu! Aceștia au fost expuși, în vid, la temperaturi extreme

și la radiații ultraviolete, timp de 14 zile. Concluzia a fost că sunt atât de adaptabili și de rezistenți, că ar putea supraviețui și pe solul plantetei Marte.

Alga verde Chlorella, "hrana cosmonauților", asigură și oxigenul în cabinele navelor cosmice.

Un gram de sol conține circa 50-100 de milioane de bacterii. Stroe Cosmin, clasa a V-a B


14

CHIMIȘTI ROMÂNI și contribuția lor la dezvoltarea chimiei

1. Nicolae Teclu (1839 - 1916) – primul chimist român. Inventator de aparatură chimică. A

descoperit becul cu gaz care îi poartă numele. Profesor de chimie la Academia din Viena. 2. Petru Poni (1841 – 1925) – întemeietor al Școlii Românești de Chimie. A creat

terminologia chimică românească. Autorul primului manual de fizică și chimie din România. 3. Constantin Istrati (1850 – 1918) – fondatorul Școlii Românești de Chimie Organică.

Profesor și autor de manuale. Lucrarea sa, ”Curs elementar de chimie” a fost tradusă în mai multe limbi.

4. Lazăr Edeleanu (1861 – 1941) – chimist român care a cercetat petrolul românesc. Cunoscută şi aplicată şi astăzi în multe state, metoda de purificare a petrolului lampant cu dioxid de sulf poartă numele său. Membru al Societății de Științe Naturale din Moscova. Distins cu medalia Redwood (Anglia).

5. Gheorghe C. Longinescu (1869 – 1939) – profesor de chimie anorganică la Facultatea de Științe din București. Desăvârșit pedagog și autor a numeroase tratate de chimie. El a adus contribuţii substanţiale în domeniul chimiei organice şi mai ales în analiza chimică gravimetrică.

6. Gheorghe Spacu (1883 – 1955) – a studiat proprietățile unor numeroase substanțe chimice și a creat Școala Românească de Chimie Analitică. A pus bazele unor laboratoare destinate studiului combinațiilor complexe. A fost membru al Societăților de Chimie din Paris, Berlin, Viena, Washington.

7. Radu Cernătescu (1894 – 1958) – a cercetat structura a numeroase substanțe, folosind metode fizico-chimice. Sintetizează substanțe noi.

8. Eugen Angelescu (1896-1968) – personalitate marcantă a învăţământului şi cercetării din domeniile chimiei organice, a introdus metodele fizice în cercetarea compuşilor organici. A obţinut rezultate valoroase, unanim recunoscute, în domeniul chimiei coloidale.

9. Costin D. Nenițescu (1902 – 1970) – a creat primul institut de cercetare în industria chimică. A avut contribuții în chimia izomerilor, halogenilor, acizilor, polimerilor. A condus Secția de Științe Chimice a Academiei Române.

10. Raluca Râpan (1894 – 1975) – chimistă, membră titulară a Academiei Române. S-a bucurat de preţuire în activitate şi viaţă ca profesor, prin vocaţie şi educator. A susţinut o intensă activitate ştinţifică şi didactică, printre cărţile sale numărându-se „Chimia metalelor” şi „Tratat de chimie analitică”.

Drăgan Mihaela, Oprea Eduard, clasa a VIII-a B


15

TOP 5 DESCOPERIRI ACCIDENTALE

ÎN CHIMIE

Cred că tuturor ne place să citim diferite topuri, fie că e vorba de un top al celor mai bune

filme, mașini, echipe de fotbal sau altele, din diferitele domenii născocite de mintea umană.

În cazul de față avem de-a face cu un top al unor descoperiri imprevizibile care au jucat un

rol important în evoluția științei și a lumii moderne.

1. Zaharina

Zaharina, îndulcitorul artificial pe care, de obicei,

îl punem în cafea, a fost descoperită în anul 1879 de

chimistul Constantin Fahlberg, care încerca să

găsească noi utilizări pentru smoala de cărbune.

Acesta s-a întors acasă după o zi de muncă și, pentru

că nu s-a spălat pe mâini înainte de masă, a observat

că rulourile pe care le mânca erau foarte dulci.

Chimistul și-a dat seama că gustul dulce se datorează mâinilor sale murdare. A două zi

s-a întors în laborator și a început să-și guste “munca”, până când a descoperit punctul dulce.

2. “Praful inteligent”

Majoritatea persoanelor ar fi destul de supărate dacă tema le-ar exploda în față și s-ar

fărâmița într-o mulțime de bucăți.

Nu este însă și cazul studentei Jamie Link de la Universitatea din California. În timp ce

Link lucra la proiectul de doctorat în chimie, o bucată de silicon a explodat pur și simplu. După

momentul acela, ea a observat că micile bucăți de silicon, rezultate din explozie, funcționau în

continuare ca senzori.

Pentru “praful inteligent” Jamie Link a primit un premiu de inventică în anul 2003. Acești

mici senzori pot fi utilizați pentru a verifica puritatea apei potabile sau a apei de mare, pentru a

identifica diferite particule din aer și chiar pentru a localiza și distruge tumorile din corp.


16

3. Coca-Cola

A fost inventată de farmacistul John Pemberton, în timp ce

încerca să prepare un remediu pentru durerile de cap.

Pemberton a amestecat mai multe ingrediente, care sunt

păstrate secrete și acum, și așa a rezultat cea mai celebră băutură

răcoritoare.

Cola a fost comercializată timp de opt ani în farmacii, ca

medicament, înainte de a deveni suficient de populară pentru a fi

vândută în sticle.

4. Plasticul

A fost descoperit, din greșeală, de chimistul Leo

Hendrik Baekeland.

El încerca să obțină o alternativă mai ieftină pentru

bachelită (o rășină sintetică, utilizată ca materie plastică

pentru confecționarea unor obiecte tehnice sau de uz

casnic).

În timpul experimentelor sale, Baekeland a obținut un

amestec maleabil care putea să reziste la temperaturi ridicate fără a se distorsiona. De atunci,

plasticul, este folosit la scară largă.

5. Penicilina

A apărut în anul 1928, în timp ce inventatorul său, bacteriologul scoțian Alexander

Fleming, se afla în vacanță. Fleming a uitat să-și curețe instalația de lucru înainte de a pleca în

vacanță și când s-a întors a observat o ciupercă ciudată pe câteva din culturile sale de bacterii.

În plus, a observat că bacteriile pe care se afla acea ciupercă nu se mai dezvoltau. Penicilina

este și astăzi unul dintre cele mai utilizate antibiotice la nivel mondial.

Ivaşcu Anca, clasa a VIII-a A


17

GHICITORI Pamântul, Soarele şi Luna Pe locul lor dintotdeauna La unele răstimpuri, iacă De-a v-aţi ascunselea se joacă Cu viteza cea mai mare Liniar se răspândeşte De nu-i sursă ea dispare Şi la viaţă te trezeşte.

Când lumina trece, frate Din aer în apă, sticlă, Aşa cum scrie şi-n carte Direcţia ea şi-o schimbă.

Mă aflu în substanţe animale Mă aflu şi-n substanţe vegetale, De vreţi să ştiţi, mă aflu şi-n sifon Pus în sobă, mor Iar diamantu-l fac strălucitor Sunt cunoscutul....

Dragu Ana, Mirică George, clasa a VII-a B

Atmosfera 1. Continentul situat în jurul Polului Sud 2. Se aprind în ionosferă 3. Învelișul de aer 4. Stratul cel mai important al atmosferei 5. Pământul și atmosfera au formă ................... 6. Se formează în troposferă și aduc precipitații 7. Conține stratul de ozon 8. Cea mai mare sursa de poluare a atmosferei 9. Fenomene luminoase ce iau naștere în ionosferă 10. Sursa de lumină și caldură a Pământului. 11. Ploi ce distrug plantele A-B Stare de încălzire sau răcire a aerului

Manole Ioana, clasa a V-a B

Ocup acelaşi loc În căsuţa din sistem (periodic) Cu atomi de acelaşi fel Cu acelaşi număr de protoni Dar număr diferit de neutroni. Unul numai cuvântează, Doi se uită şi veghează, Iar alţi doi, care-au rămas, Stau şi-ascultă fără glas. Bate fără încetare, Începând de la născare. Noi spunem ca ea Cuprinde toată dragostea. Cine-mi spune dintr-o dată Câte colţuri are o roată?

1

23

4

56

7

89

1011

A

B


18

REBUS 1. Are ca unitate de măsură gradul kelvin; 2. Trecerea unui corp din stare solidă în stare gazoasă se numeşte ……; 3. Propagarea căldurii în lichide sau gaze, din aproape în aproape cu transport de substanţe se numeşte ……; 4. Unitatea de măsură a enegiei; 7. Unitatea de măsură pentru forţă; 5.Presiunea exercitată de aer este presiune ……; 8. Fizicianul cunoscut prin sintagma „Evrika!”; 6. Vasele care comunică la partea inferioară; 9. Este egală cu raportul dintre forţă şi suprafaţă.

A-B Instrument de măsură pentru presiune

Grosu Mădălin, clasa a VIII-a B

UMOR... fizico-chimic

Un fizician, un biolog și un chimist mergeau la ocean pentru prima dată. Fizicianul a văzut oceanul și a fost fascinat de valuri. A spus că vrea să facă niște cercetări cu privire la dinamica fluidă a valurilor și a intrat în apă. În mod evident, s-a înecat și nu s-a mai întors. Biologul a spus că vrea să cerceteze flora și fauna oceanului, astfel încât a intrat în apa. Nici el nu s-a mai întors. Chimistul a așteptat vreme îndelungată, după care a notat următoarea observație: "Fizicianul și biologul sunt solubili în apa oceanului." Un fizician îi spune soției sale: - Draga mea, ești din ce în ce mai atrăgătoare! - Ești nebun? Nu vezi cât m-am îngrășat?! - Păi tocmai! Cu cât crește masa, crește și forța de atracție! Semnificații „originale” pentru un chimist: Un proton – am un dolar; Un electron – sunt dator un dolar; Un neutron – sunt lefter. Pisicile sunt făcute din fier, litiu, sodiu. FeLiNa.

Pavel Diana, Manea Cosmin, clasa a VII-a B

12

34

56

78

9

A

B

„A instrui pe tineri cum se cuvine

nu constã în a le vârî în cap mulþime de cuvinte,

fraze, expresiuni ºi opiniuni din diferiþi autori,

ci a le deschide calea cum sã priceapã lucrurile.”

COMENIUS

Documents

ªCOALA GIMNAZIALÃ NR. 1 SLOBOZIA CONACHI - … · piramidă şi aria cercului. ... este, după definiţia nu mai ştiu cui, ceea ce rămâne după ce ai uitat tot - aşadar, virtualităţile,