UNIVERSITATEA: SPIRU-HARETFACULTATEA DE DREPT ŞI ADMINIATAŢIE PUBLICĂMASTER: „ŞTIINŢE PENALE”,ANUL I SEMESTRUL I CURS ZITEMĂ DE REFERAT LA DISCIPLINA :INSTITUŢII ALE DREPTULUI PENAL EUROPEAN

ACORDUL SCHENGEN

Coordonator: conf.univ. dr. IONEL OLTEANU

CRISTESCU SOFIA-IOANA

1

Cuprins

1. Introducere………………………………………………………………………

…....... 5

2. Semnarea

acordului…………………………………………………………………..... 8

3. Scopul

Acordului............................................................................................................. 9

4. Sistemul Informatic

Schengen……………………………………………………....... 12

5. Viza

Schengen………………………………………………………………………..... 13

6. Aderarea Romaniei la Acordul

Schengen……………………………………….........16

7. Bibliografie…………………………………………………………………………

…... 3

8. Abrevieri...................................................................................................................

........ 4

2

Bibliografie

http://www.diplomatie.be/EN/travel/visa/faqDetail.asp?TEXTID=40151

http://europa.eu/scadplus/leg/en/lvb/l33020.htm

http://en.wikipedia.org/wiki/Schengen_Agreement

http://en.wikipedia.org/wiki/Schengen_Information_System

http://www.dataprotection.ro/servlet/ViewDocument?id=235

http://www.consilium.europa.eu/cms3_fo/showPage.asp?id=1178&lang=en

http://www.ziare.com/Aderarea_Romaniei_la_Schengen_in_2011_este_realizabila-

525631.html

http://www.schengen.mira.gov.ro/index13.htm

http://www.immihelp.com/visas/schengenvisa/

http://en.wikipedia.org/wiki/

Schengen_Agreement#Status_of_membership_and_implementation

3

ABREVIERI

S.I.R.E.N.E.: Supplementary Information Request at the National Entry sau

Cerere de Informaţii Suplimentare la Nivel de Stat;

U.E: Uniunea Europeană;

NSIS: National Schengen Information System ori Sistemul Informatic National de

Semnalări;

SIS: Sistemului Informatic Schengen;

CSIS: Central Schengen Information System sau Sistemul Informatic Central de

Semnalări;

FTD: tranzitului terestru;

FRTD: tranyitul feroviar;

A.N.S.P.D.C.P.: Autoritatea Naţionala de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu

Caracter Personal;

M.I.R.A: Ministerul Internelor si Reformei Administrative;

4

Acordul Schengen

Acordul Schengen, numit după orăşelul din Luxemburg unde a fost semnat la

data de 14 Iunie 1985 de catre : Germania, Franta, Belgia, Olanda si Luxembourg,

avea sa intre in vigoare 10 ani mai tarziu, la data de 26 Martie 1995, până atunci

alăturandu-se : Grecia, Italia, Islanda, Spania, Norvegia, Portugalia, Suedia,

Finlanda, Danemarca si Austria. La data de 27 Decembrie 2007 numarul statelor

membre creste prin ratificarea acordului de catre : Slovacia, Malta, Polonia,

Slovenia, Lituania, Letonia, Cehia, Estonia si Ungaria.

Acest tartat ofarea cetăţenolor din statele member să circule liber în spaţiul

nou creat adică: nu mai exista controlul vamal, puteau să se angajeze pe teritoriul

oricarui stat membru astfel încât să aibă posibilitetea să ceră azil în caz de

persecutare de personane din statul de origine pe motiv de etnie sau religie. A fost

introdus în Tratatul de la Amsterdam din anul 1997 care are în vedere masuru de

control riguroase la graniţele externe ale U.E.,colaborarea între orgenele judiciare

şi poliaţeneşti ale statelor membre cât şi o prezentare a politicii de acordare a

vizelor şi a controlului vamal la ganiţele externe.

Scopul acestui pact a fost crearea unui teritoriu de libera circulaţie în interiorul

Uniunii Europene, o libertate mai mare pentru cetăţeni de a-şi muta serviciul in altă

5

ţară membră, ceea ce a dus la o usurare in posibilitatea migraţiei forţei de munca

dintr-un stat în altul, o mai buna coordorare şi cooperare între organele statelor

membre ale acordului fară a aduce atingere ordinii publice ori suveranitaţii vreunui

stat.

Este singurul program de care dispune Uniunea Europeană pentru aputea avea

contrului asupra frontierei stăine decât cel al acquis-ul Shengen.. Prin urmare

criteriul în interpretarea noţiunii „controlului de nivel înalt al frontierei externe”

trebuie căutat în acquis-ul Shengen, apreciind în acelaşi timp că parţial reprezintă o

noţiune politică.

Cerinţele de bază pentru un control efectiv a frontierei externe poate fi găsit în

Capitolul II a Convenţiei Shengen şi în aşa numitul „Manualul Comun pentru

Frontierele Externe”.1 Grupul de Lucru a Evaluări Shengen nu se împotriveşte

acetui tip de reguli, ba chiar mai mult introduce şi o serie de criterii şi cerinţe

inclusiv cele referitoare la controlul de frontieră externă care sunt îndeplinite

primele după care urmează eliminarea controlelor interne..

Criteriile nu sunt aplicate numai prin intermediul procesul de largire curent,

fiind formulate ocazional, în funcţie de caracteristicile pe care le prezintă ţara

respectivă de altfel reprezentând un subiect pentru eveluare. În acest caz Grupul de

Lucru a Evaluării Shengen are rol de evedenţiere a recomandărilor şi celor mai

bune practici.

După procesul de aderare, la hotarele externe temporare2 de asemenea se cere

un control al frontierei la un nivel suficient de înalt, în timp ce se apreciază dacă

acele aranjamente speciale la aceste frontiere sunt justificate de a consolida

cooperarea dintre viitorii parteneri Shenghen. Aceste tipuri de controale se 1 Unele părţi ale Manualului Comun încă rămân confidenţiale, vezi Decizia Consiliului 2000/751/CE.2 Frontierele naţionale dintre noile state membre şi ţările candidate rămase. În principiu, se aplică la fel şi pentru hotarele naţionale dintre noile state membre şi dintre noile state membre şi statele deja membre ale spaţiului Shengen.

6

realizează pentru a se efectua o bună taranziţie atunci cân cele de nivel exterior sun

eliminate şi pentru a evita investiţiile nefolosittoare societăţii. Sistemul de control a

frontierei ar trebui să se bazeze pe cooperarea cu autorităţile care operează pe

cealaltă parte a frontierei. Trebuie să existe o cooperare din parte ambelor părţi a

frontierei externe temporare adică: cei care traverseză trebuie să fie verificat,de

autorităţile de control din ambele părţi a frontierei astfel încât sa-şi îndeplinească

egal toate sarcinile. Atunci când este posibil, ar trebui să se dea considerare

infrastructurii comune şi echipamentului comun sau mobil, precum şi controalelor

comune.

Astfel de mecanisme, infrastructură şi echipamente oferă o bază solidă pentru

cooperarea efectivă dintre autorităţile relevante care îşi îndeplinesc obligaţiile pe

teritoriul frontierei, chiar şi după procesul de aderare la Uniunea Europeană a

ţărilor candidate, mai ales în implementarea cooperării în trecerea frontierei.3

Lucru care s-ar putea face mai simplu dacă procedura de control ar fi mai

discretă acesta dându-i posibilitatea atât personei cât şi pachetelor să traverseze

frontiera mai uşor.

Statele Membre Shengen sunt responsabile pentru controlul frontierei

Shengen, asta până când controlul intern este eliminat referitor la noile state

membre. După aderare cetăţenii noilor satate nu sunt cetăţeni unei terţe ţări şi de

aceea nu terbuie să mai îndeplinescă aceleşi condiţii de intrare în ţară.

Pentru cetăţenii Statelor membre UE, va fi suficient doar prezentarea sau

efectuarea unui document de călătorie.

Atunci când controlul frontierei intern este eliminat cu un nou stat membru,

Acquis-ul Shengen capătă forţă deplină şi astfel noul stat devine responsabil pentru

3 Ar trebui să se acorde atenţie că aranjamentele de control la hotarele externe temporare ar putea rămâne folositoare la efectuarea controalelor frontierei interne, ca să se aplice Art. 2 (2) a Convenţiei Shengen.

7

protecşia graniţelor externe Shengen conform acestuia. Aceasta, de asemenea,

include şi hotarele cu acele state membre sau ţări candidate cu care hotarele interne

nu au fost încă eliminate.

Semnarea acordului

Ideea tratatului a luat fiinţă în urma dezbaterilor statelor membre in anii `80,

când unele dintre ele erau de părere că libertatea de circulaţie trebuia sa fie un

privilegiu acordat doar cetatenilor Uniunii Europene, acestea fiind in favoarea

mentinerii granitelor interne pentru a detine un control mult mai strict asupra

persoanelor extracomunitare care tranziteaza teritoriul U.E. În anul 1985 Belgia,

Olanda, Germania, Franţa şi Luxembourg s-au înţeles să elimine ganiţele ce le

despărţeau acest lucru a avut loc datorită neînţelegerilor dintre statelor comunitare.

Teritoriul statelor participante la acest act va lua denumirea de “Spatiul Schengen”

după oraşelul din Luxembourg în care a fost semnat. După 10 ani pe data de 26

Martie 1995 intră în vigire tratatul şi astfel dispar graniţele dintre state. Cu timpul,

alte state vor considera facila aderarea la acest tratat astfel că celor 5 ţări fondatoare

li se adauga : Italia pe 27 Noiembrie 1990, Spania si Portugalia pe 25 Iunie 1991,

Grecia pe 6 Noiembrie 1992, Austria pe 28 Aprilie 1995, Danemarca, Suedia si

Finlanda 19 Decembrie 1996, ajungând să numere un total de 25 de state în

prezent. Prin incorporarea Acordului in Tratatul de la Amsterdam acesta a fost

ratificat către toate statele Uniunii Europene, devenind obligatorie preluarea aquis-

ului Schengen in dreptul intern. Irlanda si Marea Britanie au refuzat să adere la

Acordul Schengen motivând existenta Tratatului Zonei comune de trecere între

8

cele doua, tratat la care Irlanda ar fi trebuit să renunţe prin adoptarea Acordului

Schengen.

Marea Britanie face o cere prin care îşi exprimă dorinta de a lua parte la

Tratatul Schengen incepand cu luna Martie a anului 1999, dar numai în problemele

ce ţin de cooperare poliţieneasca, lupta împotriva traficului de stupefiante şi de

Sistemul Informatic Schengen. Irlanda cere aderarea in Iunie 2000, optând pentru o

preluare parţiala a tratatului, dorind sa coopereze in aceleasi domenii ca şi Marea

Britanie.

În urma evaluarii termenilor si condiţiilor cerute de cele 2 state, Consiliul

Europei decide la 22 Decembrie 2004 obligativitatea implementarii aquis-ului

comunitar privind spatiul Schengen in legislatiile celor două ţări.

In anul 2002 încep negocierile cu Elvetia pentru aderarea, iar la 26

Octombrie 2004 Elvetia devine membră a Spaţiului Schengen. La data de 1

Decembrie 2006 Liechtenstein depunde o cerere de a deveni membra la acord,

cerere care inca se afla in discutie.

Scopul Acordului

Scopul principal al acordului este creerea spaţiului al libertăţii, justiţiei şi

securităţii care să nu lezeze cumva principiile fundamentale ale unui stat

membruPrincipalul scop al acestui acord a fost creearea unui spaţiu al

justitiei,înscrise în Constituşia unui stat membru care ia parte la acest tratat prin

desfiinţarea graniţelor interne şi întarirea cooperarii între state în domeniile

poliţienesc şi judiciar. Totuşi problema centrală care a dus la neînţelegerile dintre

state şi a fost imboldul necesar dat celor cinci state fondatoare pentru a pune

bazele şi a creea acest pact pentru libera circulatie a persoanelor si eliminarea

graniţelor interne.

9

Pentru a asigura reusita acestui tratat, statele semnatare au luat o serie de

măsuri care au uşurat aplicarea prevederilor înscrise în acesta : desfiinţarea tuturor

graniţelor interne între state; uniformizarea procedurilor privind intrarea in spaţiul

Schengen prin graniţele externe; separarea în aerogari şi porturi a persoanelor care

sunt cetateni ai statelor Schengen de cetatenii statelor terţe; cooperarea între

instituţiile guvernamentale privind supravegherea si menţinerea securitatii

granitelor interne; crearea unui set de reguli ce vor fi aplicate in analizarea cererilor

de azil; introducerea dreptului de urmărire a infractorilor pe teritoriul altui stat;

crearea Sistemului Informatic Schengen.

Libera circulatie a persoanelor în interiorul acestui spatiu presupune si o libera

circulatie a mărfurilor, a forţei de munca, cât si o libertate de stabilire pe teritoriul

oricarui stat. Toate aceste libertăţi trebuie indeaproape supravegheate de organele

poliţienesti ale statelor participante la tratate pentru a evita probleme de natura sa

aduca destabilizarea ordinii publice. Astfel că statele participante şi-au dat acordul

pentru cooperare interguvernamentala între institutiile judiciare si poliţienesti

pentru a păstra o evidenţă cât mai exacta a persoanelor ce tranziteaza ori se

stabilesc în acest spatiu. Eliminarea graniţelor interne între membrii Pactului

Schengen a dus totodata si la o înasprire a controlului vamal în exteriorul acestora.

Înainte de implementarea acordului, cetaţenii ţarilor vest europene puteau

calatori în statul vecin folosind doar pasaportul sau cartea de identitate ca metoda

de identificare, însa unele state cereau ca persoanele care le tranzitează ţara să aibă

o viză care să le faciliteze accesul, astfel ca un întreg sistem birocratic menit să

pazească graniţele fiecarei ţari a fost închis.

Libera circulaţie a persoanelor în interiorul acestui spaţiu a facilitat totodata o

mult mai usoara migraţie a forţei de munca, cetaţenii anumitor state participante la

acest pact au gasit o mai mare usurinţa în a părăsi ţara natala pentru a se stabili într-

10

un alt stat al uniunii unde nivelul de trai şi perspectiva găsirii unui loc de muncă

mai bine platit erau considerabil ridicate.

Pactul Schengen nu implica numai o desfiinţare a graniţelor în interiorul

spaţiului determinat de statele semnatare, ci totodata implica o mult mai stransă

colaborare în domeniile poliţienesti si judiciare pentru a menţine ordinea şi

securitatea la un nivel cât mai ridicat.

Cooperarea în domniul poliţienesc implică împărtăsirea de informatii

referitoare la persoane, documente, mandate de arestare, interdictii, autovehicole,

bunuri, între state prin intermediul Sistemului Informatic Schengen, ceea ce

înseamna că o persoana care a comis o infractiune într-un stat nu va putea scăpa de

răspunderea în faţa autorităţilor competente ale statului prin fuga într-un alt stat

participant al acordului. Autorităţile poliţienesti pot supraveghea o persoană pe

teritoriul altui stat Schengen, însa statul trebuie notificat pentru a i se cere

aprobarea exceptând cazurile în care acea persoană a comis o infracţiune în statul

al carui autorităţi îl supravegheaza ori în cazul în care urgenţa necesită continuarea

supravegherii fară o prealabilă notificare, în acest caz, autotitatile trebuie să

notifice statul pe teritoriul căruia se afla în cel mai scurt timp de supraveghere,

înainte ca aceasta să se încheie şi la cererea statului sa o întrerupa, ori să o

întrerupa în cazul în care în termen de cinci ore de la notificare nu au primit nici un

răspuns în acest sens.

Organele poliţienesti angrenate în urmărirea unui infractor pot trece în

teritoriul altui stat pentru a continua urmărirea în cazul în care autorităţile celuilalt

stat nu pot fi notificate de urmărire ori se afla la o distanţă considerabila de locul

urmăririi şi nu pot interveni în timp util. Statele au dreptul să impuna limite în ceea

ce priveste timpul ori spaţiul urmăririi, totodata organele urmăritoate trebuie să fie

în maşini marcate care să le deosebească calitatea de organ al statului, persoanele

11

implicate in urmărire se pot folosi de arma de serviciu doar în legitimă apărare.

Urmărirea pe teritoriul unui alt stat este posibila doar în cadrul spaţiului terestru.

În cazul cooperarii judiciare, statele îsi acorda orice fel de sprijin constând în

schimbul de informatii în materie de drept penal, financiar ori civil, distribuirea de

citaţii în cazul proceselor desfăşurate în alte state, orice fel de ajutor acordat

putându-se face direct între institutiile implicate, excluzând folosirea canalelor

diplomatice. Totodată cooperarea judiciară stabileste reguli clare şi bine delimitate

în ceea ce priveste traficul de substanţe interzise între statele membre ale acordului,

cât şi în privinţa posesiei armelor de foc ori armelor albe de către cetaţenii

diferitelor state.

Sistemul Informatic Schengen

Odata cu eliminarea graniţelor interne, statele participante ale acordului aveau

nevoie de un sistem informatic care să le ofere posibilitatea să verifice în timp real

dacă persoanele care urmează să tranziteze spaţiul Schengen au oarecare restricţii

ori dacă pe numele acestora au fost emise mandate de arestare de catre alt stat

european ori dacă mărfurile ce urmează a intra prezintă sau nu un risc pentru

populaţie. Aceasta nevoie de informatie a dat nastere Sistemului Informatic

Schengen (SIS) care este o baza de date guvernamentala supranaţionala ce conţine

informaţii despre toate persoanele şi mărfurile care tranzitează sau au tranzitat

spaţiul Schengen la un moment dat, fiind un real folos pentru menţinerea unei bune

cooperări între organele poliţienesti şi judiciare ale statelor.

Introducerea informaţiilor în această bază de date se face prin intermediul

sistemului NSIS National Schengen Information System numit Sistemul Informatic

National de Semnalari existent în fiecare stat participant, datele fiind coroborate în

CSIS: Central Schengen Information System sau Sistemul Informatic Central de

Semnalari. În prezent în baza de date a SIS există 15 milioane de intrari, baza

12

centrală de date CSIS aflându-se în Franţa, ţara care se ocupă totodata de scuritate

şi de supravegrerea sistemului. Baza de date reîmprospateaza informaţiile introduse

la fiecare cinci minute pentru a asigura o cât mai buna informare a punctelor de

control şi a autorităţilor interesate în timp real.

În cadrul acestui sistem statele introduc datele sub forma unor alerte care sunt

trimise catre toate sistemele naţionale pentru a ajuta în verificarea persoanelor ori

mărfurilor supuse controlului organelor poliţienesti sau juridice.

Datele introduse privind persoanele pot avea în vedere : cererei de extrădare;

persoane care au interdicţie de a intra in spaţiul Schengen; minorii, persoanele

alienate mintal ori cele declarate dispărute; persoane care au fost citate intr-un

proces;

Datele privind bunurile pot avea în vedere: autovehicule aflate sub

supraveghere; autovehicule furate; bancnote false sau furate; carţi de identitate,

paşapoarte furate; arme de foc pierdute sau furate.

Desi acest sistem a fost destinat spre utilizare doar statelor prin organizatiile

guvernamentale ale acestora, cetaţenii oricarui stat Schengen au dreptul de a cere

unei autoritaţi competente a statului, o singura data pe an, în mod gratuit, informaţii

privind datele introduse cu privire la persoana sa.

În paralel cu Sistemul Informatic Schengen exista sistemul S.I.R.E.N.E.:

Supplementary Information Request at the National Entry sau Cerere de Informaţii

Suplimentare la Nivel de Stat. Rolul acestui sistem este, ca în momentul în care se

face o căutare asupra unei anumite persoane sau bun, de a trimite informaţii

suplimentare, prin intermediul unei reţele de comunicare adiacente, cu privire la

rezultatul gasit, informaţii care deşi necesare în începerea ori buna continuare a

unei investigaţii nu pot fi stocate în baza de date a SIS datorită volumul imens de

informaţii deja existent.

13

Sistemul informatic Schengen reflectă în cel mai bun mod capacitatea statelor

de a coopera pentru a asigura o securitate sigură şi puternică a graniţelor externe, o

cât mai buna cunostinţă a persoanelor şi bunurilor care tranzitează acest spaţiu, cât

şi informare în timp real cu privire la orice infracţiuni ori interdicţii au apărut pe

teritoriul vreunui stat.

Viza Schengen

Odată cu eliminarea graniţelor interne şi întarirea controlului la statele

exterioare, a apărut nevoia creării unui document care să le ofere cetaţenilor

statelor care nu făceau parte din acest pact posibilitatea de a beneficia de acces

facil în interiorul spaţiului Schengen. Astfel că odată cu eliminarea graniţelor

interne a luat nastere viza Schengen care va uşura calatoriile cetaţenilor statelor

terţe în cele 25 de state care au încheiat acordul privind vizele Schengen, însa

totodată va oferi si informaţii clare statelor semnatare cu privire la persoanele care

călătoresc pe teritoriul lor prin intermediul Sistemului Informatic Schengen.

Viza Schengen oferă titularului posibilitatea de a intra în spaţiul Schengen prin

ţara care i-a eliberat viza şi poate calatori liber oriunde în limitele acestui teritoriu.

Viza este valabila pe un termen de 180 de zile însa posibilitatea de a rezida oriunde

în acest spaţiu este limitată la 90 de zile pentru vizele turistice ori celor destinate

oamenilor de afaceri, titularul putând oricând să tranziteze spaţiul în termenul de

valabilitate de 180 de zile însa numărul zilelor rezidate în acest spaţiu nu trebuie să

fie mai mare de 90.

Viza este necesară oricarui cetăţean al unui stat terţ, însa în cazul în care un

cetăţean al unui stat care face parte din acest acord doreste să se angajeze pe

teritoriul altui stat sau să îsi deschida o afacere, i-ar putea fi ceruta o viza

suplimentara pentru desfasurarea acestui tip de comerţ ori pentru a-i servi la

angajare.

14

În momentul actual există şapte tipuri de vize ce pot fi acordate cetăţenilor

statelor terţe, împartite pe categorii după cum urmează:

Categoria A : viza aeriană. Aceast tip de viză este necesară cetaţenilor care

trec prin zona de tranzit international a unui aeroport în timpul schimbării

avioanelor în cadrul unei escale. Aceasta este o excepţie de la dreptul de a circula

liber fară viză referitoare la zona de tranzit internaţional a aeroporturilor.

Categoria B : viza de tranzit. Acest tip de viză este necesar cetaţenilor

statelor terţe pentru a călători dintr-un stat non-Schengen în altui, apoi în spaţiul

Schengen. O calatorie nu poate depasi un maxim de cinci zile.

Categoria C : viza de şedere. Acest tip de viză oferă titularului posibilitatea

de a călători de cate ori doreste şi de a rezida în orice stat din spaţiul Schengen pe o

perioada nu mai mare de 90 de zile, într-un termen de valabilitate al vizei de 180 de

zile.

Categoria D : viza naţionala. Aceasta viză acordă titularului posibilitatea de

a intra pe teritoriul statului care i-a acordat-o in termen de maxim cinci zile şi abia

după ce îsi procură un titlu de rezidenţa în acel stat, poate călători liber în alte state

Schengen.

Categoria D+C : combină caracteristicile vizei naţionale cu cele ale vizei de

şedere. Oferă titularului posibilitatea de a intra în statul care i-a eliberat viza de

categoria D, însa totodată îi oferă posibilitatea de a călători pe teritoriul oricarui alt

stat ca deţinator de viză de tip C.

FTD, FRTD : aceste tipuri de vize sunt acordate doar în cazul tranzitului

terestru (FTD) ori prin intermediul celui feroviar (FRTD) şi numai în cazul

călătoriilor din Federaţia Rusa pană în Kaliningrad Oblast.

Pentru obţinerea unei vize Schengen, un cetăţean trebuie să parcurgă urmatorii

paşi : trebuie să specifice statul pe teritoriul căruia doreste să tranziteze ori să se

stabileasca; trebuie să facă o cerere la consulatul ori ambasada statului unde doreste

15

să ajungă, în cazul în care acel stat nu are un consulat ori o ambasada în statul său,

va trimite o cerere consulatului ori ambasadei unui stat vecin care are o asemenea

instituţie în statul de origine al aplicantului; acesta trebuie să depună viza personal,

aplicaţiile trimise prin terţi nu sunt acceptate. În viză trebuie să specifice scopul şi

durata vizitei, totodată trebuie să prezinte garanţii că are suficiente resurse bănesti

pentru a se intreţine pe toata această perioadă, că deţine suficienţi bani pentru a- si

procura un loc de resedinţă cât şi bani pentru a se putea întoarce înapoi în ţara de

origine după terminarea termenului de şedere, toate aceste explicaţii trebuind date

de aplicant în persoana, în faţa angajatului consulatului ori ambasadei respective.

În final după luarea deciziei de a-i acorda viza cetaţeanului, acesta trebuie să

prezinte un document care atesta că are asigurare de sănătate care acopera orice

intervenţii medicale de urgenţa ce se pot ridica pană la suma de 30.000 €.

Viza se aplică pe paşaportul aplicantului, împreuna cu o poză a acestuia, cât şi

specificaţiile necesare identificării tipului de viză acordat, pentru identificare la

controlul efectuat la graniţa spaţiului Schengen.

Aderarea României la Acordul Schengen

Înca de la formarea Acordului Schengen şi formarea zonei de liberă trecere,

aderarea României la acest tratat a fost un important obiectiv al cărui realizare a

fost întotdeauna o grea încercare pentru toate guvernele ce s-au succedat de la

revoluţia din Decembrie 1989 si pană în prezent. Fiind un stat ex-comunist cu o

economie distrusă şi o populaţie care caută să emigreze înspre statele vest europene

mult mai bine dezvoltate care ofereau condiţii de muncă şi de trai net superioare

celor prezente în ţară la acel moment, încercarile Romaniei de a pătrunde în aceasta

alianţa a statelor puternice ale Europei s-a izbit de un zid mult prea puternic, ce

avea să ţină România exilată mult timp de atunci înainte. Deşi România a început

16

pregătirile pentru negocieri privind intrarea în Uniunea Europeană încă din anul

1995, abia în luna februarie a anului 2000, România a declanşat procesul de

negociere pentru aderarea la U.E. Un an mai tarziu, în 2001, guvernul român

transmite statelor membre ale Uniunii Europene în cadrul Conferinţei pentru

Aderare România la Uniunea Europeană, Documentul de poziţie pe Capitolul 24 -

Justiţie şi Afaceri Interne, ce avea anexat Planul de acţiune Schengen. În cadrul

acestui plan se stipula că acesta va fi monitorizat şi actualizat pană la data stabilită

pentru aderarea României la U.E. de 1 ianuarie 2007, România trebuind să

îndeplineasca criteriile minime pentru aplicarea Convenţiei Schengen de la 19 iunie

1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 ce privea

eliminarea treptată a graniţelor comune.

La data de 19 aprilie 2002 in cadrul Conferinţei de Aderare România la

Uniunea Europeană, de la Bruxelles, Comisia Europeană a deschis negocierile

privind Capitolul 24 referitor la Justitie si Afaceri Interne. În cadrul acestei

conferinţe, Comisia Europeană a transmis României, o serie de observaţii şi

solicitări care vor uşura munca guvernului în încercarea de preluare aquis-ul

Acordului Schengen în sistemul nostru de drept.

Deşi România a facut progrese importante în preluarea şi punerea în practică a

aquis-ului comunitar în ceea ce priveşte acordul Schengen, eforturile noaste au fost

puse în umbră de numarul tot mai mare de cetăţeni români care încalca

regulamentele europene şi călătoresc în spaţiul Schengen, uneori ilegal, făcând

infractiuni, care pun într-o lumină proastă întreg poporul român cât şi eforturile

acestuia de a acorda cetăţenilor săi posibilitatea de a călători oriunde în Uniunea

Europeană fară restricţii.

Statele Acordului Schengen monitorizeaza traficul de persoane şi bunuri în

interiorul teritoriului sau cu ajutorul Sistemului Informatic Schengen care este

alimentat cu date de Sistemele Informatice Nationale de Semnalari. Odată cu

17

aderarea Romaniei la acest acord, în ţara noastră va fi pus în funcţiune un

asemenea sistem care va permite autoritaţilor statului ca prin intermediul căutării în

baza de date a Sistemului Informatic Schengen să aibă acces la toate semnalările ce

privesc persoanele sau bunurile în vederea controlului trecerii pe la frontierele de

stat precum şi al respectării regimului vamal, al eliberării vizelor de şedere,

permiselor de muncă cât şi pentru orice fel de control ori acţiune a organelor

juridice ori poliţienesti ale statului.

În ţara noastră instituţia statului care este responsabilă de gestionarea, buna

functionare cât şi de integritatea datelor introduse în Sistemul Informatic National

de Semnalari este Ministerul Internelor si Reformei Administrative (M.I.R.A.),

acesta preluând totodată rolul de a alimenta permanent cu semnalări sistemul,

conform normelor preluate din aquis-ul comunitar.

Autoritatea naţionala independentă responsabilă cu verificarea legalitaţii

prelucrării datelor personale ce sunt introduse în Sistemul Informatic National de

Semnalari este Autoritatea Naţionala de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu

Caracter Personal (A.N.S.P.D.C.P.). Aceasta este totodată responsabilă şi de

verificarea legalităţii de transmitere a acestor date către Sistemul Informatic

Schengen, inclusiv tot ceea ce priveste schimbul sau preluarea ori prelucrarea

ulterioară de informaţii.

Deşi România a început procesul de pregatire pentru integrarea în spaţiul

Schengen cu mult timp în urmă, aderarea la acord este prognozată abia pentru anul

2011, între timp, începand cu luna martie a anului 2009 ţara noastră va fi supusă

unui riguros control de către experţi evaluatori trimişi a-i ţarilor membre ale

tratatului, care vor analiza stadiul pregătirilor şi măsurile ce trebuie luate pentru ca

ţara noastră să poată fi pregatită de aderare la expirarea termenului propus pentru

aderare.

18

Condiţiile impuse României pentru aderarea la acordul Schengen sunt:

securizarea graniţelor externe astfel încat acestea să fie conforme standardelor de

securitate ale Schengen, realizareanşi punerea în funcţiune a Sistemului Informatic

Schengen, dotarea ambasadelor şi consulatelor României din statele membre astfel

încat acestea să poată acorda vize conform standardelor Schengen şi crearea

condiţiilor necesare pentru o buna cooperare în domeniile judiciare si poliţienesti.

Evaluarea Romaniei se va întinde pe o perioada de doi ani şi va consta în

şapte vizite, câte una pentru fiecare domeniu din care trebuie preluat aquis-ul

comunitar privind acordul Schengen : cooperare poliţieneasca, protecţia datelor

personale, vize, frontiere maritime, frontiere terestre, frontiere aeriene şi Sistemul

Informatic Schengen împreuna cu sistemul S.I.R.E.N.E.

19

20