49
Serie nouă APRILIE 2020 4 (CCXXV) 48 pagini ISSN 1220-742X D i n s u m a r: Premiile UCMR pe anul 2019 Recunoaşteri academice: Octavian Lazăr Cosma Convorbirile AM: Marius Ţeicu, Carmen Stoianov Punctul pe j... azz: big-band-uri Muzica în pandemie (I) Eurovision România 2020 REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA În imagine: Marius ŢEICU Marele Premiu UCMR pe 2019 ACTUALITATEA MUZICAL~ MUZICAL~

ACTUALITATEA 42020 MUZICAL~MUZICAL~ · 2020. 5. 7. · SIMN din 2019. Inspirată din romanul Spuma Zilelor de Boris Vian, muzica tulburătoare, plină de emoţie şi subtilitate –

  • Upload
    others

  • View
    4

  • Download
    0

Embed Size (px)

Citation preview

  • Serie nouăAPRILIE 2020

    4(CCXXV)

    48 paginiISSN

    1220-742X

    D i n s u m a r:

    �Premiile UCMR pe anul 2019�Recunoaşteri academice: Octavian Lazăr Cosma�Convorbirile AM: Marius Ţeicu, Carmen Stoianov�Punctul pe j... azz: big-band-uri�Muzica în pandemie (I)�Eurovision România 2020

    REVISTĂ LUNARĂ A UNIUNII COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR DIN ROMÂNIA

    În imagine: Marius ŢEICU

    Marele Premiu UCMR pe 2019

    ACTUALITATEA

    MUZICAL~MUZICAL~

  • promise”, vezi dreptulla replică al unor muzi-cieni vizaţi de părerileexprimate în cronicilerevistei).

    Odată cu dezvol-tarea tehnologiilor depresă revista a trecut latiparul la două culori,cu o a doua etapă demodernizare în 2001,atunci când a trecut la oformulă grafică maiatrăgătoare, full-color,pe hârtie lucioasă, înformat tabloid, cu o des-făşurare de 36 (ulterior48) de pagini, împărţite”frăţeşte” între zona de clasic şi cea de pop-rock-jazz, coor-donator fiind Mircea Drăgan, iar producător devenind Edi-tura Muzicală.

    Luând modelul marilor publicaţii occidentale deprofil ”Actualitatea muzicală” a devenit prima revistăculturală din România care a fondat Premiile sale anuale,acordate neîntrerupt şi devenite un reper în viaţa muzicalănaţională. Cele mai semnificative personalităţi au primit, întimp, asemenea premii, printre laureaţi numărându-secompozitori (Pascal Bentoiu, Liviu Dănceanu, Dan Dediuetc. sau Camelia Dăscalescu, George Grigoriu, CornelFugaru, Horia Moculescu, Cornel Fugaru, Ion Cristinoiuetc.), muzicologi (Iosif Sava, Octavian Lazăr Cosma, ViorelCosma etc.), dirijori (Cristian Mandeal, Horia Andreescu,Stelian Olariu etc.), instrumentişti (Valentin Gheorghiu,Gabriel Croitoru, Marin Cazacu etc.), solişti de operă(Angela Gheorghiu, Ruxandra Donose, Felicia Filip etc.) saude muzică uşoară (Marina Voica, Corina Chiriac, AngelaSimilea, Mirabela Dauer etc.), de pop sau alte genuriechivalente (Gabriel Cotabiţă, Mădălina Manole, LauraStoica, Loredana Groza, Ştefan Bănică jr., Marcel Pavel etc.),formaţii (Phoenix, Holograf, Direcţia 5, Iris, Compact etc.).De asemenea, s-au acordat premii pentru jazz, folk, artiştidin diaspora, Spectacolul Anului, Evenimentul anului (oasemenea distincţie ajungând la Michael Jackson!), pentruregizori, coregrafi, manageri culturali etc.

    De mai bine de un deceniu revista poate fi citită şi înformat electronic, fiind mult mai uşor de găsit, de arhivat,de trimis în străinătate, de indexat.

    Din 2018 revista a fost recunoscută de MinisterulCulturii ca fiind o publicaţie de relevanţă culturală naţională,intrând în programul de finanţare din fonduriguvernamentale, alături de principalele publicaţii deliteratură şi teatru.

    Mihai COSMA

    ”A. M.” – 30În această primăvară revista noastră împlineşte 30 de

    ani! Au trecut 3 decenii de când, în săptămânile de dupăevenimentele din decembrie 1989, Uniunea Compozitorilortrecea prin transformări importante, permise de ridicareacenzurii şi de libertatea de exprimare. După înlăturareaconducerii numite de partid, noua echipă aleasă în moddemocratic – condusă de preşedintele Pascal Bentoiu,vicepreşedinţii Adrian Iorgulescu şi Cornel Ţăranu şisecretarii Ştefan Niculescu, Irina Odăgescu, Anton Şuteu,Octavian Lazăr Cosma şi Gheorghe Firca – a imaginat o seriede reforme, pe multiple planuri. Printre acestea, reprofilarearevistei MUZICA, menită de acum înainte să promovezemuzicologia analitică, studiile asupra creaţiei şiistoriografiei. În paralel cu această schimbare de orientare,Uniunea a decis înfiinţarea revistei ACTUALITATEAMUZICALĂ, o revistă dinamică, cu un ritm de apariţiebilunar, care să comenteze viaţa muzicală, prin cronici,reportaje, interviuri, portrete, ştiri internaţionale, recenziietc. şi să informeze asupra preocupărilor principale aleUniunii.

    A fost alcătuită, prin concurs, o nouă echipăredacţională, condusă de criticul muzical LuminiţaVartolomei, jurnalist cu experienţă în presă, la radio şi lateleviziune. Au secondat-o Ioan Dobrinescu şi Mihai Cosmapentru zona academică, Octavian Ursulescu şi CarmenStoianov pentru zona de divertisment, Mihail Cratofil(fotograf), responsabil cu ilustraţiile, o secretară a redacţiei,Teodora, şi un responsabil tehnic, de producţie – HoriaHariton. La un moment dat, corector avea să fie CristinaDrăgulescu.

    Revista a demarat repede şi într-un mod spectaculos,asigurându-şi colaborarea tuturor muzicologilor şicompozitorilor cu condei, cu interes pentru viaţa muzicală,cu spirit analitic şi cu curajul opiniilor. Astfel, printresemnatari apăreau numele de top ale criticii muzicale,precum Viorel Cosma, Iosif Sava, Alfred Hoffmann, AdaBrumaru, Elena Zottoviceanu, Edgar Elian, DumitruAvakian, Smaranda Oţeanu, Doru Popovici, PetreCodreanu, Dan Scurtulescu, Ecaterina Stan, Anca IoanaAndriescu, Valentin Petculescu, Daniela Caraman-Fotea,Florian Lungu, Florin-Silviu Ursulescu şi mulţi colaboratoriocazionali, din Bucureşti şi din ţară. Revista a avut la început4 pagini, apoi s-a extins la 8 (reducând ritmul de apariţie laun număr pe lună).

    În entuziasmul noilor începuturi au apărut şi speranţeşi viziuni care s-au dovedit până la urmă utopice: tirajul de50.000 de exemplare, gândit pentru un interes major alpublicului faţă de muzica uşoară şi muzica clasică, s-adovedit a fi nerealist, mai ales în condiţiile unei inflaţii deziare şi reviste care inundau punctele de vânzare a presei(mare parte a acestora axate pe teme interes, politice saueconomice, sau pe poze ”fierbinţi”, care puneau în plansecund revistele literare, teatrale, cinematografice şimuzicale). Tirajul a fost rapid diminuat, în paralel cureducerea frecvenţei de apariţie la un număr pe lună.

    În efervescenţa începuturilor vieţii muzicale neîngră-dite de oprelişti ideologice sau de limitări ale circulaţiei ar-tiştilor, nu au lipsit neînţelegerile, confruntările de opinii,protestele, pentru unele dintre acestea ”Actualitatea muzi-cală” fiind principala tribună de dezbateri (vezi scandalulde la Filarmonică iscat de un articol al maestrului Bentoiu,vezi scandalul de la Academia de Arte din Iaşi declanşat dedorinţa unora de eliminare a cadrelor didactice aşa-zis ”com-

    DIN SUMAR

    Recunoaşteri academice..................................9

    Eurovision România 2020.................38-42

    Interviuri: M. Ţeicu, C. Stoianov...........10-17

    Premiile UCMR pe anul 2019...................2-8

    Muzica în pandemie.........................29-34

    Editorial

    ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020 1

  • AM

    Premiile Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România pe anul 2019

    În 6 martie 2020, în Aula Palatului Cantacuzino s-a desfăşurat festivitatea de decernare a PremiilorU.C.M.R. pe anul 2019. La eveniment a participat un public numeros şi select, alcătuit din distinşi muzicienidin capitală şi din ţară. Manifestarea a fost condusă, cum era firesc, de Preşedintele U.C.M.R., compozitorulAdrian Iorgulescu. În alocuţiunea rostită, domnia sa a menţionat importanţa activităţii Societăţii

    Compozitorilor Români (înfiinţatăcu un secol în urmă), care îşicontinuă cu succes misiunea depromovare a valorilor muzicalenaţionale. Premiile au fost acordatela propunerea secţiilor principale aleU.C.M.R.

    Marele Premiu, pentruîntreaga activitate, i-a fost conferitcompozitorului Marius Ţeicu, autorde şlagăre şi lucrări de divertisment,unanim apreciate de publicultuturor generaţiilor.

    Compozitorul Dan Dediu aînmânat premiile Secţiei de Muzicăinstrumentală şi Multimedia şi amotivat selectarea de către comisie afiecărei lucrări în parte, în ordineaurmătoare:

    Premiul pentru lucrărisimfonice a fost decernat

    compozitoarei DOINA ROTARU pentru lucrareaNympheea, pentru orchestră. Remarcabilă prinbogăţia expresivă şi semantică, această inedităcreaţie a fost prezentată în cadrul concertelorSIMN din 2019. Inspirată din romanul SpumaZilelor de Boris Vian, muzica tulburătoare, plinăde emoţie şi subtilitate – ce îmbină originalidiomurile muzical, poetic şi pictural, evocă înmaniera caracteristică a autoarei, parcursul de laviaţă la moarte, cu toate metamorfozele acestuia.

    Premiul pentru lucrări concertante a fostacordat compozitorului ADRIAN IORGULESCUpentru Concertul pentru flaut şi orchestră, lucrareimpresionantă prin ineditul şi complexitateasonoră şi expresivă şi prin abordarea diferită arolului instrumentului solist. După cum menţionaautorul–însuşi, flautul devine un instrumentputernic, capabil să facă faţă sonorităţiiorchestrale, cu care dialoghează şi se confruntă.Am admirat în ediţia 2019 a FestivaluluiInternaţional George Enescu frumuseţea şioriginalitatea altei lucrări concertante a maestrului

    ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Lauri

    Marius Ţeicu

    foto

    : Mih

    ai C

    osm

    a

    Adrian Iorgulescu

  • Iorgulescu: Concertul pentruclarinet şi orchestră.

    Premiul pentru lucrăricamerale a fost conferitcompozitorului MIHAIMĂNICEANU pentru Riffs andSolos, pentru flaut şi pian.Această creaţie originală, careaminteşte unele sonorităţi rock aleanilor 1990, constituie un prilej dea prelucra riff-uri şi solo-uri dinrepertoriul de gen, abordate într-oorganizare ingenioasă „quasi unasonata”. Lucrarea s-a bucurat deun binemeritat succes în cadrulconcertelor SIMN – ediţia 2019.

    La Subsecţia de Fanfară,compozitorul AUREL BUGA a

    fost premiat pentru Uvertura pentru orchestrăsimfonică de suflători, apreciată de comisie pentrucomplexitatea şi originalitatea discursului muzical.

    Premiul Filialei Cluj a fost decernatcompozitorului AUREL BĂCAN, autorul lucrăriiTrio Ad-Hoc pentru clarinet, violă şi violoncel,creaţie camerală inedită, deosebit de inspirată.

    În continuare, compozitorul Dan Buciu a înmânatpremiile Secţiei de Muzică Vocală.

    Premiul pentru lucrare vocal-instrumentală a fostacordat tânărului compozitor CIPRIAN ANDREI IONpentru Rondelurile rozelor op. 7 – 6 lieduri pentru voce şipian pe versuri de Alexandru Macedonski. Muzicianul areuşit să evoce într-o manieră originală momentele

    3ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Premiile UCMR

    foto

    : Mih

    ai C

    osm

    a

    Doina Rotaru

    Mihai Măniceanu

    Dan Dediu, coordonatorul Secţiei de Muzică Instrumentală şi Mul�media

  • AM

    cruciale ale vieţii, situateîntre naştere şi moarte,asemenea acelora dinpoemele care i-au fost sursade inspiraţie.

    Premiul pentru lucrarecorală amplă – ex aequo afost acordat compozitorilorCSÍKY BOLDIZSÁRpentru Despărţire deKemenesalja, pentru cor defemei pe 3 voci, pe text deDániel Berzsenyi şiMARCEL-OCTAVCOSTEA pentru Kyrie dinMissa „Caelestia”, pentrucor cu efecte media, muzicăreligioasă.

    Premiul pentru lucrare vocal-simfonică a fostacordat compozitorului GHENADIE CIOBANUpentru lucrarea întitulată Deux chansons pentrusoprană, flaut, oboi, clarinet, percuţie, 2 viori, violă,

    violoncel şi contrabas, pe text de Valeriu Matei şi MateiVişniec.

    În continuare, compozitorul George Natsis aînmânat premiile Secţiei de Muzică Jazz-Pop.

    Premiul pentru muzică de jazz sau muzicăinstrumentală (ex aequo) a fost acordat compozitorilor:

    ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Premiile UCMR

    Dan Buciu, coordonatorul Secţiei de Muzică Vocală

    Ciprian Andrei Ion

    Csíky Boldizsár fo

    to: M

    ihai

    Cos

    ma

    foto

    : Mih

    ai C

    osm

    a

  • IONEL TUDORpentru Evening Waltz,instrumental; NICOLAESIMION - Hommage àRichard Oschaniztky, jazz-simfonic .

    Premiul pentrumelodie sau grupaj demelodii a fost conferitcompozitorului HORIAMOCULESCU pentruSoarele şi copilul, pe text deCarmen Aldea Vlad, înorchestraţia lui AndreiTudor.

    Premiul pentruSpectacol (revistă, musical,operetă) a fost obţinut de

    compozitorul ANDREI TUDOR pentru Parcul dedistracţii (musical).

    Evenimentul de la UCMR s-a încheiat cudecernarea premiilor Secţiei de Muzicologie de cătrecoordonatorul acesteia, muzicologul NicolaeGheorghiţă.

    5ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Premiile UCMRGhenadie Ciobanu

    Marcel Octav Costea

    Aurel Bugafo

    to: M

    ihai

    Cos

    ma

  • Au fost premiate două autoare valoroase, careau elaborat lucrări consistente, de ample dimensiuni,pe parcursul unei cercetări îndelungate.

    Premiul pentru sistematică muzicală,etnomuzicologie şi folclor, cercetări de muzică sacră afost acordat muzicologului CARMEN STOIANOV

    ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Premiile UCMRGeorge Natsis,

    coordonatorul Secţiei de Muzică Jazz/Pop alături de Horia Moculescu

    Nicolae Simion

    Ionel Tudor

    AM

    foto

    : Mih

    ai C

    osm

    a

  • pentru Cărţile psalmilor. Reflecţii în sonor. Cartea aII-a: Psalmii 42-72, Editura Muzicală, 2019;

    Premiul pentru Istoriografie, lexicografie, ediţiicritice, antologii a fost acordat lucrării AlexandruVoevidca, Folclor muzical din Bucovina. Cântecul

    7ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Premiile UCMRNicolae Gheorghiţă,

    coordonatorul Secţiei de Muzicologie

    Aurelian Băcan

    Andrei Tudor

  • ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Premiile UCMRvocal de joc (vol. 3). Ediţie critică, catalog tipologicmuzical şi antologie de CONSTANŢA CRISTESCU,Editura Lidana 2019.

    Festivitatea de decernare a premiilororganizată de către U.C.M.R. demonstreazăpreocuparea consecventă a instituţiei de a stimulatalentul, iniţiativa şi spiritul vizionar al creatorilor

    români, de a face cunoscute valorile muziciicontemporane, într-un cuvânt, de a promova excelenţa.(fotografiile de la faţa locului Mihai Cosma)

    Carmen MANEA

    AM

    Carmen Stoianov

    Constanţa Cristescu

    Coperta primului volum din lucrarea premiată

  • Spre muzica românească......aşa s-a intitulat discursul de recepţie al Acad. Prof.

    Univ. Dr. Dr.h.c. Octavian Lazăr Cosma, ce a avut loc înAula Academiei Române în 12 martie 2020. Neobositcercetător al istoriei muzicii româneşti, O.L. Cosma a fostmembru corespondent al Academiei Române din anul 2011,iar în 2016 a devenit membru titular.

    Într-o încăpere în care m-am bucurat să îi regăsescpreţ de câteva ore pe cei mai distinşi oameni de cultură,

    cuvântul introductiv a fost rostit de Preşedintele AcademieiRomâne, Ioan Aurel Pop. Atât în cuvântarea dlui.Preşedinte cât şi în discursul de recepţie al Acad. O.L.Cosma am regăsit aceeaşi idee împărtăşită, acelaşi ţel şiacelaşi deziderat: acela de a acorda mai multă atenţieculturii naţionale, patriei. Într-adevăr, istoricul I.A. Pop aabordat subiectul dintr-o perspectivă a întregii istoriiromâneşti, însă am perceput din discursul domniei saleaprecierea pentru munca pe care Acad. O.L. Cosma o facepentru acea parte din istoria românilor care este istoriamuzicii.

    Discursul de recepţie a fost o pledoarie pentrumuzica românească. Maestrul O.L. Cosma foloseşte, dealtfel, fiecare ocazie pentru a creşte interesul interpreţilorromâni (şi nu doar) cătreabordarea lucrărilor româneşti.Opiniile muzicologului sunt defiecare dată ascultate cu mareinteres şi preţuire de cătreinterlocutori, fiind argumentatedesluşit.

    În această ocazie,muzicologul, autor al impre-sionantului tom „HroniculMuzicii Româneşti” (9 volume), areiterat valorile componisticiiautohtone, chiar cu menţiunipunctuale asupra unor comorimuzicale care au trecut în uitareapoprului lor.

    A fost remarcată, pe de altăparte, schimbarea paradigmelorîn ce priveşte statutul muzicii, dela formă simplă de agrement la

    artă, precum s-a subliniat şi faptul că acest lucru s-aîntâmplat datorită contribuţiei importante pe care breasla aavut-o cu precădere în perioada interbelică. Tocmai aceşticompozitori au fost nemeritat daţi uitării, începând cuultimele decenii ale secolului al XX-lea, cele aflate subocupaţie comunistă.

    O.L. Cosma şi-a asumat sarcina de a susţine fărăodihnă o cauză pe care însuşi marele George Enescu o aveape conştiinţă, fiind cunoscut faptul că oridecâteori aveaocazia de a propune repertorii, Enescu pleda pentru ainterpreta măcar o lucrare românească – şi asta indiferent

    de ţara sau continentul în care era invitat, şiindiferent dacă autorii erau cunoscuţi sau nupublicului la acel moment.

    A fost de asemenea amintit efortulmuzicienilor contemporani de a promovamuzica românească, cu referire directă laFestivalul şi Concursul Naţional al LieduluiRomânesc, dedicat integral repertoriuluicameral vocal naţional.

    Şirul alocuţiunilor s-a încheiat curăspunsul protocolar al Acad. Cornel Ţăranu,redat publicului de Acad. RăzvanTheodorescu. În discursul compozitoruluiclujean a fost amintită colaborarea importantăpe care O.L. Cosma a avut-o în Cluj,conexiunea fiind făcută de o personalitatea acărei activitatea a fost strâns legată de cea aAcademiei de Muzică „Gheorghe Dima” –unde îşi desfăşoară activitatea de predare. Din

    punct de vedere al documentării istorice, O. L. Cosma apublicat două volume dedicate Operei române din Cluj.

    Fireşte, nu dăm uitării nici celelalte scrieridocumentare, de o deosebită importanţă pentru identitateamuzicii româneşti, activităţi de amploare, emblematice şide un real folos multor generaţii de-acum înainte, alăturide contribuţia adusă Uniunii Compozitorilor şiMuzicologilor din România, în calitate de preşedinte între2005-2010.

    Transmit însă cel mai important mesaj pe care l-amprimit în acea ocazie: indiferent de care parte a scenei văgăsiţi, faceţi paşi „spre muzica românească”.

    Norela-Liviana COSTEA

    9ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Recunoaşteri academice

    Academicianul Octavian Lazăr Cosma

  • AM

    Marius Ţeicu: “Muzica uşoară tradiţională

    nu va muri!”

    Pentru cei mai tineri sau care, cum se spune, “audeschis aparatele TV mai târziu”, adică nu-l cunoscîndeajuns, iată o succintă prezentare biografic-artistică areputatului muzician – compozitor, dirijor, solist vocal,profesor, personalitate TV. S-a născut la Reşiţa, pe 9 mai1945, deci peste puţine zile împlineşte 75 de ani, deşi nu-i arată nicidecum, fiind de o vitalitate extraordinară. Aurcat rând pe rând scara firească a studiilor muzicale,

    mai întâi la Timişoara, la Şcoala de muzică şi la Liceulde muzică (oboi cu prof. Ion Doroftei), apoi la Bucureşti,la Conservator. Aici i-a avut profesori, între alţii, pe IonDumitrescu, Nicolae Coman, Dragoş Alexandrescu,Ştefan Niculescu, Aurel Stroe, Octavian Lazăr Cosma,Emilia Comişel, Iosif Conta, Petre Crăciun, ViniciusGrefiens şi Nicolae Buicliu. A fost pianist şi vocalist înformaţia Modern Grup, pianist-corepetitor de muzicăuşoară la Şcoala populară de artă din Bucureşti, lector laCatedra de canto a Universităţii Ecologice şi apoi laFacultatea de teatru a Universităţii “Spiru Haret”. Întredistincţiile care fac cinste unui palmares impresionant:numeroase premii, culminând cu Marele Premiu pe2019, din partea U.C.M.R., zeci de premii la festivalurilede la Mamaia şi la “Cerbul de aur”, Premiulinternaţional UNICEF al cântecului pentru copii,Premiul festivalului internaţional “Golden Star”. Apredat la grădiniţe muzicale şi a colindat globul alăturide formaţia “Perpetuum Mobile”. A scris multă muzicăde teatru, musical, corală, de televiziune şi pentru copii,precum şi pentru câteva filme de lung-metraj, între carecele mai cunoscute, premiate şi peste hotare, sunt“Rămăşagul”, “Zâmbet de soare”, “Angela merge maideparte” (nu, nu e vorba de colaboratoarea sa de-o viaţăAngela Similea, pe care dorim s-o vedem revenind pescena muzicală!), “Al patrulea gard, lângă debarcader”,“Acordaţi circumstanţe atenuante”. Dar, se înţelege,muzica uşoară l-a consacrat drept o mare personalitate a

    genului, scriitura sa inconfundabilă fiind reconoscibilăîncă de la prima melodie importantă, “Visata meaiubire” (1970). Au trecut exact cinci decenii de atunci,“de împliniri măreţe”, cum se spunea cândva, dar încazul lui chiar că sintagma se potriveşte. Aşa încâtdialogul, mai ales că ne cunoaştem de atâta vreme, seleagă de la sine.

    - Te ştiu drept unul dintre cei mai ordonaţi, mairiguroşi compozitori, aşa cum erau şi bunii noştri prietenidispăruţi Ion Cristinoiu şi Cornel Fugaru, totul la tine esteclasat, partituri, pozitive, negative, fotografii, ceea ce esteextrem de important la o creaţie ce însumează sute de melodii,mii de ore de muzică. De aceea încep prin a te întreba dacă maiştii exact de câte ori ai fost premiat până acum de U.C.M.R.?Şi ce reprezintă acest recent Mare Premiu?

    - Este cel mai important premiu pe care l-amprimit în viaţa mea! Este foarte emoţionant să vezi cumbreasla din care faci parte, cea a compozitorilor şi amuzicologilor, a decis să-mi acorde acest premiu pentruîntreaga mea activitate creatoare. Sunt profundrecunoscător şi impresionat, mulţumesc din inimă!Anterior am mai primit premii anuale acordate deU.C.M.R., pentru diverse lucrări, aceasta petrecându-seîn 1973, 1976, 1979, 1981, 1985, 1988, 1992, 1995, 2002,2005, 2009.

    - Iată deci că nu m-am înşelat, eşti statisticianul perfect,deşi nu e deloc uşor când ai atâtea trofee la activ! Nu suntadeptul ierarhiilor, care întotdeauna ascund şi o anumită dozăde subiectivism, aşa că nu-ţi cer (ar fi şi absurd) să ne furnizeziun clasament, un top al creaţiilor tale de muzică uşoară. Pebaza mai multor criterii – evaluare personală, succes la public,difuzare radio/ TV, tiraje discografice – te invit doar să

    alcătuieşti o listă cu piesele tale de muzică uşoară cele maiintrate în conştiinţa marelui public, fiindcă la urma urmei astae cel mai important. Te rog să nu uiţi soliştii respectivi, alcăror rol este determinant în succesul unui titlu.

    ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Convorbirile AM

    Trofeu Mamaia 1994 cu Monica Anghel

  • 11ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Convorbirile AM- Şi, deşi n-o să-i indic la fiecare piesă, extrem de

    importanţi sunt şi textierii care semnează versurile, dinpăcate toţi plecaţi dintre noi, dar cărora le trimit un gândde recunoştinţă pentru talentul lor şi pentru colaborareaperfectă pe care am avut-o: Eugen Rotaru (de altfel amlansat anul trecut la casa de discuri Eurostar câteva CD-uri cu melodii pe versurile lui), Ovidiu Dumitru,Theodora Popa Mazilu, Angel Grigoriu şi RomeoIorgulescu, Saşa Georgescu, Roxana Popescu, Mihai

    Dumbravă, Constantin Săbăreanu... Lista de mai jos,subliniez şi eu, nu este un top, ci doar o înşiruire, suntsigur că fiecare iubitor al şlagărului românesc ar maiavea şi alte propuneri. Aşadar, să încerc: “Oameni”(Aurelian Andreescu), “Nu-mi lua iubirea”, “Trăiesc”,“Nu voi putea uita niciodată”, “Viaţa mergeiubind înainte”, “Ce-ar fi să fiu” (AngelaSimilea), “O portocală” (AndaCălugăreanu), “Dau viaţa mea pentru-oiubire” (Monica Anghel), “Dormeau pe-ofrunză două stele”, “Stai, nu pleca!”(Mirabela Dauer), “Mama, doar mama”(Corina Chiriac), “Unde erai?” (CorinaChiriac şi Marius Ţeicu), “Eu te voi iubi”(Adrian Daminescu), “Ce va fi cu iubireamea?”, “Cînd iubeşti” (Loredana Groza),“Nu-mi pare rău” (Silvia Dumitrescu),“Chemarea dragostei” (Adrian Romcescu),“O romantică fată” (Marina Voica),“Frumoasele duminici” (Olimpia Panciu şiMarius Ţeicu), “Iarnă, iarnă, albă iarnă(Ninge iar)” (Marius Ţeicu), “Numai pentrutine, viaţă!” (Laura Stoica)...

    - Dacă am avea martori oculari şi...auditivi, aceştia ar putea depune mărturie că la fiecare titlupropus de tine începeam să fredonez refrenul! Dar observ căţi-ai “persecutat” multe din cântecele interpretate chiar detine, cum ar fi “Lumea ştie despre dragostea noastră”, “Cineeşti tu?”, “Te aştept, draga mea”, “M-am îndrăgostit la primavedere”, “Voi, copii”, “Plouă cu soare”, “Stai, stai, stai”,“Fotografia”, “Umbra plopilor”, “Proverbe”... şi câte or mai fi.Pentru că toată această “paradă a şlagărului” reprezintă oparte importantă a muzicii uşoare româneşti, te-aş întreba cumvezi muzica uşoară românească tradiţională, pe care ai

    slujit-o o viaţă? Cum este ea azi şi cum vezi viitorul ei? Înacest sens, ce rol joacă festivalurile de gen?

    - Muzica uşoară tradiţională nu va muri atâta timpcât publicul de vârsta noastră sau chiar mai tânăr va dorisă asculte melodii frumoase, cu texte sensibile, care să-iîncălzească sufletul, inima. Există şi tineri compozitoriprofesionişti şi talentaţi care păstrează această tradiţie,venind cu elemente noi vizând construcţia melodică, aformei muzicale, a cadrului armonic sau orchestral.

    Concursurile de interpretare aurolul de a readuce în memoriaspectatorilor, dar şi a telespectatorilor,cele mai frumoase melodii dinrepertoriul de aur al muzicii uşoareromâneşti, alături de compoziţii actualeale autorilor reprezentând toate vârstele,care continuă această tradiţie.Concurenţii pot găsi în aceste creaţiiacele melodii care să le pună în valoarecalităţile vocale şi interpretative cu carese prezintă în faţa juriului, inclusiv apublicului spectator şi telespectator.

    - Totuşi, ce a însemnat dispariţiaunor competiţii stimulative pentrucompozitori, cum ar fi festivalul de laMamaia sau, pe vremuri, concursurile TV

    “Şlagăre în devenire” sau “Steaua fără nume”?- Concursurile de creaţie ar fi necesare îndeosebi

    pentru compozitorii tineri, stimulându-i în creaţie, maiales că avem tineri deosebit de talentaţi, iar o confruntareîntre aceştia ar fi benefică pe plan individual, dar în egală

    măsură ar fi un real câştig pentru muzica uşoarăromânească, în ansamblu.

    - Da, aşa a fost concursul organizat de U.C.M.R. - A.D. A., “Muzic-ADA”, care a confirmat talentul componisticşi interpretativ al tinerei Dora Gaitanovici, din Buzău. Dacăam intrat pe acest teritoriu, nu pot trece peste succesele talede la Mamaia. Cariera ta se întrepătrunde pentru o bunăperioadă de timp cu istoria acestui festival. Când ai debutatacolo şi care au fost distincţiile cu care ai intrat în palmares?După cum vezi, profit de faptul că sigur ai o listă completă.

    Grupul Dixi 67 - Marius Ţeicu, Sile Zamfir, Marcel Dragomir, Petre Magdin,Mihai Constan�nescu, Laurenţiu Băcanu, Bebe Covercă,Peter Crecmar (1970 )

    Mamaia 1973, Gala Laureaţiilor: George Grigoriu, Angel Grigoriu, RomeoIorgulescu, Flavia Buref, Radu Şerban, Aurel Storin, Marius Ţeicu (Premiul UCMR)

  • AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Convorbirile AM- Prima mea participare a fost în 1973, cu două

    piese. “Chemarea dragostei”, pe versuri de ConstantinSăbăreanu, a beneficiat de două interpretări (aşa era peatunci), cu două orchestraţii diferite, Adrian Romcescu şiDida Drăgan. A doua a fost “Tineri”, pe versuri de AngelGrigoriu şi Romeo Iorgulescu, cântată de Mihai

    Constantinescu şi Anda Călugăreanu. La aceeaşi ediţiemă prezentasem la preselecţie şi cu piesa “Oameni”,cântată de Aurelian Andreescu, dar aceasta nu s-acalificat în finală!! În acea perioadă eram profesorcorepetitor la clasa de canto a reputatei şi regretateiprofesoare Florica Orăscu. Adrian Romcescu (era elev,avea 18 ani şi debuta şi el la festival), Dida Drăgan şiMihai Constantinescu îmi erau cursanţi la această clasă.Mie mi s-a acordat atunci Premiul UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor pentru “Chemareadragostei”, piesa cântată de Adrian Romcescu încheindseara de gală. Anectodic: marele succes de la Gală l-adeterminat pe Tudor Vornicu să aprobe pentru primadată în analele festivalului, care era transmis în direct deTVR, bisarea melodiei câştigătoare!

    În 1974 mi s-a acordat premiul III pentru douămelodii pe versuri de Mihai Dumbravă, “Acum te-amregăsit”(cele două versiuni: Marina Voica, AurelianAndreescu) şi “Doar pacea” (Dida Drăgan, AdrianRomcescu). O ediţie de neuitat a fost cea din 1983, cândam câştigat Marele Premiu cu “Să cântăm azi omenirii”(Marina Voica) şi “Nimic nu poate să-nvingă iubirea”(Corina Chiriac), ambele pe versuri de Eugen Rotaru. În1985, tot cu un text de Eugen Rotaru, am fost distins cupremiul I pentru “Voi cânta pentru mileniul III” (Angela

    Similea). În 1992 am urcat din nou pe cea mai înaltătreaptă, fiind distins cu Trofeul secţiunii de Creaţie-Şlagăre, pentru “Ce va fi cu iubirea mea?”, text EugenRotaru, solistă Loredana Groza. Un nou Trofeu în 1994,tot la secţiunea Creaţie-Şlagăre, cu “Dau viaţa meapentru o iubire”, cu Monica Anghel, versuri EugenRotaru. Şi în aceeaşi formulă de trei am obţinut premiulII în 1997, cu “Vreau să trăiesc”, piesă preluată ulteriorde mulţi copii şi cântată la competiţiilor lor.

    - Festivalul de la Mamaia nu mai există, din păcate, deceva vreme, în schimb iată că la Brăila se desfăşoară de 15 ani,neîntrerupt, un foarte puternic şi bine organizat festivalinternaţional, cinstind memoria compozitorului GeorgeGrigoriu, brăilean de felul lui. Eşti preşedinte al juriului laaceastă prestigioasă manifestare, prilej cu care profit să teîntreb, revenind oarecum la o temă abordată mai înainte, dacăfestivalurile acestea din prima linie, televizate în direct (cumar fi şi cel de la Amara), reuşesc să suplinească dispariţiaaceluia de la Mamaia? Muzical vorbind, fiindcă din punct devedere organizatoric, am constatat-o personal, ele sunt netsuperioare.

    - E o onoare că sunt preşedinte al juriului la acestimportant festival internaţional de interpretare. Decompozitorul George Grigoriu m-au legat multe lucruri.Atunci când am avut primele încercări într-alecompoziţiei, marele creator de şlagăre m-a încurajat sămerg pe acest drum, scriindu-mi apoi un “Cuvântînainte” la prima mea culegere de şlagăre, apărută laEditura Muzicală. Apoi mi-a fost naş de cununie cândm-am căsătorit cu Rodica. Îl voi purta mereu în suflet cape un OM deosebit, mare compozitor, orchestrator,profesor, pentru că multe din vedetele importante şi-aulucrat piesele pe care urmau să le cânte cu acest autenticMaestru al genului. An de an pe scena festivalului seprezintă solişti din România, dar şi din toată lumea. Esteabsolut emoţionant să vezi aceşti tineri cântând pieselelui George Grigoriu, iar cei străini cântând în limbaromână. O şansă uriaşă este pentru ei aceea că

    beneficiază de acompaniamentul excelentei formaţiidirijate de compozitorul Ionel Tudor. Serviciul pe care îlface festivalul, prin promovarea muzicii româneşti înlume, este imens. Păcat că alături de acest festival, de celede la Amara sau Focşani, nu mai există şi competiţia dela Mamaia...

    Perpetuum Mobile Group (1973) - Mihai Dumbravă, Ion Cris�noiu, Marius Ţeicu, Bebe Prisada şi Mihai Viziru

    1976, în turneu cu Radu Goldiş,Margareta Pâslaru Bebe Coverca, Ovidiu Lipan Ţăndărică

  • - Festivalul “George Grigoriu” de la Brăila este relativtânăr, însă “Crizantema de aur” de la Târgovişte se pregăteştede ediţia a 53-a, desfăşurându-se fără întrerupere din 1968!De câţiva ani eşti membru al juriului secţiunii de Creaţie laacest longeviv şi prestigios festival, ca reprezentant alU.C.M.R. Cum priveşti romanţa românească şi acesteveniment de mare tradiţie, organizat impecabil?

    - Romanţa continuă să fie iubită de români,dovadă sunt sălile arhipline seară de seară la acestfestival, cu un public format din toate generaţiile. Şi nue de mirare, având în vedere participarea, cu interpreţide primă mărime atât la secţiunea Interpretare, cât şi laCreaţie şi în recitaluri. Prezentate în primă audiţie la

    secţiunea de Creaţie, multe din compoziţii sunt deexcepţie, dovadă preluarea lor imediată de cătreconcurenţii de la secţiunea de Interpretare. Festivaluldispune de două formaţii orchestrale excepţionale, câteuna la fiecare secţiune. Iar organizarea este fără greşeală,sufletul festivalului fiind Alina Mavrodin Vasiliu,aceeaşi pe care acum mulţi ani am prezentat-o, în calitatede moderator, la concursul “Steaua fără nume” alTeleviziunii! În concluzie, romanţa românească trăieşte,e pe mâini bune şi îşi continuă drumul firesc pe scenamuzicii româneşti.

    - Dacă tot ne-am întors câteva decenii în trecut, să maiadăugăm vreo două, amintind că ai studiat oboiul la Liceul demuzică din Timişoara, unde l-ai avut coleg pe viitorul tăucolaborator apropiat din show-urile televiziunii, TitusMunteanu. La Conservator ce ai studiat? Cum şi când s-aprodus trecerea la muzica uşoară? Ai activat, după câte se ştie,în diverse formaţii, ai întreprins turnee, inclusiv peste hotare.

    - Prietenul meu Titus era cu 2 ani mai mare şistudia flautul. Nici acum nu-mi vine să cred că Titi (aşaîi spuneam noi, prietenii) nu mai este printre noi...LaConservator am intrat în 1963, dând examene la celedouă facultăţi, cea Pedagogică şi cea de Instrumente şiCanto. Am intrat la amândouă şi am ales oboiul, lafacultatea de Instrumente. După un an m-am transferatla facultatea Pedagogică, dorind să urmez secţia dedirijat. Din păcate, abia la sfârşitul anului II s-a datexamen pentru ocuparea a doar 3 locuri la această secţie.Am reuşit să ocup unul din ele, extrem de fericit,

    deoarece încă de copil mi-am dorit să devin dirijor,mergând săptămânal la cele două concerte, sâmbătăseara şi duminică la prânz, ale Filarmonicii timişorene,urmărind cu partiturile de orchestră în faţă. Partiturile,primite din Praga de la o mătuşă, erau “de buzunar”,tipărite de o editură de excepţie, Peters. Am absolvit deciConservatorul în 1968 la această secţie. Îmi aduc amintecu respect şi recunoştinţă de profesorii de dirijat pe carei-am avut, la dirijat cor pe Petre Crăciun şi la dirijatorchestră (făcând practica la fantastica orchestrasimfonică Radio) pe marele dirijor Iosif Conta. Dar înanul III a apărut un lucru neaşteptat în viaţa mea. M-amîndrăgostit definitiv de muzica uşoară, dar şi de cea de

    jazz, dixieland. Formaţia Dixie 67 eraformată în special din studenţi laConservator, timişoreni de-ai mei, foşticolegi de la liceul de muzică, fiind conduşide Petre Magdin. Ei aveau nevoie la unmoment dat de un pianist; nu mai cântasempână atunci în vreo formaţie, dar cunoscândcât de cât pianul am fost cooptat de prieteniimei în orchestră. Înafară de Petrică Magdin,trompetă, leaderul trupei, mai erau: SileZamfir-trombon, Adrian Ursulescu (apoiMarcel Dragomir)-clarinet, sax tenor, DanEftimie-chitară, banjo, vocal, Bebe Covercă-bas, vocal, Francisc Grunberg (apoiLaurenţiu Băcanu)-tobe şi fireşte eu-pian,vocal. După câţiva ani, îndrăgostiţi demuzica soul, ne-am schimbat numele în

    Modern Grup, apărând în formaţie colegi noi: DoruTufiş-chitară, Marcel Năvală (fostul tău coleg de laElectrotehnica bucureşteană)-chitară bas, FloricăDumitru-tobe. Înafară de Modern Grup am mai făcutparte din formaţia Perpetuum Mobile Group, având încomponenţa sa pe Mihai Dumbravă (textier şi bunprieten, cu care am colaborat la multe şlagăre)-chitarăbas, vocal, leader, Ion Cristinoiu-tobe, vocal, BebePrisada-sax tenor, flaut, Mihai Viziru-chitară, vocal, eufiind la pian şi vocal. Cu această formaţie pot spune căam colindat lumea, vizitând 42 de ţări. O altă formaţie afost cvartetul intitulat “Noi patru”, cu MihaiConstantinescu-vocal, chitară acustică, Bebe Covercă-

    13ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Convorbirile AM

    Cu formaţia Depold din Arad (1977)

    Cântând compoziţia sa Stai Stai Stai în limba germană la Televiziunea din Leipzig (1979)

  • AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Convorbirile AMchitară bas, vocal, Sergiu Zagardan-vocal, tobe, iar eu laclaviaturi. La un moment dat ne-am întâlnit câţiva colegişi am înfiinţat o formaţie de acompaniament cu care amfăcut multe turnee alături de vedetele noastre, între careMargareta Pâslaru, Marina Voica, Mihai Constantinescu,

    Corina Chiriac, Olimpia Panciu, Ion Dichiseanu. Dintrupă făceau parte Radu Goldiş-chitară, Ovidiu Lipan“Ţăndărică”-tobe, Bebe Covercă-chitară bas şi eu la clape(au mai fost instrumentiştii: Valy Stoian, CornelStroiescu, Vicu Stravre şi alţii). Am maicolaborat în multe turnee, în ţară şi înstrăinătate, cu formaţia “Depold” din Arad,care avea un solist vocal fantastic, Ladislau“Loţi” Borkics.

    - Mi-l amintesc bine, aşa e, voceextraordinară, mai mic de statură, blond, cu părullung. Acum câţiva ani am fost invitat de ClaudiaMiriţescu, solistă pe care o prezentasem la Mamaia,la un festival de copii organizat de ea la Braşov,“Fulg de nea”. Ei bine, şoferul casei de cultură, carem-a dus la sală, era Borkics, iniţial nu l-amrecunoscut, n-am apucat să discut mai multe cu el,acum îmi pare rău... Legat de Braşov, eştiindiscutabil unul din performerii autentici ai “noiiserii” a Festivalului internaţional “Cerbul de aur”,pentru că la cea veche nici nu aveai cum, s-adesfăşurat între 1968-1971. Câte premii ai cuceritaici? Crezi că aşa cum este el conceput azi, cu oselecţie absolut discutabilă a melodiilor propuseconcurenţilor străini, festivalul îşi mai îndeplineştemenirea de a promova muzica uşoară românească în lume, aşacum ar fi normal în raport cu cheltuielile uriaşe? Câte premiiai cucerit la “Cerb”?

    - Premiile nu le-am cucerit eu personal, dar mulţiinterpreţi români şi străini au câştigat premii importantecântând piesele mele. Astfel, “Dau viaţa mea pentru-o

    iubire” i-a adus Trofeul “Cerbul de aur” Monicăi Anghelîn 1996, după 22 de ani acelaşi cântec aducându-i Trofeulîn 2018 solistei Inis Neziri din Albania. Au mai figuratîn palmares Rachael Alexandra din Filipine – Premiulpentru cea mai bună interpretare a unei piese româneşti(“Voi cânta pentru mileniul III”), Lun Zhong Xu dinChina – premiul I (“cu “Eu te voi iubi”), iarreprezentanta noastră Raluca Blejuşcă a câştigat Premiulpentru cea mai bună interpretare a unei piese româneşti,cu “Oameni”. Alţi laureaţi de care-mi aduc acum aminte:Jan Werner, Norvegia-premiul II (“Oameni”), Eka Dell,Indonezia - premiul III, dar mi-au cântat creaţiile mulţialţii, unii dintre ei au intrat în palmares: AurelianTemişan (“Oameni”), Loredana Groza (“Ce va fi cuiubirea mea?”), Michael James, Anglia (“Oameni”),Charles Hernando (“Eu te voi iubi”), Tone Norum dinNorvegia, Siri Sisark, Estonia (“Numai pentru tine,viaţă!”), Patrice, SUA (“Chemarea dragostei”), DavidMcNamara din Islanda, Aris Koriseva, Finlanda (“Ce vafi cu iubirea mea?”), Mar Roca, Spania (“Numai pentrutine, viaţă!”), soliştii din Rusia şi Olanda (“Dau viaţa meapentru-o iubire”), Irlanda (“Ce va fi cu iubirea mea?”) şimulţi alţii. Se poate să greşesc unele informaţii, dartimpul…

    - Rămâne să abordăm cealaltă parte a întrebăriialtădată, eventual... după ediţia următoare a “Cerbului deaur”! Ce loc ocupă musical-ul în creaţia ta?

    - Aşa cum spuneam într-o carte dedicată activităţiimele componistice, scrisă de muzicologul DanielaCaraman Fotea, musical-ul m-a atras dintotdeauna. Dacămă gândesc bine, emisiunile de televiziune semnate deTitus Munteanu şi regizate de Alexandru Bocăneţ, iarmai târziu cele semnate şi regizate de Titus, în care jucam

    cu Olimpia Panciu, Mihai Constantinescu, CorinaChiriac, Angela Similea, Mirabela Dauer, AlexandruArşinel, Marina Voica, Radu Gheorghe şi alţii, erau niştemini-musicaluri. Mi-am “exersat” condeiul şi în filmelemuzicale: “Rămăşagul” (după “Punguţa cu doi bani” deIon Creangă), regizat de Ion Popescu Gopo (premiat lafestivalul de film din Chicago, SUA), “Zâmbet de soare”,

    Modern Group: Marius Ţeicu, Dini Trandu, Sile Zamfir,FlorinDumitru,Petre Magdin,Marcel Năvală, Doru Tufiş, Marcel Dragomir

    Trupa NOI 4: Bebe Covercă, Marius Ţeicu, Mihai Constan�nescu şiSergiu Zagardan

  • 15ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Convorbirile AMregia Elisabeta Bostan (premiat la un festival de film laLagos, în Portugalia), serialul TV “Racheta albă”, semnatde regizoarea Cristiana Nicolae. Musicalul este pentrumine o dragoste la fel de mare ca muzica uşoară. Pentrulibrete am lucrat cu nume notorii. Îi datorez mult SilvieiKerim, scriitoare de mare talent, un om extraordinar,multipremiată pentru opera ei scrisă şi radiofonică. Dacănu era ea nu existau musicaluri ca “Mary Poppins”,“Micuţa Dorothy”, “Gulliver în ţara piticilor” sau“Frumoasa din pădurea adormită”, spectacole jucate în

    toată ţara şi în străinătate, cu mii de spectatori, laTimişoara, Bucureşti, Constanţa, Craiova, Cluj-Napoca,Oradea, Galaţi, Reşiţa, Turda, Brăila, la TVR sau la“Escalante Centre Teatral” din Valencia. Am mai scrismusicaluri pe librete de Octavian Sava, cum ar fi “Notazero la purtare” (după premiera de la Teatrul de revistă“Constantin Tănase” din Bucureşti, musicalul se joacă şiazi la Opera din Braşov). Au urmat “Divanul persian”(premiul U.C.M.R. în 2002), “Omul care a văzutmoartea” (premiul U.C.M.R. în 2005), “Estera” (Premiulde excelenţă al revistei “ActualitateaMuzicală” în 2006), “O premierăfurtunoasă” (premiul U.C.M.R. în 2011).Pe un libret de Eugen Rotaru am compusmusicalul “Examene, examene”; premieraa avut loc la Teatrul Naţional de Operetădin Bucureşti, iar apoi a fost pus în scenăla teatrele de operă din Constanţa, Iaşi,Braşov. Acest musical a fost prezentat şi încadrul Festivalului internaţional „GeorgeEnescu” de către Teatrul de OperetăBucureşti. În fine, pe un libret de BogdanUlmu, după Ion Creangă, am compus“Povestea prostiei”.

    - Câte albume ai lansat la casa dediscuri Eurostar? Aceasta ţi-a conferit de altfel“Discul de aur” pentru tirajul înregistrat deaceste CD-uri.

    - Cred că am lansat la casa de discuri Eurostar celpuţin 12 albume. Îi mulţumesc producătorului PaulStîngă pentru grija pe care o are faţă de muzica uşoarăromânească, faţă de compozitorii şi interpreţii români.Afluenţa înregistrată de fiecare dată la lansările de la

    magazinul Muzica mi-a dovedit că muzica mea esteîndrăgită, aşa se explică şi tirajul total al albumelor, caremi-a adus onorantul “Disc de aur”.

    - Un capitol important îl ocupă, îndeosebi în ultimii ani,descoperirea şi pregătirea unor copii talentaţi. I-aş aminti înprimul rând pe cei deja afirmaţi la scară naţională şi chiarinternaţională: Andra Gogan, Bibi, Gabriela Amzaru (TrofeulTinereţii la Amara, semifinalistă la “Vocea României”, solistăla Akcent), Eleonora Filipoiu (laureată la Amara, “AurelianAndreescu”, “Florin Bogardo”). În ultima vreme am mai

    întâlnit la festivalurile unde am fostalţi elevi ai tăi: Diana Codreanu (aluat premiul I la “Amara Junior”,cântând adorabil “O portocală”),Iulia Condilă (super-premiată),Cristina Frăţilă, 15 ani (premiul I la“Mamaia copiilor” şi la “AmaraJunior”), Adriana Bitoleanu, 12 ani,micuţul Robert Condilă, şi el cumulte premii. Le şi compui melodiisau doar îi pregăteşti vocal?

    - Copiilor de care mă ocuple compun de multe ori şimelodii. Toţi sunt copii minunaţişi talentaţi, în progresul căroracred cu tărie. Îi iubesc pe toţi înegală măsură!

    - Ca să încheiem într-o notă mai decontractată, ştiu căde curând te-ai mutat în alt apartament. Ai şi povestit cu umorla premiile U.C.M.R. cum ţi-ai căutat zadarnic prin lucruriun sacou! Cum acest apartament, am înţeles, este mai mic, aiavut unde expune numeroasele trofee şi portretul pe carepictorul Traian Nica Ţuckman ţi l-a dăruit cu ocazia unuilansări la magazinul Muzica?

    - Am stat într-un bloc, la etajul 4 din 4, fără lift.Vârsta mea şi a soţiei ne-a obligat să ne mutăm într-unapartament mai mic, într-un bloc cu lift, chiar dacă la

    etajul 1. Bineînţeles că în birou am pe pereţi caricaturilecelebrului Ştefan Popa Popa’s, prieten şi timişorean de-al meu, dar şi tabloul pictorului Traian Nica Ţuckman,un portret care mă reprezintă şi pentru care îimulţumesc.

    Interviu de Octavian URSULESCU

    Aplauze alături de distribuţia musicalului “O premieră furtunoasă”

    Alături de Anton Şuteu şi Cornel Fugaru

  • AM

    De vorbă cu Carmen Stoianov

    Mihai Cosma: Carmen Stoianov, sunteţi laureataPremiului pe anul 2019 al UCMR, oferit de secţia deMuzicologie şi critică muzicală, pentru volumul dedicatmuzicii psalmilor. Cum aţi ajuns să vă ocupaţi de acestsubiect?

    Carmen Stoianov: Relaţia mea cu Psalmii biblicia început cu nişte ani în urmă, atunci când trebuia să-mi aleg tema de Disertaţie la Masteratul de StudiiCulturale Ebraice – Universitatea din Bucureşti.

    În paranteză – decanul Facultăţii de Litere,regretatul specialist în paleografie, medievalist şislavist prof. univ. dr. Dan Horia Mazilu, membrucorespondent al Academiei Române, îmi oferise şansade a ţine cursuri la proaspăt-înfiinţatul Centru deStudii Ebraice (a cărui „struţo-cămilă” pot spune căam fost).

    M. C.: Struţo-cămilă?C. S.: Da, pot spune astfel, pentru că

    eram şi studentă a Facultăţii şi predam şi uncurs în acelaşi timp, ca profesoară. Închizândparanteza, revin: Dan Horia Mazilu,coordonatorul disertaţiei mele (şi autor alunor ample studii despre Dosoftei şi AntimIvireanul), dorind să mă determine sălămuresc terminologia „fluidă” dintraducerile româneşti privind sonorul biblic(instrumente, genuri, inserţii în sonor etc.),mi-a propus să abordez tema Psalmilor castudiu comparat: original (ebraica biblicăstudiată la Masterat) versus traduceriromâneşti.

    M. C.: Poate o lucrare de masterat săacopere un subiect de asemenea anvergură?

    C. S.: Întrebarea mi-am pus-o şi eu.Ideea m-a încântat şi vreo două zile m-amcomplăcut în compania ei, dar nu a trecutmult până să îmi dau seama că timpul esteprea scurt iar cele 60 pagini ale unei disertaţii– de asemenea. Aşa că m-am orientat sprearheografie şi astfel am uitat Psalmii. Dar nu m-auuitat Ei.

    M. C.: Şi aşa s-a născut ideea acestei cărţi...C. S.: Ideea mi-a revenit obsedant, până în ziua

    în care m-am hotărât să-i las să mă invadeze aşa cumştiu ei mai bine; am început o documentare serioasă –am beneficiat şi beneficiez în continuare de surseexcelente, dublate de oportunitatea unor stagii înIsrael – am organizat totul într-o osatură în care m-ambazat pe originalul biblic canonic retipărit în TheJerusalem Bible, pe Nova Vulgata, pe Psaltirea Bibliei dela 1688 şi pe traduceri exponenţiale de secol XX-XXIale principalelor culte: Vasile Radu şi Gala Galaction,Francisca Băltăceanu şi Monica Broşteanu, LiviuPandrea, Dumitru Cornilescu, Noua Traducere în LimbaRomână, traduceri în limbi europene etc.

    M. C.: Un teritoriu nou, prea puţin cercetat, înlume...

    C. S.: Am aderat la căi deja defrişate decompozitoarea, organista, cercetătoarea (arheografiemuzicală) şi pedagogul Suzanne Haïk-Vantoura – ceape care un Olivier Messiaen sau Bernard Gavoty onumeau „Champollion al Psalmilor”, deoarece reuşiseca în ultimul pătrar al secolului trecut să descifreze înîntregime „cântecul tăcut” din întreaga Biblie. Amreluat unele trasee şi teze emise de ea, demonstrând înplus, din perspectiva muzicologului, perfecta logică adramaturgiei muzicale în construcţia Psalmilor biblicişi legăturile/sudarea în plan sonor-muzical cuîntregul text biblic.

    Evident, am lansat ipoteze de lucru, partedemonstrate, parte în aşteptare deoarece există, încă,termeni încă obnubilaţi (îşi aşteaptă luminarea!),fondul acestora rămânând legat, indubilabil, de sonor

    (după cum le-o demonstrează însăşi etimologia), ampropus amprentări sonor-lingvistice la nivelul sferei(istorice) poetico-sonor/muzicale, cu selecţii determeni/sintagme implicând cântarea (sonorul),dramaturgii sonor-muzicale...

    Mulţumesc, aici, cu profundă recunoştinţă, celuifără de care nu m-aş putea legitima ca muzicolog:Academicianul Octavian Lazăr Cosma, Maestrul meu,şef de şcoală în muzicologia română.

    M. C.: Cum aţi gestionat materialul atât de marecare a rezultat?

    C. S.: M-am concentrat pe edificarea a cincivolume, corespunzând celor cinci Cărţi ale Psalmilor –potrivit originalului ebraic canonic. Dincolo deconsideraţiile generale şi de posibilele concluzii pe

    ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Convorbirile AM

    foto

    : Mih

    ai C

    osm

    a

  • 17ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Convorbirile AMmarginea fiecărei Cărţi, punctul de greutate îlreprezintă individualizările celor 150 poeme din FişaPsalmului. În ea am făcut notaţii legate depersonalitatea fiecărei cântări: tipologia de gen (peste20 de subgenuri!), direcţionarea către magistrulcântărilor, intenţia (scopul, ocazia), locul, timpul,împrejurarea, participarea unor personaje şi, desigur,autorul sau dedicatarul, aşacum apare notat pefrontispiciul psalmic –respectiv în primul verset(integral sau parţial), cu rol deintroducere. Urmeazăconsideraţii legate deîncadrarea într-un tipar avândposibilă formă poetico-sonor/muzicală şi argumentelegate de aceasta: fondantifonic, intervenţia unorarticulaţii solistice (purinstrumentale)/momente detăcere, pauze meditative,însoţiri/susţineriinstrumentale, joc aldensităţilor sonore,(pseudo)refrene, „variaţiuni”,„răspunsuri” etc.

    Desigur, am abordat şirepere organologice legate deceremonial, stiluri deinterpretare, instrumente/compartimente instrumentale,registraţie/efecte sonore, melodică/melodii cu titluatât de cunoscut încât pare a fi suficient de evocat doarprimul cuvânt….. Locul autorilor de cântare nu estede neglijat. Prezidează, aşa cum este firesc, Regele-poet,Regele-muzician David şi, alături de el, muzicienii leviţipe care i-a numit cântăreţi şi formatori de cântăreţi aiCortului Întâlnirii/proiectatului Templu; alături de

    mari nume ale antichităţii muzicale iudaice apare şiun anonim, un sărman care îşi aduce jelania în faţaDomnului (Psalm 102 – numerotare original-canonică,101 – Septuaginta).

    M. C.: Care credeţi că ar fi cea mai interesantăcontribuţie proprie?

    C. S.: Concentrându-mă pe datele textuluiebraic (indiferent detraducere), am pututdetermina cu precizie Psalmiievidenţiind ceea ce am numitStarea de Cântec, cei cuprinşiîntre coperte de cântare sauPsalmii ce impunLauda/Cântarea NumeluiDomnului – cântare specială,preludiată de vocal, darexclusiv instrumentală. Sepoate adăuga punerea înpagină a amănuntelor legatede dans sau de componenţaansamblurilor muzical (vocal-instrumental)-coregrafice, cudispunere spaţială ce reflectăelemente de acusticămuzicală. Şi, deloc de neglijat,am inserat în Fişa Psalmuluidate privind modul în carePsalmii au fost abordaţi decreatorii de muzică peparcursul secolelor, modul încare ei au infuzat formele

    muzicale, determinând chiar tiparul unor genuri saustructura serviciilor religioase (inclusiv în zilelenoastre).

    Din fiecare epocă şi la fiecare capitol am selectatcreatori şi lucrări reprezentative pe largi palieretemporale sau arii geografic-stilistice, acordând un locspecial – aşa cum era firesc – creaţiei româneşti

    vocale/ corale.În lungul drum al Psalmilor către

    sensibilitatea contemporană, suntconvinsă că este doar un început. Aşacum spuneam, cercetări viitoare vorlumina şi – de ce nu?!? – vor daverdicte. Le-am deschis calea, leaşteptăm…

    „...Psallite, psallite… aşa sună,traducând un îndemn din Psalmi,repetarea incantatorie din NovaVulgata. Să dăm urmare acestuiîndemn, să-i căutăm adevărul şi săaducem în lumină – prin noua recitirepe care o propunem – Calea Psalmilorebraici prin prisma Rugăciunilor luiDavid, fiul lui Ishai…..”

    Interviu de Mihai COSMA

    Alături de Nicolae Gheorghiţă la Ceremonia de decernare a Premiilor UCMR

  • AM

    Mozart, Haydn şi Ceaikovski laAteneu, la început de pandemie

    Concertul Filarmonicii George Enescu, dirijatăde David Giménez Carreras, a umplut sala în seara lui5 martie 2020, în ciuda neliniştii generale ce a cuprinslumea întreagă în lunile de iarnă. Puterea apotropaicăa marii muzici – Mozart, Haydn, Ceaikovski – aadunat, pe lângă publicul abonat la stagiuneaFilarmonicii, şi numeroşi turişti. Programul de sală asusţinut vizual logica repertoriului serii: citatul dinCeaikovski, „Mozart este vârful cel mai înalt, punctulculminant al frumosului atins în universul muzicii”,

    alături de portretul anonim Der junge Tschaikowski –Bild um 1874, a orientat de la bun început percepţiapublicului către o armonie a gusturilor şi un joc alafinităţilor.

    Mozart a şi fost adevăratul punct culminant alserii. Divertismentul nr. 1, în Re major, pentru orchestrăde coarde, KV 136, compus în 1772, a părut să înceapăîntr-un tempo prudent şi să recupereze pe parcurs învivacitate, o impresie datorată atât articulaţieifrazelor, din ce în ce mai precise, cât şiimpactului vizual: a fost interesant deurmărit implicarea gestuală ainstrumentiştilor în raport cu eforturiledirijorului ce trădau mai degrabă ointensitate meridională a trăirilor, decâtumor şi graţie. Dacă Andante – partea a 2-a – a avut momente stagnante, părţileextreme – Allegro şi Presto-ul final – audovedit încă o dată excelenţa coardelorFilarmonicii, acurateţea intonaţiei,calitatea sunetului, precizia frazării.

    În Concertul nr.1 în Do major deHaydn pentru violoncel şi orchestră,expoziţia orchestrei nu a mai impresionatprin aceeaşi omogenitate, dar, odată cuintrarea temei I la solist, totul a părut să se

    coaguleze. Întreaga parte I s-a bucurat de un bunechilibru între solist şi orchestră, datorat cu siguranţăşi dirijorului, al cărui rezervor energetic părea a fi mai

    mic, mai puţin evident decât cel alinstrumentiştilor. Nimic paradoxal în asta– excesul de energie poate obnubilacontrolul sunetului. Or sunetul lui BorisAndrianov, care cântă pe un violoncelDomenico Montagnana al Colecţiei deStat de Instrumente Unice din Rusia nu eatât de mare, cât e de nuanţat: în Adagio,partea a 2-a a Concertului, au fostmomente foarte frumoase, în care vibrato-ul puternic a dat impresia unuiinstrument de suflat. Temperamentul luiAndrianov pare a fi capricios – uneleaccelerări impulsive quasi-imperceptibilepe motive scurte, chiar în tema I a primeipărţi au părut efectul unei necesităţitehnice şi nu al unei alegeri conştiente.

    Finalul, Allegro molto, plin de vervă, a sunat spumosşi totodată neostentativ. Efectul ar fi fost şi mai maredacă secţiunile formei muzicale ar fi fost mai binearticulate, dacă toate finalurile pasajelor în gameascendente la violoncelul solist ar fi fost perfect curate,dacă, păstrând pulsaţia, partea a treia nu ar fi părutcântată pe nerăsuflate. În bis, Andrianov a interpretatcelebrul Cântec al păsărilor de Pablo Casals, cufrumoase efecte sul ponticello.

    ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Pe scena Ateneului

    David Giménez Carreras

    Boris Andrianov

  • În partea a doua a serii, Filarmonica GeorgeEnescu s-a străduit să transpună în sunet viziunea luiGiménez Carreras asupra Simfoniei a V-a în mi minorde Ceaikovski. Această viziune, mai degrabădicromatică, compensată în parte de o bunăcunoaştere a partiturii, a avut de învins şi uneledificultăţi la nivelul expresiei. Gestica graţioasă înintroducere, oarecum stranie în context, a produstotuşi o sonoritate adecvată la cele două clarinete.Lemnele au sunat foarte bine şi în “marşul” temei I, acărui revenire la finalul primei părţi a avut oincărcătură emoţională convingătoare. Episodul-valsdin tema a II-a a părut un pic greoi, opintit, ca de altfelşi Valsul părţii a III-a, în deficit de carismă şicapriciozitate. Celebrul solo al cornului din partea adoua s-a dovedit din nou o piatrăde încercare; ce-i drept, fluctuaţiiletemperaturii în sălile de concertpericlitează adesea intonaţiaalămurilor. Finalul a fost, probabil,partea cea mai reuşită a simfoniei,ca şi sfârşitul părţii a doua, neted,frumos susţinut de coarde. În ciudasuccesului considerabil la public,interpretarea lui David GiménezCarreras a Simfoniei a V-a deCeaikovski a suferit de oprevizibilitate a stărilor sufleteşti şide şovăieli în asumarea acestora.Bagajul său gestual a părut uneorineadecvat intenţiilor muzicale, ceeace ar putea explica unele sonorităţiaspre sau neomogene ale orchestrei.Giménez Carreras pare a se simţimai bine în dramatic decât înmeditativ sau poetic; „adăpostul” dinamismului,energiei salvează adesea precaritatea inspiraţiei la obună parte din dirijorii auziţi în ultimii ani pe sceneleinstituţiilor de concert bucureştene.

    Lena VIERU CONTA

    Nicolae Racu – 75

    În 7 martie 2020, Filarmonica bucureşteană aprogramat un concert aniversar în onoarea dirijoruluiNicolae Racu – la împlinirea vârstei de 75 de ani şi a52 de ani de activitate neîntreruptă la ColegiulNaţional de Arte „Dinu Lipatti”. Evenimentul s-abucurat de participarea unui public numeros şientuziast, dar şi de prezenţa unor foşti elevi ai liceului,actualmente şefi de partidă în ansambluri simfoniceprestigioase, care au dorit să-l sărbătorească pemaestru cântând sub bagheta lui pe scena Ateneului.Programul a fost prezentat de muzicologul CristinaSârbu – coordonatorul ciclului Clasic e fantastic dela Ateneul Român. În deschiderea evenimentului a

    vorbit Directorul artistic al Filarmonicii GeorgeEnescu, maestrul Josif Ioan Prunner, care a omagiatpersonalitatea fostului său profesor de muzică decameră şi dirijor al primelor sale apariţii solistice. Lapupitrul orchestrei lărgite, alături de sărbătorit s-aaflat şi fiul său, Andrei Ştefan Racu, ale căruiperformanţe au fost apreciate în dublă ipostază – depianist şi dirijor. Nicolae Racu este muzicianul careşi-a dedicat talentul şi întreaga energie formăriinumeroaselor generaţii de discipoli. A făcut-o cudevotament, în postură de pedagog, de dirijor, deintelectual de formaţie enciclopedică şi de îndrumătoral multor serii de elevi. Din lipsa spaţiului, voimenţiona câteva opinii despre concert, dar şi desprecontribuţia inestimabilă a maestrului aniversat. Din

    primii ani de activitate, muzicianul s-a remarcat prinprofesionalismul, entuziasmul, vitalitatea şidevotamentul faţă de nobila misiune de pedagog, dedirijor şi îndrumător al elevilor săi. Mereu zâmbitor,activ, pasionat, competent, însufleţit de iubire şiîncredere în semeni, domnia sa a avut o atitudinepozitivă, armonioasă şi prietenoasă. În paralel cuactivitatea de profesor şi dirijor al orchestrei Liceuluide muzică nr. 1 (Colegiul Liaptti de astăzi), pedagogula îndrumat generaţii de elevi ai Şcolii militare dincapitală. Printre foştii săi discipoli se află numeroşidirijori de fanfare din ţară şi şeful Muzicii Militare dinBucureşti, colonelul Aurel Gheorghiţă. Succesele pecare maestrul Nicolae Racu le-a obţinut în carieraartistică şi didactică au fost câştigate prin eforturisusţinute şi printr-o impresionantă voinţă şitenacitate. Apreciem iniţiativa domniei sale de ainclude în concertul aniversar lucrări reprezentativedin repertoriul universal şi românesc (scrise decompozitori omagiaţi în acest an). După UverturaEgmont, op. 84 de Ludwig van Beethoven (250 de anide la naştere), pagină simfonică plină de patos, de

    19ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Pe scena Ateneului

    Nicolae Racu

  • ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Pe scena Ateneuluidramatism şi energie, a urmat partea I din Concertulnr 1, în si bemol minor, pentru pian şi orchestră, op. 23de Piotr Ilici Ceaikovski (180 de ani de la naştere),care l-a avut ca solist pe Andrei Ştefan Racu. Amadmirat pianistica plină de strălucire, de bravură şiimpetuozitate a solistului, cântul său sensibil,remarcabil prin muzicalitate şi profunzime expresivă,precum şi excelenta colaborare cu dirijorul şiorchestra. La bis, tatăl şi fiul au cântat la pian (la patrumâini) cunoscutul Marş turc din Ruinele Atenei deBeethoven. Am admirat-o în continuare pe vocalistaIrina Sârbu în două lucrări diferite, în care a etalatcunoscuta versatilitate, vervă şi creativitate: Badineriadin Suita nr. 2, în si minor, BWV 1067 de JohannSebastian Bach (270 de ani de la moarte) şi HoraMărţişorului de Grigoraş Dinicu (în aranjamentulrealizat de Nicolae Racu). Programul a cuprins şicelebra Arie din Suita nr. 3, în Re major, BWV 1068de J. S. Bach (cu Nicolae Racu la pupitrul orchestrei),Rapsodia Română nr. 2 în Re major op. 11 de GeorgeEnescu (65 de ani la moarte), cu Andrei Racu dirijor şis-a încheiat apoteotic cu Simfonia nr. 5, în do minor,op. 67 (partea a IV-a) de Ludwig van Beethoven, cuNicolae Racu la pupitru. Domnia sa a evidenţiatplenar caracterul luminos şi eroic al muzicii, avalorificat original timbralitatea instrumentelor dinorchestră, a polarizat energia muzicienilor de pescenă, oferind publicului momente înălţătoare, plinede entuziasm şi dăruire. În toate lucrările interpretateîn concertul din 7 martie, Nicolae Racu a făcut dovadamăiestriei, experienţei artistice îndelungate şitalentului său incontestabil. În egală măsură amadmirat maniera dirijorală precisă, elegantă,dezinvoltă şi sugestivă a lui Andrei Ştefan Racu, carese dovedeşte a fi un continuator valoros al tatălui său;împreună cu orchestra, tânărul dirijor a oferit oversiune plină de farmec, de culoare şi insolit aRapsodiei a II-a de George Enescu şi unacompaniament flexibil în Badineria de Bach.

    Aniversarea maestrului Nicolae Racu a fost unadevărat triumf al excelenţei şi solidarităţii umane.Mai presus de toate, am simţit, harul, bogăţia unortrăiri psihologice puternice, modestia şi generozitateamuzicianului, capabil de atitudini şi gesturiexponenţiale. Spirit angajat şi respectat înînvăţământul muzical şi în viaţa culturalăromânească, Nicolae Racu este un mentor spiritual şiun desăvârşit coordonator al multor generaţii cu carea colaborat şi care au beneficiat de experienţa şi deharul său. Maestrul s-a simţit obligat să dirijezeconştiinţe, să animeze convingeri, să pună bazelecarierei multor slujitori ai muzicii. A făcut-o cuprestigiu şi devotament, atrăgându-şi respectul şistima necondiţionată a tuturor acelora care l-aucunoscut şi i-au urmat învăţămintele. Prin întreaga saactivitate, Nicolae Racu a omagiat nobilele sentimenteumane, a militat pentru bine, frumos şi adevăr.

    Jean Lupu – 80 de ani de viaţă, 60 de ani de dirijat

    În 7 martie 2020, publicul bucureştean aparticipat la Ateneul Român la un evenimentcultural-artistic de excepţie care l-a adus în prim planpe maestrul Jean Lupu în dublă ipostază: de autor decărţi şi de dirijor al coralei Symbol. La orele 17, înfoaierul instituţiei, a avut loc lansarea cărţii Borne pecale, publicată la Editura Grafoart din capitală,precum şi relansarea altor două lucrări valoroase aledomniei sale: Educarea auzului muzical şi Gâze şiflori (la aceeaşi editură). Evenimentul, care s-a bucurat

    de participarea unui public numeros, a fost un nouprilej de manifestare a preţuirii şi admiraţiei faţă deilustrul muzician, în ziua în care domnia sa a împlinit80 de ani. La lansare au luat cuvântul, alături deautorul cărţilor, Directorul Editurii Grafoart, domnulMatei Bănică, realizatoarea TV Elena Ionescu,doctorandul George Andrei Butcă, subsemnata şicopiii maestrului, Olguţa Lupu şi Daniel Lupu,apreciaţi unanim pentru performanţele profesionaleobţinute în muzică, respectiv în arhitectură. VolumulBorne pe cale, căruia am avut privilegiul să-i scriuprefaţa, evocă parcursul uman şi profesional alautorului şi oferă informaţii de excepţionalăînsemnătate despre activitatea polivalentă a acestuia,despre instituţii de învăţământ şi religioase, despremanifestările artistice din căminele culturale şi dinşcoli, despre obiceiurile specifice din satele olteneştişi din oraşele în care maestrul s-a aflat; Jean Lupu esteun muzician autentic, cu sentimente profunde şi cu ointegritate morală exemplară. Cartea îl captivează pecititor, determinându-l să o parcurgă dintr-o suflare.Mărturisirea muzicianului conţine numeroaseînvăţăminte şi are valenţe deschise spre oamenii deieri, de azi şi de mâine. Pentru cititorii de toatevârstele, autorul lansează îndemnul de a fi generoşi,modeşti, toleranţi şi de a promova cele mai înalte

    AM

  • aspiraţii umane. După evenimentul editorial, în salamare a Ateneului Român s-a desfăşurat Concertulaniversar Jean Lupu – 80 de ani de viaţă şi 60 de anide dirijat, susţinut de Corul Symbol sub baghetasărbătoritului şi a dirijoarei Luminiţa Guţanu Stoian.În debutul manifestării aniversare, pe scenă s-a aflatConsilierul Prezidenţial Sergiu Nistor, care i-aconferit profesorului-arhidiacon Jean Lupu OrdinulMeritul Cultural în grad de Cavaler din parteaPreşedintelui României, domnul Klaus Iohannis. Laaniversarea muzicianului a participat şi EpiscopulVicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul, care i-atransmis felicitările Patriarhului Daniel, precum şiaprecierile personale elogioase. Pe parcursul seriimuzicale, maestrul Lupu a primit diplome de onoareşi de excelenţă din partea UCMR – transmisă decompozitorul-dirijor Marcel Costea, din parteaSocietăţii Compozitorilor din Republica Moldova, dela o asociaţie culturală din Belgia, precum şi distincţiidin partea coralelor cu care a colaborat în Slatina şiBucureşti. În cadrul programului artistic au participatşi câţiva apreciaţi interpreţi instrumentişti, care de-alungul timpului au cântat alături de îndrăgita formaţiecorală Symbol: pianiştii Olguţa Lupu, Maria Diana

    Petrache, Andrei Petrache, violoniştii Natalia PancecColotelo, Tiberiu Branga şi soprana AndreeaBlidariu. În cadrul evenimentului au participat şisolistele vocale Cleopatra Ilie (venită special dinSUA), Maria Cazacu, Andreea Pîrvulescu, AndreeaMihalache, Corina Gatu, Daniela Greere, violonistaSimina Croitoru, percuţionista Andrada Coneac,precum şi pianiştii acompaniatori Maria DianaPetrache, Adriana Toacsen, Clementina Ciucu,Andrei Petrache, Bianca Fodor, Magdalena Bulibaşa,Diana Negreanu şi Cristina Gheorghe. Corul Symbola oferit publicului un repertoriu bogat şi divers din

    muzica românească şi universală cu conţinut religiosşi laic, menit să evidenţieze calităţile ansambluluiprecum şi prestaţia de excepţie a dirijorilor Jean Lupuşi Luminiţa Guţanu Stoian. Momentele muzicale deînalt nivel artistic au alternat cu secvenţe emoţionantede omagiere a contribuţiei maestrului Jean Lupu înpostură de dirijor, de mentor şi organizator al unormanifestări artistice de anvergură. Pe scena Ateneuluiau urcat, rând pe rând, reprezentanţi ai ansamblurilorcorale coordonate de ilustrul dirijor în diferite etapeale carierei sale: Corul Liceului Pedagogic şi CorulCantata din Bucureşti, Corul Ciprian Porumbescu dinSlatina, dar şi foşti membri ai Corului Symbol. Cu toţiişi-au exprimat gratitudinea şi admiraţia faţă deminunatul dirijor şi profesor, care a fost în multecazuri şi întemeietorul ansamblurilor amintite. Întrenumerele muzicale au fost postate pe un ecransecvenţe din viaţa şi activitatea prodigioasă adirijorului: fragmente din concertele şi turneele dinţară şi străinătate, diplome şi distincţii obţinute dedomnia sa şi de corala Symbol. Un moment de maresucces la public a fost realizat prin colaborareapianiştilor din familia Lupu: Olguţa Lupu şi copiii ei,Maria Diana Petrache şi Andrei Petrache, care au

    oferit o variantă de excepţie alucrării Das Dreyblatt deWilhelm Frederich Ernst Bachpentru pian la 6 mâini. Publicul afost cucerit de nivelul înalt alprestaţiei pianistice, dar şi descenariul ingenios în care cei treiinterpreţi au dezvăluit un veritabiltalent actoricesc. Momentul inedit,plin de farmec şi insolit, în caremuzica s-a împletit armonios cuteatrul, a fost îndelung gustat şiaplaudat de spectatori.

    Finalul evenimentului i-aadus împreună pe scenă peactualii şi foştii membri ai CoruluiSymbol – pe care muzicianul îinumeşte cu duioşie simbolişti –care şi-au unit vocea într-unemoţionant imn menit să elogiezemodelul uman şi profesional al

    maestrului. Publicul a ovaţionat minute în şir aceastăîntâlnire de suflet, în care recunoştinţa, devotamentulşi admiraţia s-au manifestat deplin. Îi dorimmaestrului Jean Lupu să-şi continue cu succes nobilamisiune – în calitate de dirijor şi mentor spiritual –mulţi ani de acum înainte, spre satisfacţia şi bucuriatuturor celor care îl preţuiesc şi îi admiră arta şigenerozitatea: colegii, rudele, discipolii şi publicul depretutindeni. Evenimentul aniversar de la Ateneu s-adesfăşurat sub semnul excelenţei, al performanţeiartistice şi al solidarităţii umane.

    Cronici de Carmen MANEA

    21ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Pe scena Ateneului

    Arh. Jean Lupu alături de Preafericitul Părinte Daniel după ce a primit Crucea Patriarhala pentru clerici

    foto

    : Bas

    ilica

    .ro

  • AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Pe scena Studiolui “Mihai Jora”Ultimul simfonic din vremea

    virusului

    La început de martie şi la doar o săptămânădupă prezenţa în faţa Orchestrei Naţionale Radio aunui important dirijor de operă (Leo Hussain),publicul din Studioul „Mihail Jora” al SRR a fostinvitat la întâlnirea cu o altă baghetă respectată în

    lumea operei, francezul Frédéric Chaslin. Un numecunoscut pe multe meridiane, care a colaborat în modconstant cu Opera de Stat din Viena, cu OrchestraSimfonică din Ierusalim, cu orchestre din StateleUnite, Germania, Franţa, Italia, Marea Britanie,Spania, Portugalia, Danemarca etc., împărţindu-şiprezenţele în mod egal între podiumul de concert şifosa teatrelor lirice.

    Concertul a început cu o conjuncturalăreverenţă în faţa sărbătoririi beethoveniene din acestan, pentru care a ales Simfonia a IV-a a Titanuluide la Bonn, în care s-a văzut că, pentru o muzicăatât de transparentă şi de neiertătoare cuneatenţia instrumentiştilor, ai neapărat nevoie deo orchestră bună.

    După pauză punctul de interes s-a deplasatspre secolul XX, partea a doua aducând în faţapublicului o lucrare simfonică de referinţă dincreaţia americană, Age of Anxiety, simfonie (Nr. 2)cu pian semnată de dirijorul-pianist LeonardBernstein. Compusă în plină maturitate artistică(la 40 de ani), dar înainte să cucerească nemurireaprin colosalul succes al musicalului West SideStory, Simfonia a doua a lui Bernstein este olucrare programatică, ce are ca punct de plecarepoemul cu acelaşi nume de W.H. Auden(recompensat cu Premiul „Pulitzer”) – o lucrareliterară amplă, în 6 părţi, ce dezbate ţelul omului dea-şi găsi sensul şi substanţa existenţei, într-o societatetot mai industrializată. Muzica lui Bernstein i-a oferit

    noi valenţe expresive, fie în formula sa originală, departitură instrumentală destinată scenei de concert, fieprin versiunile dansate, imaginate de coregrafiiJerome Robbins în 1950 (creatorul cavalcadelordansante din West Side Story), John Neumeier (în anulurmător morţii compozitorului) – coregraful de laHamburg care a invitat-o pentru mari proiecte peAlina Cojocaru, sau de Liam Scarlett (6 decenii şijumătate după prima audiţie). Bernstein păstrează cele

    6 secţiuni şi în Simfonie, grupate în 2 mari părţi,cântate fără pauză. Partea solistică a revenitunei pianiste românce bine cotate în Franţa,unde s-a stabilit de mulţi ani: Dana Ciocârlie.Este o muzică modernă, cu multe momentefrumos arcuite, cu tensiuni intense şi pasajelirice visătoare, din care nu lipsesc ingredientede bază ale muzicii noi, cum ar fi disonanţeleori traseele serialiste. Simfonia a plăcutpublicului bucureştean, şi mai încântat parcăde cele două bisuri – un Debussy şi o surprizăchiar nebănuită de nimeni din sală: Dans ungarnr. 4 de Brahms, la patru mâini, cântat dealături de dirijorul serii, la rândul lui pianist, întinereţe (absolvent al Conservatorului dinParis).

    A fost o seară agreabilă şi interesantă,care a arătat că, atunci când există promovare

    şi strategie, se poate umple sala la o muzică nouă şinecunoscută, cel puţin în cazul când solistul şidirijorul prezintă garanţii de calitate, onorate din plinde ambii muzicieni oaspeţi în seara de 6 martie.

    Justificat sau nu, acesta a rămas ultimulsimfonic al primăverii, căci, alertaţi de tusea explozivăa publicului manifestată în pauzele dintre părţi (sau,altfel spus, în pauzele dintre soneriile telefoanelor carese întreceau, neobosit, cu sunetele din partitură),decidenţii au decis să lupte cu coronavirusul

    întorcându-i spatele şi spunând adio manifestărilorcare presupun prezenţa publicului în spaţii închise.Deci, pe curând şi sănătate!

    C. MIHAI

    Frédéric Chaslin

    Dana Ciocârlie

    foto

    : cha

    slin

    .com

    /pag

    e10.

    htm

    l

  • 23ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    Pe scenele bucureştenePlatforma Muzicii Româneşti

    Miercuri 4 martie 2020 la Studioul de concerteGeorge Enescu al Universităţii Naţionale de Muzică dinBucureşti a avut loc un important eveniment pentrumuzica românească în ansamblul ei şi anume lansareaîn spaţiul public a Platformei muzicii româneşti realizatăsub conducerea Directorului de program al acestuiproiect, compozitorul şi cercetătorul ştiinţific RomanVlad.

    Este o realizare amplă, şi fără precedent prin nou-tate, concepţie şi reuşită şi anume digitalizarea unuinumăr impresionantde partituri, de ma-nuscrise şi înregis-trări, creaţii alecompozitorilor ro-mâni din toate epo-cile culturale inclusivdin actualitatea ime-diată

    Toată aceastăoperaţie de vastădigitalizare se află ladispoziţia celor interesaţi din ţară şi din străinătate,studenţi, muzicologi în istoria muzicii româneşti,specialişti în studierea muzicii psaltice de tip bizantin, acelei componistice din secolele XIX şi XX, într-o largăvarietate de tehnici de creaţie, de genuri şi forme, cât şipiese de jazz şi muzică uşoară. Totul a fost înregistratîntr-un număr de 10 CD-uri.

    Fiecare dintre CD—uri are un program de lucrărimuzicale centrat pe interpreţi, solişti şi formaţiiinstrumentale şi corale, recunoscuţi şi celebraţi pentruconfreria arătată ani de zile operelor compozitorilorromâni contemporani şi muzicii româneşti în general.

    Primul CD este semnat de Ion Bogdan Ştefănescu,flautist de certă reputaţie naţională şi internaţională.

    Al doilea CD cuprinde interpretări realizate deEmil Vişenescu, clarinetist expresiv şi de imperioasăcondiţie mentală

    Al treilea CD include înregistrări cu Atelierul demuzică contemporană Archaeus - creată de regretatulcompozitor Liviu Dănceanu

    Al patrulea CD cuprinde lucrări componistice întehnica muzicii electro-acustice

    Al cincilea CD cuprinde lucrări de muzicăorchestrală sub direcţia profesorului şi dirijorului DorelPaşcu Rădulescu

    Al şaselea CD prezintă înregistrări datorateformaţiei instrumentale Profil specializată în cultivareaexclusivă a muzicii noi

    Al şaptelea CD este dedicat operei interpretativea marelui violoncelist Marin Cazacu

    Al optulea CD o prezintă pe violonista Diana Moş,cea pe care eu o văd pasionată de râvna spiritului pentrufrumosul fără pată.

    Al nouălea CD este special, expunând cântări defiliaţie ortodoxă într-o desfăşurare pe mai mult de 6oode ani, în interpretarea corului Psalmodia al Universităţii

    Naţionale de Muzică din Bucureşti. Dirijorul acesteicorale bărbăteşti este Nicolae Gheorghiţă. Acestmuzician are în gestul său arta plină de nuanţe şiinflexiuni, iar Corul Psalmodia este considerat ca fiindformaţia oficială de gen a ortodoxiei româneşti.

    Al zecelea CD. a fost rezervat muzicii uşoare şi dejazz, în care sens s-a apelat la pianistul improvizatorMircea Tiberian şi la solista vocală Nadia Trohin, careposedă un timbru excepţional.

    A urmat un succint recital cu lucrări de muzicănouă românească, în care i-am admirat odată mai multatât pe interpreţi cât şi pe compozitori. Am ascultat în

    acest context Două exer-ciţii de admiraţie respectivAmericani, de Liviu Dăn-ceanu, în interpretareaclarinetistului Ion Ne-delcu şi a pianistei Ro-dica Dănceanu, şiUcrainieni, cu participa-rea fagotistului ŞerbanNovac şi a violoncelisteiAnca Vartolomei. Amaudiat cu un mare inte-

    res cele Patru miniaturi pentru flaut solo de Octav Ne-mescu interpretate în aura prezenţei artisticespectaculare a flautistului Ion Bogdan Ştefănescu. Înfinal, am reascultat piesa Viermi de măr de Dan Dediu, încare i-am admirat pentru virtuozitatea şi arta lor instru-mentală, pe clarinetistul Emil Vişenescu şi pe violistaIoana Spânu Vişenescu.

    Aceste compoziţii de talent creator, dar, desigurmai sunt şi multe altele, reprezintă pagini de importanţărevelatoare pentru istoria muzicii româneşticontemporane.

    În încheiere vreau să felicit şi să mulţumesccercetătorului şi compozitorului Roman Vlad pentru

    coordonarea admirabilă a proiectului Platforma MuziciiRomâneşti, ce se constituie ca un important instrumentde lucru pentru întraga noastră viaţă muzicală şi nunumai.

    Mircea ŞTEFĂNESCU

    Roman Vlad

  • AM ACTUALITATEA MUZICALĂ � Nr. 4 � Aprilie 2020

    De Ziua FemeiiReflecţii muzical-poetice asupra feminităţii în artă

    La răscruce de timpuri, rememorând nostalgicvalenţele unui trecut stabil în faţa incertitudinii unuiviitor himeric, recitalul de muzică şi poezie româneascăprogramat să se desfăşoare, sub auspiciile MuzeuluiNaţional „George Enescu”, în Aula PalatuluiCantacuzino, a pus temporar punct evenimentelorartistice găzduite de această instituţie în luna martie.Parcă simbolică, dedicaţia acestui recital – care a marcatîmplinirea a o sută de ani de la înfiinţarea UniuniiCompozitorilor şi Muzicologilor din România,propunând spre ascultare, de 8 martie, pagini desubstanţă din creaţia unor personalităţi feminine ale

    culturii româneşti – ne va amprenta memoria, cel puţinpână când viaţa cotidiană se va reintersecta cufenomenul artistic în ambianţa de neînlocuit a sălii deconcert. Ne vom aminti, cu siguranţă, şi de „actoriiprincipali” ai acestei reprezentăriinterartistice: componenţii Atelierului demuzică contemporană ARCHAEUS şiactriţa-poetă Lidia Lazu, prin intermediulcărora o obişnuită dimineaţă de duminicăa fost înveşmântată cu surprinzătoarevirtuţi spectaculare!

    Sub titulatura Componisticafeminină românească – titulatură familiară„archaeilor” încă de când compozitorul şifondatorul ansamblului ARCHAEUS,Liviu Dănceanu, a înmănunchiat pentruprima dată opusuri din creaţia femininăautohtonă pentru a le oferi publicului cuacest prilej aniversar primăvăratic –pianista Rodica Dănceanu, violoncelistaAnca Vartolomei, oboista Ana Radu,clarinetistul Ion Nedelciu, fagotistulŞerban Novac, violonistul Marius Lăcraru şipercuţionistul Vlad Polgar, alături de invitaţii lor –flautista Constanţa Cazacu şi trombonistul Tibi Cenuşer– au selectat un calup repertorial echilibrat cadimensiune, ce urma să se juxtapună cu un puzzle liric

    alcătuit cu rafinament electiv de către Lidia Lazu.Inspirată alegere, căci actriţa şi-a dozat minuţiosapariţiile, configurând un traseu impregnat de emoţiaunor trăiri fulgurante; pe parcursul poemelor semnatede Magda Cârneci (Sonet II, Viaţa mică), Simona Popescu(Îmi amintesc), Angela Marinescu (Trupul tău, Zeul meu,Rana), Ruxandra Cesereanu (Real Woman I, Real WomanII) şi a celor sub semnătură proprie, intonaţia flexibilă,vocalizarea particulară a textului poetic, râsul şimişcarea scenică a Lidiei Lazu au schiţat, cu o candoaredezarmantă, acel univers cu totul special al graţieiefemere, detectabil la graniţa dintre trecut, prezent şi unviitor ipotetic.

    Legătura dintre piesele muzicale s-a realizat firesc,prin acea senzualitate subtilă specific feminină decelabilăde altfel, şi în filonul structural al creaţiilor FelicieiDonceanu (Trio pentru oboi, clarinet şi fagot), CornelieiTăutu (septetul Palingenesia), a lui Carmen Petra-Basacopol (Măiastra pentru ansamblu instrumental), alui Myriam Marbé (Bocet – Şoapte – Strigăt pentru clarinetşi violă) sau a Maiei Ciobanu (Tăcere cu variaţiuni pentruansamblu instrumental). Reverenţa în faţa feminităţii aluat forme diverse, încadrabile fie în tipare neoclasicepredominant consonante, fie atonale, narând dinamic oripreponderent liric detaliile discursurilor sonore. Nuputeau lipsi, evident, reperele arhetipale, asimetriaritmică, expresivitatea telurică sau cea melancolic-meditativă, toate aceste atribute alcătuind imaginea unuicaleidoscop creator infinit nuanţat.

    Oglindă metaforică a cotidianului sensibil,întregul flux muzical-poetic a avut aspectul unui gestdramaturgic unitar, cu o forţă de sugestie gradualmodelată prin rostirea fiecărui vers, prin interpretareafiecărei fraze melodice; iar ultimul „act” al scenariuluisonor – un tribut simptomatic adus regăsirii de sine prinintermediul „variaţiunilor” pe tema Tăcerii – s-a dovedita fi corolarul, atunci nebănuit, al transformărilor de

    moment din propria noastră viaţă. Cu atât mai mult şidatorită acestor clipe de graţie artistică, bucuriareîntâlnirii „pe viu” cu actul interpretativ va fi deneegalat! Cât mai curând, sperăm...

    Loredana BALTAZAR

    Lidia Lazu

  • Corespondenţă specială de la New York

    Salutăm cu mare bucurie revenirea în calitate decolaborator al revistei noastre a domnului Edward Sava,vechi prieten al „Actualităţii muzicale”, pentru care a scris,cu ani în urmă, un număr semnificativ de texte,trimiţându-ne în exclusivitate corespondenţe de laevenimente importante desfăşurate în Statele Unite şi nunumai (semna pe atunci cu pseudonimul E. S. Vardi).Sperăm să ne bucurăm de cât mai multe reportaje şi cronicide la New York, oraşul unde este stabilit dl. Sava, scrise cuacelaşi măiestrit condei de jurnalist cu care ne-a obişnuit şide care ne-a fost dor, şi cu priceperea unui asiduuobservator al vieţii muzicale, cultivat şi exigent.

    În rândurile de mai jos puteţi citi un materialdedicat lui Jörg Widmann, compozitorulcontemporan a cărui partitură (Oratoriul Arche) arăsunat sub bagheta lui Kent Nagano la concertulinaugural al sălii Elb-Philharmonie din Hamburg.

    Jörg Widmann la Carnegie Hall

    În fiecare stagiune, Carnegie Hall conferătitlul de „compozitor rezident” – numele oficial este„Richard and Barbara Debs Composer’s Chair” –unei personalităţi care, fără să fie la început dedrum, pare să fie încă în plină efervescenţăcreatoare. Proiectul oferă acesteia posibilitatea de aalcătui programe în care propriile lucrări – mai vechisau mai noi – sunt plasate într-un context ale căruidimensiuni şi limite sunt definite de însuşi creatorulrespectiv.

    În stagiunea 2019/20 titlul a fost atribuit creatoruluigerman Jörg Widmann. Artist multilateral, el este apreciatnu numai ca un compozitor prolific ci şi ca un dirijor de

    talent şi ca unul dintre cei mai importanţi virtuoşi aiclarinetului, activi astăzi. Widmann a început să compunăpornind de la improvizaţii la clarinet pe care a simţit nevoiasă le noteze. De fapt, primele lecţii de compoziţie le-a luatcu Kay Westermann atunci când avea 11 ani. Şi-a continuatapoi studiile cu Wilfried Hiller, Hans Werner Henze şi, maitârziu, cu Heiner Goebbels şi Wolfgang Rihm. Aşa cum elînsuşi declara acum câţiva ani, separarea dintre compozitor,

    instrumentist şi dirijor, apărută în secolul al XIX-lea, i separe artificială, cel puţin în ceea ce-l priveşte. „O activitateo fertilizează pe cealaltă”.

    Pentru un creator care încă n-a împlinit 50 de ani(s-a născut în 1973 la München), numărul şi varietatea delucrări pe care le-a compus – de la solo-uri lungi de câtevaminute, la cantate şi opera Babylon, utilizând resursegargantueşti – este impresionant. Un adevărat „cameleon”şi în acelaşi timp un cunoscător profund al istoriei muzicii,Widmann îşi schimbă cu uşurinţă stilul nu numai de la olucrare la alta, dar aproape de la un paragraf la următorul.Referinţe la tehnici contrapunctice şi jazz, ascetismul atonalal celei de-a doua Şcoli Vieneze şi muzică de film înversiune hollywoodiană, belcanto şi Mahler se întrepătrund

    mereu. Instrumente exotice sunt neaşteptat aduse în primplan sau altele, tradiţionale, sunt folosite altfel decât eştiobişnuit. Receptând stimuli veniţi din lumile Barocului,Clasicismului sau Romantismului, Widmann „răspunde”acestora folosind mereu cele mai neaşteptate şi nu neapărat

    atrăgătoare combinaţii de ritmuri şi sonorităţi.Programele concepute pentru actuala stagiune de laCarnegie Hall sunt pline de asemenea răspunsuripeste timp… Concertul inaugural, susţinut deOrchestra din Cleveland sub bagheta lui FranzWelser-Möst a prefaţat o versiune a Simfoniei a V-ade Mahler cu Trauermarsch (2014), o lucrare pentrupian şi orchestră, care este o proiecţie a atmosfereifunerare din prima mişcare a simfoniei mahleriene,dar, combinând sonorităţi post-romantice cu ocomplexă textură muzicală modernă, propunemereu alte ritmuri şi melodii. Solistul serii a fostYefim Bronfman – cel căruia lucrarea i-a fostdedicată – şi talentul său de a aborda chiar şi cele maidramatice şi mai dificile pasaje cu seninătate şi oremarcabilă lejeritate a tuşeului a fost foarte potrivitpentru a ilustra treptata împăcare cu soarta cemarchează acest opus… În Con Brio (2008), o altăscurtă lucrare pentru orchestră, interpretată câteva

    săptămâni mai târziu de Filarmonica din München şi ValeriGergiev, Widmann ridică din când în când colţurile uneiperdele moderniste – plină de disonanţe, de momente încare instrumentele de suflat sunt folosite ca unele depercuţie – pentru a lăsa să se întrevadă crâmpeie citatedirect din Beethoven (Simfoniile a VII-a şi a VIII-a ) saucombinaţii instrument