frqalori-

ffi Ttnological Seminary,

ilfrrry Llnnm*ty, Abilene;llr{ntr.l Sfminary, New York)

fl

Adea dr at a s emnifi c a[i e

Ei aaloarea de netdgdduita Sfintei Tradi{iiUn rispuns ortodox din secolul al XIX-leala prozelitismul catolic qi protestantin Risirit

SFANTUL RAFAIL DE BROOKLYN

(editor P.D. VISCUSO)

Traducere din limba engleziDnecog DAscA

Colecfia Apologetica

Seria Studii

2

Carte tipdritd cu binecuvAntarea inaltpreasfinfitului TEOFANMitropolitul Moldovei gi Bucovinei

DoxoLocleIagi,2018

Cuprins

Nota traducitorului ........... ................X

CuvAnt inainte (t Banror"or'aeu, PArRranH rcuvexrc) .................... 1

Prefafi (P.D. Vrscuso)............. ................ 3

Partea I ............... ............... 11

STUDIU INTRODUCTIV (P.D. Vrscuso) .............................. 13

Nota editorului ......... ....... 49

Bibliografie selectivd despre SfAntul Rafail Havavinii......... 50

Partea II ............... .................. 61

DISERTATIE TEOLOGICA DESPRE SrAUr,q. TRADTTIE9I AUTORITATEA EI DE NETAGADUIT(IEnouu,coN RAFATL M. Have,vrNrr) ................................ 63

Anexe ..............115

L. Izvoare bibliografice folosite deSfAntul Rafail Havavinii ..................1122. Transcrierea textului scris de mAndal SfAntului Rafail Havavinii ............129

Indici ............. L6Z

VII

Studiu introductiv

seul de fafd va prezenta sistematic contexful istoric gene-ral al tezei teologice scrise de SfAntul Rafail Havavinii(1860-1915), pentru absolvirea $colii Teologice a Marii Bi-

serici a lui Hristos, o institulie a Patriarhiei Ecumenice, din insulaHalki in Marea Marmara, lAngi Istanbulul de astdzi. SfAntulRafail-a fost primul episcop ortodox instituit in emisfera vesticdgi, ca misionar, a strdbitut continentul de la un capdt la celdlalt,infiin$nd parohii gi slujindin mijlocul comunitdfilor dispersate.In anul 2000, Biserica Ortodoxi a Americii gi ArhiepiscopiaCregtind Ortodoxd Antiohiand din America de Nord l-au recu.noscut ca sfAntl.

Vom iborda chestiuni referitoare la istoria Imperiului Oto-man, particularitdgile sistemului administra tiv mille t, relafia Or-todoxiei cu nafionalismul gi metodele de studiu din cadrul gcoliiTeologice a Patriarhiei Ecumenice. in plus, va fi analizat gi reru-mat continuful tezei teologice a Sf6ntului Rafail. Pebaza acestuicontext, cititorul va avea un punct de plecare pentru a inlelggeaceastd lucrare teologicd ortodoxi din secolul al XIX-lea2.

Imperiul Otoman, sistemul milletgi Biserica Ortodoxi

Imperiul Otoman a fost statul islamic succesor al ImperiuluiRoman de Rdsdrit, altfel cunoscut sub numele de Bizanl3. Oto-manii igi au oiiginea statald in nord-vestul Anatoliei din secolur

l3

Pnnrun I

al XIII-lea (actuala Turcie) gi prin cuceriri, incepAnd cu orasulbizantin Prusa, au pus stdpanire pe intreg orilntur Mijlociu,Balcani gi pdrfi din Europa centrard. Capitala lor a devenit incele din urmd Istanbulul (Kostantiniyye sau Constantinopol),fosta capital5 bizantind cuceritd de tr,,tehmed al ll-lea ,,Cucerito-rul" in L453. Numele otoman derivd din osman Bei (m. cca1324), ciruia i se atribuie intemeierea dinastiei sultanilor careau condus imperiul pAnd in 1923.

Imperiul otoman a folosit o structuri de guvernare care adevenit cunoscutd sub numele de sistemulmillet,prin care su-pugii sdi erau organizalipebaza apartenenfei rerigioaser. potri-vit invdlatului modern Haril inalcik, ,,oamenii nu erau consi-derafi cetdleniin sensul modem al cuvantului: mai degrabi eraupercepuli ca membri ai unei comunititi, singurul tip de entitaterecunoscutS 0ficial in cadrul politic ^iit^ig....i^iu;;; ,"."-noasterea de cdtre sul.tan [...] a existenlei gi a autoritdliilimitatea acestor comunititi"s.

in mare parte aistoriei otomane, s-a considerat cd majorita-tea populafiei ortodoxe a imperiului aparf ine millet-i Rum-uluisau nafiunii romane, afratd sub administralia patriarhiei Ecu-menice de Constantinopoi, cunoscuti sub numele de Marea Bi-sericd a lui Hristos6. Patriarhul ecumenic a avut nu doar rolulde lider religios, ci era considerat un demnitar (eOvaq1r1q) res-ponsabil pentru loialitatea turmei sale, alcituitd din supugi (re'6yh) ai statului islamic. in afari de rolul sdu spiritual, patriar-hul avea o autoritate limitatd inmillet, care cuprindea compe-

!en[a in special in problemele juridice speciiice persoanelorfizice, cum ar fi cele legate de cisdtorie, divort qi mogtenire.Curfile islamice aveau competenli in chestiunile de drept penal.Puterea pozifiei qi influenlei patriarhului asupra adminisiralieicentrale otomane ,,depindea de sifuafia de momen t"T.patriar-hul a menfinutin cele din urmi o birocratie administrativd com-plexi gi sistemul de instan{e religioase care erau susfinute ma-terial de impozite, pe care Biserica re corecta inmittet-i Rum,

odatd cu cucerirea otomand a Antiohiei, Ierusalimurui giAlexandriei in secolul al XVI-lea, autoritatea Constantinopolului

t4

P,rnrnn I

ie) gi prin cuceriri, incepAnd cu orasulstdpAnire pe intreg Orientul Mijlociu,rpa Centrald. Capitala lor a devenit in.l (Kostantiniyye sau Constantinopol),uceriti de Mehmed al Il-lea,,Cucerito_tt'tfiMlr derivd din Osman Bei (m. ccae intemeierea dinastiei sultanilor carei in 1923.

olosit o strucfurd de guvernare care aumele de sistemulmillet, prin care su-F€ bTa apartenenfei religioasea. potri-Halil In316ik, ,,oamenii nu erau consi-nodem al cul'Anfului: mai degrabd eraunei comunititi, singurul tip de entitatedrul politic mai larg... bazatdpe recu-[...] a existenlei gi a autoritdfii limitate

ei otomane, s-a considerat cd majorita-r imperiului aparflne millet-i Rum-uIuiatd sub administratia Patriarhiei Ecu-ll, cunoscuti sub numele de Marea Bi-iarhul ecumenic a avut nu doar rolul'nsiderat un demnitar (e 0vdq1r1q) res-:a turmei sale, alcdtuitd din supuqi (ren afard de rolul sdu spiritual, patriar-jtati in millet, care cuprindea compe-emele juridice specifice persoanelorate de cisdtorie, divor! si mogtenire.npetenli ir:r chestiunile de drept penal.rtei patriarhului asupra administralieidea de sifuafia de moment,'T.patriar-urmd o birocrafie administrativd com-nfe religioase care erau suslinute ma_: Biserica le colecta inmillet-i Rum.

'tomani a Antiohiei, Ierusalimului giM-lea, autoritatea Constantinopolului

l-f

Sruoru rNrRooucrrv

a fost extinsi asupra patriarhiilor ortodoxe din aceste orase,care se bucuraserd mai inainte de un grad inalt de indepen-den{i dupi ce au fost separate de Imperiul Bizantin, in urmacuceririlor arabe din secolul al vll-lea8. La Antiohia, autoritateaConstantinopolului s-a manifestat ini(ial prin inldturarea gi in-iocuirea patriarhilor si prin interventii periodice, de obicei la ce-rerea factiunilor locale rivale care adesea au concurat pentrutronul patriarhal. Constantinopolul a putut sd-si afirme aceastdautoritate pebaza statutului sdu privilegiat gi a pozitiei saleapropiate fafd de guvernul central otoman, cunoscut sub numelede tnalta PoartX.e

in secolul al XVIII-lea, Biserica a fost administratd sub un sis-tem de conducere cunoscut sub numele de gerondismos (ytqov-.rLopr6q, ,,legea bdtrAnilor"), un nume derivat din cuvAnt:ul ge-rondes (y€qovteq, ,,beftanr"), care la rAndul lui se referea la m!tropolilii vArstnici din arhiepiscopiile aflate in vecindtateaIstanbulului; aceqti mitropolifi au dominat SfAntul Sinod gu-vernAnd impreund cu patriarhul qi controlAnd alegerile pentrutronul patriarhallo. Acest sistem a fost modificat la mijlocul se-colului al XIX-lea.

Ca urmare a reformelor din cadrul imperiului, au avut locschimbdri in structura de supremafie a Patriarhiei Ecumenicell.incepAnd cu anul 1862, patriarhul, cu ajutorul a doud structuriadministrative, a guvernat peste millet-i Rum. Aceste doui or-ganisme erau: Consiliul nafional mixt permanent, care includeaopt laici aleqi de comunitatea ortodoxd constantinopolitani,precum gi patru episcopi de rang inalt; gi SfAntul Sinod, care eraformat din doisprezece mitropolifi in vArstd. Consiliul na{ionalmixt permanent avea competen!5 asupra diverselor institufiiale millet-ului, finanfe gi chestiuni legale legate de testamente gidonafii. Alte reforme au inclusircercirile de a reduce autoritateainstanlelor dtnmillet, de a face schimbiritr impozitare, de a pro-mova toleranfa religioasd, de a stabili o monarhie constitu-{ionald limitati gi de a promova egalitatea supugilor otomani.

r5

Pnnrpzr I

Prozelitismul romano-catolic qi protestantin rAndul ortodocEilor

Incep6nd cu secolul al XVI-rea Biserica Romano-catolici s-aangajat in eforturi majore de prozelitism in randul cregtinilorortodocsi care trdiau sub dominafia otomand. Aceste eforturi s-audesfdqurat cu sprijinul financiar qi politic al marilor puteri occi-dentale, in special al francezilor, gi ele au fost pusein practicide iezuifi, franciscani, dominicani gi arte societdli, ordine qicongregafii romano-catolice. Din punctul de vedere al Romei,eventuala ,fentralizare a acestor activitdfi misionare in cadrulunei congregafii care sd se supund doar papei" a fost necesardgi, in acest scop, prin bula papali din 14 ianuarie 1622, afostin-fiinlatd,,Congregafia sacrd pentru rispandirea credinfei,, (cunos-cutd de obicei cu numele de propaganda, caprescurtare pentrusacra Congregatio de Propaganda Fide)l2. Conform istoricului mo-dern Charles Frazee: ,,Prin constitufie Ei structurd, a devenitunul dintre organele cele mai eficiente ale Bisericii Romano-ca-tolice moderne"l3. Domeniul sdu de competenfd s-a extins latoate teritoriile misionare care nu aveau episcopi romano-cato-lici rezidenli. in acelagi timp, la Roma s-au infiinlat institufii deinvdldmAnt, cum ar fi Colegiul pontifical grec sfantul Atanasie,unde misionarii romano-catolici au trimis studen{i ortodocgipentru convertire si formare, astfel incat aceqtia sd poati fi fo-losifi, la randul lor, in calitate de cler nativ pentru o ntue lucrarede prozelitismla. incepand cu anul 1626, propaganda ainceputsdpublice la Roma lucrdri poremice in ratind, greaci gi arabx,avAnd avantajin fafa ortodocgilor, care au avut,,pufine ganse sirdspundd prin lucrdri tipdrite" din cauza restricfiilor severe dinImperiul Otoman referitoare la tipirirea de cdrlirs.

Istoricii romano-catolici menlioneazd secolele al XVI-lea qial XV[Ilea drept epoca de aur pentru astfel de ,,misiun i,,, careau dus la infiinfarea de comunitili catolice care pistrau riturile

t6

Parirgrr I

ro-catolic Ai protestantor

aI X\{-lea Biserica Romano-catolici s-a,re de prozelitism in rAndul cregtinilordominatia otomand. Aceste eforfuri s-aulnanciar si politic al marilor puteri occi-Lncezilor, qi ele au fost puse in practicddominicani gi alte societdfi, ordine giolice. Din punctul de vedere al Romei,a acestor activitdli misionare in cadrulse supund doar papei" a fost necesard

la papali din 14 ianuarie 7622, afost in-rd pentru rispAndirea credinfei" (cunos-e de Propugnnda, ca prescurtare pentru,l?{r?iril,? F ide)12. Conform istoricului mo-lrin constitulie qi structur5, a devenite mai eticiente ale Bisericii Romano-ca-reniul siu de competenli s-a extins la'e care nu aveau episcopi romano-cato-imp,la Roma s-au infiinlat institulii de- L./eS'i rr I P ontificnl gr e c Sffrnt ul At anasie,o-catolici au trimis studenti ortodocginare/ astfel incAt acegtia sd poatd fi fo-itate de cler nativ pentru o noud lucrarerd cu anul 7626, Propaganda ainceput sd'i poiemice in latinX, greacd gi arabd,cdocsilor, care au avut,,putine ganse sd:irite" din cauza restricliilor severe dinoare la tipdrirea de cdrqils.rlici menfioneazd. secolele al XVI-lea gide aur pentru astfel de ,,misiuni", cate:omuaitdfi catolice care pdstrau riturile

l6

Stuotu rurnooucrtv

gi obiceiurile rdsdritene si, eventual, aveau propria ierarhie; inanumite locuri, unele dintre aceste comunitdli catolice au avutchiar qi o patriarhietu. Documentele romano-catolice din perioadarespectivi au fdcut apei la reunirea intre Biserica Romani qi Bi-serica Ortodoxd, dar unirea a fost adesea caracterizatd ca o ,,in-toarcere la Scaunul Romei", in care doar un singur partener -ortodocgii - era obligat sd opereze schimbdri in teologia sa.

Nu se poate supraestima amdriciunea gi suspiciunea deduratX care a fost generat[ de asemenea eforturi misionare.Adesea bineprimifi de ierarhia Ei clerul ortodox local care in-tAmpinau greutdfi deosebite sub stdpAnirea otomand, in specialin secolul al XV[I-lea misionarii latini au fost,,profund impre-sionafi de mdsura in care Rdsdritul cregtin era de acord cu cato-licismul, precum si de prietenia caldd" manifestatd de ortodocgifald de ei gi ,,le-a fost dificil s[ se raportezelaortodocgi ca la niqtestrdini, schismatici sau eretici pe care ei trebuie sd-i evite"17.Iezuifii in special s-au striduit sd ajute populafiile cregtine care

trdiau in condiliile dificile ale guvemdrii islamice, ceea ce a duschiar ia slvArgirea in comun a slujbelor Ei a sacramentelor (inspecial propovdduirea gi spovedania). Cu toate acestea, in timpce se striduiau si cAgtige ,,increderea gi afecfiunea ortodocgi-1or", misionarii au urmirit o politicd deliberatd ,,de a se infiltraprintre ei" gi de,,a-i influenla din interior"l8.

Misionarii romano-catolici au adoptat intenlionat metodapoliticd a,,calului troian", aceea de ,,a nu crea o comunitate ro-mano-catolici distincti gi in rivalitate cu comunitatea ortodoxd,ci una care incurajeazX un nucleu catolic in limitele canonice ale

comuniunii ortodoxe" prin semnarea unor mirturisiri secrete

de credin!5 formale evaluate gi adesea compuse de Propagandale.

Convertililor li s-a spus sd se comporte in exterior ca membri aiBisericii lor anterioare gi sd se impdrtdgeascd acolo ca 9i inainte2o.+In consecinfd, in secolul al XV[-lea ,,s-a pus temelia unei puter-nice facliuni cripto-romane in limitele exterioare ale BisericiiOrtodoxe"2l. Dupi cum afirmd Kallistos Ware, ,,acest nucleu,aga cum spera atAt de mult clerul romano-catolic, trebuia sd

t7

Panrea I

creascd incetul cu incetul, pand cand ar fi avut capacitatea de aprelua conducerea patriarhiilor rdsdritene gi a procrama unita-tea organicd ca pe ofait accompli"rr.

Un exemplu al acestor supr{leri secrete fald de papd (in acestcaz, din partea lui partenie ai u-lea, un mitropolii ar insuleiChios, care a devenit patriarh ar Constantinoporulu iin1644),poate fi observat in cele ce urmeazd:

Preafericirii voastre ddruiesc ascultarea si supunerea mea,recunoscand cd suntefi cu adevdrat succesorul intaistdtdtoruluiApostolilor qi cel dintai pdstor al Bisericii Catorice din intreagalume. Cu toatd evlavia qi ascurtare4 md plec in fafa picioarelorvoastre sfinte gi le sdrut, cerandu-vd binecuvantarea, cdci cutoatd puterea conducefi gi purtafi de grijd intregii turme a luiHristos. Astfel mdrturisesc qi astfer cied; gi suit dornic ca qisupugii mei sd fie asemenea mie. C6nd ii aflu dornici, ii cildu-zesc in cdile evlaviei; cdci nu sunt pulini cei care gandesc la felca mine23.

o astfel de politicd a avut un mare succes in Antiohia in1724, ducdnd la divizarea vechii patriarhii antiohienein ierarhiiromano-catolisg gi ortodoxe. Analizand eficacitatea misionari-lor romano-catolici, istoricul Robert Haddad remarcd:

succesul misionarilor latini a fost un fenomen simptomaticpentru stdpanirea otomand [asupra ortodocgilor], detarece eifdceau parte organic din expansiunea care avea sd forleze lumeasi intre pe orbita europeand inainte de secorul al XX=lea. con-trolul Antiohiei intregi de cdtre Constantinopol, asemenea sirieide cdtre Istanbul, s-a diminuat gi mai mulidupd 16g0, cAnd ominoritati: substanfiari de meliigi2a a trecut la uniatism, pd-trunzand pe orbita europeand, cdpdt6nd astfer sprijin materiarqi proteclie diplomaticd din partea oamenilor primei Rome gidin partea monarhiei franceze2s.

Ca rdspuns la succesele romano_catolice gi pentru a stopa,,valul uniat", Constantinoporul a intervenitin Antioh i4in7Z24,cu sprijinul guvernurui otoman si a preluat controlul asupra

IB

Panren I

ul, p6nd c6nd ar fi avut capacitatea de aiarhiilor rdsdritene gi a proclama unita_dccompli"D.

or supuneri secrete fald de papX (in acesttenie al Il-lea, un mitropolit al insuleiatriarh al Constantinopolulu i in 7644),ce urmeaz5:

r daruiesc ascultarea gi supunerea mea,:-tl cu ader.Srat succesorul intAistdtitorului:ai pastor al Bisericii Catolice din intreaga.a si ascultarea, mi plec in fala picioare[rirut, cerAndu-vd binecuvAntarea, cici cu:e!i si purtati de griji intregii turme a lui::isesc gi astfel cred; gi sunt dornic ca ginl,enea mie. CAnd ii aflu dornici, ii cdldu_caci nu sunt pufini cei care gAndesc la fel

a ar-ut un mare succes in Antiohia ina vechii patriarhii antiohiene in ierarhii.ore. AnaiizAnd eficacitatea misionari_icul Robert Haddad remarcd:

r iatini a fost un fenomen simptomaticmani Iasupra ortodocgilor], deoarece eiin expansiunea care avea sd forleze lumearpeand ilrainte de secolul al XX_lea. Con_de cdlre Constantinopol, asemenea Siriei

liminuat gi mai mult dupd 1680, cAnd old de melkiti2a a trecut la uniatism, pd_ropeand, cdpdtAnd astfel sprijin material:d din partea oamenilor primei Rome siranceze25.

ele romano-catolice qi pentru a stoparpolul a intervenit in Antioh ia, in 17)4,rtoman gi a preluat controlul asupra

l8

Stuolu trurRooucrtv

Patriarhiei, alegandu-gi propriii candidafi pentru tronul patri-arhal pAnd in 189826. Cu toate acestea, in opinia lui Robert Ha-ddad, aceste eforturi nu au contracarat efortul uniat, in princi-pal din cauza conducdtorilor sirieni provinciali:

Controlul direct al Greciei asupra Antiohiei nu a fdcut decat sdinhibe avansarea uniatd. Autoritdlile locale siriene au avuttendinla de a-i f.avoriza pe uniafi, pe mdsurd ce facliunile c5u-tau sd dobAndeascd, precum ele, o minimd legitimitate oto-mand. Sprijinifi de papd qi de regele catolic, aceEtia au continuatsd medieze relaliile dintre Constantinopol gi Antiohia, gi intreIstanbul qi Siria, asigurAnd astfel supravietuirea gi expansiuneamoderatd,a uniafilor, in ciuda refuzului otoman de a le acordarecunoasterea de drept pAni in 783927.

in lumina acestor eforturi de prozelitism, eforturile consec-vente ale Patriarhiei Ecumenice (infiinfatd in 1TS0) de a primiconvertiti de la romano-catolicism la comuniunea ortodoxX prinbotez trebuie, de asemenea, infeleasi ca o incercare ortodoxd dea trasa o limiti clard gi temeinicdintre cele doud Biserici, pentrua preveni crearea unor alte astfel de diviziuni. in cele din urmd, insecolul al XIX-lea, aceasti politicd a fost moderati pAni la pri-mirea convertitilor catolici prin mirungere, devenind un alt mij-locin istoria Bisericii pentru primirea ereticilor Ei schismaticilor2s.

De asemenea, existau gi relafii neprietenoase cu misionariiprotestanfi care activau in Imperiul Otoman, in incercarea de aface convertifi din rAndul ortodocgilor in intreg Orientul Mijlo-ciu, degi cu mai pulin succes decAt romano-catolicismul, carenu impunea o schimbare fundamentald in viala liturgicd aprozelituluite. ln ultima parte a secolului al XIX-lea, numdrulamericanilor misionari a reprezentat jumdtate din toli misionariiprotestanfi din intreaga lume. Statele Unite au fost principalanaliune misionard gi au dominat eforturile protestante in Impe-riul Otoman3o.

De-a lungul secolului al XIX-lea, majoritatea misionariloramericani din orientul Mijlociu a provenit din urmdtoarele

t9

Penrue I

organizafii principale: The American Board of Commissioners forForeign Missions (ABCFM), The Board of Foreign Missions of thePresbyterian Church (BFMPC), The southern Methodist mission boardgi rhe Mission boards of the Northern Baptists and Methodrsfs. ceamai mare parte a misionarilor americani a fost alcdfuitd din con-gregationaligti calvini gi presbiterieni. in general, misionarii aveaudoud scopuri declarate: convertirea la cregtinism gi civilizarea3r.

Rufus Andersory secretarur de externe al ABCFM din 1g26pAnd in 1866, a rezumat strategia protestantd fafd de Bisericilerisiritene dupd cum urmeazi:

Putem avea sperantd in convertirea mahomedanilor doar dacdBisericile rdsdritene vor fi pildi pentru ei de creqtinism adevd-rat. Pentru mahomedani, crestinii autohtoni reprezintd religiacreqtind gi pot sd vadd cd nu sunt mai buni decat ei ingigi. Ei iiconsideri mai rdi; gi, prin urmare, musulmanul crede cd Cora_nul este mai bun decat Biblia.

Este zadarnic sd spunem cd creqtinii autohtoni s-au abdtut pandin prezent atat de mult de la adevdr, incat nu mai simt putereaEvangheliei gi c6, prin urmare, imoralitatea viefii lor nu trebuieatribuitd influenfei acesteia. Mahomedanur nu a vdzut nici unalt efect [al scripturii] gi nu poate fi convins si citeascd Bibliapentru a corecta dovezile observaliei sale gi, probabil, ale ex_perienfei sale dureroase.

De aceea, un plan infelept pentru convertirea mahomedanilordin Asia de Vest a implicat in mod necesar, in primul rAnd, omisiune pe teritoriul Bisericilor orientale. Era nevoie ca lumi-nile Evangheliei si ardi din nou in aceste sfeqnice, ca peste totsd existe exemple vii ale religiei lui Iisus Hristos, astfel incatcrestinismul s5 nu mai fie asociat in mintea unui musulman cutot ceea ce este dezgustdtor gi josnic32.

La sfArgitul secolului al XIXlea reverendul Henry H. ]essupa sintetizat punctele de vedere ale misionarilor prezbiterieni cuprivire la Bisericile rdsiritene:

20

Pnnrgn I

The American Blard of Commissioners for:\[), The Board of Foreign Missions of thePC), The Southern Methodist mission boardhe Northern Baptists and Methodrsfs. Ceararilor americani a fost alcdfuitd din con-rresbiterieni. in general, misionarii aveau:onvertirea la creqtinism qi civilizarea3l.cretarul de externe al ABCFM din 1g26lstrategia protestantd fa{d de Bisericilemeazd:

in convertirea mahomedanilor doar dacd'or fi pildd pentru ei de cregtinism adevd-iani, crestinii autohtoni reprezintd religiai cd nu sunt mai buni decAt ei ingigi. Ei iiprin urmare, musulmanul crede c6 Cora_rt Biblia.

em cd cregtinii autohtoni s-au abdtut pAndIt de la adevdr, incAt nu mai simt putereal urmare/ imoralitatea vielii lor nu trebuie:esteia. Mahomedanul nu a vdzut nici unI gi nu poate fi convins sd citeascd Bibliaezile observaliei sale gi, probabil, ale ex-lS.

elept pentru convertirea mahomedanilorrplicat in mod necesar, in primul rAnd, oBisericilor orientale. Era nevoie ca lumi-di din nou in aceste sfegnice, ca peste totale religiei lui Iisus Hristos, astfel incAti fie asociat in mintea unui musulman cu;tdtor gi josnic32.

a1 )CX-lea, reverendul Henry H. Jessup-edere ale misionarilor prezbiterieni cuitene:

Sruotu Irutnooucrtv

in anul 1819 au venit in Asia de Vest primii misionari ameri-cani, aducAnd Evanghelia lui Hristos mahomedanilor, dar inexplordrile lor au venit in contact cu diferite secte orientalecrestine. Au observat cd sunt ignoranti, analfabeli, supersti-liogi, idolatri... Atunci cAnd intri intr-o bisericd greacd, te intAm-pind o priveligte dureroasi gi revoltdtoare c6nd vezi multimeade inchinitori care ard timAie, aprind lumAndri gi se inchindinaintea bucdlilor de lemn murdare, pictate gi apoi le sdrutd cuevlavie qi iqi fac semnul crucii... Biserica Greaci este de con-damnat - din cauza propriilor simboluri oficiale - ca fiind poli-teisti, idolatrd si nescripturisticd.33

Fundamentali pentru abordarea misionarilor protestanfi afost ideea ci educalia trebuia sd preceadd reforma bisericilororientale3a. Colegii gi universitdfi de la un capdt la celilalt al Ori-entului Mijlociu igi datoreazi infiinfarea eforturilor misionarede a civiliza pentru a evangheliza, adicd,,crearea condi;iilorpentru propovdduirea Evangheliei", pentru a,,facilita accepta-rea religiei superioare'3s. in rAndul unor astfel de institufii putemenumera:,,Universitatea Americand din Cairo, UniversitateaAmerican5 din Beirut Universitatea Bosphorus, Colegiul Ame-rican Tarsus, Colegiul Internalional din Beirut gi Colegiul Ana-tolia (acum in Grecia)"36.

Condiliile pentru a facilita acceptarea religiei superioare aufost corelate cu protestantismul anglo-saxo n. in 187 6,secretarulgeneral al ABCFM a declarat:

in prezent, limba englez6,, saturatd de idei crestine, este cea careadund in sine cea mai bund gAndire din toate veacurile, adiciea este marele agent al civilizaliei crestine in intreaga lume; inacest moment, ea influenleazd destinele si modeleazd persona-litatea a jumdtate din rasa umand. Influenla limbii franceze,atAt de dominantd in lumea literard, a pierit. Enciclopedigtii auplecat, ldsAnd in urmd doar umbra unui nume. Nazarineanul abiruit37.

Misionarii s-au considerat adesea gardieni ai,,raselor maipufin dezvoltate", cum ar fi arabii, armenii gi alli,,orientali,,3s.

z0 2l

Panrcrr I

Ca urmare a eforturilor depuse,

in ciuda piedicilor inifiale, miiionarii au stabilit o prezentd con-siderabild gi permanentd in regiune pand in anii 1900. Aceasta afost concentratd in trei domenii gi, in principal, regizat|de doudorganizafii. in Anatolia, ABCFM a avut 166 de misionari cu737de.biserici qi ?n jur de 14 000 de credinciogi devotali in cea maiinfloritoare perioadd a sa de existenfd, inainte de primur Riz-boi Mondial. in Irary BFMpc a avut 36 de misionari, 35 de bise-rici gi peste 3000 de credinciogi; in siria avea 31 de misionari, 34 debiserici si ceva mai pulin de 3.000 de credinciogi. Consiliul prez-biterian Unit a fost, de asemenea, activ in Egipt, iar Comitetul Re-format din olanda a avut o misiune arabd de mici dimensiuniin Golful Persic, din care a fdcut parte incrusiv samuel zwemer,unul dintre cei mai renumiti misionari americani in orientulMijlociu3e.

ortodoxie gi nafionalism secular in secolul al XIX-lea

in genera| inainte de secolul al XX-lea institufiile religioase,cum ar fi patriarhatele, mdnxstirile gi locurile sfinte, au fostpunctele focale pentru viata colectivi a ortodocgilor aflali substipanire otomand. Dupd cum spunea cercetdtorul paschalisKitromilides:

Aceste elemente - o comunitate religioasd unitard comund giconvingeri ortodoxe comune - au alcdtuit identitatea comu-nitdfii ortodoxe, pentru care limba greacd a furnizat instrumen-tul de comunicare, cultura crasici gi gandirea politicd crestinx,sursele de coeziune gi legitimitateao.

in aceste societdti prenationale de sub jugul otoman, ,,dife_renfa lingvisticd nu a fost o sursd de conflict, din moment ce oa-menii erau multilingvi, si in absenfa granilelor de stat, puteautrece mult mai ugor peste deosebirile etnolingvistice,,4l. Limbagreacd a fost folositd pentru comunicarea obignuitd in randul

22