CUPRINS:

CAP I – Prezentarea generala a tarii................................................................................................3

1.1. Date geografice.....................................................................................................................3

1.2. Scurt istoric...........................................................................................................................3

1.3. Populatia si limba oficiala.....................................................................................................4

1.4. Organizarea politica..............................................................................................................5

1.5. Sistemul administrativ...........................................................................................................5

CAP II – Aderarea Danemarcei la Uniunea Europeana..................................................................6

2.1. Uniunea Europeana...............................................................................................................6

2.2. Etapele premergatoare procesului de aderare a Danemarcei la Uniunea Europeana............7

2.3. Actiuni ale Danemarcei in istoria Uniunii Europene............................................................7

2.4 Avantajele si dezavantajele aderarii la UE............................................................................7

CAP III. Economia daneza inainte si dupa aderare.........................................................................7

3.1. Principalele aspecte din dezvoltarea economica incepand din 1960....................................7

3.2. Politici economice.................................................................................................................7

Concluzii..........................................................................................................................................7

ADERAREA DANEMARCEI IN UNIUNEA EUROPEANA

CAP I – Prezentarea generala a tarii

1.1. Date geografice

Danemarca este din punct de vedere geografic cea mai mică şi cea mai sudică ţară a Europei de Nord, şi de asemenea cea mai veche. Aflată la nord de Germania (singurul vecin terestru), la sud-vest de Suedia, şi la sud de Norvegia, se află la56°00′00″N, 10°00′00″E în Scandinavia aflată în Europa de Nord, dar nu în Peninsula Scandinavă.

Danemarca are o suprafata de 43.094 kmp, fiind formata din peninsula Jutlanda si din alte 406 insule, din care doar 78 sunt locuite. Din acestea, cele mai mari si mai dens populate sunt insula Zealand, pe care este situata si capitala, Copenhaga, precum si insula Funen. Linia de coasta masoara 7.300 km, iar frontiera sudica cu Germania masoara 68 km. Este o tara cu relief jos, punctul cel mai inalt masurand abia 173 metri peste nivelul marii. Marea Nordului margineste Danemarca la vest si nord, iar Marea Baltica la est. Regatul Danemarcei mai cuprinde, deasemenea, Insulele Faroe si Groenlanda.

Climatul este temperat, cu ierni blânde, având temperaturi medii în jur de 0,5 °C si veri răcoroase, cu medii de 16 °C. Vântul suflă foarte des, fiind mai puternic pe timpul iernii și mai slab vara. Danemarca are, în medie, 170 de zile ploioase pe an, cele mai puternice ploi apărând în lunile septembrie, octombrie și noiembrie.

1.2. Scurt istoric

Danemarca este o monarhie constitutionala si are cea mai veche familie regala din Europa. Dupa ce o lunga perioada a dus o politica de neutralitatea, Danemarca a renuntat la aceasta devenind membra activa in numeroase aliante politice si economice.

Primii danezi au patruns in Holstein in jurul anului 500, fiind cunoscuti incepand cu secolul al VIII-lea drept vikingi.Vikingii erau iscusiti negustori, renumiti navigatori si invadatori de temut cucrind multe regiuni din Marea Nordului si din Europa de Vest. Primul rege viking potrivit legendelor, Godfred (810) , a inceput constructia fortificatiilor Danewerk din Schleswig ce aveau rol de aparare impotriva francilor. Cel ce a reusit sa-i unifice pe vikingii din Jutlanda a fost insa Gorm cel Batran, iar fiul acestuia , Harald "Dinte Albastru" a impus crestinismul. Regatul Danemarcei avea sa fie extins de catre Knut cel Mare care a cucerit Norvegia si Anglia.

2

In 1227 Danemarca isi pierde suprematia la Marea Baltica dupa batalia ed la Bornhoved.Waldemar IV Aterdag, impreuna cu fiica sa Margareta I a reusit sa unifice toata Scandinaviua, in Uniunea de la Kalmar, sub coroana daneza, insa, in razboaiele ce au urmat multe din aceste teritorii au fost pierdute.

In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea , in Danemarca, au avut loc o multime de de reforme sociale de pe urma carora au beneficiat taranii danezi.  In urma razboaielor napoleoniene, Danemarca iesita invinsa ,  a fost nevoita sa cedeze din nou teritorii, cel mai important fiind Norvegia care a revenit Suediei iesita invingatoare.

In timpul celul de-Al Doilea Razboi Mondial, in ciuda pactului de neagresiune, Danemarca a fist ocupata de trupele germane intre anuu 1940 si 1945. In ciuda faptului ca puterea a fost preluata integral de regimul nazist, familia regala a ramas in tara oferind sustinere miscarii de rezistenta daneze.

Dupa terminarea razboiului, democratia a fost reinstaurata in Danemarca. Islanda si-a declarat independenta in 1944, insulele Feroe se autoguverneaza inca din 1948 iar Groenlandei i s-a asigurat autonomie interna in 1979. Danemarca este un membru activ al tuturor dezbaterilor europene, fiind totodata membra a Natiunilor Unite, NATO, a Consiliului Nordic si a CE/UE.

1.3. Populatia si limba oficiala

Populatia Danemarcei este de 5,4 milioane locuitori, cu o densitate de 125 locuitori/kmp. Din punct de vedere national si cultural Danemarca este o tara foarte omogena. 85% din populatie traieste in orase. Cel mai mare oras este Copenhaga, cu 1,4 milioane locuitori. Al doilea oras ca marime este Aarhus, cu 218.000 locuitori. Intreaga tara este, de fapt, impanzita de o retea de orase de marime medie. Procentul de populatie activa este foarte inalt, respectiv de 77,5% in randul populatiei intre 16-66 de ani. Aceasta corespunde la circa 2,7 milioane de persoane active, din care 3,7 % lucreaza in agricultura, 22,9% in industrie, 44,5% in servicii si 29 % in sectorul public. Scaderea ponderii populatiei ocupate in agricultura este consecinta faptului ca, in acest sector, cresterea productivitatii muncii a fost mai mare decat in restul economiei. Standardul de viata este inalt, iar diferentele intre bogati si saraci sunt mai mici decat in multe tari dezvoltate din Europa. Cea mai mare parte a populatiei, circa 90%, este de religie protestanta.

Limba oficiala este daneza, care face parte din familia limbilor nord-germanice sau nordice, alaturi de islandeza, faroeza, norvegiana si suedeza. De asemenea, limba engleza este vorbita curent de majoritatea locuitorilor.

3

1.4. Organizarea politica

Danemarca este cel mai vechi regat din Europa - Gorm cel Batran devenind primul rege, in jurul anului 936. Din anul 1849 Danemarca a devenit monarhie constitutionala. Actualul suveran este regina Margrethe II. Desi monarhul este seful formal al statului, in practica, rolul acestuia este unul simbolic, un rol mai mult ceremonial, deoarece putearea executiva este exercitata prin cabinetul de ministri.

Puterea judecatoreasca este detinuta de Curtea daneza, iar cea legislativa atât de monarh cât si de Parlamentul danez (Folketing), care este unicameral si constituit din 179 de membri. Alegerile parlamentare au loc la interval de maxim patru ani, dar primul ministru poate cere alegeri anticipate daca se considera politic necesar, avantajos sau daca guvernul primeste un vot de neincredere in parlament. In cazul in care parlamentul da un vot de neincredere primului ministru, intregul guvern demisioneaza. In Danemarca este practicat votul universal si in toate chestiunile, legea daneza considera femeile egale barbatilor.

Sistemul de productie este de tip capitalist (liberalism economic), cu proprietate privata asupra afacerilor si productiei. Totusi, statul si autoritatile publice exercita un control regulator considerabil si asigura o ampla asistenta sociala

Danemarca este puternic influentata cultural de tarile invecinate - Marea Britanie, Germania, conceptele sale juridice fiind asemanatoare cu cele din celelalte tari nordice.

1.5. Sistemul administrativ

Danemarca este impartita in 5 regiuni si un total de 98 de municipalitati. Regiunile au fost create la 1 ianuarie 2007 ca parte componenta a Reformei Municipale Daneze 2007 cu scopul de a inlocui cele 13 tinuturi existente anterior. In acelasi timp, municipalitatile mai mici au fost integrate in unitatile administrative mai mari reducand numarul de municipalitati de la 270 la 98. Zona cu cel mai mare interes pentru noile regiuni o reprezinta serviciul national de sanatate. Spre deosebire de fostele comune, regiunile nu au voie sa perceapa taxe sau impozite, iar serviciul de sanatate este finantat in principal de o taxa nationala de 8% combinata cu fonduri atat de la guvern cat si de la municipalitati.

Consiliul fiecarei regiuni este alcatuit din 41 de politicieni alesi in urma alegerilor municipale daneze 2005. Majoritatea noilor municipalitati au o populatie de cel putin 20.000 locuitori desi exista si exceptii de la aceasta regula. Desi Groenlanda si insulele Faroe fac parte din Regatul Danemarcei ele dispun de autonomie adminstrativa si in mare parte se autoguverneaza, fiecare avand doi reprezentanti in parlament.

4

CAP II – Aderarea Danemarcei la Uniunea Europeana

2.1. Uniunea Europeana

Uniunea Europeana reprezinta cea mai avansata organizatie de integrare multilaterala, avand posibilitatea de actiune atat in domeniul economic, social si politic, cat si in domeniul drepturilor omului si al relatiilor externe ale statelor membre, proces de cooperare si integrare inceput in anul 1951 intre sase tari europene (Belgia, Germania, Franta, Italia, Luxemburg si Olanda). Dupa 50 de ani si patru valuri de aderare (1973: Danemarca, Irlanda si Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania si Portugalia; 1995: Austria, Finlanda si Suedia), Uniunea Europeana s-a extins in 2004 cu inca 10 state: Malta, Cipru, Slovenia, Slovacia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Ungaria si Cehia).

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relatiile dintre statele membre si intre popoarele acestora, intr-o maniera coerenta avand drept scop solidaritatea. Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt:

- promovarea progresului economic si social;- afirmarea identitatii Uniunii Europene pe scena internationala (prin ajutor umanitar

pentru tarile nemembre, o politica externa si de securitate comuna, implicare in rezolvarea crizelor internationale, pozitii comune in cadrul organizatiilor internationale);

- instituirea cetateniei europene (care nu inlocuieste cetatenia nationala, dar o completeaza, conferind un numar de drepturi civile si politice cetatenilor europeni);

- dezvoltarea unei zone de libertate, securitate si justitie (legata de functionarea pietei interne si in particular de libera circulatie a persoanelor);

- existenta si consolidarea in baza dreptului comunitar.Extinderea Uniunii Europene este rezultatul hotararii de a imparti cu alte state

beneficiile obtinute de Europa Occidentala prin crearea unei zone stabile unde razboiul a devenit imposibil. Uniunea Europeana are responsabilitatea de a ajuta tarile vecine sa se dezvolte din punct de vedere economic si democratic in paralel cu promovarea stabilitatii si securitatii. Acest ideal isi are radacinile in experienta acumulata datorita tulburarilor manifestate pe continentul european in anii interbelici, a distrugerilor cauzate de ultimul razboi si a optimismului care a inceput sa se manifeste in perioada de dupa razboi. Pacea si prosperitatea constituie premisele unei economii prospere, reciproca fiind in egala masura valabila.

Rationamentul parintilor fondatori ai U.E. s-a bazat pe logica faptului ca integrarea economiilor din Europa Occidentala ar preveni razboiul si ar crea pace, stabilitate si prosperitate pentru toti cetatenii, pretutindeni in Europa.

5

2.2. Etapele premergatoare procesului de aderare a Danemarcei la Uniunea Europeana

In 1945 Danemarca devine o membra a Natiunilor Unite si rupand o traditie indelungata de neutralitate, adera la NATO in 1949, iar in 1960 devine parte a Asociatiei Europene de Liber Schimb .

1972 Danemarca se alatură CE dupa un referendum Vazuta dinafara, politica fata de UE a Danemarcei poate parea contradictorie, cu

combinatiile sale de elemnte active si pasive si cu impletirea unei politici prudente cu una externa adeseori activista in alte arii de activitate, precum securitatea si sprijinul dezvoltarii. Opinia publica daneza asupra UE a fost in ultimul deceniu in apropierea mediei, cu toate ca fusese considerata mai negativa. Traditia daneza de a tine un referendum asupra noilor tratate privind renuntarea suveranitatii, arata ca opinia publica afecteaza politica europena a Danemarcei, mai direct decat in celelalte tari membre UE.

Fundalul acestei situatii este articolul 20 din Constitutia din 1953, privind renuntarea la suveranitate in fata organizatiilor internationale: Folketingul poate adopta cu o majoritate de 5/6, dar daca majoritatea in favoarea a ceva este mai mica, trebuie ratificat printr-un referendum.

La referendumul din 1972 asupra calitatatii de membra CE, a Danemarcei, 63,3 % au votat pentru si 36,7% impotriva aderarii in cea mai clara forma de exprimare a opiniei din istoria UE. La referendumul din 1986 asupra Actului Unic European- care in realitate devenise un nou referendum asupra calitatii de membru- 56,2% au votat pentru.

1992 – 1993 Referendumurile pentru Tratatul de la MaastrichtOdata cu alegerile electorale din 1988, s-a ajuns la un acord intern asupra Tratatului

Nord-Atlantic si asupra problemelor de securitate iar rolul Danemarcei in Uniunea Europeana a devenit o problema politica cheie. Danemarca este rezultatul a doua referendum-uri (2 iunie 1992, 18 mai 1993) pentru Tratatul de al Maasticht,asupra Uniunii Europene, cu patru puncte neacceptate: apararea comuna, moneda comuna, cetatenia europeana si anumite aspecte de cooperare legislativa, inclusiv legea de intrare in vigoare.

In Danemarca tratatul Uniunii Europene a fost respins intr-un referendum sustinut in iunie 1992. Folketing-ul, parlamentul danez a prezentat in decembrie, Consiliului European din Edinburg, un document, Danemarca in Europa, ce insuma vederile de impotrivire ale danezilor asupra evolutiei Tratatului de la Maasticht si printre acestea institutia de cetatenie a uniunii.

Consiliul Europena , pentru a usura sarcina danezilor de a accepta tratatul, a reafirmat oficial ca cetatenia europeana nu inlocuieste cetatenia nationala,si respectul UE pentru identitatea nationala a tarilor membre.

Delegatia daneza a aprobat o declaratie unilaterala ce cuprindea o mare parte a elementelor fazei sale de euroscepticism in privinta cetateniei europene:

6

„(…) cetatenia uniunii este un concept politic si legal ce difera complet de conceptia de cetatenia in sensul in care este descris in Constitutia Regatului Danemarcei si in sistemul legislativ danez(…)

Nici o dispozitie a tratatului nu implica, nici nu prevede un angajament ce tinde sa creeze o cetatenia a uniunii echivalenta cu o cetatenie a unei natiuni-stat.(…)

Cetatenia uniunii nu garanteaza delok vreunui rezident al altui stat membru , dreptul de a obtine cetatenie daneza sau orice alt drept, datorie, privilegiu sau avantaj ce vine din Constitutia si legile daneze.”

Viitorul ceteteniei europene va depinde de evolutia opiniei publice a statelor membre intre aceste 2 vederi opuse.

Deci problemele privind calitatea de membru au disparut din agenda politica si dezbaterilor au fost inlocuite de esenta si implicatiile acestei calitati, in primul rand dpdv al asa numitului proces de unificare. Aceasta problema a fost exprimata dramatic in iunie 1992, cand o majoritated e 50,7% au respins Tratatul de la Maastricht. Guvernul si Folketingul au reactionat adoptand un « Compromis National » cerand eliminarea unor puncte din tratat pentru Danemarca si a cerut cresterea deschiderii si democratiei Uniunii. Cererile au fost discutate pe larg in Consiliul European convocat la Edinburg in dec 1992 si ulterior ratificate printr-un referendum in mai 1993 cu o majoritate de 56,7%.

Cele patru puncte respinse in intelegerea de la Edinburg arata ca Danemarca poate ramane inafara dezvoltarii UE in 4 domenii specifice. In schimb Danemarca este obligata sa nu obstructioneze cooperarea cu ceilalti membri in aceste domenii. Aceasta alegere este voluntara, deci Danemarca o poate schimba oricand. Totusi la nivel national guvernul si Folketingul sunt obligate prin lege sa organizeze un referendum mai intai.

Prima optiune este in legatura cu a 3-a faza de evolutie a UEM, adica introducerea monedei unice. Aceasta inseamna ca Danemarca si-a pastrat moneda nationala, coroana, si praticipa pana la o limita fixata in cadrul BCE. Totusi printr-un acord special coroana este permanent legata de euro si astfel Danemarca este inca sub incidenta fazei 2 a UEM, de exemplu in privinta criteriilor convergentei

Cea de a doua optiune este legata de participarea Danemarcei la dezvoltarea pliticii de aparare a UE. Pana in 1998 aceasta optiune de a ramane inafara securitatii comunitare a insemnat de fapt ca Danemarca a ramas inafara UE de vest. Totusi rapida dezvoltare a adus noi probleme pentru Danemarca. Aceasta participa la politicile europene relevante dar nu poate lua parte la procesul de decizie si actiune, cu privire la domeniul apararii si deci nu a alocat trupe efortului fortelor unite stabilit de UE. Pe acest fundal guvernul danez a renuntat la presedentie in acele domenii ce priveau in principal problemele de securitate, in timpul presedentiei UE detinute in a 2-a jumatate a nului 2002.

A 3-a optiune este legata de de justitie si afacerile interne. Tratatul de la Amsterdam a transferat parti semnificative din aceasta cooperare (controlul granitelor, aszil , imigratie si drept civl) din coloana 3 in coloana 1. Protocolul privind statutul Danemarcei atasat acestui tratat include si prevederi menite a mentine cooperare justitiei si afacerilor interne in relatie cu

7

domeniile transferate. Atunci, Danemarca nu participa in cadrul justitiei si afacerilor externe pentru domeniile din coloana 1. deci, Danemarca nu particpa la adoptarea actelor in aceste domenii, si nu este legata de ele. O exceptie este faptul ca Danemarca continua sa participe in domeniul vizelor, domeniu existent deja in coloana 1 dinaintea Tratatului de la Amsterdam.

Protocolul pentru statutul Danemarcei include deasemenea reguli speciale determinate de integrarea spatiului Schengen odata cu Tratatul de la Amsterdam. Scopul lor este de a realiza o continuare a cooperarii Danemarcei in Schengen macar bazat pe relatii interguevernamentale, chiar daca parti alae acestei cooperari sunt deja cuprinse in coloana 1. cooperarea politiei si cea legislativa in cazurile de criminalitate continua sa aiba loc pe o baza interguvernamentala in coloana 3 si deci nu este acoperita de optiunea de neparticipare.

A4-a optiune de neparticipare este legata de cetatenia uniunii (Europeana). Dupa adoptarea T.A., ce specifica ca cetatenia comunitara suplimenteaza nu inlocuieste cetatenia nationala, aceasta optiune nu mai are nici o semnificatie practica.

2.3. Actiuni ale Danemarcei in istoria Uniunii Europene

Danemarca nu a participat la crearea institutiilor Europene ce au dus la Tratatul de la Roma asupra C.E.E. in 1957-1959. totusi acest stat a luat parte la negocierile privind Asociatia Europeana de Liber Schimb ce a foat stabilita in 1960.

Exporturile danemarcei au fost aproape egal divizate intre cele 2 regiuni, si atunci cand Marea Britanie si-a depus candidatura la CEE in 1961, danemarca i-a urmat exemplul dar a

Dupa inca o incercare ratata in 1967, negocierile tindeau catre o Uniune Economica Nordica. Aceasta idee a fost mai apoi abandonata cand tarile au fost invitate din nou sa-si aplice candidatura pantru aderare in CE in 1969.

Incepand cu 1973 politica externa si economia Danemarcei s-au internationalizat treptat. Ajutorul extern a crescut treptat pana de curand , atat pe plan bilateral cat si prin intermediul UN, iar Danemarca continua sa participe cu trupe de mentinere a pacii, de exemplu cele trimise in Bosnia, Kosovo si Eritrea/Etiopia in 2001.

Contrar suportului international pentru tarile membre NATO s-a resimtit, pentru cativa ani, un puternic dezacord in privinta implementarii strategiei aliantei. Majoritatea sustinea in 1977-1978 idea unei zone nordice non-nucleare.

“Decizia de drum dublu” a NATO din 1979 insemna ca noul sistem de rachete sa fie localizat in Europa, daca Nato si Tratatul de la Varsovia nu cadeau de acord asupra limitarii acestui tip de armament. Rezultatul acestei decizii au fost primite cu scepticism de publicul danez si a cauzat o controversa ce a atins apogeul intre anii 1982 si 1988.

In ceea ce a devenit politica notelor de subsol, o asa numita majoritate alternativa, sustinuta de o puternica miscare populara pentru pace, a obligat guvernul in mod repetat sa se opuna in continuare deciziilor NATO.

8

In timpul ultimei jumatatio a anilor ’80, golul a fost largit. Acest lucru s-a datorat partial faptului ca social-liberalii, care au fost majoriatea in cazul notelor de subsol,au fost cooptati in guvernare in 1988, si partial caderii regimurilor comuniste in Europa de Est si Centrala.

Relatia cu CE, din 1993 devenita UE, a fost un mar al discordiei din 1972. impotriva unei majoritati solide in Folketing, sustinatori ai continuarii calitatii de membru si o integrare mai profunda, publicul a fost impartit in 2 jumatati aproximativ egale in timpul a toate celor 5 referendum-uri organizate pe acest subiect.

In 1998 T.A. a fost acceptat prin referendum dar unul tinut in 2000, o majoritate a votat impotriva participarii Danemarcei la a 3-a faza a UEM prin adoptarea monedei europene unice, euro.

Din 1 iulie la 31 decembrie 2002, Danemarca a detinut presedentia UE. S-a stabilit o agenda foarte extinsa a Presedentiei UE, dominata de expansiunea catre estul Danemarcei si s-a facut un efort special pt a se realiza aceasta expansiune inaintea sfarsitului anului. Dupa intense negocieri in dec 2002, primul ministru danez, Anders Fogh Rasmussen a fost capabil sa anunte ca tarile UE si statele candidate au ajuns la un acord asupra acceptarii a 10 noi state membre.

2.4 Avantajele si dezavantajele aderarii la UE

In primul rand, aderarea la UE inseamna apartenenta la un spatiu de stabilitate politica, securitate interna si externa, dezvoltare economica, protectie sociala si solidaritate.In plan politic, statutul de membru al UE aduce cu sine forta pe care o are un ansamblu de 27 tari ce vorbesc cu o singura voce. Altfel spus, in dialogul cu un stat tert, un membru al Uniunii Europene are intotdeauna alaturi de el, daca problemele in discutie nu nasc divergente interne, sprijinul celorlalte state comunitare. Aceasta fiind un principiu de baza al politicii externe si de securitate comuna.

In perspectiva, odata cu cristalizarea identitatii europene de securitate si aparare (ESDI), apartenenja la UE are si o dimensiune mai pronuntata in planul securitatii externe, care pana acum se realiza practic integral sub umbrela NATO. Cat priveste garantarea securitatii interne pe teritoriul comunitar, aceasta este asigurata prin intermediul cooperarii in domeniile justitiei si afacerilor interne (JAI) si prin acordul Schengen.

In plan economic, aderarea la UE va aduce tarii un flux de investitii straine net superior celui actual, dat fiind avantajul apartenentei la un spatiu fara frontiere interne, cel al pietei unice comunitare. In acelasi timp, aplicarea celor "patru libertati" (libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor) va da dreptul oricarui cetatean roman care doreste, fie el turist, om de afaceri sau muncitor in cautare de lucru, sa circule nestingherit pe intreg teritoriu UE, sa se stabileasca sau sa faca afaceri in conditiile liberei concurente.

In ceea ce priveste interventia statului, Tratatul prevede, facand exceptie de la regula, ca statul poate interveni in sprijinul unor intreprinderi in situatii cum ar fi ajutoarele cu caracter

9

social, cele destinate remedierii efectelor calamitatilor naturale, favorizarii economice a regiunilor cu nivel de trai scazut sau puternic afectate de somaj ori pentru remedierea unor perturbari grave in economia unui stat membru.

Tot in plan economic, aderarea la UE presupune acces la fondurile structurale ale Uniunii: Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDER). Fondul de Coeziune destinat dezvoltarii retelelor de transport si protectiei mediului, precum si o componenta a Fondului destinat agriculturii. Aceste fonduri sunt consistente.

Exista insa si dezavantaje ale aderarii la Uniunea Europeană ce implică costuri economice, dar şi costuri sociale, aducând, printre altele, masive creşteri de preţuri, statul fiind obligat să adopte regulile europene ale concurenţei loiale. Respectarea normelor europene exclude, dintr-o dată sau treptat, subvenţiile directe (netransparente) sau indirecte (ascunse) acordate pentru susţinerea tarifelor la energie.

Implementarea eficientă a acquis-ului pe mediu presupune o asumare în comun a responsablităţilor, întrucât un mediu curat nu înseamnă doar beneficii, ci şi obligaţii. Pentru ca progresele în acest domeniu să conducă la rezultatele cerute de acquis-ul comunitar, este nevoie de o colaborare susţinută a tuturor factorilor implicaţi în implementarea legislaţiei europene, de la instituţiile statului (prin elaborarea şi coordonarea politicilor în domeniu), precum transporturi, energie, agricultură şi acţiuni la nivel local şi regional pentru promovarea dezvoltării durabile şi până la nivelul cetăţeanului.

Exigenţele impuse au determinat şi costuri, poate chiar şi suferinţă pentru firmele care trebuiau să-şi modernizeze tehnologia, altele, care si-au inchis porţile pentru că nu au fost suficient de competitive pe piaţă.

Cu privire la situatia din agricultura, reforma structurală a agriculturii a avut un dublu obiectiv: în primul rând, reducerea populaţiei care îşi câştiga existenţa din agricultură; în al doilea rând, creşterea dimensiunii fermelor şi, ca atare, mărirea eficienţei agriculturii.

10

CAP III. Economia daneza inainte si dupa aderare

Danemarca, membra a uniunii europene, este o tara supradezvoltata, cu o economie de piata moderna, prezentand o perspectiva promitatoare pentru anii ce vor veni. Economia Danemarcei se caracterizează printr-o agricultură modernă, cu un grad ridicat de productivitate, și o industrie foarte diversificată, de asemenea foarte productivă.

Are o economie de piaţă modernă, ce cuprinde agricultură de înaltă performanţă, industrie pe scară largă şi redusă modernă, un sistem social bine pus la punct, un nivel de trai ridicat, o monedă naţională stabilă şi o dependenţă ridicată de comerţul extern. Danemarca este un exportator net de alimente şi energie şi are un excedent extern confortabil. Are o economie deschisă, şi comerţul cu restul lumii este de o importanţă deosebită.

Guvernul a reuşit să atingă şi chiar să depăşească criteriile economice pentru participarea la faza a treia (o monedă europeană comună) a Uniunii economice şi monetare a Uniunii Europene (EMU), Danemarca, într-un referendum în septembrie 2000, a confirmat decizia de a nu se alătura celorlalte 12 ţări membre ale UE care au adoptat euro. Chiar şi asa, moneda daneză rămâne legată de euro.

Danemarca s-a plasat de asemenea pe primul loc în topurile legate de mediul de afaceri electronic în ultimii doi ani.

3.1. Principalele aspecte din dezvoltarea economica incepand din 1960

De-a lungul anilor ’60 si pana la prima criza a petrolului in 1973, Danemarca, ca si restul Europei, a trecut printr-o perioada de crestere economica in timpul careia cresterea medie a PIB-ului a fost de 4,5%. Aceasta rata de crestere mare a insemnat o crestere acererii de munca, care printre altele a fost intampinata de o participare crescuta a femeilor. In timpul acestei perioade aproape nu exista somaj. Acest aspect a afectat dezvoltarea salariilor, care aratau cresteri semnificative in anii ’60. In anii ’70, cand s-au inregistrat mari cresteri ale preturilor la nivel international, rata salarizarilor a crescut proportional.

Criza petroliera din 1973 a dus la o recesiune semnifiactiva pe plan international care a avut si o influenta negativa asupra productiei si angajarilor in Danemarca, si din nou s-a incercat contracararea acestor efecte printr-o schimbare in politica fiscala atat din partea guvernului liberal in 1974 cat si a noului guverni social democrat in 1975. Politica financiara a fost putin intarita si restransa, in timp ce s-a favorizat cererea pentru import prin masuri precum economisirea energiei in sectorul locuintelor si cresterea ponderii serviciilor publice, care au adus o crestere puternica in rata angajarilor, dar si o deteriorare corespunzatoare in finantele publice.

A doua criza a petrolului a inceput in 1979, cateva consecinte fiind cresterea inflatiei si a ratelor dobanzilor. Deficitul balantei de plati a crescut mai mult ca si rata somajului, ceea ce a

11

adus o schimbare in politica de schimb monetar. Cosecutiv, coroana a fost devalorizata de 2 ori in toamna anului 1979 in cadrul sedintelor SEM, dar cu toate acestea, activitatea economica a scazut si in 1980, si in 1981. Perioada dintre 1973 si 1982, cunoscuta ca perioada stagflatiei a fost caracterizata pritr-o crestere economica scazuta, in jurul a 2% pe an si de o rata a inflatiei relativ ridicata de peste 13% pe an ,in medie.

Cand dobanzile au crescut peste 20% la inceputul anilor ’80, datoria nationala a crescut drastic. In contextul unui slab progres economic, guvernul social democrat a demisionat in septembrie 1982 si a fost urmat de o coalitie condusa de conservatori, cunoscut drept guvernulul « trifoiului cu patru foi ». Acest guvern a initiat o politica a veniturilor etansa care includea suspendarea indexarii platilor si a veniturilor, de exemplu compensatiile automate pentru castiguri si salarii odata cu cresterea preturilor. Masurile economice si politice impreuna cu liberalizarea miscarilor de capital intre Danemarca si strainatate a condus la o scadere puternica a ratelor dobanzilor daneze, care deci s-au apropiat de cele din Germania jumatatii anilor ’80. Aceste rate scazute au dus la o crestere a preturilor proprietatilor, a crescut cheltuielile private si marile investitii pana in 1986.

Perioada de recesie s-a inrautatit dupa o incetinire internationala la inceputul anilor ’90, care a diminuat potentialul de export al Danemarcei pe principalele piete, Marea Britanie si Suedia. Totusi acest aspect a fost compensat in anii 1990-1991 cu un boom al exporturilor catre o Germanie reunita, desi pietele germane fusesera lovite si ele de stagnare in 1993-1994. Cresterea economica din perioada 1987- 1993 a fost in medie sub 1% anual.

In urmatorii ani cresterea economica a continuat, intarita de o scadere la nivel mondial a ratelor dobanzilor. Somajul a scazut iar balanta de plati a indicat iarasi un deficit. Pentru a contracara o supraincalzire a economiei guvernul s-a simtit obligat sa promoveze economisirile personale si a intarit politica economica. « Pachetul Whitsun » a fost propus in 1998 cu sprijinul aripii de stanga a Folketingul-ui. Pachetul Witjsun includea si o reducere a valorii taxabile a creditelor de al 46% la 32% in 2001, a crescut contrubutiile la fondurile de pensii, taxe mai mari pentru proprietati si mai multe « taxe verzi ». Etansarea politicilor economice combinata cu cresterea ratelor dobanzilor a dus la un declin dorit in 1999. Cresterea medie a PIB-ului a scazut la aproximativ 2,5% dupa ce a indicat o crestere anuala de 3% in 1997-1998, dar in 2000 PIB-ul a crescut iarasi la 3,6%.

Balanta platilor era iarasi in zona de surplus si in 1999 si in 2000. Totusi, deoarece pietele fortei de munca reactionau slab la schimbari, somajul continua sa scada pana in 1999 pana la 5% la sfarsitul acelui an. La sfarsitul anului 2001 rata somajului s-a redus la 4,5%.

Sub planul de reforma a taxelor acceptat de guvern si de Partidul Popular Danez in 31 martie, 2003, contribuabilii au primit o scutire de taxe pentru 2004, desi la o rata scazuta fata de ceea ce propusese initial. O taxa pe valoare adaugata de 25% este aplicata vanzarilor de bunuri si servicii generale (inclusiv alimente). Taxa pe venit in Danemarca se situeaza in intervalul de 9%-44% pentru familiile cu venituri foarte mici si mici si 44%-62% progresiv catre familiile din clasa de mijloc. 850 mii de danezi (31% dintre totalul celor angajati si 44% din totalul angajatilor

12

full-time) platesc o taxa pe venitul marginal de 62%. Numarul danezilor ce platesc o taxa pe venitul marginal de 62% in 2006 este asteptat sa fie de 925 de mii de persoane.

In anul 2004 economia daneza a fost surprinzator de puternica, iar pentru 2005 surplusul la bugetul national a fost de 33,5 miliarde coroane daneze si 39 de miliarde coroane daneze in 2006. Guvernul Danemarcei foloseste cea mai mare parte a acestui surplus pentru a reduce datoria nationala (datoria nationala totala = datoria interna + datoria externa, care era de 493,6 miliarde coroane daneze in 2004).

Evoluţia economiei daneze în ultimii ani a reuşit să depăşească majoritatea economiilor din Europa Occidentală. După ce în perioada 2005 - 2006 economia daneză a înregistrat o creştere de peste 3%, în perioada 2006 – 2007 creşterea economică a Danemarcei a atins nivelul de 1,9%. În 2008 economia va înregistra cea mai mică rată de creştere dintre toate statele membre ale OCDE, de doar 1,4%, situandu-se pe aceaşi poziţie ca şi Italia.

3.2. Politici economice

Danemarca incearca pe cat de mult posibil sa regularizeze activitatea economica si inflatia prin politica fiscala. Politicile monetare au si ele o influenta crescuta fiind indreptate catre sustinerea politicii ratelor de schimb, obiectul careia este de a asigura o rata de schimb stabila pentru coroana daneza. Dupa Al Doilea Razboi Mondial, Danemarca a participat la mai multe programe internationale de cooperare pentru ratele de schimb : intelegerea de la Bretton Woods de al inceputul sau in 1948 pana la destramare in 1971 ; apoi la intelegerile europene asupra ratei de schimb : din 1972 pana in 1979 « sarpele monetar » si apoi Sistemul Monetar European, care a fost dezvoltat intr-o Uniune Economica si Monetara in 1999. Totusi, Danemarca a ales sa ramana inafara UEM, dar participa in ERM2 cu o pariate centrala de 7,46 DKK (coroane daneze) la 1 euro si o banda de fluctuatie de +/-2,25%. Nivelul ratei dobanzilor in Danemarca este strans legata de schimbarile ratelor dobanzilor al nivel interantional. De la inceputul anilor ’60 pana in 1990 o rata a dobanzilor mai ridicata in Danemarca a fost necesara pentru a asigura o intrate de capital suficient de mare pentru a finanta deficitul contului curent al balantei de plati.

Liberalizarea miscarilor de capital in anii ’80, a insemnat totusi ca nivelul ratelor daneze sa reflecte credibilitatea ratei coroanei. In principiu, ratele dobanzilor obligatiunilor sunt, ca si cele din Germania, fixate cu o prema pentru procentul dorit in rata de schimb fata de euro.

Asteptarile in domeniul ratelor de schimb vor fi determinate de schimbarile istorice ale ratelor de schimb si de conditii precum trendul inflatiei, dezvoltarea bugetara si balanta de plati. Un climat economic favorabil in Danemarca in comparatie cu zona euro va reduce riscul scaderii valorii coroanei si deci, toate celelalte fiind egale, a dus la ingustarea diferentelor dintre ratele de schimb ale Danemarcei si cele ale zonei euro.

13

Concluzii

Prin urmare de-a lungul istoriei numerosi factori pozitivi au modelat economia daneza.

Din aceasta perspectiva nu este surprinzator ca in prezent Danemarca este un factor economic activ pe plan mondial, iar prosperitatea sa este produsul unei integrari crescande in comunitatea internationala, din punct de vedere economic, cultural si politic. Drept urmare, evenimentele si evolutiile internationale au devenit elemente vitale in procesul decizional al companiilor daneze.

O economie mica si deschisa precum cea a Danemarcei, ale carei performante sunt strans legate de ale celoralalte tari din UE si mai ales ale tarilor invecinate, este, ca urmare, foarte dependenta de o Piata Interna Europeana functionala.

In perioada sa de crestere economica, Danemarca a depasit majoritatea celorlalte tari europene, fiind una dintre cele mai bogate tari ale lumii, cu o economie deschisă, in care comerţul cu restul lumii este de o importanţă deosebită. Conform statisticilor Comisiei Europene Danemarca detine cea mai buna pozitie intre tarile UE, in privinta finantelor publice (excedentul reprezinta 3,8% din PIB) si a procentului de atragere a fortei de munca din randul populatiei active (grupa de varsta intre 15-64 ani), avand totodata cea mai scazuta rata a somajului, de aprox 5%.

In concluzie, este de asteptat, ca aderarea unei tari la Uniunea Europeana sa aiba atat efecte negative, cat si pozitive , insa ceea ce conteaza in mod deosebit sunt efectele nete ale tuturor evolutiilor.

Asadar in primii ani ai aderarii Danemarcei la Uniunea Europeana, toate aceste efecte cumulate: deterioararea balantei comerciale, scaderea competitivitatii firmelor, cresterea preturilor produselor agricole, identificarea de fonduri pentru cofinantarea proiectelor de dezvoltare regionala, contributia la bugetul comunitar, au determinat pe termen scurt un efect negativ.

Efectele pozitive ale aderarii la Uniunea Europeana, de stabilitate si de crestere economica, s-au facut simtite, pe temen mediu si lung, pe masura ce toate acele dificultati au fost depasite.

14