Embed Size (px)
DESCRIPTION
ș ș,,
Citation preview
Cuprins
Motivarea alegerii temei
Partea teoretica-definitie, clasificare, functii sintactice ale adjectivului
Partea practica-prezentarea metodelor
Concluzii
Anexe
Bibliografie
1
METODE SI PROCEDEE FOLOSITE IN PREDAREA ADJECTIVULUI
MOTIVAREA ALEGERII TEMEI
Alegerea metodei de predare a limbii române la ciclul primar are o importanţă
hotărâtoare in alegerea scopului urmărit de institutor ,metoda fiind un instrument de organizare a
condiţiilor invăţării.
In practică, realizarea unui anumit obiectiv necesită combinarea mai multor metode.
Sarcina complexă de a imprima procesului de invăţământ un caracter activ, de a asigura
invăţării o desfăsurare euristică, ce poate să angajeze capacităţile intelectuale ale elevilor, să
favorizeze dobândirea independentă a cunostinţelor nu poate fi realizată prin folosirea unei
singure metode, fie ea oricât de eficientă in ocazii diferite.
Indiferent de metodele folosite, institutorul trebuie să urmeze calea inductivă, adică să
pornească de la fapte de limbă (exemple izolate sau cuprinse intr-un text) spre a se ridica la
definiţie si reguli.Aceasta inseamnă că elevii vor fi solicitaţi să observe faptele de limbă, să le
compare, să descopere elementele comune si apoi să tragă concluziile.Se poate folosi si calea
deductivă,dar la o clasă cu nivel ridicat, in acest caz pornind de la definiţie, elevii fiind solicitaţi
să caute faptele care o ilustrează.
In predarea adjectivului la clasă am folosit urmatoarele metode: conversaţia,
demonstraţia, exerciţiul, explicaţia, brainstormingul, jocul didactic, analiza
gramaticală,problematizarea, fise de lucru.
PARTEA TEORETICA-DEFINITIE, CLASIFICARE, FUNCTII SINTACTICE
ALE ADJECTIVULUI
Adjectivul este un cuvânt care însoţeşte un substantiv sau pronume, pentru a-l califica sau
a-l determina. Se disting adjective calificative ca mare, greu, rece şi adjective determinative:
primul, al treilea, acest. Adjectivul îşi schimbă genul, numărul şi cazul, în funcţie de substantivul
la care se raportează.
1. Funcţii
În propoziţie adjectivul poate fi:
-atribut: Copil frumos, Cer senin.
2
-nume predicativ: Şoferul este prudent.
-complement indirect: Din mare s-a făcut mic (= el a fost mare şi a devenit mic).
-complement comparativ: Mai mult lung decât lat.
-complement de cauză: De nervos, a trântit uşa.
-complement de timp: Îl cunoşteam de mic.
2. Grade de comparaţie
· Se numeşte «comparativul» unui adjectiv ansamblul format din acest adjectiv şi adverbele
mai (pentru comparativul de superioritate), mai puţin (pentru comparativul de inferioritate), tot
aşa de, la fel de … ca (pentru comparativul de egalitate):
Grădina lui este mai lungă, mai puţin lată, dar la fel de frumoasă ca a mea.
Se numeşte «superlativul» unui adjectiv acest adjectiv însoţit de cel mai (superlativul
relativ) sau foarte, extrem de, extraordinar de, nemaipomenit de etc. (pentru superlativul
absolut):
Grădina lui este foarte frumoasă, este cea mai frumoasă.
Există mai multe mijloace expresive de formare a superlativului absolut, care permit
varietatea exprimării. Acestea ne permit să evităm repetarea frecventă, la distanţe mici a
adverbului foarte, care nu este elegantă. Din acelaşi motiv, abuzul de expresii ca fantastic,
formidabil, teribil, ultra, dar mai ales a adjectivelor la modă super, trăsnet, mortal, de milioane şi
altele este nerecomandabil.
Nu toate adjectivele se pot compara. Nu au grade de comparaţie:
-Adjectivele care la origine sunt vechi comparative şi superlative: exterior, interior,
superior, inferior, optim, excelent sau cele care au formă de pozitiv, dar exprimă, prin sensul lor,
superlativul: supraaglomerat, ultrasensibil, excelent, admirabil, splendid, perfect etc. [util.] Unii
vorbitori nu mai simt astăzi că aceste adjective se află deja la un grad de comparaţie sau îl conţin
în sensul lor lexical şi au tendinţa să le formeze un comparativ sau un superlativ: *Cel mai
superior, *Foarte inferior, *Condiţiile cele mai optime. Aceste forme sunt greşite şi, ca atare,
trebuie evitate.
- Adjectivele care exprimă o însuşire absolută, care nu poate fi comparată: complet, mort,
viu, pulmonar, principal, perfect. [util.] Exprimări ca *Cel mai principal lucru, *O listă foarte
completă sunt greşite.
3. Acord
3
Adjectivul se acordă în gen, număr şi caz cu substantivul sau pronumele la care se
raportează: Un fotoliu comod. O canapea comodă. Aceşti copii sunt inteligenţi.
Când un adjectiv se raportează la mai multe substantive nume de fiinţe de sex diferit,
masculinul are prioritate: Colegii şi colegele sale au rămas surprinşi când l-au văzut.
Se evită în general plasarea unui adjectiv la masculin plural imediat după un substantiv
feminin. Este preferabil să spunem deci: Fetele şi băieţii inteligenţi şi nu *Băieţii şi fetele
inteligenţi.
Există tendinţa, în limba vorbită şi uneori şi în cea scrisă, de a nu mai face acordul
adjectivului cu substantivul, mai ales când acesta nu urmează imediat după substantiv, ci la o
oarecare distanţă: *Apariţia lucrării despre tratamentul homeopatic scrisă de celebrul
specialist….
Aici greşeala constă în faptul că adjectivul scrisă nu se acordă în caz cu substantivul
lucrării; corect este lucrării scrise.
4. Locul adjectivului
În principiu, în limba română, locul adjectivului este după substantivul la care se
raportează.
PARTEA PRACTICA-PREZENTAREA METODELOR
a)Metoda conversaţiei- se foloseşte in condiţiile in care cunoştinţele pot fi desprinse de elevi
din cercetarea unui material intuitiv, din analiza unor exemple. Conversaţia trebuie să fie o
modalitate specifică de investigaţie, pe baza unui schimb de idei intre institutor şi elevi, prin care
aceştia sunt ajutaţi să analizeze, să comenteze, să descopere aspecte noi.
Consider că este o metodă eficientă deoarece in cadrul desfăşurării cursurilor am observat că:
-antrenează elevii in cercetarea faptelor de limbă şi in descoperirea regulilor;
-dezvoltă gandirea elevilor şi ii obisnuieşte cu munca in colectiv;
-ii obliga la o exprimare corectă.
Prin această metodă am urmărit stimularea şi orientarea gandirii elevilor mei, punandu-le
anumite intrebări, dar şi improspătarea cunoştinţelor dobandite, apeland la memorie. Prin
intrebările mele am incercat să-i fac să observe, să compare, să descopere insuşiri comune şi
deosebite, apoi să tragă concluzii sub formă de definiţii, să ilustreze definiţiile prin exemple noi.
4
Conversatia, cu toate virtuţile exprimate, prezintă anumite limite. Astfel, uneori, in cadrul
altor lecţii, prin modul cum am organizat şi condus conversaţia, mi-am impus felul de a observa
şi de a analiza realitatea, modul de a gandi, fără a da elevilor posibilitatea să anticipeze, să emita
ipoteze, să propună alternative, să aleagă intre mai multe soluţii, să ajungă la descoperire. In
acest caz, sunt obligaţi să urmeze un drum precis, strict, jalonat de succesiunea intrebărilor, fără
a-şi putea manifesta initiaţiva şi spontaneitatea in gandire.
Pentru stabilirea definiţiei adjectivului am scris pe tablă un text cuprinzand substantive
insoţite de adjective. Am pus intrebări de felul:
-Care sunt substantivele din acest text? (se subliniază).
-Ce arată ele?(lucruri, fiinţe, fenomene ale naturii, stări sufleteşti).
-Care sunt cuvintele care arată cum sunt substantivele? (se subliniază cu cretă colorată).
-Ce arată aceste cuvinte?(forma, culoarea, mărimea, etc.).
-Ce sunt forma, mărimea, culoarea ?(insuşiri ale lucrurilor şi fiinţelor).
-Cum se numesc cuvintele acestea?(pot spune eu că se numesc adjective şi cer elevilor să incerce
să formuleze o definiţie).
b)Demonstraţia
Etimologic, a demonstra inseamnă „a arăta, a convinge”.
In gramatică această metodă se foloseşte in lecţiile de predare a noilor cunoştinte şi se
asociază cu metoda conversaţiei şi cu analiza gramaticală.
Ceea ce este caracteristic acestei metode este folosirea de mijloace intuitive: scheme,
planşe, tablouri etc in construirea unor raţionamente logice, evitandu-se astfel inţelegerile greşite.
Ea devine eficientă dacă institutorul se organizează astfel incat elevii să fie puşi concomitent in
situaţia aplicării in practică a celor demonstrate.
Am scris pe tablă textul următor:
„Apare in arenă tigrul fioros.Păşeşte ca o pisică uriaşă şi cuminte. Işi leagănă coada grea şi
lungă. La comanda scurtă a urcat cu pas mlădios pe mingea uriaşă.”
Sarcină: Copiaţi din nou textul dar cu substantivele la numărul plural. Observati cum se
schimbă adjectivele.
Prin această sarcină s-a demonstrat legătura după inţeles a adjectivului cu substantivul,
modul cum se schimbă propoziţiile din textul dat.
In rezolvarea cerinţei de mai sus elevii au transformat textul corect, fără nici o dificultate,
5
19 nu au avut greşeli şi 6 elevi au intampinat dificultăţi in sensul că au acumulat 1-2 greşeli.
c)Exerciţiul se foloseşte in lecţiile de consolidare a cunoştinţelor şi deprinderilor. Poate fi folosit
şi in cadrul lecţiilor de predare, cand se face fixarea cunoştinţelor predate. De obicei se asociază
cu alte metode. Constă in efectuarea unor aplicaţii orale sau scrise in legătură cu cunoştinţele
teoretice dobandite. Metoda menţine treaz interesul şi sporeşte spiritul de independenţă, cu atat
mai mult cu cat exerciţiile se prezintă intr-o varietate de forme. Aceste exerciţii vor fi gradate,
incadrandu-se in acumulările anterioare, iar de fiecare dată vor prezenta un plus de noutate, chiar
dacă vizează acelaşi scop.
La clasă am căutat să lucrez exerciţii care să indeplinească anumite condiţii:
- să aiba caracter aplicativ;
- să prezinte interes pentru elevi;
- să ceară efort de gandire din partea elevilor, dar să nu depăşească puterea lor de
inţelegere;
- să fie corect formulate şi aplicate suficient;
- să nu fie prea numeroase pentru a nu-i supraincărca pe elevi;
- să fie gradate şi chiar individualizate;
- să fie controlate şi cercetate la timp;
- să aibă un rol educativ, să nu plictisească elevii.
In toate manualele alternative există exerciţii la fiecare capitol, dar in predarea
adjectivului nu m-am limitat numai la aceste exercitii. De asemenea, folosesc si exerciţiile
creatoare (compunerile gramaticale). Folosesc aceste exerciţii urmărind la elevi exprimarea
corectă, utilizarea cunoştinţelor teoretice intr-o compunere proprie, pe o temă dată. In general
acestea pot fi: descrieri, portrete, caracterizări, etc.
d)Explicaţia –este o formă de expunere orală in care predomină argumentarea ratională. Provine
de la termenul latin explicare ce inseamnă acţiune de descoperire, de dezvăluire a adevărurilor ce
nu ies imediat in evidenţă. Presupune redarea de către institutor a notelor esenţiale proprii
problemei noi puse in discuţie şi integrarea acesteia in sistemul cunoştinţelor anterioare.
Explicaţia este un model coerent de gandire ştiinţifică şi de vorbire, un mod de abordare raţională
a realităţii prin care institutorul ii indrumă pe copii spre forme de gandire pe care ei nu ar avea
cum să le descopere spontan; ii invaţă să-şi organizeze cunoştinţele la un nivel de abstractizare
superior, să sesizeze problemele de sinteză, să extragă esenţialul.
6
Funcţia activizată a metodei constă in introducerea elevilor in investigarea unor elemente
de limbă, de vocabular, pe baza cercetării anumitor surse de informare, a dezvăluirii conexiunilor
interne pe baza experienţei anterioare, a evidenţierii relaţiilor cauzale, a inţelegerii esenţei
lingvistice.
Investigaţia, explicarea cauzelor şi expunerea argumentată a adevărurilor constituie
esenţa muncii de cercetare ştiinţifică, activitate pe care elevii o cunosc treptat, incă din clasele
mici, cand trebuie familiarizaţi cu adevărul ştiinţific, cu dorinţa de a pătrunde in universul
relaţiilor dintre fenomene, explicandu-le cauzele. La varsta şcolară mică explicaţia are un
caracter elementar, ca strategie mintală predominand inducţia. Cand se utilizează mijloacele de
invăţămant adecvate obiectivelor conţinutului ştiinţific, metoda sporeşte in calitate şi eficienţă.
e)Metoda brainstormingului – metoda asaltului de idei, este aplicabilă elevilor claselor a III-a
şi a IV-a. Prin ea se stimulează divergenţa gandirii in sensul propunerii unor soluţii, emiterii unor
idei, in legătură cu problema lansată, orice formă critică sau de discuţie fiind exclusă. Prin
folosirea acestei metode se provoacă participarea activă a elevilor, se dezvoltă capacitatea de a
trăi anumite situaţii, de a le analiza, de a lua decizii in ceea ce priveşte alegerea soluţiilor optime
şi se exersează atitudinea creativă şi exprimarea personalităţii.
De asemenea, utilizarea brainstormingului optimizează dezvoltarea relaţiilor
interpersonale – constatăm că persoanele din jur pot fi bune, valoroase, importante.
Etapele metodei:
1.Se alege tema şi se anunţă sarcina de lucru;
2.Se solicită exprimarea intr-un mod cat mai rapid, in enunţuri scurte şi concrete, fără cenzură, a
tuturor ideilor – chiar trăznite, neobişnuite, absurde, fanteziste, aşa cum vin ele in minte legate de
rezolvarea unei situaţii-problemă conturate. Se pot face asociaţii in legătură cu afirmaţiile
celorlalţi, se pot prelua, completa sau transforma ideile din grup, fără referiri critice. In acest caz
funcţionează principiul „cantitatea generează calitatea”.
3.Totul se inregistrează in scris, pe tablă, flipchart, video, reportofon, etc.
4.Se lasă o pauză de cateva minute pentru „asezarea ideilor emise şi recepţionate”.
5.Se reiau pe rand ideile emise, iar grupul găseşte criterii de grupare a lor pe categorii –
simboluri, cuvinte cheie, imagini care reprezintă posibile criterii.
6.Grupul se imparte in subgrupuri, in funcţie de ideile listate, pentru dezbatere. In această etapă
are loc analiza critică, evaluarea, argumentarea şi contraargumentarea ideilor emise anterior. Se
7
selectează ideile originale şi cele mai apropiate de soluţii fezabile pentru problema pusă in
discuţie. Se discută liber, spontan, riscurile şi contradicţiile care apar.
7.Se afişează ideile rezultate de la fiecare subgrup, in forme cat mai variate şi originale: cuvinte,
propoziţii, imagini, desene, cantece, colaje, joc de rol, pentru a fi cunoscute de ceilalţi.
In experimentarea acestei metode la clasă am incercat să incurajez exprimarea ideilor, să
nu permit intervenţii inhibante şi să stimulez explozia de idei.
f)Jocul didactic –Prin această metodă se face apel la cunoştinţele elevilor, reuşindu-se
aprofundarea şi sistematizarea lor intr-o formă placută; este inlaturată starea de pasivitate, se
dezvoltă capacităţile intelectuale, este stimulat interesul copiilor, se dezvoltă spiritul de echipă.
Structura unui joc didactic este următoarea:
- sarcina didactică;
- conţinutul jocului;
- elementele jocului;
- reguli de desfăşurare.
Acest tip de activităţi işi menţin esenţa de joc, dar şi specificul instructiv-educativ.
Jocurile sunt o formă de activitate atractivă şi accesibilă copilului de 5-10 ani, prin care se
realizează o parte din sarcinile educaţionale, dar corespunzătoare nu numai copilăriei, ci şi
naturii umane in general. Jocul didactic poate fi folosit in anumite scopuri şi in diferite faze ale
lecţiei.
Am obţinut rezultate bune in cadrul lecţiei „Adjectivul” la clasa a -III-a in captarea
atenţiei dar şi in fixarea cunoştintelor cu jocurile didactice „Cum poate fi?” sau „Ce ştii despre
mine?” avand ca obiective :
- să recunoască adjectivele dintr-un text dat sau dintr-o enumerare de cuvinte;
- să sesizeze importanţa adjectivelor in comunicarea scrisă, comparand texte cu şi fără
adjective;
- să potrivească adjective date la substantive şi invers;
- să găsească insuşiri opuse;
- să folosească adjectivele in exprimare, in scopul precizării şi nuanţării comunicării;
- să stabilească relaţii de colaborare in timpul lucrului in echipă şi in timpul
desfăşurării jocurilor.
Am convertit aşa zisa metodă a cubului ce presupune explorarea unui subiect din mai
8
multe perspective intr-un joc didactic eficient aplicabil tot la clasa a -III-a . Am impărţit elevii in
6 grupe, apoi am solicitat ca fiecare din cele formate să-şi aleagă un simbol din următoarele
jetoane: ursuleţ, minge, maşinuţă, clovn, zar, papuşă (toate aceste simboluri reprezentand
jucării). Le-am prezentat apoi un cub care are desenat pe fiecare latură una din jucăriile amintite
mai sus, pe care va trebui să:
1.ursuleţul- DESCRIE
2.mingea- COMPARĂ
3.maşinuţa- ANALIZEAZĂ
4.clovnul- ASOCIAZĂ
5.zar- APLICĂ
6.papuşa- ARGUMENTEAZA
Toate aceste operaţiuni elevii le-au făcut pe fişe, fiecare echipă primind la inceput o fişă
conform simbolului ales. La final reprezentantul fiecărei echipe a prezentat colegilor rezultatele
finale ale fişelor de lucru.
Am observat fantezia, iniţiativa, voinţa, spontaneitatea pe care le provoacă jocul didactic
elevilor, punandu-i in situaţii noi, şi nu in ultimul rand usurinţa aprofundării elementelor
teoretice. Am incercat să creez şi alte tipuri de jocuri ce se pot aplica in cadrul lecţiilor.
g)Analiza gramaticală
Este metoda principală de studiere a limbii romane in clasele primare, gimnaziale, liceale.
Este folosită in forme diferite, in predarea tuturor capitolelor de limbă şi in toate tipurile de lecţii.
Analiza morfologică şi sintactică am folosit-o in lecţiile de dobandire de cunoştinţe pentru a
descoperi elementele necesare in vederea formulării unor noi reguli şi definiţii; in lecţiile de
fixare şi consolidare, de recapitulare, de verificare cu scopul de a realiza sarcinile specifice
acestor tipuri de lecţii.
Analiza gramaticală nu am folosit-o singură, ci asociată mai ales cu metoda conversaţiei
şi a exerciţiului, de care nu poate fi despărţită.
Exemplu de exercitii de analiză gramaticală folosite in predarea adjectivului:
1. . Analizează morfologic şi sintactic adjectivele din textele următoare:
a) „Pe luciul plumburiu al apei se iveşte în curmeziş o coamă gălbuie şi creaţă."(Al.
Vlahuţă, „ România pitorească ")
b) „ Astfel, când iscusitul meu călugăr, prinse a scoate din vinele mute şi negre ale unei
9
cremene reci, un izvor de scântei luminoase, şi când, mai ales, din frunzele uscate şi
îngrămădite peste iasca aprinsă, începu să se ridice fumul negru şi înăduşit, am crezut că stă
în faţa mea Achates."(C. Hogaş, „Pe drumuri de munte ")
2. Analizează adjectivele din textele următoare, completând tabelul dat:
Adjectivul Substantivul pe care îl
determină
Genul Numărul Funcţia
sintactică
întrebarea
a) „ Aerul e viu şi proaspăt! El trezeşte şi învie
Balta-n aburi se ascunde sub un văl misterios
Aşteptând voiosul soare ca pe-un mire luminos. " (V. Alecsandri, „ Balta")
b) „ Noaptea e limpede, luminoasă, ş-atâta linişte este în aer, că frunzele nemişcate ale
sălciilor îţi par înmărmurite de parcă au fost vrăjite. "(Al.Vlahuţă, România pitorească")
Ca metodă de cercetare a limbii, analiza gramaticală constă in descompunerea intregului
in părţi componente, cercetarea naturii acestor părţi, stabilirea funcţiei lor in actul de vorbire dat,
stabilirea raportului cu celelalte părţi componente. Analiza nu se face insă numai pentru
cunoaşterea mai bună a părţilor, ci şi pentru inţelegerea mai profundă a intregului.
Analiza morfologică se practică pe scară largă in predarea morfologiei dar şi ca parte a
analizei sintactice, in etapa predării sintaxei. Ea are ca scop să clarifice şi să consolideze
cunoştinţele despre părţile vorbirii, despre modificările pe care acestea le suferă din punct de
vedere sintactic.
h)Problematizarea
Elementele de problematizare au avantajul că pot fi uşor adaptate la diferite lecţii sau
etape ale lectiei sau la diverse forme ale muncii scolarului. Pentru a dobandi un caracter
problematizat, o temă trebuie să trezească o reacţie de surpriză, de mirare, chiar de uimire. In
activitatea exploratorie a elevului se identifică patru momente:
-perceperea problemei;
-studierea şi restructurarea datelor problemei;
-cautarea soluţiilor posibile;
-obţinerea rezultatului final.
Invăţarea prin descoperire se desfăşoara intr-un cadru problematizat, fiind de fapt o
10
continuare a problematizării prin care elevii sunt puşi să descopere adevarul, refăcand drumul
elaborării cunoştinţelor prin activitate proprie independentă. Această formă de invăţare a apărut
din necesitatea de a-l pune pe elev in ipostaza de subiect al cunoaşterii ştiinţifice.
i)Utilizarea fişelor de muncă independentă
In concepţia unui invăţămant de calitate, modern, formativ, un rol important il au
metodele, tehnicile şi procedeele de studiu.
Munca independentă este o formă de bază, esenţială şi actuală a invăţării. Locul şi rolul
său in procesul invăţării limbii, se justifică prin valenţele ei multiple, incontestabile. Ea continuă,
intregeşte, completează, reactualizează, fixează, concretizează şi finalizează cunoştinţele şi
deprinderile legate de lecţie, manual sau alt instrument de lucru al elevului. Se poate spune că
munca independentă respectă toate principiile didactice. Dezvoltand capacităţi intelectuale de
investigare, munca independentă consolidează atitudinile pozitive faţă de invăţătură, ii dezvoltă
elevului calităţi şi trăsături de personalitate ca: perseverenţa, constiinciozitatea, corectitudinea,
disciplina, spiritul de ordine, capacităţile de autocontrol, il deprinde cu acţiunea eficientă, cu
lucrul bine făcut. Pentru aceasta am iniţiat, indrumat şi inarmat elevii cu diferitele strategii de
invăţare, am elaborat şi aplicat cu succes diferite fişe de lucru. In funcţie de scopul lor, am folosit
urmatoarele tipuri de fişe:
-fişe folosite in predare;
-fişe de fixare şi consolidare a cunoştinţelor;
-fişe de greşeli tipice sau lacune desprinse din lucrări de control sau teste de evaluare;
-fişe de teme in clasă sau acasă, pe unităţi de invăţare.
Pentru elevii cu greutăţi in invătare am folosit fişe de recuperare care au un caracter de
recapitulare, fixare şi consolidare.
Pentru elevii cu preocupări deosebite şi sustinute, am folosit fişe de autoinstruire,
incepand cu sarcini de informare şi documentare, pană la exerciţii şi teme suplimentare. Tehnica
muncii cu fişe solicită pregătirea minuţioasa a cadrului didactic, dar uşurează şi diferenţiază
munca independentă a elevilor.
Prin munca independentă are loc odată cu transferul de cunoştinţe, un transfer de metode,
tehnici şi procedee de muncă de la profesor la elev, aceştia căutand să-şi insuşească in mod
independent cunoştinţe prin căutare, descoperire şi redescoperire, pe această cale, a organizării
muncii, elevul işi insuşeşte disciplina de a invăta, de a studia.
11
Fişele folosite in predare, au ca scop stimularea gandirii elevilor pentru inţelegerea
materiei noi, pregătesc terenul inţelegerii noilor cunoştinţe, pe baza celor vechi, precum şi
motivarea lor.
Fişele de consolidare şi fixare a cunoştinţelor - sunt cele mai raspandite tipuri de fişe. Se
utilizează in momentul in care s-ă lucrat suficient de mult, lamurindu-se cazurile generale şi
particulare. Conţinutul trebuie incadrat perfect in timp, pentru ca elevul să rezolve tot ce i s-ă
propus. Scopul urmarit prin acest tip de fişă este de ă consolida o anumita temă sau unitate de
invătare, de ă depista greşelile colective şi individuale pe care le fac elevii, precum şi de ă fixa
cazurile dificile. Pe tot parcursul experimentului didactic am folosit fişa de consolidare ă
cunoştinţelor pentru selectarea datelor necesare, pentru stabilirea momentului optim de ă trece de
la o categorie de obiective la alta şi nu in ultimul rand pentru ă ţine o evidenţă stictă ă
progresului sau regresului făcut de fiecare elev in parte.
Am discutat cu elevii fiecare fişă in parte, greşelile tipice, greşelile colective, rezultatele
lor fiind punctul de plecare in munca de corectare ă greşelilor din cunoştinţele elevilor.
Fişele de lucru m-au ajutat in atingerea obiectivelor propuse lecţie de lecţie, inlăturand
monotonia, mărind productivitatea lecţiei şi asigurandu-i o notă aparte.
CONCLUZII
12
ANEXE
Fisa de lucru
Nume:……………………………… Dată:…………………
Prenume:……………………………
Clasa: a III a
Fişa de evaluare
1. Completează proverbele următoare cu adjective corespunzătoare:
· Bate fierul cât e …………… .
· Buturuga …………… răstoarnă carul ……………
· Mai bine puţin şi …………… decât mult şi ……………
· Prietenul ……………la nevoie se cunoaşte.
· Maţa ……………zgârie rău. Vorba…………… mult aduce.
· Râde ciob de oală ……………
2. Adăugă silabă des/dez în faţa adjectivelor următoare: aprobat, făcut, legat, moştenit, armat,
considerat, prins, infectat, crescător, agreabil, echilibrat, lipit. Scrie adjectivele obţinute.
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………
3. Dintre cuvintele scrise în fiecare grupă, taie pe acelea care nu sunt adjective.:
Model:
o a sili, silit, silitor, silinţa
o deschis, a deschide, deschidere, deschizător
o ştiinţă, ştiut, a şti, neştiutor, ştiinţific
o lămuritor, a lămuri, lămurire, lămurit
o a scrie, scris, scriitor, scriere
o limpede,a limpezi, limpezit, limpezire
o plăcere, plăcut, a plăcea
o mare, mărit, a mari, mărire
o a deosebi, deosebire, deosebit
13
4. Analizează adjectivele din următorul text, după model:
“Femeia e înaltă, uscată, cu obrajii stricaţi de vărsat, arşi de soare şi de vânt. Păşeşte larg,
tropotind cu cizmele tari, pline de umflături uscate. Calul cu gâtul întins, scobâlţind (clătinând)
din picioarele ciolănoase, poartă pe spinarea desalata două coşărci ( coşuri ) desăgite.”
(Ion Agârbiceanu – Fefeleaga)
Model: înalta adj., se acorda cu substantivul comun femeia, numărul singular.
5. Alcătuieşte propoziţii în care cuvintele uşor, închis, început, sfârşit să fie adjective.
6. Alcătuieşte un scurt text cu titlul “ Colegul meu de bancă ”, folosind cel puţin zece adjective.
Subliniază cu o linie adectivele şi cu două linii substantivele pe care le determina acestea.
Unitatea de învăţare: Morfologia
Conţinuturi: Adjectivul. Acordul adjectivului în număr cu substantivul pe care îl determina.
Obiective operaţionale:
· Să completeze proverbele cu adjectivele corespunzătoare;
· Să asocieze cuvintelor date silabă corespunzătoare.
· Să recunoască adjectivele.
· Să analizeze adjectivele din text după model.
· Să alcătuiască propoziţii în care cuvintele uşor, închis, început, sfârşit să fie adjective.
· Să alcătuiască un text cu un titlu dat folosind cel puţin zece adjective.
Descriptori de performanţă:
Item Calificative
Insuficient Suficient Bine Foarte bine
1. completează
propoziţiile cu
adjective sau cuvinte
nepotrivite;
completează una sau
două dintre
propoziţiile date cu
adjectivele
corespunzătoare;
completează trei sau
patru dintre
propoziţiile date cu
adjectivele
corespunzătoare;
completează cinci
sau şase dintre
propoziţiile date cu
adjectivele
corespunzătoare;
2. adăugă corect silabă
des/dez la două, trei
cuvinte;
adăugă corect silaza
des/dez la patru,
cinci cuvinte;
adăugă corect silaza
des/dez la opt, nouă
cuvinte;
adăugă corect silaza
des/dez la toate cele
doisprezece cuvinte;
3. rezolvă corect una,
două grupe după
rezolvă corect trei,
patru grupe după
rezolvă corect cinci,
şase grupe după
rezolvă toate cele opt
grupe corect.
14
model; model; model;
4. analizează corect unul
sau două adjective
după model;
analizează corect
patru sau cinci
adjective după
model ;
analizează corect
şapte sau opt adjective
după model ;
analizează toate
adjectivele din textul
dat după model;
5. alcătuieşte propoziţii
incorecte cu cuvintele
date sau alcătuieşte o
singură propoziţie
corectă folosind un
cuvânt dintre cele
date.
alcătuieşte propoziţii
corecte folosind
două dintre cuvintele
date;
alcătuieşte propoziţii
corecte folosind trei
dintre cuvintele date;
alcătuieşte propoziţii
corecte folosind toate
cele patru cuvinte
date;
6. rezolvă cerinţa greşit
sau parţial folosind
doar unul sau două
adjective,
nerespectand normele
aşezării textului în
pagina;
rezolvă cerinţa
folosind doar patru
sau cinci adjective,
subliniază greşit o
parte din adjective şi
substantive
nerespectand
normele aşezării
textului în pagina;
rezolvă cerinţa
folosind şapte sau opt
adective, subliniază
adjectivele şi
substantivele şi respcta
normele aşezării
textului în pagina cu
mici greşeli;
rezolvă integral şi
corect cerinţa
respectând şi
normele aşezării
corectă a textului în
pagina.
15
FIŞĂ DE LUCRU LA LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
Clasa a III-a
1. Adjectivul este partea de vorbire care exprimă:
a) numere b) fiinţe c) însuşiri d) obiecte
2. Subliniază adjectivele din textul următor :
,, Vacanţa de iarnă. Cei doi băieţi stau de vorbă pe covoraşul multicolor. Bradul e
împodobit cu globuri aurii, cu beteală argintie. În odăiţa mică e cald. Pe masă stau
bucate alese. Pe la ferestrele orbite de înserare se cern fulgi uşori de nea.”
3. Schimbă forma adjectivelor din paranteze pentru a realiza corect acordul .
a) Copiii ............................. ( veseli ) se joacă în zăpada .............................. (pufos) .
b) Săniile ........................... ( uşori ) zboară prin văzduhul .......................... ( înnorată).
c) Brazii ........................(verde) sunt acoperiţi de neaua .............................( strălucitor).
4. Alcătuiţi propoziţii folosind grupurile de substantivele-adjective: haină nouă,
stele strălucitoare, mâini dibace, fetiţă harnică, prieten bun, frumoasele lalele.
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………………
………………………………………
16
5. Găseşte adjective potrivite pentru substantivele :
măr : …………………, ………………….. , ……………………
floare : ………………… , …………………… , …………………. .
elev : ………………… , …………………… , ……………………
6. Trece de la singular la plural adjectivele :
cafeniu …………………………..
aurie …………………………..
cenuşiu …………………………..
plumburiu …………………………...
maroniu ……………………………
7. Adaugă adjectivelor descoperite la exerciţiul anterior câte un substantiv şi scrie
grupurile de cuvinte nou formate pe liniile punctate.
………………………………………. ………………………………….......
………………………………………. ……………………………………...
………………………………………. ……………………………………...
8. Alcătuieşte propoziţii cu trei din cele trei grupuri notate mai sus, punând
adjectivul în faţa substantivului.
………………………………………. ………………………………….................
………………………………………. …………………………………….............
………………………………………. …………………………………….............
17
9. Cine poate fi ? Descoperă cuvântul potrivit însuşirilor date :
verde, ascuţită, lucioasă ……………………………………….
auriu, arzător, strălucitor ……………………………………….
neagră, gălăgioasă, urâtă ………………………………………..
ascuţit, lung, colorat ……………………………………….
neagră, lucioasă, dreptunghiulară ……………………………………….
vesel, drăgălaş, mic ………………………………………..
18
Adjectivul
Fişă de lucru
1. Subliniază cu o linie substantivele şi cu două linii adjectivele, din textul următor:
,,Stăpâni pe un pământ frumos, bogat şi darnic, dacii erau viteji, mândri, netemători de
moarte, cinstiţi şi drepţi. Purtau părul lung, barba mare şi stufoasă.
Femeile erau înalte, mândre la port, cu multă blândeţe şi duioşie în chipul lor frumos, în
ochii lor mari, galeşi, umbriţi de gene lungi’’.
2. Subliniaţi adjectivele din textul de mai jos. Analizaţi adjectivele precizând: genul,
numărul şi substantivul a cărui însuşire o arată.
“ Pe muşchiul gros, cald ca o blana moale a pământului, căprioara blândă stă jos lângă
iedul ei. Acesta şi-a întors capul cu botul mic, catifelat şi umed, pe spatele mamei lui, şi cu
ochii închişi se lasă dezmierdat.” (Emil Gârleanu - ,,Căprioara’’)
3. Schimbaţi numărul adjectivelor din casete!
4. Realizaţi corespondenţe între substantivele şi adjectivele de mai jos:
bunică luminoasă
noapte iertătoare
şcoală întunecată
suflet harnic
copil bun
cadou grozav
19
împodobită albă
tăcute bătrâne
5. Găsiţi şi scrieţi în dreptul fiecărui substantiv, adjectivele care arată însuşiri potrivite
pentru :
nori ………………… ninsoare……………….
vânt……………….. noapte…………………
copii.......................... case..............................
6. Găsiţi adjective cu înţeles asemănător: laş- vesel- sensibilă- lihniţi- dificil- inteligent-
Bibliografie
20
