UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE DREPT

ȘCOALA DOCTORALĂ

AGRESIUNI ASUPRA FĂTULUI

Disciplina: Drept penal

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Prof. Univ. Dr. Alexandru BOROI

DOCTORAND:

Simona-Elena TAȘCU

BUCUREȘTI

2018

REZUMAT

Tema abordată în cercetarea de față este ”Agresiuni asupra fătului”, capitolul al

IV-lea din actualul Cod penal format din cele două infracțiuni ÎNTRERUPEREA

CURSULUI SARCINII și VĂTĂMAREA FĂTULUI.

Capitolul ”Agresiuni asupra fătului”, capitol nou în Codul nostru penal,

reprezintă un progres în domeniul protecției copilului nenăscut, acoperind, pe lângă

protejarea fătului în timpul sacinii, prin întreruperea cursului sarcinii (reluând în mare

reglementarea anterioară), și vătămarea fătului în timpul nașterii, noutate în materie.

Este important să remarcăm că dreptul unui copil de a se naște, de a i se

respecta integritatea fizică și psihică este indispensabil unei societăți moderne, în

continuă evoluție.

Făcând o incursiune prin istorie, ne întoarcem în timp și realizăm, prin

comparație, cât de diferit este totul astăzi, cât s-a schimbat omul ca mentalitate și

intelect, poate și ca suflet.

În țara noastră, oscilațiile legislative cu privire la avort au pus numeroase

probleme și au avut consecințe de la vătămarea sau moartea femeii însărcinate, la cele

de ordin social privind numărul populației.

Apreciem că, actuala reglementare este în deplin acord cu o societate în

continuă formare. Progresul realizat de schimbarea legislativă în domeniu este de

necontestat. La infracțiunea ”Întreruperea cursului unei sarcini” sunt reluate

prevederile din Codul penal anterior de la ”Provocarea ilegală a avortului”, arătând

stabilitate, după o perioadă lungă de oscilații, de la permisivitate la interdicție. Cealaltă

infracțiune care face obiectul prezentei cercetări este un element de inovație, de

maximă importanță, acoperind un gol legislativ existent dintotdeauna, mai exact

momentul nașterii, în care fapta de natură să aducă vătămări fătului nu intră nici la

avort, dar nici la omor.

CAPITOLUL I. IMPORTANȚA DREPTULUI LA VIAȚĂ

Dreptul la viață este, așa cum am arătat, dreptul primordial al oricărei ființe

umane, protejat de numeroase instrumente juridice, atât naționale, cât și internaționale.

Stabilirea momentului de la care acest drept este protejat și definirea statutului de

persoană cu referire la copilul nenăscut sunt în jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului încă neclarificate. Deși este declarat dreptul la viață al fiecărui copil,

această instanță europeană înca nu a conferit un statut clar embrionului/fătului. Practic,

în cauzele prezentate în această cercetare, putem observa că se evită calificarea unui

copil nenăscut ca persoană.

În consecință, este firească practica neunitară existentă la nivelul statelor

membre. Probabil și apreciem, recomandabil, este ca, pe fondul diferențelor în abordare

dintre state, Curtea Europeană a Drepturilor Omului va defini noțiunea de ”viață”, cu

limitele protecției acestuia.

Este interesant că instanța în cauză are totuși o poziție cu privire la avort, pe care

nu îl recunoaște ca și drept și înțelege să protejeze copilul nenăscut de anumite

experimente și de folosirea abuzivă a manipulărilor genetice.

Având în vedere că, la nivel european, nu a fost clarificat momentul de la care

începe viața, în țara noastră, au apărut mai multe opinii doctrinare cu privire la acest

subiect. De la a fi om din momentul concepției, la începerea procesului nașterii, prima

respirație, desprinderea de corpul mamei, prin tăierea cordonului ombilical, fiecare

părere are valabilitatea ei. Deși, din perspectiva dreptului penal, omului îi este protejat

dreptul la viață din momentul tăierii cordonului ombilical, nu putem să considerăm că.

înainte de acest moment, nu există o formă de viață. Pe fondul ideii că viața trebuie

protejată, dinainte de tăierea cordonului ombilical, a fost introdus în legislația noastră

capitolul ”Agresiuni asupra fătului”.

Considerăm că dreptul la viață este indisolubil legat de dreptul copilului nenăscut

de a se naște. Nu există viață, dacă un copil nu se naște și nu există motivul pentru care

un copil s-ar naște, dacă nu i s-ar proteja dreptul la viață.

CAPITOLUL II. NOȚIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND INFRACȚIUNILE DE

AGRESIUNI ASUPRA FĂTULUI

În capitolul II am tratat tema Agresiunilor asupra fătului, în cadrul general,

aspecte criminologice cu privire diversele cauze care duc la întreruperea cursului unei

sarcini, de natură medicală, socială, economică. Am realizat, după aceea, o trecere prin

istorie și mai ales prin istoria statului nostru. Controversata problemă a avortului a avut

de-a lungul timpului diverse reglementări, trecând așa cum am arătat de la

permisivitate excesivă la interdicție totală și generând consecințe negative asupra

valorilor umane, cât și asupra populației.

Cauzele medicale, sociale și economice sunt factori decisivi în luarea deciziei

întreruperii cursului unei sarcini.

Problemele medicale ale fătului, relevate de un diagnostic prenatal pot conduce

la un avort, existând părinți care preferă să recurgă la întreruperea cursului unei sarcini

decât să aducă pe lume un copil cu vreo deficiență.

Din punct de vedere social, dorința unei femei însărcinate, viitoare mamă

singură, de a nu fi ostracizată, conduce deseori la realizarea unui avort.

Din lipsă de resurse materiale, nașterea unui copil este, de cele mai multe ori,

un fapt nerealizabil. Apare întrebarea ”Cu ce îl cresc”?

Toate acestea au ca creșterea numărului de avorturi, cu o scădere considerabilă a

ratei natalității și, implicit, a numărului de locuitori din țara noastră. Aceasta este

consecința, din punct de vedere statistic, dar ușurința cu care se procedează la

întreruperea cursului unei sarcini este îngrijorătoare. Nici atitutinea grupului față de o

mamă singură și nici banii nu ar trebui sa fie cauzele unui avort, tocmai de aceea, așa

cum vom arăta, este important sprijinul care poate fi acordat și continuarea

demersurilor în acest sens.

Cu referire la scăderea drastică a numărului de locuitori, apreciem că de-a

lungul timpului, evoluția reglementării avortului, de la interdicție absolută la

permisivitate totală a condus la oscilații de ordin demografic, de altfel numărul de

locuitori a influențat de cele mai multe ori atitudinea statului față de legislația în

domeniu. În istoria noastră rămâne ca document semnificativ, în acest sens, Decretul

nr. 770/1966, îndelung discutat, mediatizat și trăit. Restricția de necontestat promovată

la acel moment a condus la recurgerea la metode nelegale de a renunța la sarcini

nedorite, rămânând ca amintire vieți pierdute, mutilări și copii născuți cu deficiențe,

dar, în paralel un număr crescut de locuitori, așa cum s-a urmărit din punct de vedere

politic.

Putem să concluzionăm și să observăm că, cel puțin în prezent, evoluția

mentalității societății a condus la modificări legislative care au la bază, din fericire,

protecția femeii însărcinate, a copilului nenăscut și a vieții.

CAPITOLUL III. ÎNTRERUPEREA CURSULUI SARCINII

Infracțiunea ”Întreruperea cursului sarcinii” reia textul codului penal anterior,

dovedind necesitatea continuării unei politici adecvate nevoilor societății.

Schimbarea denumirii din ”Provocarea ilegală a avortului” în ”Întreruperea

cursului sarcinii” are ca rațiune intenția legiuitorului de a proteja fătul pe întreaga

perioadă a sarcinii.

Tendința este, așadar, în sensul acordării unei protecții sporite copilului

nenăscut, aspect întărit de introducerea capitolului ” Agresiuni asupra fătului”.

Ca o prezentare succintă, obiectul juridic al infracțiunii prevăzute de art. 201

din Codul penal este unul complex, protejând pe de o parte mama, cu viața,

integritatea corporală și sănătatea ei, iar, pe de altă parte, fătul, cu aceleași valori,

obiectul material este reprezentat de corpul femeii însărcinate și cel al fătului.

Cu privire la subiecții infracțiunii, subiectul activ poate fi orice om. Participația

penală poate fi realizată în toate formele sale: coautorat, instigare, complicitate.

Remarcăm o modificare în legislația noastră față de Codul penal anterior și anume,

autorul întreruperii cursului sarcinii nu trebuie să aibă calitatea de medic de

specialitate obstetrică-ginecologie și drept de liberă practică medicală în această

specialitate. O altă modificare legislativă constă în faptul că, în actuala reglementare,

subiect pasiv este și fătul, nu doar femeia însărcinată, aspect care arată și mai clar

intenția protejării fătului.

Locul și timpul nu influențează comiterea faptei, situația premise este

reprezentată de existența unei sarcini, elemental material este realizat printr-o acțiune

de natură să provoace întreruperea cursului sarcinii, iar raportul de cauzalitate între

faptă și rezultat trebuie stabilită.

Infracțiunea se săvârșește cu intenție directă, iar tentativa se pedepsește.

Variantele agravate sunt fapta fără consimțământul mamei, fapta având ca urmare o

vătămare corporală a femeii însărcinate și fapta având ca și consecință moartea femeii

însărcinate. Este prevăzută si condiția în care fapta nu constituie infracțiune, mai exact

când este comisă în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului. Așa cum am

arătat, scopul terapeutic nu este clarificat, fiind lăsat la aprecierea medicului, fapt care

ar putea conduce la aprecierea cu ușurință a oricărei probleme, calificate drept scop

terapeutic.

Cu titlu de noutate, remarcăm faptul că, pentru prima dată în istoria acestei

reglementări, este consacrată expres nepedepsirea femeii însărcinate care își întrerupe

cursul sarcinii.

CAPITOLUL IV. ANALIZA INFRACŢIUNII DE VĂTĂMARE A FĂTULUI

Introducerea în Codul nostru penal a infracțiunii de vătămare a fătului are ca

scop acoperirea vidului legislativ dintre momentul în care acțiunea poate fi încadrată la

întreruperea cursului sarcinii și cea în care este considerată omor.

Obiectul juridic infracțiunii în cauză constă în relațiile sociale care au incidență

asupra protecției fătului în pe durata nașterii, dar și cu viața, integritatea corporală sau

sănătatea copilului după naștere. Obiectul material îl constituie copilul nenăscut sau

copilul născut, dar afectat de fapta infractorului.

Subiectul activ este necircumstanțiat, participația penală este posbilă sub toate

formele: coautorat, instigare, complicitate. Subiectul pasiv este fătul, entitate existentă

de la momentul concepției pănă la momentul nașterii.

Ca și la infracțiunea de ”Întrerupere a cursului sarcinii”, situația premisă este

reprezentată de existența unei sarcini.

Fapta constă într-o acțiune săvârșită în timpul sarcinii sau în momentul nașterii,

de natură să vatăme fătul sau într-o inacțiune, prin neacrodarea ajutorului necesar.

Legătura de cauzalitate între faptă și rezultat trebuie să fie dovedită.

Infracțiunea se comite atât cu intenție directă, intenție indirectă, dar și cu

praeterintenție.

Sunt reglementate variante atenuate, când urmarea imediată este vătămarea

copilului născut viu sau moartea lui. Tot variantă atenuată este și fapta săvârșită de

mama aflată în stare de perturbare psihică.

Ca și cauză justificativă specială este prevăzută situația în care fapta este făcută

în interesul femeii însărcinate sau a fătului.

Este interesantă cauza de nepedepsire introdusă de legiuitor a mamei care își

vatămă fătul în timpul nașterii. Rațiunea avută în vedere constă în faptul că aceasta are

libertatea de a decide dacă dă naștere sau nu copilului respectiv, aspect în oglindă cu

situația de la întreruperea cursului sarcinii.

CAPITOLUL V. AGRESIUNILE CONTRA FĂTULUI ȘI ALTE INFRACȚIUNI

În capitolul V am vorbit despre alte infracțiuni care pun în pericol viața,

integritatea fizică și sănătatea mamei și a copilului nenăscut sau nou-născut,

infracțiunea de vătămare corporală având drept consecință avortul, omorul asupra unei

femei gravide, vătămarea sau uciderea nou-născutului, realizând și unele comparații.

Este important de remarcat că, deși există diferențe între cele 2 infracțiuni din

Capitolul Agresiuni asupra fătului, ambele au ca obiect juridic relațiile sociale în

legătură cu protecția fătului. Introducerea infracțiunii ”Vătămarea fătului” continuă

protecția asigurată prin infracțiunea ”Întreruperea cursului sarcinii”.

Sunt, evident, diferențe, cum ar fi cele legate de subiectul activ, locul în care se

desfășoară fapta, variantele agravate, sancționarea tentativei, dar scopul amândurora

rămâne același, mai exact nașterea unui copil sănătos.

Cu privire la celelalte infracțiuni, prezentate în acest capitol, raportat la

Agresiunile asupra fătului, reținem că infracțiunea de vătămare corporală având drept

consecință avortul are ca obiect juridic integritatea fizică sau sănătatea mamei, doar

aceasta fiind considerată subiect pasiv. Infracțiunea de omor asupra unei femei

gravide, obiectul juridic este viața mamei, obiectul material este corpul femeii

însărcinate, și nu relațiile privitoare la dezvoltarea normal a fătului sau produsul de

concepție.

În acest capitol, am făcut de asemenea, o distincție între infracțiunea de

vătămare a fătului și infracțiunea de ucidere sau vătămare a copilului nou-născut.

Această infracțiune, prevăzută de art. 200 din Codul penal prevede că subiectul activ

este circumstanțiat, mai exact, mama, iar momentul este clar stabilit, imediat după

naștere. La infracțiunea de vătămare a fătului, fapta trebuie comisă în timpul nașterii.

CAPITOLUL VI. REGLEMENTĂRI ALE AGRESIUNILOR ASUPRA FĂTULUI

ÎN ALTE SISTEME DE DREPT

Deși cele mai multe state europene permit întreruperea unei sarcini la

solicitarea femeii însărcinate, tendința este în sensul condiționării și mai restrictive și a

limitării numărului de avorturi.

Acest aspect este în total acord cu atitudinea instituțiilor europene care nu

recunosc dreptul la avort. În Țările din Europa, ca și în Statele Unite ale Americii, se

urmărește, în continuare diversificarea măsurilor aplicate pentru limitarea numărului

de avorturi.

Așa cum am arătat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu a calificat în

vreun fel embrionul uman, dar Curtea de Justiție a Uniunii Europene recunoaște faptul

că embrionul uman ar trebui să beneficieze demnitatea și integritatea unei persoane și

să fie protejat de lege.

Cu privire la legislațiile diverselor state, acestea au reglementări relativ similare

ale întreruperii cursului unei sarcini.

Polonia impune restricții, făcând notă discordantă, mai exact interzice avortul

chiar și atunci când viața femeii însărcinate ar fi în pericol. La capătul opus, în

Germania, Spania, Franța, Marea Britanie, Danemarca, Olanda, Bulgarian Norvegia,

Lituania este reglemenat avortul la cerere, fiind considerat infracțiune doar în anumite

cazuri, așa cum am arătat.

În Finlanda, este permis avortul la cerere, doar motivat, pentru a salva viața

femeii însărcinate, pentru a nu-i afecta sănătatea mentală, din motive economice sau

sociale etc. Putem remarca faptul că motivele sunt numeroase și permisive.

Pe de altă parte, în Elveția, avortul este permis doar din motive terapeutice.

În Statele Unite ale Americii, politica este în sensul limitării numărului de

avorturi, făcându-se demersuri în acest sens.

În China s-au făcut progrese, renunțându-se la ”politica unui singur copil” si

permițând unui cuplu să aducă pe lume un al doilea copil.

CAPITOLUL VII. CONCEPȚIA ASUPRA AVORTULUI DIN PERSPECTIVA

DIVERSELOR RELIGII. RELIGII DOMINANTE ÎN ROMÂNIA

Diferitele religii tratează similar problema avortului, considerat un act de

violență de religia hindusă, un omor de religia budistă, permis excepțional de religia

islamică (dacă viața mamei este pusă în pericol sau copilul suferă de boli netratabile).

În concepția ortodoxă, avortul este considerat o crimă, doar o traumă psihică a

mamei, rămase însărcinate în urma unui incest sau unui viol ar putea justifica o

întrerupere a cursului unei sarcini, dar un copil este considerat o binecuvântare.

Religia catolică are o atitudine mai permisivă față de avort. Astfel, deși este

considerat un mare păcat, preoții vor avea puterea iertării, dacă femeia se căiește

sincer.

CAPITOLUL VIII. METODE DE REALIZARE A AVORTULUI

Avortul poate fi chirurgical, hormonal sau medicamentos, la cerere terapeutic,

spontan, empiric.

Indiferent de tehnica de întrerupere a cursului unei sarcini, indiferent de

prezentarea acestor tehnici în termeni de specialitate, dat fiind legătura clară cu

medicina, putem considera că, în fond toate au avantaje si dezavantaje, atât asupra

corpului femeii însărcinate, cât și asupra embrionului/fătului. Este greu de apreciat

care metodă este mai potrivită, apreciem că numai medicul de specialitate este în

măsură să recomande o tehnică sau alta, așa cum am arătat în funcție de stadiul

dezvoltării copilului nenăscut.

Putem, totuși, să remarcăm că există o diversitate de metode în ziua de astăzi și

că, sub controlul medical aferent, problema unei sarcini nedorite este rezolvată destul

de rapid, fie chirurgical, fie hormonal, fie medicamentos. Sperăm că, date fiind

prevederile legale care reglementează agresiunile asupra fătului, total diferit față de

perioadele în care întreruperea cursului unei sarcini era total interzisă, avortul provocat

empiric va fi din ce în ce mai rar. Din păcate, așa cum am arătat, mai sunt întâlnite

cazuri, în practică, din considerentele arătate mai sus.

Este important ca un avort să fie realizat în condiții adecvate, indiferent de

forma lui, ca să nu pună în pericol viața/sănătatea femeii însărcinate, să fie evitată

orice formă de malpraxis medical și să fie cât mai rapid posibil, însoțit, de preferință,

de o consiliere psihologică. Și, ca o adăugare, o întrerupere a unei sarcini ar trebui să

fie cât mai puțin ”dureroasă” pentru fătul care se dezvoltă și care are anumite simțuri

deja formate.

CAPITOLUL IX. RISCURI ȘI URMĂRI ALE AVORTULUI

Consecințele unui avort sunt atât de natură medicală, cât și psihologică, cu

repercusiuni asupra comportamentului femeii în familie și în societate. Apreciem că

urmările de ordin medical sunt în legătură atât cu organismul femeii însărcinate, cât și

cu metoda folosită și în modul în care aceasta este utilizată de medicul de specialitate.

Așa cum am arătat în capitolul anterior, este important pentru sănătatea mamei si chiar

pentru viața acesteia să fie folosită tehnica potrivită. De exemplu, avortul hormonal

sau medicamentos trebuie precedat de anumite teste care să arate că organismul femeii

este compatibil cu această metodă, altfel așa cum am prezentat la acest capitol, există

umări, pe termen scurt sau lung, care uneori sunt ireversibile. Din păcate, în practică,

sunt cazuri în care, din cauza unui avort nerealizat corespunzător, femeia în cauză nu

mai poate avea copii sau chiar decedează.

Cu privire la consecințele de ordin psihologic, acestea sunt în strânsă legătură

cu motivul care stă la baza alegerii de a renunța la copilul nenăscut. Unele femei sunt

obligate, altele aleg ele calea avortului, cauzele pot fi multiple. De cele mai multe ori

femeia, mai ales la o vârstă fragedă nu conștientizează că se formează o legătură cu

embrionul/fătul, până când acesta este expulzat. Sunt chiar cazuri în care femeia

însărcinată se răzgândește chiar în cabinetul medicului și decide să păstreze copilul.

Altele sunt sigure de acest pas, dar regretă imediat. Multe se tem de justiția divină, de

faptul că nu vor mai avea copii. Sunt situații diferite care pot fi urmate de traume,

soldate cu tulburări, depresii sau chiar sinucideri.

Evident că apar si consecințele asupra familiei care duc uneori la destrămarea

relațiilor dintre membrii acesteia si chiar urmări asupra apartenenței societății. Femeia

alege să se izoleze, să evite orice contact social, trăind într-o permanentă stare de

vinovăție.

CAPITOLUL X. AZI. ALEGEREA. ÎNTRE ÎNTRERUPEREA CURSULUI

SARCINII ȘI ACORDAREA UNEI ȘANSE COPILULUI TĂU

Ultimul capitol este denumit ”Azi. Alegerea. Între întreruperea cursului sarcinii

și acordarea unei șanse copilului tau.” Vorbește despre mama singură, despre

societatea care vine în sprijinul acesteia, despre marșul pentru copiii nenăscuți

organizat și în țara noastră, despre fundații care ajută femeile însărcinate.

Demersul ”40 de zile pentru viață”, o inițiativă internatională in favoarea vieții,

organizată la nivel mondial, arată că, în ciuda liberalizării avortului, oamenii mereu

vor fi împotriva acestei practice. Pe fond moral, religios și uman, este unanim

recunoscut că un avort a fost, este și va rămâne un act de curmare a unei vieți, o crimă.

În țara noastră, marșul ”Rezistăm în stradă pentru copiii nenăscuți ai României”

este menit să tragă un semnal de alarmă cu privire la numărul alarmant de avorturi,

statistic, un avort la 3 sarcini.

Așa cum am arătat, este necesară acordarea unui sprijin femeilor însărcinate,

prin consiliere, resurse material, indemnizații. Centrele de sprijin sunt un punct de

reper important. În Statele Unite ale Americii, în centrele de sprijin, femeia însărcinată

beneficiază de servicii de consiliere psihologică, juridica, religioasă, alimente,

serviciu, locuință.

CONCLUZII

Capitolul Agresiuni asupra fătului, capitolul IV din Codul penal, așa cum am

arătat, este rezultatul necesității de a adapta actuala reglementare realității sociale, în

scopul asigurării unei protecții cât mai adecvate vieții umane.

Modificările legislative de la a permite avortul fără limite până la a-l interzice,

cu unele excepții, s-au dovedit a avea efecte negative atât asupra vieții și integrității

fizice și psihice ale femeii însărcinate, cât și asupra scăderii sau creșterii numărului de

locuitori. Din nevoia de stabilitate, infrațiunea ”Întreruperea cursului sarcinii” reia, așa

cum am arătat, textul codului penal anterior, dovedind necesitatea continuării unei

politici adecvate nevoilor societății.

Este important să reluăm cât de oportună a fost introducerea infracțiunii de

”vătămare a fătului” în legislația noastră. Chiar dacă, în această lucrare, am pus accent

pe întreruperea cursului sarcinii, având în vedere ”vechimea” avortului și toată istoria

aferentă, apreciem că această nouă infracțiune are menirea să acopere un mare vid, așa

cum am arătat, și suntem convinși că pe viitor practica judiciară ne va da dreptate.

Considerăm că evoluția reglementărilor legislative este în deplină concordanță

cu societatea din zilele noastre, numărul avorturilor la cerere fiind îngrijorător de mare.

În Uniunea Europeană, țara noastră are rata de avort cea mai ridicată, studiile

arătând că aproape jumătate din copiii concepuți sunt avortați. Este interesant cum

evoluția societății noastre din multe puncte de vedere, în primul rând ca mentalitate și

educație, este marcată de o stagnare a modului în care este văzut avortul.

Ne dorim o protecție sporită a produsului de concepție, a fătului, a nou-

născutului, dar toate acestea ar trebui completate cu o educație adecvată a tinerilor, atât

în mediul urban, cât și în mediul rural.

PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Având în vedere specificul temei abordate și prezentarea realizată, am

considerat oportun să aducem în discuție anumite modificări legislative pe care le

vedem utile și aplicabile agresiunilor asupra fătului.

La infracțiunea de vătămare a fătului, articolul 202 din Codul nostru penal nu

definește noțiunea de ”vătămare.” Propunem, de lege ferenda, că acesta ar trebui să

facă trimitere sau să fie coroborat cu prevederile art. 194 din Codul penal care

reglementează ”Vătămarea corporală”, arătând care ar fi consecințele acestei fapte: o

infirmitate, leziuni traumatice sau afectarea sănătății unei persoane, prejudiciu estetic

grav și permanent. Apreciem că noțiunea de ”vătămare” fără prezentarea consecințelor

este prea generală și abstractă și este necesar să fie specificate efectele, ca la

infracțiunea de ”vătămare corporală”. Mai mult, considerăm că ar trebui introdusă, de

legiuitor, o variantă agravată, mai exact situația în care fapta de vătămare a fătului a

fost săvârșită în acest scop.

De asemenea, propunem de lege ferenda, modificarea articolului 202 din Codul

penal, în sensul introducerii unor aspecte privitoare la integritatea sau viața femeii

însărcinate, aflate în procesul nașterii. Apreciem că se impune să se adauge o variantă

agravată, de altfel, existentă la cealaltă infracțiune prezentată în această lucrare. La

acest moment, presupunem, deși nu avem cunoștință de practică judiciară în acest

sens, că se poate vorbi de un concurs ideal de infracțiuni, mai exact vătămarea fătului

și loviri sau alte violențe/vătămare corporală/omor. În acest mod, corpul femeii

însărcinate, va deveni, de asemenea, subiect pasiv, aspect absolut logic, din moment

ce, în procesul nașterii, este implicată și viitoarea mamă, iar consecințele vătămării

fătului se pot răsfrânge și asupra ei.

În opinia noastră, de lege ferenda, ar trebui introduse în Codul penal incriminări

ale faptelor legate de manipulările genetice, cum ar fi crearea ilegală de embrioni

umani, cercetări științifice asupra embrionilor.

De asemenea, tot de lege ferenda, ar trebui asigurată o protecție produsului de

concepție, prin interzicerea donării, vânzării, cumpărării embrionilor sau a materialului

embrionar, în total acord cu jurisprudenta CEDO, cu legislația Uniunii Europene și cu

jurisprudența Curții de Justiție Uniunii Europene, așa cum am arătat în cuprinsul

acestei cercetări.

Considerăm că traficul de ovule sau embrioni umani ar trebui clar reglementat,

interzis și drastic sancționat, ca și experimentele de natură a vătăma sau a pune în

pericol dezvoltarea embrionului. De asemenea, ar trebui interzisă crearea de embrioni

umani strict în scopul cercetării.

Considerăm oportună şi propunem de lege ferenda, reglementarea obligativităţii

consilierii femeii însărcinate, în scopul familiarizării cu fenomenul avortului și

consecințele nefaste ale acestuia. Așa cum am arătat în conținutul acestei cercetări, la

baza luării deciziei de a întrerupe cursul unei sarcini, sunt mai mulți factori , de natură

medicală, socială, exonomică. Apreciem că o consiliere a femeii însărcinate ar ajuta-o

pe aceasta să pună în balanță pe de-o parte cauza unui avort, iar, pe de altă parte,

procedura, riscurile si consecințele aferente.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Boroi Alexandru, Drept penal. Partea specială, Ediția 2, Editura C.H.Beck,

București 2014;

2. Boroi Alexandru, Drept penal. Partea specială, Ediția 3, revizuită și adăugită,

Editura C.H.Beck, București 2017;

3. Cioclei Valerian, Drept penal. Partea specială I. Înfracţiuni contra persoanei și

infracțiuni contra patrimoniului, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2016;

4. Dobrinoiu Vasile, Drept penal. Partea specială. Teorie şi practică judiciară,

vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000;

5. Dobrinoiu Vasile, Pascu Ilie, Hotca Mihai Adrian , Chis Ioan, Gorunescu

Mirela, Paun Costică , Neagu Norel, Dobrinoiu Maxim, Constantin Sinescu

Mircea, Noul Cod Penal comentat. Ediția a II-a, revăzuta și adăugită. Partea

specială, Ed Universul juridic, 2014;

6. Dongoroz Vintilă (coordonator), S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C.

Bulai, R. Stănoiu, V. Roșca, Explicații teoretice ale Codului penal român, vol.

III, Partea specială, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București,

1971;

7. Dungan Petre, Medeanu Tiberiu, Pașca Viorel, Manual de drept penal. Partea

specială. Infracțiuni contra persoanei. Infracțiuni contra persoanei, Editura

Universul Juridic, București, 2010;

8. Franț Ancuța Elena, Întreruperea cursului sarcinii. Repere juridice și etice,

Editura Universul juridic, București 2016;

9. Hotca Mihai Adrian (coord.), Noul cod penal. Note, corelaţii, explicaţii, Ed. C.

H. Beck, Bucureşti, 2014;

10. Loghin Octavian, Filipaș Avram, Drept Penal. Partea Specială, Ed. Didactică și

Pedagogică, București, 1983;

11. Minovici Mina, Tratat complect de medicină legală cu legislația și

jurisprudența românească și streină, Vol. II, Examenul și interpretarea faptelor

medicale, Omul viu-moartea, Societate anonimă, București, 1930;

12. Mitrache Constantin, Drept Penal. Partea Generală, Ed. Universul Juridic,

Bucureşti, 2014;

13. Toader Tudorel (coord.), Noul Cod penal: comentarii pe articole, Ed.

Hamangiu, Bucureşti, 2014;

14. Udroiu Mihail, Dicţionar de drept penal şi de procedură penală, Ed. C. H.

Beck, Bucureşti, 2009;

15. Udroiu Mihail, Drept Penal. Partea Specială. Noul Cod Penal. Sinteze şi Grile,

Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2014;

16. Antoniu G., Noul Cod Penal. Reflecţii asupra infracţiunilor contra persoanei, în

Revista de drept penal nr.4/2013;

17. Avrigeanu T., Provocarea ilegală a avortului, în Revista de drept penal nr.

2/1997;

18. Dobrinoiu V., Conea N., Provocarea ilegală a avortului. Manopere avortive

efectuate la diferite intervale de timp. Unitatea naturală de infracţiuni, în

Revista română de drept nr.9/1981;

19. Dongoroz V, Comentare, în “Codul penal adnotat” de C. Răsescu ş.a., vol III,

Bucureşti, 1937;

20. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată la Adunarea Generală a

ONU la 10 decembrie 1948;

21. Convenția Europeană a Drepturilor Omului, elaborată de Consiliul Europei,

semnat pe 4 noiembrie 1950 la Roma și intrată în vigoare pe 3 septembrie 1953;

22. Horărârea CEDO pronunțată în Cauza Csoma c. României, în data de 15

ianuarie 2013;

23. Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată în

Monitorul Oficial cu numărul 652 din data de 28 august 2015;

24. http://drept.unibuc.ro/dyn_doc/publicatii/revista-stiintifica/Avortul-o-institutie-

de-drept-penal-2010-12-06.pdf;

25. https://www.juridice.ro/402588/hotararea-parrillo-c-italia-un-imens-regres-in-

pofida-protectiei-embrionului-uman-in-vitro-italian.html;

26. http://malpraxis.procese-avocat.ro/cedo-pronunta-asupra-unui-caz-malpraxis-

savirsit-romania/;

27. http://studentipentruviata.ro/2016/02/comunicat-de-presa-marsul-pentru-viata-

2016-pentru-viata-pentru-femeie-pentru-familie/femeie-pentru-familie;

28. http://www.culturavietii.ro/2016/06/20/avortul-legislatia-europeana-nou-st.