Ajutorul medical in caz de soc

Socul este o reactie generala a organizmului la actiunea unei traume fizice (mecanice, termice sau chimice), a unei toxine sau a unei traume psihice in conditii extremale.

In starea de soc se deregleaza concomitent sau in lant o multime de procese fiziologice in organizm – respiratia, circulatia singelui, schimbul de substante in tesuturi si organe, dereglarea sistemului nervos si autoreglarii hormonale, a termoreglarii si dereglarea starii psihice. Cel mai des este intalnit socul traumatic, care apare in toate traumele grave si multiple – lezarea capului, cutiei toracice, abdomenului, organelor si oaselor bazinului si fracturarea oaselor mari cu hemoragie.

Semnele de soc:

1. Prima faza, numita erectila – pacientul isi pierde autocontrolul, este agitat, poate sa strige, sa rada, sa fuga, poate fi indiferent sau agresiv. Fata este palida, pupilele dilatate, privirea arata neliniste, respiratia si pulsul sunt intetite. Treptat are loc linistirea, care seamana cu o „imbunatatire falsa” – incepe inhibitia.

2. Faza a doua, numita torpida – pacientul devine indiferent, nemiscat, pasiv, nu vorbeste activ (poate raspunde scurt, neclar, la intrebari). Tegumentele palide, acoperite de sudoare rece si lipicioasa, membrele sunt reci, constiinta e pastrata.

Respiratia este deasa si superficiala, pulsul slab, filiform, uneori cu greu se palpeaza. Apare setea, uneori voma. Socul poate aparea imediat dupa trauma sau peste un anumit timp. El poate fi conditionat de acordarea intarziata sau gresita a ajutorului medical, transportarea neglijenta a sinistratului.

Ordinea acordarii ajutorului medical:

1. De lichidat cauza socului – de oprit hemoragia, de stins focul, de eliberat membrul strivit, de efectuat imobilizarea de transport.

2. Daca sinistratul este in cunostinta – de administrat analgetice.3. Daca nu este rana abdominala – de dat ceai fierbinte.4. De acordat o pozitie crutatoare sinistratului, capul trebuie intors pe o parte, pentru

evitarea asfixiei sau decaderii limbii.5. Pe timp rece – de incalzit pacientul, pe timp de arsita – de asigurat racorirea.6. In caz de necesitate – de facut reanimarea cardio-pulmonara.7. Nu lasati pacientul fara supraveghere, nu-i permiteti sa fumeze, sa foloseasca alcool. Nu

faceti abuz de termofoare, deoarece acest fapt atrage spre piele sangele din organele cu importanta vitala.

 

TRATAREA RANILOR Daca sunteti proprietarul unui APBT, s-ar putea, in timp, sa va

"loviti" de accidente; fiind constient de acest lucru, va trebui, la un moment dat, sa tratati rani mai usoare sau mai grave. Costul

ramanerii neinformat va reprezenta fie o nota de plata destul de consistenta pe care ati datora-o veterinarului, fie chiar viata cainelui dumneavoastra. Am observat in ultimul timp ca multi

oameni renunta la tratamentul clasic in tratarea cainilor, incercand in schimb sa puna in practica idei care nu au nici un fundament medical; de aceea, acest articol va lucra cu notiunile de baza

aplicate in tratarea animalelor, notiuni care in timp si-au demonstrat eficienta.

    Exista doua tipuri de rani pe care va trebui sa le tratati la un moment dat: taieturile si intepaturile. Voi incepe cu taieturile; acestea sunt rani care pot sfasia pielea in lungime, in adancime sau in latime; indiferent de gravitatea ranii, masurile pe care trebuie sa le luati vor fi aceleasi. Primul lucru pe care trebuie sa-l faceti este sa curatati rana cu apa oxigenata, lasand ca aceasta sa-si faca efectul pentru cateva minute. Apoi este bine sa spalati rana cu apa calda. Atentie: apa oxigenata se folosete o singura data si de fiecare data cand spalati rana este bine sa folositi o solutie de Betadina. Va trebui sa curatati rana de 3 ori pe zi, iar intre timp totul sa fie bandajat in solutie de Nitrofurizon.

    In functie de gravitatea ranii, va trebui sa decideti daca veti recurge la cusatura. (Nota: niciodata sa nu folositi ceva care ar putea opri sangele in taieturi sau in rani provocate de intepaturi, de fapt cel mai bine este sa lasati sangele sa se imprastie; am vazut multe cazuri cand cusatura a provocat numai pagube). Aceasta decizie trebuie luata imediat, pentru ca nu puteti inchide o rana provocata cu mult timp inainte, iar daca va decideti sa o faceti, atunci coaseti rana de la mijloc lasand capetele libere; niciodata o rana nu trebuie cusuta la margini. Faceti o copca in centrul ranii si coaseti spre margine, spre dreapta, apoi spre stanga. Cand v-ati apropiat de marginile ranii, lasati la ambele capete o portiune necusuta pe unde rana se va drena. De asemenea, acel canal de drenaj va va permite sa spalati rana.NICIODATA SA NU INCHIDETI RANA COMPLET

    Un al doilea tip de rana cu care va veti confrunta este cel tip intepatura. Acest tip de rana este cel mai periculos la caini pentru ca poate cauza abces. Pentru inceput, spalati rana cu apa oxigenata o singura data, repet, O SINGURA DATA, si apoi puneti betadina (tinctura de iod). Cea mai mare greseala facuta de oameni este aceea ca permit ranii sa se inchida la varf, la suprafata, inainte ca rana sa se vindece in profunzime; astfel bacteria ramane inchisa in interiorul ranii, provocand abces. Nu exista nici un antibiotic care sa vindece in aceasta faza anterioara.

    Pentru a evita infectarea ranii, trebuie ca aceasta sa fie mentinuta deschisa pentru a se vindeca din interior spre exterior. Ca sa reusiti, trebuie sa luati un betisor, de tipul celor pe care le folositi pentru a va curata in urechi, si sa stergeti rana in interior; veti indeparta in acest fel tesutul necrozat, iar aceasta operatiune trebuie facuta de doua, trei ori pe zi, timp de doua saptamani.

    In cazul in care s-a dezvoltat un abces, puteti taia rana pe VERTICALA, nu pe orizontala. De asemenea va trebui sa spalati rana de cateva ori pe zi, sa o presati si sa o curatati cu ajutorul betisorului pentru a evita inchiderea ei.

    Ranile din jurul gurii sunt, de obicei, cele care cauzeaza cele mai mari probleme, pentru ca nu sunt descoperite decat atunci cand au aparut deja foarte multe complicatii. Gura trebuie intotdeauna verificata dupa ce a avut loc vreun accident. Daca ati observat vreo rana, trebuie imediat sa luati masuri; cea mai dificila problema este aceea ca trebuie sa pastrati gura curata. Cea mai buna cale de a trata astfel de rani este sa spalati rana cu apa in care s-a dizolvat sare (1 lingura de sare dizolvata in 10 ml de apa, repetand acest procedeu de doua, trei ori pe zi). Acest tratament se aplica dupa ce cainele a mancat. Un mijloc bun de a impiedica orice contact al mancarii cu rana este de a folosi un mixer si a face ca mancarea sa aiba un aspect de pasta; mancarea va fi modelata sub forma unor mingi de golf, ceea ce va face usoara inghitirea ei de catre caine fara a exista pericolul acumularii de reziduuri in rana.

    Sfasierea urechilor si intepaturile in aceasta zona pot fi de asemenea o problema. Cea mai buna cale de a trata urechile sfasiate este de a le pastra uscate; este bine sa luati un prosop uscat, sa stergeti urechea afectata, presand foarte bine timp de cateva minute pana dispare sangerarea, permitand chiar sangelui sa se coaguleze; cainii au tendinta de a-si scutura capul puternic, ceea ce ar determina o noua sangerare, iar daca se intampla, nu trebuie sa va ingrijorati, decat in cazul in care rana ar fi foarte adanca. Ranile din interiorul urechii vor fi tratate in maniera pe care am descris-o mai sus.

    In cazul pernitelor sfasiate sau infectate, mi-am dat seama ca aplicarea copcilor este absolut inutila. Cel mai bun lucru pe care l-ati putea face este sa aplicati un jet de apa oxigenata peste rana, iar in a doua faza sa curatati rana cu betadina (tinctura de iod). Un mod foarte indicat pentru a trata astfel de rani este de a scufunda piciorul in solutiile de mai sus, lasand ca acestea sa-si faca efectul timp de 5 minute. Dupa aceasta faza, laba este scoasa, se inveleste in solutie de nitrofurizon, se bandajeaza cu tifon si se fixeaza intr-un ciorapel. Acesta ar trebui sa ramana fixat timp de 2 sau mai multe ore pentru a lasa nitrofurizonul sa-si faca efectul. Dupa acest timp, puteti indeparta ciorapul, stergand si curatand totul. Aplicati acest tratament de trei ori pe zi. Atentie: nu trebuie sa lasati cainele nesupravegheat atat timp cat poarta acel ciorap. Exista pericolul de a fi inghitit de catre caine.

    Care dintre antibiotice sunt indicate? Cat de des? etc., etc. La inceput va trebui sa discutam putin despre ceea ce inseamna o bacterie. Exista doua tipuri de bacterii: cea pozitiva si cea negativa. Fara a intra prea mult in detaliu, voi vorbi despre tipurile de rani care vor fi tratate folosind antibiotice cu spectru larg. Asta inseamna ca veti avea nevoie de un antibiotic care sa anihileze atat bacteria de tip pozitiv, cat si pe cea de tip negativ. Exista foarte multe produse pe piata care rezolva acesta problema si voi nominaliza cateva dintre acestea. Baytril 60mg ar fi prima mea alegere, urmata de Keflex/Cefalexin 500mg, Amoxicilina 400mg, iar ultima ar fi Penicilina injectabila. Eu, in general, folosesc doza dubla din primul medicament mentionat mai sus; de exemplu: Keflex 500mg doua tablete ca prima doza, (1000mg), apoi o tableta la 12 ore, timp de 10 zile. Puteti alege unul din aceste antibiotice, dar trebuie urmat tratamentul cu strictete timp de 10 zile. Totusi, daca exista cazul unei infectii puternice, puteti incerca combinatia de mai jos. Atentie: daca tratati un caine care cantareste mai putin de 35 lbs, reduceti dozele la jumatate. De asemenea, daca observati ca are diaree, aceasta ar putea fi un semn de intoxicatie cu antibiotice.

    Daca exista cazul unui abces sau a unei infectii la nivelul gurii, tratamentul combinat este foarte adecvat: baytril 500mg impreuna cu keflex 500mg la ora 8 dimineata, urmate de keflex 500mg la ora 2 dupa-amiaza, apoi baytril 60mg si keflex 500mg la ora 8 seara. Aceasta este cea mai buna combinatie de antibiotice care exista, dar care, atentie, nu trebuie sa fie folosita decat in cazuri de urgenta. Atentie: daca folositi dexamethazon dupa accident, incercati sa limitati aplicarea dozei la trei zile, dupa cum urmeaza: 3cc in prima zi, 2 cc in a doua zi si 1cc in a treia zi. Daca veti folosi dex mai mult de trei zile, aceasta va avea drept efect o incetinire a procesului de vindecare.

    Aici am afisat tot ce am retinut eu ca experienta de-a lungul anilor; problema este ca trebuie sa va pricepeti la aceste lucruri. De obicei, neglijarea ranilor a dus la complicatii, la pierderi ale tesutului, la abces care s-a cronicizat, pentru ca rana nu a fost tratata corect. Daca veti ingriji cainele corect in aceste 10 zile de tratament, veti asigura sanatatea cainelui dumneavoastra; ati observat ca ranile, care nu au fost tratate corect si care aparent erau vindecate, au izbucnit cand va asteptati mai putin in exact locurile vechilor rani; sistemul imunitar este stresat si dezvolta un abces. In aceasta situatie nu va alegeti decat cu un caine care urmeaza un tratament si caruia ii sunt acordate noi ingrijiri. Va urez succes si nu uitati ca exista rani care, daca sunt tratate la timp si corect, nu vor da niciodata complicatii.

Cum tratam arsurile, precum si diverse taieturi si rani

Ce sint arsurile

Arsurile sint leziuni provocate de foc (arsuri termice), de contactul cu agenti chimici (arsuri chimice), de radiatii ionizante (arsuri datorate razelor solare) sau de trecerea curentului electric prin tesuturi (arsuri electrice). 

Intinderea leziunilor are mare importanta pentru stabilirea prognosticului vital. Cind 30 la suta din suprafata pielii este arsa leziunile sint foarte grave, iar cind 50 la suta din suprafata pielii este arsa survine aproape intotdeauna moartea. Pentru a calcula suprafata arsurilor, se foloseste asa numita regula de noua, fiecare parte a corpului fiind considerata ca fiind 9 la suta din suprafata totala (vezi schema). Chiar si in cazul arsurilor care ocupa doar 9 la suta din suprafata pielii este nevoie de ajutor medical specializat.

Clasificarea arsurilor

In functie de gravitatea lor, arsurile au fost impartie in grade:

Gradul I – pielea este rosie (eritem), roseata disparind o data cu descuamarea pielii;

Gradul II – este atacata epiderma, care produce vezicule dureroase, pline cu lichid galbui. Dupa spargerea lor ramine o cicatrice rosie, care se vede la frig sau la cald;

Gradul III – arsura ajunge la derma sau la muschi, uneori pina la os. Apar pustule largi cu continut brun-sangvinolent si se produce necroza pielii si a unor tesuturi de dedesubt;

Gradul IV – se ajunge la carbonizarea tesuturilor;

In ultimele doua tipuri de arsuri se produc de obicei infectii care intirzie vindecarea.

Arsura depinde mai ales de extinderea ei: una punctiforma, de gradul IV, se vindeca relativ usor, pe cind una extinsa pe 30 la suta din suprafata corpului, chiar daca este de gradul al II-lea, provoaca multe complicatii, din cauza faptului ca proteinele lezate de arsuri se absorb si, fiind toxice, afecteaza ficatul, rinichiul, dar mai ales sistemul nervos. De obicei, apare infectia secundara sau chiar septicemia, care, la copii si oamenii virstnici, poate cauza moartea.

Prim ajutor

Inainte de a acorda primul ajutor, asigurati-va ca persoana respectiva nu este in contact cu o sursa de curent electric. Daca hainele persoanei care necesita primul ajutor mai ard inca, stingeti-le folosind paturi sau chiar un covoras. Evitati insa folosirea materialelor sintetice. Evitati de asemenea scoaterea hainelor arse in cazul marilor arsuri (exceptie fac cazurile de arsuri chimice, cind hainele sint imbibate cu substante care au provocat arsurile). Scoateti imediat inelele, bratarile sau ceasul de pe miinile persoanelor afectate, deoarece apar basici.

In arsurile de gradul I, intinderea leziunilor, precum si profunzimea lor fiind mici este suficienta spalarea portiunilor arse cu apa rece, timp de 10 minute (in cazul arsurilor generate de soda caustica, spalarea cu apa rece se face cel putin 20 de minute).

In arsurile de gradul II si III, pina la venirea medicului, se pot administra substante antialgice, eventual sedative. Se vor administra lichide caldute in cantitati mari: 2-3 litri. Daca arsurile sint pe suprafata mare, persoana respectiva trebuie acoperita cu paturi, deoarece temperatura corpului scade foarte mult. Chemarea de urgenta a medicului sau prezentarea la spital este in acest caz obligatorie.

Plante medicinale indicate si modul de utilizare in tratament

Arnica (Arnica montana). Tinctura de arnica are actiune cicatrizanta si antiseptica: 15g de tinctura (de la farmacie) la 100 ml de apa.

Coada soricelului (Achillea millefolium). Infuzia din 2 linguri de flori la o cana de apa clocotita. Se administreaza extern, sub forma de comprese.

Frasinul (Fraxinus excelsior). Infuzie din 10g de frunze la 100 ml de apa clocotita. Se administraza extern, sub forma de comprese.

Galbenele (calendula officinalis). Infuzie din 15g de flori la 500 ml de apa clocotita. Se administreaza extern, sub forma de cataplasme sau bai.

Inul (Linum usitatissimum). Uleiul de in se foloseste amestecat in parti egale cu apa de var. Se pune totul intr-o sticla curata si se agita, pina se formeaza un lichid alb-laptos, cu care se unge arsura. Acest amestec are proprietatea de a calma durerile si de a vindeca rana.

Plopul negru (Populus nigra). Infuzie dintr-o lingurita de muguri la 250 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de bai.

Salcimul (Robinia pseudacacia). Florile uscate si sfarimate se pun pe ranile provocate de arsuri.

Schinelul (Cnicus benedictus).  Infuzie din 10 g de produs uscat la 300 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de bai.

Socul (Sambucus nigra). Infuzie din 20 g de flori la 500 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de bai.

Sunatoarea (Hypericum perforatum). Infuzie din 20 g de parti aeriene florifere la 500 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de cataplasme sau bai. Uleiul de sunatoare se foloseste de asemenea, ca pansament in arsuri.

Tataneasa (Symphytum officinale). Infuzie din 15 g de radacina maruntita la 250 ml de apa clocotita. Extern, sub forma de bai si cataplasme.

Infuziile de levantica, cerentel (radacina), coada racului, cimbru, frunze de nuc, roinita, urzica, troscot, rachitan, salce si stejar (cite 2 linguri de planta la o cana de apa clocotita) calmeaza durerile si grabeste cicatrizarea plagilor.

Ce ne mai recomanda medicina populara pentru cicatrizarea ranilor provocate de arsuri:

Se sparge un ou, se amesteca galbenusul cu albusul si se pune acest amestec peste rana;

Se pun peste rani frunze de soc fierte 5-10 minute in lapte; frunzele se schimba din doua in doua ore;

Se spala locul cu apa rece si se presara bicarbonat de sodiu alimentar;

Se da un cartof crud pe razatoare si se amesteca cu miere de albine (la 100 g de cartof se adauga 1 lingurita de miere);

Se pun pe rana frunze de varza proaspete sau morcov ras;

In cazul arsurilor in git, se amesteca ulei de masline cu albus de ou si se bea;

Se prepara ulei de oua: se fierb ouale tari, se scot galbenusurile, care se dau prin razatoare si se tin pe foc mic timp de 40 de minute, amestecind continuu. Se ung portiunile lezate cu acest ulei.

In cazul arsurilor provocate de foc se amesteca un albus de ou cu ulei de in si smintina. Se pune un strat gros pe rana, iar deasupra se pun comprese ude, legate cu fese uscate.

Cum tratam ranile si taieturile

Medicina populara ne ofera numeroase retete pentru tratarea ranilor adinci sau mai putin adinci, a celor infectate sau a celor care se vindeca mai greu.

Pentru tratarea ranilor care se vindeca mai greu, se aplica pe rana frunze strivite de patlagina. Se leaga cu un bandaj, avind grija ca frunzele sa fie schimbate frunzele doua in doua ore. Pe rana se mai poate aplica de asemenea suc proaspat de patlagina, de patru ori pe zi.

In cazul unor rani greu de tratat se foloseste uleiul de sunatoare: 500 g de flori proaspete si frunze se pun intr-un litru de ulei si se tin trei zile. Se fierb 500 ml de vin alb timp de doua ore la foc mic si cind s-a racit se amesteca cu uleiul de sunatoare;

In cazul unor rani purulente, se va aplica pe rana suc proaspat de pelin. Acesta este si un excelent mijloc de dezinfectare a ranilor.

Se aplica comprese cu decoct de flori  sau fructe de maces (acest mijloc  previne cangrena) si se bea suc proaspat de coada soricelului, amestecat cu miere (cite trei lingurite pe zi).

Se aplica pe rani comprese cu tinctura de obligeana.

Se aplica pe rani suc de galbenele. Acesta se prepara in felul urmator: se pun flori de galbenele intr-un borcan si se lasa borcanul la soare, timp de noua zile. Se storc bine florile si se strecoara apoi sucul rezultat.

Ranile infectate se pot vindeca aplicind comprese cu miere diluata (30 la suta) in apa distilata sau apa fiarta si racita. Rana se poate unge si cu miere, dupa care se acopera (se aplica o compresa usoara, sterila).

In cazul unor rani purulente, se vor aplica comprese din decoct de frunze de brustur, sau chiar frunze de brusture fierte in lapte. Compresele sau bandajele se vor schimba din doua in doua ore.

Se iau 15 g frunze de nuc, se maruntesc si se pun la fiert, timp de 30 de minute in 100 ml de apa. Se adauga apoi 10 g de ulei de floarea soarelui si se lasa deoparte una-doua zile. Se fierbe amestecul in bain-marie timp de doua ore, se strecoara, apoi se fierbe iar, timp de 30 de minute, adaugindu-se si 15 g de ceara galbena. Se ung ranile cu acest unguent.

Pentru vindecarea ranilor si a juliturilor, se amesteca frunze proaspete de sunatoare si salvie (cantitati egale) cu untura proaspata de porc si se strecoara printr-un tifon. Se pastreaza in borcan inchis. Unguentul se mai poate prepara din tinctura de sunatoare, amestecata cu untura proaspata de porc (proportie 1:4).

Una dintre cele mai eficiente metode pentru vindecarea ranilor este aplicarea de comprese cu tinctura de urzica: se pun frunze de urzica intr-o sticluta (aproape pina sus) si se toarna deasupra alcool. Se lasa la soare timp de doua saptamini. Inainte de aplicarea compresei rana trebuie spalata. Compresele se vor schimba din trei in trei ore.

Pentru tratarea ranilor sau a taieturilor se poate prepara un unguent din urmatoarele: 100 g de ulei de masline (sau floarea soarelui), 8 g de ceara galbena, 5 g de ceara alba, 20 g rasina de pin si 1 g tamiie. Se adauga o lingura de unt nesarat si se pune pe foc, timp de 10 minute (nu trebuie sa dea in clocot). Se amesteca bine si se ia spuma. Se pune amestecul in borcan. Unguentul este cit se poate de efficient, in special pentru ranile mai vechi, care se vindeca greu. Se vor aplica comprese, ce se schimba din patru in patru ore.

Se amesteca pe foc mic doua parti ulei de masline cu o parte ceara de albine. Se lasa sa se raceasca si se pune amestecul in borcane. Compresele se vor aplica de doua ori pe zi, dupa ce rana a fost spalata in prealabil cu apa distilata.

Ajutorul medical in caz de soc

Socul este o reactie generala a organizmului la actiunea unei traume fizice (mecanice, termice sau chimice), a unei toxine sau a unei traume psihice in conditii extremale.

In starea de soc se deregleaza concomitent sau in lant o multime de procese fiziologice in organizm – respiratia, circulatia singelui, schimbul de substante in tesuturi si organe, dereglarea sistemului nervos si autoreglarii hormonale, a termoreglarii si dereglarea starii psihice. Cel mai des este intalnit socul traumatic, care apare in toate traumele grave si multiple – lezarea capului, cutiei toracice, abdomenului, organelor si oaselor bazinului si fracturarea oaselor mari cu hemoragie.

Semnele de soc:

1. Prima faza, numita erectila – pacientul isi pierde autocontrolul, este agitat, poate sa strige, sa rada, sa fuga, poate fi indiferent sau agresiv. Fata este palida, pupilele dilatate, privirea arata neliniste, respiratia si pulsul sunt intetite. Treptat are loc linistirea, care seamana cu o „imbunatatire falsa” – incepe inhibitia.

2. Faza a doua, numita torpida – pacientul devine indiferent, nemiscat, pasiv, nu vorbeste activ (poate raspunde scurt, neclar, la intrebari). Tegumentele palide, acoperite de sudoare rece si lipicioasa, membrele sunt reci, constiinta e pastrata.

Respiratia este deasa si superficiala, pulsul slab, filiform, uneori cu greu se palpeaza. Apare setea, uneori voma. Socul poate aparea imediat dupa trauma sau peste un anumit timp. El poate fi conditionat de acordarea intarziata sau gresita a ajutorului medical, transportarea neglijenta a sinistratului.

Ordinea acordarii ajutorului medical:

8. De lichidat cauza socului – de oprit hemoragia, de stins focul, de eliberat membrul strivit, de efectuat imobilizarea de transport.

9. Daca sinistratul este in cunostinta – de administrat analgetice.10. Daca nu este rana abdominala – de dat ceai fierbinte.11. De acordat o pozitie crutatoare sinistratului, capul trebuie intors pe o parte, pentru

evitarea asfixiei sau decaderii limbii.12. Pe timp rece – de incalzit pacientul, pe timp de arsita – de asigurat racorirea.13. In caz de necesitate – de facut reanimarea cardio-pulmonara.14. Nu lasati pacientul fara supraveghere, nu-i permiteti sa fumeze, sa foloseasca alcool. Nu

faceti abuz de termofoare, deoarece acest fapt atrage spre piele sangele din organele cu importanta vitala.