Embed Size (px)
Citation preview
VA S I L E A L E C S A N D R I
MU N T E L E D E F O C(dramaturgie şi proză)
ISBN 9975-904-12-2 © LITERA, 1996
3
NOT{ ASUPRA EDI|IEI
Prin culegerea de fa\[ punem la dispozi\ia tineretului stu-dios (=i nu numai) o seam[ de opere importante ale lui VasileAlecsandri, opere reprezentative pentru dramaturgia =i prozascriitorului, ]n primul rând cele prev[zute de programele =co-lare ]n vigoare. Textele sunt reproduse aici dup[: V. Alecsandri,Opere, IV. Proz[. Text ales =i stabilit, note =i variante de Geor-geta R[dulescu-Dulgheru. Editura “Minerva”, Bucure=ti, 1974;V. Alecsandri, Opere, VI. Teatru. Text ales =i stabilit, de Geor-geta R[dulescu-Dulgheru. Editura “Minerva”, Bucure=ti, 1979;
Respectând ]n principiu vocabularul =i limbajul scriitoru-lui, am intervenit pe alocuri ]n sensul modific[rii unor cuvinteconform ortografiei ]n vigoare.
4
TABEL CRONOLOGIC
1821 Iulie 21 S-a n[scut, conform opiniei majorit[\ii cercet[torilor, celde-al doilea copil, Vasile, al medelnicerului Vasile Alecsandri =i alElenei, n[scut[ Cozoni, ]n ora=ul Bac[u. Curând familia viitoruluiscriitor se mut[ la Ia=i.(Conform altor surse, Alecsandri s-ar fi n[scut ]n 1819 sau chiar]n 1818.)
1827 Vasile Alecsandri ia primele lec\ii de la dasc[lul maramure=eanGherman Vida, profesor la Seminarul de la Socola.
1828—1834 Viitorul scriitor ]=i continu[ ]nv[\[tura ]n pensionul lui VictorCuénim, deschis ]n 1828 la Ia=i. Verile =i le petrece la Mirce=ti,unde tat[l s[u cump[rase mo=ia.
1834—1839 }mpreun[ cu al\i fii de boieri, Vasile Alecsandri ]=i face studiilela Paris. Dup[ trecerea bacalaureatului literar se preg[te=te s[ intrela medicin[, dar abandoneaz[. Urmeaz[ cursurile facult[\ii de drept,]ns[ dup[ câteva luni renun\[. Tat[l s[u l-ar fi vrut inginer, dar ]ilipsea bacalaureatul ]n =tiin\e, pe care nu-l poate ob\ine. Se dedic[literaturii, scriind primele versuri ]n limba francez[, ]ntre carepoemul Zunarilla.
1839 }n drum spre Patrie Vasile Alecsandri ]ntreprinde o lung[ c[l[torieprin Italia. Viziteaz[ Floren\a, Roma, Padova, Vene\ia, Triest. Dinaceast[ c[l[torie culege impresii necesare scrierii primelor opere]n limba român[ Buchetiera de la Floren\a =i Muntele de foc.
5
1840 }n revista “Dacia literar[“ (nr. 3, mai—iunie) este publicat[ nuvelaBuchetiera de la Floren\a. Este numit, ]mpreun[ cu C. Negruzzi=i M. Kog[lniceanu, director al teatrului din Ia=i. Pentru nevoilescenei scrie vodevilul Farmazonul din Hârl[u, care se joac[ la 18noiembrie.
1841 Pe scena teatrului ie=ean se joac[ piesa lui Vasile AlecsandriModista =i cinovnicul.
1842 V. Alecsandri c[l[tore=te prin mun\ii Moldovei, fapt care i-a prilejuit“descoperirea tezaurului poeziei populare”. Sub influen\a acestoraVasile Alecsandri scrie primele sale poezii române=ti — Doinele.
1843—1844 Vasile Alecsandri ]ntreprinde lungi excursii prin mun\ii =i prinsatele Moldovei, culegând folclor. Din aceast[ perioad[ dateaz[nuvela O primblare la mun\i.
1844 La 18 ianuarie are loc premiera piesei Iorgu de la Sadagura, primit[de public cu deosebit[ c[ldur[. }mpreun[ cu Mihail Kog[lniceanu=i Ion Ghica, scriitorul se afl[ ]n fruntea revistei “Prop[=irea”. Aicisunt publicate o parte a doinelor sale, nuvelele O primblare lamun\i =i Istoria unui galbân.
Aflat pentru cur[ la Borsec, Vasile Alecsandri scrie nuvela Borsec.D[ la iveal[ “fiziologia” Ia=ii ]n 1844.
1845 Face cuno=tin\[ cu Nicolae B[lcescu =i cu al\i tineri munteni lamo=ia Mânjina a lui Costache Negri. Tot acum viziteaz[ Bucure=tii.Este epoca ]n care cre=te afec\iunea sa pentru Elena Negri, c[reia ]idedic[ o seam[ de poeme (8 Mart =.a.).
1846—1847 Vasile Alecsandri o ]nso\e=te pe Elena Negri ]n str[in[tate,pentru ]ngrijirea s[n[t[\ii. Italia, Austria, Germania, Fran\a, apoidin nou Italia ]i prilejuiesc impresii profunde. }ns[ boala Elenei seagraveaz[, iubita poetului stingându-se pe vapor la ]ntoarcere ]nPatrie. }n var[ se afl[ la odihn[ la Balta Alb[. Impresiile din aceast[localitate =i-au g[sit expresia ]n nuvela Balta Alb[.
6
1847 Scrie piesa Piatra din cas[.
1848 Martie }ncepe mi=carea revolu\ionar[ din capitala Moldovei.Alecsandri scrie De=teptarea României =i redacteaz[ ]mpreun[ cual\i patrio\i peti\ia cuprinzând revendic[rile ce trebuiau aduse lacuno=tin\a domnitorului Mihail Sturza. Dup[ ]n[bu=irea mi=c[riise refugiaz[ ]n mun\i, apoi trece la Bra=ov. Evocarea acestor]ntâmpl[ri o face ]n fragmentul de proz[ Un episod din anul 1848.
1849 Vasile Alecsandri redacteaz[ studiul Românii =i poezia lor, subforma unei scrisori c[tre A. Hurmuzachi, studiul fiind publicat ]nrevista “Bucovina”.
1850 Aprilie 9 Are loc reprezenta\ia piesei Chiri\a ]n Ia=i sau Dou[ fete=-o neneac[.
1851 La ]ntoarcerea din Paris =i Londra, cu vaporul pe Dun[re, vasul epe punctul de a se scufunda. }ntâmplarea e povestit[ ]n episodul}necarea vaporului Seceni pe Dun[re, destinat s[ apar[ ]n primulnum[r al proiectatei reviste “România literar[“. Episodul este maitârziu ]ncadrat ]n nara\iunea dramatizat[ Un salon din Ia=i.
August 5 Se reprezint[ cu mare succes Chiri\a ]n Ia=i.
1852 Aprilie Apare la Ia=i prima fascicol[ din colec\ia de opere folclorice:Poezii poporale. Balade (cântece b[trâne=ti) adunate =i ]ndrep-tate de V. Alecsandri.
Octombrie Vasile Alecsandri scoate prima culegere din teatrul s[u,Repertoriu dramatic. Se reprezint[ piesa Chiri\a ]n provincie.
1853 La Paris, unde se g[sea ]nc[ din toamna precedent[, public[ primulvolum de poezii originale, Doine =i l[crimioare, dispuse ]n treicicluri: Doine, L[crimioare, Suvenire.
La Ia=i apare cea de-a doua fascicol[ a Poeziilor poporale.
Vasile Alecsandri ]ntreprinde o lung[ c[l[torie ]n sudul Fran\ei, ]nSpania =i ]n nordul Africii. Relatarea par\ial[ a acestei c[l[torii secuprinde ]n “ziarul de c[l[torie” C[l[torie ]n Africa. Scriitorul
7
intercaleaz[ ]n cursul relat[rii diverse episoade narative, ca Cel]ntâi pas ]n lume (publicat ini\ial ]n 1841 ]n “Albina româneasc[“sub titlul Pierderea iluziilor) =i Suvenire din Italia. Monte di fo,publicat tot acolo, ]n 1843.
1854 Moare tat[l scriitorului. Preluându-=i mo=tenirea, Alecsandrielibereaz[ \iganii robi de pe mo=iile sale.
1855 Apare, sub conducerea poetului, revista “România literar[“, ]n carese public[ poezia Anul 1855. Tot aici apar fragmente din C[l[torie]n Africa =i nuvela Balta Alb[.
1856 Are loc congresul de pace de la Paris, decisiv pentru viitorul political Principatelor, care aspirau la unire. Alecsandri se dedic[ integralcauzei luptei pentru Unire.
}n “Steaua Dun[rii”, ziar condus de Mihail Kog[lniceanu, apare la9 iunie Hora Unirii.
1857 Vede lumina tiparului culegerea de proz[ Salba literar[, con\inândpovestiri, impresii de c[l[torie =i câteva scrieri dramatice.
}n ziarul “Concordia” din Bucure=ti apare poezia Moldova ]n 1857.
1859 Dup[ alegerea ca domnitor a lui Cuza, scriitorul pleac[ ]ntr-o lung[misiune diplomatic[ la Paris, Londra =i Torino, pentru a ob\inerecunoa=terea dublei alegeri a lui Cuza. La Paris ]i viziteaz[ peLamartine =i pe Mérimée =i caut[ s[ câ=tige bun[voin\a ambasado-rului Rusiei, contele Kisseleff, fostul guvernator al Principatelor]ntre 1829 =i 1834.
1860 Abandoneaz[ activitatea politic[ =i se retrage la Mirce=ti, ]n mijloculfamiliei, unde se dedic[ scrisului, compunând piese de teatru, printrecare Rusaliile =i câteva cântecéle comice.
1861 }ndepline=te o nou[ misiune diplomatic[, ]ncredin\at[ de Cuza. }nvederea recunoa=terii Unirii de c[tre puterile europene, Alecsandriviziteaz[ Parisul, Torino, Milano, iar un timp gireaz[ afacerileagen\iei diplomatice de la Paris, ]n locul fratelui s[u.
8
Re]ntors la Mirce=ti, scrie piese =i cântecéle comice.
1863 La Ia=i apare edi\ia a doua a volumului Doine =i l[crimioare cuciclul M[rg[rit[rele.
Apare partea a doua a Repertoriului dramatic, cuprinzând ultimelepiese ale scriitorului.
1866 Apare ]ntr-un volum ]ntreaga colec\ie a Poeziilor populare.
E numit membru al Societ[\ii literare române pentru cultura limbii,care ]n 1879 avea s[ devin[ Academia Român[.
1868 Public[, ]n “Convorbiri literare”, primele pasteluri: Sfâr=it detoamn[, Iarna, Gerul etc.
1871 }=i d[ demisia din Societatea literar[ român[, dup[ ce aceastahot[râse s[ adopte principiul etimologic ]n scriere =i s[ publicedic\ionarul lui Laurian =i Massim.
1872 Apare studiul Introducere la scrierile lui Constantin Negruzzi,mai ]ntâi ]n "Convorbiri", apoi ca prefa\[ la volumul de scrieri alelui Negruzzi scos de Editura Socec.
Scrie Dumbrava Ro=ie, pe care o cite=te la o =edin\[ a “Junimii”.
1874 Apare piesa Boieri =i ciocoi, fiind reprezentat[ pe scena teatruluiie=ean.
1875 Apar la Socec primele patru volume din seria Operelor complete,cu o prefa\[ a autorului. Ele cuprind crea\ia dramatic[.
}n acela=i an apar urm[toarele trei volume, cuprinzând crea\ia po-etic[.
1876 Apare volumul al optulea al Operelor complete: Proza.
1877 Mai 9 Proclamarea independen\ei \[rii ]n parlament. La aflarea ve=tiiAlecsandri scrie poezia Balcanul =i Carpatul, cu care inaugureaz[ciclul Osta=ii no=tri.
1878 Apare volumul Osta=ii no=tri.
9
1878—1879 Se dedic[ lucrului la drama istoric[ Despot-Vod[. }n mai 1879cite=te piesa la o =edin\[ a “Junimii” bucure=tene. Are locreprezenta\ia piesei la Teatrul Na\ional din Bucure=ti. Este invitats[-=i reia locul la Academie =i s[ participe la lucr[rile anuale, fiindales ]n comisia pentru modificarea ortografiei.
1880 Apare cel de al nou[lea volum din seria Operelor complete,cuprinzând Legende nou[ =i Osta=ii no=tri.
Apare nuvela Vasile Porojan, sub forma unei scrisori c[tre IonGhica. Scrie feeria Sânziana =i Pepelea. }n Albumul macedoromânal lui V. A. Urechi[ apare “istorioara de ]nceput de amor” Marg[rita,scris[ cu zece ani mai ]nainte, dar relatând un episod de tinere\e,localizat ]n timp prin 1850—1852.
1881 I se decerneaz[ Marele premiu “N[sturel-Her[scu” al AcademieiRomâne pentru drama Despot-Vod[ =i poeziile din ultimul volumde Opere complete.
1883 }ntr-o =edin\[ a “Junimii” =i la Academie Alecsandri cite=te noua sapies[ Fântâna Blanduziei.
1884 Fântâna Blanduziei este reprezentat[, cu mare succes, la TeatrulNa\ional. Scrie piesa Ovidiu.
1885 Este numit ministru plenipoten\iar al României la Paris, post pecare ]l de\ine pân[ la moarte.
1886 Realizeaz[ o nou[ versiune a piesei Ovidiu.
1888 Scrie Plugul blestemat. Se ivesc primele semne ale bolii care aveas[-l r[pun[.
1890 August 22 Vasile Alecsandri se stinge din via\[ la Mirce=ti. Este]nmormântat la 26 august ]n gr[dina casei, d[ruit[ ]n 1914Academiei, de c[tre so\ia poetului. Deasupra mormântului a fostridicat un mausoleu din ini\iativa Academiei, ]n 1928. }ntregansamblul a devenit muzeu memorial.
10
DESPOT-VOD{1
LEGEND{ ISTORIC{ }N VERSURI
5 acturi =i 2 tablouri
1558—1561
(Reprezentat[ ]n Bucure=ti, 30 septemvre 1879)
1 Legenda dramatic[ Despot-Vod[ nu se va putea reprezenta f[r[ ]nvoireaautorului (nota ed. 1880).
11
PERSONAJE
ALEXANDRU L{PU+NEANU, Domn Moldovii, 50 aniRUXANDRA DOAMNA, so\ia lui L[pu=neanu, 25 aniDESPOT-ERACLID, compe\itor tronului Moldovii, 30 aniMO|OC VORNICUL, boier conspirator, 55 aniANA, fiica lui, 20 aniMAICA FEVRONIA, sora lui Mo\oc, 50 aniTOM+A, boier neao=, 40 aniILIA+, copilu lui Tom=a, 14 aniSPANCIOC 35 aniHARNOV 45 aniSTROICI 25 aniTOROIPAN 25 aniCIUB{R-VOD{, 45 aniALBERT LASKI, palatinul Siradii, 55 aniCARMINA, so\ia lui Laski, 30 aniROZEL, aventurier francez, 25 aniSOMMER, poet german, 25 aniANTON SECUIUL, =eful secuimei din Ardeal, 30 aniPISOZKI, comandant castelului de la Zips, 30 aniTOMA CALABAICANUL, om de ]ncredere a lui L[pu=neanu, 40 aniAHMED BAIRACTARUL, trimis a lui Soliman Sultanul, 40 aniLIMB{-DULCE, plaie=, 30 aniJUM{TATE, idem, 30 aniUN |{RANO |{RANC{|{RANI – TÂRGOVE|I – BOIERI – OSTA+I ROMÂNI – MERCE-NARI – UNGURI – FRANCEZI – LE+I – NEM|I ETC. – C{LUG{RI
(Drama se petrece la anii 1558-1561.)
NOT{: Versurile precedate de semnul * pot s[ nu fie declamate ]n cursulreprezenta\iilor (V.A.)
(boieri)
12
ACTUL I
Culmea Carpa\ilor ce desparte Bucovina de Transilvania.Un brad, ]n dreapta. Panorama de mun\i, ]n fund.
S C E N A I
JUM{TATE, LIMB{-DULCE
JUM{TATE
(rezemat de brad, cânt[)Frunz[ verde de stejar,Sus pe munte, la hotar,Zi =i noapte stau pândar...
LIMB{-DULCE
(vine din stânga, obosit, aducând un fedele= pe um[r)Uf! Iat[-m[ pe culme cu fedele=u-n spate!
JUM{TATE
Venit-ai, Limb[-Dulce?
LIMB{-DULCE
Venit, m[i Jum[tate,Dar cad de oboseal[... +tii tu c[ dintr-un zborSunt zece mii de stânjeni de-aici pân’ la izvor?
13
JUM{TATE
Or fi, dar apa-i bun[... Ian s-o cerc[m de-i rece?
LIMB{-DULCE
(dându-i fedele=ul)Na.
JUM{TATE
(bea) Ad[... A!!
LIMB{-DULCE
}\i place?
JUM{TATE
La inim[ chiar trece...Cu minte zicea tata: D[-mi, Doamne, orice-oi vrea,Iar mai cu seam[ ap[ u=oar[-n cale grea.
LIMB{-DULCE
Nu se temea de broasc[, era voinic mo= Tinc[,Dar tatii-i era groaz[ de ap[... =i-n opinc[.Iar bei?
JUM{TATE
}nc[ o du=c[... M[ arde setea-n piept.
LIMB{-DULCE
Be\iv mai e=ti!
JUM{TATE
Gânde=te... de ieri de când te-a=tept!Pe ast[ culme goal[, ]ncredin\at[ nou[,
14
Mânc[m r[bd[ri pr[jite =i bem numai când plou[;Cât despre somn...
LIMB{-DULCE
Nici vorb[... Pândarului e scrisC-un ochi ]nchis s[ doarm[, =i celalalt deschis.
(R[sun[ codrul de un bucium ]n stânga.)
JUM{TATE
Un bucium se aude ]n codri... Ce-o fi oare?
LIMB{-DULCE
Boierii din Suceava fac ast[zi vân[toare.I-am ]ntâlnit devale cu patru ur=i bl[ni\i,De somnul cel mai vecinic tuspatru adormi\i,+i mai era cu dân=ii... mult am mai râs v[zându-l...Un soi de hop-deoparte cu portul =i cu gândul,Numit Ciub[r =i Vod[. (Se ]ndreapt[ spre fund.)
JUM{TATE
+tiu, un nebun de soiCu visuri de domnie, cum sunt mul\i pe la noi.
LIMB{-DULCE
Dar ce v[d colo-n vale, ]n \ara ungureasc[?
JUM{TATE
Ce vezi?
LIMB{-DULCE
O ceat[-ntreag[ cu hain[ husareasc[.
JUM{TATE
Mul\i-s?
15
LIMB{-DULCE
Mai mul\i de zece, mai mul\i =i vin merei...Dar ceata se opre=te... Iat[! doi dintre eiDescalec[ =i-n grab[ apuc[ pe c[rareLa deal... ]i vezi?
JUM{TATE
V[d... Iat[-i ajun=i sub dâmbul mare...|in sfat =i iar[=i pleac[... Or fi niscai fugariCe vor s[ treac[-n \ar[.
LIMB{-DULCE
Ce-or fi, maghiari, t[tari,S[-i prindem.
JUM{TATE
Dar, s[-i prindem, c[ci noi suntem de paz[Aici, la pragul \[rii... Feri, m[i, s[ nu te vaz[.
LIMB{-DULCE
+tii ce? Hai de pe culme pe ei s[ ne-arunc[m.
JUM{TATE
Ba nu; la pând[-aice mai bine s-a=tept[m.Vin’ cole, dup[ stânc[.
LIMB{-DULCE
Ce pând[? Lupta-i dreapt[:Ei doi, noi doi!... nu-ncape nici pând[, nici...
JUM{TATE
(oprindu-l)A=teapt[,
Nu fi n[tâng, ascult[...
16
LIMB{-DULCE
Române, doi =i doi...
JUM{TATE
Ascult[-\i zic.
LIMB{-DULCE
Ce?
JUM{TATE
Care-i mai mare dintre noi?
LIMB{-DULCE
Tu... fie pe-a ta voie... a=a-=i n-ar fi dreptateCu doi voinici s[ lupte un om =i... Jum[tate.
(Ies amândoi prin dreapta.)
S C E N A I I
DESPOT, LASKI
LASKI
(dup[ culme, ]n fund)Despot, ajuns-ai?
DESPOT
(s[rind pe culme) Iat[!
LASKI
(ivindu-se) Ha! iat[-m[ =i eu.
Greu e sui=ul, frate!... D[-mi mâna.
17
DESPOT
|ine.
LASKI
(s[rind pe scen[)
Greu!Uf!... Caldu-i!... de m-ai stoarce ai face, z[u, o balt[.
(Se pune jos la r[d[cina bradului.)
A fost un timp odat[ când stânca cea mai nalt[Mi \i-o urcam eu, Laski, ca cerbul cel u=or.Acum simt ca o cange ]nfipt[ ]n picior,+i pare c[ m[ trage...
DESPOT
La deal?
LASKI
Ba nu, la vale.
DESPOT
Oricum, e=ti verde ]nc[ =i ai o\el ]n =ale.
LASKI
A=a-i!... M[ simt, z[u, ]nc[ puternic cât un tun.Mi-e drag[ lumea, frate, =i-mi place traiul bun.Eu nu sunt ca evreii ce zic c[ via\a-i lung[Sau scurt[, m[surând-o pe banii lor din pung[.Eu zic: Hei! deie Domnul mul\i ani ca s[ tr[im+i planurile noastre curând s[ le-mplinim.
(Se scoal[ =i se primbl[ pe scen[.)
Iat[-ne-ajun=i cu bine pe naltele hotareCe zac ]ntre Moldova =i \[rile maghiare,
18
Loc trist, de lupte crunte, cu sânge pl[m[dit,C[ci fiarele-s cumplite, dar omu-i mai cumplit!...Prive=te colo-n fa\[, ]n zarea luminat[:Ca mantie regal[, frumoas[ =i bogat[,Apare-n ochii no=tri Moldova, dulce rai,Comoar[ nesecat[ de bun =i dulce trai.Ea are grâu, =i miere, =i vinuri, ah! ce vinuri!Toiag de b[trâne\e, viu balsam pentru chinuri.+i are mii de nade a scumpelor pl[ceri,Copile, ah! ce copile!... muieri, ah! ce muieri!}\i fur[ ochii, mintea, =i inima \i-o fur[C-o raz[ de sub gean[, c-un zâmbet de pe gur[.+i ]ns[ moldovenii orbi, crun\i, nep[s[tori,Stropesc ades cu sânge gr[dina lor de flori.
DESPOT
Cum e st[pânul casei a=a-i =i gr[dinarul?
LASKI
A=a, c[ci L[pu=neanul... el mân[ ast[zi carul.
DESPOT
El bate-n boi.
LASKI
O! Despot, pe acest m[nos p[mântDomnea odinioar[ un domn viteaz =i sfânt,Un +tefan! leu n[prasnic a c[rui larg[ ghear[Rupea cumplit du=manii =i-n \ar[, =i-n afar[.Pe vremea lui boierii osta=i erau, osta=iCum n-au mai fost!... Acuma nepo\ii lor trufa=i,Mici râvnitori de tronuri, seci, r[i, ie=i\i din minte,P[gâni prin a lor fapte, s-ating de cele sfinte,
19
De sceptru, de mo=ie, de neam =i de popor,Iar \ara, muma, piere gemând sub talpa lor.
DESPOT
Cu Vod[ L[pu=neanul ei ast[zi nu se-mpac[?
LASKI
Nu! n-ar putea nici dracul pe tron ca s[ le plac[.
DESPOT
Le trebuie, se vede, un domn c[zut din cer?
LASKI
Ba mai degrab[-un... Despot cu bra\ul lung de fier,S[ bat[, s[ apase pe dârza lor cerbice+i-n capul lor s[mân\a de vrajb[ s[ o strice...+i iat[ de ce, frate, priimit-am bucurosCa s[ ajut avântu-\i de dor ambi\ios.Sunt leah; cu moldovenii ]n veci n-am ]mp[care,Tu cau\i un tron, Despot?... eu caut r[zbunare!
(Dându-i mâna.)
Fii domn!
DESPOT
Prea bine, ]ns[ nu crezi mai nimeritCa fierul, deocamdat[, s[ fie... poleit,+i mâna zdrobitoare s[ fie deocamdat[Ascuns[-ntr-o m[nu=[?
LASKI
Ca laba cea =irat[Ce unghia-=i ascunde?
20
DESPOT
}ntocmai.
LASKI
Minunat.Bravo!... m[nu=a... laba... pricep, e=ti diplomat.}n arta de capcane e=ti me=ter cu ispit[...
DESPOT
(zâmbind)
Am fost crescut la Roma, ]n =coala iezuit[.
LASKI
E=ti om cu dou[ daruri: sub haina de o=teanPor\i inim[ viteaz[ =i cugetul... viclean?A=a spunea Carmina, când ea glumea cu tine.
DESPOT
Ah! cât a fost de bun[ so\ia ta cu mine!Eu, un pribeag din lume, un zvânturat str[in,}n casa ta m[noas[ c[zut chiar din senin;Eu, piatr[ nestemat[ din splendid[ cunun[,}n pulbere zvârlit[ acum de-o rea furtun[!...Ah! Laski, mult[ lume c[lcat-am pribegind,Luceferi mul\i ]n cale-mi v[zut-am str[lucind,Dar suflet bun =i nobil ca scumpa ta so\ieEu n-am v[zut, m[ crede, la nici o-mp[r[\ie.
LASKI
A=a-i c-am avut parte ]n lume de noroc?Carmina-i jun[, ]ns[ de juni ea-=i bate joc,+i numai pentru mine suspin[ ea.
21
DESPOT
(]n parte, zâmbind)S[rmanul!
LASKI
+-apoi ]nc[-o virtute: ur[=te pe sultanul.
DESPOT
}n toate-i dar perfect[?
LASKI
(cu mândrie) }n toate!
DESPOT
Om fericit!Nimica nu-\i lipse=te din câte ai dorit.M[rirea? te alint[ ca pe-un copil ]n fa=e.Tu st[pâne=ti ]n pace mul\ime de ora=e.E=ti cap, e=ti om de cârm[, ne=tiutor de frâu.Averea?... la picioare-\i lin curge ca un râu.Norocul?... o so\ie frumoas[, iubitoare,La Zips, castelul falnic ]\i luce ca un soare,Pe inima-i spaniol[ lipindu-te iubit...Om fericit e=ti, Laski, de trei ori fericit!Iar eu, o biat[ frunz[ pe vânt ]n veci purtat[.Putea-voi r[d[cin[ s[ prind ]n loc vrodat[?M[ cheam[ viitorul la el...
LASKI
Alearg[ darLa glasul lui, =i fie-\i mersul nu ]n zadar.Colo, jos, ]n Suceava g[si-vei r[zvr[tirea,
22
Clocind =i preg[tindu-\i m[rirea sau pieirea.Fii om, mergi!
DESPOT
Dar! voi merge... N[scut pe-al m[rii mal,
Deprins sunt din pruncie s[ lupt cu-al m[rii val.Voi =ti s[-nfrunt eu soarta.
LASKI
}nfrunt-o b[rb[te=te;Iar dac[ ea de tine ar râde muiere=te,G[sind c[ nu e=ti vrednic de-a fi ce zici c-ai fost,Atunci din nou la mine s[ cau\i ad[post.Eu pentru tine, Despot, aici am ]ntins nada.Acum ]\i zic: La lupt[, izbând[, iat[ prada!Moldova-i o comoar[!... ferice-ar fi de eaS[ cad[ cu-a ei scule pe mâna ta... =-a mea.Pas! eu te las, adio, =i s-auzim de bine.
(Se ]ndreapt[ spre fund.)Când ]i fi mare, Despot, s[ te gânde=ti la mine.
DESPOT
Adio, Laski... Via\a e plin[ de furtuni.Tu cu a ta so\ie s[ face\i rug[ciuniPentru Despot.
LASKI
(coborând culmea) Adio. (Dispare.)
DESPOT
Ba nu... la revedere.
23
S C E N A I I I
DESPOT
(se primbl[ pe scen[ =i prive=te cu mul\umire ]mprejurul lui)A!... iat[-m[-n Moldova!... m[riri, averi, putere,Aici sunt partea celui ce =tie-a zice: vreu!Eu vreu!... de-acum ajute-mi ]n plin norocul meu.Eu, slug[-odinioar[ lui Iacob Eraclidul,Dar nobil prin avântul sufletului ca Cidul;Eu, bulg[r de aram[ schimbat ]n aur; eu,Fiu de pescar din Creta, purtat ]n zborul meuPrin Spania, Lehia, Germania =i Fran\aCu-a mea so\ie, spada, cu sora mea, speran\a,Azi vin =i pun piciorul pe-acest p[mânt român+i zic: Moldovo, -n mine cunoa=te-al t[u st[pân!Deci pune-\i mari podoabe, frumoasa mea mireas[,S[ faci cu mine-o nunt[ de mândr[-mp[r[teas[.}mbrac[-a tale haine \esute-n mii de flori,}ncinge curcubeul alung[tor de nori+i-ntinde pe-ai t[i umeri, ]n zi de s[rb[toare,Hlamida ta ce poart[-o lun[,- o stea =-un soare...Acum a sosit timpul, de fericire plin,Ca s[-\i alegi un mire viteaz, m[re\, str[in,Un mire din Bizan\a, cum se cuvine \ie,Ca s[ fond[m aice greceasca dinastie.E timpul, o! Moldovo, uni\i noi amândoi,S[ facem visuri, planuri =i fapte de eroi,S[ =tergem umilin\a din fruntea cre=tineasc[,S[ liber[m Bizan\a =i patria greceasc[!}ntreaga lume-a=teapt[ s[ vad[-n r[s[ritUn soare nou, cu raze de foc, pe cer ivit.S[ ard[ semiluna cât nu e lun[ plin[+i planta cea p[gân[ s-o sace-n r[d[cin[.
24
Eu fi-voi acel soare aprins de Dumnezeu.+i tu, Moldovo scump[, tu fi-vei cerul meu!A! tremure Osmanul sub palo=ul drept[\iiLa r[cnetul lui Despot =i al cre=tin[t[\ii,C[ci azi ]ncepe ziua cre=tinei renvieri,C[ci jur a fi eu, Despot, st[pân acestei \[ri...
(Pleac[ =i iese ]n dreapta.)(Not[. — Bucium =i glasuri dep[rtate ]n stânga.)
S C E N A I V
MO|OC, TOM+A, SPANCIOC, STROICI, HARNOV,TOROIPAN, VÂN{TORI
(aducând cerbi =i ur=i uci=i)
STROICI
(intr[ din stânga, examinând pe jos urme de fiare)Pe-aici a trecut cerbul.
(Intr[ Toroipan.)Vezi urma, Toroipane?
TOROIPAN
V[d, iaca!... Tom=a, Harnov, Mo\oc, Spancioc,+oimane,
Veni\i!(Boierii intr[, ]n costume de vân[tori.)
Stroici copilandrul, abia scos din pelinci,A dat de urme...
TO|I
Urme de cerb?
25
TOROIPAN
(râzând)
Ba, de opinci.Era-nc[l\at cerbul.(To\i râd ]naintând pe scen[. Vân[torii ce aduc vânatul
se opresc ]n fund.)
MO|OC
Stroici este copil ]nc[.El, câte paseri vede...
TOROIPAN
Le prinde =i m[nânc[.
STROICI
M-am ]n=elat ]ntocmai ca v[rul meu SpanciocCând te-a luat pe tine de urs, ca mo= Mo\ocCând te-a luat de bivol, =i chiar, z[u, ca =i tineCând te crezi om.
TOROIPAN
Ia seama cu cine gr[ie=ti...
STROICI
Cine?M[i, pane Toroipane, goronu-i nalt =i gros,Securea-i mic[, ]ns[ goronul cade jos.
TOROIPAN
Ia seama-\i zic.(Stroici =i Toroipan scot palo=ii. Harnov ]i desparte.)
26
MO|OC
(intervenind)
Ajung[ atâte vorbe goale.
SPANCIOC
Hei! de =i-ar sparge capul, ce de mai hârbi de oaleAr zbura-n vânt!
MO|OC
A=a e, Spancioc, dar, f[tul meu,Stricatul este lesne =i dresul este greu.Noi am plecat de-acas[ voio=i ]n vân[toarePrin mun\i, la cerbi, la iepuri, la ur=i, la c[prioare.Din jalnica Suceav[ cu to\ii am ie=it,S[ r[sufl[m un aer mai viu, mai r[corit,S[ azvârlim ]n vânturi gâlceava =i aleanul,S[ mai uit[m ]n pace de Vod[ L[pu=neanul,Iar nu s[ facem certe.
SPANCIOC
Mo\oace, ]n zadarCutrierat-am mun\ii chiar pân[ la hotar,S[rind din stânc[-n stânc[ prin dealuri =i vâlcele,+i nop\ile pe iarb[ dormind sub brazi, la stele.Eu unul pretutindeni z[resc trecând, zburând,O umbr[ uricioas[ muncit[ de-un r[u gândCe tainic printre arbori se furi=[-n t[cere+i cu doi ochi de ur[ ne fulger[.
MO|OC
P[rere,Spancioc!... tu e=ti lunatic, \i-e fric[ de strigoi,
27
De iele, de vântoase, de stafii, de moroi,+i ai ajuns acuma ]n mintea-\i vis[toareS[ faci din L[pu=neanul o umbr[ pânditoare...Nu-i umbr[-acel ce mu=c[ din sânul bietei \[ri,Nu, chinurile \[rii nu-s umbre de dureri.Nu-i umbr[ tirania c[lare pe robie!Da-i umbr[, trist[ umbr[ a noastr[ b[rb[\ie,C[ci de-am avea vroin\[ =i inimi de o\el,Tiranul... vai! nici umbr[ n-ar r[mânea din el!
TOM+A
Mo\oace, e=ti prea aspru, =i asprele-\i cuvinte}mi par nepotrivite cu vârsta =-a ta minte.Prive=te ]mprejuru-\i cu ochi mai b[rb[te=ti+i spune nou[-n fa\[ de cine te-ndoie=ti?De mine?
MO|OC
Ba nu, Tom=a.
SPANCIOC
De mine?
MO|OC
Niciodat[.
STROICI
De mine?
MO|OC
Nu, copile, ai inim[ curat[.
HARNOV
De mine, dar?
28
MO|OC
Nu, Harnov.
TOROIPAN
De mine?
MO|OC
Nicidecum.Nu m[-ndoiesc de nime, boieri, dar...
TOM+A
Spune-acumPe-a c[rui frunte ast[zi vezi scris[ mi=eliaCând este-anevoin\[ de-a-=i ap[ra mo=ia?O! vornice Mo\oace, n[prasnic lupt[tor,De domni ce nu-\i plac \ie dibaci r[sturn[tor,Care-ai v[zut atâtea =-atâtea zile rele,R[spunde verde-n ochii-mi: ]n cump[nele greleG[sit-ai vreodat[ român nep[s[torCând draga lui mo=ie ]i cere ajutor?Nu, nu! ]n lumea larg[ =i care ne-nconjoar[Mai lesne tu g[si-vei un vultur mort ce zboar[,Un grec f[r[ trufie, un deal f[r[ sui=,Copaci f[r[ de vârfuri, v[i f[r’ de coborâ=,Decât, atunci când \ara e la ne]ndemân[,O lips[ de-ndr[zneal[ ]n inima român[.
TO|I
A=a e, Tom=a.
MO|OC
Tom=a, ]mi place s[ te-ascultCând ne gr[ie=ti tu astfel... =i voi, ]mi place mult
29
S[ v[d a voastre fe\e aprinse de-acea par[Ce falnic izbucne=te din dragostea de \ar[.A! simt o nou[ via\[ intrat[-n al meu sânCând ]ntrev[d sfâr=itul tiranului hain...Acest stolnicul Petre, un om de rând, un stolnicCe pân[ la domnie s-a pref[cut nevolnic,Pohoi f[r-obâr=ie, uitat-a cine-a fost...S[ te fereasc[ cerul de mintea celui prost!El calc[ deopotriv[ cu-o oarb[ nep[sarePe capul celui smerin, pe fruntea celui mare,+i taie, schingiuie=te, =i trece prin poporCa viforul de ghea\[ ce cade pe-un ogor.Privi\i: e \ara plin[ de tristele-i victime,Ologi, ciunti\i, orbi, mizeri, sluti\i de-a lui cruzime,}ncât, de-a sta cal[ul mult timp domnind aici,O s[ prefac[ neamul ]n turm[ de calici!
HARNOV
(]n parte, ar[tând pe Mo\oc)
Amar[-i este limba de când nu-i la putere.A=a turbeaz[ vespea când nu mai are miere.
MO|OC
Ce morm[ie=ti din buze tu, Harnov, ]ntr-ascuns?}\i place L[pu=neanul? cu el nu \i-e de ajuns?
HARNOV
Ba... ]ns[-a= zice-o vorb[...
TOM+A
Eu nu =tiu ce ai zice,Dar zic eu, +tefan Tom=a, cu cerul fa\[-aice
30
C[ mie nu-mi prie=te =i \[rii nu-i dorescUn domn, supus[ slug[ a craiului le=esc,Un om a c[rui frunte când mândr[, când p[lit[,St[ dârz[-n sânul \[rii =-afar[ umilit[.Aceast[ \ar[-a noastr[ nu =tie-a slug[ri;Ea las[ altor neamuri pe brânci a se târ].De ]nsu=i +tefan-Vod[ Moldova e deprins[S[ \ie mai sus capul cu cât e mai ]nvins[.Deci piar[ orice proclet, \[ran, vecin, st[pân,Pe tron, sub tron, oricine nu =tie-a fi român!
MO|OC
Deci piar[ L[pu=neanul cu-ntreaga-i semin\ie!
SPANCIOC
Prea bine, dar pe cine s[-l punem la domnie?E lesne-a schimba domnii, b[trânii ]ns[ spun:Schimbare de domnie, f[lire de nebun.
MO|OC
Cum? tu, Spancioc, om tân[r, cu mintea luminat[;Te-nchini la vorbe proaste din timpi de alt[dat[?
SPANCIOC
M[-nchin =i cred, Mo\oace, ]n datini str[mo=e=tiCa-n dogmele preasfinte a legii cre=tine=ti;Cred c[ treptat se pierde a neamului fiin\[Când el se dep[rteaz[ de-a bunilor credin\[.Dar! cred c[ ast[ \ar[, lipsit[ de noroc,S[tul[-i de-a fi astfel tot scoas[-n iarmaroc,De-a trece ca o vit[ din mân[-n alt[ mân[,+i Zimbrul s[ ajung[ un bou ce to\i ]l mân[.E r[u cu r[u, se zice, dar mai r[u f[r’ de r[u!
31
+i când privesc ]n juru-mi, Mo\oace, nu v[d, z[u,Menit pentru domnie din noi to\i nici pe unul,Doar numai Ciub[r-Vod[, Ciub[r-Vod[ nebunul,+i, de v[ place vou[, nu mie-ntr-adev[r,Nu-mi place s[ v[d tronul ascuns sub un ciub[r.
MO|OC
Spancioc, e=ti bun de glum[, dar gluma-\i câteodat[...
SPANCIOC
Roste=te adev[rul?
MO|OC
Ba-i groas[ =i prea lat[.
STROICI
Dar unde-i Ciub[r-Vod[? Noi l-am uitat de tot.
TOROIPAN
L[satu-l-am ]n codru c[lare pe un ciot,Crezând c[ se g[se=te pe Ducipal c[lare+i intr[ ]n Suceava ca domn cu ]ngâmfare.
SPANCIOC
S[rmanul! ]nc[ unul cu g[rg[uni domne=ti.Aceasta-i trista boal[ a min\ii române=ti!
(Ciub[r strig[ sp[riet ]n stânga.)
CIUB{R
S[ri\i! ajutor!
TO|I
Ce e?
32
MO|OC
Ciub[r strig[-n p[dure.Alearg[, Stroici.
SPANCIOC
Cu ur=ii s-o fi-ntâlnit la mure.
CIUB{R
S[ri\i! m[ mânc[ ursul!
SPANCIOC
O! trist al lumii curs!C[t[m un domn, =i domnul e-n laba unui urs!(Toroipan, Stroici =i al\i vân[tori ies repede ]n stânga.)
MO|OC
(]n parte)
}n contra tiraniei lui L[pu=neanul uraCre=te =i la to\i ]mple =i inima =i gura.R[zvr[\ul e ]n aer ca fulgerul ]n nori.R[bdare...
SPANCIOC
(privind ]n stânga)
Ciub[r vine adus de vân[tori.
33
S C E N A V
Cei dinainte, CIUB{R-VOD{ (purtând hlamid[ petecit[ =istem[ de hârtie poleit[, intr[ sus\inut de Stroici =i de Toroipan)
TOROIPAN
N-ai grij[.
CIUB{R
(slab)
Ah!
MO|OC
Ce este?
STROICI
Nimic... l-am g[sit fa\[C-un urs, ucis de Tom=a, pe care-l credea-n via\[.
(To\i râd.)
CIUB{R
(se pune pe o r[d[cin[)
Ah! ap[, ap[...
SPANCIOC
Da\i-i mai bine-un pic de vin,E leac de spaim[.
STROICI
(dând un teas lui Ciub[r)
|ine.
34
CIUB{R
(bând) A!... dar nu-i teasul plin,
Mai ad[. (Bea.) De pe ochii-mi o cea\[ se ridic[.Ah! sfinte Agaftocle, cum n-am murit de fric[!
SPANCIOC
Ce? fric[?... Ciub[r-Vod[, lui Papur[ nepot,Fricos?... Eu nu-o pot crede.
CIUB{R
Nici eu, Spancioc, nu pot,Dar când am z[rit ursul, deodat[-am sim\it, frate,(o\erindu-se) Brrr! un pohoi de sloiuri curgându-mi ici,
]n spate.Era o matahal[ cât muntele Ceahl[u,Ce sta, sugându-=i laba, ]nfipt ]n drumul meu.}i strig ]n gura mare s[ deie ]ntr-o parte,El nu!... atunci ]n grab[ eu dau s[ fug departe,Dar fiara m[ cloce=te cu ochii ro=i de foc+i eu, cu dânsul fa\[, r[mân ]nfipt pe loc.Vroiam s[-i spun c[-s Vod[, Ciub[r-Vod[, dar glasulMi se taiase, -o!Doamne, sim\eam c[-mi sun[ ceasul.Era s[ mor!... o crede\i, boieri?... era s[ mor!Ce jale, ce durere pe voi =i pe popor!}mi pare c[ v[zduhul de clopote r[sun[.Prin sate, prin ora=e to\i oamenii s-adun[+i zic cu-nduio=ire: ah! lumea-i pe sfâr=it!Ciub[r, adev[ratul domn, iat[ c-au murit!
SPANCIOC
+i Dumnezeu s[-l ierte!... s-a dus ]n iad z[loag[...P[cat numai de dânsul c[ ]i lipsea o doag[.
35
STROICI
+-o sâmb[t[.
TOROIPAN
+-o joie.
CIUB{R
Voi râde\i?
SPANCIOC
Ba, jelim+i ca pe-un mort ]n via\[ voio=i te prohodim.
S C E N A V I
Cei dinainte, DESPOT, LIMB{-DULCE, JUM{TATE
LIMB{-DULCE
(]n culisele din dreapta)
Hai, nu ]ntinde vorba, hai...
DESPOT
Dar ce vrei, cre=tine?De ce m[-ntorci din cale?
LIMB{-DULCE
Mergi, zic, cât e cu bine,C[ jur pe sfânta cruce...
DESPOT
M[i, =tii tu cine sânt?
36
LIMB{-DULCE
De-i face-un pas, cu ghioaga te culc mort la p[mânt.(Despot, Limb[-Dulce =i Jum[tate intr[ pe scen[.)
DESPOT
Pe mine?
LIMB{-DULCE
(]mpingând pe Despot)
Mergi.
MO|OC
Ce este, române?
LIMB{-DULCE
Ce s[ fie?Am prins colea sub stânc[ un ungur cu trufieCare-a trecut hotarul, ca vulpea pe furi=,Dar i-am scurtat eu calea pe dâmb ]n stejeri=.
MO|OC
(lui Despot)
Str[ine, spune nou[ ce e=ti =i cum te cheam[?
DESPOT
Dar voi, care v[-i dreptul de-a-mi cere mie seam[?
TOM+A
Al nostru drept ]nscris e pe \ar[-n lung =i-n lat.Boieri suntem de-ai \[rii ]n care ai intrat.Mo\oc când te ]ntreab[, r[spunde cu-nchinare.
37
CIUB{R
+i-n fa\a mea te pleac[.
DESPOT
(]nchinându-se lui Mo\oc)Mo\oc, vornicul mare!
LIMB{-DULCE
(lui Mo\oc)St[pâne, s[ las robul?
MO|OC
S[-l la=i.
LIMB{-DULCE
Da-i prea limbut+i limba-i sfredel dulce de diavolul f[cut.
SPANCIOC
De-aceea Limb[-Dulce te-au poreclit pe tine?
LIMB{-DULCE
(râzând)Se poate. (Lui Jum[tate.) Hmm! boierul m-a p[c[lit.
MO|OC
(lui Despot) Str[ine,
Urmeaz[-\i drumu-n pace; e=ti liber.
DESPOT
Nicidecum,Recuno=tin\a vie mai sclav m[ face-acum;
38
Dar cine poart[-n sânu-i curat[ con=tiin\[Voios priime=te lan\ul numit recuno=tin\[.Oricum mi-a fi norocul ]n lume schimb[tor,}mi voi aduce-aminte de-al meu liberator,Mo\oc.
CIUB{R
Ei! =i de mine nu?
MO|OC
Vorbele-\i sunt bune+i chipul de om neao=, dar cine e=ti, ne spune.
DESPOT
Eu sunt ]n voia soartei un vecinic c[l[tor,Atras ]n cale-mi lung[ de-un tainic viitor,Purtat printre popoare din \[rmuri dep[rtate,Trecut cu spada-n mân[ prin lupte ]ncruntate.Din frageda-mi pruncie eu sunt...
TOM+A
(c[tr[ Spancioc)Un venetic...
DESPOT
(auzindu-l)Acel ce-a zis cuvântul de venetic, ]i zicC[ a min\it =i-s gata de-a-nfige cu-a mea pal[Cuvântul s[u ]n pieptu-i... s[ ias[ la iveal[.
TOM+A
Eu sunt! eu, +tefan Tom=a!... V[zut-am pe la noiMul\i pribegi\i f[\arnici, viermi palizi de gunoi,
39
Ce vin =i-n sânul nostru fac cuiburi veninate.Cine e=ti tu? r[spunde!... la vorbe ]ngâmfate,La provoc[ri sume\e de-un soi de zvânturatArunc dispre\ul.
DESPOT
Cine-s?... Ascult[ ]nclinat:Sunt Despot Eraclidul din Paros!... Al meu tat[A fost frunta= de oameni ]n Grecia bogat[,Prin\ falnic! de pe tronu-i c[zut =i r[sturnatSub apriga urgie a turcului turbat.
CIUB{R
E=ti prin\?... deci v[r cu mine?
TOM+A
E=ti bun de limbu\ie,Dar unde \i-e dovada de nalt[ obâr=ie?
(Despot arat[ un pergament.)
DESPOT
Privi\i; iat[ diploma lui ]nsu=i Carol-Quint+i gloriosu-i nume ]n litere de-argint.
(Mo\oc =i cu boierii, afar[ de Tom=a, examineaz[ diploma.)
MO|OC
A=a-i!... Fii, Eraclide, parta= de-al nostru soare.E=ti oaspele Moldovii de bunuri d[t[toare,C[ci ast[ \ar[ vecinic priime=te-n sânul eiCu drag pe bunii oaspe\i, cu mil[ pe cei r[i.
(C[tr[ vân[tori.)
Aduce\i teasuri pline de vin pentru cinstire.
40
TOM+A
(]n parte, ie=ind prin dreapta)
Ades ]n cupa plin[ se-ascunde o c[ire.(Boierii iau teasuri =i ]nchin[.)
MO|OC
(lui Despot)
Noroc =i voie bun[!
CIUB{R
(asemene)
Supus s[-mi fii deplin!
DESPOT
Boieri! pentru Moldova paharul meu ]nchin.S[-i deie Creatorul ]n veci zile senine.+-un domn cu omenie, iubit de to\i!
CIUB{R
(]naintând)Ca mine!
Ca mine!... Domn ca mine se poate-a fi mai bun?Hai dar, boieri, la Curte!
DESPOT
(lui Mo\oc)
Ce zice?
MO|OC
(lui Despot) Un nebun.
41
SPANCIOC
Boieri!... a sa-n[l\ime Ciub[r ne porunce=te.La Curte dar, c[ci tronul de dorul lui tânje=te.
MO|OC
+i dumneata, pribege, purtat din loc ]n loc,E timp s[ gu=ti odihna ]n casa lui Mo\oc.Hai!
(Boierii pleac[ =i ies prin dreapta,Limb[-Dulce =i Jum[tate r[mân singuri.)
LIMB{-DULCE
Ce zici, Jum[tate?
JUM{TATE
}mi \iuie auzul.
LIMB{-DULCE
Boierilor de ast[zi nebunu-i c[l[uzul.Din to\i care-i mai tuie=?
JUM{TATE
Nu =tiu.
LIMB{-DULCE
(ar[tând ]n culise)
Nu =tiu nici eu.Dar cel mai cu dr[cie, vezi tu?... e robul meu.
(Cortina cade.)
42
ACTUL I
TA B L O U L I I
Un salon ]n palatul de la Suceava.Portrete de domni pe pere\i. U=i mari ]n fund.
Alte dou[ u=i ]n dreapta =i ]n stânga.O mas[ de stejar pe planul I, ]n dreapta. Jil\uri.
S C E N A I
ALEXANDRU L{PU+NEANU, DOAMNA RUXANDRA
(Amândoi stau pe jil\uri lâng[ mas[. Doamna lucreaz[ la un aer.)
L{PU+NEANUL
}n vremea-ndelungat[ cât singur, cu smerire,Am fost spre ]nchinare la sfânta monastireA Slatinei, aice cum ai mai petrecut,Iubita mea Ruxandr[?
DOAMNA
}n aur am cusutDoi ]ngeri lâng[ Sfânta Maria-n[sc[toare,Pe aer.
L{PU+NEANUL
Este gata?
43
DOAMNA
Mai am ]nc[ o floareDe crin deschis a coas[ ]n alb m[rg[ritar+i aerul l-om pune pe-al Slatinei altar.
L{PU+NEANU
}mi place, scump[ Doamn[, frumoas[ =i cuminte,S[ v[d m[iastra-\i mân[ lucrând odoare sfinte.Gândirea ce se-nal\[ la cer, la Dumnezeu,Din cuget =i din cas[ alung[ duhul r[u...Dar spune-mi: auzit-ai de un pribeag din lume,Un... Despot... mi se pare c-acesta-i al s[u nume...Aice, la Suceava, ]n lipsa mea sosit?Se zice c[-i odrasl[ de neam prea str[lucit,C[-i domn de Samos, Paros, =i c[-i ]n leg[tur[Cu ]mp[ra\i... c[ are ]ntins[-nv[\[tur[+i limb[ ml[dioas[, o limb[ ce-n curândPe to\i boierii tineri i-a fermecat pe rând...Ce ai aflat de dânsul?
DOAMNA
(cu sfial[)
Am auzit mult bine,+i... chiar a cerut voie la Doamna s[ se-nchine.
L{PU+NEANU
+i... l-ai priimit ]n Curte?
DOAMNA
Priimit...
44
L{PU+NEANU
(posomorându-se)}ntr-adev[r?
DOAMNA
Era o datorie... Despot ]mi este v[r.
L{PU+NEANU
Cum? v[r m[riei-tale?... De unde pân[ unde?
DOAMNA
(zâmbind)M[rg[ritaru-n scoic[ de marea se ascunde.Despot, pe malul m[rii n[scut, e fiu curatLui Iacob Eraclidul, din Paros alungat,Ce se rudea de-aproape cu maica-mi r[posat[.
L{PU+NEANU
Crezi?
DOAMNA
I-am v[zut chiar spi\a pe pergament lucrat[.
L{PU+NEANU
(sculându-se, ]n parte)O spi\[-nchipuit[ de dânsul, pre cât =tiu,Ce-l face rud[ bun[ cu Hercul Olimpiu.Plastograful! ]i zboar[ sus gândul... (tare) =i ce cat[Aici, la noi?
DOAMNA
S[rmanul!... cu inima-nfocat[,El vrea la pragul u=ii m[riei-tale-a sta
45
+i via\a-i s-o jertfeasc[ pentru m[ria-ta,C[-i om de sânge nobil ce-n ap[ nu se schimb[.Viteaz! ce are-n suflet el are =i pe limb[.
L{PU+NEANU
Prea bine... V[d c[ Despot e me=ter vr[jitor.La to\i deopotriv[ el v-a vr[jit pe dor.Am grab[ de-a-l cunoa=te.
DOAMNA
(se scoal[ vesel[)
Te-nduri s[-i faci priimire?
L{PU+NEANU
Cum nu?... Doresc chiar ast[zi s[ cerc a lui vr[jire.El are ca s[ vie cu vornicul Mo\oc.
DOAMNA
O! de-ar c[dea pe dânsul o raz[ de norocCa el s[ fie-un oaspe pl[cut m[riei-tale!...Mo\oc =i eu ]n tain[ am pus de gând =i-n caleCu fiica lui, cu Ana, pe Despot s[-l unim+i de corona \[rii credin\a-i s-o lipim.
L{PU+NEANU
(luând-o de mân[)
S[-\i fie via\a dulce ca chipul =i ca glasul,Tu care cu iubire m[-ntâmpini la tot pasulPrivind ]n Domnul \[rii pe scumpul t[u b[rbat+i-n so\ul vie\ei tale pe Domnu-ncoronat!
(Se ]ndreapt[ cu Doamna spre u=a din stânga.)
46
Acum te du s[ cau\i de pruncu=ori, de cas[,+i, ca o gospodin[, g[te=te mare mas[Ca s[ cinstim cu prânzul pe Despot... v[rul t[u.
DOAMNA
Ah! Doamne... (Vrea s[-i s[rute mâna.)
L{PU+NEANU
(atr[gând-o la sân)
Nu, iubito... aici, pe sânul meu.(S[rut[ pe Doamna, care iese ]n stânga.)
S C E N A I I
L{PU+NEANUL
(privind lung dup[ Ruxandra)
Muierea, tot muiere!... o biat[ ciocârlieSpre tot ce str[luce=te zburând cu veselie...O inim[, comoar[, =-un cap frumos... dar sec!...A-nduio=at-o Despot cu glasul lui de grec,+i to\i boierii, du=mani obl[duirii mele,Sunt prin=i de-acest paing[n ]n desele-i re\ele.
(Se primbl[ tulburat.)
A! scorpie greceasc[!... eu planul \i-am p[truns.Tu vrei s[-mpungi ]n mine cu ghimpele-\i ascuns.Tu vrei, fiin\[-oloag[, n[scut[-n putrezime,S-ajungi prin târâire l-a tronului n[l\ime?Doar Vod[ L[pu=neanul va =ti, prev[z[tor,Pe-o scorpie ca tine s-o farme sub picior,
47
+i nu-a l[sa ]n via\a-i pe tronul \[rii saleS[ fluture nici umbra de=ert[ciunii tale.
(Scoate un r[va= =i-l prive=te.)
Ioan Sigmund Polonul, prin mine ]ntronat}n \ara ardelean[, de =tire azi mi-a dat+i-n \ar[, =i-n afar[ s[ fiu cu priveghere,C[ci Despot zvânturatul râvne=te-a mea putere.Te-oi urm[ri, vr[jma=e, cu aprigul meu veghiPân’ ce din priveghere \i-oi face un priveghi+-al[ture cu tine vei ]ntâlni mormântulCând tu din ]ntuneric ]i vrea s[-\i iei avântul.
(Pe gânduri.)
Cum s[-i deschid capcan[?... Ce curs[ s[ ]ntindPe el cu-ai lui tovar[=i ]n la\u-mi s[-i cuprind?...A!... ce s[ pierd eu timpul cu intrigi mici de Curte?Domnia tare cere bra\ lung =i vorbe scurte.Când du=manul ]n tain[ s-apropie de cort,Scurteaz[-i drumul grabnic prin moarte, sau e=ti mort!
(Merge la u=a din dreapta, o deschide =i cheam[:)
Toma!
S C E N A I I I
L{PU+NEANUL, TOMA CALABAICANUL
L{PU+NEANU
Tu e=ti bulgarul Toma Calabaicanul.
TOMA
Sunt Toma, credinciosul rob al lui L[pu=neanul.
48
L{PU+NEANU
Când am cuprins Ardealul ce erai tu?
TOMA
Nimic.
L{PU+NEANU
Te-am miluit cu via\a ]n lupta de la Cic.(Toma s[rut[ poala lui L[pu=neanul.)
E=ti om tu de credin\[?(Toma ]ngenuncheaz[.)
Vroiesc s[ fac cercareDe-ai meritat =i meri\i a noastr[ ]ndurare...
(}n tain[.)
Cuno=ti pe Despot grecul?... pe-acel str[in trufa=Ce zvârle bani cu pumnul prostimii din ora=?El vrea s[ m[ ucig[...
(Toma se scoal[ punând mâna pe hamger.)
TOMA
El trebuie s[ moar[!
L{PU+NEANU
Bine, voinice Toma!... V[d, gândul t[u se-nsoar[Cu-a mea dorin\[... Bine!... tu vei ie=i bogatDin ast[ ]nso\ire... (Tainic.) Azi este la palatPrânz mare... Vin boierii cu Domnul s[ cinsteasc[.Tu s[-l sluje=ti pe Despot la masa cea domneasc[,Tu singur s[ ai grij[ de-a-i fi paharul plin...
(dându-i un =ipu=or)
49
+i... tainic =ipul ista s[-l ver=i ]n al s[u vin.Ai ]n\eles?
(Toma ie =ipul =i se ]nchin[ ]n t[cere.)Fii vrednic =i mut pân[ la groap[...
(Toma s[rut[ mâna lui L[pu=neanu =i iese.)
L{PU+NEANU
(singur)}n groap[ cade-acela ce altui groapa sap[.
S C E N A I V
L{PU+NEANUL, UN C{PITAN DE SEIMENI
C{PITANUL
(la u=a din fund)M[ria-ta! boierii la curte aduna\i...
L{PU+NEANU
S[ intre!... C[pitane, pe lâng[-acei chema\iMai este cine-n sal[?
C{PITANUL
Str[inul Despot este.
L{PU+NEANU
Prea bine: mergi la Doamna s[-i duci aceast[ veste.(C[pitanul iese.)
L{PU+NEANU
(singur)O! sarcin[ amar[ de tron amenin\at!
50
Anevoin\[ crud[ de-a fi ne]mp[cat!...M-oblig[ boierimea ]n veci ambi\ioas[}n ghear[ s[-mi schimb mâna =i sceptrul meu ]n coas[...O! lege-a ospe\iei, te calc, dar ce s[ fac?...Prin moartea unui du=man eu \ara mi-o ]mpac!
S C E N A V
L{PU+NEANUL, DOAMNA RUXANDRA, ANA,DAME ALE CUR|II (intr[ prin stânga)
DOAMNA
M[ria-ta, d[-mi voie cu-a mele jupâneseUrare s[-\i aducem.
L{PU+NEANU
(]naintând spre dame)Flori mândre =i alese
Din stratul boierimii, cu drag v[ mul\umesc.A=a cunun[-o prinde pe Doamna ce-o iubesc.(Doamna, urmat[ de jupânese, se ]ndreapt[ spre mas[.)
DOAMNA
(]ncet, Anei)M[ria-sa e vesel!...
ANA
Dar.
DOAMNA
Cu-atât mai binePentru Despot. (Se pune pe jil\.)
51
ANA
(]ncet, Doamnei) La Curte el vine ast[zi?
DOAMNA
Vine.(Damele formeaz[ grup ]mprejurul Doamnei.)
S C E N A V I
Cei dinainte, MO|OC, HARNOV, SPANCIOC, STROICI,TOROIPAN, BOIERI (intr[ prin fund)
L{PU+NEANU
(pe jil\)Bine-a\i sosit la Curte, boieri prea credincio=i!
MO|OC
Mul\i ani m[riei-tale! Boierii azi voio=i,L[sând de ei departe =i vrajba =i gâlceava,Se-nchin[ to\i lui Vod[ ]ntors acu-n Suceava.
HARNOV
Pleca\i ei se ]nchin[ ]n fa\a celui unsPe care sfânta cruce cu raze l-a p[truns,De-a potolit ]n \ar[ pornirile pizma=e,Dând scule =i icoane la sfintele loca=e.
L{PU+NEANU
M[ bucur c[ gâlceava din \ar[ a pierit,Boieri, c[ci e o boal[ ce-aduce r[u sfâr=it...Dar nu z[resc pe Tom=a?
52
HARNOV
El n-a venit.
L{PU+NEANU
Cum? oareS[ n-aib[ mul\umire de-a noastr[ s[rb[toare?E Sfântul Alexandru ast[zi, e ziua mea.
HARNOV
La veselia noastr[ p[rta= a fi nu vrea,Se vede.
L{PU+NEANU
Fie!... ]ns[ nu-i nici Ciub[r nebunul?
HARNOV
(râzând)
Pereche minunat[ fiind ei tot ca unul.Se cred deopotriv[ meni\i ]ntre frunta=i,S[ mearg[ ]nainte de gloate cu trei pa=i.
L{PU+NEANU
}n lipsa lor s[ facem, boieri, azi ]mpreun[Osp[\ de s[rb[toare, fr[\esc, cu voie bun[.
BOIERII
Tr[iasc[-a ta m[rire!
HARNOV
(lingu=itor)
}n veci sl[vit s[ fii!
53
MO|OC
Dar soarele luce=te pe mun\i =i pe câmpii.E drept ca ziua-aceasta =i la str[ini s[ fie,Precum la to\i românii, izvor de bucurie.
L{PU+NEANU
E drept.
MO|OC
Deci ]nvoiasc[ acum m[ria-taLui Despot, al meu oaspe, s[ vie-a-l saluta.
L{PU+NEANU
S[ vie.(Mo\oc iese prin fund.)
DOAMNA
(Anei) Bun e Vod[!
ANA
Dar!... (]n parte, zâmbind) ca nealt[dat[.
L{PU+NEANU
(]n parte)
S-apropie de mine n[pârca-nveninat[.
54
S C E N A V I I
Cei dinainte, DESPOT, MO|OC
MO|OC
(pe prag)
M[ria-ta sl[vit[... Despot! (}l prezint[.)
L{PU+NEANU
Fii bun sositLa Curte, Despot.
(Despot ]nainteaz[ ]n mijlocul salonului.)
DESPOT
Sire!... cu sufletul uimit,+i tremurând m-apropii de sacra-\i maiestateCa s[-i aduc la rându-mi ur[rile-mi plecate.S[ v[-mpleteasc[ cerul a gloriei cununi+i-n veci s[ le fereasc[ de grelele furtuni!...Eu, Despot Eraclidul, condus de-o blând[ stea;R[pit de al meu suflet curat ca spada mea,Depun ]n ziua mare, ca lumea s[ le vad[,Depun azi la picioare-\i bra\, inim[ =i spad[...P[rintele meu Iacob, odinioar[ domn,Pân-a nu-nchide ochii atin=i de-al mor\ii somn,Mi-a zis: Te du cu bine ]n cale dep[rtat[+i mergi drept la Moldova ]n mari viteji bogat[;Acolo tu g[si-vei un domn m[re\, viteaz,La pragul \[rii sale veghind cu ochiul treaz,+-un ]nger de virtute, frumoasa lui so\ieCe mie mi-e nepoat[ =i var[ bun[ \ie.Mergi drept la ei, tu Despot, ca s[ le duci prinos
55
Lui Vod[ a ta spad[ =i bra\u-\i credincios,Iar Doamnei, aste scule, =iraguri =i paftale,Purtate de-a sa maic[ ]n ziua nun\ii sale.(Ie un scrin din mâinile unui paj r[mas la u=a din fund
=i vine de-l prezint[ Doamnei, ]ngenunchind dinaintea ei.)
DOAMNA
Ah! pre\ioase scule!
ANA
Ce dar str[lucitor!
L{PU+NEANU
(]n parte)O! greci vicleni ]n vorbe =i-n darurile lor!
DOAMNA
(lui Despot)Prin aste suvenire m[-ndatore=ti mult, vere.
DESPOT
(]n parte, sculându-se)Când ar vedea Carmina a sale giuvaiere!
DOAMNA
Dar pot s[ pun pe mine comoara ce-ai adus?
DESPOT
Lumina de sus cade =i iar se-ntoarce sus.
L{PU+NEANU
Domni\[, aste scule str[bune le priime=te+i-n semn de mul\umire cu ele te g[te=te,
56
Ca s[ serb[m norocul ce azi ne-a d[ruitUn v[r m[riei-tale =i mie-un... neam iubit.
S C E N A V I I I
Cei dinainte, TOMA CALABAICANUL
TOMA
(]n fund, pe prag)
Merindele-s pe mas[! Noroc =i poft[ bun[!
L{PU+NEANU
Boieri! prietenia la sânu-i ne adun[.Hai s[ ciocnim la mas[ pahare de Cotnar.S[ bei fr[\e=te, Despot... (]n parte) paharul cel amar!
(L[pu=neanul d[ mâna Doamnei. Despot, Anei.Boierii, damelor, =i se ]ndreapt[ spre fund.)
S C E N A I X
Cei dinainte, CIUB{R-VOD{ (se arat[ ]n fund)
CIUB{R
Sta\i!... ]ncotro v[ duce\i, boieri, f[r-a mea =tire?Ce-i ast[-adun[tur[? Ce-i ast[ preg[tireDe prânz =i de be\ie aici ]n casa mea?
L{PU+NEANU
(râzând)
Ha, ha! Iaca nebunul Ciub[r.
57
HARNOV
Popa-Belea.
CIUB{R
Dar!... eu sunt!... Ciub[r-Vod[, n[scut din fiu ]n tat[Cu tron pe cap, cu stem[ sub mine a=ezat[!Eu, care-n strun[ dreapt[ prin +tefan m[ pogorDin Cesar, =ti\i, al lumii st[pân, ]nving[tor.Cum dar, stolnice Petre, cum dar tu, L[pu=nene,Te r[\oie=ti la soare fudul cu-a mele pene?Mult ai s[ stai tu ]nc[ pe tronu-mi str[mo=esc?Destul acum, ajung[-\i c[, z[u, te-afurisesc!Ie=i din palat!... Aice eu singur, eu am dreptulS[ stau dârzoi cu capul, s[ stau umflat cu pieptul+i ca o moa=te sfânt[ s[ fiu de to\i sl[vit.D[-mi tronul c[ m[ mânii...
HARNOV
(râzând)Nebunu-i mucalit.
L{PU+NEANU
Ba, decât s[ te mânii m[ria-ta, Ciubere,Mai bine mergi ]n sal[ ca s[ te pui pe bere,S[ te m[sori cu... Despot.
CIUB{R
(]nveselit)Sub mas[-l voi l[sa!
(Se ]ntoarce spre fund =i pleac[ strigând:)Loc, loc!... feri\i, c[ trece Ciub[r =i urma sa!(Cortina cade, ]n vreme ce to\i se ]ndreapt[ spre fund.)
58
ACTUL II
Salon ]n casa lui Mo\oc — u=[ ]n fund, u=[ ]n stânga, u=[ ]n dreapta.Fereastr[ ]n dreapta. O mas[ lung[ ]n stânga, planul I, cu jil\uri]mprejur. O icoan[ ]n peretele din fund, cu lamp[ aprins[.
S C E N A I
DESPOT
C[l[ul, L[pu=neanul, la masa lui domneasc[,Gr[indu-mi cu blânde\[, a vrut s[ m-otr[veasc[.Dar!... am sim\it amarul ucig[tor ]n teas...Vr[jma=a lui cercare zadarnic[-a r[mas,C[ci port eu totdeauna un balsam din MoravaCe nimice=te moartea desotr[vind otrava.*Iat[-l! (Arat[ un =ip.) O! rou[ scump[ din plaiuri
]ngere=ti,*Esen\[-ap[r[toare a vie\ii omene=ti!*Dator ]\i sunt cu via\a, dar mult mai mult datoare*|i-a fi a mea gândire ]n zi r[zbun[toare!
(St[ pu\in pe gânduri.)C[l[ul prepuielnic hr[ne=te-un cuget r[u,+i el a s[ m[ piard[ de nu l-oi pierde eu.R[bdare!... to\i boierii de r[zvr[tire-s gata.Mo\oc, pre cât ]mi pare, vrea s[-=i m[rite fataCu mine, ca prin mine, de el pe tron urcat,S-ajung[ socru mare de ginere-ntronat.*O! de-ar vroi norocul curând s[-=i schimbe pasul!*Când el vroie=te, anii nu-aduc ce-aduce ceasul.*A= fi pe tron, eu Despot, nal\at =i fericit,*A= fi... o! vis feeric! cu Ana ]nso\it,
59
*Cu Ana, dulce floare c[zut-aici din stele*S[ fie floarea vie\ii =i a coronei mele!...Dar ce-a zice Carmina de care sunt iubit?...A!... ea-i frumoas[, jun[, =i Laski-mb[trânit.Curând s-a stinge focul =i apriga-i durereG[sind ]ntr-un alt Despot o nou[ mângâiere...
(Se primbl[ agitat.)
Amorul pentru Ana =i glorie m-aprind...A c[rie dulci mreje mai tare m[ cuprind?...Ah! tronul, tronul, tronul!... la el de-a drept m-oi duceChiar de-a fi pân’ la dânsul s[ calc pe sfânta cruce!
(Se stinge candela icoanei.)
Ce! candela icoanei s-a stins ]n untdelemn!...De-a= fi din ast[ \ar[, a= crede c[-i r[u semn,Dar omul de-o natur[ ]nalt[ =i viteaz[Iubit de ceruri este =i cerul ]l p[streaz[.
S C E N A I I
DESPOT, MO|OC
MO|OC
(venind din stânga)
Ce faci, iubite oaspe, =i cum te mai g[se=tiSub sarcina de daruri a dragostei domne=ti?De când ai fost la Curte poftit la osp[tareL-ai fermecat pe Vod[.
DESPOT
O crezi?
60
MO|OC
A=a se pare,C[ci nu e zi lasat[ de bunul Dumnezeu}n care s[ nu-\i deie dovezi de placul s[u.Alalt[ieri priimit-ai o sabie turceasc[,Ieri un caftan =i ast[zi o iap[ ar[peasc[.
DESPOT
+tiu, iapa de la Tunis pe care nici un bravA-nc[leca nu poate?
MO|OC
Haramu-i cu narav.Pe to\i mereu trânte=te =i, f[r[ de sfial[,I-a tras lui ]nsu=i Vod[ o sfânt[ de trânteal[.
(La fereastr[.)
Ian cat[ prin ograd[ cum se fr[mânt[-n loc!S[ juri c-a fost hr[nit[ de zmei numai cu foc.
DESPOT
M[ duc s-o-ncerc.
MO|OC
Mai bine o las[ c[-i n[tâng[.De nu \i-ar frânge capul...
DESPOT
N-am team[ s[ mi-l frâng[.Deprinsu-m-am cu caii spanioli =i ar[pe=tiCe sub a lor copite au aripi vulture=ti.+-apoi... ceva ]mi spune cu-o tainic[ =optireC[ moartea respecteaz[ pe omul cu menire.
61
MO|OC
Dar dac[ tu n-ai team[, eu am, c[ci m[-ngrijescDe mâna l[pu=nean[ cu dar... prietenesc.Cunosc[tor de oameni sunt eu la b[trâne\e.Tu ai, iubite oaspe, apuc[turi m[re\e.Boierii te admir[; poporu-ademenitDeasupra lui te vede ca pe un domn iubit.
DESPOT
Domn!...
MO|OC
+i de ce nu, Despot?... Un om de nalt[ fireUnit cu mine poate s-ating[-orice m[rire.
DESPOT
Dar L[pu=neanul?...
MO|OC
Steaua-i ]n cer s-a stins de mult.
DESPOT
(]n parte)
M[ cearc[...
MO|OC
(observându-l, ]n parte)
Priceput-au?
DESPOT
(asemene)
S[-l cred?
62
MO|OC
(asemene)
Dar!...
DESPOT
(asemene)
S[-l ascult?(Se apropie de Mo\oc cu o sfial[ simulat[.)
A= vrea... =i n-am curajul de-a te-n\elege bine.
MO|OC
}n mine ai credin\[?...
DESPOT
(cu supunere)
F[ ce-i vroi cu mine...(Arunc[ ochii pe fereastr[.)
Dar uli\a =i curtea sunt pline de norod...S[ vaz[ de-s mai tare decât un voievod.M[ duc... vii jos ]n curte? (Iese prin fund.)
MO|OC
Vin, dar; f[ ]nainte...Strune=te bine gura iepei =i fii cu minte.
MO|OC
(singur)
Despot e la p[rere zburdalnic =i u=or,Dar are minte coapt[ =i ochi p[trunz[tor,+i inim[-ndr[znea\[, =i-nv[\[tur[ mult[.Pe mine m[ respect[, de mine el ascult[...
63
A=a domn ne convine, a=a ginere vreu.Domnind, el va fi bra\ul, iar capul voi fi eu!
(Iese prin fund.)
S C E N A I I I
ANA, MAICA FEVRONIA (intr[ prin stânga)
MAICA
+i Vod[ a fost vesel, zici tu, ca niciodat[?
ANA
Dar!... cât a \inut masa, cu fruntea-nseninat[M[ria sa pe Despot zâmbind l-a ascultat...Era cu Vod[-n fa\[ la mas[ a=ezat,Pl[cut, iste\ la vorb[, purtând m[rirea-n sineSub haina spanioleasc[ ce-l prinde-atât de bine!}ncât, z[u, de m-ai crede, maicu\[, ]ntre noi,Adev[ratul Vod[ p[rea dintre-amândoiEl, Despot!... Lâng[ dânsul, la spate, ]n picioareSta Toma, vel-paharnic, \inând dou[ ulcioareDin care-i dregea singur vin dulce ]n pahar,F[când turce=ti talâmuri, cât poate un bulgar.
MAICA
Dar spune-mi: Doamna, Doamna era =i ea voioas[?
ANA
Voioas[, fericit[, la fa\[ luminoas[,C[ci ea vedea pe Vod[ prin Despot fermecat+i pe-al ei v[r, pe Despot, de lume admirat.
64
MAICA
(zâmbind)De lume =i... de tine?
ANA
(exaltându-se) +i cum s[ nu-l admire?
El ne-a f[cut de via\a-i o lung[ povestire,O halima ]ntreag[ =i plin[ de minuniCa cele de pe timpul vitejilor str[buni.Ne-a spus a sale lupte =i trecerile salePrin câmpuri sângeroase, prin cur\i imperiale,Când simplu om de oaste, când prin\ adev[rat,Recunoscut de Carol, augustul ]mp[rat.*Ne-a spus cum el, viteazul, a r[sipit ]ndat[*Cu cavalerii negri a frâncilor armat[*La Renti, Valenciena, Hezdin =i Teruan*Sub contele de Schwarzburg, vestitul c[pitan;*+i ce-a vorbit cu-a lumii puternic[ treime,*Regi, filosofi =i Pap[... =i altele-o mul\ime.Apoi ne-a spus de \[rmuri sc[ldate-n aer caldCe sunt cu drag ]ncinse de-o mare de smarald+i au fructe de aur, =i zile-n veci frumoase,+i nop\i de ]ncântare ca ziua luminoase.Ah! ce s[-\i zic, maicu\[?... Mesenii ]ncânta\iR[mas-au, ascultându-l, fl[mânzi =i ]nseta\i,Atât era de vie =i de atr[g[toareVorbirea lui!
MAICA
Nepoat[, a= pune o prinsoareC[ dintre to\i mesenii cel mai cu drag r[pitAi fost tu, Anicu\a.
65
ANA
(uimit[)
Eu?
MAICA
Tu... vezi? te-ai ro=it...Ascult[-m[, copil[: Tu e=ti o dulce floareCe n-a v[zut sub ceruri decât zile cu soare+i nici m[car viseaz[ de zilele cu noriAmare, furtunoase, cumplite pentru flori.Alin[, ]nfrâneaz[ a ta ]nchipuire,C-ades ne r[t[ce=te a inimii pornire+i când, din fermecare cerc[m s[ revenim,}n bra\ele durerii cuprinse ne g[sim.Nu zic c[ Despot este om r[u... Doamne fere=te!El e cre=tin, se-nchin[, pe Dumnezeu sl[ve=te+i mie totdeauna mâna-mi s[rut[, dar,Ca s[ nu-\i fie lips[ dumnezeiescul har,Gânde=te, copili\[ cu blând[ inimioar[,C[ pas[rea ce cânt[ e pas[re ce zboar[.Str[in e Despot...
ANA
(repede)
Despot?... ah! maic[, nu-i str[in.E v[r cu Doamna noastr[, e conte palatin,E cavaler de aur, e prin\ de la Elada,Distins de Papa-n Roma, de Carol ]n Grenada+i de al meu p[rinte, iubit... ]ntr-un cuvânt,El e oaspele nostru =-un oaspe... =tii c[-i sfânt.
66
MAICA
Sfânt, sfânt, nu totdeauna. (}n parte.) Curat[ nebunie,Cu fat[ mare-n cas[ asemene-ospe\ie.(Tare.) Ah! scump[ nepo\ic[, tu faci un vis frumos,Dar visul...
(Zgomot de glasuri ]n curte.)
ANA
(alergând la fereastr[)
Ce s-aude? ce zgomot?
MAICA
Unde?
ANA
Jos.Prive=te ici ]n curte.
MAICA
(apropiindu-se de Ana)
Ce?
ANA
O mul\ime mareSe uit[-n fund spre poart[ cu spaim[ =i mirare.
MAICA
Ce-i oare?... Vai de mine!... o fi iar vreun bunt?
ANA
Ba nu; ]n dep[rtare nu vezi lucind un punt?El vine =i tot cre=te... dar e un om c[lare...
67
Ce v[d?... e ]nsu=i Despot!... Ah! Doamne, sare, sareChiar peste zidul cur\ii!...
MAICA
(speriat[)S[rmanul!... s-a zdrobit?
ANA
(vesel[)Ba nicidecum.
MAICA
Nu?ANA
Iat[-l... ]n loc el au opritFugarul alb de spume =i, vesel, cu mândrie,Se-nchin[-n dreapta,-n stânga, la to\i zâmbind, =i... mie!Ah! pare c[-i un rege!
MAICA
Fugi, drag[, din fere=ti.Nu st[ o fat[ mare ]n ochii b[rb[te=ti.
(Glasuri zgomotoase afar[.)
GLASURI
Ura! — Tr[iasc[ Despot! — Frumos viteaz el este!— S[ juri c[-i Sfântul Gheorghi!— Chiar zmeul
din poveste!
DESPOT
(sub fere=ti, ]n curte.)Na, oameni buni! Voi ast[zi s[ be\i ]n cinstea mea,+i-n s[n[tatea Doamnei s[ be\i!
68
GLASURI
Vom bea, vom bea,Ura!
MAICA
Fugi din fereast[, fugi... Despot intr[-n cas[.Hai ]n camara noastr[.
ANA
Ba, vin[ lâng[ mas[.(Merg de se pun pe jil\uri lâng[ mesu\a din dreapta)
S C E N A I V
ANA, MAICA FEVRONIA, DESPOT (intr[ prin fund)
DESPOT
(râzând)Ce vesel a fi Vod[ când teaf[r m-a vedea!A! dona Ana! (Se-nchin[ Anei.) Maic[...
(S[rut[ mâna Fevroniei.)
ANA
(]n parte)Cum bate-inima mea!
MAICA
De ce-i atâta lume ]n curte adunat[?
DESPOT
Ca s[ m[ vad[-n lupt[ cu-o fiar[ blestemat[,
69
O iap[ tunisian[ ce-n fug[ pân-acumA dus pe ceea lume vro zece oameni.
ANA
Cum?+-ai ]ndr[znit?...
DESPOT
Mai bine era s-ar[t sfial[Decât s[ vad[ lumea c[-s om cu ]ndr[zneal[?+-apoi... cum de n-ar trece prin foc chiar cei frico=iCând sunt cu-nduio=ire privi\i de ochi frumo=i?+i cum, prin ce cuvinte a= spune a mea fal[V[zându-te prezent[ la lupta-mi triumfal[Atunci când mii de oameni st[teau cu ochi deschisS[ m[ priveasc[-n curte ucis de-un cal?
ANA
(]nfiorat[)
Ucis!
MAICA
Fere=te, Doamne sfinte!
DESPOT
}n Spania, se spuneC[ Linda Raia, fiica lui Boabdil, minuneAscuns[ ]n Alhambra, la lume s-ar[taO dat[ pe an numai, =-atunci soarele staPe cer ca s-o admire, uitând de a lui cale,+i mii de flori frumoase ie=eau pe-a Veg[i vale,+i inimile-n sânuri ca ele ]nfloreau.
70
+i maurii ]n lupte sub ochii s[i mureauCrezând c[ merg ]n raiul lui Mahomed, ferice...
(Apropiindu-se de Ana.)
O alt[ Lind[ Rai[, de la fere=ti, de aiceS-au ar[tat azi mie, =-atunci când te-am z[rit,M[ jur pe-ast[ icoan[, chiar rege m-am sim\it.
MAICA
(cu spaim[)
Dar candela e stins[!... Vai! candela e stins[!Semn r[u!... nenorocire!... de groaz[ sunt cuprins[.
(Merge la icoan[, ia candela =i iese ]n stânga.)
S C E N A V
ANA, DESPOT
ANA
(]ngrijat[)
Semn r[u?
DESPOT
Ce-mi pas[ mie!... O candel[ s-a stins,Dar alta mai cereasc[ ]n mine s-a aprins,Ce lumineaz[ tainic o ginga=[ icoan[.
ANA
(zâmbind)
Icoana unei sfinte?
71
DESPOT
Dar.
ANA
Care?
DESPOT
Sfânta Ana.
ANA
Patrona mea sl[vit[?
DESPOT
+i zeitatea meaCe m[ conduce-n lume precum ]i conduceaLuceaf[rul pe magii din r[s[rit =i care,Ca s[ ajung la dânsa, m[-ndeamn[ a fi mare.
(Ana voie=te a se retrage.)
DESPOT
(oprind-o)O! dona Ana, las[ pe-un biet nenorocitS-apropie altarul de care-i desp[r\it+i tremurând s[-\i zic[: angelic[ madon[,C[ci nu pot a depune pe frunte-\i o coron[!
ANA
(râzând)Cum? o coron[ mie?
DESPOT
Dar, suflet ]ngeresc!E=ti visul fericirii mele.
72
ANA
Eu?
DESPOT
Te iubesc!
ANA
(vesel[, ]n parte)
El! Despot m[ iube=te!
DESPOT
Ieu martur Provedin\aCare-mi cunoa=te gândul =i-mi vede con=tiin\a.Iubesc ]n tine cerul =i naltulCreator,}n tine iubesc lumea, prezent =i viitor,}n tine am credin\[, ]n tine ]mi pun traiul.El f[r de tine-i iadul... Ah! dar cu tine-i raiul!
(}ngenuncheaz[.)
ANA
(]n parte)
O! Doamne, ]mi pierd mintea... Ce-aud? Ce-am auzit?
DESPOT
An[,-un cuvânt...
ANA
Ah! Despot, mi-e sufletul uimit,Mi-e mintea tulburat[... }n casa p[rinteasc[N-a ]ndr[znit nici unul mie-astfel s[-mi gr[iasc[.Cum... m[ iube=ti pe mine?
73
DESPOT
Dar!... te iubesc pierdut,Mai mult =i decât \ara ]n care m-am n[scut,Mai mult =i decât tronul!
ANA
(cu glas solemn)
Despot, aste cuvinteLe-aude cerul!...
DESPOT
(apucând-o de mân[)
An[, prin mii de jur[minteM[ leg eu c[tre tine...
(Mo\oc apare ]n fund.)
S C E N A V I
ANA, DESPOT, MO|OC
MO|OC
(simulând indignarea)
De când pe-acest p[mântTr[darea neagr[ calc[ =i spurc[ pragul sfântAl ospe\iei?
ANA
(speriat[, ]n parte)
Doamne!
74
MO|OC
Ce?... nici o respectareNu mai exist[-n lume?... =i oarba desfrânareR[pe=te azi copiii sub ochii p[rinte=ti!(Anei.) Cum de-ai uitat, s[rman[ nebun[, cine e=ti?Cum de-ai uitat de muma ce te-a n[scut, copil[Lipsit[ de ru=ine?...
ANA
Iertare!... fie-\i mil[!
MO|OC
Cum de-ai uitat de mine?
ANA
(desperat[, cade-n genunchi) Ah! tat[, ]l iubesc!
DESPOT
Nu ne-osândi, Mo\oace, cu glasu-\i p[rintesc.Iubirea e un ]nger ce-n cas[ când p[=e=te+i pragul =i c[minul cu pasul lui sfin\e=te.Iubesc pe a ta fiic[ =i de so\ie-o vreu.Priime=te-m[ ]n bra\e ca pe copilul t[u.
MO|OC
(vesel, ]n parte)
Al meu e Despot!... planu-mi ie zbor acum mai tare.
DESPOT
(rug[tor)
Mo\oace...
75
ANA
Tat[...
MO|OC
(dup[ o pauz[)
Fie!... =i binecuvântare,Copiii mei.
ANA
(aruncându-se ]n bra\ele t[tâni-s[u)
Ah! tat[!
MO|OC
(s[rutând-o)
Trai bun =i cu noroc.
DESPOT
(]n parte)
E scar[ de-n[l\are un socru ca Mo\oc.
MO|OC
(Anei)
Acum mergi de te roag[, copila mea, ]n paceLa Cel-de-Sus ce toate le face =i desface.
DESPOT
Când te-i ruga, iubito, la sfântul Dumnezeu...
ANA
(cu dragoste)
Gândi-voi tot la tine.
76
MO|OC
(]n parte)
A! Despot e al meu!
S C E N A V I I
MO|OC, DESPOT
MO|OC
Acum suntem noi singuri!... s[ ne privim ]n fa\[.Norocul, =tii, atârn[ de la un fir de a\[Slab omului nemernic, bun celui iscusit+i tare ca odgonul pentru cel hot[rât.Despot! a sosit timpul ca s[ cerc[m noroculNoi doi!... cu sume\ie ]n vânt s-aprindem focul.Te uit[ drept ]n ochii-mi =i-mi spune: E=ti b[rbat}n stare s[-nfrun\i moartea cu gând nestr[mutat?E=ti om ]n stare-a merge de-a drept c[tre m[rirePe margini de pr[p[stii c[lcând f[r-o\erire?
DESPOT
Sunt!... tron sau moarte!... Iat[ deviza ce-am ]nscris}n falnicul meu suflet, ]n pieptul meu decis.Venit-am ]n Moldova cu gândul =i cu planulDin scaunul domniei s-alung pe L[pu=neanul+i de pe ai s[i umeri hlamida s[ smuncesc.Sunt gata!
MO|OC
Gata?
77
DESPOT
Gata s[ mor sau s[ domnesc.
MO|OC
Bine... Acuma, Despot, m[ las[... timpul trece...De-a \[rii boierime cei mai frunta=i, vro zece,Aici au s[ s-adune spre a ne concerta.
(}l conduce pân[ la u=a din dreapta =i-i d[ mâna.)
Dea Domnul s[-\i pot zice curând: M[ria-ta!
MO|OC
(singur)
Mo\oace, vâlva lumii e râu cu nalte maluri...Faci bine, nu faci bine s[ te azvârli ]n valuri?+i oare c[zând tronul pe mâna lui Despot,Nu ar c[dea =i \ara cu-ai s[i boieri, cu tot?
(St[ pe gânduri.)
Oricare ]n[l\ime sub cer se pr[bu=e=te,Tot surp[ =i doboar[ ce-n cale-i ]ntâlne=te...Gânde=te-te, Mo\oace... (Hot[rât.) A! fie cum a fi.Nu are parte cine nu =tie-a se jertfi.
(U=ile din fund se deschid.)
Dar vin boierii... Iat[-i!... La lucru-acum, Mo\oace.
S C E N A V I I I
MO|OC, TOM+A, HARNOV, SPANCIOC, STROICI,TOROIPAN (=i al\i cinci boieri intr[ prin fund, dau mâna
cu Mo\oc =i merg de se a=eaz[ ]mprejurul mesei; Tom=a ]ncap[tul din stânga, Mo\oc ]n cap[tul din dreapta)
78
MO|OC
Poftim, boieri, prieteni! poftim, veni\i ]ncoace+i v-a=eza\i pe jil\uri ca sfetnici ]n\elep\i,Precât viteji la lupte, pre-atât la cuget drep\i.
STROICI
Dar unde-i Despot, tovar[=ul seme\Ce a mirat ora=ul ca neao= c[l[re\?Noi l-am v[zut c[lare pe zmeul ar[pescZburând cum zboar[ v[zul din ochiul omenesc,+i sub fereasta Doamnei, venit[ ca s[-l vad[,Silind s[ steie iapa =i pe genunchi s[ cad[,Apoi s[rind cu dânsa trei bu\i de Odobe=tiSub ochii cei de pardo=, sub ochii l[pu=ne=ti.
SPANCIOC
Se zice c[ ]n vreme ce gloata striga ura,De ciud[ L[pu=neanul cumplit ]=i mu=ca gura.El s-a=tepta ca Despot, sl[bind ca un mi=el,Cu iapa s-o p[\easc[ cum a p[\it-o el.
STROICI
Doar un fecior ca dânsul de zmei grij[ nu are.Voinic e din picioare, voinic =i de c[lare.
TOROIPAN
A=a-i =i precât Despot pe cal e ]ndr[zne\,E =i arma= de frunte.
HARNOV
(cu entuziasm comic)
Sume\... m[re\... iste\!
79
UN BOIER
+i e mintos.
ALTUL
+i darnic.
ALTUL
+i de ]nalt[ vi\[.
ALTUL
Stejarul bun =i trainic d[ trainic[ ml[di\[.
MO|OC
Boieri, ]mi pare bine c[ v[ aud pe rândPe Despot, al meu oaspe, cu to\ii laudând,Fiind de lumea-ntreag[ iubit, apre\uit,C[ci am o bun[ veste cu voi de-mp[rt[=it...Cu fiica mea, cu Ana, vrea Despot s[ se-nsoare.
HARNOV
(lingu=ind)Pereche minunat[!... Ea lun[ =i el soare!+i când e cununia?
MO|OC
Când? Voi sunte\i chema\iA hot[r] =i ziua =i...
TO|I
Noi?
MO|OC
Voi!... asculta\i:Ne-am plâns ]n multe rânduri de Vod[... m[celarul,
80
+i-n orice ]ntâlnire ne-am rev[rsat amarulPrin vorbe =i blestemuri ]ntocmai ca muieri.Ba L[pu=neanu-i aprig =i r[u pentru boieri,Ba L[pu=neanu-i tiran, ba-i fiar[ f[r’ de nume,Ba-i ho\, c[l[u, urgelnic, ba-i cium[ pentru lume.A=a-i?
BOIERII
A=a!
MO|OC
Ei bine, ce suntem noi aici?St[pâni pe soarta noastr[, sau robi pleca\i sub bici,Ca, f[r[ de p[sare =i f[r[ sânge-n vine,Noi s[ r[bd[m pe tronul acestei \[ri, pe cine?Pe-un tiran, un f[\arnic, o cium[, un viclean,Un du=man al Moldovii, un ho\, un L[pu=nean?R[spunde\i: se cuvine ca noi s[ fim o turm[+i el cu ghioaga-n mân[ de noi s[ râd[-n urm[?
BOIERII
Nu, nu!
MO|OC
Ce dar s[ facem?
STROICI
Din tron s[-l r[sturn[m!
MO|OC
Jura\i pe cea icoan[ c[ vre\i?...
81
BOIERII
(se scoal[ =i ]ntind mâinile spre icoan[) Jur[m, jur[m!
MO|OC
Jura\i, boieri, c[-n ceasul când eu v-oi da de =tire,Voi ]\i s[ri la goan[ cu to\i ]ntr-o unire?
BOIERII
Jur[m!
MO|OC
(c[tre cer) Atotputernic! Tu, Doamne, sfânt, sfânt, sfânt!
Priime=te la altaru-\i al nostru jur[mânt.+i pentru-al \[rii bine din cer ne lumineaz[+i inimile noastre acum le-mb[rb[teaz[!
BOIERII
Amin!(Se pun iar pe jil\urile lor.)
SPANCIOC
Amin, dar!... ]ns[ ]ntreb iar pe Mo\oc:Dând jos pe L[pu=neanul urc[m pe cine-n loc?
MO|OC
Pe-un om viteaz =i darnic, de vi\[ str[lucit[,Arma=, c[l[re\ ager, cu minte iscusit[,Precum a\i spus-o ]nsu=i... Pe-un om ce-au ]nv[\atDe la-mp[ra\ii lumii a fi chiar ]mp[rat;Pe-un om ce are dreptul la tron ca s[ aspire+i prin iubirea noastr[ =i prin a lui rudire.
82
SPANCIOC
Dar unde-i?(Mo\oc se duce la u=a din dreapta, o deschide =i aduce pe Despot.)
S C E N A I X
Cei dinainte, DESPOT
MO|OC
Iat[-l!
BOIERII
(sculându-se) Despot?
MO|OC
Despot!(Tom=a se ridic[ indignat, r[sturnând jil\ul s[u.)
TOM+A
Un bizantin!Un grec!... Ce! oare-n \ar[ nu cre=te decât spin?Ce! tot p[mântul nostru e ]n a=a sterpire,+i neamul nostru ager e ]n a=a-njosireCât pe mo=ia noastr[ s[ nu g[sim un pom+i pentru tronul \[rii s[ nu g[sim un om!Unde-am ajuns, o! Doamne? Ce \i-am gre=it noi \ieCa un boier de-ai \[rii, un moldovan s[ vieC-un zvânturat de mân[, s[ ni-l arunce-aiciCa domn, cum se arunc[ pomana la calici!Ru=ine, f[rdelege, batjocur[, tr[dare!
83
MO|OC
Min\i, Tom=o!
TOM+A
O! Mo\oace, m[ jur: p[catul mareC[ n-ai intrat, b[trâne, de viu chiar ]n mormântC-un ceas mai ]nainte de-a zice-acest cuvânt!Vrei greci tu la domnie?... deci sufletu-\i r[spund[De r[ul care-n \ar[ prin greci a s[ p[trund[?
MO|OC
(st[pânindu-se)
Tu aiure=ti, s[rmane... Eu nu-s hain, nebun,Când vi-l aduc pe Despot =i domn eu vi-l propun.Mi-e inima amar[ precum ]\i e =i \ieDe a vedea Moldova un cuib de anarhie}n care tot smintitul se crede-un om pr[datCând vede tronul \[rii de altul ocupat.Mi-e inima atins[ de-a mor\ii grea lovireDe a vedea Moldova un câmp de j[fuirePe care to\i alearg[ turba\i, neodihni\i,Ca s[ ajung[ tronul din care-s ]mbrânci\i.Au ochi ca s[ nu vad[, urechi s[ nu aud[,C[ci inima lor stearp[ cu cârti\a e rud[,+i to\i vecinii, du=mani acestei mândre \[ri,G[tesc a ei c[dere prin chiar ai s[i boieri,Hr[nind ]n al lor suflet o poft[ de domnieCe-aduce lor piere =i \[rii calicie.Destul!... vreu pace-n \ar[ domnind sub cer senin,+i iat[ de ce, Tom=o, propun un domn str[in.
84
TOM+A
Cuvântul t[u, Mo\oace, mai r[u te osânde=te,El laud[ str[inul =i neamul t[u hule=te!
(Despot se ]nainteaz[ cu mult[ demnitate.)
DESPOT
(grav)Viteze Tom=a!... Despot, de tine-aici respins,Respect[ tulburarea din sufletu-\i aprins,+i-n tine el admir[ virtutea str[mo=easc[Ce vrea corona \[rii pe-o frunte româneasc[Dar dac[ prin mânie acum n-ai fi orbit,De-ai fi, cum se cuvine, cu gândul lini=tit,Ai ]n\elege, Tom=a, c[ na=tere =i numeSunt jocuri de-ale soartei care domne=te-n lume.Nu, Tom=a, nu e locul ce face pe-un b[rbatStr[in sau fiiu al \[rii, om r[u sau l[udat,C[ci omul mare-n suflet, mo=nean, str[in el fie,}n suflet poart[ lumea ]ntreag[ drept mo=ie!Nu, Tom=a, nu-i cu dreptul de-a zice c[-i str[inAcel care dore=te la to\i noroc deplin+i care pentru \ara ce l-a priimit cu bineE gata s[ jertfeasc[ tot sângele din sine.Str[in este acela crunt, orb, nelegiuit,Ce-nfinge-n rana \[rii cu\itul otr[vit!Str[in este acela ce, orice nume poart[,Nu-i pas[ de-a lui \ar[ chiar de-ar vedea-o moart[!Nu dar eu, v[r cu Doamna, str[in aice sunt,Ci L[pu=neanul, du=man acestui drag p[mânt!
HARNOV
Jos L[pu=neanul!
85
STROICI
Moarte hainului!
TOROIPAN
Sfâr=easc[+i via\a-i =i domnia!
HARNOV
+i Despot s[ tr[iasc[!
BOIERII
(afar[ de Tom=a)Dar, dar!
TOM+A
(c[tre cer) Sunt orbi, o! Doamne, din cer nu-i asculta!
DESPOT
Boieri, recuno=tin\a...
TOM+A
Recuno=tin\a ta?Pe cine vrei s[-ntuneci?... Cum noi s-avem credin\[}n vorbele-\i viclene =-a ta recuno=tin\[Când tu, chiar v[r cu Doamna, fa\arnic ca un ho\,Vrei s[ r[storni din culme pe ea =i pe-al ei so\?A! =erpe, vrei s[ luneci sub mantia domneasc[?}n l[turi!
DESPOT
L[pu=neanul a vrut s[ m-otr[veasc[!}n cupa lui perfid[ eu moartea am b[ut
86
+i, f[r-a mea ispit[, de mult a= fi pierdut.El vrea a mea pieire?... deci ghear[ pentru ghear[!El zice: piar[ Despot!...! eu, L[pu=neanul piar[!
MO|OC
Se va-mplini cuvântu-\i, poporul e cu noi.
TOM+A
Cu voi poporul?... fie!... eu nu mai sunt cu voi!M[ duc, v[ las orbirii, las \ara-n seama voastr[.S[ da\i seama de dânsa!
(Trece m[re\ pe dinaintea boierilor=i se ]ndreapt[ spre u=a din fund.)
DESPOT
E=ti dar ]n contra noastr[?Boieri, Tom=a ne las[... El are-ntru nimicLui Vod[ s[ ne vând[.
TOM+A
(cu dispre\)
Pribeag cu suflet mic!...Românul vie\uie=te =i moare, când se jur[,Cu arma alb[-n mân[, nu cu tr[darea-n gur[.}nva\[ de la dân=ii a fi român de po\i.Boieri! gândi\i la muma ce v-a n[scut pe to\i!
(Iese. Boierii r[mân pe gânduri.
Despot =i Mo\oc gr[iesc ]ncet deoparte.)
87
S C E N A X
TO|I, afar[ de TOM+A
SPANCIOC
E aspru cu noi Tom=a.
HARNOV
L[sa\i-l ca s[ fie.Avea g[rg[uni poate de domn, cine mai =tie?
SPANCIOC
Eu =tiu... te-n=eli... Nu, Tom=a, român dintre str[buni,E om ]n toat[ mintea, ferit de g[rg[uni.El nu vrea domn pe Despot pentru c[-i grec, dar oareS[ n-aib[ el dreptate, de \ar[ când ]l doare?Str[bunii, du=i de timpuri prin feluri de nevoi,Aveau o zic[toare venit[ pân’ la noi:“S[ te fere=ti, române, de cui str[in ]n cas[.”Pe mine ast[ vorb[ ]n pace nu m[ las[,Boieri, =i eu ca Tom=a ]ncep a sta pe gând.
HARNOV
+tii c[... mai c[... ]mi vine... fire=te judecând...M[-ntreb =i eu acuma...
MO|OC
Ce?
HARNOV
Dac[ e prielnic,De=i-am jurat... s-alegem un grec?...
88
MO|OC
Om =ov[ielnic!Când omul are cuget, cuvântu-i e cuvânt,+i fapta-i =i cuvântul deopotriv[ sânt.
HARNOV
A=a-i, dar voi ce zice\i, boieri?
UN BOIER
+tim noi?
MO|OC
Ru=ine!(Despot vine ]n fa\a boierilor.)
DESPOT
Boierii stau pe gânduri, nedumeri\i?... Prea bine.Deci fac[-se lumina ]n ochii tuturor+i spuie to\i de-a rândul cu glas deschis ce vor?Eu, f[r[ ame\eal[ de visuri de-n[l\are,Vreu gloria Moldovii, =i-a ei neatârnare! Mai mult!...Vreu s[ rump jugul cumplit =i ru=inosCe-apas[ omenirea ]n fiii lui Hristos!Mai mult!... Vreu românimea-nainte merg[toare}n sfânta cruciad[ lui Christ liber[toare,Ca nime-n cursul lumii, nici crai, nici ]mp[ratDe soart[-i s[ dispuie cu dreptul uzurpat.Aceast[ sentinel[ la r[s[rit, cu fal[,Are-o menire mare =i providen\ial[,E zidul ce opre=te potopul fanatic...C[zut acum e zidul, eu vreu ca s[-l ridic!
(O pauz[. Boierii ]ncep a se aprinde.)
89
STROICI
(entuziast)Dar, dar!
DESPOT
O cruciad[ l-apus se preg[te=te}n contra semilunii lui Mohamed, ce cre=teCa meteor de moarte pe cerul cre=tinesc.Doi ]mp[ra\i =i Papa, vicari dumnezeiesc,Filip, Ferdinand, Pavel, cu fulgerii ]n mân[Stau gata s[ detune ]n hidra cea p[gân[,+i tristele victime din tristul r[s[ritA=teapt[-acea minune a lan\ului zdrobit.Sublim[ ]ncercare! m[rea\[ f[ptuireCe-nal\[ omenirea pân’ la dumnezeire!...Cui se cuvine fala de-a fi ]ncep[torDe nu acestui ager, marinimos poporCe,-mp[rt[=ind cu +tefan =i inima =i gândul,Au ]ngrozit Osmanul ani patruzeci de-a rândul?...Iat[ ce vreu eu, Despot, str[inul... ]ns[ voiCe vre\i?
STROICI
Vrem domn pe tine ]n pace =i r[zboi.}n ochii mei deschis-ai o zare nou[, larg[...Tot sufletul spre dânsa cu tine vrea s[ mearg[.
SPANCIOC
Despot!... de \i-a fi faptul ca rostul... s[ tr[ie=ti!Fii domn!... ]n \ara noastr[ pe +tefan s-aminte=ti.
HARNOV
Tr[iasc[ Despot-Vod[!
90
MO|OC
T[cere, cump[tare,Urechea l[pu=nean[ aude-n dep[rtare.Boieri, noaptea se-ntinde =i timpu-i priincios.Hai s-a\â\[m r[scoala ]n breslele de jos+i mâini, ]n zori de ziu[, s[ vad[ mândrul soare}n brânci pe L[pu=neanul, pe Despot ]n splendoare!
BOIERII
Hai!
SPANCIOC
(se apropie de Despot =i-i d[ mâna)
S[ fii român verde!
DESPOT
Român m-oi ar[ta.
STROICI
(dând mâna cu Despot)
Despot, noroc!
MO|OC
(asemene)
Unire!
HARNOV
(]nchinându-se plecat)
Mul\i ani, m[ria-ta!(Ceilal\i boieri se-nchin[ =i ies cu to\ii prin fund.)
91
DESPOT
(singur)
E vis?... sunt Domn, eu Despot? Din mic iat[-m[-s mare!
Boierii, capi ai \[rii, cu-o nobil[ mi=careMi-au dat fr[\e=te mâna, voio=i m-au aclamat...Un singur numai, Tom=a, din to\i cel mai b[rbat...El mi-a jurat o ur[ cumplit[, nemp[cat[,El chiar... m[ va ucide când va putea, vreodat[...Un glas de presim\ire mi-o spune-n tain[... darPrudent e s[ la=i via\a vr[jma=ului barbar?R[bdare!... a mea spad[ o voi plânta-o-ntr-]nsul,+i dac[ moldovenii vor fi n[tângi ca dânsul,Voi =ti eu din lei aprigi a-i face mielu=ori.
S C E N A X I
DESPOT, TOMA CALABAICANUL, ANA, MO|OC,MAICA FEVRONIA, SEIMENI
TOMA
(la u=a din fund)
Pe dânsul, copii!(Seimenii se arunc[ pe Despot de-l prind.)
DESPOT
(surprins)
Ce e?
92
TOMA
(amenin\ând pe Despot cu pumnarul)
S[ nu te mi=ti c[ mori!
DESPOT
(zb[tându-se)
S[ri\i, prieteni, oameni!
TOMA
Taci, taci, vulpe viclean[.
ANA
(intr[ speriat[ din stânga)
Despot!
MO|OC
(intr[ prin fund =i, v[zând lupta lui Despot,
se repede asupra lui Toma)
Ce-i?... ho\i!
TOMA
(respingând pe Mo\oc)
}n l[turi!... Dreptatea l[pu=nean[
L-a osândit pe Despot la moarte!
MO|OC
O! cal[u!
ANA
Ce-aud?... Ah! Despot!...
93
DESPOT
(lâng[ u=a din fund)
An[!...
ANA
(cade le=inat[ pe jil\)
E mort norocul meu!(Mo\oc =i maica Fevronia se apropie de Ana.
Seimenii ies prin fund cu Despot.)
( C o r t i n a c a d e . )
ACTUL II
TABLOUL II
Un beci de ]nchisoare. Fereast[ cu gratii ]n stânga. U=[ ]nfund. O mas[ cu dou[ scaune ]n mijloc. Un f[nar aprins.
S C E N A I
DESPOT
(pe scaun, lâng[ mas[)
O! soart[ schimb[toare ce râzi de omenire!Nebun cine se-ncrede ]n tine cu orbire!Nebun cine se urc[ pe-al muntelui sui=,Prapastia-l a=teapt[ cu-adâncu-i pr[v[li=!...A=adar eu, s[rmanul, a soartei juc[rie,Ajuns iubit de-un ]nger, aproape de domnie,Iat[-m[-acum aice din raiul meu c[zut
94
+i din lumina lumii ]n umbr[ iar pierdut!...Sunt eu?... Sunt treaz?... ]n via\[?... =i adev[r e oare?Eu, Despot, vultur falnic, eu zac la ]nchisoare!
(Se scoal[ =i cat[ ]mprejur)Ace=ti pere\i sunt umezi, tri=ti, negri!... Ah! ei sântNu ziduri de palate, dar ziduri de mormânt!}n ele cine intr[ din ele nu mai ieseDecât pe-o racl[ neagr[ cu zilele-i culese!
(]nfiorându-se)
O! reci fiori de groaz[ prin sufletul meu trec.R[suflu-aburi de moarte... Un biet str[in, un grec,La cine pot s[ aflu o raz[ de-ndurare?La Doamna numai, ]ns[ nici o putere n-are,C[ci Vod[ L[pu=neanul de mil[-i dep[rtatCât de p[mântul negru e cerul ]nstelat.Cum?... mort ]n floarea vie\ii!... Cum? mort ca un mi=el,Ucis de L[pu=neanul, lipsit de tron... =i el!...O! nu, nu! nu se poate... cu unghiile tociteVoi sparge-aceast[ hrub[ ce-n sânul ei m[-nghite.(Se azvârle turbat peste pere\i =i-i love=te cu pumnii.)
Deschide-te, morminte!... d[-mi drumul s[-mi r[zbun.C[de\i, infame ziduri! (C[zând pe scaun.)
Ah! Doamne, sunt nebun...(Dup[ o scurt[ pauz[.)
Mizerie!... cu gândul p[trund bolta cereasc[+i bra\ul meu nu poate o piatr[ s[ urneasc[!
(}nduio=indu-se.)
*Ah! nu-i nici o sperare... Cei ce m-au cunoscut*Vor zice-a fost un Despot, a fost... ce s-a f[cut?*+i to\i m-or da uit[rii... chiar Ana... lume, lume!*Uita-va =i amorul =i jalnicul meu nume.
95
Adio planuri nalte! Adio mari sper[ri,A lumii ideale sublime aspir[ri!Adio tot: junie, lumin[, fericire...N[luc[ este omul =i via\a o clipire.
(Prive=te fereasta.)
O! Despot, te salut[ a veciniciei zori.Fii om!... Când vine moartea, te-nchin[ ei =i mori!
(St[ ab[tut, cu capul plecat pe bra\ul lui.)
S C E N A I I
DESPOT, CIUB{R-VOD{ (intr[; u=a se ]nchide dup[ el)
CIUB{R
Ei!... Despot, frate Despot, a=a-i c[ ai p[\it-o?
DESPOT
(tres[rind)
Ce-aud? Ce v[d?... Smintitul?
CIUB{R
Cu Vod[-ai ]mplinit-o?(Prive=te beciul.)
Frumos palat!... prive=te: ce stofe pe pere\i!Pe jos ce de covoare \esute cu... bure\i!Ce mobile-aurite! Ce mândre policandre!...M[rire \ie, Vod[, m[i Vod[ Alexandre,Ce bine =tii ]n curte pe oaspe\i s[ priime=ti+i pe-ale tale rude cu drag s-ad[poste=ti!
96
DESPOT
(]n parte)S[rmane Despot!... iat[ la ce-ai ajuns pe lume:S[ râd[ =i nebunii de tine cu-a lor glume!
CIUB{R
Despot!
DESPOT
Ce vrei, n[uce?
CIUB{R
N[uc e=ti tu =i prost.Tu vezi ce sunt eu ast[zi, iar nu ceea ce-am fost.Am fost odinioar[ un domn ]n str[lucireCât soarele cu mine era-n nepotrivire;Puternic ca trei Cesari, frumos ca Machedon,C[lare pe un sceptru, iar nu pe-acest baston,+i m[ loveam cu capul de nouri =i de stele,+i m[suram p[mântul cu pasurile mele!...Dar Vod[ L[pu=neanul, un ho\, un destr[mat,M-a prins =i de-a mea vâlf[ ]n drum m-a dezbr[cat.+i eu =i tu ajuns-am ca dou[ frunzi uscateDe-o pânz[ de paingen ]n aer aninate.Tot vântul mic sau mare ne clatin[ suflând...Ei! =-apoi?... Vântul bate =i câinii fug l[trând.
(Se apropie de fereast[.)
DESPOT
(]n parte, sculându-se)O! Doamne, s[ fiu oare =i eu ]n a lui stare,}n câmpul nebuniei pe-un g[rg[un c[lare?
97
Cum? visurile mele de falnic viitorS[ fi f[cut din mine un om aiuritorCa dânsul?...
CIUB{R
Frate Despot, =tii tu ce-i m[dr[guna?O fat[ ce alearg[ pe câmpi când iese luna+i merge de se scald[ ]n roua de pe floriCu gând s[ se m[rite c-un ]mp[rat ]n zori.Am prins-o ]ntr-o noapte, frumoas[, goal[, alb[,Dar ho\ul L[pu=neanul mi-a =ters-o ca pe-o salb[!...Ce-mi pas[! Scarao\chi ]i este lui n[na=Iar eu al m[dr[gunii sunt mire dragala=.
(Ia o poz[ maiestoas[.)
DESPOT
Dar bine, Ciub[r, spune-mi: Cum ai intrat aice?+i tu e=ti ca =i mine ]nchis?
CIUB{R
Eu?... Cine ziceC-a ]ndr[znit vrodat[ o mân[ de capcânM[car s[ se ating[ de-al lumilor st[pân?Nu! Am venit eu ]nsumi la tine-n pu=c[rieTrimis de L[pu=neanul s[-\i \in tov[r[=ie,Ca s[-\i gr[iesc de moarte ca un prieten bunPân’ ce-a veni cal[ul, al temni\ei t[un.
DESPOT
Cum? L[pu=neanul ]nsu=i \i-a dat ast[ solie?
CIUB{R
El!... =i-\i trimite... iat[... un dar de berb[n\ie.(Arunc[ pe mas[ ecrinul oferit de Despot Doamnei Ruxandrii.)
98
+iraguri =i paftale, s[ ai cu ce-am[giNevasta lui Satana spre a v[ ]ndr[gi.
(Se pune pe un scaun, ]n fa\[ cu Despot.)Ei!... ce mai zici tu, Despot?... A=a-i c[ via\a-i scurt[?A=a-i c[ nu pl[te=te nici cât un dram de turt[?}n faptul viu al vie\ii ne pare drumul lung,Trei pa=i de-abie =i-n cap[t picioarele ajung.Omul ca iarba!... via\a ca... iapa cea b[l\at[,Cât trece dealul mare, nu se mai vede... iat[!Eu unul cred c[ omul nerezemat de tronE mic ca =i o musc[ pe muntele Sion,Dar tu ce e=ti acuma sosit pe prag de moarte,Ce zici?
DESPOT
(]n parte) O! ce idee!... (Tare.) Eu zic c[ relei soarte
E drept s[ ne supunem când altfel nu putem.
CIUB{R
Cum asta?
DESPOT
Tu, de pild[, lipsit de diadem,S[ duci o via\[ trist[ =i plin[ de nevoie,Iar eu ]n ast[ \ar[ s[ fiu domn f[r’ de voie.
CIUB{R
Ce? tu? domn?
DESPOT
Eu, Ciubere! (Tainic.) Crezi tu c[-s destinat
99
A trece-n ceea lume taiat sau spânzurat?Te-n=eli... ai mei prieteni sunt gata ca s[ vie}n zori, =i s[ m[ duc[ de-a dreptul la domnie.
CIUB{R
Ce spui? ce spui?
DESPOT
+i martor mi-e sfântul DumnezeuC[ eu fug de putere ca de p[cat.
CIUB{R
Nu eu!
DESPOT
A=a-i fatalitatea =i n-am, vai, ce m[ face.Am s[ fiu domn, Ciubere, de-mi place, de nu-mi place.Ah! (Face un gest de desperare.)
CIUB{R
+i te plângi de asta?... E=ti un nebun, n[tâng.
DESPOT
Decât p[stor de oameni mai bine, z[u!...
CIUB{R
Te plâng!
DESPOT
Eu sunt un biet om simplu, eu n-am visuri de=arte.De grijile m[ririi doresc a fi departe.Mi-e team[ s[ fiu capul unui popor.
100
CIUB{R
Ba, z[u!Decât a fi ]n coad[ mai bine-n frunte vreu.
DESPOT
(observând pe Ciub[r care se exalteaz[ la cuvintele lui)
Nu-mi place pompa lumii, nici la a mea ivirePoporul s[ m-aclame, poporul s[ m-admire,+i o=tile s[-nchine stindarde-n fa\a mea,+i-n frunte-mi s[ luceasc[ surguciul ca o stea,+i surlele s[ cânte, =i tunul s[ detune,+i clopotele toate ]n cale-mi s[ tot sune.+-apoi, Ciubere drag[, eu am cugetul drept+i mult =i greu se bate a mea inim[-n pieptCând =tiu c[ tronul \[rii e dreapta mo=tenireA lui Ciub[r.
CIUB{R
(]mbr[\i=ând pe Despot)
Ah! frate, e=ti bun, bun peste fire.Nu eu când vine fala a= zice ba!... Nu eu!Hei! c[ci nu vrea norocul s[ fiu ]n locul t[u!
DESPOT
Ai vrea?
CIUB{R
Cum nu?
DESPOT
E lesne.
101
CIUB{R
Cum, cum, cum?
DESPOT
Foarte lesne.
CIUB{R
Dar cum?
DESPOT
Te schimb[-n Despot din cap =i pân-]n glezne.+i mâini ]n zori de ziu[ poporul adunat}n locul meu te-a duce pe tine la palat.
CIUB{R
Mâini?
DESPOT
Mâini. (}n parte.) S-a prins nebunul.
CIUB{R
(]ncântat)
Despot, m-ai scos din minte.Domn!... eu, Ciub[r!... d[-mi iute a ta ]mbr[c[minte,D[-mi p[l[ria.
DESPOT
Na-\i-o.(Ciub[r schimb[ hlamida pe mantaua lui Despot.)
102
CIUB{R
+i-n schimb, na stema mea,Dar fii cu ]ngrijire s[ nu te culci pe ea.
(Schimb[ stema pe p[l[ria lui Despot.)
DESPOT
Ce-\i pas[; mâini te-a=teapt[ o stem[-mp[r[teasc[.
CIUB{R
(vesel)
A! =tiu c[ L[pu=neanul de ciud[-o s[ plesneasc[.
DESPOT
Acum ici, lâng[ mas[, te-a=eaz[ lini=tit+i stai ca un om mare pe gânduri adâncit.
(Ciub[r se pune pe scaun.)
A=a, =i p[l[ria pe frunte \i-o apas[,Nicicum s[ te cunoasc[ cine-ar intra ]n cas[.
CIUB{R
Bine-i a=a?
DESPOT
Prea bine.
CIUB{R
Dar tu ce-ai s[ devii?
DESPOT
Eu dintre mor\i, Ciubere, m[-ntorc printre cei vii.Noroc de-acuma nou[!... cu pene-mprumutateTu zbori c[tre m[rire, eu, c[tre libertate!
103
(}mbr[cat cu hlamida =i ]ncoronat cu stema lui Ciub[r,
vine ]n fa\a scenei.)
Nebun aici intrat-am? nu =tiu, dar nebun ies.Privi\i!... din pompa lumii cu ce, vai, m-am ales?Cu-o stem[ de hârtie, cu-o cârp[ de hlamid[,Cu tot ce poate face pe oameni ca s[ râd[.Dar bun[-i r[zbunarea!... pre sfântul Dumnezeu,Voi râde mult mai tare =i eu la rândul meu!
(Iese.)
UN GLAS
(afar[)
Stai! Cine-i?...
DESPOT
(imitând glasul lui Ciub[r)
Ciub[r-Vod[.
GLASUL
Treci.(Hohote de râs afar[.)
CIUB{R
(singur)
Prost!... s[-mi lase mieTot ce-i mai scump, m[rire, putere, avu\ie,+i el s[ nu vroiasc[ a fi chiar domnitor!Nebun! (Casc[.) Dar eu cu minte... m[-nal\...
=i zbor, =i zborSus, sus pe vârful lumii ce visul ]i arat[Când omul mândru doarme cu gura lui c[scat[...
104
Pozna=[ ]ntâmplare! (Casc[.) eu domn, eu domn, eu domn!
Pe tron... m[ urc... cu fal[... =i ]ns[... cad de somn!(Adoarme cu capul pe mas[.)
ACTUL III
Salon ]n castelul lui Laski, ]n Ardeal. }n fund, u=[ mare =ilarg[ de capel[. }n dreapta, u=[ tainic[. }n stânga, u=[ mare.Al[ture cu capela, o fereast[. Panoplii =i portrete de palatinipe pere\i. O canapea ]n dreapta, planul I. O mas[ mic[ lâng[ea. Pe mas[ un ecrin cu giuvaiere.
S C E N A I
CARMINA, DESPOT (pe canape)
CARMINA
Tu e=ti, iubite Despot! te-ascult, te simt, te v[d.Tu e=ti, inima-mi spune, =i tot nu m[ ]ncred.
DESPOT
Eu sunt, eu, lâng[ tine, iubita mea Carmin[.
CARMINA
Gr[ie=te-mi, prelunge=te p[rerea mea divin[,}mi pare c[ sunt prada celui mai dulce vis.El sufletu-mi ]ngân[ =i raiul mi-a deschis.
105
DESPOT
(cuprinzând-o cu bra\ele)
Nu vezi?... a zburat visul l[sându-mi mie prada.
CARMINA
Ah! Despot, scumpe Despot, m[ cred c[-s ]n Grenada!Vorbe=te-mi tu de dânsa cu glasul t[u iubit,S[ m[ report ferice ]n gândul meu r[pitLa patria-mi cu soare, cu-amor, cu poezie...O! magic[ Grenad[! o dulce-Andaluzie! (Plânge.)
DESPOT
Carmina...
CARMINA
Ah! m[ las[ s[ plâng... mi-e dor...
DESPOT
Nu vreu.Vreu s[-mi zâmbe=ti.
CARMINA
(zâmbind printre lacrimi)
Vrei?... fie... (Plânge.) Ah! nu pot, scumpul meu.
DESPOT
De ce atâte lacrimi când dup[ desp[r\ireNe reg[sim ferice ]n leag[n de iubire?Când Laski-i dus departe =i oaspe\ii cu el?Gânde=te, suntem siguri, noi singuri ]n castel.
106
CARMINA
M[ iart[... sunt muncit[ de-o crud[ presim\ire...Fantasma mor\ii zboar[ pe-a mea ]nchipuire...De ce te-ai dus de-aice, de ce m-ai p[r[sit?
DESPOT
Pentru c[-mi e=ti tu drag[, pentru c[ te-am sl[vit,Pentru c[-n exaltare, ]mpins de-a mea sim\ire,Am vrut sub cer s[-\i caut un cuib de fericire;Am vrut, l[rgind ]n ochi-\i a lumii orizon,S[-\i pun pe frunte-o stem[ =i la picioare-un tron;Dar soarta pân-acuma s-au ar[tat contrar[...
CARMINA
Ah! lipsa ta, iubite, a fost mult mai amar[!Ai p[timit tu, Despot, =tiu, multe-ai p[timit,Dar eu, eu f[r’ de tine aici cum am tr[it?}n lacrimi, ]n durere, ]n grij[, ]n mustrare,Lipsit[ de-orice sprijin, str[in[ de sperare,}nchis[-n aste plaiuri s[lbatice, pustii,C[tând ziua =i noaptea pe drumuri, dac[ vii,+i-n loc de tine, Despot, g[sindu-m[ cu cine?Cu so\ul meu, cu Laski, b[trân, gelos de mine,Cu Zay, al s[u prieten, un ungur ]ngâmfatCe vecinic m[ insult[ cu-amoru-i desfrânat,+i al\ii de-ai lui Laski tovar[=i de be\ieCare-i m[nânc[-avutul râvnind a lui so\ie.
DESPOT
+i eu, ]n gheara mor\ii de dou[ ori cuprins,Am fost ca prin minune din cle=tetu-i desprinsPrin aste talismanuri, pre\ioase suvenire
107
De tine date mie ]n ziua de pornire,(arat[ ecrinul pe mas[)
C[ci glasul lor ]n tain[ ziceau: fii fericit!Carmina te a=teapt[, de dânsa e=ti iubit.
CARMINA
Ah!
DESPOT
Numai pentru tine =i pentru altul nimeAm vrut s-ating ]n zboru-mi a lumii ]n[l\ime;Am vrut =i tot vreu ]nc[ norocul a cercaAl[ture cu mine pe tron a te urca,Tu prin a ta frumse\[ regin[ e=ti n[scut[.Eu vreu s[ fii prin mine ]n raze ]nv[scut[.Destule zile negre m[hnirii ai jertfit,E timp ca s[ reintri ]n nimbul str[lucitLipit[, alintat[ ]n dulce leg[nare,Pe-o inim[ fierbinte =i plin[ de-adorare.
CARMINA
O! vis din soare!
DESPOT
Visul va fi realizat,Carmin[, c[ci amorul e zeu ]naripat,+i el ne va conduce, pereche-ncoronat[,Pe tronul cu splendoare din \ara-nvecinat[.
CARMINA
Pe tron! (}n parte.) Dorul meu falnic!
108
DESPOT
Dar!... orice tu dore=tiSe va-mplini!... zi numai, iubito, c[ vroie=ti.
CARMINA
A! cine-i la-ntuneric =i fuge de lumin[?Dar ce pot face?... spune-mi.
DESPOT
Mult poate o regin[!Pe Laski =-ai t[i oaspe\i de vrei a-ndupleca}n calea-mi ]ndr[znea\[ cu mine-a s-arunca,Noi doi avem m[rirea, ei fal[ =-avu\ie.
CARMINA
(decis[)Cu to\ii, Despot, ast[zi se vor ]nchina \ie.
DESPOT
O! scumpa mea domni\[, tu m[ rensufle\e=ti.Ce jertfe vrei?
CARMINA
Vreu numai... pe tron s[ m[ iube=ti.
DESPOT
Ah! via\a mea ]ntreag[ a ta-i! (O strânge la piept.)(Zgomot de cai ]n curte.)
CARMINA
(mergând la fereast[) Ce-aud afar[?
A!... Laski =i prefectul Zay vin... Iat[-i, la scar[Au =i sosit... O! Doamne, ce sup[rare!
109
DESPOT
ZayDispune de-o o=tire cu zece mii de cai.El poate s[ m-ajute.
CARMINA
Cum?
DESPOT
Luând ]nvoireDe la-mp[ratul.
CARMINA
Bine; azi am s[-i fac priimireCa niciodat[, ]ns[ gelos s[ nu apari.(Râzând.) Zay crede c[-i Apolon pierdut pintre
maghiari.
S C E N A I I
CARMINA, DESPOT, LASKI
LASKI
(afar[)
Carmina!(Carmina se dep[rteaz[ de Despot =i merge spre u=a din stânga.)
CARMINA
(lui Despot)
Vine.
110
LASKI
(intrând prin stânga, s[rut[ pe Carmina)Carmen!... A! Despot?... scumpe frate.
DESPOT
Scumpul meu Laski!
LASKI
Cum?... pe nea=teptate?Ce vânt, ce ]ntâmplare la noi iar te-au adus?Când ai venit?
CARMINA
Chiar ast[zi.
DESPOT
+i multe am de spus.
LASKI
Zi, sunt cu ner[bdare...
CARMINA
Laski, o ]ntâlnire}=i pierde, când sunt martori, sincera ei pornire.Ave\i, cred, multe taine... aice dar v[ las.
LASKI
Mergi, drag[, ]n gr[din[; acolo au r[mas+i Zay =-ai no=tri oaspe\i...
CARMINA
M[ duc.(Ea preschimb[ cu Despot o ochire furtiv[ =i iese prin stânga
condus[ de Laski pân[ la u=[.)
111
S C E N A I I I
DESPOT, LASKI
LASKI
(]ntorcându-se repede)
Acum r[spunde:Prin mari furtuni trecut-ai... o =tiu; ]ns[ de undeRevii?
DESPOT
De la Moldova, din iad, unde am fostZdrobit, =i vin la tine s[ caut ad[post.
LASKI
Cum? tu renun\i?...
DESPOT
Nu, Laski!... un om viteaz din lupt[Nu se retrage grabnic când arma lui e rupt[.Destinul crunt l-oi frânge din nou sub pa=ii mei.
LASKI
A! bravo!... A=a, Despot, te vreu.
DESPOT
A=a m[ vrei?Iubite Laski, crede c[-n via\a-mi tulburat[Nu am pierdut credin\a ]n tine niciodat[.Deci vin aice iar[ ca barca la liman+i-\i zic: ]ntinde-mi mâna... sunt domn pân[-ntr-un an!
112
LASKI
+i mâna =i averea toat[-a mea putereSunt ale tale, Despot... Dispune,-ordon[, cere,Ce vrei?
DESPOT
Vreu bani =i oameni.
LASKI
Bani? voi amanetaMo=iile, castelul, =i sper a capataVreo zece mii de galbeni... de nu, chiar le voi vindeCa s[ putem ]n grab[ r[zboiul a-ntreprinde.
DESPOT
Atâta som[ numai?
LASKI
Mai mult nu cred s[ pot,C[ci... \i-o declar ]n tain[, sunt ruinat de tot.
DESPOT
Tu, ruinat?
LASKI
A! frate, nu-ntârzie ruinaCând Laski-i palatinul =i Carmen palatina!*Eu, =tii, cu mâna spart[, n[scut r[sipitor,*De tot ce-i scump, tablouri, cai, arme, iubitor,*|inând casa deschis[ ]n care tot drume\ul,*Zi, noapte, ]=i g[se=te culcu=ul =i ospe\ul,*La vârst[-naintat[ pierdut de-namorat,*Cu-o nobil[ spaniol[ voios m-am ]nsurat,
113
*Carmina din Grenada, silfid[-ncânt[toare*Cu foc de soare-n suflet =i-n ochi cu foc de soare!...*Sosit[-aici, s[rmana!... ]n tristul meu castel,*Urâtul o cuprinse =i, ca s-o scap de el,*Am aruncat cu pumnul ]ntregul meu tezaur,*Vroind s[-ntind pe cale-i un lung covor de aur...*Am adunat ]n juru-i poe\i =i baladini*+-o curte-mp[r[teasc[ de neao=i palatini...*Dar oricare fântân[ de la o vreme seac[...*Ce vrei?... =-a mea avere c[tre secare pleac[!Deci azi, ca juc[torul ce-arunc[ nu-n zadarPe cartea unui altui chiar ultimul dinar,Vroiesc cu tine, Despot, s[ fac tov[r[=ieDe câ=tigat ]n parte, eu bani =i tu domnie...+-arunc pe a ta carte ]ntregul meu avut.
DESPOT
Eu, domn, ]\i dau Hotinul cu-ntregul s[u \inut,
LASKI
Priimesc! noroc!(Dau mâna amândoi).
DESPOT
Dar oameni?
LASKI
Oameni? A! hoit s[ fie,De corbi nu este lips[... Câ\i trebuie? o mie,Trei, patru, =epte, zece?... ]n vânt cât oi striga,Mul\ime de strânsur[ aici va alerga,*Ho\i buni de =treang, la =treanguri meni\i cum li se cade,
114
*Ce =tiu numai s[ ard[, s[ taie =i s[ prade.*Chiar ]n castel acuma avem câ\iva str[ini,*Naprasnici =efi de bande, eroici spadasini*Ce vântur[ Europa cu spada vecinic goal[,*C[tând moartea-n r[zboaie =-având groaz[ de boal[.*Villel care comand[ cincizeci de burghinioni,*Rozel ce are-n mâna-i o sut[ de valoni*+i Sedle\ =i Legmanul cu mult[ c[l[rime,*+-Anton iubit fanatic de crunta secuime,*+i al\ii mul\i, afar[ de to\i voinicii mei*Ce-s lupi când n-au prilejul ca s[ devie lei.
DESPOT
Prea bine, dar cu-o mân[ de bravi, cât de bravi fie,A merge la Moldova ar fi o nebunie.+tii ]nsu=i: moldovanul e iute la r[zboi.Tot omul e ]n stare a se lupta cu doi.Ne trebuie-o putere, pot zice-mp[r[teasc[.Nu se-nvinge lesne o \ar[ româneasc[...Ce zici de Zay prefectul?... El este ascultatDe Ferdinand?... Cum oare l-am face aliat?
LASKI
O! de-ar vrea Zay, complotul cu sprijinul s[u tareAr merge strun[, ]ns[...
DESPOT
Ce stric[ o cercare?
LASKI
Hai s[ cerc[m, dar afl[ c[ Zay, prefect regal,|i-a cere-n schimb de sprijin ca s[ devii vasalLui Ferdinand.
115
DESPOT
Eu?
LASKI
Spune: priime=ti cu el a faceTratat de ]nchinare fie-n r[zboi sau pace?
DESPOT
(dup[ o pauz[)Priimesc.
LASKI
Deci ad[ mâna... Noroc!... =-acuma hai}n turn... Acolo tainic s[ te-nvoie=ti cu Zay...Dar, isc[lind tratatul, vei fi tu cu credin\[?
DESPOT
Credin\a cea mai sfânt[... (}n parte.) Cât mi-a fi de priin\[.
LASKI
Moldova ]nchinat[ lui Ferdinand... Ce dar!+i pentru-a lui coron[ ce scump margaritar!
DESPOT
Prea bine; d[ de =tire lui Zay cât mai degrab[.
LASKI
Merg; tu ascute-\i limba =i s[ te v[d la treab[...(Iese prin dreapta.)
DESPOT
N-ai grij[,-n trei cuvinte pe Zay l-am ]ncurcat
116
(]n parte, vesel) Prin farmecul Carminei,frumosul avocat.
(Iese dup[ Laski.)
S C E N A I V
CARMINA, ROZEL, SOMMER, ANTON SECUIUL
=i al\i aventurieri
(Intr[ pe u=a din stânga.)
ROZEL
*Contes[, Francisc Primul, al Fran\ei galant rege,*Erou, poet =i vesel, iubea mult a culege*Pe câmpi de sânge lauri, ]n lume desfat[ri*+i pe frumoase buze fierbinte s[rut[ri.*Eu am, francez ca dânsul, aceea=i aplecare*+i pentru vitejie =i pentru s[rutare.
CARMINA
(râzând)
*Te cred, ]ns[ un rege cu titlul de galant,*Când n-ar purta coron[, cum s-ar numi?
ANTON
(posomorât)
*Berbant
ROZEL
*A fi berbant e prob[ de-o inim[-arz[toare*+i de-o natur[ vie, artist[, sim\itoare,
117
*Ce lesne se ]nal\[ spre tot ce-i luminos,(râzând) L[sând pe-Anton Secuiul s[ morm[ie pe jos.
ANTON
(]n parte)*Frând tue=!
SOMMER
*Francisc Primul, rege-n galanterie,*A =i compus, ]mi pare, o mic[ poezie,*Un cântec, o deviz[ cu vesel ]n\eles?
ROZEL
*Dar, Sommer, aste versuri ce le cânta ades:*Femeia este schimb[toare,*Nebun cine se-ncrede-n ea!
CARMINA
*A! pentr-un galant rege ideea nu-i galant[.
ROZEL
*Eu am mai completat-o prin ast[ variant[:*Femeia des e schimb[toare,*Ferice cui se-ncrede-n ea!*Ah! deie-mi dulcea sa favoare*+i schimbe-se-apoi cât a vrea!
(To\i râd)
CARMINA
*Bravo, Rozel!
ANTON
*Palavre!... mai bine-n r[zboire
118
*A= vrea ca s[ se schimbe aceast[ amor\ire*Ce se nume=te pace, c[ci timpul de r[gaz*Preface-n om netrebnic pe omul cel viteaz.
CARMINA
*Cum? prefera\i r[zboiul decât o via\[ lin[?
ANTON
*Da! palo=ului nostru ie team[ de rugin[.
ROZEL
Contes[, – orice fiin\[ se na=te pre p[mântCu-o tainic[ menire, c-un dor =i c-un avânt,Noi s[ ne batem, floarea s[ scoat[ dulci parfume+i dumneata, contes[, s[ fii iubit[-n lume.
CARMINA
Ei bine, fi\i dar veseli; eu cred c[ nu târziuSe va preface-n fapt[ un dor atât de viu.
ROZEL
Ne-n=eli?
CARMINA
Nu; am o veste, o veste cum v[ place...De când a voastr[ arm[ dormind ]n teac[ zaceUrâtul v[ m[nânc[ de vii; sunte\i m[hni\i,Cu ochii stin=i, la fa\[ galbeni =i vesteji\i,Cât cine-acum v[ vede =i cine v[ cunoa=teSe-ntreab[ cu mirare: Ce sunt? osta=i ori moa=te?
ANTON
A=a-i!... decât urâtul, mai bine =treangu-n gât...
119
CARMINA
Eu v-am g[sit de lucru =i leacul de urât.Sus palo=ul la soare!... sus fruntea!... vântul bate+i-ndeamn[ a naval[ ]n \[ri ]nvecinate.Vroi\i voi dup[ dânsul cu to\i s[ v[ lua\i?
TO|I
Vrem!... unde?
CARMINA
Nu departe... colea, peste Carpa\i.
ANTON
Cum? la Moldova?... Ellien!
CARMINA
Acolo st[pâne=teUn domn pe care \ara ]ntreag[ ]l ur[=te.Cât ]\i sufla deasupr[-i, din tron el va c[dea+i toat[-a lui avere a voastr[-a r[mânea.
ROZEL
Dar tronul s[u?
CARMINA
Acelui cu inima regeasc[Ce-a =ti cu mâna larg[ pe to\i s[ r[spl[teasc[,Lui Despot.
TO|I
Despot?
ROZEL
Fie!... de-l vrei, =i eu ]l vreu.
120
ANTON
+i eu!
CEILAL|I
+i eu!
CARMINA
(]n parte)
O! Despot, e=ti domn, iubitul meu!Curând dorin\a noastr[ va fi realizat[!
S C E N A V
Cei dinainte, DESPOT (vine repede din dreapta, tulburat)
DESPOT
Amici!... din turn z[rit-am o numeroas[ ceat[Venind despre Moldova cu steag moldovenesc.Ei par c[ vin aice... E poate-un sol domnescTrimis de L[pu=neanul ]n goan[ dup[ mine.
CARMINA
Ce?... ]n castelul nostru?
DESPOT
(la fereast[)
Privi\i! aici vine!Dar!... ceata lâng[ poart[, afar[, s-a oprit.
ROZEL
De-a fi un sol de pace, s[ fie bun sosit,
121
De nu, amar de dânsul!... cu ast[ pal[ vie}i dau pe ceea lume o grabnic[ solie.
CARMINA
Ba nu, Rozel; stai pa=nic... De-a fi sol moldovan,Ca s[ sc[p[m pe Despot urmeaz[ al meu plan...
ROZEL
Cum?
CARMINA
Mergi de preg[te=te capela funerar[Ca pentru-o-nmormântare.
S C E N A V I
Cei dinainte, LASKI (intr[ din dreapta),PISOZKI (intr[ din stânga)
LASKI
Ce vuiet e afar[?Ce oameni sunt la poart[?
CARMINA
(la fereast[)Pisozki-n foi=or
De sus cu ei gr[ie=te... vom =ti curând ce vor.Iat[-l c[ vine.
PISOZKI
(intrând)Pane!... sosit-au cu putere
Un sol de la Moldova.
122
LASKI
Ce caut[? ce cere?
PISOZKI
Nu =tiu, ]ns[ de Despot, sosind, a ]ntrebat.
DESPOT
De mine?... L[pu=neanul ]n urme-mi a c[lcat...
LASKI
(lui Pisozki)
Mergi!... por\ile deschide!... osta=ii s[ se-adune}n =iruri pân’ la scar[; fanfarele s[ sune+i steagul s[ se-nchine deplin desf[=urat}n calea lui, c[ci solul e ca =i-un ]mp[rat.Mergi.
(Pisozki iese.)
CARMINA
Laski, ast[ pomp[?...
LASKI
E dreapt[; se cuvine.
CARMINA
Dar se cuvine, spune, din cas[ de la tine,R[pind pe al t[u oaspe un bra\ ]ndr[znitor,S[ lase-o pat[ neagr[ pe vechiul t[u onor?
LASKI
Contes[, te alin[. B[trânul Laski =tieA-=i ]mp[ca onorul cu sacra-i datorie.
123
Lui Sigismund al nostru credin\[ am jurat.Respect pe el ]n solul trimis de-un aliat.
CARMINA
Respect[ tu cal[ul, eu respectez victima.|in oaspele ]n cas[ =i dau afar[ crima,C[ci e o crim[ oarb[ de-a vinde-oaspele s[u.
DESPOT
Mai bine moarte mie!
CARMINA
T[cere!... te scap eu.Cu mine vin[-n grab[; prin moarte simulat[,S[ te ferim, amice, de moarte-adev[rat[.
(Iese cu Despot prin dreapta.)
LASKI
A! planu-i bun; v[ duce\i.(Fanfare ]n curte.)
S C E N A V I I
LASKI, ANTON SECUIUL, SOMMER =i ceilal\i oaspe\i ]n dreapta,PISOZKI, TOMA CALABAICANUL, urmat de seimeni, CARMINA
PISOZKI
(intr[ anun\ând) Solul!
LASKI
(f[când doi pa=i ]naintea solului) Fii bun venit!
124
TOMA
(intr[ prin u=a din stânga, ]ntov[r[=it de doi c[pitani de seimeni)
Eu, Toma, sol de pace, ]n numele sl[vitLui Vod[ L[pu=neanul, Domn \[rii moldovene,+i-n numele lui Sigmund, Domn \[rii ardelene,Vin ca s[ cer pe Despot aici ad[postit.Lui Vod[ el e du=man viclean =i nemblânzit;Deci viu =i-ntreg am ordin s[-l iau, s[-l duc ]n \ar[.Am zis.
(Carmina reintr[ =i se opre=te lâng[ u=a din stânga.)
LASKI
E=ti sol de pace?... deci, Toma, ]\i zic iar[Bine-ai intrat ]n cas[-mi... =i iat[-al meu r[spuns:}n zidurile mele oricine a p[trunsDevine-un oaspe sacru, c[ci legea ospe\iei}i pune-un scut puternic sub pav[za fr[\iei.Aici eu sunt st[pânul!... Aici st[pân sunt euMai mult decât un rege st[pân pe tronul s[u,+i nime n-are voie, =i nime drept nu are,Cerându-mi pe-al meu oaspe, s[-mi cear[ o tr[dare!Un oaspe face parte din zidul str[mo=escPrecum onorul sacru din suflet omenesc.O piatr[ scoas[... zidul sl[bit se pr[bu=e=te.O fapt[ rea... onorul ca frunza vesteje=te...Eu sunt dintr-acei oameni ce vie\uiesc =i mor}n casa lor ]ntreag[ cu-ntreg onorul lor!
CARMINA
(]naintând)
Bine, Laski.
125
TOMA
Destul[ atâta limbu\ie.Nu m[ uime=ti pe mine cu seaca ta mândrie.|i-am spus c[ vreau pe Despot viu... ]n zadar pe elTu cerci de a-l ascunde ]n vechiul t[u castel...
CARMINA
Castelul n-are team[ de oaspe\i a r[spunde.Pe vii el nu-i tradeaz[, pe mor\i el nu-i ascunde.Despot e mort!
TOMA
Mort, Despot?
CARMINA
}l ceri tu ]n zadar.A fost r[nit de moarte trecând peste hotar+-au espirat aice ]n crâncen[ durere.
TOMA
Nu cred; e iscodire viclean[ de muiere.Seimeni! naval cu to\ii... Castelul cerceta\i}n numele lui Sigmund =i L[pu=neanul.
(Câ\iva seimeni intr[ pe scen[.)
CARMINA
(se repede ]naintea osta=ilor)
Sta\i!Vroi\i pe Despot?... Iat[-l!... (Deschide u=ile din fund.)
Not[: Se vede l[untrul capelei luminat[ cu policandre. Pe o mas[acoperit[ de catifea neagr[ st[ Despot lungit, palid ca un mort, =i cu
126
crucea pe piept. Câ\iva c[lug[ri ]l ]ncunjur[ purtând tor\i aprinse.Rozel, deghizat ]n capucin, st[ ]n genunchi lâng[ catafalc. Un hor deglasuri, ]mpreunat de acordurile unui organ, psalmodiaz[: “Beati quimoriuntur in Domino ”.
TOMA
(oprindu-se lâng[ u=a capelei)
Mort?
CARMINA
Mort!... Te du de spuneLui Vod[, a sa frunte cu lauri s-o ]ncunune.El a ucis pe Despot!
TOMA
E mort!... Chiar mort ]l vreu.(Face un pas. Rozel se scoal[ =i se pune ]n fa\a lui Toma
pe pragul capelei.)
ROZEL
}n l[turi to\i!... Cadavrul este-a lui Dumnezeu.
TOMA
(amenin\[tor)
}n l[turi tu!...
ROZEL
Profane, turbarea-\i e semea\[.Respect[ m[car moartea ]n omul f[r’ de via\[.
(Laski se ]nainteaz[ maiestos.)
127
Stai, Toma!... L[pu=neanul a vrut pe Despot viu.Solia-\i ]nceteaz[ aproape de sicriu.
(Toma st[ pu\in nedumerit, ]n vreme ce u=a capelei se ]nchide,dup[ ce mai ]ntâi Rozel =i al\i osta=i deghiza\i ]n c[lug[ri
au ie=it =i s-au pus de paz[ dinaintea capelei.)
TOMA
(c[tre seimeni)E mort! pentru domnie deci team[ nu mai este.Haide\i, lui L[pu=neanul s[ ducem ast[ veste.
(Iese cu seimenii lui.)
CARMINA
(la fereast[)S-a dus, curtea-i de=art[ =i poarta s-a ]nchis.
(Merge la u=ile din fund.)Despot!
(U=ile se redeschid. Despot apare pe prag.)
S C E N A V I I I
Cei dinainte, DESPOT, ROZEL
DESPOT
Iat[-m[-s iar[ mai viu =i mai decis!(}nainteaz[ ]n mijlocul scenei, sco\ând spada.)
Din toate-a noastre spade s[ facem to\i o spad[,Pe Vod[ L[pu=neanul la vulturi s[-l d[m prad[.
ROZEL
Pas, Despot!... unde-i merge, voio=i mergem =i noi!
128
DESPOT
Norocul =i izbânda cu mine =i cu voi!S[ d[m armelor noastre atingerea fr[\easc[.
(To\i ]n fund ating vârfurile spadelor.)
Scânteia-nfl[c[r[rii din ele s[ zbucneasc[,+-acea scânteie zboare ca fulger r[zbitorLui L[pu=neanu-n frunte s[ scrie: tr[d[tor!Acum el mort m[ crede?... Eu mort, =i el ]n via\[,E timp viul cu mortul s[ se-ntâlneasc[-n fa\[.La arme, fra\i!
TO|I
La arme!
DESPOT
Ca domn sau ca osta=,}n luptele de moarte m[ jur a fi frunta=!La lupte, fra\i!
TO|I
La lupte!
LASKI
Deci haide\i, fiecareS[ ne-adun[m osta=ii ]n codri, la hotare.
TO|I
Hai!
DESPOT
Gloria v[ cheam[!... zbura\i la glasul ei!...
129
LASKI
Ha!... moarte sau izbând[!
DESPOT
Izbând[, fra\ii mei!(To\i pleac[ prin stânga. Laski se ]ntoarce de la u=[
=i zice lui Despot:)
LASKI
Tu, stai ascuns aice pân’ ce \i-i lua zborul.Te las. (Iese.)
DESPOT
(]ntinzând bra\ele)
Carmina!...
CARMINA
(aruncându-se ]n bra\ele lui Despot)
Despot!
DESPOT
Al nostru-i viitorul!...
( C o r t i n a c a d e . )
130
ACTUL IV
Sala tronului ]n palatul de la Suceava. }n dreapta, pe planul I, ofereast[. Pe planul II, tronul cu cortine de catifea staco=ie =i cutorsade de aur. }n fund, arcade ce se deschid pe o alt[ sal[ mare.}n stânga, u=a apartamentului domnesc. Pe pilastrele arcadelor,panoplii, dintre care una compus[ de armele lui +tefan cel Mare.
S C E N A I
LIMB{-DULCE, JUM{TATE (]n sentinele lâng[ arcade)
LIMB{-DULCE
Ai fi crezut, fârtate, acum trei ani =-o lun[,C[ Despot, ca un fulger plecat dintr-o furtun[,Pe L[pu=neanu-n frunte de-a dreptul va lovi+i oastea lui domneasc[ ]n clip[-o va strivi?
JUM{TATE
Hei! dac[ vânz[torul Mo\oc nu-ntorcea cuiul}n broasca \[rii, Despot =i Zay =i-Anton SecuiulNu-ntrau a=a de lesne ]n \ar[... dar Mo\oc...Tr[darea cic[-i fiar[ cu zece limbi de foc.
LIMB{-DULCE
Ce vrei?... a=a e lumea! =i, iat[, ca prin vraj[,El domn, =i noi, pl[ie=ii, la u=a lui de straj[.
JUM{TATE
Hei! bine zicea tata: La noi s[ nu te miriAici când ]i vedea plopii dând flori de trandafiri.
131
Câte-am v[zut cu ochii de când suntem pe lume!R[zboaie, n[v[lire, l[custe, focuri, ciume,+i dintre toate r[ul cel mai ]ngrozitor,Lupta-ntre fra\i, pieirea s[rmanului popor!
LIMB{-DULCE
Adânc \i-e rostul!... parc[ te-aud cetind pe carte.Dar Vod[ L[pu=neanul =tii unde-i?
JUM{TATE
H[t... departe,}n |arigrad, cu Doamna =i copila=ii s[i.
LIMB{-DULCE
Ce-o fi f[când el oare?
JUM{TATE
El!... pa=te bobocei.
LIMB{-DULCE
Ba, mai degrab[-a= crede c[ Vod[ alungatulPe Despot, m[ri,-l pa=te ]ntocmai ca p[catul.
JUM{TATE
Se poate, c[ci ]n \ar[, sub domnul ist grecescStr[inii calu-=i joac[ =i zilnic se-nmul\esc,}ncât noi, p[mântenii, purtându-i ]n spinare,Nu mai avem ]n \ar[ nici loc de ]ngropare
LIMB{-DULCE
P[mântul gras prie=te spinoaselor urzici.Moldova-i n[v[lit[ de greci =i eretici,+i biruri, peste biruri, vânaturi pentru mas[,
132
+-un galben pe tot anul de fiecare cas[,}ncât biata sudoare a muncii s-a schimbat}ntr-un p[râu de aur ce curge la palat.Pe noi ne duce foamea la margine de groap[+i din avutul nostru l[custele se-ndoap[.R[u e când râde culmea de mo=unoi, de jos,Dar vai de cap când talpa-i mâncat[ pân’ la os!...Aceste gânduri negre ]n mine turba-mplânt[+i, z[u, simt câteodat[ c[ dracul m[ descânt[,Mânia fierbe-n mine =i, de n-a= fi pl[ia=,De n-a= fi român, frate, m-a= face uciga=!
JUM{TATE
Hei! asta, Limb[-Dulce, n-ar fi ]nc[ nimic[.Românul rabd[ multe, c[ci el e tare-n chic[.El are mâna larg[, de=i este s[rac,Lipsit de lumânare, lipsit =i de colac;Dar Despot cu pacatul a dat mâna fr[\easc[,El râde cu p[gânii de legea cre=tineasc[,Icoane =i potire el le tope=te-n bani+i vrea pe to\i românii s[-i fac[ luterani.Crezi tu una ca asta?
LIMB{-DULCE
O fi vroind p[gânul,}l cred, o fi vroind-o... nu vrea ]ns[ românul!}n lege ca ]n piele-i n[scut, el bucurosD[ pielea, dar r[mâne ]n lege-i credincios!
(Tropote de cai =i strig[te de “Ura!” afar[.)
JUM{TATE
Dar ce s-aude?
133
LIMB{-DULCE
Vine m[ria-sa c[lare.
JUM{TATE
De unde oare vine acum?
LIMB{-DULCE
De la primblare,Ca totdeauna... Iaca, a =i sosit... La loc! (Se pun ]n
sentinele ]n fund.)(Nou[ strig[te afar[: “Ura! s[ tr[iasc[ Vod[!”)
Be\ivii strig[ “Ura” cu glas din poloboc. (Dup[ intrarea lui Despot, ei se retrag dincolo de arcade.)
S C E N A I I
DESPOT, LASKI, SOMMER
DESPOT
A! dulce este via\a =i bun[ e putereaCând Domnul r[spânde=te ]n \ar[ mâng[ierea+i mii de mii de glasuri ]ntr-un acord fr[\escCu-a clopotelor zvonuri ]n cale-i se unesc!
SOMMER
Cât vulturul e=ti falnic, =i cât albina harnic,Cât toamna cea m[noas[ ]mbel=ugat =i darnic!Cum dar s[ nu te-aclame poporul fericit?
DESPOT
Sunt vesel, m[ simt mare, puternic =i iubit,+i de-ntâlnesc m[hnirea, eu râd, iar ea dispare
134
Ca negurile dese când soarele r[sare.}mi pare, scumpi prieteni, c[ cerul mai seninCreat-a pentru mine cel mai frumos destin+i cel mai demn de-un suflet cu-avânt de ]n[l\are:M[rirea-ncoronat[ de-a lumii adorare!C[ci m-am n[l\at prin mine =i bra\u-mi hot[rât,Lovind orice obstacol, minuni a s[vâr=it.
SOMMER
Pe-o bun[ hot[râre când bra\ul se m[soar[,El mic, printr-]nsa cre=te, =i mun\ii mari doboar[.
LASKI
A=a-i!... pe L[pu=neanul ]nvins, r[t[citor,Silitu-l-ai cu spaim[ s[ fug[ la Bosfor+-acolo s[ tânjeasc[ ]n lânced[ sclavieDe-a tronului Moldovii duioas[ nostalgie.
SOMMER
Hmm!... L[pu=neanul ]ns[ nu-i om, m[ria-ta,Din moartea-i aparent[ a nu se de=tepta.
DESPOT
O =tiu; cunosc prea bine a sale intrigi, ]ns[Politica turceasc[ ]n punga mea e strâns[.Ea sufere de-o boal[... de aur; eu, bun vraci,Vro zece mii de galbeni i-am dat peste haraci,+-a=a de bine, Sommer, i-am lecuit durerea,Cât Soliman Sultanul mi-a confirmat puterea,L[sând pe L[pu=neanul str[in de diadem+i mie trimi\ându-mi o pal[ =-un alem.Azi trebuie s[ vie Ahmed Bairactarul
135
Cu pomp[-oriental[ ca s[-mi aduc[ darul...Boierii ]ns[ nu =tiu de birul ce-am m[rit.
SOMMER
Oricare act ]n tain[ e mult mai nimerit.
LASKI
(râzând)Dar ce-or zice boierii?... dar ce-a zice poporul?
DESPOT
(sup[rat)
Boierii to\i vor zice cum zice domnitorul.Poporul e din fire-i blajân =i ]n\elept.El d[ tot pentru Vod[ când Vod[ este drept.
LASKI
+i Vod[-i drept!... o =tie ]n lume ori=icine...(Apropiindu-se de Despot.)
Osta=ii mei cer plata ce lor li se cuvine.
DESPOT
Iar plat[, iar?
LASKI
(]ncet =i amenin\[tor) Gânde=te c[ ei cu pieptul lor
Fac zid ]ntre Moldova =i ]ntre domnitor.
DESPOT
(]ncet lui Sommer)
Când oi sc[pa de dân=ii?
136
SOMMER
(]ncet)
Când s-a ]ndura cerul.
DESPOT
(lui Laski)
Mergi de te ]n\elege cu Harnov vistierul.(Laski se ]nchin[ =i iese prin fund ]n dreapta.)
S C E N A I I I
DESPOT, SOMMER
DESPOT
Omid[ nes[\ioas[!... Sommer, l-ai auzitCum c[ina poporul de dân=ii calicit?Dar cine poate zice c[-i jertfa nep[s[rii?C[ nu doresc a-l pune pe calea-naint[rii,Când am fondat cu tine =i Peucer GasparA noastr[-Academie din târg de la Cotnar?Când eu la desp[r\enii pun stavili numeroase,Când, afirmând a \[rii vechi datini glorioase,Am =i b[tut moned[ cu efigia mea?
(Arat[ o moned[ de aur.)
Prive=te =i cete=te ecserga de pe ea.
SOMMER
(cetind)
“Heraclidis. Despote Patris Patrice Vindex et DefensorLibertatis Patrice.”
137
Ecserga e pompoas[, dar nu este deplin[,C[ci a uitat Ardealul =i \ara cea vecin[,Valahia lui Mircea.
DESPOT
Dar eu nu le-am uitat!Eu vreau cu trei coroane s[ fiu ]ncoronat,Cu-a mea, cu a lui Mircea =-a lui Sigmund Polonul.O! gândul meu ]n zboru-i str[bate orizonul.Peste Carpa\i pe Sigmund ]l s[p, =i ]n curândMoldova cu Ardealul vor fi tot ]ntr-un gând.Rozel s-a dus din parte-mi ]n \ara bulg[reasc[+i-n Grecia, r[scoala cre=tin[ s-o urzeasc[.Ah! Sommer, vreau a pune, trecând peste Balcani,Piciorul meu ]n cuibul cumpli\ilor sultani.
SOMMER
Sublim avânt!
DESPOT
Norocul ]mi va-nt[ri avântulCând spada mea viteaz[ ]=i va rosti cuvântul.
SOMMER
Pe-a gloriei nal\ime pas, zbori, m[ria-ta.+i eu, poetul Sommer, triumful \i-oi cânta.
(Sunete de clopote ]n ora=. Trece o procesiune sub fere=ti.)
Dar clopotele sun[... S[ fie-o s[rb[toare?
DESPOT
Ba nu... o simpl[ rug[ de ploaie cer=etoare.E secet[ ]n \ar[ =i, dup[-un vechi eres,
138
To\i preo\ii cu prapuri =i cu icoane iesLa câmp ca s[ ]nal\e la cer o sfânt[ rug[,(râzând) Pe când poporul primbl[ prin sate-o papalug[.Prive=te al prostimii cortegi nenum[rat,Condus de-o psalmodie cu tonul tr[g[nat,Cum merge cu sp[sire =i cum ]ngenuncheaz[Crezând c[ mândrul soare se =i ]nnoureaz[...Ha, ha, popor nemernic =i supersti\ios!...
(Privind cu luare-aminte pe fereast[.)Dar ce v[d?... un c[lug[r fanatic =i b[rbos?S[ juri c[-i Ciub[r-Vod[. (Strig[ afar[:) P[rinte,
mucenice;Ce veste-n ceea lume?... Vin’ de mi-o spune-aice.
(}ntorcându-se c[tre Sommer.)A! Sommer, te repede din cale-i s[-l opre=ti+i s[-l trimi\i la mine; apoi s[ te g[te=tiCa rector a te-ntoarce l-a noastr[-AcademieDe la Cotnar, acolo poemul meu vei scrie.Cu-a mea prerogativ[ ce Carol-Quint mi-a datAzi te numesc al Curtei poet laureat.
SOMMER
Pentru-a cânta pe Despot ar trebui un Omer.
DESPOT
Nu-s ]nc[ Agamemnon, m[ mul\umesc cu Sommer.(Sommer iese prin fund, ]n dreapta.)
DESPOT
(singur)Ciub[r-Vod[ c[lug[r!... Cum? din senin, din vânt,Spânzur[toarea face dintr-un nebun un sfânt?...
139
Ce-ar râde-acum Carmina, ea care este-n stareA-nebuni chiar sfin\ii cu-o simpl[ s[rutare!
(Pe gânduri.)Carmina!... c[tre dânsa m[ simt eu strâns legat.Promisu-i-am chiar tronul... iubirea i-am jurat,+i ea, ]n p[r[sire v[zându-se uitat[,Aice de trei zile sosit-a desperat[.Ea st[-n palat ascuns[... Ce-o s[ devin cu ea,C[ci a se re]ntoarce l-al ei castel nu vrea,+i Laski-i ]n Suceava!... pericolul spore=te...Dar =tie de pericol femeia când iube=te?Amoru-i pune-n suflet puteri dumnezeie=ti...
S C E N A I V
DESPOT, CIUB{R-VOD{ (]n haine de c[lug[r, intr[ prin fund)
CIUB{R
M[ria-ta...
DESPOT
(râzând) Nu-i glum[!... Cum?... tu, Ciubere, e=ti?
Tu care-odinioar[ purtai un falnic nume,Azi te rev[d c[lug[r, rentors din ceea lume?Prin ce minune stema c[zut-au de pe cap+i-n locul ei pe frunte-\i crescut-au un potcap?
CIUB{R
(grav)
A=a vroit-au cerul!
140
DESPOT
Dar cerului ce-i pas[S[ por\i pe ai t[i umeri hlamid[ sau o ras[?
CIUB{R
Ce vrea cu noi el face!... Tu-n umbr[ aruncatDin ura l[pu=nean[ prin mine ai sc[pat.Am fost eu dus la moarte ]n locul t[u, =i-n urm[Trimis din mila Doamnei ]n cre=tineasca turm[.Acum eu sunt c[lug[r smerit dar luminat,De vechea-mi nebunie prin rug[ vindecat.
DESPOT
Ce? nu mai visezi tronul?
CIUB{R
Las altor min\i u=oare,Râvnind de=ert[ciunea, a r[t[ci sub soare.Eu m-am retras ]n umbr[ aproape de mormânt,Sl[vind ]n lume numai pe Dumnezeul sfânt,(cu extaz) Lumin-adev[rat[!
DESPOT
Duioas[ convertire!Deci nu mai e=ti, Ciubere, al m[dr[gunii mire,C[lare pe un sceptru, frumos ca Machedon,Cu tron pe cap?
CIUB{R
Altarul m-a vindecat de tron.
DESPOT
Ha, ha! pricep, hlamida \i-a fost hain[ fatal[?
141
Tu ai ]nlocuit-o prin haina monacal[Ca s[ ]n=eli mai lesne poporul credincios.
CIUB{R
(indignat)
Nu-i ]n=elat acela ce crede ]n Hristos!
DESPOT
}\i place peste \ar[ s[-ntinzi ]ntunecimea+i prin eresuri proaste s[ speculezi mul\imea,F[când-o, când nu plou[, s-alerge câmpii...
CIUB{R
Eu?
DESPOT
Tu!... vrei s[-n=eli =i oameni =i chiar pe Dumnezeu! (Râde.)
CIUB{R
Tu râzi de o credin\[ preasfânt[ =i str[bun[,O! Despot, dar ia seama, ia seama la furtun[!
DESPOT
Furtuna e ]n tidv[-\i, Ciubere... Drept s[ spun,Erai mult mai cu minte pe când erai nebun.Mergi iar la monastire s[-nchizi a tale zileSub sfintele molitve a Sfântului Vasile.
CIUB{R
Nebuni odinioar[ am fost, Despot, noi doi,Dar tu r[mas-ai singur nebun dintre-amândoi,
142
C[ci fugi de fapta bun[, de cer =i de crezareCa liliecii nop\ii ce fug de ziua mare.Tu crezi, beat de putere, c[ Dumnezeu de sus,Se-nchin[ \ie, vierme, =i e al t[u supus...R[mâi ]n ]ntuneric! (C[tre cer.) O! Doamne,
cu-ndurareD[ orbilor lumin[ =i r[ilor iertare! (Iese.)
DESPOT
Mergi, sfinte, mergi, preasfinte, de-a dreptul mergi ]n rai,
Condus de to\i nebunii din lume cu alai!(Râde cu hohot.)
S C E N A V
DESPOT, MO|OC (intr[ prin fund din stânga)
DESPOT
A! Vornice Mo\oace, ce zici de-acest lunatic?
MO|OC
Primejdios e, doamne, c[ci este-un om fanatic.
DESPOT
Ce-mi pas[!... dar r[spunde: ne vii cu bune ve=ti?
MO|OC
Prea bune!...-n fericire mul\i ani s[ vie\uie=ti,M[ria-ta!
DESPOT
Ce veste din |ara Munteneasc[?
143
MO|OC
}mpin=i de noi ]n tain[ ca s[ se r[zvr[teasc[,Boierii sap[ tronul lui Mircea, pre cât =tiu.
DESPOT
A! bine... ]ns[ Tom=a e mort sau ]nc[ viu?Ce face? ce urze=te vrajma=ul?... ]n ce parteDe \ar[ el se afl[? aproape sau departe?Undit-ai cu-a ta minte ]n cugetu-i ascuns?Aflat-ai a lui planuri? p[trunsu-l-ai?
MO|OC
P[truns!M[ria-ta s[ fie ]n pace, nep[sare.S[rmanul Tom=a-i searb[d =i suflet nu mai areDe când ai prins la mân[ z[log pe fiul lui.
DESPOT
O! dar, am pus piciorul pe puiul =earpelui,Dar =earpele-i aproape, ]n umbra mea ]l simt,+i cercul s[u de ur[ se face tot mai strimt.De când sunt ]n Suceava, de când sunt ]n domnie,El n-a dat ochi cu mine.
MO|OC
*Se teme de urgie...
DESPOT
*Se teme?... nu, Mo\oace... Desigur au aflat*C[ eu pe to\i o=tenii români am dezarmat* — Veniturile \[rii fiind acum secate —*+i c[ pe lâng[ mine aice, ]n cetate,
144
*Nu am decât un num[r restrâns de buni pl[ie=i*Cu ungurii lui Laski, voinici de cei ale=i.*Eu cred c-a lui dârzie devine =i mai tare*V[zând acum sc[derea puterii de-ap[rare.
MO|OC
Ce-\i pas[ dac[ Tom=a ar fi ]nver=unatCând to\i locuitorii, supu=i, s-au bucuratV[zând pe tronul \[rii odrasla Eraclid[Ce-a scuturat cu mâna-i copacul de omid[+-a scos din al Moldovii p[mânt suferitor,Pe Zay, Anton Secuiul =i to\i osta=ii lor?
DESPOT
A=a-i!... am scos din sânu-i l[custele str[ineCe mâncau tot, =i-n urm[ m-ar fi mâncat pe mine.
MO|OC
O =tim, =i noi boierii plecat ]\i mul\umim.Ne cost[ mult str[inii adu=i ]n \ar[!... +timCe darnic a fost Despot pl[tind a lor simbrie.Ei au luat cu dân=ii ]ntreaga visterie...Dar astfel se cuvine s[ fie d[t[torUn domn m[re\ ]n toate =i... recunosc[tor.
DESPOT
}mi place s[ am mâna deschis[-mbel=ugat[Ca bunelor serviciuri s[ verse bun[ plat[.*Pe Zay, Anton Secuiul, Rozel =-al\i capitani*I-am ]nc[rcat de daruri, de scule =i de bani,*Le-am dat =i arme scumpe, =i blane de samur,*+i haine-n flori de aur cusute pe-mprejur;
145
*Lui Laski celui lacom, lui Laski palatinul,*Cu zece mii de galbini i-am dat ]ntreg Hotinul.*Apoi pe to\i boierii cu care-am complotat*La ranguri de m[rire pe rând i-am ridicat,*+-apropie\i de mine, sub a coronei raz[,*A lor ]nalt[ frunte acuma scânteiaz[.*Ei sunt chiar ai mei sfetnici, de=i-mprotivitor,*Nu totdeauna pacinic admit p[rerea lor.
MO|OC
A=a-i!... te-ai pl[tit grabnic de orice datorie,Da-\i mai r[mâne una de achitat.
DESPOT
Cui?
MO|OC
Mie!
DESPOT
(cu mirare)Nu e=ti vornic de \ar[, cum zice\i voi, os sfânt?
MO|OC
Da! ]ns[ totodat[ eu =i p[rinte sânt.
DESPOT
Ce vrei s[ zici, Mo\oace?
MO|OC
Cum?... nu m[ ]n\elegi?
DESPOT
Nu... \i-e legat[ limba, f[ bine s-o dezlegi.
146
MO|OC
Nu?... Cât a fost Moldova ]n lupt[ mult amar[,Eu am p[strat t[cere... Acum e pace-n \ar[+i vin, =i-\i zic la rându-mi cu glasul de p[rinte:De Ana, de-a mea fiic[, ]\i mai aduci aminte?
DESPOT
Ah!... Ana?... Cum?... tr[ie=te?... Cum?... Nu-i adev[rat
C[ a murit?
MO|OC
Tr[ie=te cu-amoru-i neuitat.Respec\i tu jur[mântul de-a o lua so\ie?
DESPOT
Tr[ie=te ]nc[ Ana?
MO|OC
Dar!... la c[lug[rieSe hot[râse a merge din ceasul ce-a v[zut}n cursa l[pu=nean[ iubitul ei c[zut.Dar jertfii sale crude am pus ]mprotivire.Ea-i sor[ numai... Ana a=teapt[ pe-al ei mire.
DESPOT
Ah! martor ]mi e Domnul cât ]nc[ o iubesc!Ea-i cerul meu... =i ]ns[ de cer m[ desp[r\esc.
MO|OC
De Ana?... tu?...
147
DESPOT
(]ngaimat)
Pricepe cu agera ta minte.Domnia cu amorul nu are leg[minte,Nu!... fiecare treapt[ a-ntinsei omeniri}=i are-a sale drepturi =-a sale-ndatoriri.Ce vrea ca om, vai! Domnul nu poate s[-mplineasc[,Silit fiind adese natura s[ jertfeasc[,Pe inim[-i s[ calce, =-oricât de desperat,Supus s[ se ]nchine ra\iunilor de stat.Aceste adev[ruri... te vor convinge ele,}n interesul \[rii =-a dinastiei meleM-oblig[... cât de mare ar fi durerea mea...De=i iubesc pe Ana... ca s[ renun\ la ea...+i chiar o alian\[ s[ cat ele m-oblig[,Pentru-ale mele planuri... cu spi\a unui rig[...Aceast[ declarare voi face azi la sfat...Nu te m[hni, Mo\oace... ce vrei?... sunt obligat...
(Se ]ndreapt[ spre apartamentul s[u.)Azi u=ile-s deschise... \in curte de dreptate...Mo\oace... te-am vrut socru?... te vreau =i mai mult...
frate!(Iese prin stânga.)
S C E N A V I
MO|OC
(posomorât, prive=te cu ur[ dup[ Despot)
Da!... frate precum Abel =i Cain!... A! tu creziC[ mi-i fugi din mân[ ca apa?... =i nu vezi
148
C[ palid[-mi e fruntea =i scurt[ r[suflareaSub viforul ce na=te ]n mine r[zbunarea?A lui Mo\oc copil[ nu-i demn[... tu mi-ai spus,Al[ture cu tine s[ steie pe tron, sus?}\i trebuie-alian\[ de rigi... mi-ai spus tu mie,Tu ce-ai avut drept sceptru un b[\ de calicie?A= râde dac[ râsul ar mai g[si vrun locPe lâng[-a lui mânie ]n pieptul lui Mo\oc...O! grec, atât de mare-i a lui de=ert[ciuneCât ]=i admir[ umbra când soarele apune+i crede, când o vede lungit[ pe p[mânt,C[ umbra cu statura-i deopotriv[ sânt...Dar \i-oi scurta eu, Despot, =i umbra =i lumina+i-n loc de-a ta mândrie \i-i m[sura tu vina,+-atunce vei pricepe cât e=ti tu de pitic.Nimic ai fost!... =i iar[=i prin mine-i fi nimic!
S C E N A V I I
MO|OC, SPANCIOC, STROICI (se arat[ ]n fund)
SPANCIOC
Mo\oc =eade pe gânduri cu fa\a nourat[?Semn r[u!... Semn de furtun[ ]n zare adunat[.
(Se apropie de Mo\oc.)
Hmm!... Vornice Mo\oace, e=ti trist, posomorât.De via\[, de putere, de lume \i-ai urât?Via\a trece, puterea trece, =i lumea trece;Zi dar m[hnirei tale ca dânsele s[ plece.M[hnirea-i oaspe du=man ce trebuie-alungat.Ea-i parte femeiasc[, tu e=ti ]nc[ barbat.
149
MO|OC
(r[pide)
Spancioc, unde mi-e Tom=a?
SPANCIOC
(zâmbind)
Nu =tiu.
MO|OC
Tu, Stroici, r[spunde,Unde-i Tom=a?
STROICI
N-am =tire.
MO|OC
Ba =ti\i!... El este undeAr trebui cu to\ii s[ fim, de mai avem}n vine-un dram de sânge curat de-orice blestem.Nu =ti\i unde e Tom=a? Nu? dar cine v[ crede?Voi =ti\i, o =ti\i ca mine, c[ Tom=a se repedeAcuma spre Suceava cu partizanii s[i+i cu-a lui oaste mic[, dar oaste tot de zmei.+ti\i c[ viteazul Tom=a, român cu pre=tiin\[,A spus de mult c[ Despot nu-i \[rii de priin\[+i vine s[-l r[stoarne!... sunte\i chiar preg[ti\i,+i ]ns[ voi, ca mine, v[ face\i c[ nu =ti\i!
SPANCIOC
Mo\oace, cuno=ti multe!... iar dac[ Tom=a vine,Gânde=ti c[ bine face?
150
MO|OC
Da, da! el face bineC[ci Despot pe to\i r[ii din culme-au ]ntrecut!Chiar cerul, ca p[mântul, r[bdarea =i-au pierdut.
SPANCIOC
Cum?... tu ne gr[ie=ti astfel?... tu care-odinioar[Vroiai s[ legi de Despot pe dulcea ta fecioar[,Pe Ana, =i-mpreun[ s[-i urci pe tron?
MO|OC
Spancioc,}n rana ce m[ arde, ah! nu arunca foc.Am fost orbit de ur[ ]n contra tiraniei+-aprins ca totdeauna de dragostea mo=iei...Acest fa\arnic, Despot, amar ne-a ]n=elat+i-n inimile noastre dibaci s-au ]ncuibat,C[-i om cu dou[ fe\e: ]n suflet poart[ ur[+i dulcea desmierdare ]n ochi-i =i pe gur[.
SPANCIOC
A=a-i!... el avea miere pe buza lui, =i noiNe-am adunat ]n juru-i ca mu=tele de roi.Pro=ti!... am crezut c[-i matc[ de stup, =i deodat[Trezitu-ne-am c-un trântor =i cu mierea mâncat[.
STROICI
E trântorul ]n faguri?... afar[ el din stup!E lupu-n stâna \[rii?... pe lup, zavozi, pe lup!
MO|OC
D[mol, Stroici!... s[ fim gata, când lupul se arat[,S[-mpingem spre capcan[ jigania turbat[,
151
+i Despot de la sine ]n ea va fi condus.A=a e scris acelui ce cat[ tot pe sus.Netotul!... ]n m[rire se-ndeas[ f[r’ de cale?M[rirea s[-l ]nece ]n valurile sale!
STROICI
A! bine zicea Tom=a, dar nu l-am ascultat.
MO|OC
Dar!... Despot e urgia cumplitului p[cat!El vrea ca s[ supuie, lipsit de-orice c[in\[,Vroin\a omenirii la simpla lui vroin\[.+i-i mândru cu boierii! =i, vai, nep[s[torDe \ar[, de o=time, de lege, de popor!C[ci au umplut mo=ia de lifte blestemate+i de naravuri rele, hidoase, desfrânate.El, lacom, seac[ \ara!... el, grec neru=inat,Petrece cu-o spaniol[ ascuns[ ]n palat,+i ]n dispre\ul legii, credin\a lui profan[Din paraclis f[cut-a capel[ luteran[.Semea\[ f[rdelege!... O! cum nu v[ trezi\i,R[zbun[toare umbre a domnilor m[ri\i,Ca sub privirea voastr[, sub fulgerul privirii,Tiranul s[ dispar[ ]n h[ul nimicirii!
SPANCIOC
Mo\oace! las[ mor\ii =i cheam[ pe cei vii.Cine-i strechiatul Despot, ]l =tim precum ]l =tii;Un grec trecând prin i\e ca sprintena suveic[,Un cuget ce r[sun[ de glas de cucuveic[.Dar ce facem cu dânsul?
152
MO|OC
Ce facem?
SPANCIOC
Dar.
MO|OC
(]n tain[)
Ce faciCând cânt[ cucuveica pe cas[?
SPANCIOC
O alung.
MO|OC
Taci!Boierii =i bresla=ii la Curte se adun[...
(Boieri, bresla=i =i \[rani intr[ =i formeaz[ grupuri ]n fund.Osta=i români =i str[ini se a=eaz[ ]n rânduri dincolo de arcade.)
S C E N A V I I I
MO|OC, SPANCIOC, STROICI, TOROIPAN, HARNOV,BRESLA+I, |{RANI, O+TENI, CIUB{R-VOD{
(ascuns ]ntre popor)
SPANCIOC
+i chiar prostimea vine cu dân=ii ]mpreun[Ca s[ priveasc[ fala de=ertului pe tron.Azi Despot vrea s[-ntreac[ pe ]nsu=i Solomon.
153
HARNOV
(apropiindu-se)Ei! vornice Mo\oace, ai vreo sup[rare?E=ti trist!
MO|OC
(]ntorcând spatele)}\i pare.
SPANCIOC
(lui Harnov) Spune-mi: tot suferi de mustrare?
HARNOV
(oftând)Tot!... ah! eu n-am odihn[ =i-n veci sunt tulburatDe când pe L[pu=neanul din tron l-am r[sturnat.
SPANCIOC
+i ]nc[-acea mustrare \i-aduce mari foloase.J[le=ti pe L[pu=neanul, dar rozi mereu la oaseSc[pate pentru tine din mâna lui Despot.
HARNOV
Mustrarea nu m-opre=te de a tr[i cum pot.
SPANCIOC
+tiu; \i-ai f[cut dintr-]nsa o bun[ mo=ioar[+i \ii prea bun[ cas[ cu con=tiin\a chioar[.
HARNOV
Nu te pricep.(Se ]ndreapt[ spre u=a din stânga.)
154
SPANCIOC
Cu-atâta mai bine... Acum mergiDomneasca urm[, câine, cu limba s[ o =tergi.
(Harnov iese.)
Ciocoi cu falca larg[, cu ceafa-n veci plecat[!El s-a f[cut lui Despot unealt[ blestemat[.
S C E N A I X
Cei dinainte, DESPOT, HARNOV
U=ile din stânga se deschid. Doi copii din cas[ intr[ purtândpe perne de catifea, unul arcul =i celalalt topuzul domnesc;ei merg de iau loc lâng[ tron. Dup[ dân=ii, patru c[pitaniunguri =i le=i ]n uniforme bogate. Pe urm[, Harnov =i, ]nfine, Despot, purtând coron[ =i hlamid[.
HARNOV
(anun\ând)
M[ria-sa sl[vit[! Capetele pleca\i!
POPORUL
Ura!(}n sunetul muzicii care executeaz[ un mar= triumfal, Despot intr[
maiestos, se ]nchin[ u=or la boieri =i la popor =i merge de se suie petron).
DESPOT
Azi ]mprejuru-mi v[zându-v[-aduna\i,Boieri, =i tu, prostime, simt mul\umire mare.
155
Azi e ziua drept[\ii, =i Domnul cu r[bdareDator e s[ asculte pe-orice j[luitor,De neam m[rit el fie, sau fie din popor,Chiar dac[-n contra noastr[ ar fi vreo tânguire.Cine-are a se plânge?
(T[cere.)
Nime?... Deci fac de =tireC[ vreau prin cununie s[ leg al meu destinCu fiica lui Sborovski, regescul palatin.A=a cere-nteresul politic, a=a cereChiar viitorul \[rii... =i buna mea pl[cere!...Cu pomp[ maiestoas[ curând voi celebraAceast[ nunt[ care pe to\i va bucura.E dar cu drept ca \ara l-a tronului serbareVoioas[ bani s[ deie =i orice bunuri are.Tu, Harnov, cu asprime de grij[ vei purtaLa sporul visteriei.
HARNOV
(]nchinându-se)
Ascult, m[ria-ta.
UN |{RAN
N-avem de unde... mil[!... nu mai avem nimic[...Suntem lipsi\i de \[rn[ =i lumea e calic[.Str[inii f[r[ cuget =i multele nevoiAu stors, m[rite doamne, =i m[duva din noi!
O |{RANC{
Nu-ngreuia, st[pâne, a \[rii grea povar[.Ne plâng bie\i copila=ii de foame.
156
HARNOV
Ce?... afar[,Afar[, mojici! (Alung[ \[ranii =i iese cu dân=ii.)
DESPOT
Harnov, s[ stai pe capul lor.
MO|OC
(lui Spancioc)Prea bine!... Despot ]nsu=i cu foc zvârle-n popor.
HARNOV
(]ntorcându-se)M[ria-ta!... trimisul lui Soliman SultanulLa u=a ta domneasc[ a=teapt[ cu firmanul.
DESPOT
S[ intre.(Fanfare ]n curte. Intr[ prin fund, din dreapta, Ahmed Bairactarul,
urmat de mai mul\i pa=i, dintre care doi poart[ un steag verde=i o sabie bogat[.)
S C E N A X
Cei dinainte, AHMED BAIRACTARUL, HARNOV
BAIRACTARUL
(dup[ o temenea) Allah \ie, m[rite beilerbei,
S[ verse-a sale daruri din cer, precum le vrei,+i fie-\i calea plin[ de flori de iasomie!...
157
Sultanul ce ]ntinde a sa ]mpara\ie}n patru p[r\i a lumii, cât ochiul ostenitNu-i vede ]nceputul =i fundul nesfâr=it,V[rsând azi peste tine lumina-i suveran[,Confirm[-a ta domnie pe \ara moldovan[,+i-n semn de mul\umire c[ ]nsu=i ai crescutCu zece mii de galbini haraciul din trecut,Prin mine ]\i trimite o pal[-mp[r[teasc[+-un steag cu semiluna lui Mohamed!
DESPOT
(sculându-se)
Tr[iasc[Sultanul preaputernic!
BAIRACTARUL
+i Despot, robul s[u!(La cuvântul de rob, boierii sunt cuprin=i de indignare.)
MO|OC
(]naintând)
Rob!... Domnul \[rii noastre?... Pre sfântul DumnezeuCe-aud?... ]n aste ziduri de capi=te str[bun[Cuvântul de robie cu fal[ azi r[sun[!+i boltele-nvechite nu cad, sub piatra lorS[-ngroape-aici cuvântul de rob, umilitor!...Ce-aud?... Tu ]nsu=i, Despot, din buna ta vroin\[Ai mai crescut haraciul cu-a \[rii umilin\[,F[r-a-ntreba de mine, de bresle, de boieri?+i de popor ce zace ]n lipsuri =i dureri?Ai mai crescut haraciul cu-o mân[ de risip[
158
F[r-a vedea c[ \ara s[rman[-o dai de râp[?Ce lege-\i ]nvoie=te ca s[ dispui de ea?Ce sfetnic ]ndr[znit-au?...
DESPOT
Ce lege? Vrerea mea!Ce sfetnic?... ast[ spad[, simbol al demnit[\ii,Unealt[-a vitejiei, =i cump[na drept[\ii!Eu port toat[ puterea, pe cap, pe bra\, pe piept.Puterea covâr=e=te universalul drept!
SPANCIOC
(]naintând)
Vorbe=ti de a ta spad[ tu, Despot?...unde?...-n fa\[
Cu armele lui +tefan?... Prive=te-le =i-nghea\[!(Adresându-se c[tre armele lui +tefan cel Mare.)
Odoare ciocârtite sub mii de lovituri!Care-a\i taiat aripa vrajma=ilor vulturi,S[ri\i din zid =i spune\i lui Despot r[t[citul,Cu-a voastr[ zânghenire ce-o =tie R[s[ritul,C[ cine-=i cat[ reazem afar[ din poporSe reazem[ pe-o umbr[ de nour trec[tor...Ne-ai zis odinioar[ tu, Despot, cu glas tare:Vreu gloria Moldovii =-a ei neatârnare.Ea-i zidul ce opre=te potopul fanatic;C[zut acum e zidul, eu vreu ca s[-l ridic!...A=a vorbeai atunce, =-acum?
DESPOT
}\i ]ngr[de=teGura, Spancioc.
159
SPANCIOC
Nu, Despot!... Acel care-\i gr[ie=teBoier e, stâlp de-al \[rii, cu drept mo=tenitorDe a vorbi cu domnii f[\i= ]ndr[znitor,Cu capul sus, cu glasul tare!
DESPOT
Gura-\i ]nchide,Spancioc!... Moartea te pa=te!
SPANCIOC
+-apoi de m-ai ucide?Ucisul care moare zâmbind, dispre\etor,Ucide mult mai crâncen pe-al s[u ucig[tor...Despot! am fost cu tine cât ai fost om al \[rii.Te-ai lep[dat de \ar[?... de-acum te las perz[rii.
(Iese prin fund.)
MO|OC
R[mâi ]n p[r[sire, Despot, cu-ai t[i str[ini...Tu por\i pe sub coron[ cununa cea de spini!
(Iese prin fund ]mpreun[ cu al\i boieri.)
S C E N A X I
TO|I, afar[ de MO|OC =i de SPANCIOC
DESPOT
(furios)Pieri\i, pieri\i din ochii-mi, fiin\i cutez[toare,Cu limb[ ]ndr[znea\[ sub buze cobitoare!
160
Vârtelni\i cârmuite de al tr[d[rii vânt!Ca s[-mi gr[i\i voi astfel uitat-a\i cine sânt?}n=el[tori de gloate, umbla\i cu \ara-n gur[,Cercând a m[ atinge cu-a voastr[ mu=c[tur[.Ha, ha! v-a lovit mila de \ar[ când am vrutDintr-un haraci mai mare s[-i fac un mare scut?Ei bine, =i poporul =i voi cu-averea voastr[Pl[ti-ve\i =i haraciul =i cununia noastr[.V-oi scoate eu din gur[ to\i din\ii cei de lup;V-oi vinde =i cenu=a =i pielea de pe trup.
(Ceilal\i boieri p[r[sesc sala.)
+i dac[ n-a ajunge, voi pune la topireIcoane, policandre, cruci, tot!...
(Deodat[ Ciub[r-Vod[ iese dintre popor aprins,
indignat, fanatic.)
CIUB{R-VOD{
Nelegiuire!Blestem!... apostasie!
DESPOT
Ce v[d? iar un smintit?Ciub[r-Vod[?
CIUB{R
Eu ]nsumi! =i-\i spun cu glas uimitC[ inima-\i =erpoaic[, de mil[ fiind stoars[,Apuci pe calea mor\ii ce nu-are cale-ntoars[.Tu vrei s[-ntinzi pe scule o mân[ de t[lhar,Dar tr[snetul, ia seama, te-a=teapt[ pe altar!
161
DESPOT
Ai zis? (}n parte.) R[bdare, Despot. (Tare.) Zi tot ce ai a-mi spune,
Dar cump[ne=te-\i bine cuvintele, nebune.
CIUB{R
P[gâne! râzi de lege c-un râs neomenos?Prefac[-\i-se râsul ]n bocet dureros,+i toat[ veselia din sânul t[u s[ piar[!Str[in s-ajungi de lege, str[in s-ajungi de \ar[,S[ fug[ to\i de tine, to\i, chiar =-ai t[i copii,+i alungat pe lume de spectrul t[u s[ fii.
DESPOT
Ciubere! meri\i, moarte!... dârzia ta e mare,Dar mi-ai sc[pat tu via\a... Eu \ie-\i dau iertare.
S C E N A X I I
Cei dinainte, HARNOV (vine speriat din fund)
HARNOV
M[ria-ta, boierii ora=u-au p[r[sit,+i larma se ]ntinde c[ Tom=a a sosit.
DESPOT
Cum?... Tom=a?
162
S C E N A X I I I
Cei dinainte, LASKI (vine din fund, alergând)
LASKI
Despot! Despot!... ]n zarea dep[rtat[S-aude-un zgomot mare =-o oaste se arat[.E Tom=a!
DESPOT
(]n picioare) Tom=a, Tom=a? (C[tre osta=i.) La ziduri,
bravi osta=i!S[ nu r[mâie-n \ar[ nici urm[ de vr[jma=i!...
(Face un gest poruncitor. Osta=ii ies ]n grab[ dup[ Laski.)
( C o r t i n a c a d e . )
ACTUL V
Acela=i decor ca la actul precedent. La ridicarea cortineise aud tunuri ]n dep[rtare.
S C E N A I
CARMINA, ILIA+(Carmina, ]n mijlocul scenei, st[, ascultând cu spaim[.
Ilia=, suit pe un scaun lâng[ fereast[, cat[ afar[.)
ILIA+
Auzi cum bate tunul?
163
CARMINA
(]n parte)
Dar; azi e lupt[ crunt[!Chiar Despot la bataie s-a dus =i moartea-nfrunt[.To\i l-au urmat... palatul acum e p[r[sit.Eu singur[ r[mas-am cu-acest copil robit,Cu Ilia=... O! Doamne, cât tremur de uimire!M[ simt amenin\at[ de o nenorocire...De-ar =ti so\ul meu Laski!... de-ar =ti c[-aici eu sânt!...
ILIA+
A! cum alearg[ caii cu n[rile ]n vânt!Iat[-i s-ajung!... bataia pe câmp e ]ncle=tat[...
CARMINA
(]n parte)
+i poate chiar acuma ]n lupta desperat[R[nit de moarte, Despot... O! nu, el este-al meu.}l ap[r[ =i gândul =i-ntreg amorul s[u.Nu cade-n fa\a mor\ii acel ce prin iubire}=i face rai ]n via\[ =i scut de nemurire.
ILIA+
Prive=te-i!... cum se bate osta= lâng[ osta=!M[ duc =i eu la lupt[. (Se coboar[ de pe scaun.)
CARMINA
(oprindu-l)
St[i, drag[ Ilia=.Când a plecat azi Vod[, te-a confiat el mieS[ te p[zesc, copile, de crunta vijelie.
164
St[i lâng[ mine-aice. (}n parte.) Vai! pot eu prevedeaCe soart[ mult cumplit[ pe noi azi va c[dea?
(Strânge pe copil la sân =i ]l s[rut[.)
ILIA+
Adev[rat s[ fie aceea ce se spuneDe-o sfânt[ ap[rut[ la noi ca o minune?Se zice...
CARMINA
Ce se zice?
ILIA+
C[-i fiica lui Mo\oc,C[-i ]ns[=i Ana.
CARMINA
Ana?
ILIA+
Dar!... cic[-n acest loc,Pe uli\i unde zace gr[mad[-n putrezimeDe trupuri ne-ngropate =i de r[ni\i mul\ime,O ginga=[ copil[ cu chipul ]ngerescRevars[ mângâiere la cei ce p[timesc.Poporu-i zice sfânt[ =i urmele-i s[rut[...A=a numeau cre=tinii pe biata mama!... Hai,Hai s[ videm pe Ana.
(Carmina ]l opre=te.)
165
S C E N A I I
CARMINA, ILIA+, HARNOV (vine alergând din fund)
HARNOV
Amar de noi =i vai!Ne-a ]nvins Tom=a!
ILIA+
Tata?
CARMINA
(]ncremenit[)}nvins?
ILIA+
Ce bucurie!El e ]nving[torul!... el trebuia s[ fie!
(Alearg[ iar la fereast[.)
HARNOV
Taci, taci, nenorocite!... Fugi, pieri, te f[ ascuns;S[ nu te vad[ Despot de furie p[truns.Ah! Ah! s-au sfâr=it toate!... Domnia-i la pierzare!
(}n parte.)Revino, L[pu=nene, s[ stingi a mea mustrare.
CARMINA
}nvin=i!... dar spune Harnov, cum Tom=a ne-a ]nvins?
HARNOV
Ah! Ah! Zadarnic Despot, cu palo=ul ]ncins,Ie=it-au din cetate =-a dat pe loc naval[
166
}n oamenii lui Tom=a, to\i oameni buni de pal[.Eroica-i cercare deodat[ s-a lovit+i frânt, ca de o stânc[, de pieptul o\elitAl du=manului Tom=a!... Mul\i au pierit ]n lupt[!+i Despot se ]ntoarce din câmp cu arma rupt[.
(O bomb[ love=te ]n zidurile palatului.)
A! tunurile-acuma chiar ]n palat lovesc...Ai no=tri fug!... Tom=anii turbat ]i urm[resc.
ILIA+
Iaca t[tuca!... vine! (Deschide fereasta =i strig[:) T[tuc[!...
(Un tun. Fereasta se sparge.)
ILIA+
(c[zând ame\it)
A!
CARMINA
(speriat[, alearg[ la Ilia=)
R[nit?Mort, poate!
HARNOV
(plecându-se pe Ilia=)
Ba nu...
CARMINA
(frângându-=i mâinile)
Doamne!
167
HARNOV
E numai ame\it.S-a speriat copilul. (}l ridic[ pe bra\e.)
CARMINA
E rece ca de ghea\[...Hai s[ cerc[m de-a-l face a reveni la via\[.
(Iese grabnic ]n stânga)
S C E N A I I I
DESPOT, LASKI (vin prin fund)
DESPOT
}nvins!... ]nvins de Tom=a!... o! trist[ umilin\[!
LASKI
Despot, curaj...
DESPOT
O! Laski, lipsit de biruin\[,Speran\a-mi de pe urm[ ]n tine-i.
LASKI
Nu te las,Dar dintr-ai mei tovar[=i pu\ini au mai r[mas!
DESPOT
O =tiu!... =i Rozel ]nsu=i ]n \ara elineasc[Pierit-au f[r-a-ncepe r[scoala cre=tineasc[!
168
+i sfânta cruciad[ ]n care am speratR[mas-au amânat[ pe-un timp ]ndelungat!
(Se primbl[ tulburat.)
O! dac-ar fi cu mine Mo\oc, Mo\oc du=manul!De-ar vinde el pe Tom=a precum pe L[pu=neanul...Atunci... dar cum s[-nduplec pe crâncenul Mo\oc,Când am respins pe Ana =-am stins al ei noroc?Atât de mare-i ura ce mi-a jurat el mieC[ numai dac[ Ana ar fi a mea so\ie,S-a stinge acea ur[ de moarte... ]ns[, vai!E prea târziu!
LASKI
N-ai grij[, pe mine cât m[ ai.
DESPOT
N-am grij[, c[ci ne leag[ pe amândoi destinul.De-oi pierde eu Suceava, tu, Laski, pierzi Hotinul...
LASKI
A! merg s[ mor sub ziduri sau s[ ]nving. (Iese repede.)
DESPOT
Mergi, mergi,Dar mult m[ tem, s[rmane, la moarte c[ alergi!
S C E N A I V
DESPOT
}nvins!... de cer =i oameni l[sat ]n p[r[sire!...+i L[pu=neanul vine asupr[-mi cu o=tire,
169
+i to\i vecinii, Sigmund, Mircea, asupr[-mi vin,+i \ara-i ]n r[scoal[, =i-s singur!... Crunt destin!Ce groaznic ]ntuneric urmat-au dup[ soare!Ce vifor aprig dup[ o zi ]ncânt[toare!O! de=teptare aspr[ din cel mai splendid vis!...Când mi-am deschis eu ochii, vai, cerul s-a ]nchis!+-acum nu v[d ]n juru-mi decât de=ert[ciune,Sub mantia regal[ v[d numai goliciune!...*Sunt trist ca cl[tinarea de arbori desfrunzi\i*Când sufl[ vântul iernii pe codrii ]nnegri\i*+i-mi par c[-s o ruin[ pe care buhna \ip[*+i timpul odihne=te b[trâna lui arip[...Destin, destin naprasnic, ]n pumnul t[u deschisMi-ai ar[tat corona dincolo de-un abis.Eu orb, dorind lumina, eu mic, râvnind m[rimea,F[r-a vedea abisul, v[zui numai n[l\imea.Ca vulturul vroit-am zenitul s[ p[trund,Dar m-au atras adâncul =-acum iat[-m[-n fund!...
(Dup[ o pauz[)*Ce stranie c[dere!... =i ]ns[ lumea vie*Nicicum nu se urne=te din vechea-i temelie.*Nu!... oarba nep[sare r[mâne mut[ când*Pe Despot de pe tronu-i ]l vede azi c[zând...Dezbrac[-te, o! Despot, de pompele lume=ti,C[ci cerul \ine frâul voin\ei omene=ti,+i nu-i nimic al nostru decât mormântul rece,+i el ca noi devine un putregai ce trece!Ce-am fost când dintre oameni, ie=ind, am rupt eu
rândul?Culeg[tor de umbr[ cu mâna =i cu gândul!Ce sunt?... o p[r[sire, un vreasc f[r’ de rasad!Ce-oi fi?... un pumn de \[rn[ pe-o scândur[ de brad!
170
Deci pentru ce r[bdare când cupa-i de=ertat[?Ce-mi face-un rest de via\[ când via\a-i condemnat[?Mi=elul rabd[... omul viteaz nu-i r[bd[tor.Cu bra\ul lui de sine-=i el e liberator.
(Prive=te spada lui cu gând de sinucidere.)
Dar ce zic?... Nal\[ spada, Despot!... Un om ca tineA nu pieri ]n lupt[ este-a pieri-n ru=ine.Decât ]n cartea \[rii s[ las o neagr[ pat[Mai bine cu-al meu sânge s-o v[d azi inundat[.Despot am fost ]n culme!... c[zut, tot Despot sânt.Viteazul nu s-ascunde de moarte ]n mormânt!...
(St[ adâncit pe gânduri.)
S C E N A V
DESPOT, ANA (se arat[ ]n fund, ]n negru,=i acoperit[ pe obraz cu un v[l)
ANA
(uimit[)
M[ria-ta!
DESPOT
(tres[rind)
Ce este?
ANA
Poporu-n agonie,Rugându-m[ cu lacrimi, mi-a dat trista soliePentru Suceava-n doliu a cere mila ta.
171
DESPOT
(]n parte)Ce glas aud?
ANA
Ora=ul ]ntreg, m[ria-ta,Espir[ ]n durerea mor\ii... Trei luni de lupt[,De foamete grozav[, de spaim[ nentrerupt[Adus-au poporimea la ultimul ei ceas;Redus[-n jum[tate, ea zace f[r[ glas.Pe uli\i, pe sub ziduri, o palid[ gr[mad[Cu \[rna sângerat[ s-a pref[cut plamad[.Bisericile-s pline de mor\i =i de copii,Femeile-s vadane =i casele pustii.O! Doamne, fie-\i mil[... Suceava ]n ruin[Cade-n genunchi, ca mine, se roag[ =i se-nchin[.
(}ngenuncheaz[.)
DESPOT
(]n parte)Acest glas m[ p[trunde... o! dar... e glasul ei!...E Ana.(Ridicându-i v[lul.) Tu e=ti, An[?... te v[d
cu ochii mei!
ANA
(confuz[)M[ria-ta...
DESPOT
(]n parte, fericit) Speran\a ]n cale-mi iar r[sare! (Anei.)
E=ti tu, copil[ scump[, fiin\[ de-adorare?
172
ANA
(]n parte)O! Doamne!
DESPOT
Tu?... ah! cerul tot e ]ndur[tor,C[ci ]mi trimite-un ]nger iubit =i iubitorCa s[ lumine umbra ]n care eu disparCând soarta m[ azvârle de=ertului amar...
(Ana se dep[rteaz[ uimit[ de Despot.)O! nu fugi de mine, copil[, dulce An[!Eclipsul se ]ntinde pe fruntea-mi suveran[,Dar tu-mi r[mâi... acuma desfid destinul r[u...Loveasc[-m[!... nu-mi pas[, de am sufletul t[u!
ANA
O! Despot, nu e timpul de zis aste cuvinte.Suceava, te gânde=te, e plin[ de morminte.Solia mea e sacr[, =i eu acuma sânt}n ast[-or[ solemn[ str[in[ de p[mânt.
DESPOT
Str[in[ fii de lume, de cer =i de lumin[,Dar tu ]n veci de mine nu po\i a fi str[in[.
(Ana ridic[ ochii la cer.)O! nu invoca cerul... Nu, An[... te iubesc,Cum te-a r[pit el mie =i eu lui te r[pesc.
(O strânge la piept cu exaltare.)Ai fost a mea mireas[, vei fi a mea so\ie...
ANA
Ah! te conjur pe lege, pe tot ce-i sacru mie,
173
Taci, taci, cerul ne-aude! taci!... simt, la glasul t[u,C[ uit =-a mea fiin\[ =i chiar pe Dumnezeu!
DESPOT
Dar!... uit[ tot pe lume ]n ora de=tept[rii;Când sunt eu la pieire, fii ]ngerul salv[rii.Tu, singura speran\[ a mea pe-acest p[mânt,Tu, raza ce desmiard[ o piatr[ de mormânt.
(Ana se lupt[ cu sim\irile sale.)
ANA
O! Despot, sunt r[pit[ de farmecul sim\irii...Ai mil[... nu ne duce ]n volvura pieirii,C[ci nu mai v[d lumina ]n cerul meu lucind+i mintea mea ]n umbr[ se pierde r[t[cind...}n mun\i, la monastire, ascuns[-ntr-o chilie,Vroind s[ scap, s[rman[, de-a dorului urgie,Mi-am ]n[l\at gândirea la cer, la Dumnezeu...+i Dumnezeu =i ]ngeri aveau to\i chipul t[u!
DESPOT
(desmierd[tor)
O! scumpa mea!
ANA
+i moart[ ]n floarea tinere\ii,Afar[ din cuprinsul =-al inimii =-al vie\ii,Am vrut s[ fug de mine, =-aice am fugit,Sperând s[ aflu moartea acelor ce-au murit,Dar n-a vrut cerul aspru ]ndur[tor s[-mi fie,N-a vrut moartea de mine!
174
DESPOT
Nu! te-a l[sat ea mieCa s[-mi renvii prestigiul cu-al t[u ceresc amor,F[când pe-al t[u p[rinte s[-mi vie-ntr-ajutor.
ANA
El?
DESPOT
El! c[ci \ine firul cumplitei mele soarte.Tu, fiica lui, po\i ast[zi a-mi da via\[ sau moarte!
ANA
(vesel[)Eu?
DESPOT
Tu!
ANA
Ah! tot voi face cu dor neobosit,Chiar de \i-a fi norocul cu via\a mea pl[tit.}n tab[ra lui Tom=a m[ duc, alerg ]ndat[,Cu lacrimile mele s[-ndulplec pe-al meu tat[.
(Carmina se arat[ pe pragul u=ii din stânga.)
DESPOT
(strângând-o la sân)O! scumpa mea so\ie!
ANA
(fericit[)O! Despot, scumpul meu!
175
DESPOT
A! cine de-acum poate s[ ne despart[?
S C E N A V I
DESPOT, ANA, CARMINA
CARMINA
(]naintând =i desp[r\indu-i)
Eu!
DESPOT
Carmina!
CARMINA
Eu! Carmina!
DESPOT
Tu?
CARMINA
M[ cuno=ti?... prive=te,Eu sunt, =i, de ai suflet, privindu-m[, ro=e=te!Dar ce zic?... e=ti ]n stare tu ca s[ mai ro=e=ti?Cinismul =i minciuna ]n tine le-nso\e=ti.
ANA
(lui Despot)
Ast[ femeie... Cine-i?
176
CARMINA
Cine-s?... sunt, ca =i tine,O victim[-n=elat[ de el f[r’ de ru=ine.
ANA
Adev[rat e, Despot?... taci?... este-adev[rat?
CARMINA
T[cerea lui gr[ie=te.
ANA
(dup[ o mic[ lupt[ cu sine)
R[mâi dar neiertat! (Se ]ndreapt[ spre fund.)
(Cu durere, ]n parte.)
Ah!... cum m[ pedepse=te cerul, nenorocit[!+-am meritat pedeapsa la care-s osândit[!
DESPOT
Nu... An[... stai! (Face doi pa=i spre Ana.)
ANA
(}n fund, oprindu-l c-un gest)
Departe!... (Iese.)
DESPOT
(ab[tut)
+i tu m[ p[r[se=ti!
177
S C E N A V I I
CARMINA, DESPOT
CARMINA
Infame!... tu, infame!... om infernal ce e=ti!Nimic nu-i sacru \ie!... A tale juraminteAscund ipocrizia sub magice cuvinte...O! crud[ mi=elie!... Trei ani eu te a=teptCu dorul, cu speran\a, cu ner[bdarea-n piept...+i ]ns[ eu de tine eram dat[ uit[rii!...Ce-am fost dar pentru tine?... o prad[-a desfrân[rii?
DESPOT
Ascult[-m[, Carmin[...
CARMINA
O! taci, nu mai cercaPrin fals[ protestare din nou a te spurca.Om f[r’ de con=tiin\[, om f[r[ de mustrare,}n mintea-mi desorbit[ ai stins orice crezare.Tu m-ai tr[dat pe mine?... pe mine m-ai tr[dat?...O! Dumnezeu, =tii bine cât eu l-am adorat,Cum sub a lui picioare am pus cu fericireOnorul meu ca treapt[ la scara-i de m[rire.+i el!... O! cine-ar crede?... (Plângând.) Cum poate-n
lume a fiPedeaps[ pentru inimi ce vor a se jertfi!
DESPOT
(luându-i mâna)
Carmina mea...
178
CARMINA
Departe, om f[r[ de sim\ire!Contactul t[u insufl[ dezgust =i o\erire.E=ti om?... O!... nu, ]n pieptu-\i nimic nu-i omenesc.E=ti domn?... Nu, ]n purtare-\i nimic nu e domnesc.Por\i strean\a infamiei ca purpur[ regal[,Serveasc[-\i ea la moarte de fa=[ mormântal[+i, de mai este-n ceruri dreptate, Dumnezeu,Ajung[-te =i ura =i tot blestemul meu!
S C E N A V I I I
CARMINA, DESPOT, LASKI (venind repede prin fund)
LASKI
Despot, ]ntreg poporul vrea por\ile s[ strice,Vrea s[ capituleze... Ce v[d?... Carmin-aice?
CARMINA
(decis[)
Aice.
LASKI
Cum?... de unde?
CARMINA
Castelu-am p[r[sit+i lâng-al meu complice de crime am venit.
LASKI
Complice tu de crime?... Ce spui?... Care \i-e vina?
179
CARMINA
+tii tu cine e Despot?... +tii tu cine-i Carmina?Doi tr[d[tori!
DESPOT
Carmina...
CARMINA
Acest om l-ai crezutPrieten?... pentru dânsul mari jertfe ai f[cut.I-ai dat =i al t[u sânge, =i bunuri, =i domnie?El, drept recuno=tin\[, a vrut =-a ta so\ie.
LASKI
El?... Iadul m[ cuprinde!... (Lui Despot.) Tu, tu?
CARMINA
Ascult[ tot:Sunt adulter[, Laski!... victima lui Despot!Jertfind onor =i lege, ]n oarba-mi fericire,Te-am ]nfierat pe frunte cu-a mea prostituire.
LASKI
O! tr[d[tori, vre\i moarte?
CARMINA
Da!... pentru-acest p[catEu cu al meu complice o moarte-am meritat.Ucide-ne-mpreun[ ca, pentru vecinicie,S[ fim doi spectri gemeni uni\i prin infamie+i-n iadul ce ne-a=teapt[ deschis, s[-l ]nso\esc,C[ci, cât e de culpabil... ah! tot, tot ]l iubesc!...
180
LASKI
(turbat, scoate hamgerul =i amenin\[ pe Carmina,care, ]nfiorându-se, se apropie de Despot)
A!... mori, infam[!...
DESPOT
(sco\ând spada)
Laski!...
LASKI
(]njunghiind pe Carmina)
Cu tine crima-\i piar[!
CARMINA
(c[zând moart[)
Ah!... Despot!...
DESPOT
Om de sânge!... turbat[, crunt[ fiar[!
A scris a ta osând[ pumnarul t[u vr[jma=...(Ridic[ spada asupra lui Laski.)
LASKI
Ucide...
DESPOT
(st[pânindu-se)
Te-a= ucide, de-a= fi un uciga=Ca tine... De-al meu palo= te ap[r[ cu spada.
181
LASKI
Eu s[ combat cu tine? Nu!... te las a fi pradaLui Tom=a care vine a fi r[zbun[tor+i mie, =i Carminei, infame tr[d[tor!R[mâi cu a ta crim[!... Eu p[r[sesc cetatea.Curând te vor ajunge pacatul =i dreptatea! (Iese.)
DESPOT
Ucig[tor s[lbatic de ginga=e femei,}n veci s[ por\i stigmatul ce-nfiar[ pe mi=ei!
S C E N A I X
DESPOT
(privind cu durere pe Carmina moart[ ]n mijlocul scenei)
Ea, moart[!... u=a mor\ii eu, Despot, am deschis-o!A ]njunghiat-o Laski, dar vai! eu am ucis-o!Eu!... c[ci ]n a mea poft[ de zbor ambi\ios,Priimind, f[r[ iubire, amoru-i generos,Am profanat, o! barbar robit de o idee,Altarul cel mai sacru, un suflet de femeie!
(}ngenuncheaz[ lâng[ Carmina =i-i ridic[ capul
pe genunchiul lui.)
O! nobil[ victim[, amorul t[u ceresc,Acea scânteie vie din ochi dumnezeiesc,Râvnit-au pentru mine m[riri, pompe de=arte...Ei bine, m[car moart[ de tron s[ ai tu parte.
(O ia ]n bra\e =i o a=eaz[ pe tron.)
Aici ]\i era locul!... Pe tron s[ vie\uie=ti,
182
Pe tron s[ mori!... Carmina!... cât de m[rea\[ e=tiSub palida, duioasa =i sacra maiestateA mor\ii, pe-acest scaun de nalt[ vanitate,Purtând pe a ta frunte cel mai suprem odor,Corona de martir[ a cruntului amor!
(Se pune ]n genunchi la picioarele tronului.)
O! dac[ eu ]n ceruri mai pot g[si iertare,Gânde=te tu la mine de sus cu ]ndurare+i las[ ca s[ cad[ la glasul meu uimitO jalnic[ privire pe-un biet nenorocit!
(N.B. Zgomote de popor afar[.)
DESPOT
Ce larm[ se aude?... Poporul strig[-afar[...(Merge de ascult[ ]n fund.)
S C E N A X
DESPOT, LIMB{-DULCE, JUM{TATE, POPORUL
(palid, stren\eros, desperat)
LIMB{-DULCE
(afar[)
Hai sus, la Vod[...
DESPOT
Gloata se suie acum pe scar[...S[ fie vreo r[scoal[? (Vine de acopere pe Carmina
cu cortinele tronului.)
183
JUM{TATE
(afar[) Hai sus!... ne-am s[turat
De-atâte lupte oarbe, de-atât sânge v[rsat.
POPORUL
(n[v[lind ]n sal[)Hai, hai!
DESPOT
Ce vre\i? Ce este?
LIMB{-DULCE
M[ria-ta! poporulDe nou[zeci de zile ]l secer[ omorul,}ncât a noastr[ grij[ nu e cum s[ tr[im,Nu, Dumnezeu o =tie, dar e cum s[ murim!R[bd[m nenorocirea de nou[zeci de zile,V[zând cum pier de foame nevesti, copii, copile,+i ne-au ajuns cu\itul!... Nu vrem a mai r[bda...Poporul vrea lui Tom=a cetatea a preda.
DESPOT
Lui Tom=a, al meu du=man, s[ ]nchina\i cetatea?Români! unde v[ este credin\a =i dreptatea?
LIMB{-DULCE
Credin\a, ne-am pl[tit-o cu trei luni de dureri!Dreptatea, noi o cerem!... tu n-ai dreptul s-o ceriCând \ara-i chiar prin tine adus[ la pieire.
DESPOT
Sume\e!...
184
LIMB{-DULCE
Sume\ia-mi e rod de suferire.Destul amar!... destul[ batjocur[ de noi...Hai s[ deschidem poarta, români.
POPORUL
Hai!
DESPOT
Sta\i!... O! voi,Copii acelor oameni gigan\i de alt[dat[Ce ]nfruntau sub +tefan restri=tea-nviforat[,Ei to\i ]n locul vostru sub zid s-ar ]ngropa+i poarta cu-a lor trupuri luptând ar astupa...+i voi!... gândi\i ce-ar zice eroii din vechime,Gâsindu-se azi fa\[ cu-a voastr[ mic=orime?...Dar ce-mi pierd eu cuvântul?... str[mo=ii erau zmei,Români de vi\[ bun[, =i voi, ni=te mi=ei!...V[ plânge\i voi de lupte?
LIMB{-DULCE
Ba nu!... de s[r[cie!
DESPOT
(aruncând o pung[ cu galbeni poporului)
Na!... pune\i polial[ l-a voastr[ mi=elie.
LIMB{-DULCE
Români!... nu v[ atinge\i de banii cu p[catCe poart[ a lui Despot chip mândru-ncoronat.E aur de icoane, e aur de potireTopit chiar de satana cu a lui Despot =tire!
185
E foc ce arde mâna!... Despot, suntem \[rani.Nu vindem \ara noastr[, nici cugetul pe bani.Ca s[-\i culeag[ darul =-a ta poman[ seac[Ar fi ca s[ se plece românul... nu se pleac[!
(Respinge punga cu piciorul.)
Opinca ]\i azvârle pomana ]napoi.Nici noi suntem de tine, nici tu nu e=ti de noi!
(C[tre popor.)
Hai!
DESPOT
(am[rât, ]n parte)
Cât[ umilire mi-a rezervat azi soarta!S-a sfâr=it tot!... (Tare.) V[ duce\i, s[rmani!...
deschide\i poarta!(Poporul se repede s[ ias[. Despot r[mâne ]n stânga ab[tut.)
S C E N A X I
Cei dinainte, MO|OC, SPANCIOC, STROICI,BOIERI =i OSTA+I (vin prin fund)
MO|OC
Poarta-i deschis[, Despot!... cetatea s-a predat+i Tom=a te ajunge; el intr[ ]n palat.Cutremur[-te!... moartea s-apropie de tine!
DESPOT
Nu eu, boieri, dar Tom=a cutremure-se-n sine,C[ci \in ]n a mea ghear[ copilu-i dr[g[la=.
186
Un pas... =i el r[mâne lipsit de copila=!(Iese ]n stânga, pe când Tom=a intr[ prin fund.)
S C E N A X I I
Cei dinainte, TOM+A, C{PITANI, SEIMENI, CIUB{R-VOD{
TOM+A
(ar[tând pe Despot)
Pe dânsul!... ]nainte!... du=manu-i la strâmtoare.
SPANCIOC
St[i, Tom=a!... un pas numai =i copila=u-\i moare!
TOM+A
Copilul meu!
SPANCIOC
Dar!... Despot ]nvins, desper[tor,E-n stare s[-l ucid[ cu bra\ r[zbun[tor.
TOM+A
(dup[ o scurt[ lupt[ cu sine)
O! rumpe-mi-se pieptul ]n spasmele durerii,Mai bine r[u p[rinte decât r[u fiu al \[rii!
(C[tre o=teni.)
Nainte!(U=ile din stânga se deschid. Despot apare.)
187
S C E N A X I I I
TO|I, DESPOT (=i, mai pe urm[, ANA =i ILIA+. Despot se arat[maiestos, cu hlamida pe umeri =i cu corona pe cap.)
CIUB{R-VOD{
(ar[tând pe Despot)Iat[-l... iat[ cumplitul fariseu!
Tu, antihrist! tu, Despot, cuprins de duhul r[u,}n \[rna ce te-a=teapt[ cobori din ]n[l\ime!...
TOM+A
Ce mi-ai f[cut copilul, cal[u plin de cruzime?(Despot se ]ntoarce spre u=[ =i face un semn. Ilia= intr[ =i vrea s[
alerge la tat[-s[u.)
DESPOT
(apucând pe Ilia= de mân[)Viteze Tom=a, iat[ copilul t[u iubit!Am respectat z[logul, odor nepre\uit,+i l-am p[strat ]n via\[ cu dragoste, cu bine,Cum merit[ odrasla unui viteaz ca tine.
(Lui Ilia=)Mergi, Ilia=.
ILIA+
(aruncându-se ]n bra\ele lui Tom=a) T[tuc[!
DESPOT
(lui Tom=a)S[rut[-l fericit,
188
+i fie-\i gândul aspru de dânsul ]mblânzit!(}naintând.)
Eu, Despot, Domn Moldovii prin ]ns[=i voia \[rii,+-ajung prin mine ]nsumi la culmile puterii,Azi sunt c[zut din tronul lui +tefan celui sfânt+i vin, =i-n fa\a lumii declar acum c[ sântDe-a mea fatalitate ]nvins contra drept[\ii...Deci spada mea ciuntit[ o-nchin fatalit[\ii!
(Arunc[ spada lui jos.)
TOM+A
Despot! p[=ind spre tronul de tine uzurpat,Pe un p[cat de moarte picioru-\i a c[lcat,+i purpura domneasc[ picând pe-a ta privireI-a fost, nenorocite, o pânz[ de orbire.
CIUB{R
Bl[stem!
POPORUL
Bl[stem lui Despot!
TOM+A
Auzi?... om nen\elept!Aceast[ \ar[ bun[ te-a priimit la piept.Tu, Despot, ai vândut-o lui Ferdinand Germanul,Lui Sigismund Polonul, lui Soliman Sultanul,La to\i du=manii care \i-au fost de ajutor.S[ te prive=ti ]n fa\[ c-un vis am[gitor.
MO|OC
A râs de toate: \ar[, o=time!...
189
CIUB{R
Lege!
TOM+A
Ei bine,Fi\i voi judec[torii!... Spune\i ce se cuvineLui Despot Ereticul de \ar[ vânz[tor?
MO|OC
Pedeapsa ce a=teapt[ pe-oricare tr[d[tor,Moartea!
CIUB{R
Dar! moartea!
POPORUL
Moartea!
DESPOT
(privind ]n fa\a tuturor cu m[rire)
Boieri =i tu, o=time!Mormântul ca =i tronul e sacr[ ]n[l\ime,+i când vorbe=te omul pe piatr[ de mormânt,E drept s[ se asculte solemnul s[u cuvânt...Râvnit-am tronul \[rii, dar râvna mea regal[A fost ]nsufle\it[ de-o \int[ colosal[.Visând neatârnarea, vroit-am prin româniS[ dau loviri de moarte osmanilor p[gâni.Am vrut cu-al nostru palo=, frângând soarta-ncruntat[,S[ scol cre=tin[tatea pe-al ei mormânt culcat[...De-mi ajuta norocul s-ating visu-mi din zbor,A= fi numit de lume erou, liberator,
190
Dar nu m-a dus destinul =i timpul la izbând[+i iat[-m[, eu Despot, c[zut azi la osând[!A=a lumea-i deprins[ pe om a-l transporta}nving[tor, pe-Olimp, ]nvins, pe Golgota!...
(Mic[ pauz[. To\i ]l ascult[ cu bun[voin\[.)
Vre\i moartea mea?... sunt gata!... Ucide\i, c[ci n-am team[
De-a mele fapte-n via\[ s[ dau ]n ceruri seam[;Dar tronul mai sus este de bra\ul omenesc,+i singurul s[u jude e judele ceresc!Dar mirul e o rou[ cereasc[, s[nctitoare,Pe fruntea ce-au atins-o ]n veci nepieritoare!Nici soarele nu poate s[ o prefac[-n nor,Nici omul s[ o =tearg[ cu bra\ul muritor!...Vre\i moartea mea?... Ucide\i!... dar eu, trist[
victim[,Istoria Moldovii vreau s-o scutesc de-o crim[,S[ nu poarte stigmatul ]n ziua renvieriiC[ a pl[tit cu moarte pe Despot, Domn al \[rii!
(Sco\ându-=i corona de pe cap =i aruncând-o.)
Mi-arunc din cap corona!... din mân[ sceptru-mi scot...
Nu mai sunt Domn!... acuma ucide\i pe Despot!(To\i r[mân ]ncremeni\i.)
ILIA+
(cu lacrimi)
Iertare, tat[!
BOIERII
Tom=a, iertare!
191
POPORUL
}ndurare!
TOM+A
O cere\i?... fie!... Despot, de moarte ai iertare,Dar tu la monastire pe via\[-i fi ]nchis.
CIUB{R
(dând semne de o exaltare fanatic[, se ]nainteaz[ =i strig[:)
Iertare!... cui?... lui Despot?... Iertare?... Cine-a zis?
}n veci nu iart[ ceriul pe-acel care-l desfide.(Se repede furios =i ]njunghie pe Despot.)
Ai vrut s[ ucizi legea?... Mori! legea te ucide!
DESPOT
(c[zând)
Ah!... mor!
TO|I
(cu reprobare)
O!
TOM+A
(lui Ciub[r)
Crunt fanatic! turbat ucig[tor!Pieri!... Nu e sfânta cruce unealt[ de omor.
(Ciub[r se retrage aiurit, cu ochii \inti\i la trupul lui Despot. Seimenii]l aresteaz[. }n fund r[sun[ deodat[ un \ipet dureros.)
192
ANA
Despot! (Vine, alergând desperat[,=i ]ngenuncheaz[ lâng[ Despot.)
Mort!... Despot, moartea m[ va uni cu tine...O! Doamne!... fie-\i mil[... de dânsul... =i de mine!...
(Cade le=inat[ pe pieptul lui Despot.)
MO|OC
(uimit)
Copila mea!...
TOM+A
(oprindu-l)
Mo\oace, a=a vrea Dumnezeu!Acel ce-=i vinde \ara ]=i pierde neamul s[u!
( C o r t i n a c a d e . )
FINE
193
ISTORIA UNUI GALBÂN
}n noaptea trecut[, pe la un ceas dup[ dou[sprez[ce, am fosttrezit din somnul dulce ce gustam, prin un zinghet metalic carem-au mirat foarte mult, nefiind obicinuit a auzi asemene armoniela ceasuri atât de târzii. Acel sunet mi se p[rea c[ venea din fun-dul od[iei =i c[ ie=ea dintr-o cutioar[ de fildi= s[pat[, ce se z[reape mas[ ]n razele lunii care r[zb[tea prin fereastr[. M-am sculatiute din pat pentru ca s[ cunosc pricina zuruitului pomenit, amluat ]n mân[ acea cutie unde pusesem diminea\a un galbân olan-dez =i o para mare turceasc[, am deschis-o cu luare-aminte, =iadânc[ au fost mirarea care m-au cuprins, auzind deodat[ dou[glasuri str[ine ie=ind din cutie, dou[ glasuri de alt[ lume, carezbârnâia, \iuia =i se sf[dea de moarte.
S[ m[rturisesc c[ m-au apucat fiori r[ci ]n fa\a acelei minuni,nu socot c[ a fi vreo ru=ine din parte-mi, pentru c[ nu sunt de-prins a tr[i printre spirite. Spun drept c[ atunci m-am crezut]ncungiurat de vedenii, fantasme, stahii, strigoi, moroi =i de toatefiin\ele fantastice câte gioac[ parola =i hora cu miezul nop\ii, ]nlumina lunii. Peste pu\in ]ns[ lini=tindu-m[ ceva, nu =tiu cums-au f[cut c[ am gândit la A. Donici, fabulistul, =i aducându-miaminte de fabula lui Fierul =i argintul, ]n care aceste dou[ meta-luri \ân un dialog atât de ]n\[lept, deodat[ zic, o lumin[ cereasc[]mi trecu prin minte, =i am ]n\[les urm[torul adev[r: c[ =i meta-lurile au suflet, mai ales aurul =i argintul, de vreme ce ele
194
]nsufle\eaz[ =i mai de multe ori desufle\eaz[ oamenii; ]n urmaretrebuie s[ aib[ =i grai.
Sprijinit de aceast[ frumoas[ descoperire, m-am sâm\it ]ndat[cuprins de o femeiasc[ curiozitate =i, f[r[ dar a pierde vreme,m-am lungit ]ntr-un jâl\ elastic, am a=ezat cutioara lâng[ mine pemas[ =i, cu \igareta aprins[, m-am pus pe ascultat. Razele lunii,precum am zis, se giuca pe covorul din odaie, zugr[vind feliu-rimi de figuri, =i unele, lunecând pe cristalul c[l[m[rilor, tremurachiar deasupra galbânului =i a paralei, la care m[ uitam cu ochii\ânti\i. Aceste dou[ monede se afla atunci ]n focul cel mai ]nfl[c[-rat al convorbirii, amândou[ s[ltând din vreme ]n vreme cu mânie=i b[tându-se, zuruind, de marginile cutioarei. Iat[ ce zicea:
GALBÂNUL: Dar, m[ mir de st[pânul meu cum de au uitatcine sunt eu, =i m-au pus la un loc cu o biat[ para ca tine, ce nufaci acum nici trii bani, atât e=ti de =tears[ =i de tic[loas[!
PARAUA (plesnind de ciud[): Râde dracul de porumbrelenegre!... Dar nu vezi, ciuntitule, cât e=ti de ros de chila1 zara-filor?... nu te vezi c[ ai agiuns ]n trii col\uri, c[ ai sc[zut =i aisl[bit cât un irmilic de cei noi?... |i-ai pierdut to\i din\ii, s[rmane,=i vrei s[ mai mu=ti pe al\ii?
GALBÂNUL (cu fudulie, ridicându-se ]n picioare): Leul de=i]mb[trâne=te tot leu r[mâne, asemene =i galbânul tot galbân!
PARAUA (s[ltând des =i iute de râs): Galbân, tu?... Cuadev[rat, s[rmane, e=ti galbân, dar de g[lb[narea mor\ii.
GALBÂNUL: Ian ascult[, cadân[ b[trân[, nu te giuca cu cu-vintele, c[ de=i sunt acum ]n trii col\uri, pe loc ]nfig unul ]n tine.
PARAUA (cu dispre\ =i cu un aer de m[rire): Eu am trecutprin degetele ienicerilor =i nu mi-au fost fric[! Tocmai tu vrei s[m[ sparii?
1 Pila.
195
Ambele mele monede st[tur[ pu\in ]ntr-o pozi\ie teatral[, cadoi du=mani viteji care se m[soar[ cu ochii p[n-a nu s[ ]ncle=tala lupt[. Eu m[ uitam la ele f[r[ nici a m[ r[sufla, atât eram decurios a vedea un duel b[nesc; dar a=teptarea mea fu =i acum]n=[lat[, precum au mai fost de multe ori ]n acest soi de ]ntâmpl[ri.Provocatorul, adic[ galbânul, v[zând maiestatea =i curajul pro-tivnicei lui, se d[moli, se trase ]napoi, =i prin aceast[ mi=careaduse o nou[ dovad[ observ[rii ce am f[cut demult, c[: fala mareisprav[ n-are.
GALBÂNUL (dup[ o scurt[ t[cere): Nu te bucura, proasto,c[ eu m[ voi ]ngiosi a te onora cu loviturile mele, =i dac[ te-am =iamenin\at dinioarea, nu spera c[-mi voi uita rangul ]ntr-atâta ]ncâts[ m[ ating de tine. +tiu, slav[ Domnului! cât[ dep[rtare este]ntre noi. Familia mea-i de aur =i neamul t[u de-abia de argint.Cum ]ndr[zne=ti dar a socoti c[ eu, care am fost sl[vit de cei mari=i leg[nat ]n sânul lor, eu, care sunt fruntea banilor, eu s[ m[m[sor cu tine? S[rman[! gânde=te cât ai r[mas de ne]nsemnat[-nlume =i vezi mai ]nainte de toate c[ e=ti de o mie patru sute dou[-zeci de ori mai pu\in decât mine.
PARAUA: Fricosule aristocrat! se vede c[ ai locuit mult[ vre-me ]n sânul domnului M. =i c[ de la dânsul ai câ=tigat sim\iriledobitoce=ti sub care ]\i ascunzi lipsa curajului. Tu, olandez, tu s[roste=ti cuvinte de familie =i de noble\[! Ru=ine, ru=ine s[-\i fie!Am cunoscut mul\i compatrio\i de-ai t[i ]n deosebite rânduri =i ]ndeosebite pungi, =i m[rturisesc c[ i-am aflat cura\i de fire =i decaracter; dar tu, negre=it e=ti minciunos, calp, bastard, c[ci ]\iar[\i arama f[r[ cât de pu\in[ sfial[. (Suspinând): Unde-i, unde-ifrumosul =i nobilul olandez cu care m-am iubit atât de fierbinte laanul 1820 ]n buzunarul c[pitanului Costi\[, pe când acest vestitcor[bier c[l[torea pe Marea Neagr[!... Unde-i acum s[ te fac[una cu cutia ]n care ne g[sim =i s[ m[ r[zbune de obr[zniciile tale.
GALBÂNUL (uimit de turburare): La anul 1820?... C[pitanul
196
Costi\[?... Marea Neagr[?... Ce spui?... Tu erai atunci cu mine?PARAUA (]ntr-o nespus[ mirare): Cu tine! Ce fel?GALBÂNUL (repede, adunându-=i suvenirele): Dar... ]mi aduc
aminte... ]ntr-o noapte ]ntunecoas[, marea era ]nt[rtat[ de fur-tun[... corabia era s[ se ]nece la Sulina... To\i se ruga lui Dumnezeuca s[-i scape....
PARAUA: A=a este, bine zici. Eu tremuram de fric[ =i, deo-dat[, zuruind cu desperare, m-am aruncat =i m-am lipit...
GALBÂNUL: (dându-se de-a dura c[tr[ para): +i te-ai lipitde pieptul meu, care demult ardea pentru tine ]n focul unei dra-goste nem[rginite.
PARAUA (lunecând c[tr[ galbân): Ah!GALBÂNUL =i PARAUA (lipindu-se ]ntr-o amoroas[
]mbr[\i=are): Soarele meu! Luna mea!Zinghetul pricinuit prin ]nfocata atingere a monedelor se
schimb[ ]ncet-]ncet ]ntr-o zuruire slab[ sau, mai bine zicând,]ntr-o suspinare metalic[ care se pierdu ]n de=erturile lumei =i acutiei. O t[cere dr[g[la=[ urm[ dup[ aceasta, t[cere ce dovedeao mare câtime de sim\ire ]n sânul monedelor; t[cere scump[ =imult mai gl[suitoare decât ]ns[=i vorba; t[cere care mi-au atinsp[n[ =i mie, un str[in, coardele inimii =i mi-au adus dou[ lacrimide comp[timire pe margina genelor.
Peste câteva secunde ambii amorezi se traser[ pu\in ]napoi, seuitar[ lung unul la altul, f[cându-=i amândoi o dureroas[ revizie,=i ziser[ urm[toarele, cu glas p[truns:
GALBÂNUL (oftând din greu): Cât e=ti de schimbat[, iubitamea!
PARAUA (suspinând cu durere): Cât ne-am schimbat, dragulmeu!
GALBÂNUL (cu am[r[ciune): Ce crud[ =i nemilostiv[-i vre-mea! Coasa ei nu se ostene=te niciodat[!... Pl[cere, frumuse\e,tinere\e, toate sunt s[cerate de dânsa!... Ast[zi ele str[lucesc cu
197
tot farmecul lor =i mâini se pierd. Trist[ soart[! Lume de=art[!Via\[ tic[loas[! Ah! Ah!
PARAUA (cu blânde\[ ]ngereasc[): Nu te m[hni, luceaf[rulmeu, c[ nu suntem numai noi supu=i acelor crude pravili alesoartei. Fierul c[-i fier =i ]nc[ rugine=te, dar noi care suntem meni\iprin ]ns[=i firea noastr[ a fi j[rtfa l[comiei oamenilor!
GALBÂNUL: }\i aduci aminte, scumpa mea, de-acea epoh[fericit[ când ne-am ]ntâlnit ]n buzunarul c[pitanului Costi\[?...Sufletele noastre erau f[cute unul pentru altul, c[ci ]ndat[ cene-am z[rit ne-am =i sâm\it cuprin=i de dragoste. Cât de frumoas[erai tu atunci cu fa\a ta rotund[ =i alb[ ce sticlea =i str[lucea ca otabla de dulce\i. Cu cât[ gra\ie se ]ndoia talia ta ginga=[ =i sub\ire!Ce glas dulce =i armonios aveai tu atunci!
PARAUA: Atunci?... Dar atunci =i tu erai tân[r, frumos, voinic;atunci erai luciu =i plin de farmec; atunci aveai pe-mpregiur ocoroan[ cu zim\i din care ie=ea scântei amoroase ce-mi p[trundeainima. Atunci eram amândoi ]n vrâsta dragostei, ne iubeam =i nedesmierdam toat[ ziua =i toat[ noaptea, ]ncât mi s-au ros gium[tatede fa\[ atunci... dar acum...
GALBÂNUL (]ntr-o deplin[ desperare): Dar acum?PARAUA (râzând): Acum suntem ca doi t[ciuni care fac nu-
mai fum f[r-a da par[.GALBÂNUL: Eu, t[ciune, eu care...PARAUA: Las[ monologul pe alt[ dat[ =i-mi spune ce te-ai
mai f[cut din ceasul acel crud când am fost desp[r\i\i? Prin carevaluri, prin care pungi, prin câte soiuri de degete ai mai trecut?
GALBÂNUL: Ah! iubita mea, câte ]ntâmpl[ri am avut de la1820 ]ncoace!... De câte ori am trecut de la treptele cele mainalte ale societ[\ii la cele mai de jos, din mâinile cele mai curate]n labele cele mai mâr=ave, de la sânurile cele mai nobile la piep-turile cele mai de=[rte de oricare sâm\ire! Nu este soart[ ]n lumemai curioas[ =i mai vagabond[ decât a fiin\ei nenorocite ce se
198
nume=te moned[. }n veci =i peste tot locul sl[vi\i =i dori\i, noisuntem pricina celor mai multor fericiri =i nenorociri pre p[mânt=i, cu toate aceste, rareori ]ntâlnim suflete de acele ]nchinate nou[=i vrednice de toat[ lauda, care, cunoscând pre\ul nostru, nep[streaz[ ca moa=te sfinte ]n fundul unei l[zi de fier, ne p[streaz[,zic, ani ]ntregi =i ne scap[ de acea frec[tur[ necontenit[ a degete-lor omene=ti care roade podoabele noastre.
PARAUA (cu ceva ner[bdare): Le =tiu aceste toate; spune-mimai bine istoria ta.
Nu am trebuin\[ s[ mai adaug cât de mult se a\â\ase curiozi-tatea mea. Istoria unui galbân, povestit[ ]n ]ntunericul =i ]n t[cereanop\ii, era pentru mine o petrecere nesperat[. Mi-am aprins iuteo a doua \igaret[, =i galbânul ]ncepu a=a:
GALBÂNUL: Istoria mea este legat[ cu deosebite anecdotece s-au ]ntâmplat sub ochii mei persoanelor la care m-am aflat,anecdote triste sau vesele, unde eu am giucat totdeauna rolul celmai de c[pitenie =i ]n care mi s-au ]nf[\o=at prilej a face multe]ns[mn[ri =i descoperiri asupra oamenilor. M-am folosit mult deprivilegiul ce avem noi, banii de aur, a fi strân=i cu scump[tate lapieptul lor, pentru ca s[ le cercetez =i s[ le cunosc inimile deaproape; =i tu, iubita mea, =tii ca =i mine cât[ mâr=[vie plin[ dedezgust este ascuns[ ]nl[untrul unor bipede care se zic cre=tinicu frica lui Dumnez[u. Ascult[ dar, =i nu te sup[ra dac[ f[r[ voieideile mele \i-or p[rea câteodat[ cam posomorâte.
Dup[ ce ne-au desp[r\it c[pitanul Costi\[ la Gala\i, dându-m[pe mine unui boierna= ce-i vându-se grâu, am suspinat mult[ vremegândind la tine, la fericirile pierdute a dragostei noastre =i crede-m[ c[ dac[ mi-ar fi fost cu putin\[ mi-a= fi r[pit via\a de despe-rare; dar firea nedreapt[ n-au vroit s[ ne deie =i nou[, galbinilor,dritul scump de a ne sinucide; ]n urmare am fost sâlit s[-mi mis-tuiesc durerea-n suflet =i s[ urmez pe noul meu st[pân la mo=ialui. Dar po\i tu s[ gâce=ti ]n ce chip l-am urmat?... Ascuns, soro
199
drag[, ]n ciubota lui =i c[lcat ]n picioare ca un ban de nimic[,pentru c[ boieriul se temea de tâlhari. +tiu c[ aceast[ ru=ine se]ntâmpl[ ades banilor care au nenorocire a pica ]n pungileboierina=ilor de la \ar[, dar eu ]nc[ nu p[\isem o asemene ]ngio-sire =i m[ ]n[du=eam de ciud[. Ah! ziceam atunci, de ce nu amputere s[-i fac o provocare, precum se cuvine ]ntre persoane binecrescute, =i s[-l str[pung cu spada rig[i de Olanda!... Ce folos]ns[! Eu ziceam, eu auzeam. }n sfâr=it, acel drum plin de chinurise s[vâr=i dup[ cum dori st[pânul meu: el agiunse acas[ cu to\ibanii ]n ciubot[ f[r[ s[ fi ]ntâlnit nici m[car un potlogar pe drumulmare.
... Vai mie! nu putea =tiC[ procescu-n a lui stare sta gata a n[v[li.
PARAUA: Nu-mi spui c[ te-ai f[cut literat?GALBÂNUL: M-am g[sit odat[ din ]ntâmplare gium[tate de
ceas ]n buzunarul unui poet.PARAUA: Urmeaz[-\i povestirea.GALBÂNUL: O ]mpresurare de mo=ie ]l sâli pe bietul boier a
alerga la Ia=i spre a s[ lupta cu tagma giudec[toreasc[, ]ns[ dinnenorocire ]n capitala asta el nu putu s[ ]ntrebuin\eze mijloculciubotelor spre sc[parea galbinilor lui, precum o f[cuse ]n drumulcel mare, c[ci aici oarecare director de tribunal i-au luat p[n[ =iciubotele din picioare. }i de prisos s[ mai adaug c[ eu ]mpreun[cu to\i ceilal\i ai mei tovar[=i trecur[m ]n punga acestuia =i c[s[rmanul boierina= se ]ntoarse acas[ cu p[rul alb, cu giubeauarupt[ =i cu buzunarele sparte. Nenorocirea lui m-au cuprins depu\in[ jale, dar pe de alt[ parte mi-au adus o mul\[mire ascuns[,c[ci r[zbunarea este una din cele mai vii mul\[miri a oamenilor=i a galbinilor olandezi.
PARAUA (o\erindu-se): M[ ]ngroze=ti cu vorbele aceste.GALBÂNUL (cu fanfaronad[): Da cum soco\i?
200
PARAUA: Nu mi-ar p[rea curios dac[ ai fi un ducat vene\ian,pentru c[ ace=tia cred numai ]n vendetta lor, dar tu, olandez...
GALBÂNUL: Nu te atinge de na\ionalitate, soro drag[, c[m[ sup[r.
PARAUA: Pardon, scumpul meu; n-am vroit s[ te m[hnesc.GALBÂNUL: Te cred, iubita mea. Unde m[ g[sam?... La
directorul de tribunal. Nu \i-oi descri figura lui, pentru c[ erafoarte ne]ns[mnat[, dar \i-oi vorbi de buzunarul s[u. +tii c[ noi,banii, giudec[m mai totdeauna oamenii dup[ pungile =i dup[ bu-zunarele lor, =i eu m[rturisesc c[ acest fel de giudecat[ mi se parecea mai nimerit[ ]ntr-o epoh[ unde domne=te interesul. D. Buf-fon, naturalistul francez, au zis c[: stilul arat[ omul; eu zic c[:buzunarul arat[ omul. El este cea mai sigur[ caracteristic[ a firii,a patimilor =i a moralului s[u. De pild[, buzunarul unui cheltuitoreste spart; punga unui zgârcit e f[cut[ de materie groas[ =i traini-c[ =i e legat[ cu nou[z[ci =i nou[ de noduri =.c.l.; iar buzunaruldirectorului putea foarte bine s[ deie o l[murit[ idee de haos,c[ci nu avea nici margini, nici fund.
}nchipuie=te-\i dar, scumpa mea, ce groaz[ m-au cuprins cândm-am r[t[cit ]n acel sac lung =i adânc! M[ credeam pierdut ]ntoc-mai ca un c[l[tor ]n pustiurile Africei, dar m[ ]n=[lam, pentru c[buzunarul suspomenitului director de tribunal nu s[m[na nicide-cum cu un pustiu; acesta dimpotriv[ era locuit de feliuri de nea-muri str[ine =i pribegite acolo din alte pungi.
Când am agiuns la marginile acelui sac, am g[sit o popora\iefoarte amestecat[ de galbini olandezi =i nem\e=ti, de irmilici vechi=i noi, de carboave, p[n[ =i de sfan\igi, p[n[ =i firfirici, care cuto\ii tr[ia ]ntr-o armonie ce m-au adus ]n mare mirare, cunoscânddihoniile care despart ast[zi na\iile.
PARAUA:Cum, frate, carboavele =i irmilicii era prieteni?GALBÂNUL: Nu numai prieteni, dar a= putea zice fra\i de
cruce, dac[ n-a= =ti c[ irmilicii sunt du=manii sfintei cruci. +i
201
aceast[ unire eterogen[ =tii tu de unde se tr[gea?... Din crudulobicei care sâlise pe fie=tecare moned[ a-=i lep[da na\ionalitatea,când au intrat ]n acel buzunar directoresc. Acole, galbinii, irmi-licii =.c.l. nu se mai numea nici galbini, nici irmilici, nici car-boave.
PARAUA: Dar cum, cum?GALBÂNUL: Martori!... }n\[legi acum? De pild[, galbinii
se chema martori de triiz[ci =i cinci de ani; irmilicii martori depatrusprez[ce sau de =esesprez[ce ani, dup[ vrâst[; carboavelemartori de doisprez[ce ani; =i to\i la un loc alc[tuia un popor nou,cunoscut subt nume de: na\ia dovezilor sun[toare... M[ pricepiacum?
PARAUA (oftând): Te pricep. (Dup[ o mic[ t[cere.) +i multai =ezut tu acolo?
GALBÂNUL: A=teapt[. Voi, turcilor, ave\i un proverb pe carenu mi-l aduc aminte, dar care se ]ncepe cu haram...
PARAUA Haram gheldi, haram ghiti.GALBÂNUL: Tocmai; acest proverb, precât ]n\[leg, vrea s[
zic[ c[ de banii lua\i nedrept nu s-alege nimic[.PARAUA: Bre! Nu te =tiam poliglot.GALBÂNUL: Cum s[ nu fiu poliglot, soro drag[, dac[ am
slujit oarecând drept plata unei subscrieri la un Tetragloson, careera s[ ias[... dar s[ venim la proverbul pomenit, pentru ca s[ vezicum se adeveri ]n\[lesul lui.
A doua sar[, dup[ intrarea mea ]n colonia dovezilor sun[toare,stam la vorb[ cu câ\iva martori de deosebite vrâste =i povesteampe r[nd chipurile ]n=[l[toare ce ]ntrebuin\ase st[pânul nostru pen-tru ca s[ ne trag[ ]n sânul lui, de la r[z[=ii, de la v[duvele s[race=i de la to\i nenoroci\ii ]mpricina\i, la care ne aflasem mai ]nainte,când deodat[ o mân[ lacom[ ne cuprinse gr[mad[ ]n palm[ =i netrânti ca vai de noi! pe o mas[ de c[r\i unde se giuca stos. Câtevap[rechi de ochi se \ântir[ cu dragoste asupra noastr[, =i dup[ câteva
202
talii, o alt[ mân[ str[in[ se ]ntinse spre noi =i ne trase ]ntr-un altcol\ a mesei. Directorul nu mai era st[pânul nostru... El ne pier-duse pentru totdeauna. Pare c[-l aud =i acum cât de tare sebl[st[ma, cum se oc[ra pe sine cu cuvintele cele mai proaste pen-tru c[ giucase, ]n vreme ce noul meu st[pân ]i zicea din vreme ]nvreme cu sânge r[ce: haram gheldi, haram ghiti! De-atunci m-amp[truns de adev[rul acestui proverb =i am luat o mare opinie de]n\[lepciunea musulman[.
PARAUA (se ]nchin[): }mi pare foarte bine.GALBÂNUL (urmând cu foc): }n\[lepciunea =i paralele
turce=ti sunt dou[ lucruri care mi-au câ=tigat inima.PARAUA (cu ceva cochet[rie): Berbantule...GALBÂNUL (dup[ un zâmbet): Tân[rul ce m[ câ=tigase ]n
c[r\i era una din acele fiin\e a c[rora nume se sfâr=e=te ]n escu,când se afl[ la Moldova, =i ]n eanu când merg la Valahia; fiin\eproblematice, care tr[iesc f[r-a avea nici un chip de vie\uire, carepic[ n[paste ]n casele =i la mesele oamenilor =i care ast[zi seprimbl[ ]n dro=te de Brandmaier, ]mbr[ca\i ]n straie nou[, ]nc[l\a\icu botine de glan\, =i mâini ]i vezi pl[m[dind glodul uli\ilor cuciubote rupte, cu surtucul descusut =i cu p[l[rie roas[ pe cap;trântori parazi\i ce s-au introdus de o bucat[ de vreme ]n soci-etatea românilor, speculând nevinov[\ia =i ]ncrederea lor, =i careau fost crescu\i la =coala vestitului Robert-Macarie1, de co\c[-reasc[ pomenire.
Acel interesant copil al civiliza\iei, acel nobil cavaler... de in-dustrie, petrecea o mare parte a zilei ]nchis ]n odaia lui cu o p[rechede c[r\i ]n mâini, pe care le amesteca necontenit, le a=eza ]n deo-sebite chipuri, le sucea, le t[ia, deprinzând =i iscodind fel de felde te=mecherii ce ]ntrebuin\a sara spre a pungi pe pontatori. +i
1 Robert Macarie, personaj din Auberge des Adrets; tipul bandituluifanfaron.
203
trebuie s[ m[rturis[sc c[ el agiunsese la o ghib[cie atât de m[iastr[]n m[sluirea c[r\ilor, ]ncât ar fi meritat cu toat[ dreptatea o od[escamotofil[ ]n soiul acelei adresate d-lui Rodolfo de d. Eliad,marele ammiratore della prestidigitazione.
PARAUA (boldind ochii): Ce cuvinte sunt aceste?GALBÂNUL: Aceste sunt câteva cuvinte dintr-o nou[ limb[
româneasc[ ce se descopere acum la Bucure=ti.PARAUA: Dar escamotofil ce bazaconie este?GALBÂNUL: Escamotofil e v[r primar cu bra\alba, cu lun-
gumbra =i frate de cruce cu Broasc[oaietaurie =i cu impercai-coifagi a d-lui Aristia.
PARAUA: Nu le ]n\[leg.GALBÂNUL: Te cred; dar ian ]ntreab[ pe croitorii lor dac[
]n\[leg cuvintele te=mecherii =i haram, =i s[ vezi c[ \i-or r[spunde:nu te capisc sau: nu te cumprind.
PARAUA (cl[tinând capul): Mari sunt minunile tale, Doamne!GALBÂNUL: Zi mai bine: mari sunt minciunile oamenilor!...
Tân[rul meu avea, precum \i-am spus, degetele foarte sprintenela c[r\i =i se folosea bini=or de me=te=ugul s[u, c[ci acesta erapentru dânsul un soi de fondos sigur din care tr[gea dobând[ pefie=tecare sar[; dar el nu se mul\[mea cu acel venit =i, ]n urmare,se ]mprumuta ades pe la zarafii jidovi. Trebuie s[-\i spun c[st[pânul meu se trudea demult ca s[ deslu=asc[ un problem foartegreu, adic[: chipul de a face datorii f[r[ a le pl[ti. }n adev[r eldescoperise demult partea cea dintâi a problemei, =i acum eraaproape s[ o g[sasc[ =i pe cea din urm[, c[ci hot[râse s[ fug[ adoua zi pe ascuns la Bucure=ti, când deodat[ =i f[r[ veste unuldin creditorii lui, un jidov b[trân, i se ar[t[ grozav =i ]narmat cupatru slujitori de la Agie. Pricina acelei ]nf[\o=[ri poli\iene=ti eraun vecsel isc[lit de st[pânul meu, dar nepl[tit, dup[ obiceiul s[ucel economic. Noul Macarie fu silit s[ numere banii ]ndat[ =i,num[rându-i, m[ lep[d[ =i pe mine ]n palma nebotezatului zaraf.
204
PARAUA (cu tânguire): Nenorocite prieten!GALBÂNUL: Dar, dar, plânge-m[, scumpa mea, tânguie=te-
m[, luna mea, c[ci aici ]ncep pentru mine durerile, tic[lo=iile,chinurile unei inchizi\ii mai crude decât acea spaniol[; boce=te-m[ =i te ]ngroze=te, pentru c[ ai s[ m[ vezi muncit ]n mâini decal[u, precum era munci\i cre=tinii ]n vremea P[gânismului; ai s[cuno=ti, ]n sfâr=it, misteriul acel ]nfrico=at a deform[rii mele =ichipul nelegiuit prin care eu, mândrul =i sl[vitul t[u odinioar[amorez, am fost desp[r\it pentru totdeauna de podoabele mele.Neronul israelit ce m[ luase ]n robie m[ ]nchise deocamdat[ ]ntr-otemni\[ neagr[ =i uns[, pe care el ]ndr[znea a o numi pung[, =iagiungând acas[ la dânsul, dup[ ce m[ ar[t[ cu bucurie la vro=ese copii stren\ero=i =i nesp[la\i, el m[ ascunse sub o podea dinodaia lui, ]ntr-o oal[ ]ngropat[ ]n n[sip. Auzi tu?... ]ntr-o oal[ def[cut bor=, eu ce locuisem ]n pungi de m[tas[! eu care \inusemadeseori loc de onor pintre oamini, s[ m[ v[d \âind locul fasole-lor =i pitrinj[lului! Aceast[ idee mi-ar fi dat g[lb[narea negre=it,dac[ n-a= fi fost precum sunt galbân de firea mea. Dar toateaceste nu sunt ]nc[ nimic[ pe lâng[ chinurile ce mi se preg[tea.
Pe la miezul nop\ii, cal[ul acel nemilostiv m[ scoase la lumi-na unei lumân[ri de s[u =i, apropiindu-m[ de ea, ]mi atinse zim\iicu un instrument de moarte ce-i zic chil[. Durerea ce m[ cu-prinse dintr-o margine la alta m[ f[cu s[ sai ]n sus de trii palme=i, sc[pând dintre degetele lui, alergai iute de-a dura sub pat undem[ ascunsei tremurând. Ce folos ]ns[! Iuda m[ g[si peste pu\in=i ]mi roase to\i zim\ii cei frumo=i care, dup[ cum zici, iubitamea, ]\i arunca odinioar[ ]n inim[ atâte scântei de dragoste. }ntr-oclipal[ m-am v[zut ras, pilug de giur ]mpregiur ]ntocmai ca capulb[rbieriului meu; glasul mi se dogise de durere =i, neputându-lbl[st[ma atunci cum se c[dea, m-am r[zbunat asupra lui azvâr-lindu-i un zim\ ]n ochi. De atunci el au r[mas chior, =i socot c-ar[mânea tot a=a p[n' la giudecata cea de pe urm[.
205
PARAUA (plesnind de mânie): Amândoi ochii s[-i fi scos.Auzi!... s[-\i chileasc[ zim\ii! Eu m[ mir cum de suf[r româniiatâte mii de t[lhari.
GALBÂNUL: Ce s[ le fac[ dac[ sunt sudi\i!PARAUA: +i cum ai sc[pat din mâinile cal[ului t[u?GALBÂNUL: }n codrul Her\ii!... +tii c[ acest codru e moartea
jidovilor: numai de le-i pomeni de dânsul ]i vezi c[-=i schimb[fe\ele =i-i apuc[ duc[-se pe pustii. T[lhariul meu de zaraf aveanevoie s[ mearg[ la hotarul Mamorni\ii pentru oarecare specula\iicu folos sigur =i, =tiind c[ avea s[ treac[ prin acel codru atât dedu=man perciunilor, el ]=i cump[r[ dou[ pistoale =i un iartaganruginit, se sui singur ]ntr-o bri=c[ =i se porni cu frica-n spate =i cugalbinii ]n sân. Dup[ mult[ trud[ agiunser[ ]n sfâr=it ]n codrulHer\ii. Târtanul meu tremura ca de friguri; m[selele-i cl[n\[nea=i el se b[tea necontenit cu pumnul ]n piept. Era ]nspre sar[, laceasul acel sfânt a zilei unde toat[ natura se lini=te=te ]n t[cere =ipare c[ se preg[te=te pentru s[rbarea unei taine ]nfrico=ate. Caiimergea ]ncet la deal, când deodat[ ie=ir[ de dup[ copaci doi oa-meni ]narma\i.
Iuda r[s[ri ca =i când l-ar fi mu=cat un =[rpe, dar nu-=i pierdumin\ile, c[ci, sco\ându-=i iute cu=ma =i chitia de pe cap, le puselâng[ dânsul, una-n dreapta =i una-n stânga, =i ]ncepu a strâga dedeparte: “Nu veni\i, nu; noi suntem trii, voi sunte\i doi”. Cu toateaceste t[lharii oprir[ caii =i se apropier[ de bri=c[.
— M[i târtane, zise unul din ei, pentru cine ai luat armeleaceste?
— Pentru t[lhari, r[spunse zaraful.— Noi suntem t[lhari.— Poftim, m[ rog, — =i jidovul dete ]ndat[ armele.— Da bani ai cu tine?— Ba nu, n-am nici o para, pe legea me.
206
— Pe dânsul, m[i, r[cnir[ atunci ho\ii, =i pe Leiba mi-l trân-tir[ din bri=c[ gios la p[mânt. Iuda se zbuciuma cu desperare =ir[cnea vai mir, ghevalt cât ]l \inea gura, dar unul din t[lhari ]ipuse un genunchi pe piept =i o mân[-n gât, =i glasul i se curm[ peloc. Aceast[ scen[ nu \ânu mult, c[ci peste pu\in cei doi voiniciintrar[ iar ]n codru, l[sând trupul zarafului lungit ]n mijloculdrumului, f[r[ suflare =i cu ochii holba\i. Socot de prisos s[ maiadaug c[ ei nu uitaser[ s[-i ieie punga din sân. T[lharii de drumurimari precum =i cei de târguri mari au ]ntr-acest soi de ]ntâmpl[rio deosebit[ luare-aminte.
PARAUA: Cum? dragul meu, ai ]nc[put ]m mâini de t[lhari=i nu \i-au fost fric[?
GALBÂNUL: Ad[-\i aminte, scumpa mea, c[ trecusem mai]nainte prin mâinile unui director de tribunal, a unui stosar =i aunui zaraf. Deprinderea se face fire, dup[ cum =tii.
PARAUA: Adev[rat; oamenii =i banii se deprind cu so\iet[\ilecele mai r[le.
GALBÂNUL: St[pânii ce c[p[tasem eu acum, =i care m[c[p[taser[ totodat[, ne duser[ ]n fundul codrului la gura izvoru-lui care se nume=te fântâna ho\ilor. Acolo era aduna\i to\i tovar[=iilor ]mpreun[ cu c[pitanul ce sta mai deoparte lungit pe iarb[, cupistoalele lâng[ dânsul.
Opt voinici cu spete lateCu mânece suflecate+i cu pu=tile-nc[rcate.
— Ei! copii, prins-a\i iepurele? zise c[pitanul, om nalt destat, vânos ]n bra\e =i cu muste\ile de-un cot.
— L-am prins, c[pitane, r[spunse t[lhariul ce m[ \inea ]npalm[.
— Gras ]i?— Cam gras, c[ nu putea fugi bine.
207
— Poate-a fi fost cu=er.— Cu=er, dar; avea ni=te perciuni de-o palm[.— +i unde-i pielea?— Iat-o, c[pitane.C[pitanul deschise punga, se uit[ la noi =i, cl[tinând din cap
cu mânie: Ian vezi, zise, cum i-au ciocârtit! Litfa bl[st[mat[ ne-aufurat pe gium[tate dintr-]n=ii. Pe urm[, v[rsându-ne ]n palm[,chem[ to\i tovar[=ii lui ]mpregiur =i ne ]mp[r\i ]n sume drepte pela fiecare. Eu ]ns[ r[m[sei partea c[pitanului. Acest român era cuadev[rat voinic, =i dac[ se f[cuse t[lhari de drumul mare, nu c[doar ]i era sete de bani, dar pentru c[ sâm\ea ceva ]n inima luicare ]l ]ndemna s[ caute prilejuri de vitejie; primejdiile avea pen-tru dânsul un farmec magnetic care ]l tr[gea f[r[ voie, =i sunt]ncredin\at c[ dac[ ar fi avut norocire s[ se nasc[ cu trii sute deani mai ]nainte, pe când românii era ]n lupte, el =i-ar fi dobânditun nume de viteaz mare. Singura sl[biciune ce avea era c[ iubeaprea mult nevestele m[ritate, =i fiindc[ aceste au avut de cândlumea o fierbinte aplecare pentru voinici, s-au ]ntâmplat c[ mul\ib[rba\i ]nsura\i era mânio=i foc asupra c[pitanului =i giuraser[s[-=i r[zbune asupra lui.
Mai ales unul, un grec care fusese arn[ut ]n vremea domnuluiIoni\[ Sturza, ]i p[stra o du=m[nie de cele ascu\ite, pentru c[ sim\eape frunte, de o bucat[ de vreme, oarecare mânc[rimi ce-i ]nfier-bânta crierii =i-l f[cea s[ viseze noaptea tot soiul de vite corno-rate. El se a=ezase de vro doi ani ]n târgul Her\ii, =i de vro opt lunise ]nsurase cu o fat[ tân[r[, care era vestit[ de frumoas[ pe toat[linia hotarului.
Cum =i ce fel se cunoscuser[ =i se daser[ ]n dragoste c[pitanulcu femeia arn[utului, nu \i-oi putea spune... dar =tiu c[ ]n toateserile, pe la asfin\itul soarelui, st[pânul meu ]=i ]nc[leca murgul=i se ducea de se ]ntâlnea cu dânsa la o cum[tr[ a ei ce =edea ]n
208
marginea târgului. Arn[utul, se vede c[ ]n\[lesese ]n sfâr=it pri-cina vizitelor dese ce f[cea nevasta lui ]n casa cum[trei sale, c[cise preg[ti de vânat, luându-=i h[ita=i, arme =i c.l.t. H[ita=ii ]ns[ ]ialesese pintre câ\iva b[rba\i, care ca =i dânsul avea ceva pic[asupra c[pitanului.
}ntr-o sar[, cum r[s[ri cea ]ntâi stea pe cer, st[pânul meu, dup[ce ]=i ]mp[r\i tovar[=ii pe la deosebite potice, ]nc[lec[ murgul =ise porni pe o c[rare ]ngust[ ce ducea la margina codrului. Era olun[ cum o doresc amorezii, o lun[ plin[ de o tainic[ lumin[ care]nv[luia tot codrul =i r[zb[tea pintre frunzele copacilor. O t[cereadânc[, o lini=te sfânt[ domnea ]n lume. Nu se auzea alt[ decâtpasurile calului pe c[rare. C[pitanul scoase de sub mintean o tam-bur[ mic[ cu strune de sârm[ =i ]mpreunându-=i glasul cu ea,]ncepu a cânta un vers jalnic, ce-mi p[trundea inima, m[car c[-ide metal.
Tot mergând =i cântând, iat[ c[ ie=ir[m din codru =i sosir[mpe o culme nu departe de târgul Her\ii. Acolo st[pânul meu seopri, c[t[ ]mpregiur =i, puind dou[ degete ]n gur[, dur[ o =uier[tur[de cele haiduce=ti, care clocoti grozav ]n codru =i care ]mi \iuimult[ vreme ]n urechi. }ndat[ pe urm[, o ferestruic[ se lumin[ lao cas[ din târg; iar c[pitanul, s[rind vesel de pe cal, se ]ndrept[r[pide ]n partea ei. Dup[ câteva minute el era ]n bra\ele frumoa-sei sale iubite =i se dismierda =i se dr[gostea amândoi, precumodinioar[ ne dismierdam noi, scumpa mea lun[... }\i mai aduciaminte?
PARAUA (oftând): Ah!GALBÂNUL (asemene): +i iar ah!... (Dup[ o scurt[ =i dure-
roas[ t[cere.) Nimic nu-i statornic ]n lume: tinere\ile trec, noro-cul piere tocmai când gânde=ti c[ gu=ti mai bine pl[cerile lui. Câtde fericite minute petrecea st[pânul meu cu iubita lui =i ce tristeminute era s[ urmeze dup[ ele!
209
A=a-i legea crudei soarte,Azi pl[cere,Mâini durere,Azi via\[ =i mâini moarte!
PARAUA (din fundul inimii): Of... of!GALBÂNUL (asemene): +i iar of!... Ce s[-\i mai spun?
Voinicul meu c[pitan se v[zu deodat[ ]ncungiurat de vro z[ceoameni ]narma\i =i comendui\i de ]nsu=i b[rbatul iubitei sale.}ntr-o clipal[ el fu aruncat la p[mânt =i, ]n locul albelor bra\ece-l strângea cu un minut ]nainte lâng[ un piept ]nfocat, s[rmanul!sim\i ni=te lan\uri r[ci ce-i cuprinseser[ tot trupul ca un =erpe.Pozi\ia lui era cu atât mai nepl[cut[ c[ avea mult[ as[m[nare cupozi\ia zeului Mars, când acest viteaz Don Juan ceresc fu prinscu Afrodita ]n mrejile lui Vulcan. Afrodita din târgul Her\ii aufost trimis[ la o mon[stire dup[ st[ruin\ele arn[utului =i nenoro-citul meu st[pân dus la una din cele 13 ispr[vnicii a Moldovei.Acolo ispravnicul ]i f[cu o de aproape cercetare =i-l espedui laIa=i, unde, fiind giudecat, i se ]nchie o hot[râre destul de s[rat[,adic[: i se ]ncuviin\[ un cvartir de câ\iva ani la ocn[ pentru cas[-=i prefac[, s[-=i ]mblânzasc[ =i s[-=i ]ndulceasc[ sâm\irile mo-rale!... Cât pentru tovar[=ii s[i de ho\ie, am aflat mai târziu c[unii au trecut peste hotar, pentru ca s[ fac[ voiajuri de pl[cere,iar câ\iva au izbutit a s[ ]n[l\a ]ntre oameni... prin agiutorul =trean-gurilor spânzur[toarei.
PARAUA: N-ai f[cut, dragul meu, o observare? C[ to\i t[lhariide drumuri =i de codri sunt spânzura\i ]n târguri... Oare pentru ce?
GALBÂNUL (declamând): Où peut-on ùtre mieux qu' au seinde sa famille!1
1 Unde te po\i sim\i mai bine decât ]ntre ai t[i!
210
PARAUA (râzând): Ha, ha, ha... bat[-te norocu, c[ pozna=mai e=ti!
GALBÂNUL: Ispravnicul ce m[ luase odat[ cu doprosul era,cum se zice, un om a trebii. Cunoscând toate chipurile legiuite deobiceiul p[mântului ]ntru a s[ folosi de prilejuri, el izbutise a-=ipreface slujba ]n chivernisal[ =i, slav[ Domnului! dup[ câ\ivaani, ]=i f[cuse o stare ca oamenii. Avea, s[rmanul, dou[ mo=ioareluate de la r[ze=i, avea câteva suflete de \igani, =i era cunoscut ]ntot \ânutul de gospodar cumsecade. Mai era ]nc[ cunoscut =i decre=tin cu frica lui Dumnez[u, pentru c[ =tia Crezul grece=te pede rost, m[car de=i nu ]n\[legea nicidecum ast[ limb[; pentru c[se ]mp[rt[=ea de dou[ ori pe an =i pentru c[ f[cea ades paracli-suri ]n cas[. Cu toate aceste, bunul nostru cre=tin nu se sfiia aporonci s[ bat[ la talpe pe vreun român ce nu-=i putea pl[ti birul,tocmai când el rostea Tat[l nostru, tocmai când zicea cu mareevlavie: — “+i ne iart[ nou[, Doamne, gre=elile noastre, precum=i noi iert[m gre=i\ilor no=tri...” Altmintere era bun la suflet, atâtde bun, ]ncât cucoana d-sale ]l trimitea f[r[ voie ]n comisii cândavea gust s[ r[mâie singur[ acas[.
Boieriul ispravnic, precum am spus, avea o cucoan[; cucoanaavea un veri=or al doile. Boieriul ispravnic era b[trân =i urât; cu-coana era ]ntre dou[ vrâste, adic[: nici prea crud[, nici prea coapt[,nici urât[, nici frumoas[, dar mai mult hazlie. Veri=orul era numaide vro nou[sprezece ani, destul de nostim, dar cam prostu\ dinfire =i cam obraznic din cre=tere. Boieriul ispravnic iubea numaidou[ lucruri ]n lume : 1-i banii =i 2-le nevasta. Cucoana, asemene,sl[vea numai dou[ lucruri pre p[mânt: 1-i banii =i 2-le veri=orul.Veri=orul iar[=i adora numai dou[ lucruri ]n via\a lui: 1-i banii =i2-le vânatul.
Aceste trii deosebite patimi, a c[rora fondos eram noi, banii,se specula ]ntre ele cu fel de fel de chipuri, unele mai curioasedecât altele, =i prilejea ni=te scene de tot comice. Spre pild[: când
211
sâm\ea cucoana c[ iubitul s[u b[rbat se folosise de vrun chilepir,]=i preg[tea un arsenal ]ntreg de c[ut[turi ]nfocate, de suspinurif[rm[c[toare =i de note ]n b mol, carele cu toate era menite sprea-i ]ntoarce capul =i spre a-i stoarce banii. A=a, ]narmat[ de aceagrozav[ =i primejdioas[ artilerie, ispr[vniceasa intra ]n odaia boie-riului =i ]ncepea dintâi a-l ]mpro=ca cu mii de s[ge\i din ochi,unele mai dulci decât zaharul, altele mai p[trunz[toare decât fi-erul; =i când vedea c[ nenorocitul ]ncepea a s[ uimi, atunci dadrumul oft[rilor arz[toare =i notelor ]n b mol carele, ca un bata-lion de cavalerie, se arunca asupra lui, ]l ame\ea, ]l tulbura =i-laducea ]n starea unui automat. Pe urm[ o ]ncol[cire de bra\e]mpregiurul gâtului =i o dulce s[rutare ]ntre sprincene des[vâr=eabiruin\a, =i ]ndat[ to\i galbinii din buzunariul boieriului se strecu-ra zuruind ]n palma cucoanei. Nu am trebuin\[ s[ mai adaug c[el, când se de=tepta din acea amoroas[ magnetire, se trezea totoda-t[ =i pornit ]ntr-o comandirovc[ poroncit[ de ]ns[=i dr[g[stoasalui nevast[.
PARAUA: +i ce f[cea ea cu atâte parale?GALBÂNUL: Ce parale!... Zi galbini.PARAUA: A=a vine vorba.GALBÂNUL: Cucoana ispr[vniceasa lua lec\ii de limba
francez[, pentru c[ ast[zi ]n Moldova e cam ru=ine s[ vorbeasc[cineva române=te, =i alesese drept profesor pe veri=orul ei, carefusese crescut ]ntr-un pansion din Ia=i =i care ]nv[\ase acolo amoncheri pe fie=care. Acele lec\ii se da =i se priimea sara, dup[purcederea b[rbatului, ]ntr-o odaie plin[ de divanuri =i luminat[numai de o singur[ lamp[. Profesorul =i cu scoleri\a lui se puneape o sofa =i lec\ia se f[cea ]n urm[toriul chip:
SCOLERI|A: Spune-mi, veri=orule, cum se zice fran\uze=te:te iubesc?
PROFESORUL: Je vous aime!SCOLERI|A (cu o dr[g[la=[ c[ut[tur[): Je vous aime!
212
PROFESORUL: Sau: je vous adore.SCOLERI|A (ad[ugând pomenitei c[ut[turi un glas dulce =i
tremur[tor): Je vous aime, veri=orule, je vous adore.PROFESORUL (ru=inându-se): Et moi aussi.1
SCOLERI|A (luându-l de mân[): Dar... a= vrea s[ te s[rut,cum se zice?
PROFESORUL (coborând ochii): Je voudrais vous em-brasser.
SCOLERI|A (cu glasul ]nfocat): Je voudrais vous embrass-er, veri=orule.
PROFESORUL (turburându-se): Et moi aussi.SCOLERI|A: Dar... cine te opre=te, cum se zice?PROFESORUL: Qui vous en empeche?SCOLERI|A: Hai s[ spunem de la ]nceput.PROFESORUL (tremurând): Je vous aime.SCOLERI|A (cu patim[): Je vous adore.PROFESORUL: Je voudrais vous embrasser.SCOLERI|A (iute): Qui vous en empeche, veri=orule?D[-mi voie, scumpa mea, s[ nu urmez p[n' la sfâr=itul lec\iei:
\i-oi spune numai c[ din je vous aime ]n je vous adore, to\i galbi-nii lua\i din sânul ispravnicului trecea ]n mâinile veri=orului, dreptplata sârguin\ei sale.
Prin asemene chipuri =i eu, draga mea, am c[l[torit din pung[]n pung[ =i am ajuns ]n sfâr=it a fi proprietatea tân[rului profesorde: je voudrais vous embrasser.
|i-am spus c[ el iubea vânatul. Aceast[ patim[ se dezv[lise]n inima lui cu atât mai stra=nic c[ era foarte r[u chita= =i, ]nurmare, mai toate paserile ]i trecea pe la nas. }n zadar el le alungacu haliciurile prin v[zduh; nici una din ele nu vroia s[-i ]mpli-neasc[ mul\[mirea de a pica. }ntr-o zi, nenorocitul meu vân[tor
1 +i eu de asemenea (fr.).
213
se trezi cu hot[râre s[ fac[ minuni =i s[ nu se ]ntoarc[ acas[ decâtcu cel pu\in dou[ care moc[ne=ti pline de jig[nii ucise; dar, pre-cum =tii, hot[rârea =i ]mplinirea sunt dou[ lucruri care n-au obi-cei a s[ ]ntâlni cam ades. Cu toate aceste, st[pânul meu se ]mbr[c[]n tot costumul de vân[tor =i se porni cu p[l[ria de paie pe urechi,=uierând o bucat[ din opera Zampa1: Il faut céder ù mes lois2... caun om sigur de biruin\[. +i nici nu putea fi almintere de vreme ceavea cu el triizeci de ]nc[rc[turi gata, o torb[ nou[ =i o pu=c[ deLepage cu dou[ \evii. Bine ]ncredin\at deci ]n ghib[cia lui, el ie=ila câmp, aruncând ]mpregiurul s[u c[ut[turi pline de l[comie =ide cruzime.
Trebuie s[ =tii, iubita mea, c[ nu este tigru, nu este hien[, nueste, ]n sfâr=it, lighioaie pre p[mânt mai crud[ decât un vân[torprost ]n cele dintâi a lui cerc[ri. |elul s[u este numai ca s[ ucid[pentru ca s[ se ]ncread[ c[-i pu=ca=; de aceea trage ]n toate p[r\ile,]n toate jig[niile, f[r[ deosebire: g[ini, prepeli\i, curcani, vr[bii,ba ]nc[, de nu s-ar sfii, ar slobozi pu=ca =i peste oameni. Se ]n\[legede la sine c[ cele mai multe ori el ]mpr[=tie ]n vânt oci ]ntregi depraf =i c[ se ostene=te zile mari degeaba. Iar dac[ i se ]ntâmpl[ s[oboare vreo p[s[ruic[ oarb[... s[-l vezi atunci cum alearg[ cuochii boldi\i la locul unde au z[rit-o picând: gard, =an\, spini, elr[zbate tot, f[r[ sfial[; ar trece =i prin foc f[r[ a lua sama, c[ciatunci el nici nu vede, nici n-aude. }=i pierde ceasornicul, p[l[ria,pu=ca... dar nu-i pas[; el au lovit!... =i de vreme ce-au lovit, epu=ca= bun. Aceast[ idee m[gulitoare a\â\[ focul ce-l ]nflac[r[ =id[ aripi picioarelor sale, carele alearg[, salt[, zboar[ f[r-a atingep[mântul. +i când z[re=te ]n iarb[ paserea r[nit[, s[-l vezi cu ceturbare se arunc[ asupra ei, =i pe urm[ cu ce fudulie o râdic[
1 Oper[ comic[ ]n acte de Louis-Joseph-Ferdinand Herold (1791 —1833), care s-a jucat =i la Ia=i la 4 dec. 1840.
2 Trebuie s[ te pleci legilor mele (fr.).
214
p[n[ la ochi ca s[ o priveasc[ mai de aproape. Atunci i se pare c[\ine o lume ]n mân[! Bucuria lui este nebun[; ar voi s[ lege pasereala piept, ca o decora\ie, dar, aducându-=i aminte c[ are o torb[, opune ]ntr-]nsa, =i apoi o scoate de zece ori pe minut[ pentru ca s[o mai vad[. De=ert[ciunea lui g[se=te pricin[ de fal[ ]n moarteaunei fiin\e nevinovate!
Cea ]ntâi pasere care au fost jertfa cruzimii st[pânului meuera un botgros. Pare c[-l v[d =i acum pe creanga unui p[r s[lbatic,cu gu=a umflat[ de cântare! Vân[torul meu se apropie de el pefuri=, ca un motan, ]l chiti mult[ vreme, tras[ chedica pu=tii, =ibietul botgros pic[ pe iarb[, slobozind un \ipet dureros!... }l lo-vise tocmai ]n gu=[. Acea scen[ m-au ]nfiorat a=a de tare =i totodat[au trezit ]n mine o ur[ atât de cumplit[ asupra tuturor oamenilor,]ncât m-am hot[rât pe loc a m[ dep[rta de veri=orul ispr[vnicesii=i, dar, profitând de uimirea ce-l cuprinsese ]n vremea când aler-ga s[ puie mâna pe victima lui, am s[rit iute din buzunar =i m-amascuns ]n iarb[. De atunci, iubita mea, am r[mas ]ncredin\at c[ ]noameni sunt semin\e de cruzime carele, dac[ ar avea prilejurifavoritoare pentru dezv[lirea lor, ar acoperi fa\a p[mântului cumii de Neroni.
PARAUA: De nerozi?GALBÂNUL: Neroni. Cât pentru nerozi, dup[ cum le zic ]n
Valahia, slav[ Domnului! semin\ia lor s-au dezv[lit =i au ]nfloritdestul de bine ]n lume.
PARAUA: Mai ales de când s-au l[\it mania de a avea spirit.GALBÂNUL: Acum eram liber!... liber!... ]n\[legi tu, iubita
mea, toat[ dulcea\a =i toat[ puterea acestui cuvânt? Neatârnat denime, sc[pat de ]nchisorile pungilor!... volnic de-a face tot ce-mipl[cea!... }n ceasul acela am gustat cea mai mare fericire ]n suf-letul meu, c[ci nimic pe lume nu e mai scump =i mai sl[vit decâtlibertatea; ea este dorul cel mai nepre\uit ce l-au dat Dumnez[uoamenilor. +i s[ =tii de la mine c[ atunci o na\ie se apropie demoarte când ]ncepe a fi surd[ la glasul libert[\ii!
215
PARAUA: Acest adev[r e vechi de când lumea =i ]l =tiu demult.
GALBÂNUL: Cum se poate?... Eu credeam c[ l-am desco-perit sângur.
PARAUA (zâmbind): Spiritele ]nalte se potrivesc ades la gân-duri.
GALBÂNUL (se ]nchin[): Eram liber, precum \i-am spus,]ntr-o câmpie ]nflorit[ ce r[suna de cânticile p[s[rilor.
Ciocârliile voioase ]n v[zduh se leg[nau+i-nturnarea prim[verii prin dulci ciripiri serbau1.
Florile dismierdate de un vântu=or lin r[spândea ]n aer feliuride miroase ce m[ ]mb[ta de mul\[mire. Stam culcat ]ntre doitopora=i =i m[ uitam la soare cu dragostea unui frate, c[ci, dup[zisa poe\ilor, soarele nu este alt[ decât un glob de aur. Razelesale luneca pe fa\a mea, dându-mi o s[rutare fierbinte, ce m[f[cea s[ str[lucesc de bucurie. Vai mie! puteam oare gândi c[tocmai el va fi pricina nenorocirii mele =i a de isnoavei robiri ]ncare am agiuns!... Acum sunt ]ncredin\at de adev[rul proverbu-lui românesc ce zice c[: fratele-\i scoate ochii!... =i p[strez o deo-sebit[ admirare pentru fabula lui Alexandrescu, Toporul =ip[durea, care zice:
C[ ]n fie=ce \ar[Cele mai multe rele nu vin de pe afar[,Nu le aduc str[inii; ci ni le face toateUn p[mântean de-ai no=tri, o rud[ sau un frate.
1 Primele versuri ale poemului epic Aprodul Purice, publicat deC. Negruzzi ]n 1837
216
PARAUA (cu entuziasm): Aferim, aferim!GALBÂNUL (dup[ o scurt[ t[cere): |i-am spus, draga mea,
c[ câmpia unde m[ desf[tam cu atâta mul\[mire vuia de cân-ticele p[s[rilor, dar mai cu sam[ de vro câteva minute ea r[sunade glasul ]ngeresc a unei tinere copile ce culegea flori aproape demine. Zic ]ngeresc, pentru c[ a=a-i obiceiul, cu toate c[ nime nucred c[ au auzit glasul ]ngerilor; =i socot c[ a= nimeri mai binezicând argintiu, mai ales c[ acest cuvânt ]mi aduce aminte deglasul t[u, ce m-au ]ncântat a=a de mult ]n buzunariul c[pitanuluiCosti\[.
PARAUA (vars[ o lacrim[ de ]nduio=ire).GALBÂNUL: Ai ]nsemnat ca =i mine, scumpa mea, cât e de
frumos neamul \iganilor care tr[iesc ]n partea mun\ilor =i ce fi-guri regulate =i vioaie se g[sesc pintre femeile lor; dar crede-m[c[ niciodat[, de când m[ aflu ]n Prin\ipatele române=ti, n-am]ntâlnit tr[s[turi atât de ginga=e, atât de bine ]mpreunate =i ]ntr-un cuvânt atât de pl[cute ca a Zamfirei (a=a se numea copila ceculegea flori lâng[ mine). Las[ c[ era tân[r[ numai de vro=eisprezece ani =i c[ avea ]nc[ acea fr[gezime copil[reasc[ atâtde nepre\uit[ ]n podoaba unei femei, dar apoi toate mi=c[rile ei,c[ut[tura sa, glasul s[u avea un ce mai deosebit, un aer des[lb[t[cime ]ncânt[toare, ce o as[m[na cu o c[prioar[ sprinten[]n momentul când sâmte vân[torul ]n codri. P[rul s[u negru capana corbului era ]mpletit ]n cosi\i ]mpodobite cu b[nu\i de argint=i cu floricele; la gât purta o salb[ de m[rgele ro=ii =i albe =i derubele, care s[lta pe sânu-i la tot pasul, pricinuind un zinghetdelicat =i str[lucind feliurit sub razele soarelui. Toat[ haina ei erao c[me=[ alb[ cusut[ cu alti\e de fir =i de m[tas[ pe la umeri =i pela gât =i o fot[ albastr[ cu dungi vi=inii, ce ]ncungiura trupul s[uml[dios ca o trestie =i tras prin inel, dup[ cum zic românii. Ce s[-\imai spun?... Pentru ca s[-\i dau o slab[ idee de toat[ persoanaZamfirei ar trebui s[ fac o fiziologie ]ntreag[ de fie=tecare parte
217
]ndeosebi, sau s[ urmez unor autori care, vroind a descrie un por-tret, ]ntrebuin\az[ chipul obicinuit ]n pasporturi. A= zice dar cadân=ii c[ avea:
Ochii, ca seninul dup[ ploaie sau ca floarea de cicoare.Genele, lungi ca un v[l de m[tas[.Sprincenele, bine arcate ca arcul amoriului.Obrazii, rotundo-lung[re\i =i v[psi\i u=urel de purpura auro-
rii, care de câte ori se ive=te totodat[ =i zâmbe=te, pentru ]nlesnirearimei =i pl[cerea poe\ilor.
Gura, boboc de trandafir, gium[tate desfoiat.Din\ii, sâmburi de m[r f[r[ coaj[, sau m[rg[ritar.P[rul, vezi mai sus.Gâtul, de leb[d[, dup[ obiceiul vechi.Sânul...
PARAUA (cu pu\in[ gelozie): Cred c[ nu l-ai cercetat deaproape.
GALBÂNUL: Ba ]nc[ m-am =i leg[nat pe el!... +i pot zicef[r[ ru=ine c[ m-am sâm\it oarecum mângâiet de pierderealibert[\ii mele când au dat Zamfira cu ochii de mine (c[ci stic-leam din pricina soarelui)! =i mai ales când, zâmbind cumul\[mire, m-au aninat de salb[ =i m-au culcat pe sânul ei atât deminunat, atât de rotund, atât de frumos! Ce leag[n, scumpa mea,ce leag[n! S[ tr[ie=ti =i s[ mori pe dânsul f[r-a dori alt[ fericirepe p[mânt =i alt rai pe ceea lume.
PARAUA: Bre, bre! ce entuziasm!... Dac[ nu te-a= cunoa=te,a= crede c[ e=ti un tân[r poet ce ai sc[pat de-abia de pe lai\ele=coalelor.
GALBÂNUL: +i n-ai gre=i, pentru c[ ]nf[\o=area Zamfireim-au cuprins de o mirare a=a de ]nfocat[, ]ncât deodat[ m-autr[snit un fulger poetic =i am improvizat pe loc urm[toareleversuri:
218
Frumoas[ copili\[!Spune-mi de unde viiCu zâmbet pe guri\[,Cu mândri ochi =i vii?
Ce ]nger mult fericeDin ceruri te-au adus+i pre p[mânt, aice,Ginga=[ te-au depus?
Tu e=ti o n[lucire,Un farmec aurit,Un vis de fericire,Un ]nger de sl[vit!
Din cer e=ti o minune,+i dulce-i glasul t[uCa sfânta rug[ciuneCând bate ceasul r[u!
PARAUA: Bravo, bravo!... }mi pare bine c[, pe lâng[ celemulte calit[\i, mai ai =i talentul improviza\iei ]n privirea \igance-lor. Toat[ bucata e plin[ de o armonie muzical[ ce sun[ a drâmb[:dar mai cu sam[ farmecul aurit ]mi place =i-mi aduce aminte deminunatul compliment ce au f[cut odat[ un scriitor de la oare-care instan\ie unei duduci din oarecare mahala, zicându-i: c[-ifrumoas[ ca o otno=enie scris[ pe hârtie galan\chi.
GALBÂNUL: Ah! parale, parale! Fiin\e ne]n\elese ce sunte\i!Vroi\i totdeauna s[ ne \ine\i ]n mrejile voastre =i s[ nu avem niciochi, nici gur[, nici suflet decât numai pentru voi. Iar dac[ ni se]ntâmpl[ s[ ne ]ntoarcem c[ut[turile aiure, atunci vai =i amar pen-tru noi, s[rmanii galbini olandezi!... Acele versuri pe care numaieu =tiu cât am asudat p[n[ ce le-am improvizat!... acele versuri]n care mi-am v[rsat toat[ inima!... tu le iei ]n râs pentru c[ au
219
fost adresate altie, iar dac[ le-a= fi f[cut pentru tine, sunt sigur c[le-ai fi g[sit minunate. Dar ce stau eu de te ]nvinov[\esc...
Astfel este sexul, nu e vina ta1.
PARAUA: A=a, frumos v[ =ede! Voi ne ]n=ela\i, =-apoi vois[ri\i cu gura ]nainte; alt[ vorb[ n-ave\i decât c[ astfel este sexul,f[r-a mai lua ]n privire toate jertfele câte le facem noi pentru voi.
GALBÂNUL: Dac[-i vorba de jertfe, apoi m[ ]nchin cuplec[ciune (se ]nchin[) =i m[ ]ntorc iar[=i la sânul f[rmec[tor aZamfirei. Ea m[ duse spre ni=te corturi ce se z[rea departe, lapoalele unui codru, =i când fuser[m aproape de ele, ne ie=i ]nainteun fl[c[u \igan, nalt, sprinten, voinic, cu ochii mari =i negri, cup[rul lung =i negru, cu fa\a ars[ de soare, dar frumoas[ =i vioaie.El era Nedelcu, l[utar vestit, ce ]\i rupea inima când tr[gea dinarcu= un cântic de jale =i care te f[cea s[ gioci f[r[ voie cândsuna o hor[. El se iubea cu Zamfira din copil[rie =i dup[ multenecazuri =i chinuri ce suferiser[ amândoi de ceea parte de Mil-cov, izbutiser[ a sc[pa din ghearele unor st[pâni nemilostivi =i atrece ]n Moldova, unde tr[ia ]n pace ]mpreun[ de vro =ese luni.
— Cules-ai multe flori, drag[ Zamfir[? ]i zise Nedelcus[rutând-o.
— Am cules cele mai frumoase din câmp, pentru ca s[ le punla p[l[ria ta, dar cea mai scump[ mi-am pus-o eu la gât. +i zicândaceste, Zamfira m[ ar[ta pe mine ]n salb[.
— Un galbân! strig[ Nedelcu cu mirare. Unde =i cum l-aig[sit?
— }n câmp, c[utând flori cu gândul la tine... c[ci de câte origândesc la tine, totdeauna dau de noroc.
1 Refrenul poeziei lui C. A. Rosetti, A cui e vina, din vol. Ceasurile demul\[mire, Bucure=ti, 1843.
220
Nedelcu s[ri ]n sus, chiuind de bucurie =i pe urm[, râdicândpe Zamfira ]n bra\e, o duse p[n[ sub cortul lui, giucând ca uncopil =i s[rutând-o cu dragoste.
Nu =tiu dac[ ai ]ns[mnat vreodat[ =[trile \ig[ne=ti =i dac[ aivreo idee l[murit[ asupra vie\uirii curioase acestui neam nomad,ce se poart[ necontenit cu toat[ averea lui din câmp ]n câmp, dinsat ]n sat, din codru-n codru?... Fie=tecare \igan are =atra lui, f[cut[din mai multe buc[\i de \oluri afumate, =i o c[ru\[ cu ro\i naltece-i sluje=te de culcu= sub cort, când se opre=te, =i ]n care ]=ipoart[ toat[ familia =i toate m[istriile când c[l[tore=te. Pu=kin,vestitul poet rusesc, zice ]n poemul s[u |iganii, tradus române=tede A. Donici:
Magarii ]n spinare ducCopii mici; iar ceilal\i,Femei =i fete =i b[rba\i,Dup[ c[ru\e pe jos se duc,To\i petici\i =i dezbr[ca\i.
Ce veselie, ce cântare!Ce vorbe =i ce vuiet mare!R[cne=te ursul, câinii latr[+i scâr\ie neunsa roat[.
}n adev[r, nu e priveli=te mai de=[n\at[ =i mai original[ decâta unei cete de \igani la drum! Giudele cu barba alb[ =i cu fa\aneagr[ merge pe un cal pag ]nainte, ]mbr[cat cu giubea ro=ie =i]ncungiurat de vro trii sau patru b[trâni ca dânsul, serio=i =i purtândgiubele albastre =i lungi. Ei sunt cârmacii caravanei =i totodat[sfatul ce giudec[ =i hot[r[=te pricinile =i gâlcevile ]ntre ceilal\i\igani. Dup[ dân=ii vin ]n rând o mul\ime de c[ru\e nalte =i plinede copii, de capre, de foi, de stren\e =.c.l., c[ci \iganul nu poate
221
tr[i f[r[ stren\e. El =i ele au o tainic[ potrivire. Cu cât giubeaua emai ferfelit[, cu atât \iganul e mai fudul, =i când ]i trece p[rul princ[ciul[, atunci ]i pare c[ poart[ coroan[. A=a-i firea lui; ]i places[-l bat[ vântul =i s[-l ard[ soarele; =i cele mai de multe ori,pentru ca s[-=i ]mplineasc[ aceast[ pl[cere, el se dezbrac[ golp[n[ la brâu. Atunci s[-l vezi cât e de vesel! s[-l auzi cum cânt[de voios! pare c[-i toat[ lumea a lui.
PARAUA: Mi s-au ]ntâmplat =i mie odat[ de am v[zut o claiede l[ie=i ]n treac[t, =i cu adev[rat acel spectacul mi-au f[cut a=ade mare impresie, c[ nu-l pot uita. B[trânii gârbovi de vrâst[ staculca\i ]n c[ru\e =i se pârlea la soare, iar pe lâng[ ei urma pe giostoat[ familia: femei cu copii la sân, fete cu cofe albe pe cap, fl[c[itr[gând ur=i dup[ dân=ii, cai, mânzi, vaci, câini, to\i buluc la unloc, to\i gr[ind, r[cnind, râzând, nechezând, urlând =i umplândcâmpii de un zgomot s[lbatic ce da fiori. Cât pentru stren\e nicinu pomenesc, pentru c[ ]n adev[r ele sunt una din p[r\ile celemai caracteristice a \iganilor nomazi; am ]ns[mnat ]ns[ c[ ei au =io dragoste mai deosebit[ pentru caii pagi =i b[l\a\i.
GALBÂNUL: Aceasta e ]nc[ o tain[ a gustului \ig[nesc, pecare nu mi-am putut-o t[lm[ci decât prin proverbul latinesc: degustibus non disputandum... Câ\i oameni care ]n privirea colori-tului sunt =i mai ne]n\ele=i, c[ci ]=i schimb[ floarea ]n toate zilele,atât trupe=te cât =i suflete=te! Dar s[ l[s[m aceste ]ns[mn[ri fizi-ologice =i s[ ne ]ntoarcem iar la \igani. Pre cât ei sunt vrednici deprivit ]n c[l[toriile lor, cu atât =i popasurile lor sunt curioase.Pu=kin face o descriere foarte vie de un lag[r \ig[nesc la ]nceputulpoemului s[u:
Ei ast[zi iat[ au r[masLa mal de ap[ pentru mas.Cu \oluri rupte, afumate,C[ru\ele le ]nv[lesc
222
Pe deasupra p[n[ la roate;Apoi femeile g[tescMâncare proast[ =i se punBuluci lâng[ ceaun.}n dep[rtare se privedeCum caii pasc la iarb[ verde,Iar dup[ =etre, dezlega\i,+ed ur=ii bine ]nv[\a\i.Gâlcevi =i vorbe =i strigare,Amestecate cu cântare+i sunetul de fer[riiAsurd[ locul ]n câmpii.
Cum =i-au a=ezat corturile ]n apropierea unui târg sau a unuisat, b[rba\ii, dintre care cei mai mul\i sunt fierari =i lingurari,purced s[ vând[ drâmbe, cove\i, l[c[\i, fuse =.c.l.; babele se ducde trag cu sor\ii fetelor românce pe la case; fl[c[ii merg de gioa-c[ ursul prin ogr[zile boierilor; =i numai nevestele r[mân la =etrepentru ca s[ g[teasc[ de mâncat ]n vreme ce copiii lor alearg[ goipe câmp giucând tananaua. Iar când se ]ntorc cu to\ii sara la cor-turi, atunci s[ auzi r[cnete de copii ce cer de mâncare, latrete decâini goni\i de la ceaunul cu m[m[lig[, nechezuri de cai ce vinde la p[scut, cântice de fl[c[i =i de fete mari ce se ]ntorc dinlunc[ de la culesul fragilor, sfezi, dismierd[ri, vaiete, hohote,chiote, sunete de cobze, de scripce, de drâmbe; toate aceste la unloc, ridicându-se ]n v[zduh odat[ cu fumul ce iese de sub fiecare=atr[. +i pu\in mai ]n urm[, cum s-au culcat soarele, cum s-austins focurile, pare c[ nici n-au fost, nici nu mai sunt... O t[cereadânc[ domne=te peste tot; oameni =i dobitoace, to\i odihnesc;numai câinii se aud l[trând la lun[ =i numai vro bab[-cloan\[ sez[re=te culegând buruieni pentru discântici.
Astfel de via\[ petrecea =i Zamfira cu Nedelcu, cu ast[ deose-
223
bire, ]ns[, c[ pe dân=ii nu-i fura somnul ]ndat[ ce r[s[rea stelele,pentru c[ ei se iubea cu tot focul tinere\ii =i le pl[cea lor mult a s[primbla ]mpreun[ pe lun[.
PARAUA: Curios lucru! ce plecare au poe\ii, amorezii =iprivighitorile pentru lun[!
GALBÂNUL: Eu socot c[ aceasta vine din tainica leg[tur[ce este ]ntre ei. Razele lunii sunt dulci ca glasul privi (ghi)toarei,cere=ti ca poezia sufletului =i tainice ca amoriul sfânt.
PARAUA: Foarte frumos; dar pentru buhne =i lilieci ce po\izice?
GALBÂNUL: Aceste iubesc luna pentru c[... nu le placesoarele =i tr[iesc la ]ntuneric pentru ca s[ fac[ cum au f[cut p[rin\ii=i str[mo=ii lor. Dar ]nc[ o dat[, s[ ne ]ntoarcem la Zamfira. Isto-ria ei este foarte interesant[ =i trebuie s[ \i-o povestesc.
PARAUA: Caut[ ]ns[, te rog, s[ fii mai scump la vorbe, pen-tru c[ vorba mult[-i s[r[cia omului.
GALBÂNUL: N-ai fric[; mi-oi face gura pung[.Zamfira s-au n[scut sub =atr[, pe malul Oltului, unde ]=i ]ntin-
seser[ lingurarii corturile pentru ca s[ petreac[ vara. Tat[l s[uera giude =i maic[-sa tr[gea cu boghii sau c[ta ]n oglind[ =i ]ntalgere cu ap[ prin cur\ile boiere=ti, pentru c[ era vestit[ dem[iastr[ =i le spunea la to\i norocul ca =i când ar fi cetit pe carte.+tii, scumpa mea, c[ \igancile sunt foarte ghibace ]n tot soiul devr[jitorii =i de descântice de diochi, de =erpe, de dragoste =.c.l.Aceste taine au fost introduse ]n \[rile aceste odat[ cu venirea\iganilor =i, dup[ p[rerea mea, ele nu sunt alt[ decât ni=te slabe =iproaste r[m[=i\i a acelei =tiin\i oculte, care era atât de dezvoltat[la vechii egipteni.
Toat[ copil[ria sa Zamfira o petrecuse ]n c[l[torii dintr-un\inut ]ntr-altul, oprindu-se cu =[trele vara ]n apropierea târgurilor=i iarna ]n fundul codrilor, sub bordeie de p[mânt. Acea vreme fupentru dânsa o vreme fericit[, c[ci ]ndat[ cum r[s[rea soarele, ea
224
alerga pe câmpi cu ceilal\i copii, alungând fluturi din floare ]nfloare, se r[t[cea prin lunci dup[ cules mure, dup[ cuiburi depaseri, sau culegea lemne verzi de f[cut fuse =i linguri la strung.Duminicile se ducea la horile din sat, se da ]n scrânciob, priveacum giuca ursul dup[ sunetul daerelii, =i sara, când se ]ntorcea la=atr[, se aduna gr[mad[ cu ceilal\i copii pe lâng[ foc, ascultapove=ti de la mo=negi =i adormea voioas[ ]n cânticele fluierelor.Nu avea nici o grij[!... pu\in ]i p[sa c[ de-abia o acoperea oc[me=uic[ rupt[, c[ci dac[-i era cald, ea se sc[lda ]n Olt, =i de-iera frig, ea giuca tananaua, cântând din gur[:
O para, d[-mi o para,Ca s[-\i joc o tanana.
Nici nu =tia ce sunt papucii; ea c[lca cu picioarele goale peiarb[ verde, =i când era ostenit[, tat[l s[u o punea ]ntr-un desaganinat de spinarea unui cal. Fericit trai au fost acela pentru Zam-fira, dar n-au \inut mult din p[cate.
}ntr-o zi (abie era atunci Zamfira de =epte ani), un doroban\veni la tat[l ei =i ]i poronci s[-l urmeze cu \iganii la ocârmuire. }iduse pe to\i la Craiova, unde cu adev[rat ]i a=tepta o mare neno-rocire. St[pânul lor s[r[cise =i, fiindc[ era silit s[ pl[teasc[ ni=tedatorii ce avea, el se hot[râse a-=i vinde robii prin mezat.
Când sosi ziua mezatului, pia\a ocârmuirii ]nf[\o=a un tablouvrednic de cele mai crunte vremi a barbariei. Ea era ticsit[ de\igani lungi\i la p[mânt cu \igancele =i cu copiii lor, plângând]mpreun[ =i c[inându-se ca ni=te adev[ra\i osândi\i la moarte. Omul\ime de boieri =i de negustori umbla pintre dân=ii, c[lcându-i]n picioare =i ar[tându-i cu degetul ca pe ni=te vite. Unul zicea:— Aista face zece galbini. Altul r[spundea: — Eu n-a= da nici unc[u= de f[in[ pe el. Altul iar striga: — Vere, vere, nu te ]ncurca ]nnegustorii de \igani, c[-s mai bune cele de boi. Din toate p[r\ile
225
auzeai vaiete amestecate cu râsuri, lovituri de bici, \ipete, oc[ri =ibl[st[muri.
Telalul, ]n sfâr=it, ie=i din c[n\elerie ]n mijlocul ogr[zii =i r[cni]n gura mare:
— Cinci galbini s[la=ul!... Cine d[ mai mult?— +ese, r[spunse un boier.— +ese =i trii parale, zise râzând un casap bogat.— +ese =i opt parale, ad[ug[ altul.— +epte galbini, r[cni iar cel dintâi.}n vremea asta, un boier cu =lic =i cu ciubote ro=ii se apropiese
de Zamfira, o apucase de mân[ =i o ]ntorcea când ]n dreapta,când ]n stânga, m[surând-o cu ochii din cap p[n-]n picioare. Dup[aceasta ]i poronci s[ umble pu\in, pentru ca s[ vad[ de nu-i oloa-g[; ]i cercet[ din\ii =i se duse degrab[ spre telal zicându-i:
— Dau zece galbini pe fata giudelui. Telalu strig[ ]ndat[:— Zece galbini fata giudelui!... Cine d[ mai mult? Una, dou[,
trii, hareci! S[-\i fie de bine, cucoane.Boierul pl[ti banii =i se ]ntoarse la Zamfira ca s[ o ieie. Tat[l
ei ]ns[ =i maic[-sa, care auziser[ târguirea, se o\erir[ ca =i cândle-ar fi trecut un =erpe rece prin sân =i se aruncar[ la picioareleboieriului, s[rutându-i poalele antereului =i rugându-l cu despe-rare ca s[ nu-i despart[ de copila lor. — Nu te ]ndura de noi,m[ria-ta — zicea s[rmanii — c[ n-avem alt copil =i suntem b[trâni;nu ne lua pe Zamfira, pentru numele lui Dumnez[u sfântul! c[ne rupi inima. Vai de noi =i de noi!... Fie-\i mil[, cucoane, c[ d-tae=ti boier mare =i \i-a da Maica Precista toate bun[t[\ile lumii.S[-\i tr[iasc[ cucoana =i copila=ii, ca s[-i vezi mari ca ni=te]mp[ra\i... Cump[r[-ne =i pe noi ca s[ fim la un loc cu Zamfira, =i\i-om fi robi la ce ne-i poronci... Zamfiro, draga tatii =i a mamei,s[rut[ =i tu poalele m[riei-sale ca s[ se ]ndure de tat[l t[u =i dem[-ta, c[ m[ria-sa-i boier mare =i-i va da Sfântul Hristos orice-adori. Vai de noi! p[c[to=ii de noi!... Of! las[-ne pe Zamfira! +i
226
plângea nenoroci\ii de ar fi ]nduplecat o inim[ de tatar, =i se]ncol[cea de picioarele boieriului, =i se tr[gea cu mâinile de p[r,=i strângea pe copila lor ]n bra\e, ca =i când ar fi vroit s[ o fac[una cu trupul lor. Boieriul ]ns[ ]i ]mpinse cu piciorul ca pe ni=tecâini, lovindu-i cu c[lc[iul peste cap, =i strig[ mânios: — Duce-\i-v[ la dracu, cioare b[l\ate, c[ v[ pun acu= s[ v[ m[soare cubiciul. +i zicând aceste el smunci pe Zamfira dintre dân=ii ca pe oburuian[ din p[mânt.
|iganul se scul[ de gios plin de sânge =i se puse piepti= di-naintea boieriului nemilostiv: — D[-mi copila — striga el cu glasdesperat — d[-mi copila, c[ m[ sâmt ]ntr-un ceas r[u; d[-mi peZamfira, p[gânule, c[-s turbat, ]mi pierd min\ile, d[-mi... Nu apuc[]ns[ s[ sfâr=asc[ =i boieriul ]l izbi cu palma peste ochi. Atuncinenorocitul giude nebuni de tot... }ntr-o clipal[ el se arunc[ asu-pra boieriului de-l amestec[ cu \[râna =i, luând ]n bra\e pe Zam-fira, o s[rut[ de trii ori =i o ridic[ ]n sus cu gând ca s[-i sf[râmecapul de o piatr[: — Mai bine te-or lua moart[ decât vie!... r[cneas[rmanul p[rinte ]n durerea sa.
Câ\iva doroban\i ce se g[sea aproape ]i smuncir[ copila dinmâini, iar pe dânsul ]l legar[ cu picioarele la falang[ =i ]ncepur[a-l zdrobi cu bicele. }n vremea asta st[pânul Zamfirei se scul[din colb =chiop[tând =i, apucând-o de p[r, o tras[ cu de-a sila depe pia\a Ocârmuirii, care r[suna de vaietele tat[lui s[u =i de boci-tele maic[i sale. A=a biata feti\[ fu desp[r\it[ pentru totdeauna dedragostea =i dismierd[rile p[rin\ilor s[i!...
Oi trece cu t[cerea asupra vremilor celor dintâi a petreceriisale ]n casa noului st[pân. Toat[ acea epoh[ e plin[ de durerisuflete=ti, de lacrimi, de z[darnice j[liri =i mai ales de necazurimici, de pedepse f[r[ vin[ mai crude =i mai ]nfrico=ate decât omare nenorocire. Opt ani de zile \inu acea chinuire necurmat[!...opt ani biata copil[ fu supus[ la lucrurile cele mai ostenitoare. Zi=i noapte ea trebuia s[ fie pe picioare gata a urma tot soiul de
227
poronci. Iarna, vara, pe ploaie, pe ninsoare, era osândit[ la sp[lat]n cas[, la ceruit scândurile, la v[ruit p[re\ii =.c.l. =i pentru ceamai mic[ gre=al[, pentru un pahar stricat, pentru o ]mpuns[tur[gre=it[ la gherghef, oc[ri, bl[st[muri, b[t[i, toate n[p[dea asupraei din partea giupânesii Saftei.
Aceast[ rea femeie era tipul acelor slujnice obraznice, c[rorasl[biciunea =i bun[tatea st[pânilor le ]ncredin\eaz[ oarecare pu-tere pentru privigherea casei; ea p[rea s[ fi fost destul de fru-moas[ ]n vremea ei =i s[ ]n\elege prea lesne cum au agiuns treptatdin fat[-n cas[ a fi giupâneas[ ]n cas[ =i ]n sfâr=it st[pâna casei =ia boieriului, c[ci acesta era holtei. Giupâneasa Safta avea acumvreo patruzeci de ani, era nalt[, uscat[, galb[n[ de venin =i slutit[mai mult de r[utatea ce fierbea ]ntr-]nsa, c[ci nimic nu prefaceatât obrazul unei femei ca r[utatea inimii. Ea sâm\a foarte bine c[=i-au tr[it traiul =i =i-au mâncat malaiul, dup[ cum zice vorba, =ide ciud[ ]=i r[zbuna asupra Zamfirei, pentru c[ Zamfira acumera de cincisprezece ani, era tân[r[, era frumoas[, vestit[ de fru-moas[, ]ncât to\i din târg se minuna de ea. Iar mai cu sam[ boie-riul, de o bucat[ de vreme, o g[sea foarte pe plac =i, f[r[ nici oru=ine, ]i zicea vorbe =i ]i f[cea propuneri mâr=ave, pe care Zam-fira nu le putea ]n\elege. De câte ori se ]ntâlnea cu dânsa, el os[ruta, o dismierda =i dac[ ea vroia s[ fug[, o amenin\a cu b[taia.De acolo prepusuri din partea giupânesei Saftei, gelozii =i ]n ur-mare iar pedepse pentru biata fat[. Aceste scene triste se re]nnoiape toat[ ziua; dar, ]n sfâr=it, Dumnez[u se milostivi de dânsa.
}ntr-o sar[, dup[ ce adormir[ to\i ]n cas[, Zamfira se cobor] ]ngr[din[. Era o lun[ plin[ =i voioas[, ce-i aduse aminte de copil[riasa. Ea se puse pe gânduri =i ]ncepu a plânge, când deodat[ auzidup[ zaplaz un glas str[in ce o chema pe nume =i z[ri dincolo degr[din[ un \igan tân[r ca de vro dou[zeci de ani.
— Zamfiro, Zamfiro — zicea \iganul — nu m[ cuno=ti? Uit[-te la mine: eu sunt Nedelcu. Ad[-\i aminte când ne giucam ]mpre-
228
un[ pe malul Oltului lâng[ =[tre =i când alergam prin codru dup[cuiburi de p[s[ri.
— Nedelcu! Tu e=ti Nedelcu?... Nu putu rosti mai mult biatafat[, c[ci o apuc[ un plâns de jale =i de bucurie ce o ]n[du=a.
— Eu ]nsumi, Zamfiro drag[, m-am pornit ]nadins de la =[treca s[ te g[sesc =i de-abia dup[ trii luni am putut afla c[ e=ti aici.
— Sai degrab[ zaplazul, Nedelcule, =i vin[ lâng[ mine.}ntr-un minut amândoi fur[ ]n bra\ele unui altuia.— Ce face tat[l meu =i maic[-mea? ]ntreb[ ea.— Tr[iesc, s[rmanii, =i te j[lesc!— Unde se afl[ acum?Nedelcu c[t[ ]mpregiur =i, coborând glasul, r[spunse:— Ei sunt fugi\i la Moldova =i te a=teapt[ la hotar dincolo;
dac[ vrei s[-i mai vezi p[n[ ce mai sunt cu zile, hai cu mine,Zamfiro.
La aceste cuvinte nea=teptate Zamfira era s[ nebuneasc[ demult[ bucurie; ea se lipi de pieptul lui Nedelcu =i zise: — Dum-nezeu s[-\i deie ]nzecit tot binele ce mi-l faci tu acum, Nedel-cu!... Haide\i, s[ sc[p odat[ de aceast[ cas[, unde mi-am ros ini-ma ]n dureri =i ]n dezn[d[jduire. Haide, Nedelcu; eu de ast[zi m[dau \ie; tu s[-mi fii frate, rud[, ce-i vrea; ]mi pun via\a ]n mâiniletale. Iar tu, cas[ afurisit[, ce mi-ai slujit de temni\[... s[ picetr[snetele pe tine =i s[ nu se cunoasc[ nici locul unde e=ti zidit[!
Zicând aceste, Zamfira s[ri cu Nedelcu peste zaplaz =i sedep[rtar[ amândoi de casa boiereasc[.
PARAUA: +tiu c[ acum ai s[-mi poveste=ti greut[\ile ce au]ntâmpinat amândoi p[n[ ce au trecut hotarul =i bucuria ce ausâm\it Zamfira când =i-au v[zut p[rin\ii, ]ns[ fiindc[ toate acestemi le pot ]nchipui eu ]nsumi, te poftesc s[ treci cu t[cerea asupralor =i s[-mi spui ]n scurt cum te-ai desp[r\it de Zamfira.
GALBÂNUL: Aceast[ observare este foarte pu\in m[gulitoarepentru ambi\ia mea de narator; cu toate aceste iat[ c[-mi ]nfrânez
229
limba... Zamfira =i Nedelcu tr[ia acum de vro =ese luni de zile ]ntoat[ fericirea unei dragoste lini=tite; toate le mergea pe plac =idulce le era via\a.
}ntr-o noapte, ceriul se acoperise de nori ]ntuneca\i pintre care=erpuia mii de fulgeri, =i b[tea un vânt puternic care cl[tina \olurile=[trelor ca pe ni=te pânze de corabie. Trii c[l[re\i se oprir[ lâng[cortul lui Nedelcu, pentru c[ acum ]ncepuse a ploua, =i intrar[]nl[untru. Zamfira se ]ng[lbini ca o moart[ când ]i z[ri, c[ci unuldin trii era tocmai st[pânul ei.
— Ha, ha! r[cni boierul; aice mi-ai fost, giupâneas[ Zam-fir[?... De =ese luni de când ai fugit de la mine, te l[f[ie=ti cucioroii prin =[tre?... Las' c[ te-oi ]nv[\a eu s[ p[r[se=ti casast[pânului.
— +i cum ]i ]nv[\a-o? strig[ deodat[ Nedelcu, s[rind drept pepicioare dinaintea lui.
— Cum?... A=a! r[spunse boierul, izbindu-l cu palma pestegur[. S[ =tii, cioar[, alt[ dat[ s[ nu te vâri ]n sufletul boierilor.
Nedelcu se f[cu vân[t de mânie, iar st[pânul Zamfirei,]ntorcându-se c[tr[ ceilal\i doi c[l[re\i, le dete poronc[ ca s[ olege cot la cot =i s[ o puie pe unul din caii lor. Slugile se aruncar[asupra ei, dar nu avur[ vreme nici s[ se apropie de dânsa, c[ciNedelcu, apucând iute un topor, ]l r[pezi orbi= ]ntr-]n=ii, =i boie-rul pic[ mort la p[mânt, cu capul cr[pat ]n dou[. Tovar[=ii lui sef[cur[ pe loc nev[zu\i. A=a biata Zamfir[ au sc[pat de a douaoar[ din lan\ul robiei, dar ce folos! Nedelcu peste câteva zile fuprins, ferecat, giudecat =i spânzurat.
PARAUA: Dar Zamfira?GALBÂNUL: }n ceasul când iubitul ei se zb[tea ]n =treang,
dând o lec\ie de moral poporului adunat, s[rmana le=in[ lâng[spânzur[toare =i ]=i pierdu min\ile pentru totdeauna.
PARAUA (cu spaim[): Cum! nebun[?GALBÂNUL: Nebun[! Din ceasul acela s[rmana sim\i o ur[
230
grozav[ asupra oamenilor =i p[r[si tot, =[tre, rude, p[rin\i, pentruca s[ se ascund[ ]n mijlocul codrilor. Toat[ ziua ea alerga cu ochii\inti\i ]naintea ei ca =i când ar fi alungat o umbr[ =i, dac[ ]ntâlneavreun om, \ipa cu ]nfiorare =i fugea p[n[ ce pica obosit[ la p[mânt.Iar noaptea, când toat[ natura era cufundat[ ]n t[cere, Zamfira]ncepea a cânta cu glas jalnic doinele ce ]nv[\ase de la Nedelcu,=i ]ndat[ pe urm[ fa\a ei se lumina de o bucurie necunoscut[; ease apuca la gioc atunci, p[n[ ce iar[=i c[dea ca o moart[ gios.S[rmana Zamfir[! ea care era atât de frumoas[, s[ o fi v[zutpeste câteva s[pt[mâni, te-ai fi sp[riet!... Ochii i se ]nfundaser[]n cap, obrajii i se uscaser[, p[rul ei curgea pe umeri despletit =i]ncâlcit. Din tot trupul ei atât de bine f[cut nu-i r[m[seser[ decâtpielea =i oasele. S[rmana Zamfir[! }n ce stare tic[loas[ o adusesedesperarea!
PARAUA =i GALBÂNUL (ofteaz[ ]mpreun[).GALBÂNUL (dup[ o scurt[ t[cere): }ntr-o zi câ\iva oameni
be\i, ]ntâlnind-o pe câmp, o luar[ de goan[ ca pe o fiar[ s[lbatic[,cu gând de a glumi. Nenorocita fugea sp[riet[, \ipând cu groaz[,când deodat[ un tân[r ce se g[sea pe acolo la vânat se puse ]nainteagona=ilor =i ]ntinse pu=ca spre ei. Ace=tia se f[cur[ pe loc nev[zu\iprin tufe, iar Zamfira apropiindu-se de ap[r[torul ei, se uit[ la elcu ochii plini de lacrimi =i-i zise: — M-ai sc[pat de la moarte!...\ine galbânul ista c[ \i-a fi cu noroc. Dup[ aceasta ea m[ dezleg[pe mine din salb[, m[ dete ]n mâna tân[rului care sta ]nlemnit demirare =i se dep[rt[ de dânsul ]n fuga mare.
PARAUA: +i n-ai aflat ce s-au mai f[cut?GALBÂNUL: Peste câteva luni ea au murit la mon[stirea
Varaticului, dup[ multe dureri grele!PARAUA: Nenorocirile Zamfirei =i a lui Nedelcu m-au p[truns
peste m[sur[. Dar cu toate aceste, te rog, iubite, s[ mai scurtezipovestirea ]ntâmpl[rilor tale, pentru c[ de-abia ne mai r[mâne unceas p[n-]n ziu[, =i, dup[ cum =tii, cântecul cuco=ului este pentru
231
noi, fiin\e negl[suitoare, un s[mn de spaim[. Numai oamenilor leeste dat[ dreptatea de a rosti minciuni =i parascovenii ]n ziua mare;iar noi nu putem avea glas decât de la miezul nop\ii =i p[n-]n zori.
GALBÂNUL: Nu te ]ngriji, scumpa mea; voi c[uta s[ sfâr=esccât mai degrab[, pentru c[ de când vorbesc mi s-au cam dogitglasul, =i mai ales c[ sunt curios s[ cunosc =i ]ntâmpl[rile tale.Afar[ de tân[rul la care m[ g[sesc acum nu am mai avut al\ist[pâni decât pe necunoscutul c[ruia m[ dase Zamfira =i pe unpoet. Cel dintâi avea o figur[ blând[ =i frumoas[, un port elegant,un glas p[trunz[tor, care m[ f[cur[ ]ntr-o clipal[ prietenul s[u.Toat[ persoana lui avea un ce magnetic care m[ tr[gea la el =im[rturisesc c[ din ceasul cum am intrat ]n mâinile lui, m-am sâm\itgata de a-mi jertfi =i via\a pentru dânsul!... }ns[mnat-ai, dragamea, ce ]nrâurire are fizionomia unor persoane asupra inimilor =iputut-ai vreodat[ s[-\i t[lm[ce=ti misteriul simpatiei? De undevine c[ deodat[ te sâm\i robit la privirea unei figuri, f[r' a-\i puteada sam[ de ceea ce sâm\e=ti? De unde vine...
PARAUA: Acu= cânt[ cuco=ul.GALBÂNUL (zâmbind): Am ]n\eles!... Dar dac[ m[ ]ntind
cu vorba a=a de mult asupra simpatiei, aceasta o fac pentru ca s[po\i ]n\[lege cum de am fost ]n stare s[-mi pun eu zilele ]n pericolpentru ca s[ scap pe st[pânul meu de la moarte. Nu râde =i nusocoti c[ m[ laud, c[ci nu am sl[b[ciunile oamenilor. Eu, precumm[ vezi, fiin\[ mic[ =i ne]ns[mnat[, m-am ]mpotrivit du=manuluice-l amenin\a, m-am luptat cu el, l-am biruit =i am scos dinghearele mor\ii pe singurul om din lume ce mi-au insuflat dra-goste. S[ fi fost oricare altul ]n locul lui ]l l[sam s[ piar[, c[cide=i oamenii ne sl[vesc pe noi, monedele, =tii c[ din ]mpotriv[noi nu-i avem la ochi buni.
PARAUA (cu ner[bdare): Nu-\i l[sa iar sugetul, frate.GALBÂNUL: Tân[rul meu iubea o dam[ cu multe gra\ii, cu
mult spirit =i cu mult urât b[rbat.
232
PARAUA: Iar o istorie de amor =i de b[rbat urât?GALBÂNUL: Toate istoriile din lume sunt drese cu amor,
acesta este cel mai vechi =i cel mai cu gust mezelic a unei]ntâmpl[ri; cât pentru b[rbatul urât, se t[lm[ce=te lesne prinn[tângia oamenilor care repeteaz[, de când mitologia, istoriaAfroditei cu Vulcan. Eu, dac[ a= fi domn ]ntr-o \ar[, a= face opravil[ dup[ care numai oamenii cei frumo=i ar avea drept s[ sec[s[toreasc[ cu femei frumoase, iar cei urâ\i ar fi sili\i s[ ieie pecele urâte, =i prin chipul acesta sunt sigur c[ a= curma r[ul nesta-torniciei =i a necredin\ei. Ah! Doamne! De ce nu-s domn!
PARAUA: Pentru c[ e=ti numai un biet ban.GALBÂNUL: Mihai Viteazul ]nc[ au fost ban, dar s-au f[cut
erou st[pânitor, ]ncât au tremurat |arigradul la numele lui. Eusunt ban de Olanda =i, de=i nu-mi este dat a fi niciodat[ domn,gândesc c[ pot s[ fac domni!
PARAUA: Pare c[ cânt[ cuco=ul.GALBÂNUL: Cu vorba de cuco= m[ faci un pui de g[in[.
Iat[ dar c[ m[ ]ntorc la tân[rul meu.La unul din balurile str[lucite ce s-au dat ]n iarna trecut[, el
sta deoparte =i vorbea cu o dam[ de cele pe care polite\ea veacu-lui nostru le nume=te mobili, când deodat[ un cavaler strâns ]nfrac, ce \ânea dou[ dame de mân[, se opri dinaintea lui =i ]i f[cu]ntrebare dac[ prefereaz[ un ]nger sau un drac? Aceasta era ofigur[ de la mazurc[. Tân[rul meu se scul[ pe picioare =i r[spunsezâmbind c[: “fiind sigur s[ mearg[ ]n iad dup[ moartea lui, vroie=tes[ câ=tige mai dinainte favorul dracilor =i c[, ]n urmare, ]i prefe-reaz[ mai mult decât pe ]ngeri”. Atunci cavalerul ]i prezent[ mânaunei din ]mbele dame =i se dep[rt[ giucând cu ceealalt[. Aceamân[ era atât de mic[ =i alb[!... bra\ul ei era atât de alb =i rotund,]ncât ochii tân[rului meu, lunecând de pe mân[ pe bra\, de pebra\ pe umeri, =i de pe umeri pe figur[, au f[cut ]n câteva secundecel mai frumos voiaj din lume, dar totodat[ =i inima lui, urmând
233
drumul ochilor, se g[si departe de starea lini=tit[ ]n care se aflac-un minut mai ]nainte. El sta cufundat ]ntr-o mirare sau, maibine zicând, ]ntr-o admirare adânc[, ce ]l ]nlemnise pe loc, =i cânddulcele glas al damei ]l scoase din acel vis dumnezeiesc, el setrezi ]namorat ca =eptezeci de amorezi.
— La ce gânde=ti, domnul meu, cu atâta \ântire?... ]l ]ntreb[dama.
— Gândesc, doamna mea — r[spunse el — c[ dac[ iadul elocuit de draci ca d-ta, el trebuie s[ fie raiul acel f[g[duit suflete-lor pl[cute lui Dumnezeu.
Dama ]ncepu a râde, ar[tând ni=te din\i de m[rg[ritar, =i zise:— Se vede, domnule, c[ ai mare plecare pentru iad, de vreme
ce cau\i s[ te faci p[c[tos spuind neadev[ruri.— Ce poate fi mai pl[cut decât un p[cat care s[-mi meriteze
drept osând[ compania d-tale?Aceste pu\ine cuvinte fur[ zise ]n vreme ce amândoi f[cea
figura mazurcei. St[pânul meu duse dama la locul ei =i, p[n[ a nus[ dep[rta, priimi din parte-i f[g[duin\a de a giuca un contradan\]mpreun[.
Peste pu\in orchestrul ]ncepu acel mult dorit contradan\. Tine-rii mei aleser[ locul lor =i f[cur[ cea ]ntâi figur[ f[r-a s[ vorbinici un cuvânt. Amândoi sta pe gânduri ca nealt[dat[, dar maiales st[pânul meu era tulburat de tot =i nu putea g[si nici dou[cuvinte ca s[ ]nceap[ convorbirea. Amorul e cel mai mare du=mana limbii =i a min\ii; pe una o leag[ =i pe alta o ame\e=te ]ntr-atâta,]ncât omul cel mai cu spirit poate atunci s[ fie socotit de prost.Aceast[ t[cere s-ar fi prelungit ]nc[ mult dac[ nu ar fi curmat-oprin o ]ntrebare ce-i f[cu asupra unei persoane ce le f[cea vis-à-vis la contradan\.
— Cum o g[se=ti pe doamna G?... a=a-i c[-i frumoas[ de tot]n ast[ sar[?
— Cu adev[rat — r[spunse st[pânul meu — frumoas[ pre cât
234
poate fi o statu[ f[r[ via\[ =i f[r[ suflet. Ea domne=te asupraochilor, iar nicidecum asupra inimilor.
— Cu atât mai mult dar ea meriteaz[ sl[virea d-voastr[, pen-tru c[ pute\i gusta ]n pace pl[cerea de a o privi.
— Ave\i toat[ dreptatea, dar natura noastr[ e atât de ciudat[,c[ omul cel mai pacinic iube=te a s[ r[zboi cu sine=i ]n preajmaunei figuri frumoase. Acea lupt[ sufleteasc[ are un farmec as-cuns ce se r[vars[ asupra lucrurilor care-l ]mpregiur[, le ]mpo-dobe=te, le ]nviaz[ =i ]l face pe om a s[ crede ]ntr-o alt[ lume.
— Ce fel e acea lume? ]ntreb[ dama zâmbind.— Aceea e o lume de n[luciri pl[cute, de sper[ri m[gulitoare,
de podoabe dumnezeie=ti, un rai de ]ngeri sau, mai bine zicând,un iad ca acela al c[rui loca= sam[n[ d-tale.
— La care num[r crezi, domnule, c[ se pot sui complimentelece s-au zis ]n ast[ sar[ prin bal?
Contradan\ul era acum pe la sfâr=it; cele de pe urm[ acordurir[suna vesel ]n salonul acel plin de lumin[, =i focul veseliei lucea]n ochii tuturor damelor =i a cavalerilor. St[pânul meu se plec[spre dama sa =i-i zise cu glasul tremur[tor:
— Sunt lucruri, doamna mea, care nu ar trebui s[ aib[ sfâr=it.— De pild[? ]ntreb[ ea.— Contradan\ul acesta.Dama se f[cu c[ nu ]n\[lege =i r[spunse râzând: “Ideea unui
dan\ vecinic nu mi-au trecut ]nc[ prin minte, =i a= fi curioas[ s[v[d figura ce ar face ni=te persoane care ar fi osândite a d[n\uitoat[ via\a lor”.
Tân[rul se m[hni mult la aceste cuvinte =i s-ar fi dep[rtat dedânsa cu desperarea ]n suflet, dac[ ea nu l-ar fi mângâiet prin odulce c[ut[tur[. Din minutul acela ]ns[ el fu nebun ca un amorez=i ]namorat ca un nebun. E de prisos s[ mai adaug c[ ]n tot cursulbalului el nu mai avu ochi decât pentru iubita lui.
PARAUA: Dar ea?
235
GALBÂNUL: Ea, ca o femeie binecrescut[, ]=i st[pânea ochiicât putea, dar oricât f[cea, tot ]i sc[pa destul de ades ]n partea lui.
Agiungând acas[, tân[rul, ]mb[tat de delirul dragostei, se pusepe scris r[va=e de amor atât de ]nfocate, c[ putea s[ frig[ dege-tele, =i alese dintre toate pe urm[toriul, pe care ]l =i trimise damei.
“Doamna mea,
Via\[ sau moarte! Cu un cuvânt pute\i s[-mi da\i una dindou[. Nu a= ]ndr[zni s[ vi le scriu aceste, dac[ nu a= =ti c[ave\i un spirit prea mare pentru ca s[ v[ mânie\i =i o inim[ preanobil[ pentru ca s[ râde\i de nebunia ]n care m-au aruncat ba-lul de ieri” .
Iat[ r[spunsul ce priimi peste dou[ ceasuri:
“Domnul meu,
Mâini, când s-a face ziu[, te a=tept la rediu cu doi prieteni aimei, un martor =i un secundant; te cred prea binecrescut pentruca s[ lipse=ti de a veni s[ iei r[spunsul ce meritezi.
B{RBATUL”
}mi este peste putin\[ ca s[-\i descriu mirarea ce cuprinse pest[pânul meu la cetirea acestor rânduri, iar ceea ce ]l despera maimult era de a gândi la pozi\ia critic[ ]n care adusese pe iubita lui.
A doua zi el se g[si la rediu, la ceasul hot[rât, cu o cutie depistoale =i cu doi prieteni ai lui, dintre care unul, fiind poet, ]if[g[dui ca mângâiere o frumoas[ elegie asupra mor\ii lui. Am-bele p[r\i protivnice se ]nchinar[ una la alta ]n t[cere; locul due-lului s[ hot[r] de secundan\i, =i st[pânul meu =i du=manul s[u sepuser[ fa\[-n fa\[ la dep[rtare de cincisprezece pa=i.
S[mnul se dete de c[tre un martor =i deodat[ b[rbatul slobozi
236
pistolul. Eu ]ns[ care pândeam din buzunariul jeletcii, unde m[aflam, toate mi=c[rile du=manului nostru, sim\ind c[ plumbul luivenea spre noi, prin o repede mi=care m[ pusei drept ]n contra lui=i ]i amor\ii astfel lovitura. Plumbul pic[ gios ru=inat, =i st[pânulmeu sc[p[ cu via\a teaf[r[. Iat[, scumpa mea, cum l-am scos eude la moarte. Ei bine! =tii cum mi-au r[spl[tit pentru fapta mea?...dându-m[ unui s[rac b[trân care, ]ntâlnindu-l ]n uli\[, când se]ntorcea de la rediu, ]i ceru poman[ cu o mân[, ]n vreme ce cuceelalt[ ]i dete un r[va= de la iubita lui.
PARAUA: Ce nerecuno=tin\[! +i cum ai sc[pat de la acelcalic?
GALBÂNUL: Poetul ce slujise de martor duelului, v[zând oastfel de nelegiuire din partea prietenului s[u, m[ scoase din mâi-nile s[racului, dându-i trii galbini pentru mine, =i m[ p[str[ ladânsul ca o moned[ rar[, care, dup[ cum zicea el, avea meritul dea fi poetic[.
PARAUA: +-apoi pas de mai zi c[ poe\ilor le lipse=te o doag[.GALBÂNUL: Aceasta o zic numai acei c[rora le lipse=te dou[
doage.PARAUA: Spune-mi, te rog, ce fel de lighioaie era acel poet?...
C[ci trebuie s[ =tii c[ doresc de mult a m[ l[muri asupra acestuisoi de oameni ce se zic cânt[re\i.
GALBÂNUL: }n adev[r ei ]=i dau acest titlu cu mare sigu-ran\ie, dar crede c[ pu\ini am cunoscut care s[ fi =tiut a cântadou[ note. Glasul lor st[ ]n condei. Deosebitele scâr\iituri ceface acest instrument pe hârtie produc câteodat[ ni=te armoniipoetice, care ]ncânt[ sufletul =i ]nchipuirea. De pild[ aici ]n \[rileromâne=ti...
PARAUA: Las[ pildele, scumpul meu, pentru ca s[ nu se su-pere acei ce merit[ de a fi trecu\i sub t[cere.
GALBÂNUL: Ai dreptate; nu este fiin\[ mai \âfnoas[ ca po-etul f[r[ talent.
237
PARAUA: }n care num[r ]l pui pe acela la care te-ai aflat?GALBÂNUL: }l socot ]ntre poe\ii cu viitor. El avea numai un
defect, o uitire curioas[ care-i pricinuia o mul\ime de despl[ceri=i care au fost =i pricina desp[r\irii noastre. Un lucru iar m-aumirat mult la el: niciodat[ versurile ce scria nu era ]n analogie custarea sufletului s[u; vreu s[ zic c[, ]n contra altor poe\i, el f[ceaelegii duioase când avea vro bucurie mare =i, dimpotriv[, cân-tece vesele când era m[hnit... Dar pentru ca s[ ]n\[legi mai bineaceast[ nepotrivire, trebuie s[-\i descriu ziua ]n care el au compusuna din cele mai triste poezii a lui intitulat[ Desperarea.
}ntr-o diminea\[ de prim[var[ el se trezi voios, precât poate fiun om ce au petrecut o noapte pl[cut[ la bal =i care, când de-schide ochii, vede un cer frumos dinaintea lui. P[s[rile ]i cânta pela ferestre =i razele soarelui se giuca vesel pe patul lui. Toatelucrurile p[rea c[ se ]mpodobiser[ ]nadins pentru ca s[-l ]ndemnea gusta bun[t[\ile lumii, =i cu adev[rat el ]nsu=i sâm\a ]n inim[acea mul\[mire lini=tit[ pe care nici o grij[ nu o amenin\[. Cutoate aceste poetul meu lu[ degrab[ condeiul =i scrise ]ntr-un al-bum urm[toarele versuri:
Ce soart[ nemiloas[E soarta ce m-apas[!Ades ]n desperare eu stau =i m[ gândesc,Dup[-orice mul\[mire,Necazuri =i m[hnireCa o r[splat[ crud[ asupr[-mi n[v[lesc.
Peste pu\in el se ]mbr[c[ ]n haine nou[; ]=i puse un frac care-idesina o talie cu adev[rat elegant[; feciorul ]i ]ncre\i p[rul dup[mod[, =i el, dup[ ce ]=i g[ti toaleta, se duse ]n fa\a psi=elei unde,zâmbindu-=i cu dragostea unei tinere cochete, ad[ugi aceast[ adoua strof[ la cea dintâi:
238
La orice pas ]n via\[Sim\irea-mi se ]nghea\[+i de dezgustul lumii amar m[ simt cuprins;Pl[cerea tinere\ii+i farmecul frumse\ii}mi par nimic, c[ci focul din inim[-mi s-a stins!
Feciorul intr[ ]n odaie aducând gazetele române=ti. Tân[rulmeu le lu[ iute =i ]=i \inti ochii cu bucurie asupra unuia ]n care seg[sea un articol plin de laude pentru talentul lui ]n poezie. Nu pots[-\i descriu mul\[mirea ce se zugr[vea pe fa\a sa, ]n vreme cecetea pentru a triia oar[ pasajurile m[gulitoare din acea gazet[; =im[car c[ sufletul lui era plin de mândrie, iat[ ce versuri minci-noase el compuse ]ndat[:
Gloria-mi zâmbi odat[+i-n calea-i luminat[O tainic[ sperare de suflet m[ tr[gea.Voiam atunci ]n lumeS[ dobândesc un nume...Eram copil!... =i lumea atunci ]nc[-mi zâmbea.
PARAUA: Da' bine c[-i de necrezut!GALBÂNUL: A=teapt[ c[ ]nc[ nu-i tot. Dup[ ce prescrise
acele versuri, el se sui ]ntr-o tr[sur[ elegant[ =i se duse la o dam[frumoas[ ca raiul lui Mohamed, pre care o iubea cu tot focul unuisuflet de tân[r poet. Acea vizit[ fu pentru dânsul epoha cea maifericit[ din via\a lui, c[ci se ]ncredin\[ de amorul ]ngerului ado-rat. Ei bine, soro, când se ]ntoars[ acas[, el sfâr=i bucata de poe-zie ]nceput[ diminea\a prin urm[toarele strofe:
Ca =oimul tân[r ]nc[Ce salt[ de pe stânc[,
239
+i, vrând la cer s[ zboare, jos pic[ f[râmat,A=a trista-mi junie+-a mea sperare vieDin visul lor de aur ]n pulbere-au picat.
Acum s-au trecut toate!Acum nimic nu poateR[sunet s[ mai nasc[ ]n pieptu-mi obosit.Acum glorie, iubire,Le v[d ca n[lucire,Ca umbre ce-n pustiiuri de mult m-au p[r[sit!
PARAUA: Poetul t[u n-avea nici cât de pu\in[ sâm\ire.GALBÂNUL: Ba, dinpotriv[, te pot ]ncredin\a c[ avea prea
mult[.PARAUA: Apoi dar vroia numaidecât s[ adevereze prover-
bul ce zice: “minciunos ca un poet”.GALBÂNUL: Zi mai bine: uitit ca un poet; c[ci din pricina
acelei uitiri m-au dep[rtat pe mine de la sânul lui.PARAUA: Ce fel?GALBÂNUL: M-au dat, f[r-a b[ga de sam[, ]n plata sub-
scrierii la un jurnal ce iese acum ]n Ia=i: Prop[=irea.PARAUA: Cui te-au dat?GALBÂNUL: Tân[rului la care ne g[sim acum ]mpreun[ =i
care este unul din redactorii foaiei.PARAUA: Allah! de-a fi auzit toate cele ce-am spus ]n ast[
noapte, el ]i ]n stare s[ ne puie ]n gazeta lui.GALBÂNUL: M[car de ne-ar pune, ca s[ ne fac[ nemuritori.PARAUA (coborând glasul): Ce opinie ai de st[pânul nostru?GALBÂNUL: }m pare un tân[r...Deodat[ cânticul unui cuco= r[sun[ ]n odaie, =i glasul mone-
delor mele se curm[ pe loc. Ciuda ce m[ cuprinse asupra acelei
240
p[s[ri bl[st[mate nu se poate t[lm[ci ]n cuvinte, dar m[rturisescc[ ]n minutul acela ai fi avut mult[ pl[cere a privi ]ntr-o frigarepe acel cuco=, fiindc[ glasul lui m[ oprise de a cunoa=te opiniagalbânului asupra mea; opinie dreapt[ =i nep[rtinitoare, c[ci, dup[socotin\a mea, banul este cea mai sigur[ piatr[ de cercare a firiiomene=ti.
N.B. A doua zi, când m-am trezit, am avut curiozitate s[ v[dde aproape galbânul =i paraua care ]mi prilejiser[ o noapte atât deinteresant[ prin convorbirea lor, dar din nenorocire am sc[patparaua dintre degete =i am v[zut-o, cu mare m[hnire, picând ]ntrescândurile camerei mele. Rog dar pe iubi\ii mei cititori ca s[ bi-nevoiasc[ a ]ng[dui p[n[ ce voi scoate-o din locul unde s-au as-cuns, pentru ca s[ le pot ]mp[rt[=i istoria ei.
241
O PRIMBLARE LA MUN|I
De mult doream a vedea portretul lui Alexandru vod[L[pu=neanul =i, aflând c[ se g[sea la mon[stirea Pâng[ra\i, m[hot[râi a face o primblare p[n-acolo. M[ pornii deci ]ntr-o amia-z[ de la Peatr[, ]ntov[r[=it de doi tineri poe\i =i de un tân[r giude-c[tor, care, având norocire de a nu fi cât de pu\in poet, se ]ngrijide viitor =i lu[ cu el doi harbuji gro=i ca cei de Bender =i o pung[mare plin[ de tutun. Aceste provizii ne p[rur[ cam de=[n\ate pentruo primblare de dou[ ceasuri, ]ns[ urma ne ]ncredin\[ c[, ]n privi-rea mul\umirilor trupe=ti, e mult mai priitor de a fi cineva giude-c[tor decât amorezul muzelor.
Ne pornir[m pe la sfin\itul soarelui, plini de veselie =i de spe-rare, =i, gr[m[di\i ca vai de noi! ]ntr-o bri=c[ de Bra=ov, care,urmând obiceiului surorilor sale numite bra=ovence, ne scuturaca pe ni=te saci de nuci; dar ce ne p[sa nou[! Lumea ]ntreag[atunci era a noastr[! ceriul era atât de limpede =i de albastru,priveli=tea ]n toate p[r\ile se ar[ta atât de vesel[ =i m[rea\[, toat[firea ne zâmbea cu un farmec atât de dulce! Ce ne p[sa nou[!...}n ceasul acela nime dintre noi nu =i-ar fi dat locul s[u nici m[carpe un tron, pentru c[ de=i struncin[turile bri=tei se ]nmul\ea cucât ea se ]nainta pe pietri=ul drumului de pe malul Bistri\ii, cu atâtcre=tea =i mul\umirea noastr[.
Convorbirea noastr[ se putea as[m[na f[r[ gre=al[ cu un saba=jidovesc: to\i vorbeam deodat[ f[r-a mai a=tepta r[spuns =i to\i ne
242
porneam delaolalt[ la râs ca ni=te nebuni, unul ]ntr-o not[ scâr-\iitoare, altul cu un ton de bas-taille1, un al triile imitând ruladeleoarec[rii demoazele v[dane ce are obicei a cânta prin adun[ri.Românii ce ]ntâlneam sta ]n drum =i se uita la noi, f[cându-=icruce, iar unii, luând pild[ f[r[ voie, trântea ni=te hohote de ser[suna câmpul. Acest lucru ]mi aduse aminte de un provincial cufrica lui Dumnez[u, carele fiind ]ntrebat la teatru de ce râdea maitare decât to\i, de vreme ce nu ]n\[legea nimic, el r[spunse cunevinov[\ie c[ râdea de râsul celorlal\i =i mai ales pentru c[ pl[tisez[ce lei.
Cu toate aceste, fiindc[ tot lucrul ]n lume trebuie s[ aib[ unsfâr=it, convorbirea noastr[ atât de fierbinte ]ncepu a sl[bi =i sepref[cu ]ncet-]ncet ]ntr-un quatuor muzical, vrednic de a ]ncântaurechile ]ngere=ti, dac[ nu ar fi avut o deplin[ as[m[nare cu unconcert dr[cesc. Unul din noi suspina cu duio=ie o bucat[ dintr-osimfonie a lui Mozart; altul, mai tare la suflet, ]i r[spundea prinvestitul =i voinicescul cântec al lui Bujor: frunz[ verde de n[gar[;al triile =uiera ca o mierl[ un val\ =f[besc =i al patrule striga ]ngura mare horul dracilor din opera Robert diavolul2. Aceast[ ar-monie, alc[tuit[ din atâte armonii deos[bite, ]nforma un soi dedihanie muzical[, vrednic[ de ]ns[mnat ]n analele cacofoniei.
Din vorb[ ]n vorb[, din hohot ]n hohot =i din cântec ]n cântec,ne trezir[m deodat[ ]n mijlocul Bistri\ii. Atunci, ca =i când o pu-tere nev[zut[ ne-ar fi strâns de gât, glasurile noastre se stinser[ =ise f[cu ]ntre noi o adânc[ t[cere. Câteva fe\e schimba fe\e, c[ciBistri\a clocotea ]mpregiurul nostru, pare c[ ar fi dorit a ne tri-mite ]n fundul ei ca s[ ne sfâr=im concertul; valurile se izbea cur[pegiune turbat[ asupra ro\ilor =i cl[tina tr[sura ca cu o mân[ deurie=; fie=tecare dintre noi se cump[nea ]n toate chipurile pentru
1 Voce ]ntre bas =i bariton (fr. basse-taille).2 Oper[ de mare popularitate de Meyerbeer (1832).
243
ca s[ nu se pr[vale bri=ca, mai ales c[ malul era cam departe =ibolovanii din fundul apei cam mari. Cu cât ]ns[ ne ]naintam,valurile clocotea, ro\ile luneca pe pietre, caii se speria, vezeteul]ndesa cu \ipetele =i cu biciul, =i Bistri\a se suia mereu! Iar[ noi...noi nici cântam, nici râdeam. +tiu ]ns[ c[ atunci am fi schimbatcu bucurie locurile noastre pe tronuri.
Iat[-ne pe mal dincolo; slav[ Domnului! am sc[pat; pare c[ne r[sufl[m mai lesne. Ne oprim pu\in ca s[ se r[sufle =i caii =i s[ne aprindem \igarele. Urm[toarea convorbire na=te ]ntre noi:
— M[i, m[i, grozav[-i Bistri\a!— R[pide ap[!— Fric[ v-au fost?— Fric[? Nicidecum.— Dar pare c[ era\i schimba\i la fa\[.— N-ai v[zut bine.Pas de nu te ]ncrede dup[ aceasta c[ graiul au fost dat omului
ca s[-=i r[st[lm[ceasc[ gândul!Ne pornir[m peste un =fert, aruncând câte o c[ut[tur[ poso-
morât[ locului pe unde trecusem, =i agiunser[m ]n curând la altvad mai mic; ]ns[ ]n tot drumul acesta ce se ]ntinde pe maluldrept al Bistri\ii =i care trece prin satul numit Vaduri, ne-am ar[tatmult mai cumin\i ]n fapt[ =i ]n vorb[. Fie=tecare gr[ia pe rând,povestind câte o ]ntâmplare trist[ sau grozav[, ]n care apa giucarolul cel mai ]ns[mnat. Câte ]nec[ri am =tiut, toate s-au istorisitcu un talent deosebit, mai ales c[ suvenirul Bistri\ii era ]nc[ viu.
Acel al doilea vad l-am trecut cu o nep[sare eroic[, fiindc[acum ne deprinseser[m cu primejdiile. Omul se deprinde cu toatelucrurile ]n lume. Cei mai vesti\i eroi au sâm\it un ce care s[m[nacu frica la cele ]ntâi b[t[lii; ]n urmare, ni se poate ierta nelini=tireacare ne-au cuprins la cea ]ntâi lupt[ a noastr[ cu o ap[ atât de]n=[l[toare ca Bistri\a, mai ales c[ acea mic[ tulburare nu ne-auoprit nicidecum de a admira mai târziu frumosul =i m[re\ul apus
244
a soarelui. Un entuziasm poetic ne-a p[truns pe to\i, p[n[ =i pegiudec[tor; c[ci priveli=tea era vrednic[ de a ]ncânta sufletelecele mai adormite =i vr[jma=ii cei mai aprigi ai naturii. }n dreaptanoastr[ un lan\ de mun\i pintre care Sc[ricica se ]n[l\a cu mân-drie; ]n stânga alt lan\ de dealuri ]mbr[ca\i cu tufari s[lbatici; ]nurm[-ne, ca o straj[ dep[rtat[, Pietricica, ce pare c[ p[ze=te târ-gul Pietrei culcat la picioarele ei; ]n fa\a noastr[, un amfiteatru deal\i mun\i acoperi\i cu brazi nal\i, care se zugr[vea ca o armie]ntreag[ pe ceriul ]nfl[c[rat de razele cele de pe urm[ ale soare-lui. Din toate p[r\ile tot ]n[l\imi, =i ]n[l\imi adev[rate, care te fac=i mai mic decât e=ti =i la care trebuie s[ te ui\i cu capul gol pen-tru c[-\i cade c[ciula de la sine=i. Cum s[ nu se mire cineva!Cum s[ nu i se aprind[ ]nchipuirea!
Noi, ]n ciuda celor ce se fac c[ nimic ]n lume nu poate fidestul de frumos pentru ei, noi, zic, am g[sit o mare mul\umire laprivirea acelor locuri m[re\e =i negre=it am strigat: mari sunt minu-nile tale, Doamne! dac[ nu ne-am fi adus aminte tocmai atuncide un str[in care, v[zând =licul unui logof[t mare, au zis tot acelecuvinte.
Acum amurgise mai de tot, caii obosiser[, =i noi ]ncepuser[ma sâm\i oarecare dureri prin =olduri, când sosir[m la Pâng[ra\i1.Preacuviosul egumen acestii vechi mon[stiri, om verde de trup =ide suflet, ne priimi cu o bucurie =i cu o bun[tate ce ]i câ=tigar[]ndat[ dragostea =i respectul nostru. De-abia ne a=ezaser[m ]ncas[ pe un pat lung, =i ]ndat[ ni se ]nf[\i=[ un frate purtând o tabl[]nc[rcat[ de chisele cu dulce\i =i de pahare cu ap[ r[ce. Atunci,
1 Aceast[ mon[stire a fost zidit[ de domnul Alexandru L[pu=neanulspre pr[znuirea hramului sf. mare mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir(anul 1564-1569). Se zice c[ pe locul acela tr[ia un pustnic cuvios =i c[dup[ sf[tuirea lui ar fi zidit L[pu=neanul mon[stirea Pâng[ra\i, pe caretotodat[ a =i ]nzestrat-o cu mult[ avere =i mo=ii; iar pe pustnic l-au f[cutegumen acolo pe toat[ via\a [V.A.].
245
tuspatru am zis ]ntr-un glas: binecuvântat s[ fie ]n toate veacurileacel om ]n\[lept care au introdus ]n \ara noastr[ un obicei atât dedulce =i r[coritor! Dulce\ile, cafeua (]n felegene) =i ciubuculturcesc alc[tuiesc o triime nedesp[r\it[, care ]n toate ]ntâmpl[rilevie\ii aduce mul\umire trupului =i mângâiere sufletului!
Dup[ ce sfâr=ir[m cu toat[ pompa cuvenit[ ceremonia nu-mitei treimi, ne adus[r[m aminte de \[lul primbl[rii noastre =i]ndat[ am rugat pe sf.-sa egumenul s[ ne ar[te portretul lui Ale-xandru-vod[ L[pu=neanul.
— Acea icoan[ — ne r[spunse sf.-sa — au fost ridicat[ de-aici =i dus[ la mon[stirea Slatina, ce este zidit[ tot de acel domn.
Cuvintele aceste ]mi pricinuir[ o tulburare ]ntocmai ca =i cândmi-ar fi picat pe cap vreun fes din cele patru care ]mpodobescturnurile Mitropoliei! Vrui s[ vorbesc, ]n zadar!... glasul mi set[iese. Dup[ atâte osteneli =i primejdii, s[-mi v[d deodat[ toat[dorin\a nimicit[! Nu, nu-mi r[mânea alt[ de f[cut decât s[... ies]n cerdac ca s[ m[ r[coresc.
Ceriul era senin; câteva stele lucea deasupra bisericii =i unelese ivea pintre copacii ce acoperea vârful mun\ilor. O t[cere]nfrico=at[ domnea ]n toat[ mon[stirea =i numai din vreme ]nvreme se auzea ]n vale urletul a unui câine din sat sau \ipetesp[rioase a unei bufni\e ascunse ]n râsipuri. M[ pusei pe gânduri.Câte idei triste =i vesele trecur[ ]n câteva minute prin minte-mi!câte n[luce se ar[tar[ ochilor mei =i se pierdur[ ]n ]ntunericuldep[rt[rii!...
Tovar[=ii mei venir[ dup[ mine ]n cerdac; visul ce m[ ]ngânase =terse =i ne duser[m cu to\ii s[ vizit[m chiliile c[lug[rilor.
Ne ]ndreptar[m prin ]ntuneric spre o ferestuic[ de-abie lumi-nat[ ce se z[rea ]n =irul chiliilor de lemn1; cu cât ]ns[ ne apropiam
1 La mon[stirea Pâng[ra\i sunt dou[ rânduri de chilii: cele din stânga,cum intri pe poart[, sunt zidite de piatr[, ]nc[ din vremea domnului A. L[-pu=neanul, ctitorul mon[stirei; cele din dreapta sunt f[cute de lemn; acestetrebuie s[ fie vechi ca de o sut[ de ani [V.A.].
246
de ea, ni se p[rea c[ auzeam un soi de gemet slab, care se pref[cula urm[ ]ntr-o psalmodie trist[ =i monoton[. Aprin=i de curiozi-tate, ne ac[\ar[m ca mâ\ele pe o scar[ ce se ]ndoia scâr\iind subpicioarele noastre =i ne g[sir[m deodat[ cu to\ii ]n=ira\i pe undulap ]ngust ce slujea de cerdac pe dinaintea acelor chilii. Pozi\ianoastr[ era cu atât mai ciudat[ c[ trebuia s[ c[lc[m pin ]ntuneric,lipindu-ne cu mâinile =i cu trupul de zid, f[r-a =ti unde punempiciorul; =i dac[ pierdeam cât de pu\in cump[neala, negre=it c[am fi f[cut p[n[ gios un salto mortale foarte v[t[m[tor capetelornoastre; ]n sfâr=it, g[sind o u=[ deschis[ lâng[ noi, am dat n[val[]nl[untru, f[r-a mai zice dup[ obicei: blagoslove=te, p[rinte.
C[lug[rul ce =edea ]n acea chilie era un om ca de =eizeci deani, cu barba alb[ =i lung[ p[n[ la brâu; el \inea ]ntr-o mân[ opsaltichie veche =i afumat[, =i ]n ceealalt[, o pereche de metaniide lân[ neagr[. Fa\a lui br[zduit[ de vreme =i de patimi v[dea ]nel un suflet ce au fost tulburat de dureri; ]ns[ ]n toat[ persoana luiera zugr[vit[ o sfin\enie m[rea\[ ce ]i da un aer de profet.
Un pat de scânduri acoperit cu o cerg[ roas[, un scaun cu treipicioare =i o mas[ pe care se vedea o cruce s[pat[ de lemn, dou[prescuri =i un ceaslov alc[tuia tot mobilierul acelei chilii lumi-nate de razele unui mic jaratic =i a unei mici lumân[ri de cear[galben[. }ns[ lucrul cel mai curios de ]ns[mnat ]n acel simpluloca= era un pistol vechi =i ruginit ce sta spânzurat la perete dea-supra patului. }l luai ]n mân[, m[ uitai la el cu mirare =i nu m[putui opri de a râde, ]ntrebând pe c[lug[r dac[ \inea acea arm[pentru t[lhari? C[lug[rul se posomor] =i ]mi r[spunse cu glasulschimbat:
— Ba nu, fiiule, nu-l \in pentru t[lhari, pentru c[ t[lharii n-auce c[uta la mine; dar ]l p[strez ca un lucru ce au pricinuit toat[nenorocirea vie\ii mele!
Auzind aceste cuvinte, ne-am apropiet to\i de c[lug[r. El ]=il[sase capul pe piept, =i dou[ lacrimi ]i curgea pe obraz. L-am
247
rugat s[ ne t[lm[ceasc[ vorbele lui, =i el, dup[ o scurt[ t[cere, ]=iscutur[ capul ca s[ alunge ideile triste =i zise:
— Acum or fi mai dou[zeci =i doi de ani, pe vremea când auintrat turcii ]n Moldova ca s[ deie goan[ volintirilor1, eu eramvân[tor de munte =i pot zice f[r[ fal[ c[ ]n tot ocolul Bistri\ii nuse g[sea alt român mai verde =i alt chita= mai sigur decât mine.Atunci s[ m[ fi v[zut când m[ iveam pe vârful unui munte cupletele-n vânt, cu pieptul gol, cu fa\a rumen[ =i cu durda pe umere!To\i care m[ cuno=tea nu m[ chema altfel decât P[una=ul codri-lor, Voinicul voinicilor. Atunci s[ m[ fi v[zut când dam de urmaunui cerb, sau a unui urs, cum s[ream din stânc[ ]n stânc[, pe laguri de pr[p[stii adânci; cum intram singur f[r[ fric[ ]n vizuinafiarelor s[lbatice. Acum ]ns[ nu sunt de nimic[; capul mi s-auf[cut alb, puterile mi-au sl[bit =i a=tept moartea din zi ]n zi, dinceas ]n ceas. Fac[-se-n voia Domnului! C[lug[rul ]=i f[cu cruce.La 1821 eu m[ ]nsurasem =i tr[iam mul\[mit de soarta mea. Nevas-ta-mi era cea mai frumoas[ femeie de la munte; pare c[ o v[d]nc[, dup[ atâ\a amari de ani, cu p[rul ei negru ca pana corbului=i lung p[n' la c[lc[ie, cu ochii s[i muri =i veseli, cu fa\a ei alb[,cu trupul s[u nalt =i ml[dios. S[rmana Elenu\[, s[rmana Elenu\[!...cum ]i râdea ochii când m[ z[rea pe deal, ]ntorcându-m[ acas[cu vânatul de-a umere! cum alerga ea degrab[ ]nainte-mi ca opasere voioas[! cât ]mi cre=tea mie inima-n piept auzind glasulei! Dumnezeu s-o ierte, c[ci bune zile am petrecut cât am tr[itcu dânsa.
C[lug[rul, zicând aceste, \inti ochii ]n gios =i st[tu pu\in afun-dat ]n gânduri; tot trupul lui p[rea ]mpietrit; numai buzele i semi=ca =i, din vreme ]n vreme, pronun\a cu un glas slab: “bune
1 Aluzie la evenimentele anului 1821. Ad[ugând cei 22 de ani scur=i dela aceast[ dat[, rezult[ c[ aceast[ “primblare la mun\i” s-a petrecut ]n toamnaanului 1843.
248
zile, bune zile”. }n sfâr=it, el se trezi =i s[ri deodat[ pe picioare,tulburat, aprins; p[rul i se zburlise pe cap, mâinile-i tremura,mu=chii obrazului i se ]ncordaser[.
— }ntr-o zi, r[cni c[lug[rul, iat[ c[ m[ ]ntorc acas[ de la vânat=i g[s[sc casa pustie; caut, strâg nevasta... nime; ies afar[, m[duc la vecini s[-i ]ntreb; casele lor ca =i a mea era p[r[site. Alergca un nebun ]n toate p[r\ile, chiui prin munte... muntele singur]mi r[spunde. }n sfâr=it, dau peste un biet cioban care ]mi spunec[ pe la amiaz[ au trecut prin sat o mân[ de turci. Atunci, inimam-au pov[\uit, m[ arunc turbat pe urmele cailor, agiung ]ntr-odumbrav[ pe malul Bistri\ii, =i deodat[ aud r[cnetele nevesteimele. S[rmana se zb[tea cu desperare ]n bra\ele unui turc nele-giuit!... }ntr-o clip[, f[r-a =ti ce fac, slobod pu=ca =i v[d p[gânulzvârcolindu-se ]n sânge. Ceilal\i trii tovar[=i ai lui sar la iarta-gane, dar nu le dau vreme, ci m[ izbesc ]ntre ei ca un leu turbat =ifac proa=c[ cu stratul pu=tii. Pe care-l agiungeam, era mort! Parec[-i v[d tuspatru lungi\i la p[mânt, unul cu f[lcile str[mutate,altul cu capul sf[râmat! Priveam la ei cu o mul\[mire crud[,râdeam ca un nebun =i strigam ]n gura mare: am ucis p[gânii!...dar m[ ]n=[lam; to\i nu muriser[; unul din ei era numai ame\it.
Trii zile dup[ acea ]ntâmplare, m[ g[seam cu nevasta ]n c[su\amea. Afar[ era un ]ntuneric de nu-\i puteai z[ri mâna; nici o steanu str[lucea pe cer =i b[tea un vânt rece, care =uiera pintrecr[p[turile u=ii. Elenu\a era ]ngrijit[, =i din vreme ]n vreme ]=if[cea cruce. Eu ]nsumi m[ sim\eam nelini=tit, c[ci o presim\ireuricioas[ m[ tulbura. Deodat[, auzii ]n dep[rtare urletul unui lup=i nechezirea sp[riet[ a unui cal. Luai degrab[ pu=ca =i vrui s[ies, ]ns[ Elenu\a m[ opri, zicându-mi: nu te duce, b[rbate, nu teduce c[-mi veste=te inima a r[u; nu m[ l[sa singur[. Dar eu n-amascultat-o =i am ie=it. Ah! bl[st[mat s[ fie ceasul ]n care am tre-cut pragul u=ii! c[ci de =edeam acas[ nu mi s-ar fi ]ntâmplat ceeace v[ povestesc eu acum.
249
Dou[ ceasuri am alergat pe câmpi dup[ glasul lupului, cu do-rin\[ de a-l g[si; dar cu cât mergeam spre dânsul el se dep[rta; ]nsfâr=it, neg[sindu-l, m-am ]ntors spre cas[. U=a era deschis[, =i]nl[untru se auzea un vaiet slab ca de om care moare. Intru =i v[dpe biata nevast[ lungit[ gios la p[mânt, plin[ de sânge =i dân-du-=i duhul.
Atunci durerea m-au turbat, desperarea m-au f[cut nebun =inu-mi aduc alt[ aminte din ceasul acela decât cuvintele cele depe urm[ a Elenu\ii: De ce nu ai =ezut cu mine, Gheorghe? ]mizicea s[rmana, c[ poate acum eu n-a= muri. Bine ]\i spuneam c[inima-mi prevestea de r[u!... Cum te-ai dus, peste pu\in au intrataici unul din acei patru turci care ai ucis, când m-ai sc[pat, s-auuitat la mine cu ochi de fiar[ =i f[r[ mil[ au tras cu pistolul ]nmine. Ah! Gheorghe, de ce nu m-ai ascultat? Acum vezi c[-midau sufletul. R[mâi s[n[tos, dragul meu; nu uita pe Elenu\a.
C[lug[rul plângea =i se bocea ca un copil, povestindu-nemoartea femeii lui; iar dup[ ce se lini=ti pu\in, el lu[ ]n mân[pistolul ce ne mirase atât de mult =i urm[ a=a:
— Lâng[ trupul Elenu\ii am g[sit pistolul acesta; el au r[pitvia\a nevestii mele, el mi-au r[pit =i norocirea mea! Iat[ de ce ]lp[strez, iar nu pentru t[lhari!
Sfâr=ind, b[trânul ie=i iute din chilie; pasurile lui se auzir[sunând pe lespezile din ograd[ =i se pierdur[ ]n dep[rtare. Amaflat a doua zi c[ el au petrecut noaptea r[t[cind ca o n[luc[ pemalurile Bistri\ii =.c.l.
Ne ]ntoarser[m m[hni\i =i pe gânduri la arhondaric, unde nea=tepta o mas[ vrednic[ de a ]ndestula ni=te stomahuri de poe\i =ide giudec[tori, carele, de când e lumea, sunt cunoscute defl[mânde =i lacome; =i fiindc[ din nenorocire materialismul1
]n[du=[ foarte ades idealismul, priveli=tea acelei mese ne-au
1 Aici cu ]n\elesul de interese materiale.
250
]mpr[=tiet ]ndat[ ideile triste =i au trezit ]n noi oarecare gâdilirestomahic[ ce avea mult[ as[m[nare cu foamea. Ne-am pus deciboiere=te ]mpregiur, am osp[tat frumos =i, f[r[ a mai prelungi cuvorba, ne-am dus la culcat ca ni=te cre=tini ce aveam de gând a nescula diminea\[ spre a ne ]ntoarce la Peatr[. Somnul ]ns[ nu vinelesne la patru tineri când ei sunt culca\i ]ntr-o singur[ camer[;c[ci afar[ de glumele vesele =i de nebuniile ce au de f[cut ]ntre eip[n[ a nu stinge lumânarea, adeseori ceasurile lor trec repede ]npovestiri de ]ntâmpl[ri interesante.
Astfel se istorisir[ ]ntre noi urm[toarele anecdote:
TOADER +I M{RINDA. }n satul Mirce=ti de pe Siret era unbiet copil ca de vro 18 ani, f[r[ nici o rud[ care s[ fi avut cea maimic[ grij[ de el; acest b[iet se numea Toader =i slujea de v[carisatului. Toat[ ziua el o petrecea pe câmpi cu vitele ce ducea lap[scut, =i sara, când le ]ntorcea ]n sat, s[rmanul copil se culcaunde putea, când ]ntr-un co=er, când ]ntr-un z[mnic p[r[sit, cândsub un copac, c[ci n-avea nici mas[, nici cas[.
Cum se mizea de zi, Toader se scula degrab[, ]=i arunca suc-manul pe umere =i se ducea ]n câmpi cu fluiera=ul la gur[ =i cum[ciuca subsuoar[; acolo, dup[ ce da vitele la iarb[, el se ]ntin-dea la p[mânt =i cânta din fluier câte cântece =tia; acesta era tottraiul lui. Singur toat[ ziua =i toat[ noaptea, pentru c[ nici unfl[c[u din sat nu vroia s[ se amestece cu dânsul sau, de=i se ap-ropia vreunul de el, o f[cea numai pentru ca s[-l ieie ]n râs. Lahore nime nu-l ]ndemna s[ intre ]n gioc, =i m[car c[ era cel maifrumos dintre to\i fl[c[ii, nici o fat[ nu se uita la el, pentru c[ eras[rac, pentru c[ n-avea c[me=[ cu alti\e =i p[l[rie cu m[rgele.
}ntr-o zi de prim[var[, cum sta Toader culcat pe iarb[, iat[ c[vede o fat[ fugind c[tre el, =i dup[ dânsa o vac[ neagr[ ce oalunga. Cât pe ce era s[ o agiung[ pe biata copil[, cât pe ce eras-o ieie ]n coarne, când Toader, s[rind ]ntr-o clip[, se arunc[ cu
251
m[ciuca ]naintea vacii =i o izbi atât de tare ]n frunte, ]ncât pe locea pic[ ame\it[ gios.
S[rmana fetic[ era mai moart[ de fric[; inima i se b[tea de-icutremura pieptul =i de-abie se putea r[sufla. Toader alerg[ iutela un pâr[u aproape, aduse ap[ rece ]n pumni =i-i stropi fruntea;]ncet-]ncet, copila se lini=ti =i ]=i veni ]n sim\iri.
}n vremea asta Toader se uita la ea cum era culcat[ pe iarb[ =isim\i deodat[ c[ se tulbur[ =i c[ i se bate =i lui inima mai taredecât alt[ dat[. Nu se putea dumeri el ce era pricina; ]ns[ nu-=iputea ]ntoarce ochii de la fat[, =i din vreme ]n vreme ]i venea s[ofteze f[r[ voie.
Avea dreptate s[ se tulbure bietul Toader, pentru c[ M[rinda(a=a se numea copila) era cea mai frumoas[ fat[ din sat; ea avea=eisprezece ani, p[rul negru ca pana corbului =i fa\a alb[ ca om[tul,guri\a mic[ =i ochii mari, plini de foc; ea mai avea =i un trupml[dios ca o salcie, glasul dulce ca un glas de p[s[ruic[, =i cândse ]mpodobea duminica cu flori pe cap, cu salb[ la gât, cu catrin\[nou[ =i cu c[me=[ sub\ire cusut[ cu alti\e de fir, toate fetele sef[cea slute de ciud[ =i to\i fl[c[ii ]i s[rea ]n cale pentru ca s[=uguiasc[ cu ea... Iar când M[rinda giuca la hor[, mo=negii ]=itr[gea barbele, privind la dânsa, babele o s[ruta care de care, iarfl[c[ii se apuca la b[taie, pentru c[ M[rinda giuca =i cu trupul, =icu inima, =i nici se cuno=tea locul unde c[lca piciorul ei. Aveadar dreptate Toader s[ nu-=i poat[ ]ntoarce ochii de la dânsa.
— Cum \i-i, M[rindo?... au zis el peste pu\in. Ea se uit[ la elcu ni=te ochi ce-l p[trunser[ la inim[ =i-i r[spunse:
— Mai bine acum, Toader. Slav[ Domnului c-ai s[rit de m-aisc[pat; c[ci de nu erai pe-aici, acum a= fi moart[.
— S[ fereasc[ Dumnez[u! strig[ Toader, o\[rindu-se; mai bines[ mor eu... tot nu-s de vro treab[... un biet v[car f[r[ tat[, f[r[mam[; dar tu, M[rindo, tu ai neamuri; pe tine te iubesc to\i s[tenii;mâini-poimâini te-i m[rita... te-i m[rita...
252
— Nu vreau s[ m[ m[rit a=a degrab[, =i m[car c[ p[n acumm-au cerut mul\i, dar nu m-au ]ndemnat inima s-aleg pe nici unuldin ei.
— Nici m[car pe Ion Ghiurca? ]ntreb[ Toader.— Ion Ghiurca?... +i cine-i Ion Ghiurca de m[ ]ntrebi de el ca
=i când ar fi F[t-Frumos?... Ce? pentru c[ are mai multe oi =i maimul\i boi decât al\ii, soco\i c[ numaidecât trebuie s[-l ieu deb[rbat?
— D-apoi el s-au l[udat c[-\i este drag =i c[ n-are decât s[ teceie pentru ca s[ mergi dup[ dânsul.
— Minciuni au spus, minciuni au spus el. Ion Ghiurca-i untic[los, un minciunos.
Zicând aceste, copila se scul[ ]n picioare de mânie =i ochii i seumplur[ de lacrimi. Toader cu bucuria ]n fa\[ se apropie de dân-sa, o lu[ de mân[ =i c[ut[ s[ o ]mpace. Dup[ pu\in[ vreme fata]ncepu a râde =i toate fur[ uitate.
Ceasurile trec repede ]ntre doi tineri când ]ncep a sim\i dra-goste unul pentru altul, =i se vede c[ M[rinda =i Toader avea multetaine a-=i spune, pentru c[ mai se f[cuse noapte când ei se ]ntoarse]n sat.
A doua zi, M[rinda se trezi cu poft[ de a culege flori, =i seporni ]ndat[ la câmp, dar nu =tiu cum se r[t[ci, c[ nimeri iar lâng[Toader, =i ]n urmare iar ]nnoptase când au apucat amândoi drumulspre sat.
A tria zi, M[rinda ]=i aduse aminte c[ ]n oarecare loc ]=ipr[p[dise un cercel =i alerg[ ]ndat[ ca s[-l g[seasc[; ]ns[nez[rindu-l nic[iri, ]i veni ]n cap s[ mearg[ s[ ]ntrebe de el peToader. Toader nu g[sise cercelul, dar propuse M[rindei s[-l cauteamândoi prin câmp; ei l-au c[utat atât de mult, ]ncât se f[cuse iarsar[ când au fost ca s[ vie acas[.
A=a, ]n toate zilele Toader =i M[rinda g[sea pricini de a s[]ntâlni. Cât era ei de ferici\i atunci! cu cât[ dragoste se uita unul
253
la altul! cu cât[ pl[cere M[rinda asculta pe Toader cântând dinfluier doina de la munte!... Amândoi era a=a de p[trun=i demul\umirea ce gusta, c[ nici nu gândea la vremea viitoare; nugândea c[ nimic ]n lume nu e mai nestatornic ca norocul!
}ntr-o zi, Ion Ghiurca, unul din frunta=ii satului, care de multc[uta s[ se ]nsoare cu M[rinda, au z[rit pe aceasta ]mpreun[ cuToader =i ]ndat[ au alergat ]n sat de au ]n=tiin\at pe p[rin\ii fetei.“Veni\i, le zise el, de vede\i pe M[rinda cea cuminte cum se dr[-goste=te cu v[cariul satului, ea, care se fudulea cu ceilal\i fl[c[i”.
P[rin\ii M[rindei, ]mpreun[ cu vro câ\iva b[trâni s[teni,c[l[uzi\i de Ghiurca, au alergat cu grab[ =i au v[zut ]n adev[r pecopil[ culcat[ pe iarb[ lâng[ Toader.
Din ceasul acela soarta lor ]=i schimb[ fa\a, =i toat[ fericirealor se stinse!... M[rinda, oc[rât[ de tat[l s[u =i de muma sa, fu]nchis[ zi =i noapte ]n c[mara casei lor, =i Toader fu alungat dinsat ca un r[u.
Bietul copil, v[zând c[ nu mai avea nici o sperare de a maivedea pe draga lui M[rind[, veni la Ia=i =i se scrise la oaste.
Peste trii luni dup[ sâlnica ei desp[r\ire, M[rinda, fiind iertat[de p[rin\i, se primbla pe marginea luncii care este pe malul Sire-tului. Ea era cufundat[ ]n gânduri triste, c[ci gândea, s[rmana, laToader. De trii luni nu auzise nimic despre el =i nu =tia ce sef[cuse.
Tocmai atunci o \iganc[ b[trân[ =i stren\eroas[ ie=i din lunc[=i veni drept la ea cu mâna ]ntins[, zicându-i:
— D[-mi o p[r[lu\[, draga mea, c[ de trii zile n-am mâncat =imor de foame; d[-mi o p[r[lu\[, c[ \i-oi c[uta ]n oglind[ =i \i-oispune sor\ii!
M[rinda c[ut[ col\urile n[framei ce purta ]n mân[, dar v[zândc[ nici unul nu era ]nnodat, dezleg[ salba de la gât, scoase unb[nu\ din ea =i ]l dete \ig[ncii.
254
— Na, bab[, ]i zise ea; dar te rog s[-mi cau\i ]n oglind[ =is[-mi spui unde-i iubitul meu, c[ de trii luni nu l-am v[zut.
|iganca scoase ]ndat[ din sân o cutie mic[ de plumb ce avea]nl[untru o oglinzioar[, deschise capacul =i, c[tând ]n ea, ]ncepua descânta. Dup[ câteva minute, ea se ]ntoarse c[tre fat[ =i-i zisecu glasul tulburat:
— Mândrul t[u se afl[ acum departe de aici, ]ntr-un târg mare,mare cât nou[zeci =i nou[ de sate, unde sunt case nalte de domni=i de boieri mari; acolo-i mândrul t[u.
— Dar oare soco\i c[ l-oi mai vedea? ]ntreb[ M[rinda.— O dat[ numai l-]i z[ri, draga mea, =i apoi nu l-]i mai vedea.— De ce, m[tu=[?— Pentru c[ s-au pus deodat[ o cea\[ neagr[ deasupra oglin-
zii, când m[ uitam ]n ea. Dar de vrei s[ m-ascul\i, fata mea, s[fugi de el, s[ nu-i mai ie=i ]n cale.
Zicând aceste, b[trâna se f[cu nev[zut[ ]n lunc[, iar M[rindar[mase cu ochii plini de lacrimi. Toat[ ziua ea gândi la vorbele\igancii, f[r-a le putea ]n\elege; toat[ noaptea ea ]ntoarse ]n min–tea ei fel de fel de planuri de ]ntâlnire cu Toader =i ]n sfâr=it hot[r]a fugi ]n noaptea viitoare de la casa p[rinteasc[ =i a s[ duce printoate târgurile pentru ca s[ caute pe iubitul ei.
A doua noapte, cum se culcar[ p[rin\ii ei, M[rinda, puind câte-va lucruri de trebuin\[ ]ntr-un sac mic, ie=i pe furi= din cas[ =i,dup[ ce ]=i f[cu trii cruci, apuc[ drumul spre Târgu-Frumos.
Ceriul era plin de stele =i luna plin[ de lumin[. M[rinda, spri-jinit[ de sperarea c[ va vedea ]n curând pe Toader, merse cu unpas repede din sat la lunc[, trecu podul Siretului, lunca Teiu=ului=i p[durea Strung[i, =i agiunse ]n zori de zi la marginea Târgu-lui-Frumos.
Acolo ea se opri vro cinci zile, alerg[ prin toate uli\ile, ]ntre-bând despre Toader; ]ns[ toate cercet[rile sale fur[ zadarnice.F[r[ dar a mai pierde vreme, copila se porni spre Ia=i, =i a doua zi
255
diminea\a capitalia Moldovei i se ar[t[ cu toat[ pompa ce o]mpodobe=te... când o vede cineva de departe.
Mirarea ei au fost mare când au v[zut acea adun[tur[ de casemari ce se ]nal\[ una deasupra altia, când au z[rit clopotni\elebisericilor =i mai ales când au auzit acel vuiet f[r[ nume, careiese din sânul ora=ului ca dintr-o r[sufl[tur[ a iadului.
M[rinda au st[tut pu\in de s-au p[truns de frumuse\a panorameice ]nf[\i=az[ pozi\ia capitaliei noastre =i pe urm[ au intrat ]n ea.
Nu am trebuin\[ s[ mai spun ce vârtej o apuc[ pe biata copil[când se v[zu deodat[ ]n uli\ile Ia=ului, ]n mijlocul a sute de oamenistr[ini, ce trecea pe lâng[ dânsa, ]n h[ul acel de r[cnete, de \ipete,de urlete, de pocnete =i de hodorogiri de tr[suri. Ea, care nu ie=iseniciodat[ din satul ei, care nici putea s[-=i ]nchipuiasc[ ce este untârg mare locuit de mii de oameni, ochii ei se p[ienjeniser[, ure-chile-i \iuia =i inima i se b[tea de spaim[.
Copila mergea dinaintea ei f[r-a =ti unde se ducea =i se uitanecontenit la to\i pe care ]i ]ntâlnea, cu sperare c[ va da cu ochiide Toader. Agiungând la poarta palatului criminalicesc, ea ]ns[mn[o mul\ime de tr[suri =i de persoane pe gios, carele se ]ndreptaspre Copou; se lu[ =i ea dup[ dânsele =i peste pu\in trecu barieraPodului-Verde =i se g[si ]n câmpul Copoului.
Acolo, nu departe de Pr[v[rie, era aduna\i to\i osta=ii de lacazarmie, ]mbr[ca\i ]n uniforma cea de parad[, =i sta cu to\ii]n=ira\i pe linie =i cu armele ]n mâini. Pedestrimea =i c[l[rimea,]mp[r\ite ]n deosebite cete, sta gata a purcede pentru ca s[ treac[pe dinaintea comandan\ilor, =i tot poporul ce ]i privea a=tepta cuner[bdare ca s[ ]nceap[ mar=ul. Deodat[, un glas puternic r[sun[,dând s[mnalul de pornire: solda\ii puser[ armele la umere, =i to-bele ]ncepur[ a bate. Pedestra=ii trecur[ cu un pas regulat, =i ]nurm[-le se ]naintar[ c[l[re\ii, mândri, voinici ca ni=te adev[ra\iromâni, \iind suli\ile lor nalte, ]n a c[rora vârf fâlfâia stegu=oaregium[tate ro=ii =i gium[tate albastre.
256
M[rinda, pierdut[ pintre popor, se uita cu mirare =i cu luare-aminte la solda\i =i deodat[, \ipând cu desperare, pic[ la p[mântle=inat[. S[rmana! ea z[rise ]n mijlocul c[l[re\ilor pe Toader, pedragul ei!...
Câ\iva oameni ce se g[sea lâng[ dânsa au s[rit s[-i deie agiu-tor =i cu mare greu au adus-o ]n sim\iri; dar ce folos, nenorocitase trezi nebun[! }n zadar to\i c[uta s-o lini=teasc[ cu vorbe blânde;M[rinda se uita la ei cu ochi s[lbatici =i pe urm[ ]ncepea a râdesau sta pu\in de asculta, ca =i când i-ar fi gr[it un glas din alt[lume, =-apoi se apuca zâmbind a giuca hora. Aceasta era toat[nebunia ei. Numai din vreme ]n vreme biata copil[ ]ncepea aplânge =i a se boci, zicând: “Ah! Toadere, Toadere, ce-ai f[cut?!”
A=a se sfâr=ir[ dragostea M[rindei =i a lui Toader; a=a se]mplinir[ prorociile \igancii. Copila muri peste doi ani la Golia,]n casa nebunilor, iar Toader niciodat[ n-au =tiut nimic[ din celece s-au ]ntâmplat.
O INTRIG{ DE BAL MASCHà. Domnul A. este o persoan[de spirit, tân[r ]nc[ =i elegant, de=i ]nsurat. Vorbirea lui e foartepl[cut[ =i necontenit pres[rat[ de anecdote vesele, ]ntâmplate lui]n voiajuri ce au f[cut pe când avea dou[zeci de ani; ]ntr-un cu-vânt, A. este ]nz[strat cu multe calit[\i; dar fiindc[ nici un om nu-iperfect ]n lume, el are sau, mai bine zicând, avea defectul de a sesocoti un diplomat des[vâr=it =i ]n urmare credea c[ nime nu-lputea prinde cu vorba sau cu fapta.
Aceast[ idee se ]nr[d[cinase atât de tare ]n mintea lui, ]ncât]ntr-o sar[ bând ceai cu femeia lui, tân[r[ persoan[ de mareiste\ime =i de o minunat[ frumuse\[, au ]ndr[znit a-i zice c[ niciea ]ns[=i nu l-ar putea ]n=[la. Dama i-au r[spuns zâmbind:
— +ti\i, drag[, c[ acest soi de r[m[=ag e totdeauna cam primej-dios pentru b[rbat?
— Dup[ cum e =i b[rbatul, iubita mea, au zis A. cu un aer defanfaronad[.
257
Femeia lui i-au aruncat o c[ut[tur[ foarte pozna=[ =i, puindcea=ca de por\elan pe mas[, au ad[ugit serios:
— Au venit la Miculi1 câteva =aluri de pre\, dintre care unul]mi place foarte mult; vrei s[-l punem r[m[=ag?
— Dac[ mi-i ]n=[la, =alul s[ fie al t[u.— Trimit dar s[-l =i aduc[ ]ndat[, pentru c[ sunt sigur[ s[ câ=tig.— Nu te gr[bi, draga mea; haide\i mai bine la bal masché.— Eu nu pot s[ merg; dar tu ai de gând s[ =[zi mult acolo?— Câteva ceasuri.— Adio dar; nu uita s[ spui lui Miculi s[ trimit[ =alul.A. au ie=it râzând din cas[, s-au suit ]n dro=c[ =i au mers la
teatru. Acole, ]n zadar s-au primblat cât[va vreme cu sperare c[va fi poate intrigat de vro masc[; nici una nu s-au apropiet de els[-i vorbeasc[. }n sfâr=it, ostenit de atâta zadarnic[ primblare,]n[du=it de c[ldura salei, asurzit de \ipetele trâmbi\elor, s-au hot[-rât a s[ duce aiure ca s[ caute vro petrecere.
Cum ie=ea ]ns[ pe u=[, iat[ c[ un domino bogat =i elegant ]lopre=te de mân[ =i-i zice:
— Domnul A. se duce din bal? Se vede c[ sala-i plin[ dedobitocie ]n ast[-sar[.
— }n ast[-sar[, ca mai totdeauna, au r[spuns A., c[tând culuare-aminte la acel domino, dar neputând descoperi alt[ decâtc[ avea mâini foarte delicate, picioare foarte mici =i talie foartepl[cut[.
— Nu te miri, domnule A., de s[r[cia balurilor noastre, cândle as[m[luiezi cu balurile m[scuite din alte \[ri, cu cele de laParis, de pild[?
— }n minutul acesta nu pot s[ m[ plâng de balul nostru, fi-indc[ mi-au prilejit o ]ntâlnire atât de pl[cut[ cu o persoan[ despirit =i care...
1 Negustor vestit ]n Ia=i, pe la 1844, importator de m[rfuri scumpe dela Lipsca =i din Orient.
258
— +i celelalte; m[ rog, las[ complimentele deoparte dac[dore=ti s[-mi placi.
— Sunt gata a face ce-i poronci; a spune =i minciuni, de vremece m[ opre=ti a spune adev[ruri.
Zicând aceste, A. au intrat ]ntr-o lojie cu masca necunoscut[=i s-au pus aproape de ea, sperând c[ doar va z[ri m[car un s[mncare s[-i descopere persoana; dar toate cerc[rile lui au fost za-darnice. Peste pu\in, dama s-au ]ntors spre el =i i-au zis:
— }n zadar cau\i s[ afli cine sunt; acest lucru nu-l vei =ti nicio-dat[.
— Soco\i? Eu, dinprotiv[, sunt sigur c[ te cunosc p[n[ pesteun ceas, mai ales c[ am descoperit p[n-acum...
— Ce-ai descoperit?— C[ ai spirit, c[ ai un glas de ]nger, c[ ai o talie de silfid[.— Dac[ n-a= =ti c[ e=ti de mult ]nsurat, a= crede c[ ai ie=it ieri
din Academie; cu toate aceste, bravo, domnule, acum sunt]ncredin\at[ c[ e=ti bun diplomat =i c[ po\i p[trunde secretele celemai adânci.
— Râde-m[ cât \i-a pl[cea; numai ]mi spune de e=ti frumoas[,ca s[ =tiu de trebuie s[ te iubesc din tot sufletul.
— M[ po\i iubi =i mai mult dac[ vrei, pentru c[ ]n adev[r suntdestul de frumu=ic[.
— +i e=ti m[ritat[?— Sunt =i m[ritat[.— Mai mult nu vreau s[ aflu; te iubesc acum cu atât mai fier-
binte cu cât e=ti mai necunoscut[; misteriul acesta m[ ]ncânt[ =i-miaduce aminte de ]ntâlnirile curioase =i de intrigile pl[cute carenasc =i se desfac ]n carnavalurile Parisului =i a Italiei. Ce fericire,ce mul\[miri puternice p[trund inimile celor ce se iubesc numaicâteva ceasuri, f[r-a s[ cunoa=te =i f[r[ a s[ vedea. Cât[ frumuse\[,cât[ poezie revars[ atunci ]nchipuirea noastr[ asupra fiin\ei ne-cunoscute care ne face s[ gust[m pl[cerile raiului; =i pe urm[ cesuveniruri dulci r[mân de ne desmeard[ sufletul necontenit!
259
— Domnul A., pre cât ]n\eleg, vrea s[ gioace rolul lui Satanlâng[ Eva.
— F[ ]ncalte =i d-ta ca Eva; ]nduplec[-te la glasul lui.— Cu o singur[ condi\ie, c[ te-i supune la toate vroin\ele mele.— Priimesc orice condi\ie vei pune.— Haide\i dar s[ ie=im.— Cât sunt de fericit!...A., mândru ca un p[un umflat ]n pene, au ie=it din lojie cu
masca la bra\ =i s-au suit cu ea ]ntr-o caret[ pe care nu au putut-obine deosebi, fiindc[ era foarte ]ntuneric afar[. Tr[sura se pornide la scara teatrului, tocmai pe când orologiul de la Trii-Ierarhi artrebui s[ bat[ 12 ceasuri.
— Iubitul meu A., au zis masca, mi-ai f[g[duit s[ te supui laorice-oi dori...
— Poronce=te.— St[i s[-\i leg ochii.— Ai dreptate; cu cât misteriul e mai adânc, cu atât pl[cerea e
mai mare.Masca i-au legat ochii cu batista sa, =i A., ca un cavaler bi-
necrescut, i-au s[rutat mâinile de sute de ori. }n vremea asta care-ta trecuse prin o mul\ime de uli\i, f[când un ]ncungiur mare prindeosebite mahalale; ]ns[ A. nu era ]n stare s[ observeze nimic;atunci el era ]ndoit orb, =i de fericire =i din pricina batistei ce-iastupa ochii.
— Oare ce-a fi f[când acum so\ia d-tale? au zis masca.— Dar b[rbatul d-tale? au r[spuns A.+i amândoi au ]nceput a râde c[inându-se unul pe altul cu mii
de vorbe vesele. Deodat[, tr[sura s-au oprit, =i masca, \iind demân[ pe norocitul ei amorez, s-au coborât =i au intrat cu el ]ntr-osal[ ]ntunecoas[, de unde l-au vârât ]n alt[ camer[ f[r[ lumin[;pe urm[, ]ntr-o a triia, =i ]n sfâr=it s-au oprit zicându-i: “A=teapt[-m[ aici pu\in, dar s[ nu faci vuiet”, =i au ie=it pe o u=[ ascuns[.
Inima lui A. se b[tea ca ]ntr-un piept de optsprezece ani, sân-
260
gele-i clocotea =i ]i venea s[ cânte de bucurie. Nu au trecut ]ns[dou[ minute, =i masca s-au ]ntors lâng[ dânsul, zicându-i cu gla-sul sp[riet:
— Pentru numele lui Dumnezeu, nu te mi=ca din loc, c[ suntempierdu\i! B[rbatul meu a sosit de la \ar[ ]n lipsa me; nu te mi=cade-aici p[n[ mâini diminea\[, dac[ m[ iube=ti.
Nenorocitul A. era s[ pice ame\it auzind aceste cuvinte, =icând au vroit s[ r[spund[ el s-au trezit singur ]n camer[ pin ]ntu-neric, f[r-a =ti unde se g[sea. Atunci l-au apucat o desperare cum-plit[. El, care era s[ guste atâta fericire ]n bra\ele unei persoanece-l f[rm[case a=a de mult, deodat[ s[ se vad[ pr[dat de toateacele n[luciri pl[cute! =i pr[dat prin cine?... tocmai printr-unb[rbat! Ideea aceasta mai ales l-au f[cut s[ bl[st[me pe to\ib[rba\ii din lume, m[car c[ =i el era din num[rul lor.
Pozi\ia lui era foarte ciudat[; de-ar fi cercat s[ fug[, putea s[se r[t[ceasc[ prin cas[, s[ deie vrun mobil gios =i s[ trezeasc[b[rbatul; ]n urmare, s[ se compromiteze. Au fost silit dar a sehot[r] s[ a=tepte acolo p[n-a doua zi diminea\[ =i, g[sind aproapede el o canape, s-au ]ntins pe ea, zicând: fie-n voia soartei!
Au trecut un ceas de noapte, dou[, =i bietul amorez nu putea]nchide ochii; când i se p[rea c[ auzea pasuri pe lâng[ u=[, cândrâsuri ]n camera de lâng[ el; =i de-abie cu un ceas p[n-a nu s[miji de zi, el au adormit f[când o mie de visuri pozna=e.
A doua zi, târziu, când au deschis ochii, A. era s[ nebuneasc[de mirare, trezindu-se ]n casa lui, =i ]nc[ tocmai lâng[ salonul delâng[ ietacul femeiei lui; fel de fel de idei ]i trecea prin minte,f[r[ a-=i putea t[lm[ci deosebitele ]ntâmpl[ri ce avuse ]n vremede câteva ceasuri; ]ns[ când au z[rit la picioarele lui o masc[ decatifea =i o batist[ bo\it[; când au v[zut mai ales =i pe mas[ un =alnou, atunci =i-au adus aminte de r[m[=agul ce f[cuse cu femeialui =i au ]n\[les c[ acel domino pl[cut =i elegant nu au fost alt[persoan[ decât singur[ ea.
A., v[zându-se ]n=[lat cu atâta iste\ime, au luat =alul ]n mân[
261
=i au intrat ]n ietac; femeia lui era ]nc[ culcat[ =i, cum l-au v[zut,au ]nceput a râde din toat[ inima.
— Cum ai petrecut ast[ noapte? l-au ]ntrebat ea.— Am pierdut un =al, dar am câ=tigat o bun[ lec\ie de care
mi-oi aduce aminte cât oi tr[i.Nu am trebuin\[ s[ mai adaug c[ pacea s-au ]nchiet ]ntre amân-
doi prin o dulce s[rutare.— Boieri d-voastr[, zise giudec[toriul, de vreme ce ne-am
pus pe povestit, am s[ v[ spun =i eu o anecdot[ giudec[toreasc[foarte curioas[: Logofe\ia Drept[\ii, ]n pricina c[minariului...
— Destul, destul! strigar[m cu to\ii =i lumânarea se stinse ]nciuda giudec[toriului.
De-abie puseser[m capetele pe perne, de-abie ]ncepuse som-nul a ne fura =i iat[ c[ unul din noi se scoal[ iute, strig[ cât poates[ ne trezim, alearg[ prin camer[, aprinde lumân[rile, face ]nsfâr=it o zvoan[ atât de mare, ]ncât cu to\ii s[rim din paturi, so-cotind c[ s-au aprins mon[stirea sau c[ ne calc[ t[lharii.
— Ce este? ]l ]ntreb[m.El ]ns[ cu o fa\[ lini=tit[ ne pofte=te foarte serios s[ ne aprin-
dem ciubucele =i s[ ne a=ez[m grece=te pe divan. Fie=tecare dinnoi, gium[tate sp[riet, gium[tate râzând, urmeaz[ dup[ poftirealui; to\i ne punem ]n rând ca ni=te boieri divani=ti, =i tulbur[toriulatunci, luând un aer de Mirabeau, ne zice:
— Boieri dumneavoastr[, trebuie s[ v[ m[rturis[sc c[ orice]ntreprindere ne]mplinit[ din partea unui om mi s-au p[rut ceamai vie dovad[ de sl[biciunea caracterului s[u; ]n urmare noipatru, care ne-am pus via\a ]n primejdie ca s[ vedem portretuldomnului Alexandru L[pu=neanul, suntem amenin\a\i de a ficuprin=i ]n categoria mai sus pomenitului, adic[ a omului f[r[caracter, de vreme ce proiectul nostru au picat ]n ap[ sau, maibine zicând, au r[mas balt[. De datoria noastr[ este dar a facetoate chipurile spre a sc[pa de o astfel de ru=ine; =i eu v[ propun,onora\i boieri, s[ ]ntreprindem o fapt[ mult mai ]ndr[znea\[ decât
262
cea dintâi, adic[ s[ ne hot[râm a merge la Ceahl[u, spre a neac[\a pe vârful lui. Acolo, fiecare va fi liber a improviza fel de felde ode, elegii sau alte asemene parascovenii =i bocituri poetice,=i pe urm[ va putea ]ntrebuin\a tot acea libertate spre a s[ da de-arostogolul p[n[ ]n vale, pentru deplina sa ]ncredin\are c[ p[mântulare o mare atragere asupra atomelor =i c[ e mult mai lesne a c[deadecât a s[ ]n[l\a... Cine din d-voastr[ priime=te propunerea me,s[ ridice mâna.
Opt mâini deodat[ s-au ridicat ]n aer, =i o salv[ de bateri ]npalme au adeverit priimirea noastr[. Dup[ aceast[ sean\[ par-lamentar[, to\i ne-am dus la culcat =i p[n-a doua zi ne-am ]ngânatcu o mul\ime de visuri ciudate. Lucru de ]nsemnat. To\i am visatapa Bistri\ii!
Când se r[v[rsa zorile, noi ne =i luaser[m ziua bun[ de la sf.-sa egumenul ce ne osp[tase atât de bine, =i ne ac[\am voio=i pec[rarea ]ngust[ care suie dealul Grohoti=ului. Tr[sura noastr[ seauzea durduind ]n fundul valei pe pietri=ul pâraielor, =i pocnetelebiciului vezeteului r[suna din stânc[ ]n stânc[, din deal ]n deal,din codru ]n codru, ca ni=te ]mpu=c[turi de pistoale. Noi ]ns[ nesuiam mereu cu ciubucele de-a umere, strigând, râzând, chiuindprin codru, pocnind ]n frunze, plecând crengile aluni=ilor, f[cândnebuniile ce ne trecea prin cap, f[r[ a ne ]ngriji de pr[p[stiilegrozave pe lâng[ care =erpuia c[r[ru=a. Trebuie ]ns[ s[ m[rturisescc[ negura ce acoperea muntele ca un v[l vân[t ne oprea de avedea cu ochii primejdia acelui drum. Cu cât lumina se ivea pecer, aburii de prin fundul v[ilor se ridica ]n v[zduh =i da lucru-rilor o privire fantastic[. Când =i când, un stejar nalt, r[zb[tândpâcla, ni se ar[ta ca o n[luc[ din alt[ lume, cu bra\ele ]ntinse, cutrupul ]nv[luit de un giulgiu alb; =i din vreme ]n vreme câte unvultur sp[riet b[tea din aripi =i se izbea ]n sus, umplând codrul de\ipete furioase.
De mult mergeam, iar vârful Grohoti=ului nici c[ se mai z[rea.
263
— M[i fra\ilor, zise unul din noi, cine din voi are arme cu el?— Eu, r[spunse altul; am un pistol mic.— +i ce-ai face cu pistolul dac[ ne-ar ie=i un urs ]nainte?— Auzi ]ntrebare! A= trage ]n el.Cel dintâi cl[tin[ din cap, zicând:— S[ deie Dumnezeu! dar pare c[ n-a= crede. Mul\i voinici
se arat[ dup[ b[t[lie, dar =i mai mul\i se arat[ ]nainte. Nu râde\i =iasculta\i mai bine ceea ce mi-au povestit un mo=neag de la Vran-cea; pe urm[ v[ ve\i ]ncredin\a dac[ ]i vine cuiva ]n gând s[ trag[cu pistolul sau cu pu=ca, când i se ]ntâmpl[ s[ se g[seasc[ bot labot cu un urs care nu ]n\[lege de diha, Catrino. Nevasta unuip[durar se dusese ]ntr-o zi pin codru, s[ culeag[ fragi; cum cule-gea, biata femeie aude morn[ind la spatele ei, se ]ntoarce iute, =ice s[ vad[? O dihanie fioroas[, un urs grozav de mare ce se ridi-case pe dou[ picioare =i da din cele dinainte, ca =i când i-ar fif[când s[mn s[ vie ca s[-l s[rute. Femeia nu-=i pierdu cump[tul,ci, r[cnind o dat[ din toat[ puterea, ]i arunc[ co=ciugul cu fragi ]ncap. Ursul meu, ru=inat, se vede, de o priimire atât de rea dinpartea sexului frumos, se duse fugând s[-=i ascund[ ru=inea ]nfundul codrilor, =i p[dur[ri\a, pe de alt[ parte, ]=i lu[ iute t[lp[=i\a,dup[ cum zice vorba, =i p[n-acas[ \inu numai o fug[; ]ns[ cum auagiuns au =i picat la pat bolnav[ de friguri. Câte babe din sat,toate au descântat-o, au c[utat-o, dar degeaba, c[ci mergea din zi]n zi mai r[u; ]n sfâr=it, o cloan\[ b[trân[ o sf[tui s[ se afume cup[r de urs, zicând c[ nu era alt chip de sc[pat. A doua zi de cunoapte p[durariul, luând pu=ca pe spate, se porni ]n codru ca s[-iaduc[ p[r de urs; el se suia pe o c[r[ru=[ ]ngust[ ca aceasta anoastr[ =i gândea ]ntocmai ceea ce gândim noi acum, adic[: cums[ fac[ =i ce s[ fac[ dac[ s-ar ]ntâlni cu o jiganie mârâitoate. Totmergând =i gândind, iat[ c[ agiunge la vârful dealului, ce erafoarte greu de suit, de pild[ ca piscul pe care ne ac[\[m noi acum,=i cum se urca pe brânci, deodat[ se love=te cap ]n cap cu un urs...
264
— Iaca ursu! au strigat deodat[ cel ce mergea ]naintea noas-tr[ pe c[rare =i s-au oprit tremurând ca o varg[. Acest \ipet ne-au]nfipt pe loc, =i ochii no=tri s-au \ântit ]nainte asupra unei ma-tahale negre ce se z[rea de-abie prin pâcl[. Cel ce avea pistolul ]luit[ frumos ]n buzunar, =i nim[rui nu-i veni ]n gând ca s[-l ]ndemnea s[ ]narma cu el. Din norocire acea grozav[ matahal[ au ]nceputa =uiera peste pu\in, c[ci nu era alt[ decât un român care sta lun-git pe iarb[. Mare ru=ine ne-au cuprins atunci pe to\i, aflând c[ nesp[rieser[m degeaba =i m[rturisesc cu umilin\[ c[ din galbeni lafa\[ ce eram, ne-am ]nro=it ca ni=te demoazele de pansion.
— Iat[, domnilor, ne-au zis atunci povestitoriul, iat[ cum seface c[-=i uit[ cineva armele-n brâu la vreme de nevoie. Nu maiam trebuin\[ dar a urma istoria p[durariului.
Acolo era tocmai vârful Grohoti=ului. Ne-am pus gios s[ neodihnim, =i ]n vreme de gium[tate de ceas am stat fa\[ la una dincele mai frumoase priveli=ti. Razele soarelui ]ncepea a r[zbatepintre copacii de pe cre=tetul mun\ilor =i da negurii ce-i cuprin-dea o v[psal[ ro=ietic[; iar ]n fundul v[ilor, unde pâcla era ]nc[deas[, abie se z[rea, ca printr-un vis, apa Bistri\ii, ce p[rea ca odung[ alb[. Acea dung[ se f[cea din minut ]n minut mai lat[ =imai limpede; =i, deodat[, când soarele s-au ivit pe cer, umplândtoat[ ]ntinderea de lumin[, deodat[ frumoasa vale a Bistri\ii austiclit ca o panoram[, cu râul s[u repede pe care se cobora vreocâteva plute, cu mun\ii nal\i =i tufo=i ce o ]mpregiur[, cu satelesale s[m[nate pe costi=e ca ni=te giuc[rii =i, ]ntr-un cuvânt, cu totfarmecul care ]mpodobe=te natura sa mândr[ =i s[lbatic[. Nu voiuita niciodat[ impresia ce am priimit la acea minunat[ priveli=te!Admirarea noastr[ neg[sind cuvinte ca s[ se t[lm[ceasc[, s-aur[suflat prin vro dou[ duzine de a! =i de o!, carele s-au ridicatspre ceriuri ca ni=te imne de laud[.
Multe soiuri de peisajuri am v[zut prin deosebite \[ri, dar rare-ori am ]ntâlnit acea frumuse\[ m[rea\[ =i s[lbatic[, prin care se
265
deosebesc mun\ii Moldovei. Acole p[mântul, codrii, stâncile,pâraiele sunt ]nc[ ]n starea primitiv[ a naturii =i nic[iri nu sev[de=te mâna omului cu prefacerile ei uricioase =i prozaice. Lamunte omul este mai simplu, via\a lui este mai ]n lini=te, n[ravurilesunt mai nevinovate. Munteanu-i curat la suflet, liber la gând =ila vorb[ =i verde de trup ca brazii sub care tr[ie=te. Munteanca-inalt[ de boi, alb[, vesel[, sprinten[, istea\[ =i frumoas[. Cum s[nu-\i bat[ inima de bucurie =i de mul\umire ]n sânul unor locuriatât de m[re\e =i de poetice, locuite de un neam de oameni a c[ror]nf[\i=are ]\i umple ochii =i sufletul! locuri pline de aducere-amintea str[mo=ilor no=tri, de pove=ti fantastice =i mai ales de doinearmonioase!
Multe mici ]ntâmpl[ri am avut p[n-a nu agiunge la Ceahl[u;dar cadrul acestui articol nu m[ iart[ a le povesti pe toate. Voitrece dar sub t[cere ]ntâlnirea noastr[ cu o tân[r[ =i frumoas[românc[ ce se suia c[lare la munte =i care, auzindu-ne cântândun cântec vechi:
Ie-m[, leli\[, c[lare,C[ nu mai pot de picioare,+i nu pot merge pe giosC[ mi-i drumul zgrunzuros...
ne r[spunse râzând =i totodat[ cântând:
Eu, puiule, te-oi luaCând a face plopul pere+i r[chita mic=unele.
Asemene nu voi pomeni nimic despre nedelicate\a unui cârdde boi de frunte, care, ]ntâlnindu-se cu noi pe podul de la R[pciuni,vroia numaidecât s[ ne arunce cu coarnele ]n Bistri\a, sub cuvântc[ boii trebuie s[ aib[ pasul asupra boierilor =i feciorilor de boieri,fiindc[ =i ei au fost feciori de boi ieri, =i c[ ast[zi sunt boi ]ntregi.
266
Tot asemene voi p[stra cea mai adânc[ tain[ asupra unui r[zboiomeric ce am avut cu ni=te amazoane ]n catrin\e, care culegeapoame ]ntr-o livad[ =i care, v[zându-ne c[ s[rim peste gard =i c[ne ]naintam spre ele ca ni=te zmei, spre a le lua câteva poame, au]nceput a ne ]mpro=ca cu coarne, râzând =i strigându-ne: “Nu=ugui\i, domnilor, cu coarnele, c[ vi se pot prinde de frunte”. Noiam r[spuns cu m[rinimie c[ nu suntem ]nsura\i =i am dat ]nainte]ntocmai ca un zid de aram[, f[r-a ne ]ngriji de glon\urile =i ghiu-lelele ce ploua asupra noastr[; zic ghiulele, pentru c[ fetele, v[zânderoica noastr[ ]ndr[zneal[, ]ncepuser[ a ad[ugi =i mere pe lâng[celelalte mai mici ]mpro=c[turi de care se slujea ]n sistemul lorde b[t[lie. Atacul nostru au fost vrednic de admirare, dar =iap[rarea fetelor merit[ nu mai pu\ine ur[ri de glorie; =i g[sesc dedatoria mea a m[rturisi c[ dac[ amazoanele noastre nu =i-ar fimântuit proviziile de r[zboi, biruin\a ar fi plecat ]n partea lor.
Lupta se sfâr=i ]n favorul nostru. Noi, ]ns[, ca ni=te biruitoricu inim[ m[rea\[, departe de a pune sub robie pe frumoasele du=-mance, le-am l[udat, le-am mângâiat, le-am dat câte o fr[\asc[s[rutare =i pe urm[ ne-am urmat drumul nostru, f[r[ a fi mai fudulidecât ]nainte, dar mult mai voio=i la suflet, pentru c[ feti\ele:
Erau mândre, mândruli\e,Cu flori galbene-n cosi\e,Cu flori ro=ii pe guri\e;+-aveau glas de p[s[ric[,+-aveau ochi de porumbric[,+-aveau suflet de voinic[.
M[ voi gr[bi a agiunge la schitul Hangului, pentru dou[ pri-cini de c[petenie, adic[: foamea =i osteneala. De dou[ ceasuri decând ne primblam apostolice=te prin dealuri =i prin v[i, nu nehr[nisem decât cu priveli=ti poetice =i cu aer curat; aveam deci
267
toat[ dreptatea de a dori o gazd[ bun[ =i o mas[ cre=tineasc[,precum le-am =i g[sit la maica M. Ce folos, ]ns[! c[ci ]n ziuaaceea eram goni\i de o soart[ pozna=[, care avea de gând s[ neprefac[ ]n antropofagi.
De-abie ]ncepuser[m a ne odihni pu\in, preg[tindu-ne f[lcilecu sperarea unui bor= c[lug[resc, când iat[, nu =tiu cine se apuc[de pomenit schitul Dur[u, zicând c[ se g[sea cale de gium[tatede ceas numai de locul unde ne aflam, =i noi ]ndat[, ca ni=te ne-buni, uitând =i foamea, =i masa ce se g[tea, f[r[ a ne ]ngriji nici-decum c[ amurgise, ]ndat[, zic, ne =i pornir[m spre Dur[u, cuhot[râre s[ ne ]ntoarcem mai târziu la Hangu. Giudec[toriul ]ns[,mai cu minte decât to\i, r[mase =i ne dovedi ]nc[ o dat[ prin aceast[fapt[ ]n\[leapt[ c[ ]n privirea =tiin\ei mul\[mirilor trupe=ti, superi-oritatea spiritului giudec[toresc asupra celui poetic este net[g[-duit[, =i c[ deosebirea ]ntre amândou[ este ca de la p[mânt la cer.
}n vreme de gium[tate de ceas voiajul au fost destul de vesel,mai ales c[ Ceahl[ul ni se ar[ta ]n toat[ m[rirea lui, ca un urie= ce=i-ar fi ]ntins capul pe deasupra mun\ilor ca s[ priveasc[ apusulsoarelui. Umbrele se suiser[ treptat, ascunzând ]n ]ntuneric stân-cile mari =i codrii s[lbatici de pe coastele lui, =i numai Panaghia,stânca cea piramidal[ de pe cre=tetul s[u, era ]nc[ luminat[ derazele aurite ale soarelui. Unul din noi, privind Ceahl[ul ]n minutulacela, ]l as[m[n[ cu un urs negru, purtând pe cap un coif de aur;altul iar, \intindu-=i ochii asupra Panaghiei, ne \inu un cuvânt foartetainic ]n ]n\elesul lui, vroind a g[si oarecare as[m[nare ]ntre ea =i]ntre legea cre=tineasc[, care au ie=it din ]ntunecimea p[gânismuluiplin[ de lumina adev[rului... Stânca se pierdu ]n umbr[ foarteapropo pentru orator. Noi ]ns[ ]ncepeam a ne c[i c[ ne porniser[mde la Hangu, fiindc[ noaptea se ]ndesa la tot pasul =i c[ de-abiemai puteam cunoa=te drumul =i bolovanii ce slujea de pun\i fire=tipentru trecerea pâr[ielor.
Nu am trebuin\[ s[ mai adaug c[ ne-am r[t[cit. Lucrul acestade=i cu adev[rat nu ni s-ar fi ]ntâmplat, totu=i l-a= iscodi din capul
268
meu pentru interesul acestei povestiri; c[ci ]n ziua de ast[zi, oprimblare la mun\i, f[r[ cea mai mic[ r[t[cire, pare ca o c[l[toriepe marea furtun[, sau ca o nunt[ f[r[ l[utari. Poftesc dar pe onora\iicetitori, iubitori de adev[r, s[ binevoiasc[ a-=i ]nchipui trii tinerizdrobi\i de osteneal[, =ov[ind pe la guri de pr[p[stii adânci cani=te umbre r[t[cite pe malul Aheronului =i neavând alt[ sperare]naintea ochilor decât de a petrece o noapte fl[mând[ ]n aduna-rea ur=ilor =i a mâ\elor s[lbatice.
Pozi\ia noastr[ era cât se poate de uricioas[; ]ns[ provedin\a,care se ]ngrije=te de soarta celor buni =i nevinova\i, binevoi a nesocoti =i pe noi din num[rul acestora, =i ne trimise ]ntru agiutorun cioban tân[r =i voinic, care ne sluji de c[l[uz p[n[ la Dur[u.Agiungând ]ns[ acole, soarta ne dete cea de pe urm[ =i mai grozav[lovitur[. Egumenul se dusese la târg, luând =i cheile de la c[mar[!Am r[mas tr[sni\i pe loc când am aflat aceast[ veste ]nfrico=at[;=i unul din noi s-au culcat cu fa\a ]n sus, zicând c[ au =i murit.Dac[ ceream ceva, c[lug[rii ne r[spundea:
— N-avem nimic, fiilor; noi suntem ni=te s[rmani ce ne \inemnumai cu Domnul.
— N-ave\i m[car o pic[tur[ de vin?— Nu, fiilor, nici vin, nici mângâiere! Prin mângâiere c[lug[rii
]n\eleg rachiul.— +i cu ce v[ hr[ni\i, p[rinte?— Cu Domnul.}mi venea s[-i strâng de gât ]n numele Domnului. Am stat
pu\in s[ mai prindem la putere =i, vizitând din fug[ mon[stirea,ne-am pornit ]napoi spre Hangu, ]ntov[r[=i\i de un c[lug[r ce-lluasem s[ ne ar[te drumul =i care ducea ]n mân[ un fânar aprins.Tovar[=ii mei, fiind mai buni de picior decât mine, mergea pegios ]nainte, cântând Marseillaise: Allons enfants de la patrie1,
1 Haide-\i, copii ai patriei.
269
iar eu ]i urm[ream de departe pe un cal f[r[ =ea, ce g[sisem lapoarta schitului =i carele, nesuferind frâul, c[ci era s[lbatic =iiubitor de libertate, s[ l[sa s[-l cârmuiesc de o funie sadea ce-ilegasem de gât mai mult spre podoaba lui.
Nu voi uita cât oi tr[i acea primblare fantastic[ pin ]ntunericulcodrului; toate lucrurile ce ne ]ncungiura lua o privire sp[rioas[sub razele luminii fânariului; iar mai ales umbrele noastre, prinmi=c[rile lor deosebite, producea o fantasmagorie cumplit[. Ori]ncotro ne uitam, p[rea c[ se ridic[ ]naintea noastr[ tot urie=i; miide ar[t[ri trecea iute aproape de noi, fugea de se ascundea ]nfundul codrului =i apoi iar se ivea =i iar pierea ]n v[zduh. Fream[tulfrunzelor avea un sunet misterios, care da fiori =i m[ f[cea s[-mi]nchipuiesc c[ auzeam =oapte jalnice din alt[ lume. Mai cu sam[când \ipa ]n dep[rtare vro bufni\[ sp[riet[, atunci sâm\irile mi seexalta atât de mult, c[ m[ credeam alungat de duhuri adev[rate;p[rea c[ le vedeam cum m[ ]ngân[ =i cum c[uta s[ m[ r[t[ceasc[]n sânul codrului. Se vede c[ foamea are mult[ ]nrâurire asupra]nchipuirii; sf[tuiesc deci pe poe\ii no=tri s[ fac[ diet[ dou[zeci=i patru de ceasuri când or vrea a s[ apuca de vro compunere.
Cum mergeam cu to\ii pe lâng[ c[lug[r, ascultând cu luare-aminte o istorie de ho\i ce ne povestea, =i pe care, cu agiutorul luiDumnez[u, o voi povesti-o =i eu alt[ dat[ cetitorilor mei, deodat[z[rir[m ]naintea noastr[ un foc mic, care se leg[na ]n v[zduh cuo mi=care regulat[ ca o limb[ de clopot. Am ]ntrebat pe c[lug[rce putea s[ fie, dar p[n-a nu apuca el a ne r[spunde, ne trezir[mfa\[-n fa\[ cu un român ce \inea un lemn aprins ]n mân[ =i pecare-l cl[tina necontenit dinaintea lui, pentru ca s[ cunoasc[drumul.
— De unde vii, Gheorghe? ]l ]ntreb[ c[lug[rul.— De la hora din sat, p[rinte; am cântat din cimpoi p[n' ce-au
]nnoptat bine; =i acum m[ duc la stân[ ]n deal.Auzind vorb[ de cimpoi =i de hor[, m-am apropiet de cioban
270
=i l-am ]ndemnat s[ ne cânte o doin[; ]ndat[ el =i-au scos cim-poiul din desagi, l-au umflat, l-au preg[tit =i, r[z[mându-se de unbrad, au ]nceput a suna cântecul cel mai frumos, cel mai jalnic,cel mai cu suflet ce am auzit eu pe lume: doina de la munte, aceamelodie curat româneasc[, ]n care toat[ inima omului set[lm[ce=te prin suspinuri puternice =i prin note dulci =i duioase;doina jalnic[, care face pe român s[ ofteze f[r[ voie, =i care cu-prinde ]n sânul ei un dor tainic, dup[ o fericire pierdut[. Eu, decâte ori aud doina, ]mi pare c[ aud Moldova plângând dup[ glo-ria sa cea veche.
Dup[ ce sfâr=i, ]l rugai pe cioban s[ cânte =i din gur[; =i el,]mpreunându-se cu cimpoiul, ]ncepu, cu un glas limpede =i puter-nic, a cânta urm[toarele versuri pe muzica doinei:
Frunz[ verde de alun[;Trece voinicul pe lun[+i codrul voios r[sun[.
Trece ho\ul =uierând,Pe c[rare coborând+i din frunze ]mpu=când.
M[i voinice, voinicele,Ie-\i t[i=ul de pl[sele+i cea durd[ de o\ele,
C[ se primbl[ gios, ]n vale,Trii desagi plini de parale+i nu le st[ nime-n cale.
Frunzuli\[ de brad mic[,Iese ho\ul din potic[,F[r[ grij[, f[r[ fric[,
271
+i le zice: “Cale bun[!Unde merge\i ]mpreun[,Dragii mei, noaptea pe lun[?Decât ]n curtea domneasc[,Sau ]n punga ciocoiasc[,Mai bine-n cea voiniceasc[.”
Frunz[ verde stejar tare;Ho\ul intr[-n codrul mare,Cu desagii de-a spinare =.c.l.
Nu am trebuin\[ s[ mai descriu mul\[mirea ce ne-au pricinuitacest concert original la miezul nop\ii, ]n mijlocul unui codru.Tot acela ce simte ]n pieptul s[u o inim[ de român m[ va ]n\elegede la sine=i.
Pu\in mai târziu ne g[seam ]mpregiurul unei mese mult dorite,]n schitul Hangului, mâncând ]ntocmai ca lupii din Valahia =i bi-necuvântând osp[\ul cre=tinesc a maicei M. A doua zi de dimi-nea\[ eram pe drum ]ntorcându-ne la Peatr[, fiindc[ giudec[toriulce era cu noi trebuia s[ se afle numaidecât sara pe scaunulgiudec[toriei, pentru ca s[ hot[rasc[ soarta unui ]mpricinat. Ne]ntoarser[m deci la Peatr[ ]n bri=ca numitului Temiso-fiu, pre-cum ar zice oarecine, trudi\i ca vai de noi =i f[când o mie demedit[ri triste asupra de=ert[ciunii omene=ti =i asupra soartelorrele, care se amestec[ ]n planurile oamenilor, le ]ncurc[, le ]mpie-dic[ =i le prefac dup[ capri\iile lor.
Noi ne-am pornit de la Peatr[ ca s[ vedem portretul domnuluiAlexandru L[pu=neanul; ne-am pornit de la Pâng[ra\i cu gând s[ne suim pe Ceahl[u, =i nici un proiect, nici celalalt nu l-am putut]mplini. A=a sunt mai toate proiectele omene=ti, mai alese acelece se ating de voiajuri. Le faci iarna, =i cum r[sare soarele deprim[var[ se topesc ca om[tul.
272
BALTA ALB{
(1847)
D-lui I. B[l[ceanu
}ntr-o sar[ din luna trecut[ eram aduna\i mai mul\i prieteni,to\i lungi\i pe divanuri, dup[ obiceiul oriental, =i ]narma\i deciubuce mari, carele producea o atmosfer[ de fum vrednic[ desala selamlicului a unui pa=[. Afar[ cerul era ]nv[lit de nori vine\i,care se sp[rgea deasupra Ia=ului, cu gând de a-l sp[la de glod =ide p[cate; dar ]nzadar ei ]=i v[rsa sudorile!... Eforia nu ]ncuviin-\ase proiectul lor!
Pintre noi se g[sea un tân[r zugrav fran\ez, care pentru ]ntâiadat[ ie=ise din \ara lui spre a face un voiaj ]n Orient.
— Domnilor, ne zise el, v[ m[rturisesc cu ru=ine c[, p[n-a nuveni ]n \[rile d-voastre, nici nu prepuneam c[ se afl[ ]n Evropa oMoldavie =i o Valahie. Dar nu m[ plâng nicidecum, de vreme ce,ca un Columb, am avut pl[cere a descoperi eu ]nsumi aceste fru-moase p[r\i ale lumii =i a m[ ]ncredin\a c[, departe de a fi locuitede antropofagi, ele cuprind ]n sânul lor o societate foarte pl[cut[.
— Domnule, r[spunse unul din noi, nu te ]ncrede a=a lesne ]ndescoperirea d-tale, pentru c[ cine =tie dac[ p[n-]n sfâr=it nu-i fipus ]n frigare =i osp[tat de s[lbaticii acestor \[ri!
— Domnilor, ad[ug[ str[inul râzând, v[ ]n=tiin\ez c[, de-oimai =edea multe zile la masa de la tractirul d-lui Regensburg,
273
s[lbaticii ce-or vroi s[ m[ prefac[ ]n friptur[ nu or g[si pe minedecât pielea =i oasele. Cu toate aceste, p[n-a nu m[ face jertfadescoperirii mele, da\i-mi voie s[ v[ istorisesc =i eu partea ceamai curioas[ din c[l[toria mea.
Plecând din Paris spre a ]ntreprinde un voiaj ]n Orient, lucruce, precum =ti\i, s-au f[cut ast[zi de mod[, am agiuns bun s[n[tosla Viena; =i de aici m-am ]mbarcat pe un vas de vapor cu gând dea cobor] Dun[rea p[n-]n Marea Neagr[, f[r-a m[ opri nic[ire.
Cred c[ nu e nici unul din d-voastr[ care s[ nu fi f[cut voiajulDun[rii =i s[ nu se fi mirat ca mine de s[lbatica frumuse\[ amalurilor acestui râu ]ntre Banat =i Serbia. E de prisos dar s[ v[mai vorbesc de acei mun\i plini de pe=teri adânci =i ]nv[li\i cup[duri vechi, precum =i de Por\ile-de-Fier, =i de Turnul-Severi-nului, =i de r[m[=i\ile podului lui Traian.
Voi m[rturisi ]ns[ c[, cu cât m[ dep[rtam de centrul Evropei=i m[ apropiam de \[rile d-voastre, curiozitatea mea cre=tea. }ntoate p[r\ile vedeam o alt[ lume, pe care nici o visasem. Din toatep[r\ile auzeam r[sunând pe podul vaporului cuvintele: valah,Valahia =i, ]n ne=tiin\a mea vrednic[ de veacul de aur, nu]n\elegeam ce ]ns[mna acele enigme, pentru c[ eu eram ]ncredin\atc[, de la grani\a nem\asc[ =i p[n[ ]n Marea Neagr[, se ]ntindeanumai Turcia Evropei.
}n sfâr=it c[pitanul, ce vorbea pu\in fran\uze=te, ]mi t[lm[cic[ p[mântul ce se vedea de-a stânga noastr[ se numea Valahia =ic[ era locuit de un neam de oameni cu totul str[ini de na\ia oto-man[!... S[ v[ spun mirarea mea la aceast[ descoperire e pesteputin\[! Atâta numai voi m[rturisi c[, de a= fi avut atunci submân[ pe profesorul meu de geografie, l-a= fi aruncat ]n Dun[rea!
Din ceasul acela m[ sim\ii cuprins de un dor nem[rginit de=tiin\[ =i hot[râi a studia cu de-am[runtul aceast[ \ar[ necunoscut[mie =i acel neam de oameni atât de nou pentru mine. }n urmare,\ineam necontenit privirile mele pironite pe malul stâng a Dun[rii,
274
cu sperare de a z[ri ceva care s[-mi ]nmul\easc[ cuno=tin\ele asu-pra Valahiei; dar se vede c[ aceast[ provin\ie vroia s[ m[ pedep-seasc[, c[ci ea nu-mi ar[ta alt[ decât =esuri pustii ce se unea cuceriul ]n dep[rtare.
Din vreme ]n vreme ]ns[ z[ream câte o fiin\[ r[t[cit[ pe acelecâmpii f[r[ margini sau câte o adun[tur[ de bordeie coperite custuh; dar nu puteam ]n\elege de departe dac[ acea fiin\[ era om =idac[ acele locuin\i primitive ]nforma un sat. }mi ]nchipuiam deciValahia ca un soi de pustiiu vânturat de cârduri de fiare s[lbatice=i de oameni pribeji ca ]n sânul Africii... Râde\i, domnilor? darbun e Dumnez[u! m-oi ]ntâlni eu vrodat[ cu profesorul meu degeografie!
Oprindu-se vaporul la Br[ila, m[ hot[râi a m[ cobor] pe uscat=i a ]ntrerupe c[l[toria mea ]n Orient, pentru de a m[ r[t[ci cât[vavreme ]n câmpiile Valahiei. Speram s[ intru ]ntr-o via\[ nou[ =iplin[ de ]ntâmpl[ri originale. M[ preg[team a-mi ap[ra zilele]mpotriva fiarelor primejdioase =i a cetelor de ho\i ce gândeamc[ a= ]ntâlni ]n calea mea. }mi ]nc[rcai deci pistoalele =i s[rii dincorabie pe p[mânt, cu gând de a r[sturna gios pe cel ]ntâi valahce s-ar ]nainta spre mine... Nici unul din oamenii aduna\i pe malnu m[ b[g[ ]n sam[, =i, ]n loc de du=mani, m[ trezii fa\[-n fa\[ cuconsulul francez din Br[ila, carele, cunoscându-m[ de compatri-ot, m[ pofti la dânsul acas[.
La consulat se afla aduna\i mai mul\i str[ini care vorbea cumare entuziasm de o balt[ f[c[toare de minuni ce se descoperise]n Valahia, de vro câ\iva ani, =i care se numea Balta-Alb[.
Dup[ zisa acelor prieteni a domnului consul, peste zece miide oameni se g[sea acum ]mpregiurul acelei b[l\i =i se lecuia,v[zându-i cu ochii, de tot soiul de patimi. }n acel izvor de t[m[-duire orbii câ=tiga vederile, surzii auzul, ologii picioarele, b[trâniiputerile! =.c.l.
275
Cum auzii pomenind de o asemene minune, rugai pe d. consuls[-mi ]nlesneasc[ vreun chip de a m[ duce ]ndat[ la Balta-Alb[,=i, peste o gium[tate de ceas, un arn[ut intr[ ]n salon vestindu-mic[ tr[sura era gata. }mi luai un sac de drum =i m[ coborâi iute ]nuli\[.
Când acole, ce s[ v[d?... }n loc de malpost sau de diligen\[, ocutioar[ plin[ de fân, pe patru ro\i de lemn cu schi\ile stricate.Patru cai mici, numai oasele =i pielea, pe care era s[pate urmeadânci de bici, =i un om s[lbatic, b[rbos, stren\eros =i ]narmat cuun harapnic lung de un stânjin!... Acesta era echipajul meu! R[-m[sei ]ncremenit la o a=a de ciudat[ priveli=te, dar consulul ce secoborâse dup[ mine ]ncepu a râde =i, ]ncredin\ându-m[ c[ acelaera chipul de a c[l[tori ]n Valahia, m[ ]ndemn[ a m[ sui ]n c[ru\[.
— N-ai grij[, ad[ug[ el; cu tr[sura aceast[ primitiv[ =i cu caiiace=tia care sam[n[ mai mult a ni=te mâ\e postite, ]i face un drumde care \i-i aduce aminte cât ]i tr[i. |ine-te bine, ]ns[!
Primii aceste sfaturi ca o glum[ din partea compatriotului meu=i, cl[tinând din cap, drept s[mn de ]ndoial[, m[ aruncai ]n cutie,strigând la posta=: allons1!
Deodat[ c[ru\a fugi de sub mine ca un =erpe! iar eu, f[când ]naer o tumb[ nea=teptat[, m[ trezii pe pave. Ce se ]ntâmplase? nu=tiu. Atâta numai ]mi aduc aminte c[, ]n vreme cât m-am sculatdin colb, ame\it =i zdruncinat, echipajul meu se f[cuse nev[zut.
Consulul ]=i \inea =oldurile de râs, =i oamenii din uli\[, carefuseser[ fa\[ la aceast[ ]ntâmplare comic[, zicea hohotind: neam\odracoli.
Peste zece minute c[ru\a veni ]napoi ca s[ m[ ieie de a douaoar[. Posta=ul se zbuciuma de râs pe cal; iar eu, astfel eram detulburat, ]ncât mi se p[rea c[ =i ro\ile râdea scâr\iind de mine!
1 Haidem! (fr.).
276
M[ urcai ]n sfâr=it de iznoav[ pe cuibul acel de fân; dar ast[dat[ m[ apucai cu mâinile \ap[n de c[ru\[: Allons.
— Alon, domnule! strig[ posta=ul =i, ]n\epenindu-se ]n sc[ri,=i chiuind ca un furios, =i pocnind grozav din harapnic, el pornica o bomb[.
Ce s[ v[ spun, domnilor?... De când sunt nu mi-am ]nchipuito alergare a=a de infernal[, un lucru atât de original!
}ntr-un nor de colb ce zbura pe fa\a p[mântului, caii alerga ca=i când a fi intrat dracul ]ntr-]n=ii; c[ru\a fugea ]ncât nu mai aveavreme s[ scâr\ie; ro\ile se alunga, s[ltând din hopuri ]n hopuri =iazvârlindu-m[ ]n sus ca pe o minge; surugiul \ipa, vorbea, poc-nea de asurzea câmpii; iar eu... dac[ mi-ar fi fost cu putin\[ s[ m[las cu mâna de tr[sur[ =i s-o bag ]n buzunariul cu pistoalele, a= fiintrat ]ntr-un p[cat, negre=it. Un vârtej grozav m[ cuprinsese ]nsânul acelui steplechasse1 diavolesc; ochii ]mi ie=ea din cap, crieriimi se cl[tina ca o ap[ ]ntr-o garaf[, =oldurile m[ durea, din\ii ]micl[n\[nea, urechile ]mi \iuia; =i de câte ori m[ v[itam la vreunhop mai adânc, de câte ori strigam: ai, ai! posta=ul ]mi r[spundea:hai, hai, domnule! =i b[tea caii din nou, =i chiuia ]nc[ mai s[lbatic,=i c[ru\a fugea ]nc[ mai iute, =i eu ame\eam ]nc[ mai tare.
Deodat[, cum ne coboram pe o costi=[, =[ua=ul se poticni;roata de dinainte se izbi de el ]n repejiune =i se sf[râm[ pe loc; iarc[ru\a, r[sturnându-se cu mine =i l[sându-m[ lat ]n mijloculdrumului lâng[ bietul cal ce-=i sclintise piciorul, fugi ]nainte lavale, cu trii cai, cu trii ro\i =i cu posta=ul aninat ca un scai decoama l[tura=ului.
Aceast[ de pe urm[ ]ntâmplare m[ f[cu s[ bl[st[m impresiilede voiaj din Valahia. Dou[ spr[v[lituri ]ntr-o zi, f[r[ a socoti totcolbul ce ]nghi\isem, durerile ce câ=tigasem ]n tot trupul =i mai
1 Curs[ cu obstacole (engl. steeple-chase).
277
ales perspectiva ce-mi r[mânea de a sta pe gios, singur, ]ncâmpiile acele pustii! Toate aceste ]mpregiur[ri m[ aduseser[]ntr-o astfel de furie, c[ a= fi mâncat atunci cu mare mul\umirecarne de valah!
Stam ]n drum lâng[ nenorocitul =[ua= care z[cea la p[mânt =im[ gândeam ce o s[ m[ fac, ]ncotro s[-mi ]ndreptez picioarele?pentru c[ de giur ]mpregiurul meu nu z[ream alt[ decât =esurigoale!... Când m[ trezii iar[=i cu posta=ul lâng[ mine. El nu p[\isenimic, pentru c[, precum v-am spus, se aninase de coamal[tura=ului când i se poticnise calul.
C[tam la dânsul, ]ntrebându-l prin semne ce avea de gând s[fac[? dar el, bodog[nind din gur[ ca un urs sup[rat =i ap[sându-=ic[ciula pe ochi cu mânie, se descinse de brâu, leg[ cu el schi\elero\ii celei stricate =i o a=ez[ la locul ei; pe urm[, sco\ând =[ua dinspinarea calului celui c[zut, o puse pe l[tura= =i, mai ad[ugândvro câteva noduri la frânghiile ce slujea de hamuri, ]nc[lec[ =i-mif[cu s[mn s[ m[ sui ]n c[ru\[.
Ce puteam s[ fac?... M[ urcai de iznoav[, cu capul plecat caun osândit la moarte ce s-ar sui pe carul ghilotinei, =i pornii iar[=i]n fuga mare, de=i c[ru\a nu mai avea decât trii ro\i =i gium[tate,de=i posta=ul nu mai avea de b[tut cu harapnicul decât trii cai,adic[ doi ]nainte =i unul la oi=te, pe care el era c[lare. Cât pentrunenorocitul dobitoc ce-=i sclintise piciorul, el r[mase singur ]nurma noastr[, neavând alt[ mângâiere decât cuvintele ce-i ziseposta=ul când se desp[r\i de dânsul, adic[: mânca-te-ar lup!
Soarele acum asfin\ise, =i luna ]mpreun[ cu stelele se ar[taser[pe cer, ]ntocmai ca ni=te privitori pe b[ncile unui teatru. Mi sep[rea c[ toate planetele se uita cu ochii str[lucitori la mine =iasista la epizodul voiajului meu ca la cea mai pozna=[ comediede pe fa\a p[mântului. +i astfel ]mi vuia capul din pricinazdruncin[rilor ce sufeream, c[ mi se p[rea c[ aud din vreme ]nvreme un hohot lung =i r[sun[tor deasupra capului meu!
278
Cu toate aceste, târziu, pe la vro zece ceasuri de noapte, amagiuns pe malurile unei b[l\i late, care sticlea ca o tabla de argintla razele lunii. Posta=ul m[ ]ntreb[ prin s[mne unde s[ m[ duc[?Eu, care credeam c[ Balta-Alb[ era numele unui târg, precumMarienbad, sau Ems, sau Baden, ]i r[spunsei: Balta-Alb[. +im[rturisesc c[ ]n acest r[spuns era cuprinse toate sper[rile mele:sperarea de a sc[pa de salturile mortale a c[ru\ei; sperarea de amânca un biftec la tractir =i mai ales dulcea sperare de a m[ odih-ni o noapte ]ntreag[ pe un pat elastic =.c.l. Uitasem acum c[ m[g[seam ]ntr-o parte a lumii ]n care, cu câteva ceasuri mai ]nainte,visasem lupte cu s[lbatici =i cu fiare r[pitoare.
}nc[ o fug[ bun[ de cal =i am sosit ]ntr-un sat alc[tuit de bor-deie coperite cu stuh =i coronate de cuiburi de cocostârci. Formabizar[ a acelor locuin\e, pintre care se ]n[l\a o mul\ime de cumpenede fântâni, ca ni=te gâturi de cucoare urie=e; urletul câinilor cealerga pe sub garduri; cioc[nitul berzelor care-=i da capul pe spatela razele lunii =i, ]ntr-un cuvânt, amestecul acel de umbr[ =i delumin[, care da lucrurilor o privire fantastic[, m[ f[cur[ s[ m[cred ]n alt[ lume. Când m[ trezii ]ns[ din acea uimire pl[cut[, m[v[zui singur ]n mijlocul unei pie\e neregulate =i plin[ de schini.Posta=ul ]mi desc[rcase bagajul lâng[ mine =i se f[cuse nev[zutcu c[ru\[ cu tot.
}nchipui\i-v[, domnilor, pozi\ia mea. Str[in, ]ntr-un col\ dep[mânt necunoscut mie, r[t[cit ]ntr-un sat unde nu se z[rea nici\ipenie de om, ]ncungiurat de vro dou[zeci de câini care vroianumaidecât s[ afle ce gust are carnea de francez, ne=tiind nicilimba, nici obiceiurile locului! }nchipui\i-v[ toate aceste ]mpre-jur[ri pe capul unui om =i m[ ve\i crede lesne dac[ voi spune c[admirarea poetic[ ce m[ cuprinsese deocamdat[, se pref[cu ]ntr-ogrij[, var[ primar[ cu spaima.
Fiind ]ns[ cu \elul meu, viind la Balta-Alb[, nu era de a petre-
279
ce noaptea ]n convorbire sufleteasc[ cu stelele, ]mi f[cui drum cub[\ul pintre claia de câini ce ]mi a\inea calea =i m[ hot[râi a-mic[uta, eu singur, vreo ospe\ie. Pornii deci pin sat, \iindu-mi saculde drum ]ntr-o mân[ =i având drept tov[r[=ie un escadron de câinice-mi ar[ta din\ii lor ascu\i\i, ca dovad[ de pl[cerea ce ar fi avuta-i ]nfige ]n mine.
Un ceas ]ntreg am umblat ca o n[luc[ pintre gardurile satului,când s[rind peste o vac[ culcat[ ]n mijlocul uli\ii, când trezindvreun cuco= adormit, care s[rea sp[riet de pe gard pe cas[, când]mpiedicându-m[ de giugul unui car l[sat ]n drum, când ferindu-m[ de a pica ]ntr-o fântân[, pentru c[ am p[catul de a nu vedeaprea bine noaptea. Dar ]n zadar! nici una din acele case nu avea]nf[\o=are de tractir; =i, dup[ o lung[ primblare, r[m[sei ]ncredin\atc[ ceea ce c[utam nu se afla ]n Balta-Alb[!
“Diable! ziceam ]n mine, se vede c[ sunt osândit a ]mplini, ]nast[ noapte, rolul lui Acteon din mitologie!” +i de ciud[ ]nce-pusem a-mi desc[rca mânia asupra câinilor ce se obr[znicea maimult ]n privirea persoanei mele, când deodat[ z[rii o calea=c[ cu=ese cai =i ]ntov[r[=it[ de un c[l[re\ care venea ]n partea mea.
Abie avui vreme de a m[ da ]n laturi, =i echipajul =i omul celc[lare trecur[ ca un fulger pe lâng[ mine, l[sând ]n v[zduh câte-va note armonioase de glasuri femeie=ti =i câteva fragmente de ovesel[ convorbire ce m[ p[trunser[ de mirare =i de bucurie... Acelecuvinte ce auzisem ]n treac[tul tr[surii era franceze!
Ah, domnilor! nu poate cineva s[-=i ]nchipuiasc[ fericirea ceumple inima unui om r[t[cit ]ntr-o \ar[ str[in[, când el aude deo-dat[ limba patriei sale!... Eu am nebunit când am auzit f[r[ veste:ah, c'est charmant! c'est adorable! c'est original! =i, ]n exal-tarea mea, am ]nceput a alerga dup[ calea=c[, r[cnind: arrùtez!1.
1 Opri\i (fr.).
280
Echipajul nu se opri, dar cavalerul se ]ntoarse ]napoi =i, aler-gând spre mine, strig[: qui appele1?
— Un compatriote, ]i r[spunsei, un franùais!Cavalerul se apropie.— Ce pofte=ti? m[ ]ntreb[ el.— Iubite compatriotule, ]i zisei, fiindc[ Dumnez[u au binevoit
ca s[ ne ]ntâlnim ]n fundul Evropei =i ]ntru-un pustiu ca acesta,]ndreapt[-m[, te rog, la vreun tractir, pentru c[ de vro dou[ ceasuri,de când am sosit aici, nu am ]ntâlnit alt[ zidire ]nsufle\it[ decâtcâinii de care m[ vezi ]ncungiurat.
— Domnule, nu am onor a fi compatriotul d-tale =i totodat[nu pot s[ te duc la tractir, dup[ cum dore=ti, pentru c[ nu s-auridicat nici unul p[n-acum la Balta-Alb[; dar dac[ vrei s[ g[zdu-ie=ti ]ntr-o cas[ \[r[neasc[, ca toat[ lumea, pot s[ te slujesc.
— Cum nu, domnule? }\i voi r[mânea prea recunosc[tor, maiales c[ m-am s[turat de stele.
Tân[rul cavaler puse atunci mâinile la gur[ ]n form[ de tromb[=i strig[: str[jer! La r[cnetul lui câinii l[trar[ din toate p[r\ile,cocostârcii sp[rie\i cioc[nir[ ]n toate cuiburile =i un om se ivi dedup[ un gard; dar ce om! o matahal[ nalt[, groas[, sp[toas[,b[rboas[, fioroas[!
Acea n[luc[, ]narmat[ cu un ciomag cu care ar fi turtit unbuhai, ]=i scoase c[ciula dinaintea noastr[ =i ascult[ poroncilec[l[re\ului cu un aer de supunere, aruncând din vreme ]n vreme oc[ut[tur[ s[lbatic[ ]n partea mea.
Ce vorbea amândoi ]mpreun[? Ce punea ei la cale pentrumine? Nu =tiu; dar c[ut[turile posomorâte a str[jerului de=teptar[]n inima mea oarecare sim\iri de ]ndoial[ =i m[ silir[ a b[ga mâna]n buzunarul cu pistoalele.
1 Cine strig[? (fr.).
281
Peste câteva minute, c[l[re\ul ]mi zise: “Domnule, alt[ cas[neocupat[ nu se afl[ acum aici decât bordeiul acestui str[jer; mergicu dânsul =i noapte bun[“. Dup[ aceste, el se ]nchin[ zâmbind,repezi calul ]n galop =i se dep[rt[ ]n câmpii, f[r[ a-mi da m[carvreme de a-i mul\[mi.
Iat[-m[-s de a doua oar[ ]ntr-o pozi\ie destul de critic[; fa\[-nfa\[ cu un soi de urie= ]ngrozitor, care c[ta la mine, pare c[ ar fivroit s[ m[ ]nghit[ dintr-o ]mbuc[tur[. Dar nu-mi pierdui cump[tulast[ dat[, c[ci, f[când dou[ pasuri ]nd[r[pt, m[ pusei ]ntr-o poz[teatral[ =i-l m[surai cu ochii de câteva ori, vroind a-l face s[]n\eleag[ c[ nu-mi era fric[ de dânsul. El, ]ns[, neb[gând ]n sam[pantomima ce f[ceam, se porni cu mare lini=te c[tre casa lui,zicându-mi ca posta=ul: hai, domnule!
Hai, domnule! ]i r[spunsei dârz =i cu un glas pe care c[utama-l face cât se putea mai gros, =i m[ dusei pe urma lui. Agiunser[mcurând la un bordei a c[rui descriere nu voi face-o pentru c[,dint[i, mi-ar fi peste putin\[, =i, al doile, fiindc[ pentru d-voastr[ea ar fi de prisos. Cât ]n privirea impresiilor ce-mi f[cu acea lo-cuin\[ primitiv[, vi le pot lesne t[lm[ci, fiindc[ =i acum p[strezsuvenire proaspete de ele. +i spre dovad[ v[ rog, domnilor, s[privi\i s[mnul ro= care ]mi decoreaz[ fruntea.
Aceast[ impresie am priimit-o când am intrat ]nl[untrul caseistr[jerului. U=a fiind prea gios =i fruntea mea prea sus, amândou[s-au ciocnit ca dou[ bile pe un biliard, f[când un carambol, care,prin efectul s[u retrograd, m-au trimis s[ cad ]n ograd[, cu zecepasuri ]n urm[.
Ame\it de aceast[ lovire nea=teptat[, am intrat =ov[ind ]n sin-gura camer[ ce alc[tuia apartamentul str[jerului =i bojb[ind pin]ntuneric, m-am aruncat cu desperare pe singurul pat ce-i slujeade mobile; dar ]ndat[ am =i r[cnit a=a de tare, ]ncât str[jerul aualergat lâng[ mine, sp[riet =i cu un t[ciune aprins ]n mân[... }mi
282
sf[rmasem toate ciolanele din trup, c[ci patul era de lemn, f[r[a=ternut, f[r[ perne, f[r[ nimic!
Str[jerul, ]ns[, ]n\elegând pricina v[it[rilor mele, ]ncepu a râdeca un urs, zicând: nu-i nimic, nu-i nimic, aduse din tind[ un \ol =io cerg[, pe care le a=ternu pe scândurile patului. Pe urm[ ie=i dincas[, ad[ugând iar: “Neam\o dracoli!” =i se dep[rt[ ]n sat. El ]=if[cuse datoria de gazd[, ]mi dase tot ce avea: cas[, pat, a=ternut=i noapte bun[! Ce-mi trebuia mai mult?
Aceast[ de pe urm[ gândire =i mai ales truda ce p[\isem toat[ziua m[ f[cur[ s[ m[ lini=tesc peste câteva minute; =i dar, ]narmân-du-m[ cu r[bdare, stâlcit, fl[mând, n[c[jit, ]mi a=ezai sacul devoiaj drept pern[ =i m[ culcai ]ncet, ca =i când a= fi fost de sticl[.Un somn adânc m[ =i cuprinse ]ndat[ =i m[ pref[cu ]ntr-un butucp[n-a doua zi.
Diminea\a, pe la opt ceasuri, m[ trezii ]ntr-un vuiet ]nfrico=at,]ntr-o harhalaie infernal[ de sunete, de clopote de cai, de pocnetede bice =i de r[cnete de oameni! Ce putea fi acel zgomot!... Caseleardea? Sau o band[ de s[lbatici du=mani daser[ n[val[ ]n sat?
Gium[tate sp[riet =i buim[cit de somn, ie=ii iute afar[, cu pis-toalele ]n mâini; dar ]n loc de cele ce gândeam, v[zui, plin demirare, vro treizeci de tr[suri de toat[ forma: bri=te, bra=ovance,carete, cale=te, toate ]nhamate cu câte patru, =ese sau opt cai, =itoate ]ndreptându-se, ]n fuga mare, c[tre o balt[ ce sticlea de-parte la razele soarelui.
Acea balt[ era izvorul minunilor de care auzisem vorbind laBr[ila cu atâta entuziasm! M[ pornii =i eu ]ndat[ pe urma tr[su-rilor, f[r[ a =ti l[murit ce f[ceam, pentru c[ de când pusesempiciorul pe p[mântul Valahiei, ]mi pierdusem de tot =irul ideilor.
+i asta nu trebuie s[ v[ mire, domnilor, dac[ v[ ve\i aduceaminte prin câte sim\iri deosebite =i ]mpotrivitoare trecusem eu]n vreme de câteva ceasuri. Giudeca\i chiar singuri.
283
Intru ]n Valahia ca ]ntr-o \ar[ pustie, =i deodat[ aud vorbindde o societate de zece mii de suflete adunate la ni=te b[i, aproapede Br[ila. Aceast[ aflare m[ sile=te s[-mi schimb ideea =i s[ credc[ Valahia ar putea fi o \ar[ mai civilizat[ de vrme ce are b[icarele trag atâta lume la dânsele. }ns[ c[ru\a po=tii =i ]ntâmpl[rilenepl[cute ce ]ntâmpin pe drum =i ]n satul de la Balta-Alb[ m[ faca m[ ]ntoarce iar[=i la ideea mea cea dintâi =i, ]n urmare, m[ culccu ]ncredin\are c[ m[ g[sesc ]ntr-o \ar[ s[lbatic[. }nchipui\i-v[dar ce revolu\ie s-au f[cut ]n crierii mei când a doua zi diminea\[am v[zut o mul\ime de cale=te evropiene=ti pline de figurievropiene=ti =i de toalete evropiene=ti! Nu puteam crede c[ eramtreaz =i m[ socoteam a fi fa\[ la vreo fantasmagorie nepriceput[;fantasmagorie cu atât mai curioas[ c[ ]mi ]nf[\o=a tot soiul decontrasturi, precum: baloane de Viena cu ]nh[m[turi necunoscu-te pe la noi; p[l[rii de Fran\a cu =lice Orientale; frace cu anterie;toalete pariziane cu costumuri str[ine =i originale. Mai ad[ugi\ila aceste pocnetele =i r[cnetele posta=ilor, mi=carea a triizeci detr[suri ce se ]ntrecea pe câmp, mul\imea cailor ]nh[ma\i la dânsele,clopo\eii ce suna la gâtul lor =i, ]n sfâr=it, efectul nout[\ii acestorlucruri ]n ochii unui str[in, =-a=a v[ ve\i putea lesne ]nchipui expre-sia comic[ a figurii mele ]n fa\a unui spectacol atât de nea=teptat.
M[ pornii precum v-am spus pe urma tr[surilor, cu presim\irede a ]ntâlni ]n drumul meu alte nou[ minuni; =i, ]n adev[r, aceapresim\ire nu m[ ]n=[l[; c[ci lucrurile ce v[zui m[ aruncar[ ]ntr-omirare =i mai adânc[!
Pe marginea unei b[l\i late z[rii deodat[ un soi de târg ce nuera târg, un soi de bâlci ce nu era bâlci; o adun[tur[ extraordi-nar[, o ]n=irare neregulat[ de corturi, de c[su\e de scânduri, devizunii, f[cute ]n rogojini, de bra=ovence, de cai, de boi, de oa-meni, care ]nforma de departe una din priveli=tile cele mai origi-nale de pe fa\a p[mântului. Lâng[ o cutie de scânduri, unde bogatul
284
tr[gea ciubuc, se cl[tina de vânt o =atr[ de \oluri rupte, ]n cares[racul se pârlea la soare. Aproape de aceasta, se ridica o cu=c[de rogojini lipit[ de o bra=ovanc[ ce slujea de camer[ de culcat.Mai ]ncolo, un car mare, coperit de un l[icer, figura ca un palatcu dou[ rânduri, c[ci la rândul de sus, adic[ ]n car, sta gr[m[di\io femeie cu trii copii, iar la rândul de gios, adic[ sub car, g[zduiab[rbatul ]mpreun[ cu un câine =.c.l.
Ce s[ v[ spun, domnilor, ]n sfâr=it? Nu cred s[ fie alt specta-col ]n lume care s[-mi poat[ face o impresie mai mare decât aceace mi-au pricinuit privirea acelui târg nou, care la cel mai micvânt era ]n primejdie de a s[ preface ]n ruine. Pe de o parte tic[lo=iasa pitoreasc[, pe de alt[ parte luxul echipajelor ce alerga pe ma-lul b[l\ii; acel amestec de toate contrasturile m[ silea s[ m[ credcând ]ntr-o insul[ din Oceania, când ]ntr-o capitalie a Evropei, =iprin urmare nu =tiam cu siguran\ie dac[ acele ce vedeam era unvis a ]nchipuirii mele sau lucruri ]n fiin\[.
M[ ]naintam chiar ca o ma=in[ pintre toate acele minuni, oprin-du-m[ câteodat[ sp[riet ]n fa\a unor trupuri de oameni lungitegoale pe marginea drumului =i mânjite cu glod din cap p[n-]npicioare. Mi se p[rea c[ acele trupuri, culcate la soare, erau le=uride mor\i, dar m[ ]ncredin\ai pe urm[ c[ acei nenoroci\i era p[tima=ice ]nadins se ungea cu glodul din balta cea mai vindec[toare.
Balta era plin[ de sc[ld[tori =i vuia de r[cnete =i de râsuri.To\i, din toate p[r\ile, b[rba\i =i femei, venea de se arunca ]n ap[,la un loc, cu o nep[sare vrednic[ de timpurile cele mai nevino-vate ale lumii =i cu o veselie ce m[ ]ndemn[ =i pe mine a lua obaie. Intrai deci ]n balt[ =i m[ ]naintai cale de vro dou[ sute depa=i, c[lcând printr-un glod negru =i unsuros, ]n care m[ cufun-dam p[n[ ]n genunchi la fie=tecare pas.
Cum m[ dep[rtam de mal, deodat[ m[ trezii ]ntre patru femei,carele, ]ntocmai ca ni=te naiade, era coperite numai cu v[lul cris-
285
talin al apei!... E de prisos s[ adaug c[ m[ dep[rtai iute de ele,ru=inat =i cerându-le pardon.
“Maladroit!1 ziceam ]n mine, se vede c[ am intrat tocmai ]nlocul de sc[ldare hot[rât pentru sexul frumos!” +i apucai ]n stân-ga, cu gând de a ie=i din hotarele ]mp[r[\iei femeie=ti; dar ]n curândm[ g[sii iar[=i fa\[-n fa\[ cu vro trii sirene albe =i vesele ce se]mpro=ca una pe alta cu ap[. De iznoav[ fugii ]napoi ru=inat, deiznoav[ cerui pardon =i apucai ]n dreapta, ne=tiind ]ncotro m[]ndreptam, pentru c[ r[sfrângerea soarelui pe suprafa\a b[l\ii m[orbise de tot.
}mpregiurul meu auzeam fel de fel de glasuri, unele b[rb[te=ti,altele dulci =i armonioase, care cânta melodii str[ine pe cuvintenecunoscute mie; =i cu cât p[=eam ]nainte, m[ ]ntâlneam cu fiin\ede sexul frumos sau cu fiin\e de sexul nefrumos; =i cu cât f[ceamacele ]ntâlniri apropiete, r[mâneam ]ncredin\at de starea s[lbatic[a Valahiei, pentru c[ numai ]ntr-o \ar[ s[lbatic[ puteam vedeaacel amestec nevinovat de sexuri.
Dar ]n vreme ce m[ adânceam atât ]n balt[, cât =i ]n gânduri,r[masei deodat[ ]ncremenit pe loc, c[ci auzii lâng[ mine o con-vorbire francez[!
Trii tineri ce z[rii aproape vorbea ]mpreun[: unul purtând ocealma de glod pe cap, altul având o masc[ iar[=i de glod peobraz =i al triile f[cându-=i pe piept o jiletc[ tot de glod.
— Aflat-a\i — zise unul — cele de pe urm[ minuni ale b[l\ii?...O dam[ de la Moldova, care de doi ani nu se putea sluji nicide-cum de mâna sa cea dreapt[, dup[ ce au luat vro triizeci de b[i,au f[cut ast[zi cruce cu ]ns[=i mâna de care p[timea. Asemene,doi surzi au câ=tigat auzul, =i un ficior al meu, ce era plin de r[nipeste tot trupul, s-au vindecat de isprav[ prin ]ntrebuin\area glodu-lui acestei b[l\i!
1 Ne]ndemânatic! (fr.).
286
— Nu e de mirare — r[spunse altul — c[ci balta ]n care neg[sim este adev[ratul izvor al t[m[duirii... Dar nu =ti\i ce ]ntâlnirecurioas[ am f[cut ast[-noapte ]n satul Balta-Alb[, dup[ ce m-amdesp[r\it de voi? Cum treceam c[lare prin sat, aud deodat[strigând: arrùtez, arrùtez! =i z[resc un om alergând ]n partea mea.Ce era, un biet str[in, un francez, carele sosise de un ceas acolo =icare de un ceas se primbla pe uli\i ]ncungiurat de o claie de câinic[utând un tractir.
La aceste cuvinte ale tân[rului, m[ apropiei de dânsul, plin debucurie, =i-i zisei, apucându-l de mân[: “Eu sunt, domnul meu,acel str[in de care \i-au fost mil[ ast[-noapte =i sunt recunosc[torsoartei c[ te ]ntâlnesc de a doua oar[ pentru ca s[-\i mul\umesc!”
Nu am trebuin\[, domnilor s[ v[ mai adaug c[ acei trii tinerim[ priimir[ ]ndat[ ]n societatea lor =i c[, prin manierele lor pl[cute,m[ silir[ a m[ crede ]n Valahia iar[=i ca ]ntr-o \ar[ civilizat[.
Ie=ind din balt[ tuspatru, ne duser[m s[ vizit[m cu de-am[-runtul curiozit[\ile a=ezate de-a lungul malului =i, ]n vreme cetreceam pe dinaintea lor, unul din tovar[=i mi le t[lm[cea, râzând:
— Iat[, domnule, zicea el, o lume nou[, vrednic[ de a de=tepta]nchipuirea d-tale de artist. Iat[ un târg de câteva mii de suflete,un târg ce s-au ]nfiin\at ]n câteva zile =i care peste câteva s[pt[mânise va =terge de pe fa\a p[mântului, ]ntocmai ca Babilona, ca Niniva=.c.l.; un târg ]n care nici o tain[ casnic[ nu se poate ascunde, dinpricina lipsei zidurilor, a u=ilor =i a ferestrelor; un târg, ]n sfâr=it,cu totul necunoscut Evropei, dar ]n care civiliza\ia ei este reprezen-tat[ prin magaziile de scânduri a dou[ mar=ande de mode! Iat[ olume ce ]n ochii d-tale pare a fi s[lbatic[, dar care are soiul ei deciviliza\ie deosebit[. Aici ne g[sim ]n ]mp[r[\ia contrasturilor celormai originale; aici luxul =i s[r[cia, durerea =i veselia, ideile nou[=i ideile vechi, costumele Evropei =i costumele române=ti, toatesunt unite la un loc, sunt mestecate la un loc =i produc un efectne]nchipuit atât ochilor cât =i mintei; aici...
287
— Aici, ad[ug[ altul, privirea se ]ndestuleaz[, dar stomahulr[mâne de=ert! Haide\i mai bine aiure s[ =edem la mas[.
}ndat[ ne =i suir[m ]ntr-o dro=c[ cu =[se cai =i ]n curândagiunser[m ]n satul Balta-Alb[, la o cas[ \[r[neasc[. Camera ]ncare intrar[m era tot a=a de mic[ =i de bine mobilat[ ca aceea astr[jerului meu.
— Domnilor, zise râzând st[pânul vremelnic a acelei case, v[poftesc s[ fi\i cu cea mai mare luare-aminte ]n privirea mobilelor=i a oglinzilor ce acop[r pere\ii... Cu ast[ condi\ie v[ poftesc lamas[!
+i, zicând aceste, el ]ntinse gios la p[mânt o rogojin[, puse ]nmijloc o m[su\[ rotund[ cu picioarele scurte, arunc[ pe dânsapatru =ervete =i patru linguri de lemn =i ne ]ndemn[ pe to\i s[ nea=ez[m turce=te ]mpregiurul mesei. Pe urm[ b[tu ]n palme =i triislugi intrar[ aducând, unul o tabla cu pâine alb[, al doile un cas-tron cu bor=, iar al triile câteva butelci de Bordeaux.
— Domnilor — ne zise iar tân[rul ce ne osp[ta — fiindc[paharele sunt de prisos ]n satul acesta, fiecare din noi s[ se ]nar-meze cu o butelc[ =i s[ fac[ cu ea ce va socoti de cuviin\[ spre a-=istinge s[tea.
Noi urmar[m ]ndat[ sfatul acesta =i ne puser[m a mânca dincastron, cu o fr[\ie oriental[ vrednic[ de foamea noastr[. Dup[bor=, feciorii aduser[ alte bucate, care ]mi pl[cur[ mult, de=i ]miera cu totul necunoscute.
Nu voi uita niciodat[ acea mas[ original[, =i pozi\ia noastr[ lap[mânt, =i veselia ce au domnit ]ntre noi p[n[ la sfâr=it, =i r[cnetele\iganilor l[utari ce cânta la u=[, =i entuziasmul cu care tovar[=iimei au purtat un toast Fran\ei, =i dan\urile na\ionale ce au giucatei, =i d[rnicia lor c[tre l[utari, =i luptele ]n glum[ ce s-au iscat]ntre noi dup[ mas[ =i care au \inut p[n[ la cinci ceasuri.
}nspre sar[ ne duser[m c[l[ri iar[=i pe malul b[l\ii, cu gândde a face o primblare cu vaporul! }n\elege\i prea bine, domnilor,
288
c[ ideea unui vapor pe Balta-Alb[ era ]n stare s[-mi aduc[ o mirarenem[rginit[; dar când z[rii ma=ina ce purta un nume atât de falnic,]ncepui a râde ca un nebun. Vaporul B[l\ii-Albe era o plut[ degrinzi, având un cort mare drept coperi= =i dou[ ro\i mici de moar[aninate pe laturile ei. Acele ro\i, care ]i meritaser[ numele devapor, erau ]nvârtite ]n ap[ de patru oameni =i, prin mi=carea lor,purta ]ncet pluta pomenit[ pe fa\a b[l\ii.
Ne suir[m pe dânsa vro triizeci de persoane, dame =i cava-leri, precum =i o band[ de l[utari \igani =i, p[n[ la opt ceasuri desar[, f[cur[m o primblare sentimental[ sub razele lunii ce se ridi-case ]n cer. Damele se cam temea de turnuri =i alte ]ntâmpl[ri anavig[rei, dar cavalerii care sta pe lâng[ dumnealor le f[cur[giur[mânt de a le sc[pa ]not din orice primejdie, =i a=a ne]ntoarser[m la mal teferi, voio=i =i gata de a merge la balul ce seda ]n satul Balta-Alb[.
Acel bal, care era menit spre a-mi r[sturna toate ideile meleasupra st[rii s[lbatice a Valahiei, m[ aduse ]ntr-o ]ncântarenea=teptat[! Peste dou[ sute de persoane adunate ]ntr-o sal[ marece purta nume de cazino alc[tuia o societate cu totul evropie-neasc[ atât prin toaletele lor pl[cute, cât =i prin a lor manierecivilizate. V[ las dar s[ gândi\i, domnilor, ce impresie ]mi f[cuacea adunare, mie care eram ]nc[ asurzit de strig[rile furioase aposta=ului din Br[ila, mie care eram ]nc[ stâlcit de patul caseistr[jerului, mie, ]n sfâr=it, care asistasem la scenele din târgula=ezat pe malul b[l\ii! Dar, mai cu sam[, când f[cui cuno=tin\[cu câteva dame românce tinere =i frumoase =i când le auzii petoate vorbind limba francez[ ]ntocmai ca ni=te pariziane, crede\i-m[ c[ m[ socotii ]n palatul ]ncântat al unui vr[jitor.
Ochii damelor atât de f[rm[c[tori, zâmbetele lor gra\ioase,glasurile lor dulci, taliile lor bine f[cute =i care se mi=ca repede ]nfigurile contradan\ului, sau trecea ca fantasme albe ]n vârtejul
289
val\ului; acel amestec de flori, de toalete scumpe, de lumine =i demuzic[, m[ ]mb[taser[ atât de mult, ]ncât uitasem de tot c[ m[aflam ]n fundul Evropei, pe marginea Orientului. +i când se sfâr=ibalul =i când ie=ii din sal[ =i m[ g[sii iar[=i ]ntr-un câmp pustiu,nu m[ putui opri de a zice cu cea mai adânc[ ]ncredin\are: “}nadev[r, Valahia este o \ar[ plin[ de minuni! una din \[rile caresunt descrise ]n Halima!”
Dup[ vro dou[ ceasuri, ]mi luai adio de la prietenii mei debalt[ =i m[ pornii spre Gala\i ]ntr-o bri=c[ jidoveasc[, cu gând dea m[ sui ]n vaporul |arigradului. L[sai satul ]n urma me =i m[afundai ]n câmpii, dup[ ce ]ntâlnii ]n cale-mi vro dou[ companiide cavaleri =i de dame ce se primbla cu l[utari pe lun[.
Iat[, domnilor, istoria voiajului meu la Balta-Alb[. }n 24 deceasuri am v[zut atâte lucruri nepotrivite, atâte contrasturi origi-nale, c[ nu =tiu nici acum dac[ Valahia este o parte a lumii civili-zate sau de este o provincie s[lbatic[! Dumneavoastr[, domnilor,care m[ ]ncredin\a\i c[ nu-i nici o deosebire ]ntre Valahia =i Moldo-va, pute\i s[-mi t[lm[ci\i acest problem.
290
C{L{TORIE }N AFRICA
MUNTELE DE FOC
}n amurgul unei frumoase zile de var[ din anul 1839, amiciimei C... N, N... D1 =i eu coboram ]ncet mun\ii Apenini care despartToscana de v[ile Lombardiei. Un vânt u=or se ridicase, =i pl[cutalui desmierdare ne trezea din apatia ]n care ne cufundase c[lduranesuferit[ a atmosferei. Toate sim\urile noastre se ]nvoio=eau sub]nrâurirea acelui vânt r[coritor. Natura ni se p[rea mai vesel[,seninul cerului mai limpede, cânt[rile p[s[rilor mai dulci! P[reac[ ni se ridicase de pe ochi un v[l ]ntunecos =i de pe inim[ ogreutate ap[s[toare. }ntr-un cuvânt, apusul soarelui ne f[cu s[gust[m una din acele tainice mul\umiri ale sufletului, atât de pu-ternice la vârsta de 19 ani, ]ncât mintea plute=te ]n mii de visuriaurite =i ]nchipuirea se exalt[ p[n[ a crede c[ aude cete de ]ngeriserbând sfâr=itul zilei pe harpe de aur.
}n curând am agiuns la satul Petra-Mala, ce se g[se=te ]ntreGiogo, muntele cel mai nalt al lan\ului de Apenini ce petrecusem,=i ]ntre Filigare, hotarele Toscanei. Când am intrat ]n sat, noapteac[zuse =i stelele sclipeau vesel pe bolta cereasc[.
Veturinul nostru, adic[ st[pânul =i totodat[ vezeteul tr[suriicu care plecasem de la Floren\a, ne duse la cea mai bun[ locant[;iar proprietariul acesteia, sinior Antonio, ne primi cu toat[ cere-
1 C.N., N.D. sunt: Costache Negri =i Nicolae Docan.
291
monia m[gulitoare care a\â\[ =i m[re=te galantomia c[l[torilor.Complimentele =i titlurile de alte\e cu care ne stropi el, când ne-ampogorât din tr[sur[, ne ]nduplecar[ cu totul ]n favorul lui; iar când,dup[ o plecat[ ]nchin[ciune, el ne lua de subsuori ca s[ ne suie larândul ]ntâi, atunci sinior Antonio câ=tig[ toat[ ]ncrederea =i toat[simpatia noastr[, dou[ nobile sâm\imente de care el f[cu abuz,]nc[rcându-ne gros la socoteal[ a doua zi! Noi am pl[tit f[r[ a-iface vro observare cât de mic[, fiindc[ fusesem trata\i de alte\e,dar ne-am decis de atunci a ne pogor] singuri din tr[sur[ =i a nesui sc[rile locantelor f[r[ agiutor, c[ci mai aveam ]nc[ de ]ntâlnitmul\i siniori Antonio ]n drumul nostru p[n[ la Moldova.
La mas[, locantierul ne vorbi despre un vulcan ce s-ar fi aflând]n apropierea satului =i pe care locuitorii din Petra-Mala ]l nu-meau Monte di Fo (Munte de Foc). Ne-am hot[rât ]ndat[ de a-lvizita, =i sinior Antonio, gata la poroncile noastre, ne-au =i g[sitpe la vecinii lui trei zmei cu urechile lungi, ]n=[ua\i =i ]nfrâua\i,precum se cuvine la ni=te alte\e.
Ne suir[m c[lare f[r[ ]ntârziere, =i caravana noastr[ se pornila pas, cârmuit[ fiind de sinior Antonio =i urm[rit[ de vro doicopila=i din sat, carii, \ipând =i s[rind cu picioarele goale pe piet-rele stradelor, z[d[rau zmeii no=tri cu vergi sub\iri; ]ns[ ace=tia,f[r-a-i b[ga ]n sam[, ]=i urmau drumul foarte lini=ti\i, ]ntocmaica ni=te filosofi ce ar fi trecând cu fruntea senin[ pintre necazu-rile lumii!
C[rarea ce duce la Muntele de Foc =erpuie=te printre stâncif[râmate =i pe maluri de râpi adânci; =i fiindc[ str[inii s-ar puteaprimejdui pe jos, locuitorii din Petra-Mala =i mai ales sinior An-tonio au pentru trebuin\a c[l[torilor locomotive sigure, ce se nu-mesc m[gari ]n limba veche =i asini ]n cea nou[. Acest animaleste trebuitor locuitorilor de munte ca =i c[mila arabilor. Blând,supus la glasul st[pânului, el ]l duce ]n spinare pe locurile celemai nalte ale stâncilor, pe gurile celor mai adânci pr[p[stii, f[r[
292
a-l pune vreodat[ ]n pericol. R[bdarea lui nem[rginit[, caracteruls[u flegmatic =i cump[nirea pasurilor sale sunt calit[\i cunoscute=i care ar face din el o fiin\[ perfect[, dac[ el nu s-ar abate câte-odat[ la un narav omenesc, la ]nd[r[tnicie! Cu toate aceste, ]ns[,marele poet al vechimii, Omir, l-a comparat cu Aiax, unul din ceimai viteji eroi a poemului Iliadei, =i Delille, poetul francez care atradus pe Virgile =i pe Milton, a f[cut portretul m[garului ]n ver-suri foarte m[gulitoare, zicând printre altele c[:
“}l sert de Bucéphale à la beauté peureuse!”1
Câ\i oameni trec pe fa\a p[mântului f[r-a merita de a fias[m[nat cu Aiax =i cu Bucefal!
Cu cât ne dep[rtam de sat, greut[\ile drumului se ]nmul\eau,]ns[ bucefalii no=tri ]=i cump[neau mersul cu un tact vrednic delaud[; la fiecare pas ei pip[iau drumul cu copitele, f[r-a s[ ]ngrijide pietrele care fugeau sub picioarele lor =i care se duceau de-adura ]n fundul pr[p[stiilor. }n zadar sinior Antonio ]i ]ndemna cuglasul, =i copiii din urm[ cu vergile!... ei da numai din urechi, iardin pas nu ie=eau! }n fine, dup[ o cale acrobatic[ prin tot soiul der[t[c[nii, ne-am g[sit deodat[ lâng[ vulcan.
Acest Munte de Foc este unul din fenomenele cele mai curioasea naturii! Pe o suprafa\[ de trei stânjeni cvadra\i ard mii de limbide foc ce sam[n[ a ie=i din p[mânt, pe mii de \[vii sub\iri; =i lucrude ]ns[mnat! acele p[ri nu se ridic[ mai mult decât de o palm[ =iau toate ]nsu=irile parei acestui punci, care arde acum dinainteanoastr[, colorul =i chiar parfumul ei; astfel ]ncât de ar sta cineva]mpotriva vântului =i ar r[sufla duhoarea acelui foc, ]n curânds-ar ]mb[ta.
1 “Serve=te de Bucefal frumuse\ii tem[toare!” (fr.).
293
Ne puser[m cu to\ii ]mpregiurul acestui vulcan; ne aprin-ser[m \igaretele la para lui, =i unul din noi ]ncepu a gr[i cu siniorAntonio:
— Ce crezi d-ta de focul acesta, siniore?— Eu? r[spunse Antonio, cred ceea ce zic b[trânii din Petra-
Mala.— +i ce zic ei?— C[ Muntele de Foc trebuie s[ fie vro r[sufl[tur[ a iadului.
La cuvântul de iad, sinior Antonio ]=i f[cu cruce.— Foarte bine; dar ce dovad[ ave\i c[ iadul se afl[ tocmai sub
mun\ii Apeninilor?— Probe avem multe: c[ pe la miezul nop\ii se aud pe-aice
glasuri de cucuveici =i gemete grozave, carele par c[ ies din fun-dul p[mântului; 2-le, c[ padre Bertolomo =i-au ars barba =i sprin-cenile chiar aice unde =edem noi.
— Care padre Bertolomo?... Ce i s-au ]ntâmplat?— El este un c[lug[r capu\in de la Verona, care, ca =i d-voas-
tr[, nu credea c[ Muntele de Foc este hornul iadului, ci din contrasocotea c[ ar fi cuprinzând comori nesfâr=ite... }ntr-o noapte,iat[-l c[ vine singur aice =i, a\â\at de demonul l[comiei, se apuc[de s[pat. Sap[ el, sap[ mereu de cu sar[ =i p[n[ la miezul nop\ii;iar Satan ]l las[ de se munce=te p[n[ ce face o groap[ adânc[ câtun stat de om. Atunci Duhul-r[ului d[ drumul focului din iad, =is[rmanul padre Bertolomo se vede deodat[ cuprins de par[!Strig[, se zbucium[, cearc[ s[ ias[... ]n zadar! Focul ]l ]nv[luie=tedin toate p[r\ile =i ]i arde =i hainele, =i barba, =i sprincenile. Dinnorocire, un c[l[tor, trecând pe acolo, aude r[cnetele capu\inului,alearg[ =i ]l scap[, c[ci altmintere Satan ]l pref[cea ]n friptur[pentru osp[\ul dracilor.
Zicând aceste, sinior Antonio ]=i mai f[cu o cruce, iar copila=iia=eza\i pe lâng[ el ziser[ cu spaim[: Santa Maria!
— Dac[ voie=ti numaidecât, sinior Antonio, s[ dai ]n sama lui
294
Satan pârlirea lui padre Bertolomo... fie! spune-mi ]ns[, de mults-au ivit acest foc pe munte?
— Ivirea lui se \ine de o ]ntâmplare ce mi-au istorisit bunulmeu, care =i el o =tia de la bunul s[u, Dumnezeu s[ le iertep[catele!
— Amin!Sinior Antonio tu=i de trei ori, ]=i drese glasul =i ne spuse
urm[toarea legend[, ]n vreme ce para vulcanului r[spândea lu-mini fantastice pe vârfurile stâncilor de pe-mpregiur.
— Pe când Vene\ia se bucura de avu\iile =i de libertatea sa,Petro Foscari era unul din cei mai nobili =i mai ]ns[mna\i patri\ianidin Lombardo-Vene\ia. Veniturile sale de milionari, pozi\ia =inumele lui ]l puneau ]n cea ]ntâi linie din societ[\ile aristocratice;dar pe cât soarta ]l ]nzestrase cu tot ce poate contribui la fericireaunui om, pe atâta natura ]l tratase f[r[ mil[, dându-i o figur[ uri-cioas[, doi ochi mici cari p[trundeau cu r[utate, ni=te buze vinete=i sub\iri, ce s[m[nau v[psite cu venin, =i o peli\[ zbârcit[ ceb[tea ]n dou[ flori, ]n galben =i ]n verde.
Aceast[ nedreptate a naturii avu o fatal[ ]nrâurire asupra con-telui Foscari. Toate pl[cerile lumii erau am[râte pentru dânsulprin ideea slu\eniei sale. Nu avea, s[rmanul! nici un minut delini=te, c[ci, oriunde mergea, i se p[rea c[ aude ]n vorbele altoraaluzii crude asupra nenorocirii sale. Dac[ intra ]ntr-un salon =i dacu ochii de vro oglind[, ideile sale se tulburau; el ]=i ]nchipuia c[st[pânul casei ar fi a=ezat ]nadins oglinda ]n locul acela, pentruca s[-i aduc[ aminte de as[m[narea lui cu un strigoi r[t[cit printrecei vii. Dac[ vreo dam[ zâmbea tocmai când el se apropia dedânsa, Petro ]=i mu=ca buzele de mânie =i \inea asupra nenoro-citei dame o c[ut[tur[ grozav[ ce o ]nfiora; iar dac[ ]mpingeap[catul pe un b[rbat s[-i zic[ m[car un cuvânt cât de pu\inating[tor, atunce stiletul s[u c[uta ]ndat[ r[zbunare ]n v[rsarede sânge.
295
To\i se fereau de el ca de un ciumat; to\i se dau ]n laturi când]l vedeau; convorbirile se ]ntrerumpeau; veseliile se stingeau.Apropierea ]nfrico=atului Bravo din Vene\ia nu producea un efectatât de resping[tor, precum ivirea contelui Foscari!
El ]ns[mna toate scenele t[cute ce se petreceau ]mprejurullui, =i mizantropia sa cre=tea ]n propor\ie cu ura ce insufla elsociet[\ii vene\iane. }ntr-un cuvânt, nenorocitul conte ajunsese as[ ur] chiar pe sine=i =i a fi nesuferit nu numai str[inilor, dar chiarlui ]nsu=i.
}ntr-o zi, contele Foscari z[ri la o primblare de gondole, ]nCanalul de Judeca, pe fata duc[i Orloni, ce sosise numai de treizile de la Neapoli, =i frumuse\a ei ]l ]nnebuni. Din minutul acelael o iubi ca pe o madon[! o iubi mai mult ]nc[... ca pe un chipfrumos! el, care =i-ar fi dat toate comorile, toat[ noble\a, toat[str[lucirea numelui s[u pentru un chip frumos! Din minutul ace-la el sim\i un nou =ir de suferin\i necunoscute lui p[n[ atunci:sperarea ]n=el[toare =i gelozia crud[! }ns[, ca un om ce p[n-]nora de pe urm[ tot se m[gule=te c[ va sc[pa de moarte, conteleuita ades nenorocirea lui =i se l[sa a fi ademenit de cele maidr[g[la=e n[luciri, c[ci era vecinic ]ngânat de glasul sufletuluis[u, ce ]i vorbea de Leti\ia, fiica duc[i.
Cum se ]ntinser[ umbrele nop\ii pe canalurile Vene\iei, con-tele Foscari se sui ]ntr-o gondol[ =i se duse sub ferestrele palatu-lui Leti\iei. Nefericitul! ]=i pusese ]n gând s[ deie o serenad[tinerei ducese =i s[-i r[peasc[ sufletul prin farmecul glasului s[u,c[ci am uitat a v[ spune, domnilor, ridicolul cel mai mare a bietu-lui conte. El se credea a fi muzic des[vâr=it =i ]=i ]nchipuia c[ areun glas ]ngeresc, când, dimpotriv[, avea un glas de motan r[gu=it.
Apucând dar o mandolin[ ]n mâini =i ridicându-=i ochii sprebalconul Leti\iei, unde se z[rea o umbr[, el ]ncepu a miorl[i obarcarol[ vene\ian[ foarte cunoscut[ pe atunci ]n Vene\ia:
296
Marea-i lin[Ca zâmbirea-\i+i senin[Ca privirea-\i.Vin[, vin[F[r[ fric[S[ te primbl-]n luntrea mic[ =.c.l.
Nu sfâr=i bine versul de pe urm[ a barcarolei, =i pe balcon seivi o alt[ umbr[ mai mare, care, plecându-se pe canal, ]mpreunafinalul cântecului cu un hohot de râs r[sun[tor!... Mandolina c[zudin mâinile contelui, glasul i se t[ie pe loc, =i el r[mase ca un omtr[snit de fulger, ]n vreme ce umbrele amândou[ din balcon sef[cur[ nev[zute.
— Amalteo! Amalteo! strig[ deodat[ contele, amenin\ând bal-conul de=ert cu stiletul s[u; Amalteo! râs-ai tu de mine, dar te-oiface eu s[ plângi amar!
Rostind aceast[ amenin\are ]n turbarea ce-l cuprinsese, neno-rocitul conte pic[ obosit pe perinele gondolei =i se dep[rt[ deacel loc, f[când =i desf[când o sut[ de planuri de r[zbunare asu-pra lui Amalteo.
Cine era ]ns[ acest Amalteo?Amalteo Peroni se tr[gea din una din cele mai mari familii din
Neapoli; tân[r, frumos, elegant =i bogat, el venise de vro dou[luni ]n Vene\ia =i se f[cuse favoritul tuturor damelor prin delicate\apurt[rii sale, prin gustul distins ce prezida la toate faptele lui =iprin o ging[=ime copil[reasc[, de care era ]ntip[rit[ natura sadelicat[. El era iubit de multe patri\iane, pre cât nobile pre atâtfrumoase, dar mai cu sam[ era iubit de fata duc[i Orloni, care ]lcunoscuse la Neapoli.
Asemene Amalteo admira multe frumuse\i vene\iane, dar maicu deosebire el adora pe Leti\ia, c[ci Leti\ia le ]ntrecea pe toate
297
cu minunile ]ngere=tii sale figuri =i cu ]ncânt[rile spiritului s[u.To\i str[inii ]i priveau pe amândoi cu o mul\umire adev[rat[ =i ]iadmirau, a=teptând ziua nun\ii lor ce era s[ se fac[ ]n curând.Contele Foscari singur le purta pizm[ =i c[uta mijloace de a d[râmafericirea lor.
A doua zi dup[ scena balconului, el se duse la palatul duc[iOrloni =i suind sc[rile cu repegiune, se g[si deodat[ fa\[-n fa\[cu Leti\ia, ]n cel ]ntâi salon. La vederea lui, tân[ra copil[ ]ng[lbeni,tremurând de spaim[; iar contele Foscari, pierzându-=i min\ile,se arunc[ ]n genunchi dinaintea ei, cu mâinile ]ntinse spre dânsa.
— Leti\io, Leti\io, ]i zise, ia stiletul =i m[ ucide, c[ci f[r[ tinevia\a-i o pedeaps[ nesuferit[... Toate chinurile iadului le simt ]nsufletul meu de când te iubesc, c[ci te iubesc cu desperare, cugelozie, cu nebunie...
Cum declama ]ns[ aceste cuvinte de=[n\ate, o mân[ str[in[ se]naint[ pe deasupra lui =i ]i puse ]n fa\[ o oglind[ mic[. Contelese v[zu ]ntr-]nsa cu tot ridicolul pozi\iei sale, ]=i ]ntoarse iute capul=i z[ri pe Amalteo! }nfuriat la vederea rivalului s[u, el r[cni caun tigru r[nit =i se izbi crunt asupra lui. Tân[rul c[zu gios, str[punsde stiletul contelui, iar contele, din ziua aceea, se f[cu nev[zutdin Vene\ia.
Un an dup[ aceast[ ]ntâmplare, pe locul unde arde acum fo-cul ce vede\i aici chiar, erau a=eza\i vro doisprezece ho\i ]narma\idin cap p[n-]n picioare. To\i stau gr[m[di\i ]mpregiurul c[pitanuluilor, Marco Brojio, care de o bucat[ de vreme ]mpr[=tia spaim[ ]ntoat[ partea aceast[ a mun\ilor Apenini =i ]n v[ile ]mbel=ugateale Lombardiei.
Nu era pe atunci vorb[ ]n toat[ Italia decât despre sume\iile =icruzimile lui Marco Brojio. Unii ziceau c[ el era nalt cât un bradde munte, c[ avea bra\e groase de urie= =i o barb[ neagr[ ce ]iacoperea obrazul ]ntreg; al\ii spuneau c[ el era mic de stat, cuochi de veveri\[, cu buzele sub\iri =i galbene, cu p[rul ro= ca para
298
focului. Iar de=i opiniile asupra acestui ho\ vestit erau deosebite,nime nu-i pomenea numele f[r[ a-=i face cruce!
}n noaptea agiunului de Cr[ciun, Marco Brojio, precum amspus, sta lungit cu tovar[=ii lui pe iarba verde ce acoperea loculdin care acum ies limbi de foc. Nori negri se ]ntinseser[ pe ce-ruri, aducând groaza =i ]mpr[=tiind o ]ntunecime cumplit[ ]n lume;tunetul vuia din vreme ]n vreme ]n partea mun\ilor despre Giogo;iar fulgerele se alungau pe fa\a norilor ca ni=te s[ge\i ]nfl[c[rate=i acopereau codrii, mun\ii, pr[p[stiile cu o lumin[ fantastic[.
O mare furtun[ se preg[tea!... Dar Marco Brojio p[rea c[nici ]ns[mna amenin\[rile cerului. El r[spundea la tot tunetul prinun r[cnet ]ngrozitor =i de=erta câte o cup[ de vin de Monte-Fias-coni ]n onorul fiec[rui fulger. Fizionomia sa lua o expresie maidiavoleasc[, cu cât furtuna lua o ]ntindere mai mare; =i cu câtvântul vâjâia mai fioros, cu atât glasul ho\ului r[suna mai puter-nic prin mun\i, cântând a=a:
“Vars[-n cupa mea de aurAcest vin ce desf[teaz[+i m-aprinde, m[ turbeaz[,Precum sângele pre taur!
Vars[, vars[ tot aice,+i când eu destul voi zice,Pe-al meu cap tr[snetul pice!
Be\i, voinici! p[n[ la moarte!+i-n ceas vesel de pl[cere,S[ uit[m orice durere,Orice chin a relei soarte!
Be\i, copii, to\i, dup[ mine,+i-nchina\i cupele plineL-a fulgerelor lumine!
299
Cerul tun[ =i r[stun[,Mun\ii url[, Satan râde;Iadul acum se deschide+i cu noi cânt[-mpreun[!
Vântul geme, vâjâie=te,Lumea-ntreag[ se-ngroze=te,Inima-mi salt[ =i cre=te!
Tremure-se tot ]n lumeCât va fierbe sânge-n mine!Fac[-=i cruce =i s[-nchineCel ce-aude de-al meu nume!
Eu sunt Brojio...” =.c.l.
Cântecul ho\ului fu ]ntrerupt prin sosirea grabnic[ a unui om]nv[lit ]ntr-o manta neagr[ =i care, oprindu-se dinaintea lui Mar-co Brojio, ]i zise:
— Sinior c[pitane! tovar[=ii care sunt rândui\i la pând[ pedrumul despre Giogo au oprit o carât[ ]nh[mat[ cu =ese cai.
— +i ]n carât[ nu era nime? ]ntreb[ Brojio.— Ba se g[seau ]nl[untru un cavaler =i o dam[.— +i unde sunt?— Iat[ c[-i aduc tovar[=ii dinaintea exelen\iei voastre. La noi,
]n Italia (ad[ugi sinior Antonio), titlul de exelen\ie se d[ f[r[ ose-bire la to\i acei care au mijloace de a pl[ti asemene titluri. Aici,oricare om bine ]mbr[cat are drept la numire de exelen\ie, =i, maiales pentru mine, tot c[l[toriul care trage la locanta mea, ]l so-cotesc de alte\[... Dar s[ ne ]ntoarcem la Marco Brojio.
}n curând se auzi ]n apropiere un vuiet de mai multe pasuri =ide arme, =i =ese ho\i se ivir[ ca ni=te fantasme din ]ntuneric,
300
aducând ]n fa\a c[pitanului pe nenoroci\ii care c[zuser[ ]n mâi-nile lor. Un fulger atunci lumin[ cerul, =i Marco Brojio cunoscupe Amalteo Peroni =i pe frumoasa Leti\ia.
Ho\ul s[ri ca un leu pe picioare, \ânti asupra tinerilor ochii s[ipref[cu\i ]n dou[ limbi de foc =i se porni deodat[ la un râs spas-modic, care ]i zbuciuma tot trupul =i da figurii lui o expresie defiar[ s[lbatic[. Amalteo =i Leti\ia se \ineau strân=i unul de altul,cuprin=i de groaz[ =i de cumplite presim\iri.
— Ha! strig[ ]n sfâr=it Brojio, cu un glas de alt[ lume; Satanv-au adus ]n ghearele mele!... Momentul r[zbun[rii au sosit pentrumine!
+i iar ]l apuc[ acel râs nebunesc atât de grozav, ]ncât hohotelesale, r[sunând prin codrii mun\ilor, ]nfiora chiar pe tovar[=ii lui.
— Amalteo Peroni! zise ho\ul turbat, ]\i aduci aminte de onoapte la Vene\ia, când, de pe balconul Leti\iei Orloni, ai ]ndr[znita r[spunde cu un râs batgiocoritor la o serenad[ ce se da tinereiducese?
Amalteo Peroni! }\i aduci aminte de oglinda ce ai ]ndr[znit apune sub ochii contelui Petro Foscari, când el sta ]n genunchidinaintea Leti\iei Orloni?
Atunci ai priimit o dreapt[ r[spl[tire, sp[lând cu sângeobr[znicia ta; dar se vede c[ moartea n-au voit atunci de tine; sevede c[ soarta ]\i p[stra alte chinuri, un sfâr=it mai aspru, de vremece te-a adus iar[=i ]n fa\a mea!
— Dar cine e=ti tu? ]ntreb[ Amalteo tulburat.— Cine sunt eu?... Eu sunt contele Petro Foscari!... Eu,
c[pitanul ho\ilor cu care vie\uiesc acum sub numele de MarcoBrojio; eu, care mi-am p[r[sit familia, pozi\ia =i patria, pentru cas[ m[ r[zbun asupra oamenilor ce m-au adus ]n desperare... +tiitu, Amalteo, ce te a=teapt[? Nu socoti c[ vreau s[-\i ridic via\a,nu!... Vreu s[ te fac a suferi toate muncile iadului, privind pe
301
Leti\ia ta jertfi\[ ho\ilor ce râd acum de tine, f[r[ mil[, precum airâs tu de mine.
— Tic[losule! strig[ Amalteo. Cine din voi a pune mâna peLeti\ia, ]l ]ntind mort la picioarele ei.
— Ucide-m[ dar pe mine mai ]ntâi, dac[ po\i!... r[spunse con-tele Foscari, repezindu-se ca s[ r[peasc[ pe Leti\ia din bra\ele luiAmalteo; dar nu apuc[ a face un pas =i c[zu tr[snit de un fulgerceresc! Tot muntele se cutremur[!... =i de atunci se aprinse pelocul acesta focul ce vede\i.
Astfel se mântui \ara de un ho\ care nu visa decât omoruri; a=asc[par[ Amalteo =i Leti\ia de prigonirile contelui Foscari. De aceea=i credem noi, locuitorii din Petra-Mala, c[ locul unde au fostfulgerat Marco Brojio =i din care ies acum mii de limbi de foc nupoate fi alta decât o r[sufl[tur[ a iadului!
Sfâr=ind aceast[ anecdot[, ]nchin un p[h[rel de puncic[pitanului Campbel, ce m[ ascultase cu mare luare-aminte, =iadaug: Punciul d-tale e de minune! ]ns[ un lucru ]i lipse=te pen-tru ca s[ fie perfect.
— Care lucru? ]ntreb[ Campbel.— Povestirea ]ntâmpl[rii comice care au fost cauza c[ te-ai
f[cut marinar.— Dac[ dori\i a o cunoa=te... eu sunt gata a v[ o spune, mai
ales c[ nici nu avem alt[ceva de f[cut mai interesant ]n ast[ sar[.Marea-i lin[; vaporul merge bine; punciul e fierbinte. Ol rait!...
302
VASILE POROJAN
Mirce=ti, 1880
Amice,Am pierdut ]n zilele trecute un tovar[= de copil[rie care purta
un nume mai mult de =atr[ decât de salon, c[ci se numea Poro-jan! El a fost unul din robii no=tri, \igan lingurar de soiul lui, ]ns[pitar de meserie.
M[rturisesc c[ m-am sim\it cuprins de-o adânc[ mâhnire cândam aflat c[ el s-a mutat cu =atra pe ceea lume, c[ mul\i din con-timporanii mei, boieri, \[rani =i \igani, cu cari m-am ]nc[lzit lasoarele Moldovii timp de jum[tate de secol =i mai bine! — Ampierdut ]n Vasile Porojan pe cel de pe urm[ martur al ]nceputuluivie\ii mele, rivalul meu ]n jocul de ar=ice =i ]n azvârlitura de pie-tre pe deasupra bisericii Sfântului Ilie din Ia=i, vecin[ cu casap[rinteasc[.
Valurile lumii =i treptele sociale ne-au desp[r\it de mult unulde altul; eu ]n[l\ându-m[ pe scar[ mai pân[ ]n vârful ei1 =i elr[mânând jos f[r[ a putea pune piciorul nici m[car pe ]ntâiatreapt[; ]ns[ acum 50 de ani eram amândoi egali dinaintea soare-lui, fiind deopotriv[ pârli\i de dânsul, =i formam o pereche nedes-
1 }n 1858 Alecsandri figura pe lista celor 38 de boieri dintre care ]nianuarie 1859 avea s[ fie ales domnul Moldovei =i la un moment dat s-apus destul de serios problema alegerii lui.
303
p[r\it[ de cum r[s[rea lumina zilei pân[ ce apunea. Poamele dingr[din[ nu apucau niciodat[ a se coace din cauza noastr[, c[ciamândoi =tiam a ne ac[\a ca veveri\ele pe vârfurile cele mai nalteale copacilor roditori. Evreii nu mai ]ndr[zneau a trece pe stradacasei noastre din cauza zbur[t[irilor de pietre cu cari ]i ]mpro=cam.
Me=teri ]n arta de a fura merele =i perele de pe cr[ngi; ]ndr[z-ne\i la asaltul stogurilor de fân, din vârful c[rora ne pl[cea a neda de-a rostogol; neobosi\i la “puia-gaia”, la “poarca”, la “târca”=i chiar iscoditori de nou[ jocuri, eram mândri unul de altul!...Singura deosebire ce exista ]ntre noi doi consista ]ntr-aceea c[pentru f[rdelegile noastre copil[re=ti, numai Porojan era pedep-sit de c[tr[ jupâneasa din cas[, mama Gahi\a! Câte b[t[i a mân-cat el, s[rmanul, pe socoteala mea!... De-abia sc[pat din mâinilejupânesei cu chica topor =i cu obrajii bujora\i de palme, el alergala mine =i, uitând usturimea, m[ ]ndemna s[ ne juc[m ]n puf. Eu]l mângâiam, dându-i câteva parale turce=ti ca s[ cumpere halvi\[=i simit, dou[ friandize, cum zic francezii, dou[ Delicatessen,cum zic nem\ii, pentru care Porojan era ]n stare s[-=i vânz[ c[ciuladac[ ar fi avut-o, =i eu ]n stare s[-mi dau papucii din picioare.
Ce talent avea el pentru confec\ionarea arcelor de nuiele cus[ge\i de =indril[! Cum =tia de bine s[ ]nal\e zmeie de hârtie poleit[p[n[ sub nori =i s[ le trimeat[ r[va=e pe =far[!... Acele zmeie cucozi lungi erau fabricate de dasc[lul bisericii =i purtau pe fa\a lorurm[toarele cuvinte scrise cu slove cirilice:
“Afurisit s[ fie cu tot neamul lui =i s[ ard[ ]n jeratecul iaduluiacel care ar g[si acest zmeu c[zut =i nu l-ar aduce ]n ograda Sfân-tului Ilie.”
Zmeul sfor[ind purta acest blestem pe deasupra ora=ului, fi-ind pândit de to\i b[ie\ii mahalalelor, =i când i se ]ntâmpla s[ cad[din v[zduh, devenea prada lor; bl[stemul nu producea nici unefect, din cauz[ c[ ho\ii nu =tiau carte; ]ns[ Vasile Porojan pleca]ndat[ ca s[-=i g[seasc[ paguba, s[rea peste zaplaze, peste gar-
304
duri, pân[ ce da de ho\i, ]ncepea ceart[ cu ei, =i câteodat[ izbuteaa se ]ntoarce cu o buc[\ic[ din coada zmeului ]n mân[, iar maiadeseori el venea cu p[rul vâlvoi =i cu c[ma=a rupt[.
Atunci fa\a lui se posomora =i ochii lui se aprindeau de dorulr[zbun[rii. Cu o iscusin\[ de s[lbatic, el ]=i preg[tea armele, adic[o piatr[ rotund[ legat[ de cap[tul unui pac de =far[, =i când vedeape deasupra capului ]n[l\ându-se vreun zmeu str[in, deodat[azvârlea piatra ]n v[zduh =i o azvârlea cu atâta m[iestrie, ]ncâtpiatra zbura totdeauna pe deasupra sforii zmeului =i c[dea iarlâng[ el.
— Al nostru-i, cucona=ule!... striga Porojan cu glas triumf[tor;=i, ]n adev[r, tr[gând =fara lui ]ncâlcit[ de aceasta a zmeului, acesta]n curând c[dea ]n mâinile noastre.
Ce bucurie!... Nici o comoar[ nu putea pl[ti acea izbând[.Tovar[=ul meu, pe lâng[ aceste dispozi\ii de =tiin\[ strategic[,
mai poseda =i aplec[ri artistice; el suna din drâmb[ cu un talent lacare nu am putut ajunge niciodat[ =i pe care ]l admiram mai multdecât am admirat mai târziu talentul lui Liszt... =tia s[ imiteze=uierul =erpilor =i s[-i cheme astfel la el când ne r[t[ceam ]mpre-un[ prin fâna\ele ]nflorite din lunca de la Mirce=ti... =i ]ns[ toateaceste aptitudini ale lui fiind nesocotite, el a fost destinat a deve-ni pitar.
}ntr-o bun[ diminea\[ Porojan a fost dat pe mâna unui brutarpentru ca s[ ]nve\e a pl[m[di pâini, ciurecuri, colaci, cozonacietc., =i eu am fost trimis la pansionul d-lui Victor Cuénim1 ca s[]nv[\ tot ce se putea ]nv[\a pe atunci: un pic de fran\uzeasc[, unpic de nem\easc[, un pic de greceasc[ =i ceva istorie, =i cevageografie pe deasupra.
Adio, nep[sare a copil[riei! adio, libertate! adio, fericire!
1 +coal[ particular[ din apropierea Ia=ilor, ]ntemeiat[ ]n martie 1828de francezul Cuenim, fost ofi\er ]n armata lui Napoleon.
305
Ce-a fi p[\it tovar[=ul meu sub lopata brutarului, nu =tiu, darcât pentru mine, ]mi aduc aminte c[, lipsit de Porojan, ]mi p[reac[ eram o fiin\[ f[r[ umbr[.
Acea via\[ nou[ de =colar ]nchis ]n sala de studiu, ghemuit peun pupitru =i condamnat a ]nv[\a pe de rost verburi franceze, ger-mane =i grece=ti1; obliga\ia de a ne trezi diminea\a ]n sunetul unullighean de alam[ lovit ca un tam-tam chinezesc de doamnaCuénim; sila la cari elevii erau supu=i de a mânca bucate cu carinu erau deprin=i; o mie de mici mizerii ce sunt legate de bietulcopil ie=it din casa p[rinteasc[, foamea, frigul, neodihna =i exa-menele zilnice a profesorilor m[ adusese la o desperare amar[...De=i luam parte la jocurile camarazilor mei când suna ora derecrea\ie, ]ns[ cea mai scump[ petrecere a mea consista ]ntru am[ sui pe capra unei tr[suri vechi =i p[r[sit[ sub o =ur[ deschis[din toate p[r\ile. De-acolo priveam cu melancolie dealurile So-colei, mi=carea nourilor pe ]ntinderea cerului, trecerea cârdurilorde cucoare prin aer, drumul vestit a Bordii ce ducea ]n \ara de jos
1 Obieceiul era la pansion de a ]nv[\a lec\iile pe de rost. Elevii cei mari,studiind istoria, ajunseser[ la secolul al XVII-lea =i recitau ]n gura marepasajuri din istoria Germaniei. Sala r[suna de cuvintele: paix de Westpha-lie... paix de Westphalie, care mi se tip[rise ]n creieri, f[r[ ca s[ =tiu ce]nsemneaz[, dar ele mai târziu mi-au fost de mare ajutor ]ntr-un momentfoarte critic. La 1836, trecând examenul de bacalaureat la Paris, profesorulde istorie m[ ]ntreab[ cum se nume=te pacea care au pus cap[t r[zboiuluicunoscut sub numele de r[zboiul de 30 de ani? N-aveam nici o cuno=tin\[de istoria evului mediu =i r[m[sei mut dinaintea profesorului. Momentgrozav, c[ci de la r[spunsul meu atârna soarta examenului!... Deodat[ ]ncepus[-mi r[sune capul de cuvintele “Paix de Westphalie”, auzite cu patru animai ]nainte =i, ]n nedomerirea ce m[ cuprinsese, am rostit cu glasul uimit:“Paix de Westphalie!”
— Très bien! mon ami... a replicat profesorul =i mi-a dat o bil[ alb[.Mult am binecuvântat pansionul d-lui V. Cuénim când am aflat c[ am
fost primit bachelier es lettres [V.A.].
306
=i mai ales orizonul albastru, orizonul necunoscut =i plin de-oatragere misterioas[... Dorul de c[l[torii se de=teptase ]n mine decând ]ntr-o noapte doi =colari, fra\ii Cuciuc, ne povestiser[ neno-rocirile lui Robinson Cruzoe, =i de-atunci mintea mea deveniseun muzeu de tablouri ce reprezentau cor[bii sfarmate de stânci,valuri de mare umflate cât mun\ii, cete de s[lbatici cari frigeauoameni pentru osp[\ul lor etc.
Mare ]nrâurire au exercitat asupra imagina\iei mele de copil]ntâmpl[rile lui Robinson povestite de fra\ii Cuciuc! Ace=ti eleviaveau o memorie extraordinar[ =i aptitudine la ]nv[\[tur[, dou[calit[\i care erau de natur[ a-i duce departe... dac[ nu i-ar fi dus]n spânzur[toarea de pe Câmpul Frumoasei, ca paricizi, ]ndemna\ila crim[ de ]ns[=i mama lor1...
Un rege alungat din \ara lui =i-a fi aducând adeseori aminte detronul s[u aurit. Astfel ]mi aduc aminte eu de capra tr[surii desub =opron. }n momentele ce stam urcat pe ea, imagina lui Poro-jan trecea pe dinaintea ochilor mei \inti\i, ]ns[ nu neagr[ =i ve-sel[, ci pudruit[ cu f[in[ =i umilit[ de aceast[ albea\[ nefireasc[.Dup[ dânsa veneau figurile celorlal\i robi, servitori din casap[rinteasc[, =i anume: Stoica, vizitiul t[tâni-meu, care avea ma-nia de a fura tingirile cu bucate din cur\ile boiere=ti pe undep[rintele meu se ducea ]n vizit[ =i le ascundea ]n l[di\a tr[surii,f[r[ a se gândi c[ va fi tr[dat de mirosul bucatelor =i de zinghe-nitul tingirilor urducate pe pavea, Ana, femeia lui, pe care el cereas[ o lese sub cuvânt c[: i s-a ]nvechit \iganca, Costachi, buc[tarul,care nimerea foarte bine sarmalele, ihnelele, ostrop[\urile etc.,dar se ]ncurca ]n blanmangele, c[ci le da un miros de sopon...
1 V =i G. Sion, Proz[. Suvenire contimpurane, Bucure=ti, E.S.P.L.A.,1956, p. 166–191.
307
inde2, era obligat s[ le m[nânce ]ntregi, Casandra, Maria =i Zam-fira, trei fete frumoase pe cari mama Gahi\a le luase cu de-a siladin \ig[nimea de la Mirce=ti, pentru ca s[ le creasc[ ]n cas[, s[ ledeprind[ a coase la gherghef etc. — Casandra, alb[ ca o fat[ deboier, se ]namorase de Postolachi, cobzarul de la \ar[, =i dorea s[se m[rite cu el, ]ns[ jupâneasa o c[s[tori f[r¦ de voie cu Costachibuc[tarul, obligând pe Postolachi s[-i cânte la nunt[! — Zam-fira, mai norocit[, izbuti a fugi cu Didic[ scripcarul, de la caream adunat mai multe cântece poporale, =i a duce o via\[ nomad[cu iubitul ei pân[ a muri, nu se =tie cum =i unde.
Cât pentru Porojan, el deveni un pitar de frunte sub ciomagulprofesorului s[u =i fu ridicat la rangul de ciurecar a casei. Carieralui fu astfel desemnat[ pe gura cuptoriului cu litere ne=terse dec[rbune!... Domnii \[rii puteau s[ se mazileasc[, datinile puteaus[ se schimbe ]n Moldova, fa\a lumii putea s[ se prefac[ ]n oricemod; eu, tovar[=ul lui de odinioar[, puteam s[ devin, din simplucomis ce eram, postelnic mare, ministru, domn chiar!... Porojanavea s[ r[mâie pitar =i numai pitar p[n[ la sfâr=itul vie\ii sale!...Stranie nedreptate a soartei!
Din ziua trist[ a desp[r\irii noastre numai duminicile ne mai]ntâlneam ]n curte, când ne ]ntorceam de la pansioanele noastre,=i atunci recâ=tigam tot timpul pierdut cu studiul... Ambi\ia noas-tr[ era de a chiti =i a zbur[t[i cu peiticele late =i rotunde pe palama-rul bisericii Sfântului Ilie, când el, suit ]n clopotni\[, b[tea toaca,executând varia\ii fantastice cu ciocanul de lemn pe scândura spân-zurat[ al[ture cu clopotele. }ntr-o zi avui satisfacerea de a-l lovipeste mân[ tocmai când ob\inea un admirabil efect de toac[.Auzir[m un r[cnet ]n naltul cerului =i pe urm[ o grindin[ deamenin\[ri care c[deau de sus pe capul nostru. Fiind ]ns[ c[distan\a ce ne desp[r\ea de palamarul virtuos era mare, i-am
1 De aici (lat.); aici cu sensul: drept urmare.
308
r[spuns prin o nou[ bombardare =i, ca par\ii, am rupt-o de fug[voinice=te. Victima noastr[ se plânse la dasc[l, dasc[lul la dia-con, diaconul la preot, preotul la jupâneasa Gahi\a. Rezultatulacestor plângeri succesive a fost c[ ]ndat[ fur[m prin=i pempreju-rul bisericii =i du=i dinaintea maicei mele, care m[ dojeni pu\incu blânde\e, =i apoi m[ =terse de sudoare pe obraz... Iar Porojanpl[ti gloaba pentru amândoi... S[rmanul! Mult l-a costat onorulde a fi tovar[=ul de nebunii a cucona=ului!
Asemenea o p[\i =i ]nainte de a fi da\i la ]nv[\[tur[.Pe la 1827 aveam de profesor pe c[lug[rul Gherman1, acel
care a vândut lui Gr. Ghica-vod[ manuscriptul lui +incai2. El =edeala noi =i, afar[ de mine, avea =i al\i elevi externi, dintre care peM. Kog[lniceanu. Acesta venea ]n toate zilele, ]mbr[cat ]n an-tereu de cutnie =i purtând un i=lic rotund de piele de miel sur[...Vai de nenorocitul i=lic! El devenise o minge ]n mâinile noastre=i ne atr[gea oc[ri aspre din partea p[rintelui Gherman, ba uneorichiar =i palme. Cum s[ ne r[zbun[m? Vasile Porojan g[si modulde r[zbunare!... Dasc[-lul nostru avea obicei s[ doarm[ dup[amiazi =i s[ hor[iasc[ de se r[suna ograda. El atunci se afla ]ntr-unsoi de letargie din care nu l-ar fi trezit nici tunul. Profitând decide aceast[ ]mprejurare, ne-am apucat de am zugr[vit cu cerneal[vi=inie sprincenele, barba =i must[\ele c[lug[rului. Efectul pro-dus a fost de minune!... P[rintele Gherman nu mai ]ndr[zni s[ias[ ]n lume vro dou[ luni de zile pentru ca s[ scape de glumeleoamenilor, iar bietul Porojan f[cu pentru prima oar[ cuno=tin\[cu sfântul Neculai din cui.
Sunt dator ]ns[ a m[rturisi c[ amicul meu =tia s[ rabde
1 Gherman Vida, maramure=ean de origine, autorul Gramaticii prac-tice româno-fran\uze=ti, tip[rit[ la Buda ]n 1833.
2 Hronica românilor =i a mai multor neamuri..., publicat[ abia la 1853,la Ia=i, dup[ manuscrisul adus de acest Vida.
309
suferin\ele cu un stoicism antic. Nici \ipa, nici v[rsa lacrimi, darplângeam eu pentru dânsul.
}n sfâr=it sun[ ora unei desp[r\iri complete!... }n vara anului1834 d-nul Cuenim dusese elevii s[i pe malul Prutului pentrupetrecerea vacan\iilor. Eram ]n gazd[ pe la casele \[r[ne=ti dinsatul X... =i ne g[seam la largul nostru: veseli, nebuni, zburdal-nici ca rândunelele. }ntre sat =i râu se ridica un buchet de copacirari =i pleto=i, care devenise arena juc[riilor noastre. Ad[posti\ila umbra lor, priveam cazacii de pe cela mal, ]narma\i cu suli\ilungi, =i când ne sc[ldam strigam la ei: zdraste ciolovec1, ca =icând am fi salutat pe Cesar.
+edeam ]ntr-o amiazi culcat la tulpina unei r[chi\i, crezându-m[ c[-s Robinson Cruzoe =i a=teptând s[ apar[ de dup[ copaci oceat[ de s[lbatici, când z[rii deodat[ figura lui Porojan.
— Vasile!... am strigat cu bucurie... Vasile!...— Eu, cucona=ule, r[spunse Porojan. Am adus o scrisoare a
boierului lui domnul Cuénim.— +i te-a trimis pe tine?— Ba nu; dar m-am luat pe urma slujitorului de la Visterie,
care a fost ]ns[rcinat cu scrisoarea. }mi era dor s[ te mai v[d odat[, cucona=ule, p[n-a nu te duce la Paris.
— La Paris? eu?— A=a... am auzit vorbind fetele de sus, c[ boierul a hot[rât
se te trimeat[ la carte, tocmai ]n fundul lumii... =i am venit s[ terog ca s[ m[ iei cu d-ta.
— Las[ pe mine, Vasile... f[r' de tine nu m[ duc, am r[spunscu siguran\[.
}ns[ peste vro zece zile mi-am luat adio de la maica mea, careplângea, de la tatul meu, care se st[pânea ca s[ nu plâng[, de lafrate, de la sor[, de la mama Gahi\a, de la servitori =i am plecat,
1 Noroc, b[ie\i (rus.)
310
l[sând ]n urma mea pe bietul Vasile Porojan... Ochii lui se um-pluser[ de lacrimi pentru ]ntâia oar[ de când ]l cuno=team. Amplecat odat[ cu Alexandru Cuza, c[ruia norocul ]i rezerva tronulRomâniei, cu v[rul s[u, N. Docan, =i cu pictorul Negulici, care amurit la Constantinopole ]n urma evenimentelor de la 1848.Conduc[torul =i guvernatorul nostru era ]nsu=i secretarul vestitu-lui Corai1, d-nul Filip Furnasaki.
Cinci ani ]ntregi am stat ]n Paris, cercând, dup[ dorin\ap[rintelui meu, s[ m[ preg[tesc pentru studiul medicinei, apoipentu studiul dreptului... Cercare zadarnic[, fiind contrar[imagina\iei mele vagabonde =i aplec[rii mele pentru literatur[...
La ]ntoarcerea mea ]n \ar[, pe la sfâr=itul anului 1839, dup[ opl[cut[ c[l[torie prin Italia, am g[sit casa p[rinteasc[ complet[...Porojan singur lipsea, c[ci fugise a doua zi dup[ plecarea mea laParis =i nu se mai ]ntoarse la st[pâni de frica zgardei cu coarne defier =i mai cu seam[ de groaza poli\aiului Urzic[, prin mâinilec[ruia era obicei s[ treac[ to\i \iganii lene=i, talhari sau prea iubi-tori de libertate... Nu trecu ]ns[ mult timp =i el ap[ru ]n curte, c[ciauzise de ]ntoarcerea mea. Dorul de mine ]l f[cu s[ ]nfrunte as-primea pedepsei ce meritase... dar am avut nespus[ mul\umire dea-l sc[pa =i de a-l reintegra iar[=i ]n postul s[u de pitar al casei.
Dup[ moartea p[rin\ilor mei, am eliberat to\i robii no=tri, voindastfel s[ recunosc amicia lui Porojan pentru mine. Frumoas[ zi afost aceea când, din balconul casei de la Mirce=ti, am declarat\iganilor aduna\i c[ sunt liberi! C[ nu li se vor mai lua copiiipentru a fi crescu\i =i deprin=i ca servitori ]n casa boiereasc[ =i c[pot s[ mearg[ unde le place f[r[ ]mpiedecare din partea nim[rui.
Surprinderea lor s-a manifestat prin o exclamare s[lbatic[, =ibucuria lor prin o mie de s[rituri de=an\ate, ca oameni mu=ca\i detarantel[. Vro trei b[trâni ]ns[ au ]nceput a plânge =i a-mi zice:
1 Korais Adamantios (1748-1833), filolog grec.
311
— St[pâne, st[pâne, ce \i-am gre=it ca s[ ne urgise=ti astfel,p[c[to=ii de noi?!... Ne faci slobozi?... Cine o s[ ne poarte degrij[ de azi ]nainte?... Cine o s[ ne hr[neasc[, cine s[ ne ]mbrace,cine s[ ne cunune, cine s[ ne ]ngroape?... St[pâne, nu te ]ndurade noi =i nu ne dep[rta de mila m[riei tale!
Vorbe de=arte pentru mul\imea ce intrase ]n paroxismulbe\iei!... To\i, p[r[sindu-=i bordeiele, plecar[ a doua zi cu totavutul lor ca s[ mearg[... Unde?... Nu o =tiau nici ei, dar se pornir[ca s[ calce peste orizon =i s[ afirme dreptul lor de oameni liberi...Laia se opri la cea ]ntâi crâ=m[, pemtru ca s[ celebreze noua lorpozi\ie social[, apoi se opri la a doua crâ=m[, pentru ca s[ cin-steasc[ ]n s[n[tatea cucona=ului, apoi se opri la a treia, pentru cas[ boteze cu vin libertu=ca, apoi la a patra, pentru ca s[ gustedac[ rachiul liber e mai bun decât celalalt etc., etc., =i astfel audus-o ]ntruna pân[ ce, bându-=i pân[ =i c[ciulele =i apucându-sede furturi, au ajuns ]n ]nchisorile de la Roman, de la Peatra =i dela Bac[u.
Peste =ase luni, s-au ]ntors cu to\ii la Mirce=ti, goi, bolnavi,mor\i de foame, ]nghe\a\i de ger, =i au c[zut ]n genunchi curug[minte ca s[-i primesc iar robi ca ]n vremile cele bune, dup[cum spuneau ei... Aceast[ re]ntoarcere de bun[voie la sclavie m-af[cut a cugeta mult asupra modului de a libera popoarele ce suntsclave din n[scare =i m-am convins c[ pre cât e de neomenosfaptul de a lipsi pe un om de libertate, pe atât e de necump[tatfaptul de a libera deodat[ pe un sclav f[r[ a-l preg[ti la fericireace-l a=teapt[ =i a-l feri de neajunsurile unei libert[\i pripite.
Porojan ]ns[ nu ]mp[rt[=i soarta celorlal\i \igani. Devenit liber,el se duse s[ exerciteze ]n \inuturi meseria lui de pitar =i ]n sfâr=itse stabili la Peatra. Astfel ne pierdur[m din vedere ani ]ndelun-ga\i... Mi se spusese chiar c[ ar fi murit!...
}ntr-o zi, pe când =edeam la mas[ ]n umbra copacilor dingr[dina de la Mirce=ti, z[resc un str[in cu surtuc de nankin =i cu
312
picioarele goale... Figura lui nu-mi p[rea necunoscut[... o privesccu luare-aminte... Ce s[ v[d?... Porojan!... Cine poate spune bucu-ria mea?... Tovar[=ul meu de copil[rie! tr[ie=te! iat[-l!... iat[-lplângând =i s[rutându-mi mâinile!... Nu =tiam ce s[-i dau ca s[-ifac mul\umire... }mi venea s[-l poftesc la mas[; s[-i propun opartid[ de ar=ici.
Dup[ cele ]ntâi momente de uimire, el ]mi povesti odiseea lui,un lung =ir de mizerii omene=ti, apoi se rug[ s[-l primesc a fipitar la Mirce=ti, zicând c[ voie=te s[ moar[ unde s-a n[scut. Amprimit cu recuno=tin\[, l-am ]mbr[cat din cap pân[-n picioare,i-am hot[rât o leaf[ bun[ =i i-am g[tit o odaie deosebit[ ]n ograd[.El s-a instalat =i dup[ dou[ zile s-a f[cut nev[zut ]mpreun[ cu uncal a vatafului!
De-atunci l-am mai ]ntâlnit o dat[ la Peatra, sl[b[nogit, plinde reumatisme, plecat spre p[mânt de aspra mân[ a b[trâne\ei =idezgustat de lume. S[rmanul! a p[r[sit-o ]n sfâr=it, luând cu elpartea aceea din tabloul social care ne arat[ familiile boiere=ti]nconjurate de servitori \igani, precum erau casele patricianilorromani pline de sclavi adu=i din lumea ]ntreag[.
313
REFERIN|E CRITICE
“Ultimele lucr[ri dramatice ale poetului aduc un progres de adâncimenea=teptat. Pe lâng[ maturitatea tehnic[, apare facultatea crea\iei de oameni.Desigur c[ Despot-Vod[ se nutre=te din teatrul lui Victor Hugo, cu toateacestea drama lui Alecsandri e original[ =i, dac[ e vorba de vreo ]nrâurire,ea e din parte, mai degrab[, a piesei lui Hasdeu R[zvan =i Vidra, pe careAlecsandri o numea, ]n deriziune, “dramul”, de=i aceea deschidea seriadramelor istorice române. Marele patos, be\ia liric[ =i retoric[ din teatrullui Hugo n-au trecut la Alecsandri, ]nlocuite prin dizerta\ii poetice de tonminor, cu prea mult[ frunz[ de cuvinte =i prea pu\ine mari imagini. }nschimb viziunea lumii e mai pozitiv[. Se contureaz[ de la ]nceput con-flictul fundamental =i tradi\ional din teatrul istoric românesc, care este nu]ntre indivizi, ci ]ntre ambi\ia voievodului, pe de o parte, =i rezisten\a obi-ceiurilor =i a corpurilor constituite, pe de alta...”
G. C{LINESCU, Istoria literaturii române de la origini pân[ ]nprezent. Edi\ia a II-a, rev[zut[ =i ad[ugit[. Editura “Minerva”, Bucu-re=ti, 1986, p. 315.
“Ceea ce dore=te foarte deseori s[ pun[ ]n lumin[ V. Alecsandri estefelul fantastic ]n care ]i apar peisagiile =i aspectele generale ale naturii.Cuvintele “fantastic”, “fantasm[” etc. revin necontenit ]n scrisul s[u. Um-brele nop\ii se z[resc ca “fantasme de alt[ lume”. }n timpul c[l[toriei cudiligen\a “tropotul cailor =i sunetul zurg[l[ilor aveau ceva fantastic”. Autorulare impresia c[ se g[se=te ]n “]mp[r[\ia fantasmelor”. }n timpul apusului“natura-ntreag[ se acopere cu o hain[ fantastic[”. Ziua r[spânde=te asupra
314
peisagiului “un v[l luminos =i fantastic”. Atrase de sunetul cornului, dincare cânt[ tovar[=ul de c[l[torie Angel, fetele doamnei Ashton apar “]ntoc-mai ca fantasmele care ies din morminte ]n scena mon[stirii din opera luiMeyerbeer, Robert Diavolul”. Pe=tera Borsecului, cu “s[lbatica ei fru-muse\e”, ]ntruchipeaz[ “un tablou fantastic ce te face s[ te vezi ]ntr-o alt[lume”etc. Aceast[ stilizare ]n fantastic a atâtora din ]nf[\i=[rile pe care leobserv[ dovede=te ]n ce m[sur[ sim\ul de observa\ie colaboreaz[ cu fanta-zia ]n descrierile lui Alecsandri.
TUDOR VIANU, Arta prozatorilor români, Chi=in[u, Editura Hipe-rion, 1991, p. 73.
“Nu se poate t[g[dui p[rintelui lui Iorgu de la Sadagura =i al CoaneiChiri\a, ]n succesivele ei ipostaze, talentul creion[rii bufe, verva =i comi-cul. Ce au putut fi pentru românii de pe ambele maluri ale Milcovuluicomediile =i monologurile lui Alecsandri, jucate de Matei Millo, care le-adat via\[ =i demonie, iar apoi imnurile =i horele lui din martie “48 =i dinpreajma Unirii, numai o imagina\ie nutrit[ cu oarecare cuno=tin\e istorice=i sociale =i-o poate ]nchipui. Scenele Teatrului Na\ional din Ia=i =i dinBucure=ti au comunicat spectatorilor nu o dat[ un fior prerevolu\ionar, iar]n hohotele de râs ale lor se n[ruia anticipativ o sistem[ politic[ perimat[,care se credea sempitern[. }nc[ din momentul primelor lui ]njgheb[ridramatice, unele originale, altele adapt[ri, teatrul a corespuns la noi, maiales datorit[ lui Alecsandri, func\iei lui sociale. Prev[zut cu o putere delucru =i de improviza\ie neobi=nuit[, tân[rul poet a lucrat ]n teatru cât o]ntreag[ echip[ de autori dramatici la un loc.”
+ERBAN CIOCULESCU, Variet[\i critice, Editura pentru Literatur[,Bucure=ti, 1966, p. 191.
“A=a cum ]n poezia liric[ apari\ia lui Eminescu a trecut ]n planul aldoilea poezia de iubire a lui Alecsandri, comediile de satir[ politic[ ale luiCaragiale au umbrit, cum era =i firesc, teatrul comic al lui Alecsandri. Nu]ns[ atât de mult ]ncât s[-l anuleze, cum au socotit, ]ntr-o vreme, unii isto-
315
riografi. C[ci ]ncepând cu Iorgu de la Sadagura, amuzanta satir[ la adresaintelectualilor dezr[d[cina\i, =i cu cântecélele comice, ]n care, al[turi defiguri pitore=ti ale trecutului, precum un l[utar ca Barbu L[utarul sau unsurugiu tonitruant al vechii po=te, ]=i iau loc =i tipuri politice, retrograde,ca Sandu Napoil[, un fanfarone, ca Clevetici, ultrademagogul, =i pân[ la ocomedie ca Boieri =i ciocoi sau Sânziana =i Pepelea, ]n care satira social[alterneaz[ cu furia folcloric[, — teatrul lui Alecsandri ]=i p[streaz[ intactenu numai virtu\ile documentare, dar =i pe cele de art[.”
PERPESSICIUS, Alte men\iuni de istoriografie literar[ =i folclor(III), 1963-1967, Editura pentru Literatur[, Bucure=ti, 1967, p. 222.
“O institu\ie cultural[ atât de mare ca teatrul, natural, nu poate fi operaunui singur scriitor; aici societatea, statul, autorii =i for\ele artistice ]=i daumâna =i to\i ]mpreun[ produc rezultatele. Nu mai pu\in adev[rat ]ns[ estec[ o jum[tate ]ntreag[ de veac Alecsandri cu operele sale, mai presus deto\i, a stat ]n mijlocul vie\ii teatrale =i c[ m[rturisirile contemporanilor,critici =i scriitori, vorbesc de el ca de un st[pânitor absolut al spiritelor. }nsemiorientala capital[ a Moldovei el a deschis drumul prin marele s[u amicMillo. }n Cern[u\i a ]nsufle\it, prin Vl[dicescu =i Fani Tardini, societatea]n a=a fel, ]ncât la venirea lui pe acolo a fost ]ncoronat ca un Mesia. PrinArdeal =i Banat alte trupe duceau pe Mama Anghelu=a =i pe Coana Chi-ri\[ din ora=... la Bucure=ti, ]n fine, Fântâna Blanduziei, opera lui deb[trâne\e, scris[ cu aceea=i fr[gezime spiritual[ ca =i micile farse de la1840, a provocat 16 reprezenta\iuni consecutive. Iat[ deci, schi\at ]n câte-va pilde, concursul puternic ce l-a dat scenei române de pretutindeni”
ILARIE CHENDI, Pagini de critic[, Editura pentru Literatur[,Bucure=ti, 1969, p. 197.
“Alecsandri a fost un clasic, o natur[ reflexiv[, observatoare =i echi-librat[. Epoca sa ]ns[ a fost romantismul. }n poezia ]ntregului continent sesim\eau rezonan\e ale marilor romantici francezi. Se v[de=te suflarea epo-cii =i ]n poezia lui, dar combina\ia aceasta n-a fost menit[ s[-i elibereze
316
deplin puterile. Avem ]ns[ ]n opera a=a de divers[ =i de mare a lui Alecsan-dri p[r\i care au rezistat =i vor rezista timpului, =i ele sunt menite s[ \ietotdeauna ]n admira\ia noastr[ pe acest mare ]nainta=.
Din acest punct de vedere nu se poate vorbi despre Alecsandri ca de-spre acei scriitori pe care toat[ lumea-i pream[re=te =i nimeni nu-i cite=te.Alecsandri poate rezista victorios lecturii atunci când =tim s[ alegem dinopera lui ceea ce a dat mai spontan, mai puternic =i mai complet, ]n armo-nie cu versurile-i clasice. }n primul rând trebuie s[ punem comediile lui.+i, mai presus de ele, minunata lui proz[, a=a de luminoas[ =i de fin[.Impresiile lui de c[l[torie a= putea zice c[ sunt pagini necunoscute, pentruc[ moda vrea s[ asocieze numai versuri la numele lui Alecsandri, ]ns[ cinele descoper[ intr[ ]n ele cu surprindere =i cu uimire, ca ]ntr-un vechi palat]ncânt[tor.”
MIHAIL SADOVEANU, M[rturisiri, Editura de stat pentru Litera-tur[ =i Art[, Bucure=ti, 1960, p. 158.
“Proza lui Alecsandri trece drept partea cea mai viabil[ a literaturiisale, ]n sensul c[ se deschide cititorilor de ast[zi chiar peste considerenteleistorice care pot conferi anumitor texte un interes ce amestec[ preocup[rilede =tiin\[ cu bun[voin\a estetic[ specioas[. +i cumva este drept s[ fie a=adac[ ne gândim c[ proza aceasta suport[ atât lecturile par\iale, ca poezia“bardului de la Mirce=ti”, cât =i una global[, ca dramele =i comediile. Seascunde ceva ]n ]mprejurarea c[ nuvelele hiperromantice sunt incon=tiente=i lipsite de seriozitate epic[, precum Buchetiera de la Floren\a (1840).Deoarece Alecsandri este un povestitor ce-=i câ=tig[ lectorii prin degajareaaristocratic[, picant superficial[, l[sând pe cititorul de profesie discret as-cuns ]n frazele corect elegante, integrate unui discurs de o acurate\e dile-tantic[, ]n=el[toare cu folos. Lui ]i place s[ fie ascultat, f[r[ s[ abuzeze deartificii preten\ioase ale oralit[\ii: pitorescul material, tematic se acoper[de o fin[ pânz[ transparent[ de ironie care nu e decât humor blând, ]ncân-tare la aspectele lumii =i ale vie\ii. El petrece cuviincios, ca un patriotepicureu, la vederea naturii umane =i fizice (Istoria unui galbân, Ia=ii la1844, Un salon din Ia=i, O primblare la mun\i, Borsec, Blta-Alb[, Po-
317
rojan), mizeriile =i frumuse\ile, regretul =i ]nduio=area desfoliindu-se de laconturul minu\ios f[r[ pedanterie la grotesc. Bun[tatea =i dragostea curat[de via\[ ]i ]nnobileaz[ stilul, dându-i acea eleva\ie senioral[ de ins cult,foarte deprins cu ]n\elepciunile ]nlesnitei existen\e de mo=ier f[r[ voca\ieacaparatoare. Iubitor de priveli=ti str[mo=e=ti, curios fa\[ de suflete=tilereverbera\ii ale firii, dar =i pasionat c[l[tor, amator de exotisme policromene]mpov[r[toare, cump[nind descrierea Spaniei =i a Africii arabe ]n balan\aanecdoticii sub\iri, cosmopolit sedus de aventuri suportabile, cu “dulci”primejdii, doritor de tov[r[=ii rememorante, chiar excentrice ]n limiteleagreabilului, ]ns[ mai cu seam[ civilizat convenabile, dac[ se poate ]nconcordan\[ spiritual[ (englezii Angel =i Pampbel, francezul Prosper Mér-imée, introdu=i recent ]n literatura noastr[), — Alecsandri se preumbl[parc[ uneori ]ntr-o patrie =i alteori ]ntr-o str[in[tate cu fa\[ de Halima laic[,domestic[: miracolul s-a ]nlocuit cu neprev[zutul, cu pl[cerea itinerariilorfortuite.”
I. NEGOI|ESCU, Istoria literaturii române, Editura Minerva,Bucure=ti, 1991, p. 89-90.
“Solid[ e drama istoric[ Despot-Vod[ (1879), reprezentat[ dup[ dou[]ncerc[ri anterioare cu acela=i erou ale lui Bolintineanu =i Scurtescu =i cudoisprezece ani dup[ R[zvan =i Vidra a lui Hasdeu. Inten\ia lui Alecsandria fost de a crea un erou romantic din stirpea lui Ruy Blas, dotat cu reale]nsu=iri =i ]nsufle\it de ]nalte idealuri, incapabil totu=i de a se realiza, fiedin cauza lipsei de pondere, fie din cauza opozi\iei din jurul s[u. Conflictul]i era sugerat de cronicile na\ionale. Prin Tom=a (care dup[ Ureche a ucispe Despot) =i Ciub[r, Alecsandri a vrut s[ figureze rezisten\a tradi\iei lo-cale ortodoxe, fa\[ de Reform[. Orientarea legitimist[ a piesei, ]ndreptat[]mpotriva domnitorului str[in, n-a sc[pat contemporanilor, cu toate acesteaeroul tr[ie=te =i sunt memorabile cuvintele adresate de el lui Tom=a =i boieri-lor, când se d[ prins: “Mi-arunc din cap coroana!... din mân[ sceptru-miscot... / Nu mai sunt domn!... acuma ucide\i pe Despot!”
AL. PIRU, Istoria literaturii române, Editura “Grai =i suflet — Cul-tura Na\ional[, Bucure=ti, 1994, pp. 62-63.
318
“Odat[ cu Alecsandri dramaturgia româneasc[ a c[p[tat con=tiin\aexisten\ei sale ca gen cu tr[s[turi specifice =i autonome. Odat[ cu Alecsan-dri teatrul românesc =i-a definit ]ns[=i ra\iunea existen\ei sale: repertoriulna\ional. Odat[ cu Alecsandri dramaturgia =i teatrul nostru =i-au statorni-cit menirea, =i-au jalonat c[ile ce aveau s[ le urmeze. Odat[ cu Alecsandri,deci, dramaturgia =i teatrul românesc au câ=tigat, ]n ansamblul culturiiromâne=ti moderne, pe atunci ]n epoca forma\iei =i constituirii ei, un rolproeminent. La izvoarele teatrului românesc ]l afl[m deci pe Alecsandri =i,oricare ar fi domeniul nostru de cercetare pe acest t[râm, numele lui ]lcit[m ca pe acela al marilor ctitori.”
VALERIU RÂPEANU, Noi =i cei dinaintea noastr[, Editura pentruLiteratur[, Bucure=ti, 1966, p. 137.
319
CUPRINS
Not[ asupra edi\iei ...................................................................................... 3
Tabel cronologic .......................................................................................... 4
DESPOT-VOD{ ....................................................................................... 10
ISTORIA UNUI GALBÂN .................................................................... 193
O PRIMBLARE LA MUN|I .................................................................. 241
BALTA ALB{ ......................................................................................... 272
C{L{TORIE }N AFRICA... MUNTELE DE FOC ............................... 290
VASILE POROJAN ................................................................................ 302
Referin\e critice ...................................................................................... 313
