Viaţa şi opera lui Alexandru Vlahuţă

I. Copilăria şi studiile Scriitorul Alexandru Vlahuţă s-a născut în anul 1858 , în satul Pleşeşti , din

regiunea Tutova . Părinţii scriitorului erau ţărani de pe valea Similii şi cu multă greutate

îşi puteau întreţine cei opt copii .

După o copilărie bolnăvicioasă , despre care scriitorul va vorbi în amintirile sale

(Note din volumul File rupte ) , Alexandru Vlahuţă este dat la şcoală la vârsta de nouă

ani. Face cursul primar şi liceul la Bârlad .

Copil sărac , venit de la ţară la oraş să înveţe carte , îndură ca şi Creangă ,Slavici

sau Coşbuc , suferinţe şi umilinţe din partea învăţătorilor slugarnici şi a fiilor de boieri şi

negustori , care se uitau cu dispreţ la puii de ţărani .

Învăţătorul , domnul Udrea , îl bate,îl toarnă la bancă şi nu îl învaţă mare lucru .

La gazdă nu o duce mai bine . Neavând cu ce plăti întreţinerea , slugăreşte . aduce

gazetele dimineaţa , coşniţa cu târguieli din piaţă , sparge lemne , cară apă iarna pe frig .

Copilul înfruntă cu dârzenie toate greutăţile şi are o mare încredere în viitor . Notează ,

amintindu-şi de aceşti ani < umblu eu desculţ acum , rabd de foame şi tot felul de

umilinţe , dar are să vie vremea pentru mine să se vadă ce pot >.

La liceu se distinge ca un elev bun . Din clasa a Va începe să scrie versuri sub

influenţa lecturilor lui Alecsandri şi Eminescu . Profesorul său de limba română îi

îndrumă paşii în literatură şi ziaristică .

Aspecte din viaţa pe care a dus-o la Bârlad le găsim amintite în nuvela Din

durerile lumii şi în romanul Dan .

După terminarea liceului , îşi dă bacalaureatul la Bucureşti în anul 1879 .

Se înscrie la Facultatea de Drept , însă din cauza sărăciei nu poate rămâne în

capitală , pentru a-şi continua studiile .

II . Activitatea de profesor şi ziarist Vlahuţă intră în învăţământ , întâi ca învăţător , apoi ca profesor la gimnaziul din

Târgovişte . Ca profesor , el introduce metode de predare înaintate : înlătură memorizarea

mecanică a gramaticii , se împotriveşte încercării de latinizare a limbii , foloseşte ca

model pentru învăţarea limbii române , literatura populară .

<<Acolo şi numai acolo puteam lega prieteşug cu acea limbă frumoasă , fără de

care poezia în veci nu va trăi>>… scria Vlahuţă referitor la literatura populară într-un

articol intitulat , Limba română în şcoala noastră , articol publicat în ziarul Armonia în

anul 1883 , din Târgovişte .

Nu rămâne foarte mult timp în învăţământ , fiind destituit , fără nici o anchetă , pe

motivul , că în articolele sale dovedise un spirit critic prea dezvoltat la adresa societăţii

burghrezo-moşiereşti şi îndrăznise să atace protipentada din Târgovişte .

După puţin timp pleacă la Galaţi , unde se stabileşte , câştigându-şi existenţa ca

avocat . Pledează în procesele unor deţinuţi , victime ale nedreptăţilor sociale , cunoscând

în acest timp viaţa mizerabilă a ocnaşilor , pe care o va descrie în nuvelele Vişan şi

Cassian , publicate în anul 1886 .

Neâmpăcându-se cu viaşa d avocat , părăseşte Galaţiul şi se stbileşte la Bucureşti,

unde ocupă diferite slujbe cum sunt : corector , şef de birou , profesor la un pension

particular . Duce o viaţă grea , nesigură , hărţuit mereu de grija zilei de mâine . Toate

visele pe care şi le făcuse sunt spulberate de asprele realităţi ale existenţei . În poezia

Melancolie îşi arată dezamăgirea şi amărăciunea ,

Bunele visuri s-au dus ş-atâta e tot ce-mi rămâne :

Silă de ziua de azi şi teamă de ziua de mâine .

III . Începuturile literare

În primele poezii scrise de Vlahuţă se resimte influienţa lui Eminescu , pe care

scriitorul îl cunoscuse la Bucureşti şi cu care se împrietenise . Mâncam - notează

Vlahuţă – la acelaşi birt şi multe seri ni le petreceam vorbind rău de lume şi fumându-

ne dejunul şi prânzul de a doua zi .

Dragostea şi admiraţia nemărginită pentru marele poet şi-o mărturiseşte în poezia

intitulată Lui Eminescu , care începe prin cunoscutele versuri :

Tot mai citesc măiastra-ţi carte , Deşi ţi-o ştiu pe dinafară .

Vlahuţă vede în Eminescu poetul suferinţelor poporului , pe cel care a dat glas

celor mulţi :

Să plângi tu plânsul tuturora , Din zbuciumul eternei lupte ,

Să smulgi fulgerătoare versuri Bucăţi din inima ta rupte .

Influenţa marelui poet asupra creaţiei lui Vlahuţă se vădeşte în multe din poeziile

pe care le publică în acestă vreme şi le strânge într-un volum în anul 1887 . Astfel în

poezia În amurg , Vlahuţă descrie soarta tristă a omului , pe care îl vede asemenea unui

vâslaş , încercând zadarnic să ajungă la liman . Lupta pentru fericire îi apare deci poetului

amăgitoare . La capătul vieţii , omul îşi dă seama că s-a trudit fără rost .

Notele de amărăciune şi de durere nu sunt determinate numai de influenţa lui

Eminescu . Ele se datoresc nedreptei orânduiri capitaliste , care sapă o prăpastie între

idealurile de viaţă ale scriitorului şi realitatea în care trăieşte artistul .

În această perioadă începe să se contureze personalitatea artistică a lui Vlahuţă ,

cu trăsăturile ei caracteristice . Chiar în primul său volum poetul încearcă să explice

cauzele sociale ale suferinţelor poporului , prezintă critic societatea timpului şi situaţia

umilitoare a artistului în regimul burghezo – moşieresc .

Ca răspuns la articolele publicate de către artist , societatea în care trăieşte

reprezentată de Academia Română îi respinge scrierile pe motiv de calomnie cu toate ca

avea un raport favorabil semnat de Haşdeu .

IV. Apropierea lui Alexandru Vlahuţă de mişcarea muncitorească

Anul 1887 , este an de cotitură în viaţa lui Vlahuţă care se apropie de mişcarea

muncitorească din ţara noastră , el considerându-i pe socialişti drept visători generoşi .

Este perioada în care se leagă o strânsă prietenie cu marele C. Dobrogenu – Gherea , a

cărui critică o admiră şi o recomandă tineretului .

Apropierea de mişcarea socialistă constituie un moment însemnat în dezvoltarea

creaţiei scriitorului . În conferinţa ,Curentul Eminescu în anul 1892 el condamnă

literatura epocii sale şi îşi exprimă încrederea în poeţii tineri care însufleţiţi de avântul

marilor prefaceri sociale , vor fi în stare să schimbe viitorul .

Aceeaşi viziune optimistă se oglindeşte şi în poezia Unde ni sunt visătorii ? în

anul 1893 , în care Vlahuţă se adresează tinerilor artişti , chemându-i să lupte pentru o

viaţă nouă .

Opera sa începe să reflecte exploatarea ţărănimii şi să îndemne la revoltă

împotriva acestei expoatări .În poezia Ananghie poetul scrie :

Nu mai are cum ţăranul Din pământ să scoată banul ,

Vouă să vi-l dea . Foametea de pe la sate Va să vie să mai stea

Şi-n cele palate !

Sub influenţa răscoalelor ţărăneşti şi a luptelor clasei muncitoare , viziunea critică

asupra societăţii se lărgeşte în opera lui Vlahuţă , optimismul şi încrederea lui în viaţă

cresc . Critica regimului crunt de exploatare formează conţinutul volumelor Din goana

vieţii în anul 1892 , romanul Dan în anul 1894 şi File rupte în anul 1909 .

În volumul Din goana vieţii , realizează o serie de portrete satirice în versuri ,

intitulate Profiluri unde descrie tipul directorului de pension , necinstit şi arivist , tipul

ofiţerului de carieră din armata burghezo-moşierească , beţiv şi arţăgos . Săgeţile critice

ale scriitorului sunt îndreptate împotriva avocatului escroc , a ziaristului fanfaron şi

ignorant , critică aspru şcoala burgheză cu conţinutul său antiştiinţific şi metodele ei

pedagogice .

Este perioada în care el atacă armata regimului burghezo – moşieresc care

distruge şi degradează ostaşii . Atacă încă de pe acum monarhia în Auri sacra fames

(nepotolita sete de aur) biciuind lăcomia şi zgârcenia lui Carol I , cel mai crunt

exploatator al poporului . ..

A fost odată , a fost un împărat cumplit de lacom care s-a lăsat, ca o foame

straşnică , asupra unui popor nenorocit , blajin , darnic şi îndurător din cale afară .

În anul 1894 Vlahuţă publică romanul Dan , care porneşte de la ideea conflictului

de neâmpăcat dintre artist şi societatea burgheză . Este un roman de tip autobiografic ,

sursa de inspiraţie fiind viaţa artistului . Moravurile societăţii burgheze sunt prinse cu

multă ascuţime . De asemenea romanul Dan este o galerie de portrete tipice epocii dintre

care amintim : politicianul fără scrupule Veronescu – Prisăcani , cinicul Peruianu ,

savantul , care si-a cucerit reputaţia printr-un volum de versuri dedicat regelui . Romanul

Dan rămâne interesant şi prin cele două figuri a ziaristului Priboianu şi a medicului de

plasă Plavăţ , personaje care încearcă să lupte împotriva corupţiei societăţii , înfruntând

viaţa şi căutând a înlătura josniciile lumii burgheze .

Având aceste calităţi , romanul este o extensie a profilurilor lui Vlahuţă , nefiind

un roman propriu zis deoarece scriitorul nu a reuşit să închege acţiunea sa în jurul unui

conflict puternic , iar personajele sunt schiţate sumar , fiind adeseori lipsite de relief .

V. Activitatea publicistică Activitatea publicistică a lui Vlahuţă este strâns legată de cea a marilor scriitori

din acestă epocă realişti din acestă epocă . El este bun prieten cu Delavrancea şi

Caragiale. Multe din lucrările lui Vlahuţă apar în revista lui Delavrancea , Lupta

literară, iar împreună cu acesta lucrează ca radactor la Revista nouă scoasă de B. P.

Haşdeu . Despre Delavrancea , Vlahuţă scrie admirativ : Ce flacără zbuciumată e

sufletul acestui puternic artist ! A rămas un pictor în vorbe . Un mare pictor .

De asemenea îl preţuia mult pe Caragiale , punându-l alături de Eminescu : Ceea

ce se va citi mai cu drag şi cu interes în limba noastră va fi , alături de versurile sfinte

ale lui Eminescu , proza lapidară a lui Caragiale .

Prietenia sa cu Delavrancea şi Caragiale se baza pe ideile lor comune în

problemele artei şi ale vieţii sociale .

De asemenea Vlahuţă a fost bun prieten şi cu Coşbuc , conducând împreună cu

acesta , timp de un an , revista Semănătorul .

O etapă importantă în viaţa artistului o constituie revista Vieaţa apărută între anii

1893-1896 , în care publică cele mai importante schiţe ale sale cum sunt : Socoteala ,

Câţiva paraziţi şi altele .

În acestă revistă a lui Vlahuţă publică lucrările lor o serie de scriitori tineri ,

printre care amintim pe Şt. O Iosif. El a făcut din călăuzirea tinerilor scriitori un crez . În

multe din articolele sale , cum ar fi : În căutarea originalităţii . Cum se face o nuvelă ,

Mahalagismul în literatură , el dă îndrumări preţioase , sfătuind pe scriitori să se inspire

din realitate , să nu alerge după o falsă originalitate , să aleagă din viaţă situaţiile cele mai

caracteristice .

Realismul operei lui Vlahuţă se menţine prin trăsăturile sale fundamentale :

atitudine ostilă faţă de societatea burghezo-moşierească şi dragostea sa faţă de popor ,

chiar după ce scriitorul are ciocnirea sa de idei cu mişcarea muncitorească . Semnificativă

în acest sens este atitudinea lui Vlahuţă faţă de Academia Română . După repetatele

respingeri ale scrierilor sale de la premiile Academiei , în şedinţa din 9 martie 1893 este

totuşi propus şi ales membru corespondent în unanimitate de voturi . Scriitorul publică ,

după acestă numire , în ziarul Constituţionalul , o scrisoare deschisă prin care refuză

titlul acordat de Academie spunând : O fi această o mare onoare , dar eu n-o înţeleg , n-

am cerut-o , nu ştiu pentru ce mi se dă şi nu pot s-o primesc . Nu , nu pot să primesc

gloria pe care mi-o daţi , nu voi să înfrunt privirea protectoare a atâtor celebrităţi .

Lăsaţi-mă obscur şi muritor cum sunt . Voi munci înainte cât voi pute şi cum voi pute.

Ce să caut eu acolo ?

De-afară se vede mai bine şi mai departe .

Prieteni , cei care v-aţi grăbit să mă felicitaţi pentru onoarea academică ce mi s-

a făcut , retrageţi-vă mâna ; nu sunt şi nu voi fi niciodată academician .

Ca şi în opera altor scriitori sângerosul an 1907 , are un răsunet deosebit .

Inspirându-se din realitatea cruntă a acelui an el scrie şi publică poezia 1907 , îndreptată

împotriva celui mai ticălos expoatator , regele . Publicarea poeziei 1907 , ilustrează

poziţia patriotică pe care se situează opera sa .

Preţuirea sa pentru pentru marile valori artistice ridicate din mijlocul maselor

populare apare în lucrarea Pictorul Grigorescu , scrisă în anul 1910 . În acest studiu

Vlahuţă arată viaţa grea dusă de marele artist , lupta dusă de pictor împotriva

oficialităţilor ostile talentului său . Vlahuţă subliniază patriotismul pictorului care refuză

să rămână în Franţa , unde i se oferise o situaţie materială dintre cele mai bune .

Trecând la studiul picturii lui Grigorescu , Vlahuţă , urmăreşte în primul rând

elementele realiste ale creaţiei sale , insistând asupra faptului că Grigorescu pune la baza

operei sale realitatea , viaţa poporului .

VI. Ultimi ani de viaţă a lui Alexandru Vlahuţă Izbucnind primul război mondial , Vlahuţă se refugiază la Bârlad , locul copilăriei

sale . Fără să priceapă limpede cauzele războiului şi drumul pe care trebuia să meargă

omenirea , îşi păstrează totuşi atitudinea critică împotriva claselor exploatatoare . Într-o

scrisoare adresată prietenului său , scriitorul Paul Bujor , Vlahuţă spune : De la vechii

conducători – nici o nădejde . E atâta jaf în averea publică şi atâta destrăbălare , de

parcă ar fi sfârşitul lumii şi e de fapt un sfârşit . Sfârşitul lumilor . Aceste cuvinte sunt

atât de actuale şi astăzi …

Moare la 19 noiembrie 1919 .

Scriitorul Gala Galaction în amintirile sale caracterizează astfel opera şi

activitatea lui Vlahuţă : El ne-a predicat munca , seriozitatea , stăruinţa în onestitate ,

ura de flecăreală , de uşurătate , de viaţă dezmăţată şi de laşitate .

A voit să ne vază : laborioşi , tăcuţi , cinstiţi cu noi înşine şi cu toată obştea

noastră . A voit să ne scoată din minciună , din fanfaronadă şi din putreziciunile

diverse…Ne-a învăţat să privim şi să iubim peisagiul nostru ronânesc , s-a făcut

dascălul multora dintre noi – scriitori , pictori , arhitecţi …- cu stăruinţa lui caldă , cu

lecţiile lui scrise şi nescrise asupra pământului , asupra poporului şi asupra dragostei

de tradiţia românească .

VII. Opera lui Alexandru Vlahuţă

Opera lui Vlahuţă este deosebit de complexă . Atingând genuri epice diferite , el

nu poate fi încadrat într-un anume tipar el nefiind nici poet , nici prozator , nici publicist

el fiind pur şi simplu artist . Într-o viaţă relativ scurtă el străbate toate genurile epice ale literaturii mergând de

la traduceri la studii , de la note de călătorie la romanul autobiografic , de la nuvelă la

schiţă , de la poezie la poeme . Nu îi sunt străine nici articolele cu diferite teme , el având

şi o bogată activitate publicistică în presa vremii .

Toate aceste scrieri au fost grupate în diferite teme şi ele ne dau adevăratele laturi

ale artistului Alexandru Vlahuţă .

Epigon , Vlahuţă a fost veriga de legătură între cei doi piloni de valoare inegală ,

Eminescu şi Coşbuc , care au orientat poezia română în direcţii deosebite şi ne-au turnat

limba în tipare noi .

Din ciclul primelor versuri ale lui Vlahuţă publicate în anul 1897 amintim poezia

Linişte , publicată în volum , în revista Revista nouă condusă de B.P. Haşdeu .

Participă la diferite conferinţe , cea mai reprezentativă fiind Curentul Eminescu

la sfârşitul căreia citeşte poezia Unde ni sunt visătorii ? , poezie în care preia şi dezvoltă

ideile lui Eminescu din poemul Epigonii , exprimându-şi ca şi marele poet admiraţia

pentru tradiţiile patriotice şi democratice ale poeziei noastre , dispreţul faţă de literatura

înstrăinată de aceste tradiţii , pornită pe panta decadentismului .

Poezia patriotică este foarte bine reprezentată de poezia 1907 , scrisă şi publicată

imediat după marile răscoale ţărăneşti de la 1907 , care reprzintă o culme a creaţiei lui

Vlahuţă , care a înţeles că este de datoria sa să lovească în asupritorii poporului care – şi

mânjiseră mâinile cu una ditre cele mai mari crime din istoria noastră . De aceea versurile

lui Vlahuţă au fost întâmpinate cu acelaşi val de ură ,din partea asupritorilor poporului ,

de care s-au lovit poezia lui Coşbuc Noi vrem pământ , sau lucrarea lui Caragiale 1907,

din primăvară până-n toamnă .

Poporul a primit faorte bine , cu dragoste aceste versuri în care vedeau un îndemn

la luptă .

Alte volume publicate de Vlahuţă sunt : volumul de proză Din goana vieţii ,

romanul Dan , Poezii vechi şi nouă , Un an de luptă , volumul de nuvele şi amintiri

Icoane şterse , volumul de poezii Iubire-, volumul de proză În vâltoare , romanul de

călătorie România pitorească , Din durerile lumii , Din trecutul nostru , File rupte ,

volumul Pictorul N.I. Grigorescu , Poezii 1880-1915 şi multe altele .

Participă activ la activitatea publicistică a vremii colaborând cu multe reviste şi

ziare la care lucrează ca redactor sau pe care le conduce nemijlocit . Astfel colaborează

sau scrie la diferite ziare şi reviste cum sunt : Convorbiri literare , Armonia , Galaţi ,

Epoca , Lupta , Revista nouă unde este redactor , Literatură şi ştiinţă , Vieaţa unde este

şi director , Gazeta săteanului , Semănătorul unde este director alături de Coşbuc , Viaţa

românască , Flacăra , Scriitorii români , Lamura unde este director .

Are aplecări şi către teatru scriind piesa Ţepeş Vodă .

O altă latură a operei lui Vlahuţă o constituie întocmirea unor Cărţi de citire

pentru şcolile primare la care colaborează cu Coşbuc , cărţi care sunt publicate în

octombrie 1902 .

Nu putem omite seriile de conferinţe pe diferite teme susţinute în diferite ziare şi

reviste, sau pe scena Ateneului Român care au dezbătut teme diferite în pas cu vremurile

trăite de către artist .

Fără să reprezinte o culme a literaturii române , opera lui Alexandru Vlahuţă

rămâne un moment important al culturii şi literaturii noastre , indispensabilă pentru

definirea peisajului social şi artistic a celei de a două jumătăţi a secolului al XIX-lea şi

începutul celui de al XX-lea .

VIII. Aprecieri critice asupra operei lui Alexandru Vlahuţă

Ca toţi marii scriitori români Alexandru Vlahuţă a avut prieteni şi duşmani . Nu

toţi au înţeles sau nu au vrut să înţeleagă mesajul operei lui Vlahuţă .

Faptul că a intrat în contradicţie cu potentaţii vremii iau adus multe referinţe

critice asupra operei sale .

Se cuvine să amintim câteva din aceste referinţe .

Cu toate că C. Dobrogeanu Gherea a voit să facă din Vlahuţă în mod

excepţional un decepţionist , în realitate , optimismul constituie nota lui esenţială .

De natură intelectuală , optimismul lui Vlahuţă are paloarea lucrurilor trecure

prin raţionament , obiect de argumentaţie şi dialectică .

Lucid , Vlahuţă , ne-a dat o poezie de analiză psihologică sau de efecte

dramatice…

Eugen Lovinescu

Tablouri trase cu reală cunoaştere a meşteşugului teatral , cu efecte şi

suspensiuni căutate de cugetare , cu locuri comune filozofante şi cu intenţii

moralizatoare , dar mai ales cu pătrundere psihologică – iată adevăratul aspect al

poeziei lui Vlahuţă , căreia îi lipseşte doar lirismul …

Eugen Lovinescu

Epigon , Vlahuţă a fost un profitor , venit pe drumul bătut de altul , cu sforţări

bărbăteşti şi printr-o intuiţie genială a formei , el a beneficiat , netezind doar

conştiincios drumul deschis prin pădurea virgină a limbii noastre poetice şi

nemaiprezentând asperităţile lui Eminescu . În lipsa intuiţiei verbale şi a spiritului

creator , Vlahuţă a avut instinctul cuvântului just al proprietăţii terminului …

Eugen Lovinescu

Ca poet , Vlahuţă copiază servil arhitectonica liricii lui Eminescu , însă cu totul

superficial. Nu faptul de a fi retoric constituie o vină . Vlahuţă e de fapt prozaic ,

jurnalistic . Poemul se preface într-o discuţie de idei . Ce e mai interesant este de a

constata că eminescianul Vlahuţă nu-I decât un detractor deghizat al operei lui

Eminescu .

George Călinescu

Excelent versificator ,Vlahuţă formulează memorabil adevăruri incotestabile ,

tălmăceşte magistral sentimente clare, masive, însă nuanţele mişcărilor sufleteşti le

ocoleşte , nu se apleacă niciodată asupra zonelor mai adânci , delicate , ale psihicului .

Lira sa interpretează o gamă restrânsă de stări interioare , necunoscând altă

alternativă decât bucurie – tristeţe , dragoste de viaţă – pesimism …

Dumitru Micu

În o seamă de poezii , personalitatea proprie este aprope strivită de modelul

creaţiei eminesciene , pe care încearcă să-l urmeze . Viabile s-au dovedit acele versuri

în care sunt exprimate simţămite alese sau sunt fixate scene vii…

Dumitru Micu

De aceeaşi generaţie cu Delavrancea şi Duiliu Zamfirescu şi abia cu vreo zece

ani mai bătrân decât Brătescu – Voineşti , Vlahuţă este şi el unul dintre reprezentanţii

noului realism liric şi artistic …

Tudor Vianu

Vlahuţă a dăruit prozei noastre tonul etic . Multe din paginile sale plutesc într-o

atmosferă de sinceritate cordială , care angajează pe cititor şi-l fac să participe la

zbuciumul scriitorului …

Tudor Vianu

În operele sale Vlahuţă dezvoltă cele mai valoroase tradiţii ale realismului critic

în literatura română …

George Sanda

Exprimând limpede şi lapidar şi pe înţelesul tuturora psihologia eminesciană a

vremii el a deschis maestrului său calea , ca un crainic şi a contribuit ca nimeni altul ,

la formarea sufletului generaţiei ce l-a urmat …

Garabet Ibrăileanu

Vlahuţă a ţinut într-o epocă de secetă , interimatul poeziei române şi la urmă s-

a impus chiar ca un fel de choreg .

Eugen Lovinescu

România Pitorească

România pitorească este un atlas geografic comentat , traversat de o caldă iubire

de ţară . Publicistica lui Vlahuţă atacă aceleaşi teme ca proza sa epică , cu adresă mai

directă şi militează mai explicit în serviciul principiilor proclamate în versuri .

România pitorească este cea mai reprezentativă operă a lui Vlahuţă . Publicată în

1901 , a fost inclusă în majoritatea antologiilor literare . Manualele şi programele şcolare

i-au oferit un loc important .

Frumuseţile patriei , bogăţia spirituală şi alesele însuşiri fizice ale ţăranului român

fuseseră evidenţiate şi în alte memoriale de călătorie dar nimeni până la Vlahuţă nu

încercase să ofere o imagine completă a ţării sub aspect etnografic şi social , să descifreze

urmele trecutului în ruinele cetăţilor şi în legendele populare , să prezinte cu un

sentiment de mândrie naţională frumuseţile ţării şi multitudinea calităţilor morale ale

locuitorilor ei . Lirismul operei este echilibrat . Emoţia autorului este puternică şi reuşeşte

să fie transmisă cititorului .

Pitorescul peisajului a fost extins de scriitor şi asupra satului românesc ,

împrumutându-i aspectul feeric al unor aşezări omeneşti în care domneşte armonia şi

fericirea generală . Dincolo de aceste limite , România pitorească , rămâne un moment

important al literaturii noastre de călătorii .

Prima încercare de scriere a României pitoreşti are loc în anul 1898 când începe

proiectul unei cărţi intitulate Geografia pitorească a României care va fi terminată în

forma sa actuală în octombrie 1901 .

Patriotismul operei lui Vlahuţă se manifestă şi în dragostea arătată frumuseţilor

patriei , descrise în volumul România pitorească , rezultată în urma multor călătorii prin

ţară. În România pitorească scriitorul îşi manifestă marele său talent descriptiv , iar

frumuseţea locurilor străbătute şi descrise este transmisă cititorului cu o caldă însufleţire.

România pitorească este opera de rezistenţă a lui Vlahuţă care este un memorial

de călătorie în care autorul se opreşte la evocarea momentelor istorice pe care peisajele i

le amintesc scriitorului ; luptele de la Călugăreni , epopeea răzvrătirii lui Tudor

Vladimirescu şi crezul revoluţionar al procalamaţiei de la Islaz sunt cele mai importante .

România pitorească este o geografie poetică a vechii Românii , prin care autorul

descrie peisajul etnografic , reţinând puţine aspecte sociale .

Vlahuţă se opreşte la trăsăturile sufleteşti ale poporului român , la tradiţionala lui

ospitalitate , la optimismul viguros al ţăranilor . la tezaurul şi tradiţiile frumoase create

de-a lungul secolelor . Ce urme uriaşe au lăsat legionarii lui Traian pe unde au trecut !

paşii lor se cunosc prin desfundările munţilor . Toate li s-au supus . Stâncile s-au dat

deoparte şi le-au făcut loc , apele s-au plecat speriate de umbra şi zgomotul celor

dintâi poduri ce le-au încălecat …

Luminată de un cald patriotism , cartea are o mare valoare educativă şi

documentară …oraşul acesta , de care se leagă atâtea mari întâmplări , să-şi mai

însemne odată numele în istoria neamului nostru … Carol I să ia în mâna lui ageră şi

norocoasă destinele acestui popor … - redeşteptând în el strămoşeasca vitejie şi putere

de muncă .

Deosebit de sugestivă este descrierea poporului român făcută în ultimul capitol al

cărţii denumit sugestiv Ţara . Poporul

Dunărea , Marea Carpaţii şi Prutul – iată cele patru hotare care îngrădesc

pământul Ţării Româneşti .

Am trăit pe vremuri , în graniţi mai largi . S-au fost învârtit pe vremuri paloşe

sclipitoare ale voievozilor noştri peste Carpaţi şi peste Prut . Dar s-au vărsat încoace

înecuri de potop , neamuri pe neamuri s-au împins noroade , ce nu le mai încăpeau

lumea , au curs peste noi şi-a trebuit ca să putem trăi să ne mai strângem ţara de la

miazănoapte şi de la răsărit .

Aduşi în Dacia de împăratul Traian , rămaşi aici în urma celi mai vajnice lupte,

ce-au văzut timpurile vechi am păstrat în sângele nostru vitejia celor două popoare

mari , din care ne tragem şi nu odată , în zbuciumul atâtor veacuri , ne-am arătat

urmaşi vrednici ai legionarilor biruitori cari au vânzolit lumea şi-au străbătut codrii ,

ca să răzbată în cetatea lui Decebal şi ai uriaşilor învinşi cari nemaiputându-se apăra

şi-au dat o moarte aşa măreaţă şi tragică în flăcările Sarmisegetuzei .

De-atunci au trecut aproape două mii de ani . Multe războaie am avut şi multe

nenorociri ne-au călcat în vremea asta . Vijelii cumplite – au trecut peste noi , la toate

le-am ţinut piept şi nu ne-am dat şi-aici am stat . Ca trestia ne-am îndoit în vânt , dar

nu ne-am rupt .

Şi-am rămas stăpâni pe moşioara noastră . Ştie bunul Dumnezeu , cu cât sânge

ne-am plătit noi pământul acesta , scump tuturor românilor , scump pentru frumuseţile

şi bogăţiile lui scump pentru faptele măreţe şi înălţătoare , cari s-au petrecut pe el …

…Azi capitala noastră , care-a stat pitită prin munţi atâtea veacuri , sporeşte

singură şi puternică în mijlocul câmpiei dunărene , ridicând palat lângă palat , pe

unde – şi păştea odinioară turmele legendarul Bucur …

…În faţa scundelor şi sărăcăcioselor chilii , unde acum optzeci de ani dascălul

Lazăr punea în mâna copiilor cea dintâi carte românască , se înalţă falnic palatul

Universităţii , iar pe locul acela sfânt s-au aşezat trei statui : Eliade , Mihai Viteazul ,

Gheorghe Lazăr , poetul , eroul şi apostolul …

…Dar ceea ce se ridică mai luminos şi mai sfânt în mijlocul amintirilor mele ,

podoaba cea mai aleasă şi mai mândră între podoabele ţării , este poporul românesc .

În sufletu-i larg , nespus de duios , lămurit în focul atâtor suferinţi , am găsit izvorul

curat al frumoaselor lui cântece şi înţelesul istoric al trăiniciei şi stăruinţei noastre pe

acest pământ …

Într-o ţară aşa de frumoasă , cu un trecut aşa de glorios , în mijlocul unui

popor atât de deştept , cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie şi cum să nu-

ţi ridici fruntea , ca falnicii stămoşi de odinioară , mândru că poţi spune :

Sunt român!

DUNĂREA ŞI DELTA DUNĂRII

Aproape toate marile râuri ale ţării noastre izvorăsc din Munţii Carpaţi şi se varsă

în Dunăre care este cea mai mare apă curgătoare din ţara noastră .

Drumul Dunării prin EuropaDunărea izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră , aflaţi în Germania şi se varsă în

Marea Neagră , pe teritoriul României şi al Ucrainei .

De la izvoare până la vărsare , Dunărea măsoară 2860 km , din care 1075 pe

teritoriul tării noastre . În drumul său spre Marea Neagră , Dunărea străbate zece ţări

(Germania , Austria , Slovacia , Ungaria , Croaţia, Iugoslavia , Bulgaria , România ,

Moldova şi Ucraina ) şi patru capitale de state europene (Viena , Bratislava , Budapesta şi

Belgrad ) .

Drumul Dunării prin ţara noastrăÎn ţara noastră Dunărea intră pe la Baziaş . De aici , tăind Munţii Banatului se

formează un spectaculos defileu , unde albia sa este îngustă şi foarte adăncă . Presărat cu

vâtejuri şi stânci defileul Dunării era în trecut foarte greu navigabil .

În urma construirii sistemului hidroenergetic de la Porţile de Fier , în acest sector

a luat naştere cel mai mare lac de acumulare din România . Rolul acestuia este de a uşura

navigaţia pe acest sector al Dunării şi de a alimenta cu apă turbinele hidrocentralei

Porţile de Fier I .

Dunărea între Porţile de Fier şi CălăraşiDupă ce a scăpat din strânsoarea munţilor , Dunărea pare să şovăie puţin înainte

de a-şi găsi direcţia drumul spre vărsare . Şi parcă vrând să folosească acest zbucium al

Dunării , oamenii au înălţat o a doua hidrocentrală denumită Porţile de Fier II .

Hidrocentralele Porţile de fier I şi Porţile de Fier II au fost construite în colaborare cu

Iugoslavia .

La Calafat însă , fluviul se hotărăşte să curgă spre est , formând pe parcurs

numeroase mici ostroave , insulţe acoperite cu plante iubitoare de umezeală .

Dunărea între Călăraşi şi BrăilaÎn apropierea oraşului Călăraşi , încercând să ocolească Podişul Dobrogei,

Dunărea se îndreaptă spre nord . Aici , ea se desparte în două braţe care închid între ele

Balta Ialomiţei . Cele două braţe se reunesc la nord de oraşul Hârşova , pentru a se

despărţi din nou , la mică distanţă formând Balta Brăilei (Insula Mare a Brăilei ) .

Bălţile Dunării , altădată renumite pentru numeroasele lacuri acoperite cu nuferi

şi pentru gârlele umbrite de sălcii , au fost îndiguite şi desecate pentru a fi transformate în

teren agricol .

În acest sector , lunca Dunării are cea mai mare lăţime . Apele Dunării se reunesc

într-un singur curs la Brăila .

Dunărea de la Brăila până la Marea NeagrăDe la Brăila , Dunărea curge încet spre nord până la Galaţi unde se îndreaptă spre

est , spre vărsarea în MareaNeagră . În apropiere de Tulcea fluviul se desparte în trei mari

braţe : Chilia , Sfântul Gheorghe şi Sulina . Cea mai mare cantitate de apă curge pe

braţul Chilia , dar cel mai folosit pentru navigaţie este însă braţul Sulina acesta fiind cel

mai scurt şi cel mai drept dintre braţele Dunării .

Lunca şi Delta Dunării Lunca este fâşia de pământ netedă şi joasă întinsă de-a lungul unui râu sau fluviu

pe de o parte şi de alta a acestora. Lăţimea acesteia variază în funcţie de formele de relief

pe care le străbate .

În ţara noastră cea mai întinsă este lunca Dunării , care se întinde de al Drobeta

Turnu – Severin până în Deltă având lăţimea de circa 20-25 km în Insula Mare a Brăilei .

Bălţile şi lacurile luncii Dunării sunt locuri prielnice pentru creşterea peştelui ele

păstrând legătura cu fluviul prin gârle . Prin acestea , bălţile primesc ape prospăte.

Terenurile agricole sunt deosebirt de roditoare iar păşunile sut de bună calitate .

Pădurile , alcătuite în majoritate din sălcii , plopi şi anini sunt cunoscute sub

numele de zăvoaie lenmul lor fiind folosit în industria celulozei ţi ca lemn de foc .

Delta Dunării este regiunea cea mai joasă şi cea mai nouă a pământului

românesc, pe care fluviul o clădeşte înainte de a se vărsa în mare , reprezentând un ţinut

cu un peisaj cu totul deosebit .

În apropiere de Tulcea (satul Pătlăgeanca ) fluviul se desparte în două braţe

principale : Tulcea care se îndreaptă spre sud – est şi Chilia care se îndreaptă spre nord –

est . La rândul său , braţul Tulcea se bifurcă la est de oraşul cu acelaşi nume în cele două

braţe cunoscute : Sulina care trece prin mijlocul Deltei şi Sfântul Gheorghe care străbate

partea ei de sud a acesteia .

Între aceste braţe Delta Dunării are forma literei greceşti delta , sau de triunghi ,

cu vârful în punctul unde Dunărea se ramifică în cele două braţe Chilia şi Tulcea şi cu

baza pe malul Mării Negre .

Cele trei braţe ale Deltei sunt legate între ele printr-un mare număr de canale cum

sunt : Canalul Dunavăţ , Crişan , Litcov , Periprava, Zaton ,Cardon Periteşca şi altele .

Delta Dunării s-a format pe locul unui vechi golf al Mării Negre , pe care fluviul

şi marea l-au umplut încet , încet cu aluviuni .

Astfel în locul vechiului golf care s-a micşorat neîncetat au rămas lacuri şi bălţi

unele mai mari altele mai mici . Cea mai mare parte a Deltei este ocupată de zone joase

acoperite tot timpul sau doar din când în când de ape .

Acolo unde aluviunile sau depus în cantităţi mari s-au născut grindurile singurele

locuri uscate din cuprinsul Deltei . Cele mai cunoscute griduri sunt : Chilia , Letea ,

Caraorman , Sărăturile , Stipoc , Lupilor , Ivancea , Chituc , Crasnicol şi altele.

Pe aceste grinduri se află şi localităţile din Delta Dunării de un pitoresc deosebit .

Dintre localităţile aflate Delta Dunării amintim : Tulcea , Sulina , Chilia ,

Sfântul Gheorghe , Jurilovca , Pardina , Mila 23 , Carorman , Crişan , Letea Partizani.

Ca o continuare a Deltei Dunării întâlnim şi lacurile dintre care unele sunt lacuri

interioare cum sunt : Lacul Roşu , Roşuleţ , Fortuna , Gorgova , Merhei , Lumina ,

Dranov şi altele care au puncte comune cu marea cum sunt : Lacul Razelm , Sinoe ,

Zmeica , Goloviţa ,şi altele unde întâlnim şi insuliţele sau ostrovele cum sunt : Insula

Popina , Grădiştea şi altele .

Populaţia Deltei este foarte bine definită fiind în marea lor majoritate de origine

slavă . Aici întâlnim ca populaţie predominantă ruşii lipoveni , ruşii haholi sau ucrainieni,

românii şi alte naţionalităţi .

Ca o caracteristică a acestei populaţii este ocupaţia de bază pescuitul de unde şi

vorba că : nu ai să găseşti lipovean să dea cu sapa când lângă el este apa.

O altă ocupaţie de baza a oamenilor Deltei este exploatarea stufului în scopuri

casnice şi tot ce este legat de industria preparării peştelui începând cu confecţionarea

uneltelor de pescuit , bărci lucrate artizanal , până la prepararea propriu zisă a peştelui

după metode numai de ei cunoscute .

Vegetaţia Deltei Dunării este diversă fiind alcătuită în mare măsură din stuf ,

papură , arbori iubitori de apă cum sunt salcia , răchita , iar pe anumite grinduri întâlnim

chiar păduri de stejar .

Ca un simbol al Deltei din vegetaţie face parte şi nufărul care indiferent de culoare

alb sau este de neasemuit .

Fauna este diversă reprezentată de păsări şi animale diverse . Întâlnim păsări care

locuiesc aici tot timpul anului şi altele care vin aici doar pentru a cuibării şi a creşte puii .

Dintre păsări întâlnim aici : lebede , egrete . pelicani , stârci , nagâţi , cormorani

şi altele . Dintre animale găsim : câinele enot , vidra , nurca , nutria , mistreţul , vulpea ,

bizamul dar şi peşti de diferite specii cum sunt : crapul , carasul , ştiuca , somnul ,

scrumbia ,plătica , bibanul , dar şi sturionii cum sunt cega , nisetrul , păstruga , morunul

şi alţii .

Înfăţişarea deltei se schimbă mereu prin mărirea grindurilor , împotmolirea

bălţilor şi prin înaintarea ei în mare la gurile de vărsare .

O contribuţie majoră la transformarea deltei o are şi omul prin acţiunile sale de

desecare , îndiguire , desecare , curăţire a gurilor Dunării pentru navigaţie .

O altă contribuţie a omului de această dată negativă la transformarea deltei este

poluarea care amenninţă ecosistemul şi viaţa în deltă .

De aceea a fost creată rezervaţia naturală a Biosferei Deltei Dunării care are ca

scop protejarea acestei bogăţii a ţării noastre .

Datorită frumuseţilor sale naturale Delta Dunării este un loc foarte căutat de către

turiştii români şi străini .

O mini-vacanţă în Delta DunăriiÎn luna august a anului trecut am fost în vacanţă în deltă . Totul a început cu

drumul de la Constanţa până la Două – Cantoane pe care l-am făcut cu microbuzul .

Acolo ne-am ambarcat într-o maşină cu care am mers până în port la Jurilovca .

Aici ne aştepta şalupa pentru a traversa lacul Razelm .

Călătoria cu şalupa a fost un vis. Pe parcursul a două ore am traversat lacul şi am

străbătut canalele de legătură până am ajuns la Gura – Portiţei .

Aici pe şalupă l-am cunoscut pe Căpitan un puşti lipovean de circa 12 ani care

conducea şalupa .

Ajunşi la Gura – Portiţei am acostat la camping de unde am făcut drumul până la

far pe jos circa 3 km pe malul mării . Drumul a fost destul de greu dar a meritat.

La far ne-am cazat şi prima grijă a fost să fug la mare să fac baie . Aici la far

există posibilitatea să faci plaje la mare şi la Dunăre .

Programul a fost de voie şi începea dimineaţa în jur de ora şase cu o partidă de

înot la mare cam de o oră după care urma micul dejun . Apoi aveam program de înot ,

pescuit , plimbări pe malul mării sau pe canale .

Cea mai mare plăcere o reprezenta pentru mine a descurca plase de pescuit cu

pescarii de la cherhanaua din apropierea farului . Aici am văzut cum se prinde peştele la

plasă , cum se întind plasele în mare , cum se adună peştele din plase şi cum se pregătesc

plasele pentru pescuit .

Urma prânzul pe care îl pregăteau lipovenii de la far şi care era compus din

preparate din peşte , borş şi peşte prăjit . După amiazele erau pentru plimbări, plaje ,

înot,pescuit ,urma masa de seară iar noaptea dormeam fără vise .

Aşa a trecut o săptămână de vis în Deltă . Drumul de întoarcere l-am făcut de la

canalul 5 cu şalupa peste lacul Razelm dar acum am prins vânt pe lac şi nu am putut să

stau pe comanda şalupei să văd lacul aşa că am stat în cabină . Ajunşi în port ne-am

îmbarcat la maşină şi ne-am întors la Constanţa nu înainte de a-l pune pe tati să-mi

promită că mă mai duce în Deltă .

Tabel cronologic 1858 – 5 septembrie se naşte în satul Pleşeşti , judeţul Tutova Alexandru Vlahuţă

1867 – intră în clasa întâia primară

1871 - intră în clasa întâia la liceul din Bârlad

1875 – promovează clasa a IV a de liceu

1878 - termină liceul la Bârlad

- se căsătoreşte cu Ida Pagano , fica profesorului său de limbă italiană

- se înscrie la Facultatea de Drept dar nu promovează decât trei examene

1880 – profesor de limbă latină şi română la gimnaziul Văcărescu din Târgovişte

- apar primele poezii în Convorbiri Literare

1881 – profesor la Şcoala divizionară de la Mănăstirea Dealu

1882 – este destituit din funcţia de profesor fără nici o explicaţie de către autorităţile din

Dâmboviţa

- îmbrăţişează cariera de avocat

1883 – avocat pledant la Târgovişte şi Galaţi

1885 – divorţează de Ida Pagado

- apare nuvela Vişan

1886 – călătoreşte mult şi apare primul volum de Nuvele

1887 – apare primul volum de poezie al lui Vlahuţă în revista Revista nouă a lui B.P.

Haşdeu

1888 – se căsătoreşte cu Margareta Dona

1889 – 15 iunie moare Eminescu

- 30 decembrie moare Creangă

1891 – proiectează o nouă revistă

1892 – publică conferinţa Curentul Eminescu şi poezia Unde ni sunt visătorii ?

1893 – refuză titlul de membru corespondent al Academiei Române

- publică poemul Iubire

- lucrează la romanul Dan

- director la revista Vieaţa

- publică romanul Dan

1894 – apare volumul Poezii vechi şi nouă

- apare volumul Din goana vieţii

- apare volumul Un an de luptă

1895 – apare volumul Icoane şterse

- apare volumul de poezii Iubire

1896 – divorţează de Margareta Dona

- apare volumul În vâltoare

1897 – 1898 – publică mai multe volume unele revăzute şi completate

1899 – apare volumul Clipe de linişte

- apare volumul Poezii . Ediţie specială

1900 – primeşte premiul Academiei pentru Clipe de linişte

1901 – apare România Pitorească

- apare revista Semănătorul – directori Vlahuţă şi Coşbuc

- lucrează la seria cărţilor de citire împreună cu Coşbuc

1902 – primeşte premiul Academiei pentru România Pitorească

1904 – apare volumul Poezii 1880 - 1904

1905 – se căsătoreşte cu Alexandrina Ruxandra Gâlcă

1906 – apare primul număr al revistei Viaţa românească unde publică nuvela Datorii

vechi

1907 – publică poezia 1907 sub puternica impresie a evenimentelor acelui an

1908 – călătoreşte mult

- apare volumul Din durerile lumii

- apare volumul din Din trecutul nostru

1909 – apare volumul Poezii 1880 – 1908

- apare volumul File rupte

1910 – apare volumul Pictorul N. I. Grigorescu

1911 – apare volumul La gura sobei

1912 – publică poezia Noapte de iarnă în revista Flacăra

1913 – călătoreşte în Norvegia împreună cu soţia sa Ruxandra

1914 – apare volumul Dreptate

- apare piesa de teatru Ţepeş Vodă

1915 – apare volumul Poezii 1880-1915

1916 – conduce publicaţia Scriitori români

- artistul pleacă în refugiu şi se stabileşte la Bârlad

1917 – îndură mari greutăţi materiale la Iaşi

- se îmbolnăveşte

1918 – pleacă pe front

- este destituit şi reintegrat ca referandar la Casa Şcoaleleor

1919 – primeşte premiul Academiei pentru volumul Poezii 1915

- bolnav la Câmpina

- apare primul număr al revistei Lamura unde este director

- 19 noiembrie moare Vlahuţă la Bucureşti în casa din strada Visarion

- 21 noiembrie are loc înmormântarea lui Vlahuţă

1948 – este ales membru de onoare post mortem al Academiei Române

- centenarul naşterii Alexandru Vlahuţă

- comuna în care s-a născut se va numi Alexandru Vlahuţă

- casa artistului din Dragosloveni este transformată în muezul Alexandru Vlahuţă

1950 – moare soţia artistului Ruxandra Vlahuţă

SCOALA GENERALA NR. 12 BOGDAN PETRICEICU HASDEU

VIATA SI OPERA LUI ALEXANDRU VLAHUTA

ALEXANDRA – GABRIELA ROSU

Clasa a IV a A

CONSTANTA

- 2001-