,,Vinul inflamant, pernicios omenirii, inmoaie picioarele şi tâmpeşte nobila

minte." (HOMER: Iliada VI:261)

Alcoolismul este o boală şi nu o stare cronică de decădere morală !

Scopul proiectului: Studierea alcolismului ca comportament deviant

Obiectivele proiectului:

1. expunerea definiţiilor, clasificărilor, teoriilor, cauzelor şi consecinţelor

comportamentului deviant – alcoolismul;

2. studierea temei din perspective mai multor autori;

3. expunerea unui punct de vedere propriu şi a concluziilor la care sa ajuns în urma

studierei temei date.

1. Consideraţii introductive la tema: alcoolismul ca comportament deviant.

Consumul de alcool creste vertiginos pe tot globul: cauzele economice si sociale; fenomenele

de insecuritate privind existenta cotidiana; somajul; criteriile valorice, arbitrare sau prea

pretentioase în promovarea cadrelor; imposibilitatea economica de calificare prin studii

superioare; alimentatia nerationala si insuficienta; abuzul de droguri, toate acestea fac ca într-o

lume cu un sistem inechitabil, unde bogatul nu-si recunoaste semenul, acesta încearca sa îsi caute

prin alcool o evadare, un refugiu unde devine puternic si obtine tot ce si-a dorit si visat,

confundând visul cu realitatea, singura speranta ce i-a mai ramas.

"În SUA, alcoolismul ocupa locul 4 dupa bolile cardiovasculare, bolile psihice si cancer. În

Franta în ceea ce priveste cauzele de mortalitate, locul 3. Consumul de alcool etilic a crescut cu

32 % fata de acum 20 de ani, pe întreg globul. Franta ocupa primul loc în lumea occidentala în

privinta consumului de alcool, urmata de Italia, Elvetia, Australia, Belgia, etc. În 1990 statisticile

publica urmatoarele cifre privind consumul mediu pe locuitor exprimat în litri, în cantitati

echivalente de alcool pur: Franta-16 litri, Spania-15 litri, Portugalia-13 litri, Germania-13 litri,

Ungaria-10 litri, Polonia-12 litri, România-14 litri.În anul 1990 cantitatea de vin bauta în tara

noastra a fost de 2005,5 mii tone, iar în 1989 o cantitate de 1979,5 tone. Consumul de vin pe an

fiind în medie de 38 de litri." (CICU, Gabriel. Factori de risc şi de protecţie în consumul şi

abuzul de alcool. [citat 17 septembrie 2012]. Disponibil pe internet:

http//www.pszhomotion.ro/uploads/assest)3

Desi este greu de apreciat ce caracteristici individuale sunt implicate în aparitia si dezvoltarea

alcoolismului ca boala, majoritatea autorilor sunt în general, de acord în a considera ca o anumita

structura psihica este necesara, dar nu si suficienta pentru aceasta. Cercetarile efectuate în

aceasta directie nu pot releva anumite caracteristici psihologice, alcoolicii având personalitati

diferite, în timp ce, pe de alta parte, alcoolismul a fost gasit în numeroase afectiuni psihice." Deşi

este bine cunoscut că consumul de alcool reprezintă un comportament deviant, alcoolul încă mai

este inclus alături de ţigări în categoria drogurilor legale ce au o influenţă dezastruoasă asupra

spnătăţii şi o serie de consecinţe tragic ăn plan social. În cadrul acestei lucrări vom încerca să

evidenţiem cauzele , teoriile, consecinţele şi alte aspect referitoare la alcolism pe care le-au

descries diferiţi autori de-a lungul timpului.

2.Definirea şi istoricul apariţiei şi dezvoltării termenilor “ alcool” şi

“alcoolism”

"Termenul 'alcohol' e de origine arabă,fiind compus din articolul 'al' si cuvîntul 'cohol'care

înseamna praf foarte fin. Cuvîntul 'alcohol' desemna substante sub forma celei mai fine pudre. La

mijlocul secolului al XVII-lea a capatat semnificaţia de lichid spirtos, pastrîndu-si în acelasi timp

si sensul de materie extrem de fin pulverizata. Apoi în 1877, în cea de-a 6-a ediţie a dicţionarului

Academiei Franceze, cuvîntul alcohol capata forma pe care o cunoastem astazi (alcool) prin

suprimarea literei 'h'."

" Alcoolicii sunt bautori excesivi, a caror dependenta fata de alcool a atins un asemenea grad,

încât antreneaza sau este pe cale de a antrena tulburari psihice si somatice, precum si alterarea

relatiilor sociale."(Iolanda si Nicolae Mitrofan, 1991)

Termenul de alcoolism e folosit pentru prima data de Majmis Huss în 1859, pentru a desemna

abuzul de bauturi alcoolice. Cu toate acestea el nu are nici pîna azi o definiţie unanim admisa.

Definiţia data mai sus, a fost formulata în 1951, de catre Organizatia Mondiala a Sanataţii si

tinde sa fie acceptata tot mai mult. Alcoolismul este considerat de catre Organizatia Mondiala a

Sanatăţii a treia problema de sanatate publica, o dovada în plus a interesului ştiinţific mondial

manifestat faţă de acest fenomen 242d32c constându-l organizarea unui număr important de

congrese internaţionale anuale.

Pentru a putea defini alcoolismul trebuie avute în vedere urmatoarele fapte:

4

- sunt persoane care consumă în mod repetat si succesiv alcool;

- persoane ce ajung la dependenta faţă de alcool;

- se instaleaza modificări psiho-somatice ce perturba relaţiile individului cu mediul

social;

- apare dezorganizarea individului atât în plan biologic cât si în plan psiho-

comportamental;

Înaltul Comitet de Studii si Informare despre Alcoolism (H.C.E.I.A.) a definit consumul de

alcool ca fiind generat de anumite maladii sau perturbari psihice.

Toleranţa e proprietatea pe care un organism o poseda, de a suporta absorbtia de alcool fara sa

apara simptome patologice susceptibile, să-l afecteze pe el sau anturajul său.Dependenţa fizica

sau toleranţa sunt consecinţe şi nu cauze ale alcoolismului.

3. Formele clinice ale alcoolismului

Alcoolismul e o categorie greu de clasificat datorita parametrilor bio-psiho- sociali pe care îi

afecteaza în mod diferit.În cuprinsul generic al noţiunii de alcoolism se diferentiaza urmatoarele

categorii clinice, cu implicatii medico-sociale diferite:

1. Beţia alcoolica obisnuita "ebrietas vulgaris" - pe care si-o provoaca voluntar în mod

episodic unele persoane în scopul creerii unei stări agreabile, fara a se ajunge la dependenţa de

alcool.

2. Alcoolofilia - reuneşte aspectele psihopatologice caracterizate prin înclinarea deosebită pe

care o resimt unele persoane faţă de euforizarea prin consumul bauturilor alcoolice, apetenţa care

conduce în timp la instalarea dependenţei şi alcoolismului cronic, indiferent de cantitatea de

alcool ingerată sau de ritmul cronologic al ingestiei.

3. Alcoolomania. Sub aceasta denumire reunim totalitatea aspectelor psihotice caracterizate

prin alterarea discernamîntului asupra propriei persoane şi interrelatiilor sociale, dezvoltate pe

fondul consumului cronic de bauturi alcoolice, stările periodice de apetenta dipsomaniaca

inductibilă, cît şi fenomenele psihotice supraacute apărute în mod excepţional la consumul unor

cantităţi mici sau moderate de bauturi alcoolice (criza de betie patologica).( LAROUSSE-

BORADS. Dicţionar de droguri, toxicomanii şi dependenţe. Bucureşti: Editura Ştiinţelor

medicale, 1999. P. 45-49)5

4. Stadialitatea alcoolismului

"Stadialitatea beţiei alcoolice obisnuite decurge prin succesiunea fazelor de excitatie,

depresiune si inhibitie supraliminara care se produc în cursul narcotizarii structurilor

cerebrale.Stadiile ebrietatii apar mai mult sau mai putin manifestate de la o persoana la alta, cât

si la aceeasi persoana în momente diferite.Diversitatea individuala a unui adult sănătos la

intoxicaţia alcoolică este în funcţie de alcoolemie, toleranţa, tip de sistem nervos şi starea iniţială

a organismului în momentul ingerarii respective.

Primul stadiu de intoxicaţie alcoolică acută se caracterizează în general, prin excitaţie

psihomotorica de tip hipomaniacal şi corespunde unei alcoolemii care variază, de la caz la caz,

între 0.30-1.50 la mie.În funcţie de personalitatea premorbidă şi starea ideo-afectiva

premergatoare îmbatarii, pe lîngă starea hipomaniacală pot apăre şi alte variante morbide cu

predominanţa excitaţii triste, delirante sau confuzionale.

Al doilea stadiu de intoxicaţie alcoolică acută (hipnoid-ebrietos sau medico-judiciar) se

caracterizează prin depresiunea activităţii neuro-psihice şi corespunzatoare unei alcoolemii care

variază între 1.5-3 la mie. În cursul acestui stadiu apar o suită de tulburări psihomotorii

corespunzator deconectării de la mozaicul funcţional al structurilor neuronale corticale intrate în

narcoza; ideatia şi limbajul devin tot mai incoerente, tendinta megalomaniaca, reducerea

manifesta si progresiva a capacitatii de perceptie şi creşterea fazei latente între stimularea

senzorială şi reacţia psihomotorie, reacţii fazice paradoxale si tendinţa la somn, discernamântul

situatiilor devine tot mai precar, ajungând pâna la un stadiu hipnoid, care-l expune pe subiect, în

raport cu situaţia în care se afla, la o diversitate de incidente si accidente.

"Al treilea stadiu de intoxicaţie alcoolică acută (paralitic) se caracterizează prin narcotizarea

scoartei cerebrale şi corespunde unei alcoolemii de 3-4 g la mie. Reflexele condiţionate sunt

abolite, limbajul ininteligibil, coordonarea motorie profund perturbata, nu-si mai controleaza

sfincterele, somn profund de câteva ore.

"Al patrulea stadiu de intoxicatie alcoolică acută (comatos), corespunde unei alcoolemii de4-5

g la mie."În acest stadiu, alcoolicul se caracterizează prin abolirea reflexelor spinale, pupile

imobile în midriazis, anestezie, hipotensiune, puls deprimat, cianoza, hipotermie, transpiraţie

vâscoasa.Moartea se produce în general la o alcoolemie de 5-6 g la mie prin aspirarea respiraţiei.

6

"Intoxicaţie alcoolica supracuta - se produce prin consumarea rapidă a unei mari cantităţi de

alcool sau la persoane foarte sensibile la alcool şi îndeosebi copiii. În aceasta situaţie, faza de

excitaţie trece aproape neobservată, persoana în cauza intrând repede în stadiul comatos.

Criza de beţie patologică acută constituie o stare exceptionala ca frecventa în clinica

alcoolismului, care se instalează repede dupa consumarea unei cantităţi reduse de alcool

(alcoolemie pâna la 1 g la mie) caracterizându-se printr-o accentuata agitatie confuzional-

halucinatorie cu agresivitate, automatism ambulator si nivel de constiinta anulat, stare care se

poate mentine câteva ore si se termina de obicei prin somn.

Dipsomania este 'setea nebună' pentru consumul de bauturi alcoolice şi care apare în mod

periodic (la câteva saptamâni luni sau ani si dureaza un timp scurt -ore sau zile).

Alcoolismul cronic - consumarea frecventă a unor cantitati variabile de bauturi alcoolice timp

mai îndelungat, poate determina dependenta narcomaniaca şi dezvoltarea diferitelor tulburari

neuropsihice.Prin consumul cronic de bauturi alcoolice este determinata scăderea funcţiilor

superioare de analiză şi a capacitatii de stapânire asupra pornirilor instinctiv-emotionale,

favorizând astfel aparitia comportamentului aberant. Alcoolicul nu sesizeaza diminuarea

capacitatii sale productive, devine iritabil, devine predispus la acte de violenta. (LAROUSSE-

BORADS. Dicţionar de droguri, toxicomanii şi dependenţe. Bucureşti: Editura Ştiinţelor

medicale, 1999. P. 51-54)

Alti autori clasifica alcoolismul în cronic şi acut.

Alcoolismul acut - este forma clinica în care tulburarile psihice se pot manifesta sub aspectul

intoxicatiei alcoolice acute (betia alcoolica, betia patologica), sau al delirului alcoolic acut sau

subacut.Alcoolismul cronic se caracterizează prin continuitate, intoxicaţie sistematică, centrarea

psihotică a vieţii pe consumul de alcool.

5. Clasificarea alcoolicilor

Clasificarea alcoolicilor este o problema care se loveşte de dificultaţi, rezultând din latenta

sau caracterul efemer al semnelor de intoxicaţie. Dacă privim lucrurile din punct de vedere

medical, distingem bolnavi spitalizaţi în primul rînd pentru simptome caracteristice de alcoolism

şi bolnavi prezentînd un teren alcoolic, peste care se suprapun diverse afecţiuni.

Unele statistici disting:

7

- alcoolismul latent caracterizat prin moderate tulburări de caracter şi alte activitati;

- etilismul constituit, cu leziuni viscerale şi absenteism la serviciu:

- etilismul grav, cu leziuni viscerale şi lezarea profunda a sistemului nervos, bolnavi

incapabili de munca.

Dupa o alta clasificare (Yellnick, 1952) se pot distinge:

- persoane care folosesc alcoolul pentru calmarea unor suferinţe fizice sau morale, la care

dependenţa nu se dezvoltă obligatoriu;

- alcoolismul constituit dupa o lunga perioada de abuz, la care se adauga complicaţiile

somatice comune;

- alcoolicii cu fenomene de toleranţă si dependenta fizica la care se suprapun grave

tulburări comportamentale, generatoare de acte antisociale.( LAROUSSE- BORADS. Dicţionar

de droguri, toxicomanii şi dependenţe. Bucureşti: Editura Ştiinţelor medicale, 1999. p 32-41)

Aceasta clasificare poate corespunde de fapt fazelor prin care trec alcoolicii, începând de la

consumul intermitent, apoi zilnic de alcool, pâna la apariţia gravelor fenomene de dependenţă şi

a afectarilor psihosomatice ce caracterizeaza ultima fază a alcoolismului cronic. Cunostintele

actuale privind alcoolismul cronic se datoresc în mare masura progreselor realizate asupra

consecinţelor metabolice ale consumului de alcool.

6. Teorii explicative şi factori predispozanţi ai alcoolismului

"Printre teoriile formulate ce cauta sa explice alcoolismul se afla si teoria "puterii"

formulata de McClelland (1972), în sensul ca acei barbati ce dovedesc o accentuata nevoie de a-

si manifesta forta, beau excesiv." (Vladimir Belis, 1988)Manifestarile antisociale si agresiunile

constatate ca stari premorbide în alcoolism sunt argumente în sprijinul acestor conceptii, aceste

manifestari fiind savârsite pentru a-si proba siesi propria forta, dorinta de dominare. Lumea e

conceputa ca o competitie în care aceste personalitati morbide trebuie sa câstige glorie sa

domine. Aceasta structura psihica ar predispune la alcoolism. Dupa opinia specialistilor, teoria

este lipsita de consistenta întrucât cazuistica avuta la dispozitie si testele psihologice au

demonstrat ca devin alcoolici si personalitati refulate, slabe, lipsite de vointa, chiar diametral

opuse tipului propus ca fiind predispus spre alcoolism.

8

Teoria "dependentei" se explica prin tendintele agresive si de afirmare a fortei si sunt o

reactie sub care se ascunde de fapt necesitatea de a fi dependent de cineva, iar consumul de

alcool ar raspunde unei dorinte de caldura, confort si siguranta care înlatura sentimentul de

dependenta.Indiferent de caracterul mai mult sau mai putin speculativ sau contradictoriu al

acestor teorii, ele trebuie privite ca încercari de lamurire a etiologiei si premiselor

alcoolismului.Agresivitatea si impulsivitatea sunt frecvente printre alcoolici; impulsivitatea care

corespunde conceptului de pierdere a activitatii inhibitorii, a fost gasita prezenta în numeroase

studii si caracterizeaza personalitatea alcoolicului.Comportamentul antisocial, tendinta de a

'depasi limita" apare ca principala caracteristica a personalitatii alcoolicului, în numeroase

studii.Alcoolicii apar de asemenea, ca având o comportare specifica în relatiile cu persoanele din

jur, observabila si în stadiile prealcoolice la tineri: tendintele de extravertire, sociabilitate de tip

exhibitionist apar frecvent semnalate în aceste stadii, ca de altfel si pierderea sentimentelor de

afectiune si pretuire pentru cei din jur, în pofida unei sociabilitati aparente, pe care o manifesta

cei mai multi dintre alcoolici.

"Chiar daca apar schimbari ale personalitatii în stadiul de alcoolism fata de stadiile de

prealcoolic, semnificatia etiologica a dimensiunilor personalitatii ce caracterizeaza pe alcoolic

este înca neclara. Spre exemplu nu se poate conchide ca aspectele de dependenta implicate în

alcoolism îsi au explicatia în constatarile ca alcoolicii sunt independenti în copilarie si devin

dependenti ca adulti." (STAVROS, C. drogurile concomitente alcool, tutun, cafea: factori de

risc. Bucureşti: ed. Medical, 1998. p. 53-58)

Alcoolicii au fost gasiti în multe studii de psihologie ca fiind puternic atrasi de mama, ceea ce

dupa unii ar constitui un argument pentru teoria dependentei, iar dupa altii pentru teoria "puterii",

aceasta deoarece în ambele teorii alcoolicul ar avea o identitate masculina inadecvata.Teoria

dependentei pare totusi sa explice mai bine de ce consuma alcool un individ cu o personalitate

caracterizata de aspecte de masculinitate exagerata. Alcoolul rezolva conflictul legat de

dependenta, reduce anxietatea, produce satisfacerea unor tendinte infantile, sentimentul de

confort, securitate si putere.

O alta teorie care încearca sa explice alcoolismul, fiind si cea mai cunoscuta si înteleasa, care

este teoria reducerii tensiunilor psihice, care însa s-a constat adesea ca nu îsi gaseste

aplicabilitate în toate cazurile de alcoolism, aspect verificat în diferite tipuri si moduri de

viata.Anxietatea pe care o are alcoolicul apare a fi mai degraba efect decât cauza.Studii asupra

9

gemenilor uni- si bivitelini, asupra unor sugari, a unor copii adoptati au pus în evidenta rolul

factorilor genetici.

" Transmiterea ereditara ar fi evidentiala pentru urmatorii parametri ai abuzului de alcool si

ai alcoolismului cronic; apetenta patologica pentru alcool, dependenta fiziologica si alterarea

constiintei în stare de betie."

Numeroase teorii care încearca sa explice etiologia alcoolismului se refera în special la

factorii fiziopatologici si mai ales la cei psiho-sociologici.Rolul carentelor alimentare, a

subnutritiei a fost demonstrat experimental la sobolani, care în conditii de post preferau solutii

alcoolice, apei. Acelasi rol poate sa-l joace si carenta în vitamina B1.Existenta unor familii de

alcoolici, sau a gemenilor univitelini alcoolici, aduce în discutie posibila etiologie genetica. A

fost demonstrata si existenta unei tolerante înnascute la alcool, iar fenomenul de dependenta a

putut fi transmis la generatii succesive, experimental.

În ceea ce priveste factorul psihic, teoria reflexelor conditionate, desi explica repetarea

consumului dupa obtinerea satisfactiei, nu lamureste de ce oricine care consuma ocazional alcool

pentru reducerea temporara a unei stari tensionale sau conflictuale, devine neaparat un

alcoolic.În timpul curelor de dezintoxicare, alcoolomania ar trebui sa dispara, daca am admite

etiologia reflex-conditionata.Cercetari extinse au dovedit existenta unei personalitati

psihopatologice a bautorilor, caracterizata prin deficit moral sau caracterial, fenomene de

inadaptabilitate la mediul social sau familial, precum si tulburari în viata sexuala, toate

determinând un dezechilibru psiho-afectiv de intensitate diferita. Majoritatea alcoolicilior sunt

persoane lipsite de vointa, cu labilitate afectiva marcata.( CARATA, D. Asistenţa social a

persoanelor dependente: suport de curs. Chişinău, 2008. p. 11-17)

Un rol important în etiologia alcoolismului îl au o serie de factori sociali care trebuie

considerati cel putin favorizanti; usurinta cu care pot fi procurate bauturile alcoolice, obiceiurile

consumarii în grup si în diferite ocazii a bauturilor alcoolice.

Factori predispozanti ai alcoolismului

Factorii predispozanti presupusi în a favoriza alcoolismul ar putea fi grupati în:

a) Factori ocazionali - "prin consum repetat sub influenta unor factori si conditii de mediu se

poate ajunge cu timpul la dependenta de alcool. Adesea acest gen de alcoolism se produce prin

imitatie.

10

b) Factori legati de personalitatea alcoolicului - alcoolismul poate aparea pe fondul unei

personalitati normale dar si pe fondul unor tulburari de personalitate, balanta înclinând net în

favoarea celei de-a doua categorii. În acest sens Deshaies descrie trei modele de alcoolici:

alcoolici nepsihopati, alcoolici psihopati si alcoolici deveniti psihopati prin alcoolism.

c) Ereditatea - în sensul ca descendentii proveniti din parinti alcoolici prezinta tare diverse, de

tipul encefalopatiilor frustre, cu deficiente de intensitate variabila în sfera cognitiva si

caracteriala, cu intelect de limita si tendinta la structurare disarmonica sau neurotica a

personalitatii. Importanta factorului ereditar creste însa prin aceea ca descendentii, traind în

conditii similare cu parintii, preiau o parte din conceptiile si modul lor de viata.

d) Factorii socio - culturali joaca un rol considerabil prin nivelul economic, pregatirea

profesionala, atitudinea de acceptare sau refuz a consumului de alcool, obiceiuri si traditii proprii

fiecarei comunitati." (ZEPCA, Victor. Comportamentele de risc pentru sănătate. In: Făclia:

săpt. Pedagogic, V. 2009, 12 aprilie, p.3.)

Alcoolicul apare ca o personalitate psihopatica, în general depresiva, stapânit de dorinta careia

nu i se poate opune de a consuma excesiv bauturi alcoolice.Lipsa sa de vointa, o anumita

imaturitate afectiva, uneori un complex de inferioritate, instabilitate psihica si caracteriala sunt

trasaturi ce pot explica tendinta toxicomana.Chiar daca, initial poate unele esecuri suferite în

viata pot crea un cadru favorabil pentru aparitia alcoolismului, în final se va ajunge la o

adevarata toxicomanie generatoare a unei personalitati morbide, degradante, desi constient de

starea în care se afla. Anxietatea si depresia, lipsa simtului critic sunt elemente care contureaza

personalitatea labila a alcoolicului, condus uneori de instincte si impulsivitate dar sfârsind în

descurajare, care-l împinge continuu pe calea absorbtiei toxicului.Istoria, simptomele si semnele

asociate alcoolismului sunt în mare masura cele ce definesc dependenta fizica la orice substanta

cu efect sedativ: tulburarile de caracter, diminuarea potentialului lucrativ si al abilitatii, scaderea

puterii de concentrare si a atentiei, tremuraturi, insomnie, oboseala, tulburari digestive, spasme

musculare, palpitatii si scaderea capacitatii de aparare a organismului.Toate aceste tulburari au

rasunet în sfera relatiilor sociale, economice, familiale si interpersonale, stând la baza majoritatii

actelor antisociale.

7. Efectele consumului de alcool asupra personalitatii

S-au efectuat studii asupra efectelor emotionale produse de alcool. Important este a sti ce fel

de efecte si asupra caror persoane, pot duce la alcoolism.O tehnica simpla este aceea de a întreba

11

alcoolicul, când este sobru, de ce bea, la ce schimbare se asteapta sa apara atunci când este sub

influenta alcoolului. S-au efectuat cercetari privind comportamentul diferitilor indivizi înainte ca

acestia sa devina alcoolici.

Cercetarile au aratat ca în copilarie acestia erau înclinati spre comportament agresiv, sadism,

nelinisti sexuale, comportament antisocial, stari conflictuale, vagabondaj, delasare.S-au pus în

evidenta unele trasaturi de caracter mai frecvent întâlnite ca: frustrare, labilitate afectiva,

impulsivitate. Au fost cercetate comportari cum ar fi: consumul de bauturi alcoolice de

dimineata, consumul de unul singur, consumul pe ascuns.Unele dintre trasaturile relevante ale

alcoolicilor sunt pierderea interesului pentru problemele celor din jur, predispozitia pentru

conflictele conjugale si familiale si tendinta spre o recompensa imediata.

"Sub influenta alcoolului apare adeseori o expansivitate si o vioiciune nestapânita, individul

devine comunicativ, face confidente, este elocvent dar reactiile temperamentale sunt

necontrolate, uneori violente.Individul se crede destul de puternic pentru a trânti mai multi

oameni voinici, chiar atunci când are nevoie de toti acestia pentru a-l tine în picioare.(Goodman

& Gilman)

Curajul apare ca o imposibilitate de apreciere a pericolelor. Trei factori pot influienta

comportamentul celui aflat sub influenta alcoolului: propria personalitate, anturajul si toleranta la

alcool."

Psihozele dezvoltate în cursul evolutiei alcoolismului cronic

În cadrul alcoolismului cronic se dezvolta diferite aspecte psihotice, nuantarea acestora

aflându-se în interdependenta atât cu starea generala a organismului alcoolizat, cât si cu structura

psihica premorbida.Psihozele ce se dezvolta în cursul evolutiei alcoolismului cronic sunt incluse

în primul rând de neurodistrofia toxemica carentiala, al carei model principal îl constituie

psihopolinevrita descrisa de Korsakov în 1889.

1. Psihoza Korsakov alcoolica - se diferentiaza prin urmatoarele simptome fundamentale:

amnezie sau dismnezie de fixare si confabulare compensatorie; dezorientare temporo-spatiala si

euforie; sugestibilitate crescuta si reactii oniroide cu tematica deliranta.

În situatii favorabile, remisiunea bolii se produce în 3-6 luni, ramânând adeseori sechele

neurologice si deficit mnezic. În caz nefavorabil, evolutie lent progresiva spre dementa globala

ireversibila prin atrofie cerebrala evolutiva.

12

2.Delirum tremens (delirul alcoolic tremurator, Sutton 1813)

Simptome fundamentale: stare hipnoid-confuzionala cu zoopsii terifiante; tremuraturi

generalizate si dureri manifestate la compresiunea nervilor; agitatie psihomotorie care se

accentueaza în cursul noptii, bolnavul comportându-se ca un somnambul ce-si traieste starea

fantasmica predominata de stereotipii profesionale; evolutia scurta, 2-12 zile, cu remisiune

completa sau exitus prin complicatii viscerale.

În prezent mortalitatea prin delirum tremens a scazut foarte mult prin aplicarea unei terapii

foarte eficiente.

3.Psihozele delirante alcoolice - denumite impropriu 'halucinoze alcoolice' - se caracterizeaza

în primul rând, prin delir de persecutie, de gelozie si de prejudiciu, rau sistematizat datorita

elementelor oniroid-confuzionale. Alcoolicii cu delir de gelozie ajung sa fie convinsi ca sunt

'înselati' deoarece 'vad' si 'aud' scene obscene, extraordinare prin absurditatea lor.

Delirul alcoolic se structureaza uneori prin halucinatii înspaimântatoare si în consecinta

bolnavii se lupta cu vedeniile în asa masura încât pot sa ajunga în situatii de auto- sau

heteropericulozitate.

Continutul si desfasurarea delirului alcoolic este indus de bagajul de cunostinte, structura

premorbida si împrejurarile în care se afla persoana în cauza.

Remisiunea psihozelor delirante alcoolice subacute si cronice se produce în saptamâni sau

luni si poate fi mult scurtata prin tratament corespunzator.

4. Sindromul datorat întreruperii administrarii de alcool

Alcoolicii au nevoie dupa dezintoxicare de un tratament care sa le stinga apetitul etanolic.

Datorita doctrinei pavloviene despre reflexele conditionate, începând cu deceniul al treilea s-a

deschis perspectiva psihofiziologica a conditionarii repulsive la alcool.

Reflexul repulsiv la alcool se stinge de regula, ca orice reflex conditionat, în decurs de 3-6

luni." (ŞELARU, M. drogurile. Bucureşti, 1998 p 15-19)

Din cifrele de mai sus reiese faptul ca alcoolismul nu are granite sociale.Prognoza pare a fi

grava: absenteism, pagube imense în economia tarilor din cauza cheltuielilor imense cu asistenta

medicala si sociala a bolnavilor.

13

  Principalele efecte ale alcoolului asupra sănătaţii

Aria consecintelor medicale ale abuzului de alcool este, pe cât de imensă, pe atat de

complexa:

Leziunile ficatului:

1. Ficatul gras, 2. Hepatita alcoolică, 3. Ciroza alcoolică; (1) si (2) sunt reversibile cu

abstinenţa în timp ce ciroza hepatică este ireversibilă. Unii cercetători au arătat că este posibil să

se inducă acumularea hepatica de grasimi şi leziunile ficatului ultrastructurale la voluntari tineri,

nonalcoolici numai după o săptămână de substituire a carbonaţilor din dieta cu alcool în cantităţi

cu mult sub cele necesare pentru a produce intoxicaţie acută.

Tulburări metabolice şi nutriţionale determinate de alcoolul etilic:

Malnutriţia este o complicaţie frecventă a consumului cronic de alcool şi poate rezulta din

reducerea aportului alimentar, cât şi din deficienţa în substanţe nutritive specifice.

Efectele etanolutui asupra sistemului imun.

Există o susceptibilitate crescută la infecţie a subiecţilor alcool-dependenţi.

Efectele etanolului asupra sistemului endocrin.

În mod virtual etanolul (alcoolul) afectează fiecare organ endocrin. Sunt bine cunoscute

tulburările funcţiei reproductive frecvente la bărbaţii alcoolici:Impotenţa, niveluri scăzute ale

testosteronului, număr scăzut de spermatozoizi şi atrofii testiculare.

Femeile alcoolo-dependente prezintă o prevalenţa mai mare a amenoreei, anovulaţiei şi

manifestări ale patologiei ovariene. Femeile care consumă băuturi alcoolice în timpul sarcinii

nasc copii cu defecte grave, subponderali, cu deficienţe în dezvoltarea fizică şi intelectuală

(sindromul alcoolic fetal).

Tulburările neurologice şi neuropsihice.

Asociate consumului mare de etanol includ: demenţa, sincopa, crize epileptiforme,

halucinatii, neuropatie periferică, depresia şi tulburări de personalitate antisocială.

Efectele alcoolului asupra organelor de simt.

În cantitate crescută alcoolul duce la tulburări de vedere, de auz, ale gustului şi mirosului.

14

Aceste deteriorări pot duce la pierderea coordonării şi a puterii de reacţie.

Alcoolul şi conducerea autovehiculelor.

Capacitatea de a conduce un autovehicul în condiţii de securitate este afectată imediat

după ce conducătorul auto a consumat o băutură alcoolică, chiar la o alcoolemie de 0,5g%.

Alcoolul şi sinuciderile.

Alcoolismul este un factor de risc în ceea ce priveste sinuciderile; consumul de băuturi

alcoolice predispune la consumul altor droguri periculoase.

Efectele alcoolului etilic asupra sistemului cardiovascular.

Alcoolul poate afecta muschiul cardiac însuşi, producând cardiomiopatie şi aritmii

cardiace. Consumul cronic de alcool se asociază cu o crestere semnificativă a hipertensiunii şi

poate juca un rol important în cardiopatia ischemică şi tulburările cerebrovasculare.

Alcoolul şi actele antisociale.

Unele statistici arată că peste 90% din actele criminale au fost comise de indivizi aflaţi

sub influenţa alcooluiui. Alte efecte ale băuturilor alcoolice. Chiar după consumul unor cantităţi

mici de băuturi alcoolice apare congestia fetei, dureri de cap, palpitaţii, scăderea tensiunii

arteriale, vărsături şi tulburări neuropsihice de tip ebrios (stare de ameţeala, leşin. scăderea

activităţii intelectuale) (Alcoolul viciu social. [citat 19 septembrie 2012]. Disponibil pe internet:

http//www.sanatate.ro)

8. Concluzii

Notiunea de personalitate, indiferent de domeniul de activitate, o exclude pe cea de alcoolism.

Efectele consumului de alcool, ca produs de consum periodic sau permanent se manifesta

negativ prin aceea ca duce pâna la dezagregarea personalitatii individului, atingerea functionala

si organica a unor sisteme sau aparate ale corpului omenesc, perturba relatiile dintre indivizi, el

are deci o componenta sociala, degradeaza nucleul de baza al societatii, familia, scade cota

spirituala si materiala a eforturilor umane, fiind un aspect al subculturii si subcivilizatiei.

Alcoolismul e un obicei degradant pentru individ, o infirmitate psiho-fizica si educationala, un

gest de refuz la integrarea în aspectele civilizatiei si culturii contemporane, o priveliste

deprimanta care lasa o amprenta condamnabila atât pe individ cât si pe societatea din care face

15

parte.Conceptiile potrivit carora ar exista o legatura între nivelul de trai si alcoolism nu trebuie

absolutizate, alcoolicul nefiind neaparat un individ cu posibilitati financiare reduse.

Faptul ca alcoolismul apare în majoritatea cazurilor la oameni de vârsta medie afectati mai

mult de traume psihice si stari stresante, comparativ cu tinerii, este relevant pentru rolul jucat de

factorii sociali în geneza alcoolismului dar si pentru nivelul ridicat pe care-l are orice dorinta la

aceasta vârsta.

Cu cît consumul de alcool începe mai tîrziu cu atât mai repede se instaleaza toleranta si

dependenta, indicând rezistenta mai mare a organismului tînar fata de alcool.

Orice forma de violenta, de la vatamari fizice pîna la omucidere, atesta relatii caracteristice

alcoolismului si comportamentului antisocial. Chiar daca nu orice alcoolic nu este implicit si

infractor, potentialul infractogen al alcoolicului apare evident, alcoolul intervenind ca factor

agravant al structurilor disarmonice ale personalitatii, facînd astfel ca incidenta delicto-judiciara

prin alcoolism sa aiba o mare însemnatate pe plan social si juridic. Alcoolismul prezintă o

problemă pentru societatea noastră în special pe fonul tradiţiilor în producerea vinului şi

rachiului, considerîndu-se că fiecare gospodar trebuie să aibă în casă băutură şi atunci cînd vine

cineva în ospeţie trebuie neapărat servit cu alcool. Astfel tradiţiile şi situaţia economic-socială

din ţara noastră stimulează consumul de alcool din societatea noastră ceea ce duce la o creştere

vertiginoasă a comportamentelod deviante şi chiar delincvente.

Niciodata să nu consumi alcool: S ingur

T rist

O bosit

Pe nemâncate

16

BIBLIOGRAFIE

1. CARATA, D. Asistenţa social a persoanelor dependente: support de curs. Chişinău, 2008.

52p.

2. CICU, Gabriel. Factori de risc şi de protecţie în consumul şi abuzul de alcool. [citat 17

septembrie 2012]. Disponibil pe internet: http//www.pszhomotion.ro/uploads/assest

3. LAROUSSE- BORADS. Dicţionar de droguri, toxicomanii şi dependenţe. Bucureşti:

Editura Ştiinţelor medicale, 1999.

4. STAVROS, C. drogurile concomitente alcool, tutun, cafea: factori de risc. Bucureşti: ed.

Medical, 1998. 111p.

5. ŞELARU, M. drogurile. Bucureşti, 1998

6. ZEPCA, Victor. Comportamentele de risc pentru sănătate. In: Făclia: săpt. Pedagogic, V.

2009, 12 aprilie, p.3.

7. Alcoolul viciu social. [citat 19 septembrie 2012]. Disponibil pe internet:

http//www.sanatate.ro

17