All IP - MCSI · decât arhitectura 3G. Standardul LTE a fost promovat pe piaţă ca tehnologie de generaţia a patra (4G LTE). Standardului LTE a reprezentat baza introducerii unui

PROIECT

TEHNOLOGII ȘI ARHITECTURI EFICIENTE

ENERGETIC PENTRU REȚELE DE COMUNICAȚII

NGN

FAZA I: STUDIU DE ANALIZĂ A STANDARDELOR ȘI

REGLEMENTĂRILOR APLICABILE REȚELELOR NGN

DECEMBRIE 2015

All IP

TEHNOLOGII ȘI ARHITECTURI EFICIENTE ENERGETIC

PENTRU REȚELE DE COMUNICAȚII NGN

Faza I: Studiu de analiză a standardelor și reglementărilor aplicabile

rețelelor NGN

DIRECTOR GENERAL,

Dr. ing. Ion STĂNCIULESCU

CONTRACT DE FINANȚARE

PENTRU PROIECTE DIN PLANUL

SECTORIAL, NR. 141/10.07.2015,

ÎNCHEIAT CU MINISTERUL PENTRU

SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ

DECEMBRIE 2015

INSTITUTUL NATIONAL DE STUDII SI CERCETĂRI PENTRU COMUNICATII NATIONAL COMMUNICATIONS STUDIES AND RESEARCH INSTITUTE

INSTITUT NATIONAL D'ETUDES ET DES RECHERCHES DES TELECOMMUNICATIONS

I.N.S.C.C. Telefon: (0040) 21 3189571; (0040) 21 3189573 Telefax: (0040) 21 3189575; (0040) 21 3189577

www.inscc.ro

FONDAT 1955

Bd. Preciziei nr.6, sector 6, Cod 062203, CP 76-106 BUCURESTI – ROMANIA, E-mail: [email protected] Nr. înreg. Oficiul Registrului Comerţului: J40/4705/1997 Cod unic de înregistrare: RO 1570140

Sistem al managementului calităţii, conform Standardului

ISO 9001 : 2008, certificat de către SRAC şi IQNet cu nr. 534

Faza I: Studiu de analiză a standardelor și reglementărilor aplicabile rețelelor NGN

Activitatea I.1

Analiza standardelor aplicabile rețelelor NGN

Activitatea I.2

Prezentarea reglementărilor aplicabile rețelelor NGN

Activitatea I.3

Analiza reglementărilor aplicabile rețelelor NGN

Director de Proiect: drd. ing. Cristina - Gabriela GHEORGHE

I.N.S.C.C. – Laborator Radiocomunicații

Tel.: 021 3189266

Fax: 021 3189575

email: [email protected]

Lista personalului de execuție a contractului nr. 141/10.07.2015

„Tehnologii şi arhitecturi eficiente energetic pentru reţele de comunicaţii NGN”

Faza I / 2015

Nr.

crt. Nume, prenume Funcția Semnătura

1 Drd.ing. Gheorghe Cristina-Gabriela Cercetător Științific gr. III

2 Dr.ing. Dragomir Radu Cercetător Științific gr. III

3 Dr.ing. Dragomir Dorina Asistent Cercetare

4 Sing. Pujină Gheorghe Asistent Cercetare

5 Sing. Ionescu Sorin Asistent Cercetare

6 Sing. Tirică Marina Asistent Cercetare

7 Ec. Logofătu Adriana Economist

8 Cristescu Victor Tehnician

9 Birău Augustin Tehnician

DIRECTOR GENERAL DIRECTOR PROIECT

Dr. ing. Ion STĂNCIULESCU Drd. ing. Cristina-Gabriela GHEORGHE

INSTITUTUL NATIONAL DE STUDII SI CERCETĂRI PENTRU COMUNICATII NATIONAL COMMUNICATIONS STUDIES AND RESEARCH INSTITUTE

INSTITUT NATIONAL D'ETUDES ET DES RECHERCHES DES TELECOMMUNICATIONS

I.N.S.C.C. Telefon: (0040) 21 3189571; (0040) 21 3189573 Telefax: (0040) 21 3189575; (0040) 21 3189577

www.inscc.ro

FONDAT 1955

Bd. Preciziei nr.6, sector 6, Cod 062203, CP 76-106 BUCURESTI – ROMANIA, E-mail: [email protected] Nr. înreg. Oficiul Registrului Comerţului: J40/4705/1997 Cod unic de înregistrare: RO 1570140

Sistem al managementului calităţii, conform Standardului

ISO 9001 : 2008, certificat de către SRAC şi IQNet cu nr. 534

i Proiect nr. 141/2015, faza 1, decembrie 2015

CUPRINS

pagina

CUPRINS ......................................................................................................................... i

LISTA FIGURILOR DIN TEXT .................................................................................. iii

LISTA TABELELOR DIN TEXT .................................................................................. v

1. INTRODUCERE ................................................................................................. 1-1

1.1 Prezentarea generală a lucrării .............................................................................. 1-1

1.2 Obiective proiect ................................................................................................... 1-5

1.3 Obiectivele fazei I ................................................................................................. 1-7

2. ANALIZA STANDARDELOR APLICABILE REȚELELOR NGN ........................... 2-1

2.1 Noțiuni generale .................................................................................................... 2-1

2.2 Analiza standardelor .............................................................................................. 2-5

3. PREZENTAREA REGLEMENTĂRILOR APLICABILE REȚELELOR

NGN ............................................................................................................................. 3-1

4. ANALIZA REGLEMENTĂRILOR APLICABILE REȚELELOR NGN ........ 4-1

5. BIBLIOGRAFIE ................................................................................................. 5-1

LISTA ACRONIMELOR UTILIZATE .......................................................................... 1

Lucrarea conține 134 pagini.

ii Proiect nr. 141/2015, faza 1, decembrie 2015

iii Proiect nr. 141/2015, faza 1, decembrie 2015

LISTA FIGURILOR DIN TEXT

pagina

Figura 2.1 Domenii interdependente de acțiune în TIC ............................................. 2-1

Figura 2.2 Crearea de servicii media îmbunătățite ..................................................... 2-4

Figura 2.3 Definirea nodurilor rețelei ......................................................................... 2-8

Figura 2.4 Ilustrarea scopului standardului ETSI ES 201 554 ................................ 2-10

Figura 2.5 Schema de măsurare a puterii unei BS ................................................... 2-16

Figura 2.6 Schema de măsurare a puterii dinamice cu BS ....................................... 2-17

Figura 2.7 Schema de calibrare pentru UE în vederea corectării sensibilității ........ 2-19

Figura 2.8 MSAN fără plăci de terminal .................................................................. 2-20

Figura 2.9 Sloturi ocupate cu plăci de terminal dar fără CPE .................................. 2-20

Figura 2.10 Toate porturile sunt în mod LO ............................................................ 2-21

Figura 2.11 Toate porturile sunt în mod L2 ............................................................. 2-21

Figura 2.12 MSAN cu toate situațiile prevăzute în etapele anterioare ..................... 2-22

Figura 2.13 OLT fără plăci LT ................................................................................. 2-24

Figura 2.14 Toate sloturile sunt ocupate dar fără ONU ........................................... 2-24

Figura 2.15 Toate porturile sunt conectate și ONU sunt străbătute de trafic de

date ............................................................................................................................ 2-25

Figura 2.16 Toate porturile sunt ocupate și ONU sunt în repaus ............................. 2-25

Figura 2.17 OLT cu toate cele 4 etape incluse ......................................................... 2-26

Figura 2.18 Rețea ce corespunde cerințelor standardului ETSI ES 203 228

V 1.11 ....................................................................................................................... 2-30

Figura 2.19 Relațiile dintre KPI, KPI global și consumul energetic ........................ 2-36

Figura 2.20 Măsurarea puterii unui sistem testat ..................................................... 2-37




Figura 2.24 Etapele de măsurare și durata acestora ................................................ 2-40

Figura 2.25 Schema cu echipamente și elemente de infrastructură a unei locații

RBS ........................................................................................................................... 2-41

Figura 2.26 Distribuția echipamentelor utilizatorilor într-un sector ........................ 2-42

Figura 2.27 Distribuția echipamentelor utilizatorilor într-un sector ........................ 2-43

Figura 2.28 Reprezentarea grafică a unei rețele de acces ......................................... 2-43

Figura 4.1 Configurație de bază de testare pentru un UPS în curent alternativ

AC .............................................................................................................................. 4-13

Figura 4.2 Invertor DC/ AC (curent continuu/ curent alternativ).............................. 4-14

Figura 4.3 Echipament de aer condiționat în configurația de testare de bază ........... 4-17

iv

Proiect nr. 141/2015, faza 1, decembrie 2015

Figura 4.4 Rețeaua aflată sub testare ......................................................................... 4-21

Figura 4.5 Economisirea energiei folosind obiecte inteligente ................................. 4-34

Figura 4.6 Două tipuri de acces pentru serviciile de HN (a) de acces individual (b)

accesul comună .......................................................................................................... 4-38

Figura 4.7 Arhitectura de serviciu HN ...................................................................... 4-39

Figura 4.8 Model de serviciu pentru servicii de monitorizare de GHG furnizate prin

intermediul NGN ....................................................................................................... 4-41

Figura 4.9 Relații de afaceri în serviciul de monitorizare a GHG ............................. 4-43

Figura 4.10 Flux de informații pentru administrarea inventarului de GHG .............. 4-44

v

Proiect nr. 141/2015, faza 1, decembrie 2015

LISTA TABELELOR DIN TEXT

Pagina

Tabelul 2.1 Lista standardelor ETSI care se ocupă de eficiența energetică ................ 2-6

Tabelul 2.2 Parametri de referință urmăriți pentru BS .............................................. 2-13

Tabelul 2.3 Parametrii, coeficienții și variabilele care influențează consumul de

energie ....................................................................................................................... 2-23

Tabelul 2.4 Parametrii, coeficienții şi variabilele de impact asupra consumului

energetic pentru MSAN cu OLT ............................................................................... 2-27

Tabelul 2.5 Argumente pro și contra ......................................................................... 2-28

Tabelul 2.6 Clase demografice de subrețele .............................................................. 2-31

Tabelul 2.7 Clase de relief ......................................................................................... 2-31

Tabelul 2.8 Clase climatice ....................................................................................... 2-32

Tabelul 3.1 Documente ITU-T aplicabile reţelelor NGN ........................................... 3-1

Tabelul 3.2 Documente de referinţă pentru reglementările aplicabile reţelelor NGN 3-7

Tabelul 4.1 Parametrii de testare pentru o rețea radio ............................................... 4-23

vi Proiect nr. 141/2015, faza 1, decembrie 2015

1-1 Proiect nr. 141/2015, faza 1, decembrie 2015

1. INTRODUCERE

1.1 Prezentarea generală a lucrării

Conceptul de NGN (Next Generation Network) a fost introdus având în vedere

noua situaţie dar şi schimbările din domeniul telecomunicaţiilor. NGN se caracterizează

prin mai multe aspecte dintre care se pot preciza: noua cerere a utilizatorilor pentru

servicii inovative care să fie în legătură cu necesităţile dar şi cu locaţia acestora,

creşterea explozivă a traficului digital (creşterea utilizării Internetului).

Conform definiţiei date de Uniunea Internaţională pentru Telecomunicaţii -

Telecomunicaţii (ITU-T) reţeaua NGN este o reţea bazată pe pachete care poate să

asigure oferirea de servicii incluzând servicii de telecomunicaţii şi care poate să

utilizeze multiple tehnologii de transport de bandă largă permiţând QoS (Quality of

Service). În reţeaua NGN funcţiile referitoare la servicii sunt independente de

tehnologiile de transport utilizate. Reţeaua NGN permite mobilitatea larg răspândită

care să asigure prevederea de servicii consistente şi omniprezente pentru utilizatori.

Obiectivul Planului Național de Dezvoltare a Infrastructurii NGN este

dezvoltarea de reţele avansate de telecomunicaţii cu acoperire naţională. În acest scop,

este promovată construirea de reţele de fibră optică cu acoperire naţională şi cu o largă

răspândire a punctelor de distribuţie, cât mai aproape de utilizatorul final şi cu niveluri

adecvate de simetrie şi de interactivitate, pentru a asigura transmitere mai bună de

informaţii în ambele sensuri. Având în vedere gradul foarte avansat de dezvoltare a

comunicaţiilor fără fir în România, se consideră că aceste reţele vor fi integrate şi,

astfel, vor completa infrastructura wireless existentă, construită conform tehnologiilor

wireless compatibile NGN (de exemplu, LTE), care permite mobilitatea, precum şi

creşterea gradului de acoperire.

De asemenea, datorită evoluţiei rapide a tehnologiei, în special a tehnologiilor

mobile de bandă largă de mare viteză, Planul de Dezvoltare pentru reţele NGN ia în

considerare a patra generaţie de tehnologii de comunicaţii mobile (LTE).

Standardul LTE este destinat tehnologiei wireless de comunicaţii de date şi a fost

finalizat în decembrie 2008, reprezentând o evoluţie a reţelelor GSM / UMTS. Grupul

3GPP, un grup al industriei GSM, este responsabil cu dezvoltarea standardului LTE.


Scopul principal al acestui standard a fost acela de a creşte capacitatea şi viteza reţelelor

de acces wireless prin utilizarea tehnicilor de procesare digitală a semnalului şi prin

utilizarea celor mai recente modulaţii. Un alt obiectiv a constat în reproiectarea şi

simplificarea arhitecturii reţelelor bazate pe IP, cu un timp de aşteptare mult mai redus

decât arhitectura 3G. Standardul LTE a fost promovat pe piaţă ca tehnologie de

generaţia a patra (4G LTE).

Standardului LTE a reprezentat baza introducerii unui sistem 4G performant,

conform cerințelor IMT-Avansat (IMT-Advanced), iar prin specificaţia pentru noua

tehnologie de acces radio s-au preconizat:

viteze mari pentru transmisia de date;

întârzieri mici de transmisie prin sistem;

transmisie optimizată a pachetelor, prin folosirea flexibilă a lărgimii de

bandă;

mobilitate cu transferuri nesesizabile ale legăturii în cadrul aceleiaşi sesiuni

de comunicaţie, pentru traficul cu comutație de pachete;

QoS a serviciului conformă cu categoria acestuia.

Performanțele generale ale sistemului se caracterizează prin:

Eficienţă în folosirea spectrului;

Viteză de transfer pentru utilizator;

Flexibilitatea folosirii spectrului;

Mobilitate;

Acoperire;

Îmbunătăţiri aduse în domeniul serviciilor, precum folosirea MBMS

(Multimedia Broadcast Multicast Service).

Sistemul LTE a introdus sau a dezvoltat tehnologii noi, performante. Toate

acestea au urmărit creșterea vitezei de transmisie, îmbunătățirea calității serviciilor

asigurate, folosirea tot mai eficace a resurselor, creșterea eficienței utilizării spectrului

de radiofrecvență.

La nivel global, reţelele NGN constituie un progres semnificativ comparativ cu

soluţiile tehnologice anterioare şi contribuie la îmbunătăţirea tehnologiei şi a serviciilor

de comunicaţii în bandă largă.


În conformitate cu Planul Național de Dezvoltare a Infrastructurii NGN se are în

vedere înlocuirea reţelelor de bandă largă de bază cu reţelele NGN şi nu numai

modernizarea lor pe un termen lung. Reţelele NGN au nevoie de o arhitectură de reţea

diferită, oferind servicii de o calitate mult mai bună în comparaţie cu reţelele de bandă

largă actuală, precum şi mai multe servicii care nu sunt admise de către astfel de reţele.

Astfel în viitor este posibil să apară diferenţe semnificative, între zonele acoperite şi

cele neacoperite de reţelele NGN.

În România, în ianuarie 2014 liniile NGN au atins 67% ca procentaj din totalul

liniilor broadband fiind cel de-al doilea procentaj din UE şi mult peste media UE de

27%.

Se poate considera că în condiţii corespunzătoare, modernizarea treptată a

infrastructurilor existente ar putea avea o contribuţie valoroasă la realizarea obiectivului

Agendei Digitale pentru Europa 2020 cu privire la „vitezele de conexiune”, în special în

acele zone în care instalarea unei infrastructuri noi nu ar fi fezabile din punct de vedere

economic. Astfel de reţele NGN intermediare ar putea fi rentabile şi ar putea reprezenta

o „schimbare semnificativă” în ceea ce priveşte disponibilitatea serviciilor de

comunicaţii în bandă largă în zonele defavorizate.

Pentru a face faţă provocărilor viitoare, reţelele NGN ar trebui să aibă atât la

partea de distribuţie (backhaul) cât şi în partea de acces, pe lângă o anumită viteză de

download şi anumite caracteristici care să includă:

asigurarea unei conectivități mai bune;

reprezentarea unui progres tehnologic sustenabil şi de durată;

sprijinirea unei concurenţe bazate pe infrastructură.

De asemenea, tehnologiile și arhitecturile pentru rețelele de comunicații NGN

trebuie să fie alese astfel încât să fie cât mai eficiente din punct de vedere energetic.

Soluțiile de eficientizare energetică a rețelelor NGN sunt impuse de echipamentele,

tehnicile de acces utilizate dar și de complexitatea rețelelor. Se vor evalua rețelele de

comunicații NGN în condiții diferite de trafic, în special pentru trafic mare.

Proiectul contribuie la o mai bună cunoaştere a comunicaţiilor prin sisteme de

comunicații NGN, iar rezultatele proiectului constituie o bază pentru elaborarea unor

reglementări tehnice şi soluţii strategice pentru introducerea tehnologiilor și


arhitecturilor eficiente energetic pentru aceste rețele, avându-se în vedere stadiul actual

şi tendinţele de evoluţie a acestora.

Rezultate propuse și modalități de aplicare

În cadrul acestui proiect se va realiza o analiză a standardelor și reglementărilor

aplicabile rețelelor NGN. Standardele și reglementările se vor analiza din punctul de

vedere al eficienței energetice. De asemenea, se vor prezenta documentele Uniunii

Europene privind cerințele de eficiență energetică, aplicabile industriei comunicațiilor,

în perspectiva anului 2020.

Având ca bază analiza standardelor și reglementărilor aplicabile rețelelor NGN

dar și prezentarea documentelor Uniunii Europene privind cerințele de eficiență

energetică, aplicabile industriei comunicațiilor, în perspectiva anului 2020, în cadrul

proiectului se vor elabora:

Studiu privind soluții de eficientizare energetică a rețelelor NGN;

Studiu de evaluare a modelelor de arhitecturi NGN eficiente energetic;

Manual de prezentare privind tehnologiile și arhitecturile eficiente energetic

pentru rețelele de comunicații NGN.

Acest proiect se va finaliza cu realizarea unui manual de prezentare care va

conţine:

Analiza standardelor și reglementărilor aplicabile rețelelor NGN;

Prezentarea documentelor Uniunii Europene privind cerințele de eficiență

energetică, aplicabile industriei comunicațiilor, în perspectiva anului 2020;

Soluții de eficientizare energetică a rețelelor NGN.

Modele de arhitecturi NGN eficiente energetic și evaluarea acestora.

Rezultatele proiectului vor sta la baza elaborării unor reglementări tehnice şi

soluţii strategice pentru rețelele de comunicaţii NGN.

Potențiali utilizatori

Rezultatele proiectului vor putea fi utilizate de către MSI în cadrul strategiilor pe

care le elaborează, referitoare la rețelele de comunicaţii NGN.


Studiile care vor fi realizate, împreună cu manualul de prezentare ce va fi

elaborat se vor utiliza pentru fundamentarea unor decizii privind dezvoltarea de

tehnologii și arhitecturi pentru rețelele de comunicații NGN în România.

1.2 Obiective proiect

Proiectul corespunde obiectivului general din Planul Sectorial de Cercetare

Dezvoltare al Ministerului pentru Societatea Informațională pentru 2015 – 2017 „Suport

tehnic pentru deciziile M.S.I. în domeniul Broadband și Infrastructură de servicii

electronice” și obiectivului specific din același Planul Sectorial „Armonizarea

caracteristicilor și performanțelor infrastructurii de banda largă pentru asigurarea

cerințelor serviciilor electronice”.

Scopul proiectului este:

Identificarea cerințelor impuse infrastructurii de comunicații de bandă largă

pentru rețele NGN eficiente energetic;

Caracterizarea performanțelor infrastructurii de comunicații de bandă largă ce

suportă rețele NGN eficiente energetic.

Obiectivele se realizează prin elaborarea de studii, analize, soluții și modele care

se vor concretiza în:

Studiu de analiză a standardelor și reglementărilor aplicabile rețelelor NGN.

Studiu de prezentare a documentelor Uniunii Europene privind cerințele de

eficiență energetică, aplicabile industriei comunicațiilor, în perspectiva anului

2020.

Studiu privind soluții de eficientizare energetică a rețelelor NGN.

Studiu de evaluare a modelelor de arhitecturi NGN eficiente energetic.

Manual de prezentare privind tehnologiile și arhitecturile eficiente energetic

pentru rețelele de comunicații NGN.


Impactul pe care îl pot avea rezultatele proiectului

Rezultatele proiectului vor avea un impact tehnic, economic și social, care se va

putea materializa prin luarea unor decizii corespunzătoare și argumentate privind

dezvoltarea rețelelor de comunicațiilor NGN în România.

Efectul economic şi social se va reflecta prin creşterea cererii utilizatorilor de

servicii de comunicații mobile, îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite și prin

posibilitatea implementării de noi servicii, ca urmare a introducerii acestor tehnologii și

arhitecturi pentru rețelele de comunicații NGN.

De asemenea, oferirea unui domeniu larg de servicii (incluzând servicii în timp

real, streaming, servicii în timp non/real și multimedia) de calitate mărită prin sistemele

de comunicații NGN vor avea un impact social pozitiv.

Mai mult alegerea de tehnologii și arhitecturi eficiente energetic pentru rețelele

de comunicații NGN va contribui la micșorarea costurilor pentru diverșii utilizatori.

Un alt avantaj deosebit de important pentru utilizatori este asigurarea de către

rețelele de comunicații NGN a unei mobilități globale.

Toate acestea constituie avantaje ale potenţialilor utilizatori cu efecte benefice

asupra calităţii vieţii.

Dezvoltarea rețelelor de comunicaţii NGN prin utilizarea de tehnologii și

arhitecturi eficiente din punct de vedere energetic va conduce la obţinerea de profituri

importante în acest domeniu.

Rezultatele proiectului vor constitui o fundamentare tehnică documentată a

deciziilor autorităţii în domeniu pentru elaborarea unor reglementări tehnice şi soluţii în

conformitate cu stadiul evoluţiei sistemelor de comunicaţii NGN.

Acest proiect va contribui la impulsionarea dezvoltării sectorului românesc de

comunicaţii.


1.3 Obiectivele fazei I

Obiectivele fazei nr. I: „Studiu de analiză a standardelor și reglementărilor

aplicabile rețelelor NGN” sunt:

Activitatea I.1

Analiza standardelor aplicabile rețelelor NGN.

Activitatea I.2

Prezentarea reglementărilor aplicabile rețelelor NGN.

Activitatea I.3

Analiza reglementărilor aplicabile rețelelor NGN.

În cadrul activităţii I.1 s-au prezentat noțiuni generale despre rețelele de

comunicații NGN și s-au analizat standardele elaborate de Institutul European pentru

Standarde de Telecomunicaţii (ETSI), aplicabile rețelelor NGN din punctul de vedere al

eficienței energetice.

Referitor la activitatea I.2 s-au prezentat reglementările elaborate de ITU-T,

aplicabile rețelelor NGN având în vedere eficiența energetică.

Activitatea I.3 s-a referit la analiza reglementărilor elaborate de ITU-T, aplicabile

rețelelor NGN din punctul de vedere al eficienței energetice.



2. ANALIZA STANDARDELOR APLICABILE REȚELELOR NGN

2.1 Noțiuni generale

Unul dintre scopurile UE este de a se realiza un climat cu emisii reduse de carbon.

În acest sens Uniunea Europeană propune o reducere a emisiilor de gaze cu cel puțin

20% până în 2020, prin utilizarea de echipamente și tehnologii specifice și introducerea

energiilor regenerabile, ce ar urma să ajungă la 20% din totalul formelor de energiei [1].

În prezent tehnologia informației și a comunicației, TIC, furnizează aproximativ 2% din

totalul emisiilor de carbon și este de așteptat ca acest procent să se tripleze [1]. Ca atare,

măsurile de eficiență energetică devin prioritare în domeniul informației și a

comunicațiilor. Eficiența energetică produce o reducere a emisiilor de gaze prin acțiuni în

trei domenii interdependente (Figura 2.1).

Domeniul TIC:

contribuie la elaborarea metodologiei de măsurare a impactului asupra

mediului, metodologie comună cu alte domenii industriale;

furnizează soluții tehnice de creștere a eficienței energetice în NGN;

Figura 2.1 Domenii interdependente de acțiune în TIC [1]


exercită o influență majoră asupra celorlalte sectoare industriale, astfel încât

acestea să poată implementa soluții proprii de creștere a eficienței energetice

[1].

Introducerea rețelelor NGN pe scară largă, într-un ritm care trebuie să susțină

creșterea masivă a aplicațiilor multimedia, reprezintă o sursă potențială de poluare,

datorită capacităților enorme de electroalimentare solicitate.

ETSI se referă la NGN într-o diversitate de modalităţi, astfel [2]:

Rețele total IP (all IP);

Domenii interoperabile;

Acces de bandă largă;

Sisteme mobile și nomadice;

Servicii multiple;

Model agnostic de business;

Domenii interoperabile.

ITU – T consideră NGN ca fiind o rețea bazată pe comutație de pachete (rețea IP),

capabilă să furnizeze servicii de telecomunicații și să utilizeze tehnologii multiple de

bandă largă, de calitate, ce suportă servicii electronice într-un mod independent de

infrastructura de transport utilizată. Rețeaua NGN oferă utilizatorilor acces

nerestricționat la diverși furnizori de servicii electronice de bandă largă [2].

NGN se caracterizează prin:

Transfer bazat pe pachete;

Separarea funcțiilor de control dintre capabilitățile de transport apel/ sesiune,

aplicații/ servicii;

Prestare de servicii de transport precum și furnizarea de interfețe deschise;

Suport pentru o gamă largă de servicii, aplicații și mecanisme;

Bandă largă;

Mobilitate;

O varietate mare de scheme de identificare care pot rezolva adresele IP în

timpul rutării;

Accesul liber, neîngrădit, al utilizatorilor la diferiți furnizori de servicii;


CONȚINUT LA CERERE :

Navigare (Browsing)

Descărcare (Download)

Flux (Streaming)

Difuziune (Broadcast)

Caracteristici unificate pentru același tip de serviciu așa cum este el perceput

de către utilizator;

Convergența serviciilor pentru rețele fixe și mobile;

Independența serviciilor de tehnologiile de transport;

Suportă tehnologii de acces;

Respectă toate cerințele reglementate în ceea ce privește de exemplu

comunicațiile de urgență, eficiența energetică etc.

Conceptul NGN ia în considerare noile realități din industria telecomunicațiilor,

caracterizate de factori ca :

necesitatea de a realiza convergența;

optimizarea operațiilor din rețea;

extraordinara creștere a traficului digital (necesitatea de noi servicii

multimedia, creșterea cererii de mobilitate).

Evoluția rețelelor către NGN trebuie să permită continuarea și interoperabilitatea

cu rețele existente, în paralel cu implementarea de noi capabilități [2].

ETSI propune următoarele servicii suportate de rețeaua NGN [2]:

CONVERSAȚIE : apel vocal

apel video

conversații (chat)

sesiuni multimedia

MESAJE : email

SMS EMS(Enhanced Messaging Service)

MMS

IM și prezență


NGN suportă o structură media bogată, prezentată în continuare (Figura 2.2).

NGN a cunoscut până în prezent trei etape de dezvoltare, etape ce s-au regăsit în

standardele elaborate de comitetul tehnic al ETSI [3].

Faza 1 NGN a fost finalizată în decembrie 2005, asigurându-se standarde

performante și deschise (ce au permis modificări ulterioare), necesare dezvoltării, testării

și implementării sistemelor din prima generație NGN, toate având în vedere

eficientizarea consumului de energie electrică.

Faza 1, concepută inițial pentru a oferi multimedia Internet Protocol utilizatorilor

de telefonie mobilă a permis dezvoltarea IMS ca și componentă de bază pentru 3G.

Inițial IMS a fost conceput ca un sistem total IP având ca scop simplificarea

activității operatorilor de telefonie mobilă de a furniza servicii interactive și

interoperabile de generație următoare, cu un cost eficient, cu consum energetic

Figura 2.2 Crearea de servicii media îmbunătățite [2]

Sesiune multimedia

- Voce

- Video

- Radiodifuziune

- Mesagerie - & Prezență - Web

Voce, Video Voce, Video la

client IM

Voce, Video,

date pe mobil

Radiodifuzare video, date


corespunzător, pe o arhitectură ce putea să ofere flexibilitate de operare și navigare pe

Internet.

Odată cu adoptarea IMS și de alte sectoare ale industriei, potențialul unei piețe de

masă a oferit acces de bandă largă la prețuri accesibile indiferent de cum sunt conectați

utilizatorii [3].

Faza 2, finalizată în 2008, a adus elemente noi legate de NGN, precum IMS și

non-IMS bazate pe IPTV, care au răspuns cerințelor pieții privind accesul independent,

integrare în servicii de mediu, etc.

Faza 2 definește:

un subsistem bazat pe soluții de integrare deja existente;

un subsistem IMS bazat pe soluții IPTV ce permit asocierea serviciilor TV cu

alte servicii de telecomunicații ( voce, servicii de date).

Faza 3 se axează pe probleme, precum [3]:

IPTV: noi servicii de publicitate, roaming/mobilitate, conținut orientat spre

utilizator;

Canale personalizate/conținut orientat spre utilizator;

Tehnologii pentru ofertele IPTV pereche la pereche inclusiv protecție și

adresare;

Interconectare în rețea;

Creșterea siguranței;

Monitorizarea consumului energetic, în special la client;

Identificarea în radio frecvență (RFID) etc.

Eficiența energetică este unul dintre factorii critici în sistemele de telecomunicații

moderne, constituind unul dintre aspectele luate în considerare spre analiză în standardele

ETSI.

2.2 Analiza standardelor

Printre standardele elaborate de ETSI se evidențiază și standardele care se ocupă

de eficiența energetică a rețelelor, standarde ce se pot aplica și pentru NGN. În tabelul

următor (Tabelul 2.1) sunt listate standardele care au ca obiectiv studiul eficienței

energetice.


Nr. crt. Indicativ standard Titlul standardului

1 ETSI TR 103 117 V1.1.1 (2012-11) „Principles for Mobile Network

level energy efficiency”

2 ETSI TS 102 706 V1.3.1 (2013-07) „Measurement method for energy

efficiency of wireless access

network equipment”

3 ETSI GS OEU 008 V1.1.1 (2013-09) „Global KPI for Information and

Communication Technology Nodes”

4 ETSI ES 201 554 V1.2.1 (2014-07) „Energy efficiency of Mobile Core

network and Radio Access Control

equipment”

5 ETSI GS OEU 001 V2.1.1 (2014-12) „Operational energy Efficiency for

Users (OEU);

Global KPIs for ICT Sites”

6 ETSI ES 202 706 V1.4.1 (2014-12) „Measurement method for power

consumption and energy efficiency

of wireless access network

equipment”

7 ETSI ES 203 228 V1.1.1 (2015-04) „Assessment of mobile network

energy efficiency”

8 ETSI GS OEU 002 V1.1.1 (2015-06) „Technical Equipment of Copper

and Optical Fixed Access”

9 ETSI GS OEU 006 V1.1.1 (2015-06) „Operational energy Efficiency for

Users (OEU);

Referential specification to define

sustainable levels of ICT Sites”

Tabelul 2.1 Lista standardelor ETSI care se ocupă de eficiența energetică


Standardele aplicabile rețelelor total IP, NGN, referitoare la eficiența energetică

au în vedere:

metode ce analizează consumul energetic dar și eficiența energetică atât în

regim static cât și dinamic în stația de bază, BS;

îmbunătățirea consumului energetic prin gestionarea corespunzătoare a

rețelelor de bandă largă în diferite sectoare ale industriei precum și în diferite

locații; se impune ca atare aplicarea de către furnizorii și utilizatorii de

echipamente din domeniul tehnologiei informaticii și comunicației de

instrumente „Green”, indicatori cunoscuți sub denumirea de niveluri verzi.

Locațiile TIC constituie zona de bază a consumului energetic; prin urmare

ETSI a dezvoltat standarde și documente tehnice capabile a fi folosite în

proiectarea, organizarea de locații corespunzătoare, durabile în domeniul TIC

[4];

propuneri de indicatori utilizabili de către furnizori sau de către operatori; un

domeniu de aplicabilitate al standardului se referă la MSAN, nod de servicii

multi acces, configurat atât pentru fibră optică cât și pentru linii de abonat

(DSL) [5].

Standardul structurează problematica amintită mai sus în trei mari categorii:

stabilirea parametrilor cheie care au cel mai mare impact asupra consumului de

energie;

definirea unui model pentru consumul de energie MSAN atunci când este

folosită multiplexarea pentru acces;

stabilirea metodologiei pentru un terminal de linie optică. În continuare

(Figura 2.3) este reprezentată definirea nodului MSN conform standardului

ETSI [5].


definirea topologiei și a modului de evaluare a eficienței energetice a unei

rețele mobile; tehnologiile acoperite de standarde sunt: GSM, UMTS și LTE.

Standardele definesc valori acceptate pentru eficiența energetică pentru rețeaua

de telefonie mobilă precum și metodele de evaluare (măsurare) a eficienței

energetice în condiții de exploatare a rețelei. Scopul declarat al standardelor

este de a permite înțelegerea semnificației de eficiență energetică în rețelele

mobile. Standardele iau în considerare atât „rețele” omogene cât și eterogene

ale căror dimensiuni sunt definite de granițele topologice, geografice sau

demografice. Astfel pentru rețelele definite topologic un exemplu îl poate

constitui un nod de control. Dacă rețeaua este definită prin granițe geografice

se pot considera spre exemplu rețelele continentale sau naționale iar în cazul

celor definite demografic se pot considera rețelele urbane sau rurale.

Standardele, în structura lor de bază, se pot aplica rețelelor relativ mici

(parțiale), caz în care eficiența energetică este măsurabilă și totodată

standardizată. Măsurătorile se pot extinde însă și în rețele mari , cunoscute sub

numele de rețele „totale” cum ar fi spre exemplu rețeaua unei țări, rețeaua unui

operator de rețea mobilă, etc. Echipamentul terminal (utilizator final) nu este

luat în considerare în măsurarea eficienței energetice [6].

Figura 2.3 Definirea nodurilor rețelei [5]


Ca urmare a protocolului de la Kyoto, Comisia Europeană a elaborat și va

elabora directive cu scopul de a îmbunătăți gestionarea energiei electrice pentru

sectoarele industriei dar și pentru diferite locații. Ca urmare a acestora

furnizorii și utilizatorii de echipamente IT sunt obligați să pună în aplicare

instrumente „verzi” (indicatori recunoscuți ca având niveluri verde) cu scopul

monitorizării eficienței rețelelor ecologice. La nivel mondial locațiile TIC

reprezintă unul dintre cei mai mari consumatori, la nivel mondial, de energie.

Ca atare primul obiectiv al ETSI ISG OUE a fost precizarea poziției UE față de

definirea corespunzătoare a eficienței energetice precum și precizarea

indicatorilor cheie globali necesari pentru utilizarea corespunzătoare a

locațiilor TIC. Standardele definesc deci poziția membrilor ISG OUE și

stabilesc indicatorii de performanță, KPI, la nivel mondial, indicatori ce permit

monitorizarea eficienței energetice dar și gestionarea energiei pe locațiile TIC.

Sunt precizate următoarele obiective:

Eficiența sarcinii;

Consumul de energie;

Reutilizarea energiei;

Energie regenerabilă.

Astfel standardele stabilesc patru indicatori de performanță, KPIs, și un indicator

global care combină cele patru obiective, obiectiv (obiective) fiind aplicabile locațiilor

TIC de orice dimensiune [7].

Este un adevăr unanim acceptat acela că eficiența energetică este punctul critic al

funcționarii rețelelor. Cu ajutorul standardului ETSI ES 201 554 V1.2.1 /2014-07 se

precizează măsurări solide și reproductibile pentru echipamentele utilizate în rețelele de

tip magistrală. Astfel sunt definite valorile eficienței energetice precum și metodele de

măsurare aplicabile echipamentelor mobile de rețea de tip magistrală. Eficiența

energetică este definită ca fiind puterea utilă normată la consumul de energie în condițiile

în care se presupune că o rețea eficientă energetic se ocupă de un număr mare de abonați,

cu un consum cât mai mic de energie. Standardul promovează metode de economisire a

energiei. Astfel, se propune ca măsurarea consumului de energie să se facă la diferite

nivele de încărcare, prin simularea unei utilizări tipice a echipamentului. Valorile definite


pot fi utilizate pentru compararea eficienței energetice a diferitelor implementări (HW și

SW) ale aceleiași funcții. Standardul stabilește metode de măsurare dar și valori

aplicabile pentru:

1. Funcții de bază pentru sisteme mobile (GGSN, HLR, MGW, MME, MSC,

SGSN, și PGW/SGW);

2. Unitate de control de acces radio.

Standardul propune o schemă bloc, schemă ce ilustrează scopurile propuse de

standarde, pentru rețele de tip magistrală [7]. Această schemă este prezentată în

continuare (Figura 2.4).

Figura 2.4 Ilustrarea scopului standardului ETSI ES 201 554 [7]

Legendă liniile bolduite: interfețe ce permit traficul utilizatorului

liniile punctate: interfețe ce permit semnalizarea

Rețea nucleu

Control acces radio

Acces radio: nu face obiectul acestui standard


Așa cum s-a subliniat anterior eficiența energetică reprezintă factorul critic al

sistemelor moderne de telecomunicații. Consumul într-o rețea de telecomunicații fără fir

este dominant în rețeaua de acces. Standardul ETSI TS 102 706 V1.3.1 /2013-07 se

ocupă de consumul de energie în locațiile RBS (Radio Base Station), cele mai mari

consumatoare de energie [8]. Documentul prezintă metode de evaluare a eficienței

energetice pentru rețele wireless, metode aplicabile și pentru NGN. Pentru a realiza cele

amintite mai sus, standardul precizează următorii parametri:

1. consumul mediu de energie RBS, într-o configurație de referință, sub diferite

nivele de încărcare;

2. consumul mediu de energie a locației RBS (consumul de energie RBS al

echipamentelor ce alcătuiesc RBS prin aplicarea de factori de corecție pentru

diferite alimentări, răciri și diferite soluții constructive);

3. indicatori de performanță pentru eficiența energetică a rețelelor de tip wireless.

Acești indicatori se calculează în funcție de diverși parametrii cum ar fi:

consumul de energie pentru RBS, aria de acoperire a RBS pentru mediu rural

precum și capacitatea RBS pentru mediul urban.

Standardul se referă la următoarele tehnologii de acces radio:

o GSM;

o LTE;

o WCDMA;

o WiMAX.

Standardul ia în considerare numai consumul de energie a RBS în definirea puterii

totale a unei rețele wireless. Eficiența energetică se măsoară atât în regim static cât și

dinamic astfel încât sunt menționate metode pentru cele două cazuri. Rezultatele bazate

pe măsurări „statice” ale consumului de energie se obțin sub sarcină statică și fără

activarea caracteristicilor rețelei radio. Rezultatele bazate pe măsurări „dinamice” se pot

obține pentru un RBS cu încărcare dinamică, cu caracteristicile rețelei radio activate (se

consideră inclusiv funcțiile controlerului radio de rețea). Standardele precizează faptul că

nu se ia în considerare consumul echipamentelor terminale (end – user). Rezultatele

măsurărilor pot fi folosite pentru a evalua și compara echipamentele radio mobile ale

diferiților producători utilizate în același standard radio și în aceeași bandă de frecvențe


[7]. În general, standardele subliniază necesitatea reducerii noxelor și eficientizarea

consumului energetic. În acest context industria de telefonie mobilă face eforturile

necesare pentru a dezvolta rețele eficiente energetic. În documentul „Verde” 2012 se

afirmă că industria de telefonie mobilă va reduce emisiile de gaze, pe fiecare conexiune

cu 40% până în 2020. S-a estimat că 80% din consumul energetic și emisii de GES sunt

datorate rețelelor. Documentul precizează că 3% din consumul energetic mondial se

datorează tehnicii informatice, iar tehnicile și tehnologiile produc 2% din totalul emisiilor

de bioxid de carbon. Deoarece transmiterea datelor în rețele mobile de bandă largă a

cunoscut an de an o dezvoltare explozivă s-ar putea afirma că o consecință a acestui lucru

ar putea fi o creștere semnificativă a consumului puterii în rețelele de telefonie mobilă.

Standardul ETSI TS 102 706 V1.3.1 / 2013-07 propune măsurări de eficiență energetică

pentru acces radio la rețelele de telefonie mobile (aplicabile inclusiv pentru NGN), atât

în laborator cât și în condițiile rețelelor reale. Analiza se bazează pe rețele „parțiale”

urmând ca aceasta să fie extinsă la rețele „globale”. Standardul studiază modele potrivite

pentru a descrie aspectele legate de consumul energetic în rețelele de acces radio și

introduce definiții specifice pentru măsurare, necesare pentru validarea modelelor.

Nevoia de măsurări ale consumului energetic în vederea eficientizării lui implică evaluări

de eficiență atât în nodurile simple cât și în întreaga rețea de comunicații. Există

caracteristici de acces radio al căror impact asupra consumului energetic respectiv asupra

eficienței energetice nu poate fi estimat în totalitate numai prin măsurări în nod. Trebuie

încă odată subliniat faptul că rețeaua de acces radio este considerată ca aducând cea mai

importantă contribuție la consumul energetic al întregii rețele de comunicații și de aceea

este necesară estimarea consumului puterii acesteia [9].

Standardul ETSI GS OEU 001V2.1.1 / 2014-12 pune bazele definirii obiectivelor

privind eficientizarea energiei electrice în vederea stabilirii indicatorilor globali (chei de

performanță), indicatori ce vor putea fi folosiți în industria IT în general și în sistemele

total - IP în special. Astfel de obiective sunt:

Consumul de energie;

Eficiență de sarcină;

Reutilizarea energiei;

Energie regenerabilă.


Pentru atingerea scopurilor propuse și amintite anterior ETSI standardizează două

metode de evaluare folosite pentru evaluarea atât a consumului energetic cât și a

eficienței energetice și anume pentru măsurarea [10]:

1. consumului mediu de energie pentru echipamentele de BS ;documentul

prezintă echipamentele de referință BS, configurațiile și nivelurile de încărcare

atunci când se măsoară consumul de energie.

2. capacității pentru o anumită zonă de acoperire.

Procedura de evaluare cuprinde următoarele etape :

1) Identificarea echipamentului testat cu:

1.1 Identificarea BS și a parametrilor de bază (Tabelul 2.2)

Parametri Valoare Unitate

1) Configurație BS Se completează conform

rezultatelor măsurărilor

Conform mărimii măsurate

1.1) Număr sectoare Se completează conform



1.2) Putere maximă

nominală de ieșire /sector

Se completează conform


W

1.3) Număr de purtătoare/

sector




1.3.1) Număr de purtătoare

permise de BS




1.3.2) Numărul de

purtătoare pentru care au

fost proiectate cartelele

(plăci electronice)




1.3.3) Numărul de

purtătoare din timpul

testării




Tabelul 2.2 Parametri de referință urmăriți pentru BS



1.4) Diversitatea de

transmisie




1.5) Diversitatea în

recepție




1.6) Tipurile de semnale

RF combinate




1.7) Capete radio situate la

distanță (Da/Nu)




2) Frecvență Se completează conform



2.1) Banda conexiunii

descendentă



MHz

2.2) Banda ascendentă Se completează conform


MHz

2.3) Lărgimea de bandă a

canalului



MHz

3) Mediu Se completează conform



3.1) Plaja de temperaturi Se completează conform


oC

3.2) Tipul filtrului de aer Se completează conform



4) Caracteristici Se completează conform



4.1) Caracteristici de

economisire a energiei




4.2) Caracteristici de

capacitate și acoperire




4.3) Cifrarea legăturii Se completează conform Conform mărimii măsurate



descendente folosite ? (Da

/Nu)


1.2 Configurarea BS și încărcarea traficului pentru măsurători.

În standard sunt prevăzute configurările GSM/EDGE și anume:

Numărul de sectoare și de purtătoare;

Puterea de intrare;

Repartizarea traficului utilizator în secvențe scurte de timp cu respectarea

puterii nominale a emițătorului;

Nivelul puterii de ieșire în RF;

Stabilirea caracteristicilor de economisire a energiei precum și modalități

de sporire a capacității.

2) Măsurarea puterii în regim static - stabilirea echipamentelor BS pentru

nivelurile de sarcină prevăzute de standard;

3) Măsurarea eficienței energetice în condiții de încărcare dinamică -

Măsurarea capacității și a puterii BS;

4) Colectarea și raportarea datelor rezultate din măsurări.

Măsurarea puterii se poate face fie prin determinarea indirectă a puterii și anume

prin măsurarea tensiunii și a curentului (valori eficace și numai în curent continuu), fie

prin măsurarea directă a puterii cu ajutorul wattmetru-lui (capabil a face determinări atât

în curent continuu cât și în curent alternativ). Orice echipamente s-ar folosi este

obligatoriu ca acestea:

Să fie calibrate;

Să aibă interfață de ieșire de date, astfel încât datele să fie păstrate un timp

îndelungat.

Echipamentul de măsurare și testare trebuie să îndeplinească cerințe legate de:

o Puterea de intrare;

o Rezoluție;

o Toleranță maximă în curent continuu (pentru tensiune, curent);

o Toleranță maximă pentru putere în curent alternativ de 1%;


o Raportul dintre puterea de vârf și puterea medie (factor de creastă) trebuie să

fie de minim 5.

Instrumentul de măsurare (de testare) trebuie să aibă o lățime de bandă de cel puțin

1KHz. BS trebuie testată cu SW în condiții normale de funcționare, în conformitate cu

instrucțiunile ce însoțesc echipamentele (configurare, mod de operare, bandă etc.).

Versiunea SW, software, precum şi caracteristicile corespunzătoare economisirii energiei

vor fi prezentate în raportul de măsurare (prezentându-se configurația optimă a BS) [7].

Standardul ETSI ES 202 706 V1.4.1 / 2014-12 descrie metoda de măsurare a

consumului energetic și prezintă, de asemenea, condițiile în care se pot efectua aceste

măsurări. Schema de testare (măsurare) cu BS este prezentată în continuare (Figura 2.5).

BS este alimentată fie printr-o sursă de alimentare fie de curent continuu, fie de

curent alternativ și este comandată de către unitatea de control și testare. Aceasta oferă

pentru BS semnale de control precum și date (trafic), necesare pentru măsurările statice;

fiecare ieșire de RF (antenă) având câte o sarcină. Puterea de RF se măsoară la fiecare

antenă. Măsurările se efectuează în condiții standard de temperatură [8].

Figura 2.5 Schema de măsurare a puterii unei BS [8]

ampermetru

voltmetru

wattmetru

Unitate control

pentru testul BS

Stație de

bază BS Ieșire RF (conectori antenă BS)

Alimentare

cc

Alimentare

cc sau ca

Alternativ

Măsurare putere

și sarcină

Măsurare putere

și sarcină

Măsurare putere

și sarcină


De asemenea, standardul prevede :

Nivelele de putere RF;

Generarea semnalului RF și nivelele de putere - se realizează după modelele

de testare prevăzute în document.

Documentul precizează metodele de măsură pentru stabilirea eficienței energetice

precum și condițiile în care se efectuează aceste măsurări. Testarea dinamică presupune

măsurarea atât a capacității BS cât și a eficienței energetice în funcție de aria de

acoperire, în condiții de referință precizate de standard. Pentru măsurarea dinamică a

eficienței energetice trebuie respectate:

Configurarea de referință;

Benzile de frecvență;

Nivelele de încărcare cu trafic.

În modul dinamic BS poate fi alimentat fie de la o sursă de curent continuu, fie de

la una de curent alternativ

În Figura 2.6 este prezentată configurația de încercare a unei BS cu trei sectoare.

La fiecare sector sunt utilizate patru grupe de echipamente ale utilizatorilor. Acestea sunt

conectate la atenuatoare pentru a genera diferite pierderi.

Testarea eficienței energetice a BS permite fie utilizarea unui echipament de

utilizator de tip simulator, fie utilizarea unor echipamente convenționale. Eficiența

Figura 2.6 Schema de măsurare a puterii dinamice cu BS [8]


energetică depinde de performanțele echipamentului utilizatorului. Pentru ca valorile

obținute prin măsurare să fie cât mai apropiate de valorile reale, echipamentul

utilizatorului trebuie să îndeplinească un set de cerințe minimale prevăzute în standardul

3GPP (cerințele standardelor sunt mult mai restrictive decât așteptările minimale impuse

echipamentelor). Rezultatele măsurărilor de capacitate pe legătura descendentă, descrise

în standard, sunt dependente de sensibilitatea receptorului echipamentului utilizatorului.

În cazul simulatoarelor trebuie făcută calibrarea (puterea de transmisie, sensibilitatea

receptorului etc.). Printre cerințele echipamentelor utilizatorului se amintesc:

Echipamentele care au antenă exterioară - se pot utiliza numai ca dispozitive

de testare;

Echipamentele utilizate pentru testare trebuie să atingă eficiență minimă în RF

Se pot utiliza numai echipamentele de utilizatori (UE) care reprezintă nume

consacrate pe piață;

Echipamentele trebuie înregistrate în detaliu pentru protocolul de testare;

Sensibilitatea receptoarelor US se măsoară și dacă este necesar ea se

corectează înainte de testarea capacității BS. Se măsoară cu o schemă ce

conține un generator de semnal și un numărător de BER așa cum este prezentat

în Figura 2.7, sensibilitatea UE se reduce cu un atenuator plasat la portul de

antenă;

Măsurările se efectuează pentru toate UE utilizate în timpul determinărilor la

toate frecvențele din lărgimea de bandă utilizată pentru determinarea eficienței

energetice. Factorii de corecție ce se vor aplica vor fi precizați în protocolul de

testare.


Notă. În cazul utilizării numai a unui singur UE pe grup atenuarea necesară se

poate adăuga la atenuarea pierderilor pe traiectorie.

Standardul ETSI ES 202 706 V1.4.1 / 2014 – 12 prevede procedura referitoare la

configurarea transferului de date pentru o singură purtătoare [8].

Este bine de subliniat că indicatorii de performanță cheie dau o aproximare asupra

realității. Valoarea unui KPI devine egală cu valoarea reală doar în zero, în rest apar

valori diferite (dar apropiate) datorită faptului că în rețele apar o multitudine de MSAN,

fiecare MSAN având propria configurație. Ca valoare pentru un KPI se poate considera

doar o medie a consumurilor energetice. De asemenea apare și incertitudinea măsurărilor,

incertitudine cauzată de diversitatea echipamentelor de măsură, de mediul tehnic și nu în

ultim rând de condițiile climatice. Observația este valabilă atât în laborator cât și pe teren.

Observație. Standardele nu precizează modul de calcul al incertitudinii, dar se pot

aplica diferite corecții având drept scop apropierea valorii unui KPI de valoarea reală [4].

a) MSAN în modelarea DSLAM (acces multiplu linie digitală) – MSAN

consumă energie diferită în funcție de starea și numărul de plăci de capăt de linie.

Atenuator de

calibrare

Generator

de semnal

Contor de BER

Echipament

de

utilizator

Figura 2.7 Schema de calibrare pentru UE în vederea

corectării sensibilității [8]


În vederea urmăririi consumului într-un MSAN, standardul precizează patru

etape:

Etapa I: Nu există plăci de capăt de linie (LT) (Figura 2.8).

Etapa II : Toate sloturile sunt ocupate de plăci LT dar nu există echipamente în

locațiile prevăzute pentru utilizatori (CPE), ca în Figura 2.9.

Echipament de măsurare a

consumului total de putere

Figura 2.8 MSAN fără plăci de terminal [4]

Figura 2.9 Sloturi ocupate cu plăci de terminal dar fără CPE [4]




Etapa III : Toate sloturile sunt ocupate cu plăci LT iar toate porturile sunt

conectate la CPE în modul L0 , reprezentată în Figura 2.10.

Etapa IV : Toate sloturile sunt ocupate cu plăci LT şi toate porturile sunt conectate

la CPE în mod L2 (Figura 2.11) [4].

Figura 2.10 Toate porturile sunt în mod LO [4]



Figura 2.11 Toate porturile sunt în mod L2 [4]




Pentru urmărirea consumului energetic în cele patru etape sunt utilizați patru

coeficienți:

P0

total, PM

L3, PM

L2, PM

L0.

În rețea, plăcile diferite pot fi în stări diferite, motiv pentru care standardul

definește trei variabile :

X : procent porturi ce utilizează modem DSL;

Y : procent porturi sincronizate;

Z : procent porturi conectate în modul L2.

De asemenea, se mai definesc două variabile și anume:

N numărul de plăci LT dintr-un rând;

M numărul de sloturi prevăzute pentru plăcile LT.

Toate etapele anterioare sunt reprezentate în Figura 2.12.

Standardul precizează parametrii, coeficienții și variabilele cu impact asupra

consumului de energie. Aceștia sunt prezentați în continuare (Tabelul 2.3) [5].

Figura 2.12 MSAN cu toate situațiile prevăzute în etapele

anterioare [4]

Mod LO Mod LO Mod LO Mod LO

Numărul de

sloturi prevăzute

pentru LT

Numărul de

plăci LT


Impactul grupurilor

componente ale rețelelor

DSL

Parametrii de bază de impact Folosire ca:

Impactul plăcii de linie

Lungimea firului de cupru Coeficient

Diametrul firului Coeficient

Numărul de porți de ieșire

conectate

Variabilă

Numărul de porți sincronizate Variabilă

Traficul utilizatorilor Variabilă

Impactul părților comune

Numărul de plăci de linie Coeficient

Trafic Coeficient

Numărul de rânduri conectate

în cascadă Variabilă

Numărul de extensii Variabilă

Alte elemente de impact Temperatura în zona centrală Coeficient

Tensiunea de alimentare Coeficient

Standardul definește puterea consumată de MSAN în DSL dar precizează și relația

de calcul a acesteia.

În standard se precizează ce se înțelege prin valori operaționale (de lucru) și se

arată că :

fiecare țară are propriile valori pentru X, Y, Z;

fiecare MSAN are valorile sale pentru coeficienții ce apar în relația consumului

de putere.

Standardul precizează că pentru a obține valori ale consumului de putere cât mai

apropiate de valorile reale, fiecare țară poate defini și alți indicatori cheie.

Tabelul 2.3 Parametrii, coeficienții și variabilele care influențează consumul de energie


b) MSAN în modelarea terminalului optic (OLT)

MSAN cu terminal optic consumă puteri diferite în funcție de numărul de plăci de pe

fiecare rând. Pentru a urmări consumul în această situație standardul propune tot patru etape:

Etapa I : MSAN nu are atașate plăci LT (Figura 2.13)

Etapa II : La fiecare slot al MSAN sunt conectate plăci LT dar nu este conectată

nici o unitate de rețea optică (ONU) ca în Figura 2.14.

Figura 2.13 OLT fără plăci LT [4]



Figura 2.14 Toate sloturile sunt ocupate dar fără ONU [4]




Etapa III : Toate sloturile sunt ocupate de plăci LT şi toate ONU sunt conectate ca

în Figura 2.15.

Faza IV : Toate sloturile sunt ocupate cu plăci LT iar ONU sunt în așteptarea

traficului de date (în repaus) ca în Figura 2.16.

Figura 2.15 Toate porturile sunt conectate și ONU sunt străbătute de trafic de date [4]



Figura 2.16 Toate porturile sunt ocupate și ONU sunt în repaus [4]



Repaus Repaus Repaus Repaus Repaus Repaus Repaus Repaus Repaus Repaus Repaus Repaus


Cele patru faze pun în evidență patru coeficienți: P0

total , PM

0 , PM

1, PM

1/2.

Standardul ETSI GS OEU 002 V1.1.1 / 2015 – 06 introduce două variabile pentru

MSAN cu OLT (cu semnificații diferite față de DSL) și anume :

X : procentul mediu de ONU/port adică X = n/C, unde C poate fi 64 sau 128;

Z : procentul mediu de ONU aflate în repaus per port.

Este de asemenea necesar să se definească două variabile întregi care vor fi :

N, numărul de plăci LT pe un rând.

M, numărul de sloturi pentru plăcile LT.

Toate cele patru faze sunt comprimate si reprezentate în Figura 2.17.

Pentru măsurarea și analiza eficienței energetice standardul stabilește parametrii,

coeficienții și variabilele. Acestea sunt evidențiate în continuare (Tabelul 2.4) [5].

Figura 2.17 OLT cu toate cele 4 etape incluse [4]

Numărul de

sloturi prevăzute

pentru LT

Numărul de

plăci LT

Mod LO Mod LO Mod LO Mod LO


Impactul grupurilor

componentelor optice

Parametrii de bază de

impact Utilizare ca:

Impactul plăcii de linie

Categorii de componente

optice de rețea

Variabilă

Module fixe sau

conectabile (atașabile)

Variabilă

Numărul de porturi pentru

rețele optice pasive per

card

Variabilă

Numărul de terminale

optice ale rețelei per

fiecare port activ

Variabilă

Capacitatea traficului

clientului

Variabilă

Impactul părților comune

Numărul de plăci pentru

linii optice

Variabilă

Trafic Variabilă

Caracteristicile

echipamentului clientului

variabilă

Numărul de extensii Coeficient

Alte elemente de impact Temperatura în zona

centrală

Coeficient

Tensiunea de alimentare Coeficient

În standard se precizează că, pentru a avea precizia dorită, orice KPI permite

definirea unor valori care respectă următoarele reguli:

fiecare țară poate stabili propriile valori pentru variabilele X, Z;

fiecare MSAN are propriile valori pentru coeficienții definiți de formula

precizată de standard.

Pentru determinarea coeficienților care apar în formula de calcul a puterii se pot

utiliza diferite metode. Puterea poate fi măsurată în laborator sau în rețea.

Tabelul 2.4 Parametrii, coeficienții şi variabilele de impact asupra consumului

energetic pentru MSAN cu OLT


În continuare (Tabelul 2.5) se prezintă câteva argumente pro și contra

(neexhaustive) pentru fiecare situație [5].

Locația Pro Contra

În laborator Posibilitatea de a

schimba rapid valorile

parametrilor dar și structura

nodului (număr și tip de placă

etc.

Ușurința de repetare a

testelor

Nu sunt condiții reale

de măsurare

Necesitatea cunoașterii

perfecte a parametrilor care

caracterizează rețeaua

În rețea (pe teren) Măsurare în condiții reale Dificultatea de a găsi

noduri reprezentative

Imposibil de a modifica

structura nodului

Dificultatea de a

gestiona o posibilă modificare

a condițiilor tehnice

Instalarea

echipamentului în rețea

Variabilele (X, Y, Z) sunt dependente de rețea. Pentru acestea se consideră valori

medii impuse de structura rețelei, de nivelul traficului în rețea, de timp (variabilele se pot

modifica zi de zi, poate chiar oră de oră).

Documentul definește rata de eficiență energetică ca fiind raportul dintre

capacitatea rețelei și consumul de energie, unde consumul de energie este definit de

standard.

Metodele de măsurare a eficienței energetice în rețelele mobile cu acces radio sunt

prezentate în ETSI ES 203 228 V1.1.1 / 2015-04 [6]. Măsurarea performanței energetice

presupune că măsurarea se realizează pe rețele mici în scopuri de fezabilitate și

Tabelul 2.5 Argumente pro și contra


simplitate. Documentul oferă și o metodă de extrapolare pentru a putea extinde

aplicabilitatea evaluării energetice și la rețele mari. Un exemplu de aplicare al metodei

este dat în anexa A din standard. Acesta are ca scop declarat definirea topologiei și a

nivelului de analiză în vederea evaluării eficienței energetice a unei rețele mobile.

Domeniul de aplicare al standardului îl constituie o parte a accesului radio al

rețelei mobile cum ar fi stații de bază radio, sisteme de distribuție, controlere radio și alte

echipamente ale structurii radio. Tehnologiile cărora li se poate aplica documentul sunt

GSM, UMTS și LTE. Documentul precizează valori pentru eficiența energetică precum și

metodele de măsurare ale rețelelor în condiții de exploatare. Standardul consideră spre

analiză atât rețele omogene cât și eterogene [6].

Elementele și echipamentele luate în considerare sunt cele ce permit lucrul într-o

rețea sau sub-rețea cu acces radio și anume :

Suprafața de acoperire a BS;

Raza de acțiune a BS;

Stațiile de bază locale;

BS primară;

Echipamentul locației (aer condiționat, redresoare/baterii, echipamente de rețea

fixă, etc.);

Echipamente de distribuție în vederea interconectării BS cu rețeaua centrală;

Controler Radio.

Măsurarea completă și detaliată a eficienței energetice a unei rețele mari (de

exemplu, rețeaua unei țări sau rețeaua mobilă a unui operator) nu este viabilă și de aceea

se preferă împărțirea rețelei în subrețele [6]. Standardul împarte subrețelele după

caracteristici specifice ca de exemplu:

Rețele de capacitate limitată cum ar fi rețelele urbane;

Rețele suburbane de capacitate și cu cerințe ridicate;

Rețele rurale care au în general acoperire limitată;


Dimensiunea unei rețele (subrețele) este dată de granițele topologice, geografice

sau demografice. Subrețelele luate în considerare de standard s-ar putea considera ca

fiind realizate numai din macro - stații de bază sau din rețele eterogene care se pot

implementa în rețelele reale. În continuare (Figura 2.18) este exemplificată schema bloc a

rețelei care se supune condițiilor prevăzute de standard.

Evaluarea eficienței energetice a unei rețele mobile presupune definirea și

determinarea unor parametri și variabile [6]. Acestea sunt împărțite de către standard în

două categorii:

Parametrii și variabilele necesare pentru a calcula eficiența energetică a rețelei;

Parametrii ce permit evaluarea eficienței energetice a rețelei.

Figura 2.18 Rețea ce corespunde cerințelor standardului ETSI

ES 203 228 V 1.11 [6]

Locație

(Acoperire

largă BS)

Ech

ipam

ent

Stație

de bază

Echipament

de distribuție

RC

RC

Echipament

de distribuție

Echipament

de distribuție

Locație

(Acoperire

largă BS)

Stație

de bază

Stație

de bază

Aco

per

ire

loca

lă a

BS

Aco

per

ire

loca

lă a

BS

Aco

per

ire

loca

lă a

BS

Aco

per

ire

loca

lă a

BS

Aco

per

ire

loca

lă a

BS

Aco

per

ire

loca

lă a

BS

BS

cu

aco

per

ire

med

ie

BS

cu

aco

per

ire

med

ie

Ech

ipam

ent

Locație

(Acoperire

largă BS)

Ech

ipam

ent


Prima categorie reprezintă un set de variabile necesare pentru calculul eficienței

energetice iar cea de a doua reprezintă parametrii ce nu intră în calculul direct al

eficienței energetice. Acești parametrii descriu caracteristicile rețelei cum ar fi condițiile

geografice, densitatea populației, aria de acoperire, zonele climatice, etc. Parametrii

permit realizarea extrapolării măsurării de la o subrețea la o rețea. Acești parametrii pot

să justifice diferențele ce apar la măsurarea eficienței energetice în diferite rețele.

Pentru realizarea extrapolării de la o rețea parțială la o rețea totală (completă)

zonele de măsurare (testare) vor fi clasificate în diferite clase. Clasele utilizate pentru

clasificarea rețelelor sunt: clasele demografice, de relief și de climă.

a. Clasa demografică. În funcție de densitatea populației standardul realizează

o împărțire a rețelelor mobile cu acces radio în domenii. Aceste domenii prezentate în

tabelul următor (Tabelul 2.6).

Clasă demografică Densitate tipică a

populației (locuitori/km2)

Rata populației

Urban dens (DU) 20000 ≥ 10000

Urban (U) 2000 1000 - 10000

Suburban (SU) 300 200 - 1000

Rural (RU) 30 20 - 200

Nepopulată 0 ≤ 20

b. Clasele topografice

Clasele utilizate de standard sunt prezentate în continuare (Tabelul 2.7).

Clase de relief

Exemple Clase ETSI Panta medianei

1. Plat 0 – 5 % Danemarca, Olanda

2. Podiș > 5- 30% Franța, Italia

3. Muntos > 30% Norvegia, Elveția

Tabelul 2.6 Clase demografice de subrețele

Tabelul 2.7 Clase de relief


c. Zone climatice

Zonele climatice identificate de standard sunt prezentate în tabelul următor

(Tabelul 2.8).

Clase climatice Subclase Explicații

A. Tropical

Temperatura minimă >180

Af Fără lună uscată (precipitații de cel puțin

60ml/m2 în luna cea mai uscată)

Am Tip musonic, sezon uscat scurt dar suficient

pentru a păstra solul umed

Aw Sezon uscat distinct cu precipitații < 60ml/m2

B. Uscat

Regiuni aride unde evaporarea anuală depășește precipitațiile

anuale

Bs Climat de stepă

Bd Deșert

C. Temperat

Temperatura medie a celei mai reci luni <18°C și >-3°C, și

temperatura medie a celei mai calde luni >10 °C

Cw Sezonul de iarna uscat, de cel puțin 10 ori mai

multe precipitații în lunile de vară

Cs Sezonul de vara uscat, de cel puțin trei ori mai

multă ploaie în lunile de iarnă

Cf Cel puțin 30ml/m2 în cea mai uscată luna

D. Rece

Temperatura medie a celei mai calde luni >100 iar temperatura

lunii celei mai reci < -30

Df Cel puțin 30ml/m2 în cea mai uscată lună

Dw Cel puțin de 10 ori mai multă ploaie în luna cea

mai umedă față de cea mai uscată lună

E. Polar

Temperatura celei mai calde luni <100

Et Tundră, temperatura celei mai calde luni >00

Ef Nici o lună cu temperaturi >19

Tabelul 2.8 Clase climatice


Standardul definește consumul de energie al unei rețele mobile ca fiind suma

energiilor consumate de echipamentele rețelei mobile supuse măsurărilor.

Performanțele măsurărilor sunt dictate de parametrii ce caracterizează rețeaua

mobilă supusă testării și care dau informații asupra eficienței energetice. Standardul se

referă în special la volumul total de date ce străbate fiecare echipament precum și la aria

de acoperire [6].

Se definește eficiența energetică a unei rețele mobile ca fiind raportul dintre

indicatorul de performanță DVMN (volumul de date din rețeaua mobilă) și consumul de

energie dintr-un anumit interval de timp. Această valoare se regăsește în standard ca fiind

EEMN și se exprimă în biți/J.

Standardul definește și un alt indicator de evaluare al eficienței energetice și

anume eficiența energetică de acoperire EEMN,CoA ca fiind raportul dintre aria de

acoperire a rețelei și consumul energetic (acest indicator se calculează pentru un an de

zile) [5].

Durata măsurărilor, notată în document cu T, poate fi una din cele trei opțiuni:

- Măsurare săptămânală când T = 7 zile;

- Măsurare lunară când T = 30 de zile;

- Măsurare anuală când T = 365 de zile.

Consumul de energie se poate măsura în general cu ajutorul contoarelor de

energie sau cu ajutorul senzorilor, în special pentru măsurarea energiei în incinte.

Lista echipamentelor care formează rețeaua mobilă trebuie să apară în raportul

final, inclusiv sistemele de răcire, de conversie a energie etc. [5]. ECMN (consumul

energetic al rețelei mobile) se bazează pe luarea în calcul a fiecărei tehnologii de acces

radio, energia fiind împărțită proporțional între echipamentele de tehnologii diferite de

acces [5].

Măsurarea capacității, respectiv a DVMN se poate face cu ajutorul contoarelor de

rețea pentru volumul de date ce străbate BS considerat (prin volum de date sau trafic se

înțelege totalitatea datelor transferate către și de la utilizatorii prezenți în rețeaua mobilă

supusă măsurărilor).

Determinarea ariei de acoperire reprezintă un alt element asupra căruia standardul

se oprește. Astfel aria de acoperire este descrisă prin două metode distincte:


Calcularea ariei de acoperire pornind de la proiectarea de rețea și ajungându-se

până la servicii planificate și date geografice;

Calcularea pe baza raportărilor făcute de utilizator.

Practic, aria de acoperire este toată zona ocupată de subrețelele selectate pentru a

se face evaluarea.

Dacă sunt cunoscute caracteristicile demografice, topografice sau climatice

pentru întreaga rețea din care fac parte subrețelele care au fost testate atunci standardul

propune o metodă de extrapolare cu scopul de a obține informații pentru întreaga rețea

mobilă.

Așa cum s-a mai precizat standardul ETSI GS OEU 001 V2.1.1 prezintă

obiectivele indicatorilor de performanță cheie (KPI) pentru zonele de aplicație a

tehnologiilor informației și comunicațiilor [10]. Astfel sunt definiți:

- Consumul Energetic (KPIEC)

Consumul de energie, care este inclus de către standard în indicatorul de

performanță cheie KPIEC, se referă la consumul clădirilor ce conțin camere cu tehnologie

IT, inclusiv spațiile necesare pentru buna funcționare a locațiilor TIC ( de exemplu,

birouri pentru angajații locației TIC). KPIEC se aplică pentru toate locațiile ce conțin

tehnologie TIC, de toate mărimile.

Standardul dezvoltă tipurile de energie ce se măsoară, procesele de măsurare dar

indică și punctele în care se face măsurarea energiei electrice (se arată că măsurarea se

face cu ajutorul contoarelor, contoare care trebuie să fie omologate).

Observații :

Evaluarea consumului exclude consumul din spațiile ce nu sunt legate în

mod direct de exploatarea centrului de date (de exemplu, spații pentru paznici, personal

de întreținere etc.);

Se măsoară numai consumul electric. Cu toate acestea consumul de energie

non-electrică este convertit în echivalent de energie electric (coeficienții de conversie

sunt dați de standard) [10].


- Eficiența sarcinii (KPITE)

KPITE reprezintă raportul dintre consumul de energie electrică al tuturor

componentelor, oricare ar fi acestea și consumul componentelor ce administrează datele,

fiind o mărime adimensională și care are, conform definiției standardului următoarele

proprietăți [10]:

KPITE ≥ 1:

O valoare KPITE cuprinsă între 2 și 2,5 este uzual întâlnită.

Toate componentele care transformă energie electrică sau care îmbunătățesc

performanțele sistemului trebuie să fie luate în considerare (de exemplu, sistemele de

răcire, sistemele de distribuție, dispozitivele care servesc la regenerarea energiei electrice,

de siguranță etc.). KPITE se calculează pentru toate locațiile IT, indiferent de mărime,

incluzând aici toate încăperile localizate în clădirile cu IT [10].

Standardul oferă relația de calcul pentru KPITE.

Punctele în care se fac măsurările sunt în exteriorul unei componente din

echipamentul IT aproape de intrare, iar în cazurile în care siguranța o cere se pot face

aceste măsurări și la ieșire. Măsurătorile pentru determinarea KPITE se fac pe durata unui

an astfel încât să se poată ține cont de schimbările climatice anuale.

- Reutilizarea energiei (KPIREUSE)

Standardul definește KPIREUSE ca fiind raportul dintre energia reutilizată pentru

utilizări externe și totalul de energie din centrul ce funcţionează cu date [10].

Observație: Este neapărat necesar ca indicatorul KPIREUSE să poată fi măsurat și

cuantificat, fiind exprimat printr-un număr adimensional.

KPIREUSE se calculează pentru toate locațiile IT, indiferent de mărime incluzând

aici toate încăperile localizate în clădirile cu IT, de la prima până la ultima operație.

Standardul pune în evidență metodele de măsurare precum și punctele în care se

efectuează aceste măsurări.

- Energie reînnoibilă (KPIREN)

Standardul definește KPIREN ca fiind raportul dintre energia reînnoibilă și totalul

energiei consumată în zona centrului de date, fiind un număr adimensional. Măsurarea se

face în toate zonele IT indiferent de dimensiunile lor, de la prima și până la ultima


operație. Standardul prezintă atât formula de calcul cât și metodele și punctele în care se

efectuează măsurările [10].

- Indicatorul global (KPIDCEM)

Îmbină indicatorii de performanță amintiți anterior. Este compus din două valori:

DCG definește măsura consumului de energie al centrului de date;

DCP definește performanța centrului de date.

Standardul definește cele două valori, precizează clasele implicite pentru cele două

valori precum și formula de calcul pentru DCP.

Prin alegerea indicatorilor de performanță cheie standardul permite obținerea de

informații privind eficiența energetică a rețelelor în general și a NGN în special, putându-

se aprecia legătura dintre consumul energetic (eficiență) și KPIs [10]. În Figura 2.19 sunt

prezentate aceste relații dintre energie și KPI.

Standardul ETSI ES 201 554 V1.2.1 / 2014-07 completează elementele evidențiate

de standardele amintite anterior prin definirea puterii consumate și prin realizarea de

măsurări în rețeaua magistrală [8]. Standardul tratează sistemul măsurat (rețeaua) ca o

cutie neagră, căreia i se cunosc doar intrările, respectiv ieșirile, fără să intereseze

elementele componente. Acestei cutii negre i se măsoară numai puterea consumată având

Figura 2.19 Relațiile dintre KPI, KPI global și consumul energetic [10]


ca scop final eficientizarea energiei. În Figura 2.20 este prezentată configurarea unui

sistem de măsurare a puterii consumate.

Deși o locație IT conține și unități climatice, echipamente auxiliare și care prezintă

pierderi, aceste elemente nu fac obiectul standardului amintit anterior.

Documentul definește metrici și măsurări pentru o mare varietate de funcții care

operează în planurile utilizatorilor precum și în circuitele de comutare și/sau comutarea

de pachete. Detalii despre modelele de trafic sunt specificate pe funcții în anexe (de la A

la G) [7].

De asemenea, standardul prezintă formula de calcul a puterii consumate împreună

cu definirea parametrilor care intră în calculul acesteia.

Deși funcțiile prezentate de ETSI ES 201 554 V1.2.1 / 2014-07 sunt eterogene în

sensul că ele operează în control și/sau în planurile utilizatorilor precum și în circuitele

comutate și/sau cu comutare de pachete, este posibil totuşi să se discute de trei profile de

trafic normalizate :

voce;

date;

abonat;

Figura 2.20 Măsurarea puterii unui sistem testat [8]


Coeficienții care definesc profilele normalizate rezultă din definirea făcută de

standard pentru nivelele de încărcare (scăzut - low , mediu - medium și înalt - high) [6].

Cartografierile nivelurilor de încărcare sunt prezentate în figurile următoare

(Figura 2.21, Figura 2.22, respectiv Figura 2.23).




Standardul definește sub formă de raport pentru rețeaua magistrală, indicatorul de

performanță, eficiența energetică, explicând mărimile ce apar în relația de calcul [6].

Documentul precizează metodele de măsurare pornind de la faptul că puterea se

poate măsura indirect prin măsurarea tensiunii de alimentare și a curentului efectiv,

realizându-se apoi calculul puterii (metoda este aplicabilă numai pentru curent continuu).

De asemenea, aceasta se poate măsura și direct cu ajutorul wattmetrelor (atât în curent

continuu cât și în curent alternativ). Se poate afirma că pentru măsurarea puterii

consumate se poate utiliza o gamă variată de echipamente de măsurare.

Standardul precizează faptul că toate echipamentele de măsură trebuie să fie

calibrate, să aibă interfață de ieșire pentru ca datele obținute să fie păstrate un timp

îndelungat [7].

Standardul ETSI ES 201 554 V1.2.1 amintește și caracteristicile pe care trebuie să

le aibă aparatele de măsură.

De asemenea, standardul precizează condițiile de măsurare inclusiv cele climatice

(presiune, umiditate, vibrații, temperatură și variații acceptate pentru acestea) precum și

valorile acceptate.

Documentul oferă și valorile tensiunilor de alimentare precum și abaterile

acceptate de la aceste valori în scopul realizării măsurării puterii în noduri [7].

În standard apare și procedura de măsurare pentru ca datele obținute să nu fie

deteriorate. Se arată astfel că măsurarea nu se poate efectua decât în momentul în care

temperatura în interiorul echipamentului este constantă. Puterea consumată va reprezenta



media aritmetică a puterilor pentru trei încărcări diferite (scăzută, medie și mare). În

Figura 2.24 sunt prezentate etapele testării și timpul alocat acestora.

Standardul arată faptul că măsurarea puterii consumate se va încheia cu un raport

al măsurării și indică ce anume trebuie să conțină acesta.

Standardul ETSI TS 102 706 V1.3.1 / 2013-07 prezintă metodele de măsurare a

eficienței energetice în rețea de acces fără fir (wireless) [8]:

GSM;

LTE;

WCDMA;

WiMAX.

Standardul structurează etapele procedurii de măsurare a eficienţei energetice

pentru sistemele amintite anterior și oferă totodată metoda de calcul a acesteia în patru

situații: pentru echipamentele stației de bază radio (RBS); pentru RBS integrată; pentru

RBS distribuită; pentru locațiile RBS.

Figura 2.24 Etapele de măsurare și durata acestora [6]


O locație RBS include echipamentele RBS dar poate să includă și diferite

elemente de infrastructură. Documentul precizează clar ce elemente își aduc aportul în

consumul energetic, consum ce este bine definit pentru a se putea face o comparație între

diferitele tipuri de RBS. Pe baza conceptelor prezentate de standard precum și a

măsurătorilor efectuate, în cazul locației RBS se poate exprima eficiența energetică prin

raportul dintre puterea de ieșire măsurată la conectorul de antenă și consumul total de

putere al locației. În Figura 2.25 este prezentată schema locației RBS cu echipamente și

elemente de infrastructură.

Figura 2.25 Schema cu echipamente și elemente de infrastructură a unei locații RBS [8]


Cunoașterea eficienței energetice reprezintă un mijloc de evaluare a consumului

energetic al unei rețele radio wireless dar presupune şi cunoașterea capacității și

acoperirii rețelei.

Standardul prezintă relaţia de calcul care stă la baza determinării eficienței

energetice pentru GSM, WCDMA, LTE, WiMAX.

De asemenea, se prezintă metodele de măsurare a puterii consumate în RBS,

arătându-se condițiile în care acestea se efectuează, cu scopul declarat de a se obține

rezultate reproductibile. În document se precizează și parametrii pe care trebuie să-i

îndeplinească și echipamentele utilizatorilor [8].

Standardul arată și faptul că echipamentele utilizatorilor trebuiesc grupate.

Numărul echipamentelor utilizatorilor dintr-un grup este dependent de tehnologia rețelei

de acces radio (acest număr este specificat în funcție de tehnologie în anexa H a

standardului) [8]. O exemplificare a distribuției echipamentelor utilizatorilor este dată în

Figura 2.26. Astfel grupul 1 va avea cele mai mici pierderi iar grupul 4 cele mai mari

pierderi și deci și o eficiență redusă.

Figura 2.26 Distribuția echipamentelor utilizatorilor într-un sector [8]


Standardul arată faptul că este necesar ca evaluarea eficienței energetice să se

încheie cu un raport de măsurare.

Standardul ETSI TR 103 117 V1.1.1 / 2012-11 definește rețeaua din punct de

vedere al aplicabilității ei. Acest lucru este exemplificat în Figura 2.27.

Același standard definește grafic o rețea de acces (Figura 2.28) [9].

Figura 2.27 Distribuția echipamentelor utilizatorilor într-un sector [8]

Figura 2.28 Reprezentarea grafică a unei rețele de acces [9]


Standardul definește principiile eficienței energetice într-o rețea mobilă.

De asemenea, este prezentată metoda de măsurare a eficienței energetice și se

definesc:

aria de măsurare;

timpul de observare.


3. PREZENTAREA REGLEMENTĂRILOR APLICABILE

REȚELELOR NGN

Reglementările aplicabile reţelelor NGN din punctul de vedere al eficienţei

energetice sunt documentele elaborate de ITU-T care sunt prezentate în continuare

(Tabelul 3.1).

Tabelul 3.1 Documente ITU-T aplicabile reţelelor NGN

Document Titlu Scop

ITU-T L.1010

(02/2014) [11]

„Green battery solutions

for mobile phones and

other hand-held

information and

communication

technology devices”

Definirea unui set minim de parametri

necesari pentru identificarea soluţiilor de

baterie „verde”, care trebuie să fie

consideraţi de dezvoltatori/producători

pentru reducerea impactului asupra

mediului a utilizării bateriei.

Prevederea de aşa denumite baterii

„verzi” se realizează în vederea creşterii

timpului de viaţă al echipamentelor

portabile, a reducerii consumului global

de resurse şi a protejării mediului.

ITU-T L.1310

(08/2014) [12]

„Energy efficiency

metrics and

measurement methods

for telecommunication

equipment”

Definirea procedurilor de testare a

metricilor de eficienţă energetică şi a

metodologiilor şi profilurilor de

măsurători necesare pentru evaluarea

eficienţei energetice a echipamentului de

telecomunicaţii.

Metricile şi metodele de măsură a

eficienţei energetice sunt definite pentru

echipamentul reţelei de telecomunicaţii

şi pentru echipamentul de reţea mică.


Document Titlu Scop

Aceste metrice ţin seama de comparaţia

echipamentelor din cadrul aceleiaşi

clase, de exemplu utilizând aceleaşi

tehnologii.

ITU-T L.1320

(03/2014) [13]


metrics and

measurement for power

and cooling equipment

for telecommunications

and data centres”

Definirea generală a metricilor,

procedurilor de test, metodologiilor şi

profilelor de măsură necesare pentru

evaluarea eficienţei energetice a

echipamentului de putere şi de răcire

pentru centre de telecomunicaţii şi de

date.

Metricile şi metodele de măsură sunt

definite pentru echipamentul de putere,

echipamentul de alimentare în curent

alternativ, echipamentul de alimentare în

curent continuu, echipamentul solar,

echipamentul turbionar eolian şi

echipamentul de alimentare cu

combustibil.

În plus, metricile şi metodele de măsură

sunt definite pentru echipamentul de

răcire, de exemplu echipamentul de

condiţionare a aerului, echipamentul de

exterior de răcire a aerului şi

echipamentul de răcire prin schimbul de

căldură

ITU-T L.1330

(03/2015) [14]


measurement and

metrics for

telecommunication

Definirea unui set de metrice pentru

evaluarea eficienţei energetice a reţelelor

mobile de telecomunicaţii şi a metodelor

de măsură specifice. Astfel de metrice au


Document Titlu Scop

networks” o importanţă deosebită pentru operatori,

deoarece optimizarea performanţei

energetice a unei unice părţi de

echipament nu garantează eficienţa

energetică, maximă, globală a unei reţele

complexe alcătuită din mai multe

echipamente interconectate. Prin urmare,

introducerea acestor metrice contribuie

la obţinerea unei înţelegeri mai bune a

eficienţei energetice a reţelei, nu numai

pentru reţelele „totale” ci şi pentru

reţelele „parţiale”, care se pot defini fie

prin limitele geografice fie prin cele

demografice.

ITU-T L.1420

(02/2012) [15]

„Methodology for

energy consumption and

greengouse gas

emissions impact

assessment of

information and

communication

technologies in

organizations”

Definirea metodologiei de evaluare a

tehnologiilor de informaţie şi

comunicaţii din punctul de vedere al

consumului de energie şi/sau a emisiilor

de gaz cu efect de seră.

Recomandarea poate fi utilizată pentru

evaluarea consumului de energie şi a

emisiilor de gaz cu efect de seră generate

într-o perioadă de timp definită pentru:

Evaluarea impactului respectiv în

organizaţii ICT;

Evaluarea impactului activităţilor

referitoare la ICT în interiorul

organizaţiilor non-ICT.

ITU-T L.1430 „Methodology for

assessment of the

Recomandarea reprezintă un ghid pentru

aplicarea metodologiei specifice de


Document Titlu Scop

(12/2013) [16] environmental impact of

information and

communication

technology greenhouse

gas and energy projects”

evaluare a impactului asupra mediului a

proiectelor de tehnologia informaţiei şi

comunicaţii referitoare la emisiile de gaz

cu efect de seră și la energie. Această

metodologie de evaluare se adresează în

special cuantificării și raportării

reducerilor pentru emisiile de gaz cu

efect de seră (GHG), îmbunătățirii

îndepărtării GHG, reducerii consumului

energetic și îmbunătățirii generării și

stocării de energie în proiectele de ICT

referitoare la energie și la emisiile de

GHG.

Un proiect de ICT referitor la emisiile de

GHG utilizează în principal produse,

rețele și servicii (GNS) de ICT și este

creat pentru a contribui la reducerea

emisiilor de GHG sau pentru a

îmbunătăți îndepărtarea acestor emisii,

care sunt cuantificate prin comparația

între impactul asupra mediului a

activității de proiectare și a unui scenariu

de referință corespunzător.

Un proiect de ICT referitor la energie

utilizează în principal produse, rețele și

servicii de ICT pentru reducerea

consumului de energie și pentru

îmbunătățirea eficienței energetice.

Din perspectiva ICT, această

recomandare ține seama de considerațiile


Document Titlu Scop

bazate pe liniile directoare existente de

cuantificare a proiectului și are ca scop

contribuția la activitățile proiectelor de

ICT referitoare la emisiile de GHG și la

energie atât în cadrul sectoarelor ICT cât

și non-ICT.

ITU-T Y.2064

(01/2014) [17]

„Energy saving using

smart objects in home

networks”

Descrierea cerințelor și capacităților

pentru economia de energie prin

utilizarea de obiecte inteligente în rețele

de domiciliu.

Este prezentată arhitectura funcțională a

componentelor principale pentru

economia de energie prin automatizarea

domiciliului/ clădirii.

ITU-T Y.2070

(01/2015) [18]

„Requirements and

architecture of the home

energy management

system and home

network services”

Sunt prezentate cerințele și arhitectura

sistemului de management al energiei la

domiciliu (HEMS) și serviciile rețelei de

domiciliu (HN). HEMS permite

eficientizarea energiei și reducerea

consumului de energie prin echipamente

de monitorizare și control precum

dispozitive electrocasnice, acumulatoare

și senzori conectați la HN prin aplicarea

HEMS.

În timp ce algoritmul pentru eficiența

energetică și reducerea consumului de

energie este utilizat în aplicarea HEMS,

se dorește dezvoltarea unei platforme

(PF) care să asigure funcțiile comune

pentru a permite ca aplicația să acceseze


Document Titlu Scop

echipamentele și pentru a susține

dezvoltarea eficientă a aplicațiilor.

Aceasta se aplică nu numai pentru

HEMS ci și pentru alte servicii HN

precum securitatea și asistența medicală

la domiciliu.

Sunt precizate cerințele comune pentru

serviciile HN pentru a permite HEMS,

deoarece este bine cunoscut faptul că

HEMS este considerat în principal ca

unul dintre serviciile HN.

Sunt descrise arhitectura de referință și

arhitectura funcțională, inclusiv legătura

funcțională între HEMS și alte servicii

HN.

ITU-T Y.2200

Supplement 22

(06/2013) [19]

„Supplement on

greenhouse gas

monitoring services

provided over NGN”

ICT deține un rol important pentru

realizarea monitorizării gazului cu efect

de seră (GHG). Monitorizarea GHG este

o parte integrantă a inițiativei globale

pentru reducerea emisiilor de gaze cu

efect de seră în încercarea de a rezolva

problemele de modificare a climei.

NGN este considerată a fi o platformă de

comunicații potrivită pentru a contribui

la sarcina de monitorizare a GHG.

În acest supliment sunt descrise

aspectele generale ale problemei de

monitorizare a GHG și sunt prezentate

cerințele și funcțiile necesare. De

asemenea, sunt prezentate un model de


Document Titlu Scop

serviciu și arhitectura funcțională pentru

un serviciu de monitorizare a GHG. În

plus, sunt descrise scenarii ale

serviciului de monitorizare a GHG pe

baza NGN.

Documentele ITU-T prezentate anterior au ca referinţe alte documente ITU-T,

IEC, ISO, ATIS şi ETSI precizate în tabelul următor (Tabelul 3.2). Toate acestea din

urmă conţin prevederi care prin referinţa în textele primelor documente (cele listate în

Tabelul 3.1) devin prevederi ale acestora. În concluzie, toate documentele menţionate

în continuare (Tabelul 3.2) sunt aplicabile reţelelor NGN la fel ca şi primele

documente.

Tabelul 3.2 Documente de referinţă pentru reglementările aplicabile reţelelor NGN

Document

Document de referinţă

Titlu al documentului de referinţă

ITU-T L.1010

(02/2014)

ITU-T L.1410 (2012)

[20]

IEC 60950-1 Ed.2.2

(2013) [21]

IEC 61960 Ed.2.0

(2011) [22]

„Methodology for the assessment of the

environmental impact of information and

communication technology goods,

networks and services”

„Information technology equipment –

Safety – Part 1: General requirements”

„Secondary cells and batteries containing

alkaline and other non-acid electrolytes –

Secondary lithium cells and batteries for

portable applications”

ITU-T L.1310 ATIS-0600015.02.2009 „Energy Efficiency for


Document



(08/2014) [23]

ATIS-0600015.03.2009

[24]

ETSI ES 203 215

V1.2.1 (2011) [25]

ETSI TS 102 706

V1.3.1 (2013-07) [26]

ISO 14040:2006 [27]

ISO/IEC 17025:2005

[28]

Telecommunication Equipment:

Methodology for Measurement and

Reporting – Transport Requirements”

„Energy Efficiency for



Reporting for Router and Ethernet Switch

Products”

„Environmental Engineering (EE)

Measurement Methods and Limits for

Power Consumption in Broadband

Telecommunication Networks

Equipment”

„Environmental Engineering (EE)

Measurement method for energy

efficiency of wireless access network

equipment”

„Environmental management – Life cycle

assessment – Principles and framework”

„General requirements for the competence

of testing and calibration laboratories”

ITU-T L.1320

(03/2014)

ATIS-0600015.04(2010)

[29]

„Energy Efficiency for



Reporting DC Power Plant – Rectifier

Requirements”


Document



IEC61215 Ed. 2.0

(2005) [30]

IEC61646 Ed. 2.0

(2008) [31]

IEC62040-3 Ed. 2.0

(2011) [32]

IEC62108 Ed. 1.0

(2007) [33]

„Crystalline silicon terrestrial

photovoltaic (PV) modules – Design

qualification and type approval”

„Thin-film terrestrial photovoltaic

modules – Design qualification and type

approval”

„Uninterruptible power systems (UPS) –

Part 3: Method of specifying the

performance and test requirements”

„Concentrator photovoltaic (CPV)

modules and assemblies – Design

qualification and type approval”

ITU-T L.1330

(03/2015)

ITU-T L.1310 (2014)

[12]

ETSI TS 123 203

V12.6.0 (2014) [34]

ETSI TS 125 104

V12.4.0 (2014) [35]

ETSI TS 132 405

„Energy efficiency metrics and

measurement methods for

telecommunication equipment”

„Digital cellular telecommunication

system (Phase 2+); Universal Mobile

Telecommmunication System (UMTS);

LTE; Policy and charging control

architecture (3GPP TS 23.203 version

12.6.0 Release 12”

„Universal Mobile Telecommmunication

System (UMTS); Base Station (BS) radio

transmission and reception (FDD) (3GPP

TS.125.104”



Document



V12.0.0 (2014) [36]

ETSI TS 132 412

V12.0.0 (2014) [37]

ETSI TS 132 425

V12.0.0 (2014) [38]

ETSI TS 136 104

V12.5.0 (2014) [39]



LTE; Telecommunication management;

Performance Management (PM);

Performance measurements; Universal

Terrestrial Radio Access Network

(UTRAN) (3GPP TS 32.405 version

12.0.0 Release 12”




LTE; Telecommunication management;

Performance Management (PM)

Integration Reference Point (IRP):

Information Service (IS) (3GPP TS

32.412 version 12.0.0 Release 12”

„LTE; Telecommunication management;

Performance Management (PM);

Performance measurements Evolved

Universal Terrestrial Radio Access

Network (E-UTRAN) (3GPP TS 32.425

version 12.0.0 Release 12”

„LTE; Evolved Universal Terrestrial

Radio Access (E-UTRA); Base Station

(BS) radio transmission and reception

(3GPP TS 36.104 version 12.5.0 Release

12)”


Document



ETSI TS 136 314

V12.0.0 (2014) [40]

ETSI TS 152 402

V11.0.0 (2012) [41]

ISO/IEC 17025 (2005)

[42]

„LTE; Evolved Universal Terrestrial

Radio Access Network (E-UTRAN);

Layer 2 - Measurements (3GPP TS

36.314 version 12.0.0 Release 12”


system (Phase 2+); Telecommunication

management; Performance Management

(PM); Performance measurements – GSM

(3GPP TS 52.402 version 11.0.0 Release

11)”

„General requirements for the competence

of testing and calibration laboratories”

ITU-T L.1420

(02/2012)

ITU-T L.1400 (2011)

[43]

ITU-T L.1410 [20]

ISO 14064-1:2006 [44]

„Overview and general principles of

methodologies for assesing the


communication technologies”

„Methodology for environmental impact

assessment of information and



„Greenhouse gases – Part 1: Specification

with guidance at the organization level for

quantification and reporting of

greenhouse gas emissions and removals”

ITU-T L.1430

(12/2013)

ITU-T L.1410

(2012) [20]

„Methodology for the assessment of the



Document



ISO 14064-2:2006 [45]



„Greenhouse gases – Part 2: Specification

with guidance at the project level for

quantification, monitoring and reporting

of greenhouse gas emission reductions or

removal enhancements”

ITU-T Y.2064

(01/2014)

ITU-T X.1111 (2017)

[46]

ITU-T Y.2002 (2009)

[47]

ITU-T Y.2060 (2012) [48]

ITU-T Y.2062 (2012)

[49]

ITU-T Y.2281 (2011)

[50]

ITU-T Y.2291 (2011)

[51]

ITU-T Y.2701 (2007)

[52]

„Framework of security technologies for

home network”

„Overview of ubiquitous networking and

of its support in NGN”

„Overview of the Internet of things”

„Framework of object-to-object

communication for ubiquitous networking

in next generation networks”

„Framework of networked vehicle

services and applications using NGN”

„Architectural overview of next

generation home networks”

„Security requirements for NGN release

1”

ITU-T Y.2070

(01/2015)

ITU-T X.1111 (2007)

[46]

„Framework of security technologies for

home network”

ITU-T Y.2200

Supplement 22

ITU-T L.1410 (2012) „Methodology for the assessment of the



Document



(06/2013) [20]

ITU-T L.1420 (2012)

[15]

ITU-T Y.2069 (2012)

[53]

ITU-T Y.2703 (2009)

[54]



„Methodology for energy consumption

and greenhouse gas emissions impact

assessment of information and

communication technologies in

organizations”

„Terms and definitions for the Internet of

things”

„The applications of AAA service in

NGN”



4. ANALIZA REGLEMENTĂRILOR APLICABILE

REȚELELOR NGN

În acest capitol se va realiza o analiză a reglementărilor aplicabile reţelelor

NGN. Se analizează recomandările precizate în Tabelul 3.1 din capitolul 3.

Recomandarea ITU-T L.1010 - „Green battery solutions for mobile phones and other

hand-held information and communication technology devices”

Această Recomandare face parte din cadrul seriei L de documente a ITU, care

are denumirea „Construction, installation and protection of cables and other elements

of outside plant”.

Recomandarea prezintă:

Domeniul de aplicare;

Cerinţe generale;

Recomandări pentru o proiectare ecologică;

Noţiuni de securitate;

Specificarea duratei de viață (fiabilitate).

Domeniul de aplicare

Această recomandare descrie cerințele generale pentru soluții ecologice de

baterii destinate atât telefoanelor mobile cât și pentru alte terminale, capabile de a se

conecta la o rețea de telefonie mobilă sau la alte dispozitive mobile.

Recomandarea se aplică tuturor bateriilor biochimice utilizate în terminalele

descrise. Această recomandare are ca scop identificarea unor soluții de baterii

ecologice. Sunt luate în considerare aspecte care includ: respectarea legislației de

mediu, siguranță și fiabilitate, durata de viață și de proiectare ecologică.


Cerințe generale

Fiecare generație de baterii (de exemplu, cele care asigură funcționarea

telefoanelor mobile și a altor produse de consum) trebuie să aibă un impact asupra

mediului, mai mic decât generația anterioară. Efectul rezultă ca urmare a modificărilor

aduse materialelor din compoziție, capacităţii crescute, compoziției chimice diferite,

amprentei de proiectare mai mici etc. Conceptul de baterie „verde” poate fi proiectat în

mai multe variante. Conceptul poate fi utilizat numai în termeni „relativi” în

comparație cu generația anterioară de proiectare a bateriei, și nu într-un sens absolut.

Parametrii ce se vor lua în considerare includ:

Capacitate crescută, prin urmare, mai mult timp între reîncărcări (pentru un

model de utilizare dat).

Reducerea sau eliminarea completă a conținutului de materiale periculoase.

Încorporarea principiilor de proiectare ecologică.

Durata de viață a bateriei prin creșterea numărului de cicluri de încărcare /

descărcare.

Astfel de îmbunătățiri nu trebuie să încalce legislația de mediu, siguranța

produselor și trebuie să asigure fiabilitatea acestora. Organismele responsabile trebuie

să administreze corespunzător deșeurile rezultate ca urmare a modului de reciclare a

bateriilor după finalizarea ciclului de viață al acestora, pentru a nu polua mediul

înconjurător.

Recomandări pentru o proiectare ecologică

Proiectarea ecologică este un domeniu complex. În general, se ia în considerare

proiectarea de produse pentru a minimiza impactul asupra mediului în întreg ciclul de

viață, de la materii prime, producție, distribuție, utilizarea produsului final, până la

eliminare și reciclare.

Au fost definite directivele și standardele internaționale care se adresează unor

aspecte care ar putea fi luate în considerare pentru proiectarea ecologică, multe țări


având legislație și/sau politici pentru a gestiona procesul de reciclare al bateriilor la

sfârșitul duratei de viață, de exemplu Directiva europeană pentru baterii [55], pentru

America de Nord: schema de reciclare dată de „Corporația de reciclare pentru baterii

reîncărcabile” (RBRC), în Japonia: „Centrul de reciclare pentru baterii portabile şi

reîncărcabile (JBRC)” și rețeaua de reciclare pentru mobile (MRN).

Eticheta „verde”

Sunt definite cerințe pentru marcarea bateriilor, cu scopul de a reduce impactul

acestora asupra mediului, inclusiv conținutul de materiale și „simbolurile de reciclare”

a bateriei. Astfel, nu este nevoie pentru indicatori suplimentari pe baterii. Etichetele

ecologice, precum și alte mărci de certificare sau reglementare, pot fi copiate ușor de

către producătorii de baterii contrafăcute. Acestea însă vor fi mult mai slabe calitativ.

Prin urmare, astfel de etichete nu împiedică introducerea de produse contrafăcute pe

piață.

Conformitatea de mediu

O baterie „verde” a suferit modificări semnificative pentru a minimiza

conținutul de materiale periculoase pentru mediu, la praguri bine definite. Bateriile

clasice conțin o serie de materiale periculoase pentru sănătate, de exemplu plumb (Pb),

material cheie în componentele microelectronice și echipamentele de telecomunicații

de-a lungul multor ani.

O baterie „verde” are totuși și o listă de materiale interzise sau restricționate

având conținutul de material şi limitele admise bazate pe procentajul de greutate de

material omogen similar prezent în componența bateriei.

Cerințele actuale de substanțe restricționate stabilite de reglementările naționale

trebuie să fie respectate de către componenta electronică a bateriei ecologice (cu

excepția compoziției chimice a bateriei).


Soluțiile de baterii „verzi”:

conțin tot mai puține materiale toxice,

nu poluează mediul înconjurător în timpul procesului de producție,

nu trebuie să depășească 0,1% ca valori maxime de concentrație tolerate din

greutatea de materiale omogene a următoarelor substanţe: plumb, mercur,

crom hexavalent, bifenili polibromurați (BPB) și eteri difenili polibromurați

(PBDE), iar valorile maxime tolerate de concentrație de cadmiu tolerate din

greutatea de materiale omogene nu trebuie să depășească 0,01%.

Noţiuni de securitate

Având în vedere cantitatea mare de baterii litiu-ion existente deja pe piața, pe

parcursul timpului s-a înregistrat un număr mic de incidente raportate, însă gravitatea

acestora evidențiază unele probleme de siguranță. Cum densitatea de energie continuă

să crească, trebuie acordată mai multă atenție privind siguranța produsului. În plus față

de asigurarea funcționării în condiții de siguranță, bateriile trebuie să fie fiabile, ceea

ce înseamnă că trebuie să poată funcționa în parametrii standard proiectați, declarați în

mod obișnuit. Soluțiile de baterii „verzi” trebuie să prezinte măsuri de protecție.

Proiectarea bateriei va trebui să prevină:

pericolele de șoc electric,

pericolele legate de căldura,

pericolele mecanice,

impactul asupra mediului.

Utilizarea bateriilor „verzi” din telefoane mobile și alte echipamente ICT

mobile trebuie să îndeplinească cerințele standardului internațional de securitate [21].

Atunci când este necesar, bateria trebuie să fie testată în mod aleatoriu cu

terminalul ICT pentru a verifica conformitatea cu cerințele de siguranță. Sistemul de


siguranță al bateriei „verzi” nu ia în considerare doar siguranța individuală a bateriei în

mod izolat, ci și siguranța sistemului complet de baterii și telefoane mobile conexe.

Siguranța bateriei „verzi” trebuie să îndeplinească cerințele standardelor internaționale,

de exemplu [56], precum și standardele locale sau regionale de siguranță a bateriei.

Transportul de baterii litiu-ion, cum ar fi transportul aerian, trebuie să respecte

normele relevante disponibile, de exemplu cele prevăzute în manualul de testare și

criterii al Națiunilor Unite [57].

Specificarea duratei de viață (fiabilitate)

Durata de viață a bateriei este calculată în cicluri. Perioada unui ciclu include

un proces de încărcare și descărcare. Bateriile secundare (bateriile reîncărcabile) de

lungă durată sunt făcute să reziste la un număr mare de cicluri de încărcare/descărcare,

fără a pierde capacitatea de stocare semnificativă după fiecare ciclu. O baterie „verde”

trebuie să reziste la minim 500 de cicluri de încărcare/descărcare (cu descărcare 100%)

și păstrează cel puțin 80% din capacitatea inițială specificată de producător conform

standardul IEC 61960 [22], coeficientul de dilatare celule/pachet fiind mai mic de

10%.

Recomandarea ITU-T L.1310 - „Energy efficiency metrics and measurement

methods for telecommunication equipment”




Recomandarea specifică principiile și conceptele standardelor de eficiență

energetică și metodele de măsurare pentru echipamente de telecomunicații. Se

specifică, de asemenea, principiile și conceptele de standarde de eficiență energetică și

metodele de măsurare pentru echipamente de rețea de dimensiuni reduse utilizate în

locuințe și întreprinderi mici. În această recomandare, termenul „consum de energie”

este folosit pentru a descrie transformarea energiei de intrare în unitatea funcțională și

deșeuri în cadrul sistemelor de telecomunicații. (Conform documentului ISO 14040


[27] termenul „unitate funcţională” se referă la o reprezentare a performanţei

sistemului analizat. De exemplu, pentru echipamentul de transport, unitatea

funcţională reprezintă cantitatea de informaţie transmisă, distanţa pe care aceasta este

transportată şi viteza de transmisie exprimată în Gbit/s. Uneori termenul este utilizat

pentru a indica ieşirea utilă.)

Pentru scopuri practice, se presupune că dispozitivele sistemelor de

telecomunicații acționează ca entități individuale, cu metrice estimând eficiența totală

a energiei de intrare în interiorul echipamentului de telecomunicaţii. Termenul

„eficiență energetică” este folosit pentru a descrie capacitatea unui sistem de

telecomunicații de a minimiza pierderile de energie, deși termenul „eficiența de

putere” ar putea fi folosit în același scop.

Metrica pentru eficiență energetică este definită ca raportul dintre unitatea

funcțională și energia necesară pentru a livra unitatea funcțională iar cu cât este mai

mare valoarea metricii, cu atât mai mare este eficiența echipamentului.

În cadrul acestei Recomandări sunt date definiții detaliate utile pentru standarde

și metodologii de testare pentru diverse echipamente de telecomunicații:

Evaluarea eficienței energetice (EER) este o metoda de măsură prin care

se definește relația dintre o unitate funcțională și energia utilizată. Diferitele

tipuri de echipamente prezintă propriile lor definiții pentru EER.

Ierarhia eficienței energetice – O metrică a eficienței energetice poate fi

definită la nivel de rețea, la nivel de echipament/sistem și la nivel de

componentă. În prezenta recomandare, doar metrica la nivel de

echipament/sistem este considerată obligatorie; metrica la nivel de

componentă este furnizată doar ca sugestie și nu este obligatorie. Metrica la

nivel de rețea este încă în studiu.


Eficiența energetică la nivel de rețea – măsurătorile la nivel de rețea sunt

utilizate pentru a evalua eficiența energetică a unei întregi rețele sau a unei

părți a acesteia (de exemplu, rețeaua de acces a unui operator). Ele sunt

utilizate în mod normal pentru a evalua o rețea destinată uzului intern al

unui operator sau pentru a fi în conformitate cu o evaluare de mediu. Pentru

această recomandare, metrica nivelului de rețea este considerată o valoare

care va acoperi nu numai un singur produs, ci și o rețea de telecomunicații

formată din echipamente diferite interconectate.

Eficiența energetică la nivel de echipament/sistem – măsurătorile la nivel

de echipament/sistem sunt cele mai utilizate pentru compararea

echipamentelor de telecomunicații din aceeași tehnologie. Prin aceste

măsurători se evaluează performanța globală a eficienței energetice la nivel

de echipamente sau de sistem.

Eficiența energetică la nivelul componentelor – metrica la nivel de

componentă poate fi folosită în proiectarea, dezvoltarea și fabricarea de

echipamente eficiente energetic. Proiectanții privesc echipamentele ca un

sistem deschis și evaluează performanța energetică a componentelor

individuale. Măsurarea și înțelegerea eficienței energetice sau consumul de

energie al fiecărei componente din cadrul echipamentului, ajută la

identificarea blocajelor și a componentelor cheie într-un sistem din punct de

vedere al economiei de energie. Se are în vedere faptul că aceste valori pot

conduce la suboptimizări, dacă nu sunt considerate în contextul eficienței

energetice a echipamentului de ansamblu.

Eficiența proporțională cu încărcarea – există clase de echipamente de

telecomunicații în care unitatea funcțională este staționară și nu se schimbă

în modul de utilizare activ. Cu toate acestea, un număr mare de dispozitive

de telecomunicații funcţionează în condiții de încărcare variabilă, când

valoarea măsurată a unei unități funcționale poate fluctua în funcție de


cererea utilizatorilor. În mod ideal, echipamentul de telecomunicații ar

trebui să fie capabil de a reduce consumul de energie în funcție de unitatea

funcțională produsă. Acest obiectiv prezintă diferite provocări și oportunități

în recunoașterea și reacția la perioade de utilizare reduse. Pentru a evidenția

astfel de funcții, în cazurile în care sunt disponibile, această recomandare

definește EER ca o măsurătoare ponderată, proporțională cu încărcarea.

Calitatea măsurătorilor – pentru a permite comparații între echipamente

pe baza metricilor, valorile trebuie să fie obținute în strictă conformitate cu

documentația ITU-T și documentele de standardizare de referință. Ori de

câte ori aplicarea completă a acestei recomandări nu este posibilă din motive

tehnologice (de exemplu, noile tehnologii nu pot fi aplicate sau pot ridica

probleme în măsurarea metricilor), producătorii pot declara o valoare de

măsurare. Aceste valori declarate ar trebui să fie în mod clar identificate și

diferențiate de o valoare obținută prin metodologii de măsurare

standardizate.

Măsurătorile si modularitatea echipamentelor – echipamentul de

telecomunicații este de obicei fix și/sau modular. În acest ultim caz,

echipamentele de telecomunicații pot fi configurate în diverse moduri, ceea

ce poate afecta eficiența lor. Se recomandă următoarea abordare pentru

realizarea măsurătorilor în cadrul echipamentelor modulare: măsurătorile se

vor obține cu ajutorul celor mai uzuale configurații. Valorile se raportează

împreună cu configurația echipamentelor de telecomunicații folosite.

Metodologia de testare generală.

Condițiile de mediu sunt date de:

o Temperatura – echipamentul trebuie să fie evaluat la o temperatură

ambiantă de 25 ± 3°C. Echipamentul trebuie să rămână în funcție sau să fie


utilizat la această temperatură a aerului timp de cel puțin trei ore înainte de

test. Nu este permisă nici o schimbare de temperatură a mediului ambiant

până când testul nu este complet. Pentru unele tipuri de echipamente, sunt

necesare măsurători suplimentare pentru a testa eficiența energetică la

temperaturi mai mari/mici în funcție de cerințele de testare detaliate.

o Umiditatea – echipamentul trebuie să fie evaluat la o umiditate relativă de

la 30% până la 75% și la o presiune locală de la 860 până la 1060 hPa. Nu

trebuie să existe curenți de aer suplimentari cu excepția celor din ambientul

uzual, centrul de date sau instalaţia de răcire.

o Condițiile electrice – tensiunea de alimentare pentru curentul continuu

(DC) va fi aleasa în intervalul de -55,5 si -52,5V (-54 ± 1,5V). Intrarea în

echipament (toate fluxurile active) ar trebui să fie la tensiunea nominală

specificată, cu o toleranță de ± 5%, iar toleranța frecvenței specificate să fie

± 1%. Dacă echipamentul poate lucra la diferite tensiuni nominale,

măsurarea trebuie să se execute la una dintre tensiunile nominale specificate.

Adaptorul de curent AC/DC este considerat o parte integrantă a

echipamentului.

o Cerințe metrologice – fiecare flux de putere activă ar trebui să aibă

contorul de putere (curent) instalat în serie cu cablul de alimentare, cu o

precizie dorita, nu mai mică de ± 1% din nivelul de putere real. Contorul de

energie ar trebui să includă corecție pentru factorul de putere (PF) pe fluxul

AC; în caz contrar, va fi necesar să se înregistreze și PF în raportul de

măsurare. Toate calculele privind consumul de energie se bazează pe o

medie a valorilor rezultate din mai multe măsurători. Contoarele de putere ar

trebui să fie în măsură să producă nu mai puțin de 100 de eșantioane de

valori uniform distribuite în timp, pe întreaga durată a ciclului de testare.

Toate instrumentele de măsurare utilizate trebuie să fie calibrate de un

institut de metrologie autorizat și toleranța de măsurare trebuie să fie de ±


1%. Sursele de alimentare utilizate pentru a furniza putere la echipamentul

supus încercării trebuie să fie capabile să genereze un minim de 1,5 ori din

puterea nominală a echipamentului testat. Instrumentele de măsurare de

putere (cum ar fi voltmetre și ampermetre sau analizoare de putere) trebuie

să aibă o rezoluție de 0,5% sau mai bună. Instrumentele de măsurare de

putere AC trebuie să aibă următoarele caracteristici minime:

rata minimă de eșantionare pentru digitizare de 40kHz,

circuitele de intrare cu o lărgime de bandă de minimum 80kHz,

capacitatea de citire a undelor cu un factor de vârf până de cel puțin 5,

corecția pentru factorul de putere și raportare.

Recomandarea ITU-T L.1320 - „Energy efficiency metrics and measurement for

power and cooling equipment for telecommunications and data centres”




În această recomandare sunt prezentate:


Metodologia de testare generală;

Măsurători de eficiență energetică pentru echipamentul de putere;

Testarea eficienței echipamentelor de răcire.


Această Recomandare specifică principiile și conceptele de metrici de eficiență

energetică și metodele de măsurare pentru echipamente de alimentare cu energie

electrică și echipamente de răcire în camerele de telecomunicații și centre de date.

Eficiența energiei și eficiența pentru răcire în centrul de date sau a infrastructurii de


telecomunicații sunt doar parțial atribuite echipamentului. De asemenea sunt

importante arhitectura, organizarea spațiului și a echipamentelor pentru a oferi puterea

energetică sau răcirea necesară. Un alt factor general este dat de interoperabilitatea,

gestionarea și răspunsul acestor sisteme în funcție de cerere și limitele operaționale.

Măsurătorile eficienței sistemelor de răcire din centrele de date ar trebui să fie

efectuate pe un interval de un an, pentru a lua în considerare variabilitatea anuală a

condițiilor de mediu și ca urmare posibila utilizare a diferitelor metode de răcire.

Referirea la un an întreg ajută la stabilirea unei comparații pentru eficacitatea

consumului de energie (PUE), în special în ceea ce privește un centru de date

individual.

Recomandarea se referă la:

Echipamente pentru generarea fluxului energetic: echipamente pentru

generarea fluxului de curent alternativ AC, echipamente pentru flux de

curent continuu DC, echipamente pentru energie regenerabilă.

Echipamente de răcire: sistem aer condiționat, schimbătoare de căldură.

Metodologia de testare generală

Testarea eficienței echipamentelor generatoare de energie.

Condițiile de mediu (cum ar fi temperatura, umiditatea și presiunea aerului),

condițiile electrice (cum ar fi tensiunea de intrare DC, tensiune de curent

alternativ de intrare și frecvența) și cerințele de metrologie trebuie să fie

raportate atunci când se realizează măsurarea eficienței energetice.

Condițiile de sarcină și de mediu.

Pentru testul de repetabilitate și consistență, condițiile de sarcină și

configurațiile de testare sunt fixe și statice. Procedurile de încercare oferă

mecanisme pentru a testa punctele reprezentative de-a lungul unui întreg

circuit. Aceste valori de date pot fi reprezentative, atâta timp cât intervalul

cererii de încărcare, gama de mediu și cerințele de reacție sunt înțelese. Pe


de altă parte, sarcina dinamică și reacția echipamentelor aferente sunt

principalii factori care influențează eficiența globală a echipamentului de

energie. Este foarte important ca selecția valorilor pentru diversele grade de

încărcare statice să fie făcută în funcție de comportamentul dinamic al

echipamentului. Dacă condițiile de mediu și sarcina variază și sunt factori

interdependenți, răspunsul dinamic ar trebui introdus în model. În cazul cel

mai nefavorabil cerințele legate de condițiile existente și timpul de răspuns

trebuie incluse pentru echipamentul aflat în testare. Punctele de date

individuale (determinate când celelalte condiţii sunt menținute fixe),

împreună cu capabilitățile de răspuns în timp ar trebui să furnizeze

informații suficiente pentru a modela mediul. Aceste condiții trebuie să fie

relatate ca parte a datelor de raportare pentru sistemele individuale. Eficiența

conversiei puterii este dependentă de temperatura de lucru și de gradul de

încărcare a sistemului. Eficiența (în special la încărcare mică) ar fi de

așteptat să fie mai scăzută la temperaturi ridicate, față de funcționarea la

temperaturi scăzute. Dacă testarea generică este finalizată la temperatura

camerei (~21°C), dar infrastructura este setată la 35ºC, eficiența efectivă va

fi mai mică decât cea prezisă.

Măsurători de eficiență energetică pentru echipamentul de putere.

O formulă generală pentru măsurarea eficienței energetice a puterii de

alimentare a echipamentelor este:

Unde:

Po este puterea de ieșire [W]

Pi este puterea de intrare [W]

Această valoare a eficienței energetice este măsurată sau calculată din datele de

testare, pe o perioadă de timp specificată.


Configurație de bază de testare pentru un UPS în curent alternativ AC este

reprezentată în figura următoare (Figura 4.1).

Configurațiile de testare necesită încărcări și condiții de sarcină bine definite.

Ca atare, vor fi stabiliţi parametrii utilizați pentru condițiile de încărcare statice și

dinamice. Deoarece încărcarea în sine poate varia în funcție de condițiile și de reacțiile

din timpul testării, intervalele de sarcină și toleranța în timpul testării ar trebui limitate

și bine stabilite. Gama de sarcină trebuie să fie în concordanță cu gama de funcționare

a aplicației vizate. Având în vedere variația de fază în surse de AC, corectarea

factorului de putere ar trebui, de asemenea, testat pentru evaluarea eficienței conversiei

efectuate de către unitatea de testat. Valorile de monitorizare includ și alte excepţii

care modifică dinamic evaluările de putere. Monitorizarea puterii din surse de curent

alternativ, AC, implică considerente cum ar fi corectarea factorului de putere care are

un impact asupra măsurătorilor de eficiență. Monitorizarea necesită evaluarea energiei

(nu a puterii) pentru a determina nivelul de putere activă într-o perioadă de timp

specificată. În acest caz, perioada de timp utilizată ar trebui să fie în concordanță cu

sarcina capacitivă și intervalul de timp al echipamentului testat și cu aplicațiile vizate.

Figura 4.1 Configurație de bază de testare pentru un UPS în curent alternativ AC


Perioada de timp poate fi determinată prin metoda „buclei de control” pentru

echipamentul testat.

Echipament de alimentare AC.

Condițiile de măsurare pentru UPS (sursa de protecție (de curent

neîntreruptibilă)) sunt considerate în conformitate cu documentul IEC 62040-3 [32].

Punctul de măsurare al tensiunii ar trebui să fie la interfața de intrare și ieșire a

UPS-ului AC. Sarcina poate să fie liniară sau non-liniară. Prin urmare, condițiile de

testare trebuie să definească atât parametrii de testare statici cât și dinamici, incluzând

factorul de vârf, gama de frecvența și tensiune etc.

Invertor DC/AC

Figura de mai jos (Figura 4.2) prezintă un exemplu de configurație de bază

pentru testarea unui invertor DC/AC. Punctul de măsurare a tensiunii ar trebui să fie la

interfața de intrare și ieșire a invertorului DC/AC.

Eficiența invertorului DC/AC se calculează cu relaţia:

Figura 4.2 Invertor DC/ AC (curent continuu/ curent alternativ)


ηDC/AC = Po/Pi

Unde:

ηDC/AC este eficiența invertorului DC/AC

Po este puterea activă de ieșire [W]

Pi este puterea electrică în curent continuu [W]

Echipamente de energie regenerabilă.

Eficiența unui panou fotovoltaic (PV) este data de formula:

ηpV = Po / Pi = (V x I)/(Ir x S)

Unde:

ηpv este eficiența panoului PV



V este tensiunea de ieșire [V]

I este curentul de ieșire [A]

Ir este iradianta

S este aria matricei de panouri

Condițiile de mediu (de exemplu iradianta, temperatura mediului ambiant, etc.)

trebuie să fie conforme cu documentele IEC 61215 [30] și IEC 61646 [31].

Eficiența energetică a turbinelor eoliene este dată de relaţia:

ηw = Po/Pi = (V x I)/(1/2ρSυ3)


Unde:

ηw este eficiența turbinelor eoliene



V este tensiunea de ieșire [V]

I este curentul de ieșire [A]

ρ este densitatea aerului

S este aria de acțiune a turbinei

υ este viteza vântului

Eficiența celulelor de combustibil pe bază de hidrogen (FC) se calculează astfel:

ηF = Po/Pi = (Vo x Io)/(mH2 LHVH2) x 100%

Unde:

ηF este eficiența stivei de celule de combustibil

mH2 este debitul de hidrogen [g / s]

LHVH2 este valoarea căldurii nete pentru hidrogen [J / g]

Testarea eficienței echipamentelor de răcire:

Condiții de testare a eficienței echipamentelor de răcire: Condițiile de mediu

(cum ar fi temperatura, umiditatea, presiunea aerului și presiunea statică externă) și

cerințele de metrologie se raportează atunci când se realizează măsurarea eficienței

energetice. Măsurarea eficienței de răcire a echipamentelor ar trebui efectuată în mai

multe condiții de temperatură și umiditate externă și ar trebui să se ia în considerare.


Măsurarea eficienței echipamentelor de răcire.

Figura următoare (Figura 4.3) prezintă un exemplu de testare a unui echipament

de aer condiționat în configurația de bază.

Eficiența echipamentului de aer condiționat este data de formula:

ηaer = QT/Pi

Qt = Qs + Ql

Qs = Cp x ρ x L x ΔΤ

QL = K x ρ x L x (W1 - W2)

L = S x V

Unde:

ηaer este eficiența echipamentului de aer condiționat


S aria zonei de evacuare a unității exterioare de aer [m2]

V este viteza vântului pentru unitatea de aer exterioară [m/s]

Qs este capacitatea de răcire sensibilă [W]

Figura 4.3 Echipament de aer condiționat în configurația de testare de bază


QL este capacitatea de răcire latentă [W]

Cp este căldura specifică a aerului [J/kg °C]

ρ este densitatea aerului [kg/m3]

L este volumul total al aerului din cameră [m3/s]

ΔΤ este diferența de temperatură între interiorul și exteriorul camerei [°C]

W1 este conținutul inițial de apă al aerului [kg/kg].

W2 este conținutul final de apă din aer [kg/kg].

K este căldura latentă de vaporizare a apei [J/kg]

Recomandarea ITU-T L.1330 - „Energy efficiency measurement and metrics for

telecommunication networks”




Această recomandare își propune să definească topologia și nivelul de analiză

necesare pentru a evalua eficiența energetică (EE) din rețelele de telefonie mobilă.

Domeniul de aplicare al acestei recomandări sunt zonele de acces radio din rețeaua de

telefonie mobilă și anume:

stațiile radio de bază,

sistemele de transport și interconectare,

controlorii de stații radio,

alte echipamente de infrastructura ale locației radio.

Tehnologiile acoperite sunt:

sistemul global de comunicații mobile (GSM),

sistemul universal de telecomunicații mobile (UMTS),

sistemul de evoluție pe termen lung (LTE) (inclusiv LTE Advanced

(LTE-A)).


Această recomandare definește valori pentru eficiența energetică în rețelele de

telefonie mobilă și metodele de evaluare (și măsurare) pentru eficiența energetică în

rețelele operaționale.

Scopul acestei specificații este de a permite o mai bună înțelegere a eficienței

energetice în rețea. Prezenta recomandare se referă atât la rețelele omogene cat și la

rețelele eterogene, fiind luate în considerare rețelele a căror mărime și scară ar putea fi

definită prin limite topologice, geografice sau demografice.

În cazul rețelelor definite de limite topologice, o posibilă exemplificare constă

dintr-un nod de control (unde este cazul) format din nodurile sale de acces, precum și

din elementele sale de rețea. Rețelele ar putea fi, de asemenea, definite în funcție de

limitele geografice, cum ar fi la nivel municipal, național, continental sau cu limite

demografice, cum ar fi rețelele urbane sau rurale. Această specificație se aplică în așa-

numitele rețele „parțiale” unde eficiența energetică este măsurată într-un mod

standardizat. Această specificație extinde măsurătorile din rețelele parțiale la estimări

de eficiență pentru rețelele „totale” (de exemplu, rețeaua într-o zonă geografică,

rețeaua la nivelul unei țări întregi, rețeaua unui operator de rețea mobilă (MNO)).

Echipamentul terminal (al utilizatorului final) este în afara domeniului de aplicare a

prezentei recomandări și, prin urmare, nu este luat în considerare în măsurarea

eficienței energetice.

Rețeaua mobilă de acces radio care se află în curs de investigare a eficienței

energetice include toate echipamentele necesare pentru a realiza o rețea de acces radio

(RAN) sau subrețea. Echipamentele ce trebuie incluse în rețeaua mobilă în curs de

investigare sunt:

Stații radio de bază (BS) (a se vedea documentele ETSI TS 125 104 [35] şi

ETSI TS 136 104 [39]);

BS de arie largă;

BS de arie medie;


BS locale;

BS de domiciliu,

Echipamente suport (de exemplu, aparate de aer condiționat,

redresoare/baterii, echipamente de rețea fixă);

Echipamente de distribuție (BH) necesare pentru interconectarea BS,

utilizate în interconectarea cu rețeaua centrală;

Controler radio (RC).

Măsurătorile consumului de energie și ale eficienței energetice (EE) ale

elementelor individuale din rețele mobile sunt descrise în mai multe standarde (de

exemplu, ITU-T L.1310 [12] pentru stații radio de bază). Această recomandare descrie

consumul de energie și setul de măsurători de eficiență energetică pentru rețele

operaționale mobile MN (mobile network). O măsurare completă și detaliată a

consumului de energie al întregii rețele a unei țari sau operator de rețea mobilă (MNO)

este, în cele mai multe cazuri, imposibil de realizat sau nu este fezabilă economic.

Rețeaua totală este împărțită într-un număr mai mic de rețele cu dimensiuni reduse (de

exemplu, subrețele). Aceste subrețele sunt definite astfel încât să prezinte anumite

caracteristici specifice, de exemplu:

rețelele urbane (U) și urbane dense (DU) care sunt rețelele de capacitate

limitată;

rețele suburbane (SU) cu cerințe ridicate pentru acoperirea și capacitate;

rețele rurale (RU), care sunt de obicei limitate din punct de vedere al

acoperirii.

Dimensiunea și amploarea subrețelelor este definită de limitele topologice,

geografice sau demografice. Pentru rețelele definite de limitele topologice, un exemplu

posibil de rețea pentru care se aplică această recomandare constă dintr-un controler

radio (unde este cazul), nodurile sale de acces suportate, precum și elementele legate

de rețea. Rețelele ar putea fi definite de limitele geografice, de exemplu la nivel

municipal, rețele naționale sau continentale sau ar putea fi definite de limitele


demografice, cum ar fi rețelele urbane sau rurale. Subrețele analizate pot să cuprindă

stații de bază, rețele eterogene sau ceea ce este în prezent implementat în rețele reale.

Testele definite în această recomandare pentru subrețele pot constitui baza pentru a

estima eficiența energetică pentru rețelele mari ale unui operator mobil, MNO, sau

dintr-o țară întreagă, aplicând metodele de extrapolare. Rețeaua aflată sub testare este

prezentată în figura următoare (Figura 4.4).

Figura 4.4 Rețeaua aflată sub testare


Categoriile parametrilor de testare

Măsurătorile utilizate la evaluarea eficienței energetice a unei rețele mobile

MN, presupun definirea și colectarea unui set de parametri variabili. Aceștia sunt

clasificați în două categorii:

parametri și variabilele necesare pentru a calcula eficiența energetică a

rețelei;

parametri necesari pentru a permite evaluarea eficienței energetice a rețelei.

Prima categorie descrie un set de variabile de rețea (de exemplu, consumul de

energie, biți transmiși, acoperire), care pot fi utilizate pentru a calcula eficiența

energetică.

A doua categorie include parametrii care nu sunt necesari direct în calculul de

eficiență energetică. Acești parametri descriu caracteristicile de rețea, cum ar fi:

condițiile geografice,

densitatea populației,

zona de acoperire (COA),

ratele de transfer specifice,

zone climatice, etc.,

și sunt folosiți pentru extrapolarea de la o subrețea măsurată la o rețea mai mare.

Acești parametri pot fi folosiți pentru a interpreta variațiile rezultatelor de eficiență

energetică din rețele diferite.

Clasificarea parametrilor de testare pentru o rețea radio este data in tabelul

următor (Tabelul 4.1).


Categorie Parametru de testare

1 Consumul de energie al rețelei măsurate

1 Capacitate

1 Aria de acoperire

2 Procentajul de acoperire

2 Demografie

2 Topografie

2 Zone Climatice

2 Clase informative

2 Raportul între traficul de date cu

comutație de circuite și cel cu comutație

de pachete CS/PS din rețea

Recomandarea ITU-T L.1420 - „Methodology for energy consumption and

greengouse gas emissions impact assessment of information and communication

technologies in organizations”




În cadrul acestei Recomandări sunt prezentate:


Evaluarea impactului activităților ICT de consum de energie și emisiei de

GES în organizații non-ICT;

Integrarea impactului provenit de la bunuri, rețele și servicii ICT la nivel

organizațional.

Tabelul 4.1 Parametrii de testare pentru o rețea radio



Dezvoltarea continuă a tehnologiei informației și comunicațiilor (ICT) a condus

la preocupări cu privire la impactul asupra mediului. Luând în considerare eforturile

depuse în cadrul Convenției Cadru a Națiunilor Unite Asupra Schimbărilor Climatice

(UNFCCC - United Nations Framework Convention on Climate Change) de

combatere a schimbărilor climatice, ITU-T a decis să dezvolte un acord internațional,

pentru a ajuta sectorul ICT în vederea realizării unui inventar al impactului asupra

mediului incluzând emisiile de gaze cu efect de seră și consumul de energie.

Această Recomandare poate fi folosită pentru a evalua consumul de energie și

emisiile de gaze cu efect de sera (GHG) a ICT.

În primul rând, Recomandarea poate fi utilizată pentru evaluarea ciclului de

viață al emisiilor de GHG (efectul de prim ordin și secund) rezultate de la utilizarea

echipamentelor ICT în organizații non-ICT, pe baza recomandării ITU-T L.1410.

În al doilea rând, poate fi folosită ca un supliment la documentul ISO 14064-1

[44] și la [58] pentru organizațiile ICT care intenționează să evalueze la nivel

organizațional propriul impact ca urmare a consumului de energie și emisiile de GHG.

Prezenta Recomandare este destinată să permită organizațiilor să evalueze emisiile de

GHG directe (în general menționate ca obiectiv 1), emisiile de GHG indirecte (în

general menționate ca obiectiv 2), precum și a altor emisii de GHG indirecte (în

general menționate ca obiectiv 3). De asemenea, permite organizațiilor să evalueze

consumul de energie prin realizarea unui inventar de energie concentrându-se pe

energia secundară folosită de organizația ce se afla sub evaluare.

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că această recomandare nu este

destinată:

eliminării de GES deoarece activitățile ICT nu elimină în mod direct gaze cu

efect de seră;


altor efecte (în afară de efectele de prim ordin sau ordin secund), cum ar fi

efectele de reacţie, acest tip de efecte sunt încă în curs de cercetare

altui impact asupra mediului, cum ar fi, de exemplu, epuizarea resurselor

abiotice, acidifierea, eutrofizarea, epuizarea stratului de ozon stratosferic,

formarea foto-oxidanților și toxicitate pentru utilizatori.

Evaluarea impactului activităților ICT de consum de energie și emisiei de GES

în organizații non-TIC

La evaluarea impactului utilizării ICT, organizația trebuie să:

identifice produsele, rețelele sau serviciile ICT pentru care organizația

doreşte să evalueze impactul;

definirea limitelor operaționale pentru toate aceste produse, rețele și servicii

ICT selectate.

Dacă rezultatele de la evaluările ciclului de viață (LCAS) nu sunt disponibile, se

efectuează o evaluare a acestor sisteme, rețele și servicii ICT, în conformitate cu partea

I a documentului ITU-T L.1410, pentru a calcula impactul ciclului de viață al acestor

sisteme de produse. În cazul în care intenția este de a considera efectele de ordinul doi

în utilizarea produselor, rețelelor sau a sistemelor ICT, trebuie realizată o evaluare

comparativă în conformitate cu partea a II-a documentului ITU-T L.1410.

Integrarea impactului provenit de la bunuri, rețele și servicii TIC la nivel

organizațional

Când sistemele de produse selecționate au fost evaluate așa cum este descris

mai sus, rezultatul trebuie să fie integrat la nivel de organizație.

Un exemplu simplificat ar putea fi dat, după cum urmează: în cazul în care

impactul anual al unui singur PC este x kg CO2e (CO2e reprezintă echivalentul de

CO2) și organizația deține n PC-uri, atunci impactul organizațional al PC-urilor este n

* x kg CO2e. Acest exemplu se aplică numai în cazul în care emisiile de GES ale


amestecului de energie electrică (și celelalte condiții de utilizare) sunt în concordanță

pentru toate PC-uri în domeniul de aplicare al evaluării.

Similar, un exemplu simplificat este: în cazul în care economisirea reală sau

potențială pe ședință de utilizare a unui sistem de teleprezență în locul călătoriei este y

kg CO2e, iar compania a economisit m întâlniri pe an între aceleași destinații cu un

număr z de participanți ce călătoresc, economiile totale la nivel de organizație devin

y*m*z kg CO2e. În multe cazuri, condițiile diferite de funcționare (de exemplu,

emisiile cauzate de rezerve energetice, utilizare în ciclul de viaţă etc.) se aplică pentru

scopul evaluării în cadrul organizațiilor și apoi trebuie să fie luate în considerare.

Emisiile de gaze cu efect de seră (GHG).

Definirea limitelor operaționale înseamnă identificarea surselor de emisie care

vor fi incluse în evaluare. În scopul de a contribui la definirea acestor limite, trebuie să

fie identificate următoarele surse de emisii, dacă este cazul:

emisiile de GHG din ciclul de viață (ciclul de viaţă se referă la

achiziţionarea de materiale necorespunzătoare, producerea (inclusiv

proiectarea) şi apoi la considerarea etapei finale), referitoare la produsele

ICT utilizate de organizație.

emisiile de GHG din ciclul de viață, referitoare la echipamentul suport

pentru produse ICT utilizate de organizație (de exemplu, echipament de

răcire și alimentare).

emisiile de GHG din ciclul de viață, referitoare la consumabile asociate ICT

utilizate de organizație. Exemple de astfel de consumabile includ DVD-uri,

hârtie și cartușe de cerneală utilizate pentru imprimare.

emisiile de GHG din ciclul de viață, provenite de la sistemele ICT care

utilizează software și furnizează servicii ICT utilizate de organizație (de

exemplu, software-ul achiziționat, servicii de furnizare de servicii de

consultanță). Pot fi considerate următoarele activități: achiziție de software


și personalizare, servicii de telecomunicații, servicii de consultanță în

domeniul TIC.

Pentru personalul responsabil de cumpărarea, exploatarea și întreținerea

produselor, rețelelor și serviciilor ICT pot fi luate în considerare următoarele activități:

deplasarea zilnică la locul de muncă și călătoriile de afaceri,

transportul de bunuri ICT achiziționate ce intră în organizație,

transportul de bunuri ICT în interiorul organizației,

transportul de bunuri ICT care părăsesc sediul organizației atunci când sunt

dezafectate, dezinstalate.

Pentru fiecare dintre cele trei scopuri (emisii directe, emisii indirecte și celelalte

emisii indirecte), sursele de emisie selectate trebuie să fie descrise și documentate în

mod clar.

Consumul de energie.

Trebuie luat în considerare consumul de energie provenit din următoarele surse:

Consumul de energie al echipamentelor ICT utilizate de organizație.

Consumul de energie al echipamentelor suport pentru echipamentele ICT

utilizate de organizație:

consumul de energie pentru alimentarea surselor de tensiune şi a

sistemelor de rezervă pentru sursele de energie utilizate de

echipamentele ICT;

consumul de energie pentru alimentarea surselor sistemelor de răcire

şi sistemele de rezervă pentru sursele de energie utilizate de sistemele

de răcire pentru răcirea echipamentelor ICT.

Consumul de energie pentru personalul responsabil de cumpărarea,

exploatarea și întreținerea de bunuri, rețele și servicii ICT:


consumul de energie în clădirile care găzduiesc personalul

departamentului ICT;

consumul de energie pentru răcirea și încălzirea a clădirilor care

găzduiesc personalul departamentului ICT.

Organizația trebuie să se asigure că nu are loc o contabilitate dublă pentru

consumul energetic, de exemplu, energia consumată de sistemele de răcire pentru

echipamentele ICT pe de o parte și energia consumată pentru răcirea clădirii care

găzduiește departamentul ICT pe de altă parte, se estimează unitar. Se va raporta o

listă de produse selectate în acest scop.

Recomandarea ITU-T L.1430 - „Methodology for assessment of the

environmental impact of information and communication technology greenhouse

gas and energy projects”




Recomandarea prezintă:


Principii de evaluare a proiectelor cu emisii de gaze cu efect de seră și a

proiectelor de energie în domeniul ICT.


Prezenta recomandare descrie principiile, conceptele, condițiile și metodele de a

oferi orientări specifice de evaluare a impactului asupra mediului al proiectelor ICT,

proiectelor cu emisii de gaze cu efect de seră (GHG) și proiectelor energetice în

domeniul ICT.


Metodologia a fost elaborată din perspectiva ICT și este destinată pentru a

contribui la cuantificarea, monitorizarea și raportarea reducerilor de emisii de GES sau

reducerea consumului de energie și îmbunătățirea generării și stocării de energie în

proiectele cu emisii de gaze cu efect de seră și în proiectele de energie din industria

ICT.

Prezenta recomandare este o completare la documentele ISO 14064-2 [45] și

[59] și oferă cerințe suplimentare și îndrumare pentru a completa documentul ITU-T

L.1410 pentru:

identificarea surselor de GHG, sistemelor de evacuare și sistemelor de

stocare relevante pentru proiecte cu GHG în domeniul ICT;

identificarea consumatorilor de energie, generatoarelor şi sistemelor de

stocare relevante pentru proiecte energetice în domeniul ICT;

determinarea scenariului de bază;

identificarea surselor de GHG, sistemelor de evacuare și sistemelor de

stocare relevante pentru scenariul de bază;

identificarea consumatorilor de energie, generatoarelor şi sistemelor de

stocare relevante pentru scenariul de bază;

selectarea surselor relevante de GHG, sistemelor de sincronizare și de

stocare, precum și a consumatorilor de energie relevanți, generatoarelor şi a

soluțiilor de stocare pentru sistemele de monitorizare;

cuantificarea reducerilor emisiilor şi îndepărtarea îmbunătățită a GHG;

gestionarea calității datelor;

monitorizarea GHG și a energiei în proiectele ICT;

documentarea GHG și a energiei în proiectele ICT;

validarea și verificarea GHG și a energiei în proiectele ICT;

raportarea GHG și a energiei în proiectele ICT.


Principii de evaluare a proiectelor cu emisii de gaze cu efect de seră și a

proiectelor de energie în domeniul ICT

Există șase principii care se aplică în toate aspectele legate de cuantificarea și

raportarea efectelor de GHG și a energiei, în scopul de a se asigura că informațiile

privind rezultatele proiectelor sunt corespunzătoare cu realitatea.

Vor fi selectate informații relevante privind:

sursele de GHG;

sistemele de evacuare a GHG;

sistemele de stocare a GHG;

consumatorii de energie;

generatoarele de energie;

sistemele de stocare a energiei şi datelor;

dar și metodologii adecvate pentru cerinţele utilizatorilor.

Cuantificarea și raportarea emisiilor de GHG și a consumului de energie trebuie

să includă informațiile pe care utilizatorii intenționează să le utilizeze în procesul

decizional și în alte scopuri, cum ar fi comunicarea internă și externă. Aceste

informații trebuie să corespundă scopului proiectelor cu emisii de gaze cu efect de seră

și proiectelor de energie și să îndeplinească așteptările sau cerințele utilizatorilor țintă.

Integralitatea

Toate efectele generate de proiectele cu emisii de gaze cu efect de seră și

proiectele de energie vor fi incluse ca informații relevante și sunt luate în considerare

și evaluate.

Toate tehnologiile sau practicile relevante sunt considerate ca fiind scenarii de

bază alternative și se iau în considerare toate scenariile alternative de bază relevante

atunci când se face estimarea impacturilor de bază.


Consistență

Informațiile legate de GHG și energie, datele, metodologiile, criteriile și

ipotezele trebuie să permită comparații semnificative și valide.

Pentru a îndeplini acest obiectiv este necesar ca:

aceleași metodologii și proceduri să se aplice în același mod, atât pentru un

proiect cu emisii de gaze cu efect de seră cât și pentru un proiect de energie;

aceleași criterii și ipoteze, precum și orice date colectate și raportate trebuie

să fie suficient de compatibile pentru a permite comparații semnificative și

valabile.

Precizie

Estimările şi/sau calculele vor fi reduse cât mai mult posibil referitor la

interferențele și incertitudinile cu privire la GHG și la măsurătorile de energie.

Nivelurile acceptabile de incertitudine vor depinde de obiectivele proiectelor cu emisii

de gaze cu efect de seră și ale proiectelor de energie, având în vedere cerinţele

utilizatorilor. Dacă precizia este afectată, datele și estimările utilizate pentru a

cuantifica efectele de GES și consumul de energie trebuie să fie păstrate.

Transparență

Trebuie furnizate informații clare legate de GHG şi de energie pentru a permite

utilizatorilor să ia decizii cu o certitudine rezonabilă. De exemplu, informațiile legate

de GHG și informațiile legate de energie vor fi prelucrate, analizate și documentate

într-un mod clar, coerent și adecvat, care permite validatorilor și verificatorilor să

evalueze credibilitatea.


Eficiență în estimare

Cerința de bază se referă la evitarea supraestimării reducerii emisiilor de GES,

îmbunătățirea eliminării GHG, reducerilor de consum energetic și îmbunătățirea

generării și stocării energiei legate de proiect. Ipotezele, valorile și procedurile

corespunzătoare se utilizează atunci când datele și factorii utilizați sunt incerți, iar

implementarea de măsuri de creștere a preciziei și de reducere a incertitudinii nu este

rentabilă. Este indicat ca rezultatele cuantificate să fie mai degrabă subestimate decât

supraestimate.

Recomandarea ITU-T Y.2064 - „Energy saving using smart objects in home

networks”

Această Recomandare face parte din cadrul seriei Y de documente a ITU, care

are denumirea „Global information infrastructure, Internet Protocol aspects and Next-

Generation-Networks”.


Prezenta recomandare descrie cerințele și capacitățile de economisire a energiei

prin utilizarea de obiecte inteligente în rețelele de domiciliu/rezidențiale. Se dezvoltă

arhitectura funcțională a componentelor cheie pentru economisirea energiei prin

automatizarea locuințelor/clădirii.

Această recomandare cuprinde:

privire de ansamblu asupra procesului de economisire a energiei prin

utilizarea de obiecte inteligente în rețelele de domiciliu;

cerințe și capabilități de economisire a energiei prin utilizarea de obiecte

inteligente în rețelele de domiciliu;

arhitectură funcțională pentru economisirea energiei prin utilizarea de

obiecte inteligente în rețelele rezidențiale.


Prezenta recomandare ia în considerare mediul rezidențial fix, cum ar fi clădiri

rezidențiale. De asemenea, sunt considerate aspecte ale mediului mobil referitoare la

domiciliu, cum ar fi vehiculele electrice în rețea (NEV), care sprijină crearea de rețele

omniprezente prin utilizarea de obiecte inteligente.

Privire de ansamblu asupra economisirii energiei folosind obiecte inteligente în

rețelele rezidențiale

Rețelele de domiciliu [51] oferă transferuri de date pe bază de pachete (în

special suport pentru protocol Internet (IP)) și asigură accesul într-un mod transparent

al utilizatorilor la o gamă largă de servicii și aplicații, folosind bandă largă și conceptul

de calitate a serviciilor (QoS) activat pentru tehnologii de transport. Acestea necesită

descoperirea automată și gestionarea terminalelor fixe și mobile la rețeaua de

domiciliu.

Considerentele energetice, de exemplu consumul redus, sunt esențiale pentru

mediul de rețea omniprezent [47] al internetului obiectelor (IO) [48]. Pentru

dispozitivele care limitează și reduc consumul de energie se fac eforturi semnificative

pentru a folosi obiectele inteligente şi pentru a dezvolta aplicațiile care se referă la

aspectele legate de energie. Rețelele rezidențiale joacă un rol important în

interconectarea obiectelor inteligente cu Internetul.

În mediul de rețea omniprezent totul se conectează. Prin urmare, o rețea de date

a evoluat de la a fi în primul rând o sursă de informații la o platformă pentru toate

tipurile de aplicații. Comunitățile inteligente și conectate folosind capabilitatea

rețelelor omniprezente de „conectare la orice” [47] joacă un rol important în aplicații și

servicii. Prin urmare, una dintre aplicațiile de bază pentru serviciile conexe

interdisciplinare pe care această recomandare se concentrează, se bazează pe cerințele

și funcționalitățile cheie de economisire a energiei, folosind obiecte inteligente, prin

combinarea tehnologiei informației (IT) și alte tehnologii (de exemplu, de la industriile

energetice) în rețelele rezidențiale.


În figura următoare (Figura 4.5) se prezintă economisirea energiei folosind

obiecte inteligente. În mediul fix de domiciliu (de exemplu, clădiri rezidențiale) pentru

managementul energiei sunt folosite obiecte cum ar fi sistemele de economisire a

energiei, contoarele inteligente și controlerele de automatizare a imobilului. În mediul

mobil (de exemplu, vehicule electrice, VE, în rețea) pentru economisirea de energiei

sunt utilizate obiecte cum ar fi dispozitivele de navigație și/sau de siguranță.

Obiectele inteligente dintr-un domiciliu / clădire (mediu rezidențial fix) pot fi:

Sistemul de economisire a energiei (ESS);

Contor inteligent / controler automatizare la domiciliu;

Tehnică de uz casnic / depozitare;

Echipamente de comunicaţii;

Camere video de supraveghere / dispozitive personale.

Obiectele inteligente dintr-un vehicul (mediul rezidențial mobil) pot fi:

Dispozitive pentru pasageri: telefon inteligent, calculator, tabletă;

Dispozitive de siguranță, întreținere, de gestionare a energiei / flotei,

destinate vehiculului;

Dispozitive de echipare a automobilelor: pentru navigare, monitorizare etc.;

Alte dispozitive: pentru mutarea de produse.

Figura 4.5 Economisirea energiei folosind obiecte inteligente


„Casele/clădirile inteligente” utilizează o suită de tehnologii pentru a face mai

eficientă proiectarea, construcția și exploatarea clădirilor. Aceste tehnologii se aplică

atât proprietăților nou construite cât și celor deja existente.

Sistemele de automatizare în clădiri (BAS), inclusiv sistemele de administrare a

clădirilor sunt componente importante care activează sistemele de încălzire și răcire.

Datele de la aceste sisteme pot fi utilizate pentru a identifica oportunități suplimentare

pentru îmbunătățirea eficienței energetice. Cum aplicațiile din tehnologia informației și

comunicaţiilor (ICT) se dezvoltă tot mai mult, gama de sisteme de automatizare a

funcțiilor clădirilor se va extinde.

Ingineria pentru sistemele de clădiri, susținută de controlere inteligente și

interconectate (pentru iluminat, protecție solară, încălzire, ventilație și aer condiționat

(HVAC) pentru cameră și clădire, precum și alte sisteme de inginerie ale clădirii)

contribuie semnificativ la economisirea şi utilizarea minimală a energiei.

Pentru optimizarea eficienței energetice în case sau clădiri sunt folosite diferite

concepte și abordări. În acest context, utilizarea administrării inteligente a clădirii

oferă o alternativă dovedită și viabilă sau un avantaj, care este în mod clar evidențiat

prin raportul atrăgător cost-beneficiu.

Transportul auto reprezintă una dintre principalele surse de emisii de gaze cu

efect de seră (GHG), dar disponibilitatea răspândită a accesului în bandă largă cu

viteză ultra-înaltă, cu furnizarea de servicii omniprezente, ar permite ca mai multe

sarcini să fie realizate simultan cu un consum minim de energie. ICT pot fi aplicate şi

în cazul transportului prin dezvoltarea sistemelor de transport inteligente (ITS). Deși

principalul obiectiv al ITS se referă la siguranța, gestionarea și eficiența sistemelor de

transport, ITS poate fi utilizat și pentru a reduce consumul de energie.


Recomandarea ITU-T Y.2070 - „Requirements and architecture of the home

energy management system and home network services”





Această Recomandare furnizează cerințele și arhitectura sistemului de

management al energiei la domiciliu (HEMS) și al rețelei de domiciliu (HN).

HEMS permite obținerea de eficiență energetică și reducerea consumului de

energie prin monitorizarea și controlul dispozitivelor, cum ar fi aparate electrocasnice,

baterii de stocare și senzori conectați la HN, prin aplicația HEMS cu arhitectura de

servicii HN.

HEMS constituie unul dintre serviciile HN. Alte servicii HN, cum ar fi

securitate rezidențială și sănătate, sunt prevăzute cu aceeași arhitectură ca HEMS și

prin monitorizarea și controlul dispozitivelor din aplicația specifică a serviciului.

În prezenta recomandare, cerințele, arhitectura de referință și arhitectura

funcțională, inclusiv relația funcțională, sunt descrise pentru a contribui la utilizarea

HEMS și a celorlalte servicii HN.

Această recomandare prezintă:

imaginea de ansamblu a arhitecturii HN de servicii pentru HEMS și alte

servicii HN;

cerințele pentru dispozitive, poarta de domiciliu (HGW) și platforma de

management (PF), în arhitectura de servicii HN, precum și securitatea

necesară pentru această arhitectură;

arhitectura de referință cu patru moduri de conectare la dispozitivele din

HGW în funcție de tipul de dispozitiv: dispozitiv de bază (bazat pe protocol

IP și non-IP) și dispozitiv complex (conectat la HGW direct sau prin

intermediul adaptorului);


arhitectura funcțională cu entitățile: dispozitiv, HGW, PF și aplicație;

relație funcțională cu trei categorii funcționale în arhitectura funcțională: de

funcționare a dispozitivului, de execuție a aplicației și de management;

relația dintre cele trei categorii de arhitectură funcțională: operarea

dispozitivului, desfăşurarea și managementul aplicației;

modelul de securitate și funcțiile pentru serviciile HN ce descriu în principal

HEMS.

Prezentare generală

Este descrisă arhitectura serviciilor HN. HEMS este unul dintre serviciile HN.

Există și alte servicii HN, cum ar fi serviciul de securitate la domiciliu cu ajutorul

căruia se detectează o persoană suspectă. Pentru aceasta se folosesc senzorii sensibili

la prezența umană. HEMS și alte servicii HN sunt bazate pe arhitectura serviciului

HN. Prin dezvoltarea tot mai mare a serviciilor HN și creșterea dispozitivelor

conectate la HN, este mult mai complicat și mai dificil pentru dezvoltatorii de aplicații

să creeze aplicații pentru HN. Astfel este nevoie de o cunoaștere profundă a

dispozitivelor HN și a protocoalelor de comunicare. Prin urmare, dezvoltarea unei

arhitecturi pentru serviciile HN cu scopul de a fi folositoare dezvoltatorilor de aplicații

este importantă și constituie fundamentul acestei recomandări.

Arhitectura serviciilor HN

Aplicații HN au fost dezvoltate pentru a funcționa pe controlerele rezidențiale

dedicate, care sunt amplasate în domiciliu. Așa cum se arată în Figura 4.6 (a), fiecare

controler rezidențial se conectează la unul sau mai multe dispozitive (echipamente de

domiciliu), cum ar fi aparate electrocasnice și baterii de stocare, fiecare dintre ele

având propria interfața de comunicare dedicată. Din acest motiv, fiecare aplicație

trebuie să fie dezvoltată pentru a fi compatibilă cu interfața dispozitivului de conectare

având în vedere monitorizarea și controlul dispozitivului. Pe de altă parte, protocoalele

de comunicații sunt standardizate, dispozitivele sunt conectate cu protocolul


standardizat la PF comună, care funcționează pe controlerul de origine, așa cum se

arată în Figura 4.6 (b). În această diagramă de acces comun, este posibil să se

abstractizeze interfața dispozitivului prin PF comună și dispozitivele pot fi accesate

din aplicațiile HN care sunt conectate la PF comună prin interfaţa aplicației.

Figura de mai jos (Figura 4.7) prezintă o arhitectură de serviciu HN care este

compusă din două tipuri de arhitecturi.

Figura 4.7 (a) prezintă o arhitectură în care toate dispozitivele și controlerul de

origine sunt plasate în interiorul domiciliului, iar aplicațiile și platforma PF

funcționează pe controlerul rezidențial (de domiciliu). În prezenta recomandare, acest

lucru este denumit ca arhitectură de tip combinat.

Figura 4.7 (b) prezintă o arhitectură în care dispozitivele sunt situate în

interiorul domiciliului, dar aplicaţiile pot funcţiona pe Internet. În loc de controlerul

rezidențial, funcțiile comune ale platformei PF sunt distribuite separat între HGW în

interiorul domiciliului și PF de administrare pe Internet. Această arhitectură permite

aplicațiilor să acceseze dispozitivele de pe Internet. În prezenta Recomandare, această

arhitectură este menționată ca arhitectură de tip distribuit.

Figura 4.6 Două tipuri de acces pentru serviciile de HN (a) de acces individual (b)

accesul comună


Ambele tipuri de arhitecturi sunt în domeniul de aplicare al prezentei

Recomandări, deoarece ambele arhitecturi au aceleași funcții comune pe platforma

(PF) comună.

ITU-T Y.2200 - „Supplement on greenhouse gas monitoring services provided

over NGN”




Acest Supliment descrie sistemele de monitorizare pentru gaze cu efect de seră

(GHG) și modul în care acestea pot fi utilizate în combinație cu rețelele de generație

următoare (NGN) pentru a furniza un serviciu de monitorizare al GHG.

Mai exact, acest supliment definește:

Figura 4.7 Arhitectura de serviciu HN


cerințele serviciilor pentru sistemele de monitorizare a GHG care folosesc

NGN;

un model de serviciu pentru sistemele de monitorizare a GHG care folosesc

NGN;

scenarii de servicii pentru sistemele de monitorizare a GHG care folosesc

NGN.

Descriere generală a serviciilor de monitorizare a GHG produse de

infrastructura NGN

În scopul rezolvării problemei emisiilor de GHG care provoacă schimbări

climatice, este esențială monitorizarea de GHG, deoarece datele referitoare la GHG

înregistrate şi prelucrate ar putea fi prelucrate în mod corespunzător pentru ca apoi să

fie furnizate utilizatorilor situați oriunde în lume, folosind o rețea NGN ca

infrastructură la nivel mondial, și sub forma unui inventar de GHG.

Inventarele de GHG sunt un tip de inventar al emisiilor care conțin înregistrări

cu cantitatea de poluanți evacuați în atmosferă. Ele conțin, de obicei, emisiile totale

pentru unul sau mai mulți poluanți atmosferici sau gaze cu efect de seră, toate fiind

generate de surse aflate într-o anumită zonă geografică și într-un interval de timp bine

stabilit, de obicei un an.

Un inventar de GHG este în general caracterizat de următoarele aspecte:

tipurile de activități care cauzează emisii;

identitatea chimică sau fizică a poluanților incluși;

zona geografică acoperită;

perioada de timp în care emisiile sunt monitorizate și metodologia utilizată.

Inventarele de GHG pot fi folosite atât pentru aplicații științifice cât și în

procese de reglementare. Oamenii de știință folosesc inventarele de emisii naturale și


antropogenice (emisiile legate de sau rezultate din influența ființelor umane asupra

naturii) ca instrumente în dezvoltarea de modele atmosferice. Factorii de reglementare

pot folosi înregistrările pentru a dezvolta strategii și politici de reducere a emisiilor și

pentru a urmări progresele înregistrate de aceste politici. Agențiile și instituţiile de

reglementare se bazează pe aceste inventare pentru a stabili înregistrările conforme cu

ratele de emisie admisibile. Întreprinderile și grupurile de interes public folosesc

inventarele pentru a înțelege mai bine sursele și tendințele privind emisiile.

Dezvoltarea utilizării înregistrărilor de GHG ar putea necesita un mijloc mai

convenabil și mai ușor de folosit pentru accesarea datelor. În plus, infrastructura de

securitate și de calitate a serviciului asigurat (QoS) poate fi furnizată prin intermediul

unei NGN, care ar putea fi un candidat bun pentru oferirea serviciilor legate de

înregistrări cerute de utilizatori. Un serviciu legat de inventarul de GHG, oferit prin

intermediul unei NGN este denumit serviciul de monitorizare a GHG furnizat pe o

infrastructură NGN. Utilizatorii pot solicita un serviciu de monitorizare a GHG de la

un furnizor de servicii de monitorizare a emisiilor de GHG prin intermediul unei NGN

administrată de un furnizor de rețea NGN.

În continuare este reprezentat un model de serviciu pentru servicii de

monitorizare de GHG furnizate prin intermediul NGN (Figura 4.8).

Figura 4.8 Model de serviciu pentru servicii de monitorizare de GHG

furnizate prin intermediul NGN


În cazul în care cererea de informații este primită, furnizorul de servicii de

monitorizare de GHG va verifica disponibilitatea informațiilor solicitate în inventarul

de GHG, cu ajutorul furnizorilor de inventar. Dacă este posibil, furnizorii de inventar

de GHG vor livra datele de inventar solicitate la furnizorul de servicii și apoi vor

transmite datele prin intermediul NGN către utilizatorul care a solicitat datele. Figura

anterioară (Figura 4.8) prezintă modelul de serviciu pentru această procedură.

Cele patru roluri în modelul de serviciu sunt legate între ele, așa cum se arată în

figura care urmează (Figura 4.9). Aceste roluri sunt explicate astfel:

Utilizatorii se abonează la serviciile oferite de către furnizorii de rețele NGN

pentru furnizarea de servicii și capacităţi de transport;

Utilizatorii se abonează la serviciile oferite de furnizorii de servicii de GHG

pentru informații referitoare la inventarul de GHG;

Furnizorii de rețele NGN și furnizorii de servicii de monitorizare a GHG

cooperează între ei în conformitate cu contractul încheiat pentru transportul

de date. Entitatea menţionată a doua plătește primei entități în conformitate

cu contractul. De exemplu, un furnizor de servicii de monitorizare a

emisiilor de GHG utilizează facilități de rețea de la furnizorul de rețea NGN,

atât pentru a transporta date în rețeaua proprie și către furnizorii de date de

inventar, cât şi între rețeaua proprie și furnizorii de rețele NGN. Furnizorul

de servicii de monitorizare a emisiilor de GHG plătește furnizorului de rețea

NGN în conformitate cu contractul.

Furnizorii de inventar transportă informații legate de inventarul de GHG

către furnizorii de servicii de monitorizare în conformitate cu contractul.

Utilizatorii nu au o relație de afaceri directă cu furnizorii de inventar de

GHG, deoarece aceștia obțin datele de inventar în urma relației lor de afaceri

cu furnizorii de servicii de monitorizare.


Fluxul de informații referitoare la administrarea inventarului de GHG

1. La un nivel simplificat, fluxul nu este util pentru a prezenta în mod detaliat

procedurile efective ale protocolului.

2. Procedurile de abonare sunt omise din aceste fluxuri. Se presupune că

utilizatorii s-au abonat deja la furnizorii de rețele NGN și la furnizorii de

servicii de monitorizare a GHG.

3. Detaliile privind inventarul sunt în afara domeniului de aplicare a acestei

Recomandări.

Figura 4.9 Relații de afaceri în serviciul de monitorizare a GHG


În figura următoare (Figura 4.10) este reprezentat fluxul de informații pentru

administrarea inventarului de GHG.

Fluxul de informații pentru administrarea inventarului de GHG poate fi descris

astfel:

1. Utilizatorul inițiază o cerere de gestionare printr-o UNI și o ANI;

2. Funcția de management utilizator efectuează procedura AAA, ca răspuns la

cererea utilizatorului, folosind informațiile corespunzătoare din profilul de

servicii;

3. În cazul în care rezultatul AAA este valabil, funcția de gestionare a

utilizatorului notifică utilizatorul că va accepta cererea și va răspunde la

Figura 4.10 Flux de informații pentru administrarea inventarului de GHG


cererea de gestionare prin trimiterea unui semnal de confirmare pentru

utilizator. Aceasta include funcția de adaptare de date. În caz contrar,

aceasta notifică utilizatorul că cererea a fost respinsă.

4. Utilizatorul trimite informația solicitată a formatului de inventar de GHG,

către funcția de analiză a datelor, prin intermediul funcției de adaptare.

5. Funcția de analiză a datelor gestionează informațiile primite legate de

formatul inventarului GHG și determină dacă sunt necesare actualizări

suplimentare în inventarul bazei de date. Dacă nu sunt necesare actualizări

suplimentare, se trece la pasul 10.

6. Funcția de analiză a datelor notifică funcția de administrare utilizator dacă

este necesară o actualizare suplimentară.

7. Funcția de management utilizator notifică utilizatorul că este nevoie de o

actualizare suplimentară.

8. Utilizatorul trimite informațiile suplimentare de actualizare la funcția de

analiză a datelor prin intermediul funcției de adaptare.

9. Funcția de analiză a datelor adună informațiile suplimentare de actualizare de

la utilizator. Dacă nu sunt necesare actualizări suplimentare se trece la pasul

10 şi în caz contrar, funcția se întoarce la pasul 6 până când se adună toate

datele necesare.

10. Funcția de analiză a datelor actualizează inventarul bazei de date GHG prin

aplicarea formatului primit (și actualizează informații, după caz).

11. Funcția de analiză a datelor detectează dacă actualizările de inventar de

GES sunt finalizate.

12. Funcția de analiză a datelor răspunde funcției de gestionare a utilizatorului

cu o indicație că actualizarea a fost finalizată.

13. Funcția de administrare a utilizatorului răspunde către utilizator cu o

indicație că actualizarea a fost finalizată.



5. BIBLIOGRAFIE

[1] *** : „Energy Efficiency”, ETSI, http://www.etsi.org

[2] Richard Brennan: „ETSI NGN Work: TISPAN Status”, joint ITU-T Workshop

and IMTC Forum 2006 „H.323, SIP: is H.325 next?” San Diego, 9-11 May

2006

[3] *** : „Next Generation Networks”, ETSI, http://www.etsi.org/technologies-

clusters/technologies/next-generation-networks

[4] *** : „Operational energy Efficiency for Users (OEU); Referential specification

to define sustainable levels of ICT Sites”, ETSI GS OEU 006 V1.1.1 (2015-06)

[5] *** : „Environmental Engineering (EE); Measurement method for power

consumption and energy efficiency of wireless access network equipment”,

ETSI ES 202 706 V1.4.1 (2014-12)

[6] *** : „Environmental Engineering (EE); Assessment of mobile network energy

efficiency”, ETSI ES 203 228 V1.1.1 (2015-04)

[7] *** : „Environmental Engineering (EE); Measurement method for Energy

efficiency of Mobile Core network and Radio Access Control equipment”,

ETSI ES 201 554 V1.2.1 (2014-07)

[8] *** : „Environmental Engineering (EE); Measurement method for power

consumption and energy efficiency of wireless access network equipment”,

ETSI ES 202 706 V1.4.1 (2014-12)

[9] *** : „Environmental Engineering (EE);Principles for Mobile Network level

energy efficiency” , ETSI TR 103 117 V1.1.1 (2012-11)

[10] *** : „Operational energy Efficiency for Users (OEU); Global KPIs for ICT

Sites” , ETSI GS OEU 001 V2.1.1 (2014-12)

[11] ***: „Green battery solutions for mobile phones and other hand-held

information and communication technology devices”, ITU-T L.1010 (02/2014)

[12] ***: „Energy efficiency metrics and measurement methods for

telecommunication equipment”, ITU-T L.1310 (08/2014)

[13] ***: „Energy efficiency metrics and measurement for power and cooling

equipment for telecommunications and data centres”, ITU-T L.1320 (03/2014)

http://www.etsi.org/

http://www.etsi.org/technologies-clusters/technologies/next-generation-networks

http://www.etsi.org/technologies-clusters/technologies/next-generation-networks


[14] ***: „Energy efficiency measurement and metrics for telecommunication

networks”, ITU-T L.1330 (03/2015)

[15] ***: „Methodology for energy consumption and greengouse gas emissions

impact assessment of information and communication technologies in

organizations”, ITU-T L.1420 (02/2012)

[16] ***: „Methodology for assessment of the environmental impact of information

and communication technology greenhouse gas and energy projects”, ITU-T

L.1430 (12/2013)

[17] ***: „Energy saving using smart objects in home networks”, ITU-T Y.2064

(01/2014)

[18] ***: „Requirements and architecture of the home energy management system

and home network services”, ITU-T Y.2070 (01/2015)

[19] ***: „Supplement on greenhouse gas monitoring services provided over NGN”,

ITU-T Y.2200, Supplement 22 (06/2013)

[20] ***: „Methodology for the assessment of the environmental impact of

information and communication technology goods, networks and services”,

ITU-T L.1410 (2012)

[21] ***: „Information technology equipment – Safety – Part 1: General

requirements”, IEC60950-1 Ed.2.2 (2013)

[22] ***: „Secondary cells and batteries containing alkaline and other non-acid

electrolytes – Secondary lithium cells and batteries for portable applications”,

IEC 61960 Ed.2.0 (2011)

[23] ***: „Energy Efficiency for Telecommunication Equipment: Methodology for

Measurement and Reporting – Transport Requirements”, ATIS-

0600015.02.2009


Measurement and Reporting for Router and Ethernet Switch Products”, ATIS-

0600015.03.2009

[25] ***: „Environmental Engineering (EE) Measurement Methods and Limits for

Power Consumption in Broadband Telecommunication Networks Equipment”,

ETSI ES 203 215 V1.2.1 (2011)


[26] ***: „Environmental Engineering (EE) Measurement method for energy

efficiency of wireless access network equipment”, ETSI TS 102 706 V1.3.1

(2013-07)

[27] ***: „Environmental management – Life cycle assessment – Principles and

framework”, ISO 14040:2006

[28] ***: „General requirements for the competence of testing and calibration

laboratories”, ISO/IEC 17025:2005


Measurement and Reporting DC Power Plant – Rectifier Requirements”, ATIS-

0600015.04 (2010)

[30] ***: „Crystalline silicon terrestrial photovoltaic (PV) modules – Design

qualification and type approval”, IEC 61215 Ed.2.0 (2015)

[31] ***: „Thin-film terrestrial photovoltaic modules – Design qualification and

type approval”, IEC 61646 Ed.2.0 (2008)

[32] ***: „Uninterruptible power systems (UPS) – Part 3: Method of specifying the

performance and test requirements”, IEC 62040-3 Ed.2.0 (2011)

[33] ***: „Concentrator photovoltaic (CPV) modules and assemblies – Design

qualification and type approval”, IEC 62108 Ed.1.0 (2007)

[34] ***: „Digital cellular telecommunication system (Phase 2+); Universal Mobile

Telecommmunication System (UMTS); LTE; Policy and charging control

architecture (3GPP TS 23.203 version 12.6.0 Release 12”, ETSI TS 123 203

V12.6.0 (2014)

[35] ***: „Universal Mobile Telecommmunication System (UMTS); Base Station

(BS) radio transmission and reception (FDD) (3GPP TS.125.104”, ETSI TS

125 104 V12.4.0 (2014)


Telecommmunication System (UMTS); LTE; Telecommunication

management; Performance Management (PM); Performance measurements;

Universal Terrestrial Radio Access Network (UTRAN) (3GPP TS 32.405

version 12.0.0 Release 12”, ETSI TS 132 405 V12.0.0 (2014)



Telecommmunication System (UMTS); LTE; Telecommunication

management; Performance Management (PM) Integration Reference Point

(IRP): Information Service (IS) (3GPP TS 32.412 version 12.0.0 Release 12”,

ETSI TS 132 412 V12.0.0 (2014)

[38] ***: „LTE; Telecommunication management; Performance Management (PM);

Performance measurements Evolved Universal Terrestrial Radio Access

Network (E-UTRAN) (3GPP TS 32.425 version 12.0.0 Release 12”, ETSI TS

132 425 V12.0.0 (2014)

[39] ***: „LTE; Evolved Universal Terrestrial Radio Access (E-UTRA); Base

Station (BS) radio transmission and reception (3GPP TS 36.104 version 12.5.0

Release 12)”, ETSI TS TS 136 104 V12.5.0 (2014)

[40] ***: „LTE; Evolved Universal Terrestrial Radio Access Network (E-UTRAN);

Layer 2 - Measurements (3GPP TS 36.314 version 12.0.0 Release 12”, ETSI TS

136 314 V.12.0.0 (2014)

[41] ***: „Digital cellular telecommunication system (Phase 2+);

Telecommunication management; Performance Management (PM);

Performance measurements – GSM (3GPP TS 52.402 version 11.0.0 Release

11)”, ETSI TS 152 402 V11.0.0 (2012)

[42] ***: „General requirements for the competence of testing and calibration

laboratories”, ISO/IEC 17025 (2005)

[43] ***: „Overview and general principles of methodologies for assesing the

environmental impact of information and communication technologies”, ITU-T

L.1400 (2011)

[44] ***: „Greenhouse gases – Part 1: Specification with guidance at the

organization level for quantification and reporting of greenhouse gas emissions

and removals”, ISO 14064-1:2006

[45] ***: „Greenhouse gases – Part 2: Specification with guidance at the project

level for quantification, monitoring and reporting of greenhouse gas emission

reductions or removal enhancements”, ISO 14064-2:2006


[46] ***: „Framework of security technologies for home network”, ITU-T X.1111

(2007)

[47] ***: „Overview of ubiquitous networking and of its support in NGN”, ITU-T

Y.2002 (2009)

[48] ***: „Overview of the Internet of things”, ITU-T Y.2060 (2012)

[49] ***: „Framework of object-to-object communication for ubiquitous networking

in next generation networks”, ITU-T Y.2062 (2012)

[50] ***: „Framework of networked vehicle services and applications using NGN”,

ITU-T Y.2281 (2011)

[51] ***: „Architectural overview of next generation home networks”, ITU-T

Y.2291 (2011)

[52] ***: „Security requirements for NGN release 1”, ITU-T Y.2701 (2007)

[53] ***: „Terms and definitions for the Internet of things”, ITU-T Y.2069 (2012)

[54] ***: „The applications of AAA service in NGN”, ITU-T Y.2703 (2009)

[55] ***: „Batteries and accumulators and waste batteries and accumulators and

repealing Directive 91/157/EEC”, Directive 2006/66/EC of the European

Parliament and of the Council of 6 Septembrie 2006.

[56] ***: „Secondary cells and batteries containing alkaline other non-acid

electrolytes – Safety requirements for portable sealed secondary cells, and for

batteries made from them, for use in portable applications”, IEC 62133 Ed. 2.0

(2012).

[57] ***: „United Nations Manual of Test and Criteria”, 2011.

[58] ***: „GHG Protocol corporate Value Chain (Scope 3) Accounting and

Reporting Standard”, GHG Protocol Initiative, 2011.

[59] ***: „The GHG Protocol for Project Accounting the Greenhouse Gas Protocol

(GHG Protocol) (2005) World Resources Institute and World Business

Council”


A-1 Proiect nr. 141/2015, faza 1, decembrie 2015

ANEXA A

LISTA ACRONIMELOR UTILIZATE

Acronimul Semnificația în limba engleză Echivalent propus în limba română

3G 3rd

Generation A treia generaţie (de comunicaţii

mobile)

3GPP 3G Project Partnership Parteneriatul pentru proiectul 3G

4G 4th

Generation A patra generaţie (de comunicaţii

mobile)

A

AAA Authentication, Authorization and

Accounting

Autentificare, autorizare şi

facturare

AC Alternating Current Curent Alternativ

ANI Application Network Interface Interfață de aplicație de rețea

B

BAS Building Automation System Sistem de automatizare în clădiri

BER Bit Error Rate Rata erorii de bit

BH Backhaul Distribuţie

BPB Polybrominated biphenyls Bifenili polibromurați

BS Base Station Staţie de bază

BTS Base Transceiver Station Stație de bază emisie-recepție

C

COA Coverage Area Zona de acoperire

CP Concentrator photovoltaic Acumulator fotovoltaic

CPE Customer Premises Equipment Echipament la domiciliul clientului

CS Circuit switched Comutare de circuite

D

DB Data Base Bază de date



DC Direct Current Curent continuu

DSL Digital Subscriber Line Linie digitală de abonat

DSLAM Digital Subscriber Line Access

Multiplexer

Multiplexor pentru linii de acces

DSL

E

EDGE Enhanced Data rates for

GSM/global Evolution

Viteză de transmisie îmbunătăţită

pentru GSM / evoluţia globală

EE Energy Efficiency Eficiență energetică

EE Environmental Engineering Ingineria mediului

EER Energy Efficiency Evaluation Evaluarea eficienței energetice

ESS Energy Saving System Sistemul de economisire a energiei

ETSI European Telecommunications

Standards Institute

Institutul European pentru

Standarde de Telecomunicaţii

E-UTRA Evolved UTRA UTRA evoluat

E-UTRAN Evolved UTRAN UTRAN evoluat

EV Electric Vehicle Vehicul electric

F

FC Fuel Cell Celule de combustibil

FDD Frequency Division Duplexing Duplexare cu diviziune în

frecvenţă

G

GGSN Gateway GPRS Support Node Nod suport GPRS poartă

GHG Green House Gases Gaze cu efect de seră

GNS Goods, Networks and Services Produse, rețele și servicii

GPP General Purpose Processor Procesor general

GSM Global System for Mobile

communications

Sistem global pentru comunicații

mobile



H

HEMS Home Energy Management

System

Sistemul de management al

energiei la domiciliu

HGW Home gateway Poartă de domiciliu

HLR Home Location Register Registru de localizare de

apartenenţă

HN Home network Rețea de domiciliu

I

ICT Information and Communication

Technology

Tehnologia informaţiei şi

comunicaţiilor

IEC International Electrotechnical

Commission

Comitetul Electrotehnic

Internaţional

IMS IP Multimedia Subsystem Subsistem IP multimedia

IMT International Mobile

Telecommunications system

Sistem internaţional de

telecomunicaţii mobile

IMT-Avansat International Mobile

Telecommunication system-

Advanced

Sistem internațional de

telecomunicații mobile avansat

IO Internet of Objects Internetul obiectelor

IP Internet Protocol Internet Protocol

IPTV Internet Protocol Television Televiziune prin protocol Internet

IRP Integration Reference Point Integrarea punctului de referinţă

IS Information Service Serviciul de informaţie

ISO International Organization for

Standardization

Organizaţia internaţională pentru

standardizare

IT Information Technology Tehnologia informaţiei

ITS Inteligent Transport System Sistem de transport inteligent

ITU International Telecommunication Uniunea Internațională pentru



Union Telecomunicaţii

ITU-T International Telecommunications

Union – Telecommunications

Uniunea Internaţională pentru

Telecomunicaţii - Telecomunicaţii

J

JBRC Portable Rechargeable Battery

Recycling Centre

Centru de reciclare pentru baterii

portabile reîncărcabile

K

KPI Key Performance Indicator Indicator de performanță cheie

L

LHV Low Heat Value Valoare a căldurii scăzute

LT Line Termination Linie terminală

LTE Long Term Evolution Evoluția pe termen lung

LTE-A LTE-Advanced LTE avansat

M

MBMS Multimedia Broadcast Multicast

Service

Serviciu multicast de

radiodifuziune multimedia

MGW Media GateWay Poarta media

MME Mobility Management Entity Entitate pentru managementul

mobilității

MN Mobile Network Rețea mobilă

MNO Mobile Network Operator Operator de rețea mobilă

MRN Mobile Recycle Network Rețeaua de reciclare pentru mobile

MS Mobile Station Stație mobilă

MSAN Multi Service Access Node Nod de acces multiservicii

MSC Main Service Channel Canalul serviciului principal

MSC Mobile Switching Center Centru de comutare mobilă

N

NEV Networked Electric Vehicles Vehiculele electrice în rețea



NGN Next Generation Network Rețea de generația viitoare

O

OLT Optical Line Terminal Terminal optic

ONU Optical Node Unit Unitate de nod optic

P

PBDE Polybrominateddiphenyl ethers Eteri difenili polibromuraţi

PF Power Factor Factor de putere

PF Platform Platformă

PFC Power Factor Correction Corecție factor de putere

PGW Proxy Gateway Poartă proxy

PS Packet switched Comutare de pachete

PUE Power Usage Efficiency Eficienţa consumului de energie

PV Photovoltaic Fotovoltaic

Q

QoS Quality of Service Calitatea serviciului

R

RAN Radio Access Network Rețea de acces radio

RBRC Rechargeable Battery Recycling

Corporation

Corporația de reciclare pentru

baterii reîncărcabile

RBS Reconfigurable Base Station Stație de bază reconfigurabilă

RC Radio Controller Controler radio

RF Radio Frequency Radiofrecvenţă

RFID Radio Frequency IDentification Identificare în radiofrecvență

S

SGSN Serving GPRS Support Node Nod suport de serviciu GPRS

SGW Signalling Gateway Poarta de semnalizare

SW Short Wave Unde scurte



T

TDM Time Division Multiplexing Multiplexare cu divizare în timp

U

UE User Equipment Echipament de utilizator

UMTS Universal Mobile

Telecommunications System

Sistemul universal de

telecomunicații mobile

UNFCCC United Nations Framework

Convention on Climate Change

Convenția cadru a Națiunilor

Unite asupra schimbărilor

climatice

UNI User Network Interface Interfața de rețea pentru utilizator

UPS Uninteruptible Power Supply Sursă de curent neîntreruptibilă

W

WCDMA Wide-band Code Division

Multiple Access

Acces multiplu de bandă largă cu

diviziune de cod

WCDMA Wideband CDMA CDMA de bandă largă

WiMAX Worldwide Interoperability for

Microwave Access

Interoperabilitate la nivel mondial

pentru acces de microunde

Documents

All IP - MCSI · decât arhitectura 3G. Standardul LTE a fost promovat pe piaţă ca tehnologie de generaţia a patra (4G LTE). Standardului LTE a reprezentat baza introducerii unui