TUDOR CRISTIAN CLASA XII A

AMORTIZAREA

DEFINITIA AMORTIZARII

Amortizarea este un proces financiar de recuperare treptata a valorii activelor imobilizate consumate in procesul economic sau numai ca urmare a detinerii lor in patrimoniu si de constituire , prin acumularea acestor valori , a unui fond de amortizare destinat inlocuirii activelor imobilizate atunci cand exprima durata de viata economica a acestora , sau cand ating limite de uzura fizica si morala .

CONDITIILE AMORTIZARII

Amortizarea se desfasoara in timp , in principiu pe intreaga perioada de la intrarea in patrimoniu a activelor imobilizate si pana la casarea acestora . In cazul activelor materiale imobilizate amortizarea are drept fundament deprecierea acestora in procesul functionarii sau nefunctionarii lor . Cand durata de utilizare este mai mica decat durata de viata economica se tine seama si de valoarea reziduala , care poate avea valori insemnate si care majoreaza sursele de finantare pentru inlocuire . In cazul imprumuturilor are loc un proces de amortizare financiara , care reprezinta rambursarea treptata a creditelor conform angajamentelor asumate . Procesul de amortizare conduce la reducerea valorii unor posturi din activul sau pasivul bilantului ; in cazul imobilizarilor materiale este vorba de reducerea valorii unor conturi de activ , in timp ce in cazul imprumuturilor , amortizarea acestora are drept efect micsorarea valorii conturilor de pasiv care reflecta datorii ale intreprinderii . Sistemul de amortizare se bazeaza pe faptul ca orice activ material imobilizat are o durata de viata maxima la capatul careia valoarea de exploatare este egala cu zero . Pot fi amortizate activele care se consuma progresiv , in mai multe exercitii financiare , cum este cazul cladirilor , constructiilor , utilajelor , mijloacelor de transport etc.

Amortizarea anuala trebuie sa acopere deprecierea suferita , fara a subevalua sau supraevalua marimea acesteia . Toate intreprinderile au libertatea de a-si alege metoda de amortizare care corespunde cel mai bine specificului activelor materiale si modului de utilizare . Uzura fizica privata sub aspect tehnic nu poate fi un criteriu suficient pentru determinarea duratei de functionare a activelor materiale imobilizate si a momentului scoaterii lor definitive din functiune ; pentru aceasta este necesar sa avem in vedere si factorul economic , stiut fiind ca mentinerea in functiune a unui activ pe o perioada de timp prea indelungata in raport cu caracteristicile sale , presupune totdeauna cheltuieli suplimentare cu intretinerea si reparatiile care la un moment dat , il pot face nerentabil . Alaturi de uzarea fizica activele materiale imobilizate sunt supuse de regula unui puternic proces de uzura morala care influenteaza atat asupra valorii cat si asupra duratei de functionare a activelor respective . Fondul de amortizare ce se constituie trebuie sa exprime in convarsitoarea lui majoritate valoarea transferata , ca urmare a uzarii fizice , iar pierderile generale de uzura morala trebuie reduse la maximum .

BAZA TEORETICA SI CARACTERUL STIINTIFIC AL AMORTIZARII

Uzarea in ambele forme reprezinta procesul de pierdere treptata a valorii de intrebuintare si respectiv a valorii activelor uzate prin crearea treptata a unei fond de amortizare pe seama cotelor de amortizare incluse in pretul de cost al productiei si recuperate odata cu vanzarea produselor . In procesul folosirii activelor imobilizate materiale partea din valoarea acestora care se recupereaza prin intermediul vanzarii productiei creste continuu , constituindu-se in fondul de amortizare iar partea care ramane fixata “ scade mereu pana in momentul scoaterii lor “ din functiune . Caracterul stiintific al amortizarii Rolul pe care-l are amortizarea in procesul reproductiei poate fi indeplinite numai respectand unele conditii printre care :- evaluarea corecta , realista a mijloacelor de munca - normele de amortizare sa tina seama atat de uzura fizica cat si de cea morala - volumul fondului de amortizare sa permita recuperarea tuturor cheltuielilor pentru inlocuirea activelor imobilizate . Evaluarea realista a activelor imobilizate constituie o conditie esentiala pentru stabilirea corecta a amortizarii .

2

Supraevaluarea sau subevaluarea acestora conduce la constituirea nejustificata a unui fond de amortizare mai mare sau mai mic fata de nevoile de inlocuire a mijloacelor de munca , ceea ce se rasfrange asupra cheltuielilor si a profitului si denaturand marimea lor reala . Pentru ca fondul de amortizare sa corespunda realmente necesitatilor de inlocuire a activelor imobilizate trebuie acordata atentia cuvenita valorii la care se calculeaza amortizarea .

CORELATIA DINTRE POLITICA DE INVESTITII SIPOLITICA DE AMORTIZARE

Amortizarea ca element al costurilor de productie , reduce baza impozabila si deci micsoreaza impozitul pe profit datorat statului , concomitent cu crearea surselor necesare inlocuirii activelor materiale imobilizate . Din acest punct de vedere toate intreprinderiile sunt profund interesate sa-si amortizeze activele imobilizate . Politica de amortizare , modul de calcul si metoda de amortizare utilizata pot avea o influenta hotaratoare pentru politica de investitii a intreprinderii . Intreprinderile aleg metode de amortizare in functie de politica financiara pe care o promoveaza , de volumul resurselor pe care doreste sa le constituie pentru investitii intr-un an sau altul . Metoda de amortizare utilizata la un moment dat nu este ireversibila ; se poate trece la alt sistem de amortizare , se poate intrerupe sau inceta amortizarea . In cazul incetarii amortizarii cresc fluxurile negative reprezentand plati in contul impozitului pe profit , scazand corespunzator fluxurile pozitive pentru investitii . O astfel de politica de amortizare se poate aplica atunci cand intreprinderea nu are prevazute obiective de investitii de finantat sau cand doreste sa prezinte in fata actionarilor o rentabilitate mai mare a activelor sale . Daca amortizarea este subevaluata scad costurile ,creste beneficiul si rata rentabilitatii estopand eventualele pierderi , se fac distribuiri de dividende , necuvenite , valoarea activelor imobilizate apare supraevaluata , dar fondul de amortizare devine suficient pentru inlocuire . Daca amortizarea este supraevaluata cresc costurile , scade beneficiul si rata rentabilitatii in mod ireal , este afectata repartitia dividendelor si volumul impozitelor catre stat , in schimb se formeaza un fond de amortizare care daca nu este corelat cu necesitati de investitii poate sta neutilizat . Prin urmare politica de amortizare promovata de intreprindere trebuie conceputa ca o linie strategica menita sa serveasca scopurile immediate sau mai indepartate de crestere econamica .

3

METODE DE AMORTIZARE Pentru atingerea dezideratului determinarii stiintifice realiste a amortizarii , in practica ecomamica se aplica diverse metode de amortizare a activelor materiale imobilizate , metoda imobilizarii amortizarii constante sau proportionale , metoda regresiva , metoda progresiva , metoda economica , etc .Fiecare metoda abordeaza acelasi proces de amortizare dar in ritmuri diferite ; scopul este acelasi obtinerea fondului de amortizare , procesul fiind insotit insa pe parcurs de influente si consecinte economico – financiare diferite de la o metoda la alta . In practica economica din tara noastra se aplica , in cea mai mare parte metoda amortizarii constante sau proportionale . Aceasta metoda presupune calcularea amortizarii in mod uniform – cu aceeasi norma de amortizare – pe intreaga perioada de functionare a activelor imobilizate . Amortizarea constanta numita si liniara are la baza procesul economic obiectiv de uzare la care sunt supuse activele si care trebuie reflectata in valoarea produselor pe masura producerii ei . Amortizarea accelerata dar proportionala a mijloacelor fixe prezinta chiar avantaje economice sensibile cand se bazeaza pe o folosire intensiva a mijloacelor fixe , pe o uzura fizica reala a acestora , permitand recuperarea valorii lor intr-un timp mai scurt si deci , evitarea uzurii morale . Practicarea unui regim de amortizare accelerata fara a avea la baza un proces de uzare mai intens decat media nu poate prezenta vreun avantaj economic ci dimpotriva duce la denaturarea marimii pretului de cost transformand o parte din profit in fond de amortizare . In cazul amortizarii constante cheltuielile de amortizare sunt repartizate egal pe intreaga perioada de viata teoretica (normala) . Intrarile eventuale in cursul anului se amortizeaza tot proportional in functie de durata efectiva de functionare pana la sfarsitul anului . Metoda de amortizare regresiva numita si amortizare degresiva se caracterizeaza prin scaderea continua a normelor de amortizare pe masura cresterii gradului de uzura a activelor materile imobilizate . Justificarea unei asemenea metode rezida in aceea ca activele , pierzand din valoarea lor in procesul folosirii transforma tot mai putina valoare asupra noilor produse ;pierderile de valoare suferite de activele imobilizate ca urmare a uzurii fizice si morale urmeaza sa fie reflectata in micsorarea sumei amortizarii in pretul de cost . Metoda de amortizare degresiva asigura

4

concordanta normelor de amortizare descrescand cu starea tehnica mai buna si randamentul mai mare al activelor imobilizate la inceputul perioadei de functionare , preocuparea mai rapida a resurselor pentru inlocuirea activelor respectiva , micsorarea riscului de pierderi provocate de uzura morala . Amortizarea se calculeaza fie prin aplicarea unei norme de amortizare descrescatoare fie prin aplicarea aceleiasi norme de amortizare nemodificata pentru intraga perioada asupra valorii ramase din fiecare an .

5