Cojocaru Doina

SYLVIA SLEIGH: THE TURKISH BATH

Născută în 1916, Sylvia Sleigh și-a finisat studiile la Școala de Artă din Brighton-Anglia. Iar, în

jurul anilor 1970, produce unele dintre cele mai celebre lucrări ale sale. Fiind adânc influențată

de către principiile artei feministe, dar și realizând faptul că încă din copilărie se găseau foarte

multe imagini cu femei frumoase dar foarte puține cu bărbați, ea a considerat corectat să

realizeze o serie de nuduri masculine pentru femei. Astfel ea produce o serie de picturi care

înfățișează nuduri masculine, și face referire directă la reprezentările canonice a nudurilor

feminine din istoria artei. Unele dintre lucrările acesteia făceau aluzie la lucrări deja preexistente

cum ar fi versiunea inversata a sexelor a picturii Turkish Bath lui Jean-Auguste-Dominique Ingres.

În Turkish Bath pe care a creat în 1973, Sylvia Sleigh împrumută tema picturii omonime lui Ingres,

numai că în loc de nuduri feminine voluptoase, ea reprezintă un nud masculin cu spatele la

privitor cântând la chitara, în timp ce acesta este însoțit de alți cinci indivizi de sex masculin,

printre care și criticul Lawrence Alloway, al doilea soț al artistei.

Din punct de vedere formal, lucrarea este ulei pe pânză utilizând culori și tonuri pale pentru

realizarea acesteia. Plasarea modelelor are loc pe fondul unor setări peisagistice florale și

țesuturi plăcute ochiului desprinzând astfel de pe corpurile bărbaților masculinitatea și făcând

totodată corpurile să semene cu bijuterii accentuate de mediul înconjurător . Posturile acestora

redând în mod direct intenționalitatea prin care artista construiește masculinitatea și feminitatea

modelelor. Redarea in detailata a imperfecțiunilor corpurilor, liniilor de bronz, a părului pubian

și a organelor genitale glorifică astfel naturalitatea corpurilor, frumusețea ereditară a fiecărei

persoane și se opune idealizării corpurilor feminine găsite în istoria artei. În acest sens bărbații

dobândesc individualitate și control asupra propriei sexualități. Sylvia Sleigh astfel ironizează

orientalismul, reinterpretează frumusețea și oferă o versiune puternică a modului în care femeia

vede pictura. Motivul pentru care aceasta a ales să inverseze sexele nu a fost deoarece femeile

de multe ori erau pictate ca obiecte de dorință, hedonism ci ca obiecte. Scopul acesteia fiind

aducerea în pictură a unei egalități între cele două sexe. În acest sens, ea a prezentat modelele

sale prin demnitate, umanism și intimitate prin care accentuează motivul iubirii și a bucuriei.

Portretizând astfel detaliile umanizate al acestora, artista ar ca scop nu extragerea elementului

de dorință din corpuri ci cel a obiectivizării. Sylvia Sleigh astfel produce o lucrare care accentuează

frumusețea ce poate fi găsită în fiecare corp desenat indiferente de gen sau imperfecțiuni pe care

ar putea să le posede. Iar, în pofida faptului că am putea caracteriza posturile bărbaților cumva

comice deoarece sunt similare celor feminine, acestea ascund un mesaj puternic.

Hipersexualitatea corpurilor feminine nu ar trebuie sa fie considerat o temă neimportantă o data

ce prezintă vina unui număr mare de probleme, cum ar fi fenomenul violului . Artista astfel

intenționat răstoarnă tradiția artelor frumoase a corpurilor feminine de multe ori plasate în

posturi umilitoare și patetice și cercetează voyerismului care reprezenta plăcere de gen masculin.

Ceea ce artista astfel solicită în mod direct și strigător este egalitate între sexe în ceea ce privește

ilustrarea corpurilor umane.