43
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR ANALIZA DINAMICII ÎMPRUMUTURILOR INTERNE ȘI EXTERNE ALE STATULUI

Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVAFACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR

ANALIZA DINAMICII ÎMPRUMUTURILOR INTERNE ȘI EXTERNE ALE STATULUI

STUDENȚI: SPECIALIZAREA: FINANȚE PUBLICE SERIA II, GR. 3

Page 2: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

Cuprins

Capitolul 11. Împrumuturile de stat..................................................................................1

Capitolul 2 2. Împrumuturile de stat interne......................................................................4

2.1. Trăsăturile împrumuturilor de stat interne...........................................42.2. Tipuri de împrumuturi publice interne.................................................52.3. Garanțiile de stat pentru împrumuturile interne...................................6

Capitolul 3 3. Împrumuturile de stat externe........................................................................7 3.1. Împrumuturile externe contractate de către autorități ale administrației publice centrale......................................................................................................7

3.2. Împrumuturile externe contractate de către autorități ale administrației publice locale.......................................................................................................12

3.3. Împrumuturile externe garantate de stat.............................................12 3.3.1. Împrumuturile externe garantate de către autorități ale administrației publice centrale.............................................................................12

3.3.2. Împrumuturile externe garantate de către autorităţi ale administraţiei publice locale................................................................................17

Capitolul 4 4. Datoria publică..............................................................................................18

Bibliografie.........................................................................................................26

1

Page 3: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

1. Împrumuturile de stat

Împrumuturile de stat reprezintă obligaţiile generate de contractele de pe piaţa financiară internă şi/sau internaţională prin care statul, în calitate de împrumutat, obţine fonduri financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze, împreună cu dobânda şi cu alte costuri, într-o perioadă specificată. Aceste obligaţii sunt rezultatul atât a împrumuturilor contractate direct de către stat, cât şi a împrumuturilor garantate de stat. În același timp, împrumutul de stat este un instrument financiar folosit de stat pentru a repartiza, între generațiile prezente și cele viitoare, sarcinile rezultate dintr-o cheltuială publică prea mare, care nu poate fi acoperită prin impozite și taxele curente sau prin alte resurse ordinare ale bugetului de stat.

Împrumuturile de stat sunt venituri extraordinare la care se recurge în caz de dezechilibru bugetar, adică atunci când veniturile ordinare sunt insuficiente pentru a face față cheltuielilor, precum și din necesități de trezorerie, respectiv se ivesc unele goluri temporare de resurse bugetare.

Împrumuturile contractate de către autoritățile publice pot avea diferite destinații, cum sunt: acoperirea cheltuielilor publice de interes național pentru obiective de investiții productive care nu se pot finanța din resursele bugetare curente; restructurarea economiei naționale; investirea în bunuri de folosință îndelungată; dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii; întreținerea și funcționarea serviciilor publice scadente; refinanțarea datoriei publice; achiziționarea de mijloace fixe, materii prime și resurse energetice; asigurarea ordinii interne; rambursarea datoriei publice; susținerea balanței de plăți externe; acoperirea deficitelor bugetare; finanțarea cerințelor pe termen scurt ale bugetului de stat. împrumuturile mai pot fi contractate de stat pentru: pregatirea și ducerea războaielor, reconstrucția postbelică a țării; refacerea economiei distruse de calmități ale naturii; înlăturarea urmărilor unor crize economice. Sumele se împrumută de pe piata financiară. Împrumuturile de stat au la baza solvabilitatea statului. Întreaga activitate referitoare la contractarea și garantarea de împrumuturi interne și externe rambursabile pe termen mediu sau lung și gestionarea datoriei publice se exercită de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor. În limta sumei aprobate de Parlament, Guvernul poate contracta împrumuturi de stat de pe piața financiară internă de la persoanele juridice și fizice, în vederea asigurării resurselor bănești necesare.

În Romania și alte țări, împrumuturile de stat se realizează prin emisiuni de valori mobiliare, cum sunt: obligațiuni, bonuri de tezaur, titluri de rentă sau alte înscrisuri de stat, vânzarea și răscumpărarea acestora, precum și plata dobânzilor și a altor speze aferente se fac direct de către Ministerul Finanțelor sau prin intermediul altor instituții financiare specializate, care dobândesc calitatea de agent al statului, pe baza convențiilor încheiate. Valorile mobiliare care reprezintă împrumuturi de stat se plasează prin subscripție publică ori prin alte procedee tehnice specifice, adecvate.

Datoria publica interna se gestionează de către Ministerul Finanțelor și constă în contractarea împrumuturilor de stat, organizarea și ținerea evidenței prin conturi specifice,

2

Page 4: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

rambursarea datoriei publice, calculul și plata dobânzii, comisionale și spezele datorate, precum și în efectuarea altor operațiuni specifice. La aprecierea folosirii unui împrumut de stat trebuie avut în vedere scopul pentru care se emit, condițiile emisiunii lui, precum și consecințele asupra vieții social-economice, asupra producerii și repartiției bunurilor și, în mod deosebit, efectele asupra categoriilor sociale ale căror venituri provin din muncă.

În caz de deficit bugetar, statul poate recurge la împrumuturi pe piața internă sau externă. Dacă deficitul este mare, statul poate recurge și la resurse ale Băncii Naționale, care emite bani fără acoperire. Împrumuturile contractate de la Banca Naționala sunt formal rambursabile. Astfel de împrumuturi se rambursează din excedentul bugetar sau din contractarea altor împrumuturi de la diferite personae fizice și juridice. De regulă, împrumuturile vechi se sting prin contractarea de noi împrumuturi de la Banca Națională, ceea ce nu conduce la redresarea circulației bănești.

Împrumutul de stat prezintă următoarele trăsături caracteristice:1. împrumutul de stat are caracter contractual. Spre deosebire de impozit, care constituie

o prelevare obligatorie, stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei persoane fizice sau juridice, împrumutul exprimă acordul de voinţă al părţilor. Aici se cuvine o precizare: condiţiile de emisiune şi de rambursare a împrumutului, forma şi mărimea venitului pe care îl asigură, precum şi alte eventuale avantaje acordate împrumutătorilor se stabilesc de organele de decizie competente ale statului, fără consultarea prealabilă a subscriitorilor potenţiali. Persoanele interesate pot să accepte sau să refuze în bloc condiţiile stabilite de stat, dar nu pot pretinde să li se asigure un tratament preferenţial faţă de ceilalţi subscriitori.

De regulă, împrumuturile de stat au la bază principiul facultativităţii. Istoria a cunoscut însă şi cazuri de împrumuturi forţate, când subscrierea nu a fost lăsată la latitudinea subscriitorilor, ci a avut un caracter obligatoriu. La împrumuturi forţate un stat recurge în împrejurări excepţionale, şi anume atunci când independenţa naţională, integritatea teritorială a statului sau cuceririle sociale ale poporului au fost lichidate sau sunt grav ameninţate.

Sunt cunoscute şi cazuri de împrumuturi contractate de stat pentru pregătirea şi ducerea de războaie, reconstrucţia postbelică a ţării, refacerea economiei distruse de calamităţi naturale, înlăturarea urmărilor unor crize economice de mare amploare etc., când libertatea de acţiune a subscriitorilor este mult îngrădită prin măsurile luate de autorităţile publice. Întrucât condiţiile de emisiune şi de rambursare a unor asemenea împrumuturi sunt mai puţin atractive decât în împrejurări normale, pentru plasarea acestora se desfăşoară o amplă acţiune de popularizare: se evidenţiază faptul că obiectivele prevăzute a se finanţa pe cale de împrumut sunt de interes naţional, iar subscrierea la împrumut constituie o datorie patriotică a fiecărui cetăţean. Uneori subscriitorii sunt puşi în situaţia de a alege între un impozit forfetar extraordinar, având caracter definitiv şi nerambursabil, şi un împrumut de stat rambursabil şi cu o dobândă sub nivelul pieţei.

2. împrumutul are un caracter rambursabil. Ca mijloc de procurare a resurselor băneşti de care statul are nevoie, împrumutul se caracterizează prin aceea că se restituie, la termenul fixat, persoanelor fizice şi juridice care l-au acordat, spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare, la dispoziţia statului, definitivă şi nerambursabilă.

La plasarea unui împrumut, statul stabileşte termenul de rambursare a acestuia care poate fi mai apropiat sau mai îndepărtat, în funcţie de evoluţia previzibilă a veniturilor şi a cheltuielilor publice. De la această regulă, fac excepţie împrumuturile perpetue, la emiterea cărora angajamentul statului se limitează la plata unei anumite dobânzi creditorilor săi, pe o perioadă de timp nedeterminată, fără să se stabilească un termen de restituire a împrumutului propriu-zis. Lipsa unui angajament expres de rambursare a unui asemenea împrumut nu împiedică însă statul

3

Page 5: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

împrumutat să răscumpere la bursă înscrisurile împrumutului respectiv, în momentul în care această operaţiune prezintă convenienţă economică.

3. împrumutul de stat asigură deţinătorilor de înscrisuri publice, pe lângă rambursarea sumei împrumutate, şi o anumită contraprestaţie. Pentru a putea intra în posesia sumei de bani care îi lipseşte şi a o folosi potrivit trebuinţelor sale, statul se angajează să achite sistematic, deţinătorilor de înscrisuri publice, „preţul" acestei folosinţe. „Preţul" la care ne referim îmbracă forma dobânzii, forma câştigului ori ambele forme, după caz, la care se adaugă adesea şi alte avantaje materiale. Aşa cum s-a mai arătat, împrumutul de stat se deosebeşte de impozit, între altele, prin contraprestaţia pe care statul o oferă creditorilor săi. Uneori, avantajele oferite de stat la lansarea unui împrumut sunt ulterior restrânse. Astfel, în condiţiile scăderii ratei dobânzii pe piaţa capitalului de împrumut, în perioada de criză sau de depresiune, statul poate proceda la conversiunea datoriei sale: preschimbă înscrisurile unui împrumut vechi cu o dobândă ridicată cu înscrisuri ale unui împrumut nou cu o dobândă mai redusă. Alteori, avantajele materiale iniţial oferite de stat creditorilor săi se diminuează ca urmare a deprecierii accelerate pe care o suferă moneda în care a fost libelat împrumutul.

Deşi statul achită în mod sistematic dobânda aferentă şi rambursează ratele scadente ale împrumutului, totuşi sumele ce revin deţinătorilor de înscrisuri publice au o putere de cumpărare mai mică decât cea încredinţată de aceştia statului la lansarea împrumutului.

Prin natura sa, împrumutul de stat nu exclude total şi definitiv nevoia de a spori veniturile curente (impozitele) încasate, dar permite o amânare a momentului încasării, inclusiv pentru restituirea sumelor scadente şi plata dobânzilor aferente. Din acest motiv, împrumuturile publice mai sunt numite şi „impozite amânate”, ele antrenând în perioadele următoare nevoia unor încasări mai mari pentru a compensa şi sporul de cheltuieli publice cu plata dobânzilor corespunzătoare lor.

Preferinţa guvernelor pentru apelul la împrumuturi, în condiţiile menţionate, poate fi explicată prin câteva considerente importante, între care: - nevoia acută de realizare a unor acţiuni (obiective) imediate stringente, ce depăşesc capacitatea de efort a populaţiei şi nivelul de suportabilitate a ratei fiscalităţii; - caracterul nepopular al majorării impozitelor şi taxelor plătite de generaţiile prezente, care s-ar putea împotrivi unei asemenea măsuri, inclusiv prin votul care interesează forţele ce guvernează un moment dat; - împrumuturile reprezintă o cale mult mai rapidă de procurare a unui volum mare de resurse, în timp mult mai scurt decât impozitele, mai ales, dacă se obţin de la o bancă centrală; - pentru creditorii

În funcţie de piaţa (locul) pe care se contractează (plasează) împrumuturile, se disting: împrumuturi interne şi împrumuturi externe. Prima categorie semnifică redistribuirea internă a resurselor disponibile respectiv a PIB şi se plasează pe piaţa internă. A doua categorie implică redistribuirea de valoare în plan internaţional şi se plasează pe pieţele financiare externe. O delimitare riguroasă între cele două tipuri de împrumuturi este greu de făcut, întrucât efectele publice (mai ales cele exprimate într-o valută convertibilă) se vând şi cumpără la bursă, astfel încât, un împrumut intern poate deveni extern şi invers.

4

Page 6: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

2. Împrumuturile de stat interne

2.1. Trăsăturile împrumuturilor de stat interne

Împrumutul de stat este o convenție, un contract încheiat între o persoană fizică sau juridică, pe de o parte, și stat, pe de altă parte, în temeiul căreia prima acceptă să pună la dispoziția statului o anumită sumă de bani, cu titlu de împrumut, pe o perioadă de timp determinată, iar statul se obligă să ramburseze suma la o anumită scadenață și să plătească dobânda aferentă sau câștigul.

Împrumuturile publice întrunesc următoarele trăsaturi1:- au caracter contractual de drept public, exprimând în final acordul de voință al părților,

statul, ca autoritate publică, prin instituțiile sale de specialitate, stabilește condițiile de emisiune și termenele de rambursare, mărimea și formele veniturilor ce se oferă la împrumutul public, fără să consulte în prealabil pe eventualii subscriptori. Viitorii subscriptori pot accepta sau refuza condițiile stabilite în totalitatea lor, însa nu pot solicita un tratament preferențial;

- împrumuturile nu sunt prelevate de la aceleași categorii sociale ca și impozitele, și nu se bazează pe constrângere. Din punctul de vedere al statului, recurgerea la împrumuturi este mai convenabilă decât instituirea de impozite, în cazurile în care există economii disponibile care să fie investite în împrumuturi publice;

- împrumutul de stat este un procedeu mai convenabil, mai comod și mai lejer decât impozitul, deoarece el nu privează definitiv subscriitorul de sumele subscrise. Când fiscalitatea a atins un prag și statul are nevoie de resurse, el recurge la împrumuturi publice, pe care le rambursează mai târziu;

- în mod obișnuit, spre deosebire de impozite, împrumuturile au un caracter facultativ, ceea ce înseamnă că subscrierea la aceste împrumuturi este liberă. În diferite tări, ca și în România cu mulți ani în urmă, s-au practicat și împrumturi forțate, obligatorii indiferent de voința subscriitorilor.

- au caracter rambursabil, adică suma subscrisă se restituie la un termen fix stabilit sau se amortizează treptat prin tragerile la sorți periodice a obligațiunilor. Termenul și modul de restituire a împrumuturilor poate fi mai apropiat sau mai îndepartat, în funcție de evoluția previzibilă a cuantumului veniturilor și cheltuielilor bugetare. Pot exista și împrumuturi perpetue, la emiterea cărora nu se stabilește un termen de rambursare, dar la care statul plătește numai o anumită dobândă (renta) de o durată de timp nedeterminată. După o perioadă de timp, statul poate răscumpara obligațiunile împrumuturilor respective;

- Pe lânga faptul că sunt rambursabile, împrumuturile sunt purtătoare de dobânzi, de câștiguri sau oferă ambele forme de contraprestații, la care se adaugă adesea și alte avantaje materiale. Avantajele acordate de stat creditorilor pot fi afectate în situația în care moneda naționala se erodează în mare măsură ca urmare a inflației galopante și, deci, când statul rambursează împrumutul și plătește dobânda, câștigurile în moneda

1 Gheorghe D. Bistriceanu, Gheorghe H. Popescu, „Bugetul de stat al României”, Editura Universitară, București, 2007

5

Page 7: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

devalorizată. Conversiunea constă în modificarea, de fapt în restrângerea, avantajelor acordate la lansare, și anume: modificarea duratei împrumutului, micșorarea dobânzii,a câștigurilor, schimbarea sistemului de amortizare a împrumutului.

- Împrumuturile de stat exercită o anumită influență atât asupra generațiilor prezente, cât și asupra celor viitoare. Generațiile prezente își redistribuie o parte din venituri prin subscrieri la împrumuturi, iar generațiile viitoare vor suporta rambursarea împrumuturilor, plata dobânzilor. Totul depinde însă de destinațiile date împrumuturilor, de eficiența cu care ele sunt folosite.

2.2. Tipuri de împrumuturi publice interne

Împrumuturile publice interne se contractează pe piața financiară națională. Aceste împrumuturi au ca sursă capitalurile active temporar disponibile, capitalurile rentierilor, veniturile bănești vremelnic disponibile, economiile bănești ale producatorilor mici și mijlocii și diferite alte surse.

Împrumuturile publice interne pot fi “de fapt (reale)” și “formale”.Împrumuturile “de fapt (reale)” sunt acelea care efectiv se acoperă cu capital intern, adică domiciliul de subscripție corespunde cu domiciliul real al capitalului național.Împrumuturile cu caracter formal sunt acelea la care subscrierile se fac în interiorul țării, însa în cea mai mare măsură capitalul subscris provine din afara granițelor țării. Este posibil ca un împrumut real să devină formal prin cumpararea obligațiunilor de la subscriptorii interni de către personae juridice și fizice din strainătate.

Din punct de vedere al venitului care se acordă subscriitorilor, există:- împrumuturi cu dobândă, la care statul acorda subscriitorilor o anumită dobândă pe an;- împrumuturi cu dobândă și câștiguri, la care statul acorda o dobândă anuală, precum și

câștiguri, dar numai obligațiunilor care ies câștigătoare prin tragerile la sorți periodice de amortizare;

- împrumuturi cu câștiguri, pentru care suma care fi putut fi acordată ca dobândă se plătește sub forma de câștiguri, însă numai deținătorilor de obligațiuni care ies câștigătoare la tragerile la sorți periodice de amortizare.

- Împrumuturi fără pierderi. Sunt acelea în care toate obligațiunile emise sunt purtătoare de câștiguri. La fiecare tragere, în suma câștigurilor este cuprinsă și valoarea obligațiunilor. Împrumuturile se sting pe măsura plății câștigurilor.

Din punct de vedere al termenului, există:- împrumuturi pe termen scurt, contractate pe o perioadă de timp până la un an;- împrumuturi pe termen mediu, care se contractează pe câțiva ani;- împrumuturi pe termen lung, care se contractează pe mai mulți ani.- Împrumuturile fără termen (perpetue) sunt acelea în ale căror condiții nu sunt prevazute

termene de stingere. La un împrumut astfel contractat, statul plătește un venit anual numit rentă. Practic, stingerea acestor împrumuturi are loc prin cumpărarea de către stat tuturor obligațiunilor existente pe piață.

6

Page 8: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

Din punct de vedere al caracterului, există:- împrumuturi voluntare (patriotice), prin care statul se adresează sentimentului și spiritului

de datorie al cetățenilor. Cunoscut fiind faptul că în materie de venituri patriotismul este uneori destul de redus, în majoritatea cazurilor subscrierile la aceste împrumuturi aduc dezamăgiri pentru stat;

- împrumuturi forțate (obligatorii), care se constractează de către stat când acesta are nevoie urgentă de bani. Împrumutul forțat este un act de constrângere din partea puterii publice, făcând ca împrumutul să dobândească natura unui impozit.

Din punct de vedere al poziției statului față de creditori, exista:- împrumuturi contractate direct de către stat;- împrumuturi constractate de către agenți economici și de alte entități, garantate de stat.

În funcție de repartizarea titlurilor, se disting: împrumuturi cu nivel limitat și împrumuturi cu nivel nelimitat. În primul caz, Guvernul stabilește un plafon al împrumuturilor care nu poate fi depăsit. În al doilea caz, subscriptorii pot cumpăra câte titluri doresc ei.În afară de împrumuturi, pentru a-și procura venituri, în perioada de criză, statul poate recurge și la alte mijloace, care îi agravează și mai mult situația economică, monetară și financiară. Astfel de mijloace pot fi:

- emisiunea de hârtie monetară, care are caracterul unui împrumut forțat;- plata datoriilor statului cu titlu de rentă;- consolidarea facultativă sau obligatorie, prin care bonurile de tezaur pe termen scurt se

înlocuiesc cu titluri de rentă perpetuă sau amortizabile pe termen lung, ceea ce echivalează cu o consolidare forțată.

2.3. Garanțiile de stat pentru împrumuturile interne

Pentru împrumuturile interne exprimate în monedă națională, contractate de persoane juridice de la o instituție creditoare pentru finanțarea proiectelor sau altor activități de importanță prioritară pentru România, Ministerul Finanțelor este autorizat să emită garanții în limita și cuantumul aprobat de Guvern sau Parlament.

Ministerul Finanțelor, în calitate de girant, și persoana juridică ce contractează un împrumut cu garanția statului, în calitate de garantat, încheie o convenție în care sunt stipulate drepturile și obligațiile părților semnatare, inclusiv cele referitoare la plata comisionului de risc. În baza acestei convenții, Ministerul Finanțelor emite în favoarea instituției creditoare scrisoarea de garanție, în care se menționează termenii și condițiile de acordare a garanției.Când o garanție de stat pentru un împrumut intern devine exigibilă, statul este obligat să efectueze la instituția creditoare plata sau plățile datoarte de debitorul garantat, potrivit prevederilor scrisorii de garanție emise.

7

Page 9: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

În cazul în care beneficiarul împrumutului nu-și îndeplinește obligația de plată prevazută în contractul de împrumut și instituția creditoare a întreprins toate măsurile prevăzute în contract, în lege și în scrisoarea de garanție pentru a acoperi plățile care-i sunt datorate, atunci instituția creditoare poate prezenta Ministerului Finanțelor o cerere de plată, prin care acest minister să plătească potrivit garanției de stat pentru împrumutul intern.

Cererea de plată cuprinde: ratele de împrumut restante, valoarea dobânzii, alte costuri și data plătilor ce urmează a fi făcute instituției creditoare de către Ministerul Finanțelor potrivit prevederilor scrisorii de garanție. După verificarea exactității elementelor din scrisoarea de garanție, Ministerul Finanțelor transferă suma sau sumele solicitate de instituția creditoare în decurs de 30 de zile bancare de la data depunerii cererii.

Stingerea tuturor obligațiilor care decurg din contractul de împrumut atrage după sine încetarea valabilității scrisorii de garanție, care se restituie emitentului în termen de 10 zile de la încetarea garanției de stat.

3. Împrumuturile de stat externe

3.1. Împrumuturile externe contractate de către autorități ale administrației publice centrale

Împrumuturilor externe trebuie să se încadreze în plafonul anual de îndatorare publică externă aprobat de Parlament.

In vederea contractării de împrumuturi externe, Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia să analizeze şi să urmărească2:

• fundamentarea necesităţii şi oportunităţii împrumuturilor externe în raport cu priorităţile şi cu acordurile guvernamentale;

• eficienţa împrumuturilor externe angajate (costuri, condiţii şi termene de rambursare, costuri aferente);

• existenţa şi realitatea tuturor documentelor pentru contractarea de împrumuturi externe, în scopul prevenirii riscurilor de încălcare a prevederilor acordului de împrumut, atât de către beneficiarul împrumutului, cât şi de creditorul extern;

• studiul de fezabilitate, însoţit de acordul şi de aprobarea organelor sau autorităţilor competente, în cazul investiţiilor care se realizează din împrumuturi externe;

• avizul Comitetului Interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior pentru împrumuturile externe pentru finanţarea investiţiilor sau importurilor;

• hotărârea Guvernului pentru aprobarea contractării de împrumuturi externe în cazul în care beneficiarul este o autoritate a administraţiei publice centrale sau o persoană juridică ce rambursează integral împrumuturi din resurse alocate de la bugetul de stat.

Împrumuturile externe contractate direct de stat în nume propriu, prin Ministerul

2 Tatiana Moșteanu, Mariana Vuță, Emilia Câmpeanu, „Buget și trezorerie publică”, Editura Universitară, București, 2003

8

Page 10: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

Finanţelor Publice cu guvernele altor ţări, cu instituţiile financiare internaţionale şi/sau de pe piaţa financiară internaţională sunt utilizate:

1. Direct de Ministerul Finanţelor Publice în scopul susţinerii balanţei de plăţi, consolidării rezervei valutare a statului, finanţării şi refinanţării deficitului bugetului de stat;

2. De beneficiarii finali care intră în posesia disponibilităţilor prin intermediul instituţiilor financiare interne mandatate în acest sens către Ministerul Finanţelor Publice, cu acordul creditorului extern şi în condiţiile prevăzute în acordul de împrumut. Instituţia financiară mandatată este cea care asigură administrarea acestor fonduri, în numele şi în contul statului. Aceste împrumuturi sunt destinate finanţării unor proiecte de investiţii, unor domenii prioritare ale economiei, exporturilor, importurilor, precum şi realizării unor reforme sectoriale.

În vederea utilizării fondurilor împrumutate, instituţiile financiare interne, mandatate de Ministerul Finanţelor Publice, încheie cu beneficiarii finali acorduri de împrumut subsidiar.

3. Direct de beneficiarii finali care încheie acorduri de împrumut subsidiar cu Ministerul Finanţelor Publice. Destinaţiile acestor împrumuturi le vizează pe cele scrise mai sus la punctul 2. Contractarea de împrumuturi externe de către autorităţi ale administraţiei publice centrale este prezentată în figura 1.

Fig. 1. Contractarea de împrumuturi externe de stat în numele și în contul statului

Etapele contractării de împrumuturi externe de stat în numele şi în contul statului sunt:

9

Page 11: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

1. Ministerul Finanţelor Publice prezintă Guvernului o scrisoare/un memorandum, însoţit de o documentaţie corespunzătoare cuprinzând încadrarea în plafonul de îndatorare publică externă, destinaţia, necesitatea, oportunitatea şi eficienţa împrumutului extern care urmează a se angaja, precum şi proiectul de mandat pentru negocierea împrumutului cu potenţialii creditori externi.

În cazul împrumuturilor externe destinate realizării unor proiecte de investiţii, modernizării şi retehnologizării unor domenii prioritare din economie, realizării unor reforme sectoriale sau de importuri stabilite de Guvern, documentaţia ce însoţeşte scrisoarea/memorandumul către Guvern cuprinde şi alte fundamentări (studii de fezabilitate aprobate de autorităţile competente).

2. Guvernul trimite Ministerului Finanţelor Publice mandatul aprobat;3. Pe baza mandatului aprobat, Ministerul Finanţelor Publice negociază împrumutul

extern în numele şi în contul statului cu creditorul extern. Negocierea are loc în termenii şi în condiţiile prevăzute în mandat.

4. Înainte de semnarea acordului de împrumut extern contractat de la guvernele altor ţări, de la organisme şi instituţii financiare internaţionale cu condiţia aplicării unor măsuri economice, financiare, sociale sau de altă natură, acordul de împrumut negociat este trimis Guvernului în vederea aprobării.

în cazul în care acordul de împrumut extern nu este condiţionat de aplicarea unor măsuri economice, financiare, sociale sau de altă natură, Ministerul Finanţelor Publice nu trebuie să mai supună acordul de împrumut extern aprobării Guvernului. Astfel, etapele 4 şi 4' nu mai apar în procesul contractării de împrumuturi externe în numele şi în contul statului.

4’. Guvernul trimite acordul de împrumut extern Parlamentului în scopul ratificării, în cazul în care Parlamentul nu a acordat Guvernului această abilitare.

5. După negocierea şi semnarea acordului de împrumut între Ministerul Finanţelor Publice şi creditorul extern, în vederea angajării sumelor astfel primite se procedează astfel:

- în cazul împrumuturilor externe contractate pentru realizarea proiectelor de investiţii finanţate parţial din bugetul de stat, ce sunt analizate şi administrate direct de Ministerul Finanţelor Publice, acesta primeşte de la autorităţile administraţiei publice centrale cererea oficială însoţită de documentaţii, fundamentării, studii de fezabilitate aprobate de autorităţile competente, urmând ca după analiza acestora să fie eliberate fondurile (punctul 5 din figura de mai sus).

- în cazul împrumuturilor externe contractate de Ministerul FinanţelorPublice ce sunt utilizate direct de beneficiarii finali, ministerul încheie cu aceştia

acorduri de împrumut subsidiar.- în cazul împrumuturilor externe contractate de Ministerul Finanţelor Publice şi

administrate de către instituţii financiare interne, ministerul încheie un mandat şi un acord de împrumut subsidiar cu instituţiile în cauză, ce eliberează fondurile în favoarea beneficiarului final al împrumutului. Intre instituţiile financiare interne şi beneficiarii finali se încheie acorduri de împrumut subsidiar. Prin mandatele şi acordurile de împrumut subsidiar încheiate de Ministerul Finanţelor Publice cu beneficiarii finali, respectiv cu instituţiile financiare mandatate, aceştia se obligă să asigure plata integrală şi la termen a ratelor de rambursat, a dobânzilor şi a altor costuri aferente acestor împrumuturi, conform clauzelor stipulate în contractele menţionate.

Transferurile în valută ce decurg din plata ratelor aferente împrumuturilor externe contractate sau garantate de stat se efectuează liber, fără autorizarea Băncii Naţionale a României.

10

Page 12: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

Rambursarea împrumuturilor (creditelor) externe, plata dobânzilor şi a altor costuri. Sumele reprezentând ratele de rambursat pentru împrumuturile externe, dobânzile şi alte costuri aferente acestora la o anumită dată, conform acordurilor de împrumut, sau pentru o perioadă determinată -lună, trimestru, semestru, nouă luni, un an - constituie serviciul datoriei publice externe. Acestea reprezintă şi o obligaţie necondiţionată şi irevocabilă a statului. Plata serviciului datoriei publice externe se realizează, în baza autorizării bugetare permanente pentru aceste cheltuieli, astfel:

• în cazul împrumuturilor externe contractate direct de Ministerul Finanţelor Publice, pentru autorităţile administraţiei publice centrale, plata serviciului datoriei publice externe se face din:

- sume rezultate din recuperarea creanţelor statului;- sume acumulate în contul general al trezoreriei statului din dobânzi încasate pentru

disponibilităţile din contravaloarea în lei a împrumuturilor externe după efectuarea plăţiilor privind ratele de rambursat şi dobânzile la aceste împrumuturi externe;

- sume prevăzute în bugetul de stat cu această destinaţie;- Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, dacă în legea bugetului de stat se

prevede o asemenea destinaţie a acestuia;- împrumuturi externe pentru refînanţarea datoriei publice externe, în special pentru

refînanfarea împrumuturilor externe contractate pentru acoperirea deficitului bugetului de stat.• în cazul împrumuturilor externe date spre administrare, în numele şi în contul statului,

pe bază de mandat, unor instituţii financiare interne şi pentru cele transmise la. beneficiarii finali, pe bază de acorduri de împrumut subsidiar, obligaţia plăţii serviciului datoriei publice externe revine în întregime fie:

- instituţiilor financiare interne care colectează resursele necesare de la beneficiarii finali cărora li s-au acordat astfel de împrumuturi;

-direct beneficiarilor finali ai acestor împrumuturi, conform clauzelorstipulate în contractele externe şi în acordurile de împrumut subsidiar.Instituţia financiară internă poate conveni cu beneficiarii finali ca datoriile acestora să

fie plătite la extern din resurse valutare colectate şi proprii sau prin schimbul pe piaţa valutară a monedei naţionale în valuta de contract. Această obligaţie asumată este valabilă şi în situaţia în care instituţia nu a colectat resursele de la beneficiari.

• în cazul împrumuturilor externe contractate de Ministerul Finanţelor Publice, în numele statului român, şi date spre administrare instituţiilor financiare pentru proiecte de investiţii sau/şi importuri stabilite de Guvern, resursele necesare plăţii serviciului datoriei publice externe se asigură de Ministerul Finanţelor Publice din sumele colectate direct de la agenţii economici subîmprumutaţi, în conformitate cu prevederile acordului de împrumut subsidiar încheiat între instituţiile financiare, în numele şi în contul statului, şi agenţii economici.

Plata la extern a serviciului datoriei publice aferent acestor împrumuturi este realizată de Banca Naţională a României, la cererea Ministerului Finanţelor Publice, din contul în care au fost colectate resursele valutare de la agenţii economici împrumutaţi.

Persoanele juridice care au încheiat cu Ministerul Finanţelor Publice acorduri de împrumut subsidiar sunt obligate să asigure pentru plata serviciului împrumuturilor externe, prin bugetele proprii şi prin bugetele beneficiarilor finali, resursele, în lei, pentru achiziţionarea valutei de contract pentru plata integrală.

Pentru împrumuturile externe transmise beneficiarilor finali pe baza acordurilor de împrumut subsidiar încheiate între Ministerul Finanţelor şi ministerele sau alte instituţii centrale,

11

Page 13: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

aceştia au obligaţia să cuprindă în bugetele proprii şi/sau în bugetele fondurilor speciale pe care le administrează în condiţiile legii, precum şi în bugetele unităţilor subordonate sau aflate sub autoritatea lor, conform acordurilor de împrumut subsidiar, prevederi de cheltuieli necesare în vederea asigurării plăţii integrale în lei a contravalorii împrumutului subsidiar.

În acest scop, beneficiarii finali ai împrumutulor externe pun la dispoziţia Ministerului Finanţelor Publice sumele necesare efectuării plăţii la extern a serviciului datoriei publice, prin contul în lei deschis la Banca Naţională a României. Pentru a determina echivalentul în lei a valutei de contract se utilizează cursul comunicat de Banca Naţională a României, în vigoare în ziua în care se face virarea în contul Ministerului Finanţelor Publice, la care se adaugă o marjă convenită prin acordul de împrumut subsidiar acoperind deprecierea leului între data virării în cont şi cea a plăţii la extern. De asemenea, prin acord se poate conveni cu beneficiarul final ca din veniturile sale realizate în valută să vireze suma datorată în contul Ministerului Finanţelor Publice, deschis la Banca Naţională a României, din care să se asigure plata la extern a serviciului datoriei publice.

In practică putem întâlni şi situaţia în care prin acordurile de împrumut subsidiar se stabileşte cu beneficiarii finali de împrumuturi ca aceştia să efectueze plata direct în valută în conturile comunicate de Ministerul Finanţelor Publice.

Plata la extern a serviciului datoriei publice aferente împrumuturilor contractate direct de stat prin Ministerul Finanţelor Publice se efectuează de Banca Naţională a României, la cererea Ministerului Finanţelor Publice, pe baza documentului de plată transmis de finanţatorul extern. In baza documentelor remise de Banca Naţională a României3 care atestă efectuarea plăţii la extern, Ministerul Finanţelor Publice transferă contravaloarea în lei a sumei plătite în termenul stipulat de lege.

De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să perceapă un comision pentru a alimenta fondul de risc pentru împrumuturile externe contractate de stat şi subîmprumutate unor instituţii financiare sau unor agenţi economici, în scopul acoperirii riscurilor financiare ce decurg din acordurile subsidiare încheiate cu utilizatorii finali ai acordurilor de împrumut. Veniturile acestui fond sunt reprezentate de:

• sumele încasate de la utilizatorii finali ai împrumuturilor externe, reprezentând comisionul de risc negociat ca o cotă procentuală aplicată asupra valorii împrumutului efectiv angajat de la creditorul extern, conform Instrucţiunilor privind administrarea şi utilizarea fondului de risc pentru creditele externe contractate de către stat;

• sumele încasate drept comision de risc de la instituţiile financiare şi/ sau de la utilizatorii finali de împrumuturi externe destinate proiectelor de investiţii sau importurilor stabilite de Guvern;

• dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate în depozite având ca provenienţă fondul de risc pentru împrumuturi externe contractate direct de stat;

• sumele reprezentând încasări din majorările de întârziere aplicate pentru neplata în termen a comisionului de risc, echivalente cu majorările de întârziere stabilite pentru neplata impozitelor datorate la bugetul de stat;

• sumele încasate de la debitorii rezultaţi ca urmare a efectuării plăţii la extern de către Ministerul Finanţelor Publice pentru împrumuturile externe în contul utilizatorilor finali de împrumuturi externe pentru proiecte de investiţii şi importuri stabilite de Guvern, conform Instrucţiunilor privind administrarea şi utilizarea fondului de risc pentru creditele externe contractate în condiţiile legii de către stat.

12

Page 14: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

3.2. Împrumuturile externe contractate de către autorități ale administrației publice locale

Ca şi în cazul împrumuturilor interne, contractarea de împrumuturi externe de către Consiliile locale (inclusiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti), judeţene şi Consiliul General al municipiului Bucureşti se realizează doar pe baza aprobării acestora de către două treimi, cel puţin, din numărul membrilor autorităţilor publice locale. Pentru astfel de împrumuturi nu este necesară garanţia Guvernului, însă există obligaţia informării prealabile a Ministerului Finanţelor Publice.

Împrumuturile externe ale autorităţilor administraţiei publice locale sunt contractate pe termen mediu şi lung, sub forma acordurilor de împrumut de la guvernele altor ţări, instituţiile financiare internaţionale.

Rambursarea împrumuturilor externe contractate de către autorităţile administraţiei publice locale, precum şi plata dobânzilor şi comisioanelor datorate se realizează din resursele, transformate în valuta de contract, aflate la dispoziţia acestora şi prevăzute în bugetul local, cu excepţia transferurilor de la bugetul de stat cu destinaţie specială.

3.3. Împrumuturile externe garantate de stat

3.3.1. Împrumuturile externe garantate de către autorități ale administrației publice centrale

Împrumuturile externe garantate de stat prin Ministerul Finanţelor Publice sunt contractate, pe termen mediu şi lung, de societăţi comerciale, regii autonome, companii/societăţi naţionale pe baza scrisorii de garanţie sau a acordului de garanţie, în scopul finanţării unor proiecte sau activităţi susţinute de ministerele de resort, considerate de importanţă prioritară. în aceste cazuri9 garanţia este acordată de Ministerul Finanţelor Publice, în numele şi în contul statului.

În contractarea de împrumuturi externe cu garanţia statului distingem două situaţii:• primul caz vizează autorităţile administraţiei publice centrale, precum şi persoanele

juridice care rambursează împrumuturile integral din resursele alocate de la bugetul de stat;• al doilea caz se referă la societăţile comerciale, regiile autonome,

companiile/societăţile naţionale care rambursează împrumuturile din veniturile proprii.În funcţie de beneficiarii împrumuturilor externe garantate de stat apar particularităţi în

ceea ce priveşte etapele solicitării garanţiei. Acestea sunt ilustrate în figura 2., pentru primul caz

13

Page 15: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

prezentat mai sus, şi în figura 3., pentru cel de-al doilea caz.Etapele solicitării garanţiei la împrumuturile externe de către autorităţile administraţiei

publice centrale sau persoanele juridice, care rambursează integral împrumutul din resurse alocate de la bugetul de stat, sunt:

Fig. 2. Solicitarea garanției la împrumuturile externe de stat de către autoritățile administrației publice centrale și persoanele juridice

1. Solicitanţii garanţiei trimit Ministerul Finanţelor Publice cereri de garanţie însoţie de documentaţii şi fundamentări corecte şi relevante privind proiectele de investiţii şi achiziţiile publice, copie de pe hotărârea Guvernului pentru aprobarea contractării creditului extern şi garantarea acestuia, proiectul acordului de împrumut şi al scrisorii de garanţie, precum şi alte documente ce pot fi solicitate de minister;

2. După analizarea documentaţiei primite de la beneficiarii garanţiei, direcţiile de resort din cadrai Ministerul Finanţelor Publice întocmesc un proiect de convenţie de garanţie, care urmează a fi încheiată între minister, în calitate de garant, şi autoritatea administraţiei publice centrale sau persoana juridică, în calitate de garantat. în această convenţie sunt stipulate drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi dobânzile aplicabile pentru neonorarea la scadenţă a obligaţiilor asumate de beneficiari prin contractarea împrumutului extern garantat de stat. Aceşti beneficiari nu plătesc comision de risc.

14

Page 16: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

Fig.3. Solicitarea garanției la împrumuturile externe de stat de către S.C., R.A., C./S.N.

Etapele solicitării garanţiei la împrumuturile externe de către societăţi comerciale, regii autonome, companii/societăţi naţionale, care rambursează integral împrumutul din venituri proprii, sunt:

1. Beneficiarii solicită Ministerului Finanţelor Publice avizul pentru contractarea de împrumuturi externe cu garanţia statului;

2. După analiza solicitării. Ministerul Finanţelor Publice le acordă avizul de principiu;3. După obţinerea avizului de principiu, solicitanţii adresează cereri oficiale de garantare

însoţite de documentaţii şi fundamentări Comitetului interministerial de Garanţii şi Credite de Comerţ Exterior;

4. C.I.G.C.C.E. analizează cererea şi documentele, după care acordă avizul favorabil;5. Beneficiarii prezintă Ministerului Finanţelor Publice o copie de pe acest aviz,

proiectul acordului de împrumut şi al scrisorii de garanţie, precum şi alte documente solicitate de minister.

După analiza documentaţiei, direcţiile de resort din cadrul Ministerului Finanţelor Publice întocmesc şi prezintă spre aprobare conducerii departamentului din care fac parte o notă-mandat care cuprinde limitele şi condiţiile de negociere a acordului de împrumut, scrisorii de garanţie şi a altor documente aferente.

După negocierea condiţiilor prevăzute în nota-mandat direcţiile de resort, din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, întocmesc şi prezintă spre aprobare conducerii departamentului din care fac parte o notă, rezultat al negocierilor, care, împreună cu scrisoarea de garanţie şi cu alte documente aferente, sunt supuse aprobării Ministerului Finanţelor Publice.

6. Societăţile comerciale, regiile autonome, companiile/societăţile naţionale beneficiare ale împrumuturilor externe, care rambursează împrumutul din venituri proprii, încheie, în calitate de garantat, cu Ministerul Finanţelor Publice,' în calitate de garant, reprezentat de conducerea departamentului de resort, o convenţie de garanţie. în convenţie sunt stabilite drepturile şi obligaţiile părţilor semnatare, precum şi cota procentuală de constituire a comisionului la fondul de risc şi modul de plată a acestuia.

Obligaţiile asumate de Ministerul Finanţelor Publice prin emiterea scrisorii de garanţie

15

Page 17: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

încetează atunci când persoana juridică împrumutată cu garanţia statului îşi rambursează integral împrumutul

Însă, dacă garantatul nu îşi respectă obligaţii stabilite în acordul de împrumut cu banca creditoare se aplică procedura de executare a garanţiei. Garanţia de stat reprezintă o obligaţie indirectă a statului român, care se exercită în cazul în care beneficiarul împrumutului nu poate să achite, în întregime sau parţial, împrumutul, dobânda şi/sau alte costuri stabilite în conformitate cu clauzele acordului (contractului) de împrumut extern.

Procedura de executare a garanţiei de stat pentru împrumuturile externe este prezentată în figura 4.

Fig. 4. Executarea garanțiilor de stat pentru împrumuturile externe

Etapele executării garanţiilor de stat pentru împrumuturile externe sunt:1. În cazul în care beneficiarul de împrumut extern garantat de stat nu poate asigura

integral sau parţial, la termenele scadente, sumele necesare în vederea rambursării împrumutului, plăţii dobânzilor şi/sau a altor costuri aferente împrumutului extern garantat de stat, garantatul comunică Ministerului Finanţelor Publice această situaţie, prezentând totodată motivaţia şi documentele justificative, cu 15 zile lucrătoare înainte de termenele de plată convenite.

2. Instituţia externă creditoare, în conformitate cu clauzele prevăzute în acordul de împrumut, înştiinţează în scris Ministerul Finanţelor Publice, în vederea exercitării obligaţiei de garant.

Înştiinţarea include: rata de capital, valoarea dobânzii şi alte costuri care urmează să fie rambursate instituţiei.creditoare, conform acordului de împrumut.

3. Ministerul Finanţelor Publice iniţiază procedura de plată la extern a sumelor datorate.Pentru efectuarea acestor plăţi se va proceda astfel:• Ministerul Finanţelor Publice, pe baza documentelor primite de la garantat şi de la

creditorul extern, prin direcţiile de resort, întocmeşte documentaţia aferentă efectuării plăţii la extern, conform Instrucţiunilor privind administrarea şi utilizarea fondului de risc pentru

16

Page 18: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

creditele externe contractate cu garanţia statului;• Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile de resort, la primirea informării şi a

documentelor cu privire la efectuarea plăţilor la extern de către Banca Naţională a României, elaborează şi prezintă conducerii departamentului de specialitate spre aprobare, respectiv spre semnare, o notă cu propuneri de decontare a contravalorii în lei a sumelor plătite la extern de Banca Naţională a României, astfel încât decontarea respectivă să se realizeze a doua zi lucrătoare de la primirea confirmării plăţii la extern3.

4. Ministerul Finanţelor Publice recuperează sumele achitate, în calitate de garant, pentru împrumuturile externe garantate, de la beneficiarii împrumuturilor externe respective, conform convenţiilor încheiate şi/sau acordurilor de recuperare ce urmează să fie încheiate între beneficiarii de împrumut şi Ministerul Finanţelor Publice.

în situaţii justificate, Ministerul Finanţelor Publice poate aproba:• eşalonarea sau reeşalonarea la plată a sumelor datorate de beneficiarii de împrumut

respectivi;• înlesniri la plata dobânzilor pentru întârziere.Ministerul Finanţelor Publice are obligaţia să urmărească recuperarea integrală şi la

termenele stabilite a sumelor datorate de beneficiarii de împrumut ca urmare a plăţilor efectuate la extern de minister, în calitate de garant, inclusiv prin procedura executării silite, iar sumele recuperate de la beneficiarii respectivi reprezintă venituri la fondul de risc pentru garanţiile de stat pentru împrumuturi externe, în vederea reîntregirii acestuia.

Executarea garanţiilor la împrumuturile externe se realizează din fondul de risc special constituit. Acest fond de risc pentru împrumuturi externe garantate de stat este destinat acoperirii riscurilor financiare care decurg din garantarea de către stat a unor astfel de împrumuturi.

Fondul de risc pentru împrumuturi externe garantate de stat se alimentează din: • sumele încasate de la beneficiarii de împrumuturi externe cu garanţia statului,

reprezentând comisionul de risc negociat ca o cotă procentuală asupra valorii împrumutului garantat, comision care va fi inclus în convenţiile ce se încheie între garant şi garantat;

• dobânzile obţinute din plasamentele sumelor aflate în depozite având ca provenienţă fondul de risc pentru împrumuturi externe garantate de stat;

• sumele reprezentând încasări din majorările de întârziere aplicate pentru neplata la termen a comisionului de risc, echivalente cu majorările de întârziere stabilite pentru neplata impozitelor datorate la bugetul de stat;

• sumele încasate de la debitorii rezultaţi ca urmare a efectuării plăţii la extern de către Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant;

• sumele primite de la bugetul de stat, în completarea fondului de risc pentru împrumuturi externe garantate de stat;

• alte surse legal constituite cu această destinaţie.Fondul de risc este gestionat de Ministerul Finanţelor Publice şi se păstrează într-un

cont deschis la Banca Naţională a României.La nivelul Ministerului Finanţelor Publice este organizată evidenţa fondului de risc

pentru împrumuturile externe garantate de stat, cât şi cea a persoanelor juridice garantate care s-au angajat să plătească contribuţii la fondul de risc, în funcţie de natura împrumutului extern şi, după caz, pe fiecare garantat şi pe ansamblul fondului de risc pentru împrumuturi externe,

3 Art. 41 alin. (4) din Legea nr. 81/1999 privind datoria publică publicată în Monitorul Oficial nr. 215/17 mai 1999, cu modificările ulterioare

17

Page 19: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

conform Instrucţiunilor privind administrarea şi utilizarea fondului de risc pentru creditele externe contractate cu garanţia statului.

3.3.2. Împrumuturile externe garantate de către autorităţi ale administraţiei publice locale

Împrumuturile externe pot fi garantate şi de către Consiliile locale (inclusiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti), judeţene şi de către Consiliul General al municipiului Bucureşti numai cu aprobarea comisiei de autorizare constituită din reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice locale, ai Guvernului şi ai Băncii Naţionale a României. De asemenea, este necesar votul a două treimi din numărul membrilor Consiliilor locale, judeţene şi Consiliului General al municipiului Bucureşti.

Rambursarea împrumuturilor garantate de către autorităţile administraţiei publice locale, precum şi plata dobânzilor şi a altor costuri aferente acestor împrumuturi sunt realizate de către fiecare garantat la termenele şi în condiţiile cuprinse în acordul de împrumut şi în convenţie.

18

Page 20: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

4. Datoria publică

Datoria publică reprezintă totalitatea sumelor împrumutate de către autorităţiile publice centrale şi cele locale de la persoane fizice şi juridice pe piaţa internă şi în străinătate şi rămase de rambursat la un moment dat. Datoria publică rezultă din emisiunea titlurilor de împrumut de stat (obligaţiuni, rente), din plata dobânzilor, câştigurilor, comisioanelor, putând fi exprimate în moneda naţională sau în valută străină, în funcţie de locul unde se contractează împrumutul şi de condiţiile acestuia.

Gradul de îndatorare a ţării, la un moment dat, reprezintă ponderea soldului datoriei publice în produsul intern brut.

Acest indicator arată în ce măsură valoarea adaugată într-un an este grevată de datoria publică. Are, însă o valoare teoretică, întrucât nici o ţară nu ar putea aloca întregul produs intern brut amortizării datoriei publice, ci numai partea rămasă din acesta după efectuarea prelevărilor la fondul de consum şi formarea brută de capital.

Datoria publică totală a statului

Datoria publică internă Datoria publică externă

Flotantă Consolidată Flotantă Consolidată

Brută Netă Brută Netă Brută Netă Brută Netă

19

Page 21: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

Rambursarea împrumuturilor de stat se asigură, după caz, din împrumuturi special contractate pentru refinanțarea datoriei publice, din resurse ale Contului General de Trezorerie a statului, precum și din alte resurse stabilite prin dispoziții legale. Rambursarea ratelor de capital, plata dobânzilor și a altor costuri aferente datoriei publice au prioritate față de alte obligații ale statului.

Datoria publică internă reprezintă o obligație necondiționată a statului, de rambursare a împrumuturilor contractate în lei, de plată a dobânzilor și a altor costuri aferente. Instrumentele datoriei publice interne ale statului includ:a) titlurile de stat eliberate în monedă natională;b) împrumuturile de stat acordate de Banca Naționala a României în condițiile stabilite prin

Legea privind statutul Băncii Naționale a României;c) împrumuturile de stat contractate la băncile comerciale din România;d) împrumuturile de stat contractate de la alte instituții de credit din România și de la agenții

guvernamentale.Sunt considerate titluri de stat ale împrumuturilor pe termen scurt bonurile de tezaur și

certificatele de trezorerie, precum și alte înscrisuri create de emitent în condițiile legii. Sunt considerate titluri de stat ale împrumuturilor pe termen mediu obligațiunile de stat având o scadentă de peste un an și maximum cinci ani de la emisiune, iar pe termen lung obligațiunile de stat având o scadentă de peste cinci ani de la emisiune.

Datoria publică externă reprezintă o obligație necondiționată și irevocabilă a statului de rambursare a împrumuturilor contractate în valută, de plată a dobânzilor și a altor costuri aferente.

Instrumentele datoriei publice externe a României includ:a) titlurile de stat eliberate în valută, emise pe piețele financiare interne și externe;b) împrumuturile primite de la guvernele altor state, agenții guvernamentale, instituții

financiare multilaterale sau alte organizații internationale;c) împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;d) împrumuturile directe primite de la investitorii privați pe termen scurt, mediu sau lung;

20

Page 22: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

În atribuțiile Ministerului Finanțelor cu privire la datoria publică externă, între altele, intră:a) examinarea termenilor și condițiilor acordurilor de împrumuturi externe, de pe pietele

financiare internaționale;b) emisiunea, contractatea, administrarea și rambursarea împrumuturilor externe și achitarea

costurilor aferente;c) analiza condițiilor pentru reînființarea datoriei publice externe și asigurarea ca noile

împrumuturi să se încadreze în plafonul anual de îndatorare externă, corelat cu prevederile anuale ale legii bugetului de stat referitoare la serviciul datoriei publice;

d) administrarea împreună cu Banca Națională a României a rezervei valutare a statului în vederea asigurării resurselor necesare creșterii rezervei, utilizarea împreună cu Banca Națională a rezervei valutare pentru plata serviciului datoriei publice și susținerea moendei naționale.Pentru acoperirea riscurilor financiare ce decurg din garantarea de către stat a

împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituțiile creditoare se constituie Fondul de risc, alimentat din: comisionele încasate de la beneficiarii împrumuturilor garantate, dobânzile obținute din plasamentele sumelor aflate în depozite, majorările de întarziere aplicate pentru neplata la termen a comisioanelor, fondurile bugetare alocate în acest scop.

Pe baza analizei economice și financiare, efectuate de către Banca de Export-Import a României sau de un alt agent desemnat, a documentației prezentate de persoana juridică ce solicită o garanție de stat pentru împrumuturi externe, Ministerul Finanțelor determină gradul de risc, care se exprimă în procente. În funcție de gradul de risc astfel stabilit Ministerul Finanțelor determină cuantumul comisionului de risc ce trebuie virat la Fondul de risc de către beneficiarul creditului garantat.

Datoria externă pe termen mediu şi lung4 a crescut faţă de sfârşitul anului 2007 cu 31 %, ajungând la 50,7 miliarde euro, în urma unor intrări nete din credite externe de 12,8 miliarde euro. Nivelul datoriei externe a fost limitat de influenţele variaţiei cursului de schimb EUR/USD (-634,3 milioane euro) şi ale unor conversii de datorie în investiţii directe (-176,7 milioane euro). Serviciul datoriei externe pe termen mediu şi lung în anul 2008 a însumat 12,4 miliarde euro, din care 10,4 miliarde euro au reprezentat rate de capital şi 2 miliarde euro dobânzi şi comisioane.

Structura pe debitori a datoriei externe pe termen mediu şi lung reflectă preponderenţa datoriei negarantate public (67,4%), urmată de datoria publică directă5 (18,2%), datoria public garantată6 (3,4%) şi depozitele pe termen mediu şi lung (11,0%).

Comparativ cu anul 2007, s-a înregistrat o creştere a ponderii datoriei negarantate public (cu 2,1 puncte procentuale) şi a depozitelor pe termen mediu şi lung (cu 2,7 puncte procentuale), concomitent cu reducerea ponderii datoriei publice directe (cu 3,0 puncte procentuale) şi a celei public garantate (cu 1,8 puncte procentuale).

Structura pe creditori a datoriei externe pe termen mediu şi lung relevă faptul că s-a menţinut tendinţa de creştere a ponderii surselor private (de la 85,1 % la sfârşitul anului 2007 la 86,8 % la finele anului 2008), ca urmare a creditelor primite din partea băncilor private

4 Provenită din credite şi împrumuturi externe, obligaţiuni etc.5 Împrumuturi externe contractate direct de MEF/autorităţile administraţiei publice locale, conformlegislaţiei privind datoria publică.6 Împrumuturi externe garantate de MEF/autorităţile administraţiei publice locale, conform legislaţieiprivind datoria publică.

21

Page 23: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

străine care au continuat să finanţeze sistemul bancar şi economia românească, concomitent cu scăderea ponderii organismelor multilaterale şi a surselor bilaterale la 12,6%, respectiv la 0,6 %.

Din punct de vedere al clasificării pe scadenţe, datoria externă pe termen lung la 31 decembrie 2008 deţinea ponderea majoritară (67,3%) în datoria externă pe termen mediu şi lung, ca urmare a majorării ponderii datoriei private pe termen lung cu 4,2 puncte procentuale în perioada analizată.

Structura pe valute a datoriei externe pe termen mediu şi lung la sfârşitul anului 2008 relevă preponderenţa monedei euro (69,3 %, în scădere cu 2,7 puncte procentuale faţă de 31 decembrie 2007), urmată de leu (16,0%, în creştere cu 4,9 puncte procentuale), dolarul SUA (8,8%, în scădere cu 3,3 puncte procentuale) şi de alte valute (5,9%, în creştere cu 1,1 puncte procentuale).

În ceea ce priveşte structura pe valute a serviciului datoriei externe pe termen mediu şi lung, în anul 2008 ponderea cea mai mare a revenit monedei euro (83,2%), urmată de dolarul SUA (12,2 %) şi de alte valute (4,6 %).

Datoria externă pe termen mediu şi lung reprezenta 37,1 % din PIB la finele anului 2008 (în creştere cu 5,8 puncte procentuale faţă de sfârşitul anului precedent) şi 119,6 % din exporturile de bunuri şi servicii (în creştere cu 13,5 puncte procentuale). Rata serviciului datoriei externe pe termen mediu şi lung s-a majorat de la 23,2 % la finele anului 2007 la 29,3 % la 31 decembrie 2008. Gradul de acoperire prin rezerva oficială a fost de 5,7 luni de importuri de bunuri şi servicii, comparativ cu 6,1 luni de importuri la sfârşitul anului 2007.

Principalii indicatori de îndatorare externă

procente 2007 2008Rezerva oficială / importul de bunuri şi servicii (luni de import) 6,1 5,7D atoria externă pe termen mediu şi lung / PIB 31,3 37 ,1Datoria externă pe termen mediu şi lung / exportul de bunuri şi servicii 106,1 119,6Rata serviciului datoriei externe pe termen mediu şi lung 23,2 29,3

Datoria externă pe termen scurt însuma 22,4 miliarde euro la finele anului 2008, soldul acesteia fiind cu 12,8 % mai mare faţă de sfârşitul anului 2007, ca urmare a intrărilor de capital pe termen scurt (2,4 miliarde euro). Serviciul datoriei externe pe termen scurt a totalizat 28,4 miliarde euro, datorită reînnoirii angajamentelor pe termen scurt, iar rata aferentă acestuia a atins pragul de 67 % la 31 decembrie 2008, cu 8,1 puncte procentuale mai mult faţă de finele anului 2007.

În 2009, în plina criza structurala, România a convenit asupra unui pachet de finanțare externă de la FMI, UE, Banca Mondială și BRD, pachet de finanțare externă ce se dovedește a fi cel mai consistent împrumut din istoria post- decembristă.

FMI va pune la dispoziția Guvernului fonduri de 12,95 mld. euro, printr-un acord stand-by pe doi ani. Unul dintre obiectivele principale ale acordului este reluarea creditării prin reducerea rezervelor minime în valută constituite de bănci. Guvernul nu va mai pune presiune pe lichiditățile de pe piața monetară, ci va stimula investițiile și va lua măsuri anti-somaj. De asemenea, va fi o gura de oxigen pentru curs.

22

Page 24: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

Dobânda anuală la împrumutul FMI ar fi în acest moment de 3,5%, împrumutul acordat de FMI va fi obținut în tranșe până la sfârșitul anului 2010, iar rambursarea se va face treptat, până în 2015.

În ceea ce privește împrumutul de la CE, România va lua 5 miliarde de euro, împrumut care va finanța în primul rând deficitul bugetar. Dobânda pentru acest împrumut este mai mică, undeva între 2 și 2,5%. Încă 2 miliarde vor veni de la Banca Mondială și de la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Banii sunt destinați economiei și sistemului bancar.

În cel mai rău scenariu - cel al imposibilităţii de a accesa fondurile FMI - Ministerul Finanţelor se va împrumuta de pe piaţa bancară internă. Aceasta este ultima opţiune şi e de evitat. Creditele luate de stat de la bănci sunt mult mai scumpe decât cele de la instituţiile financiare internaţionale. Dobânda pe care o va plăti România pentru banii de la FMI şi Comisia Europeană se va situa în jurul a trei procente, în vreme ce pe piaţa internă aceasta variază în jurul a 10%. La licitaţia de titluri de stat din 2 noiembrie, Finanţele au acceptat o dobândă de 9,97%, iar la începutul anului 2009, chiar şi de peste 14%.

Împrumuturile acordate Finanţelor  sunt avantajoase în primul rând pentru bănci, acestea plasându-şi banii la cel mai sigur debitor - statul -, iar dobânzile pe care le primesc sunt mari. În schimb, au de pierdut contribuabilii, care trebuie să plătească împrumuturile mai scumpe ale statului. Totodată, prin această metodă de finanţare a deficitului, Ministerul Finanţelor face o concurenţă nesănătoasă mediului privat, care şi aşa este lipsit de lichidităţi.

60 miliarde de lei s-a împrumutat Ministerul Finanţelor Publice până pe 2 noiembrie 2009 doar de la băncile de pe piaţa internă, prin emisiuni de titluri de stat

23

Page 25: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

5 miliarde de euro ar putea fi suma pe care va trebui să o împrumute statul până la sfârşitul anului, în lipsa reformelor pentru tăierea cheltuielilor şi a tranşelor de la Comisia Europeană şi FMI

7,3% din PIB este ţinta deficitului bugetului general consolidat agreată cu FMI pentru acest an, după ce deficitul anual a urcat la 4,8% din PIB în 2008, de la 2,4% în 2007

24

Page 26: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

Finanţarea deficitului bugetar

Datoria externă pe termen mediu și lung a României a ajuns la 50,5 miliarde euro la

finalul lunii ianuarie, în creștere cu 0,9% față de decembrie 2008. Datoria statului reprezintă doar

10,9 miliarde euro, respectiv 21,6% din datoria externă totală. Datoria pe termen scurt a

României este de aproximativ 24 miliarde euro. În 2008, PIB-ul României a fost de 503,959

miliarde lei (136,8 miliarde euro) în întregul an.

Față de celelalte două țări din UE care au apelat la ajutorul FMI, România are o datorie

externă semnificativ mai redusă. Dacă în Ungaria ponderea datoriei externe în PIB se apropia de

100% anul trecut, în Letonia era chiar mai mare, de aproximativ 140% din PIB la jumatatea lui

2008 este îndatorarea în valuta, care în cazul României depășește ușor 20% din PIB și jumatate

din totalul creditului. Tabloul arată mai dramatic în cazul Letoniei, unde numai împrumuturile în

valută depășesc valoarea PIB-ului țării, iar creditul total se plasează la aproximativ 120% din

PIB. În Ungaria, ponderea împrumuturilor în valuta în total credite de aproximativ 60%.

Asul din mâneca României, în privința stabilității sistemului bancar, stă în nivelul

rezervelor minime obligatorii (RMO) pe care băncile le constituie la BNR. Pănă nu demult,

menținerea acestora la un nivel foarte ridicat facea subiectul criticilor bancherilor din România,

deoarece la capitolul deficit de cont curent, Ungaria stă mai bine decât România, cu un

dezechilibru de 6-7% din PIB la nivelul anului trecut. Letonia, în schimb, se plasa peste 15% din

PIB în 2008, an în care România a început corectarea deficitului extern, ajungând aproape de

12% din PIB. În ceea ce privește devalorizarea monedei naționale, România are un avantaj în

fața Ungariei, în condițiile în care leul a pierdut mai puțin teren în fața euro în ultimele luni,

comparativ cu forintul. Un alt aspect important banii astfel blocați în rezerve nu puteau fi folosiți

25

Page 27: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

pentru a da mai multe credite. În prezent, RMO-urile constituie plasa de sigurantă pentru

sistemul bancar.

România este singurul stat din UE cu un nivel al RMO atât de ridicat, de 40% la pasivele în

valută și de 18% pentru pasivele în lei. În zona euro, nivelul RMO este de 2%. Spre finalul

anului trecut, Ungaria a redus nivelul RMO de la 5 la 2%.

De precizat ar fi și faptul ca solvabilitatea băncilor din România este mult mai ridicată

decât a instituțiilor de credit din alte state europene. Deși în ușoara scadere, indicatorul plasează

în continuare la un confortabil 12%, în condițiile în care nivelul recomandat este de 8%.

Fondurile europene, care ar trebui să intre în România până în 2014, însumând aproximativ 30

miliarde euro, ar putea constitui un avantaj important, dacă ar fi suficient exploatat.

Potrivit estimarilor oficiale, pe care se bazează și negocierile actuale cu FMI, fondurile europene

intrate în acest an în România nu vor depași un miliard de euro, după ce s-au plasat la

aproximativ un sfert din aceasta sumă în 2008.

26

Page 28: Analiza Dinamicii Imprumuturilor Interne si Externe ale Statului

Bibliografie

Gheorghe D. Bistriceanu, Gheorghe H. Popescu, „Bugetul de stat al României”, Editura Universitară, București, 2007

Tatiana Moșteanu, Mariana Vuță, Emilia Câmpeanu, „Buget și trezorerie publică”, Editura Universitară, București, 2003

Belean Pavel, Buget și trezorerie publică, Editura Dustyle, București, 2000

Văcărel I., Politici fiscale și bugetare în România, Editura Expert, București, 2001

www.bnr.ro

www.insse.ro

www.mfp.ro

www.gov.ro

27