ANALIZA FISCALITATII IN ROMANIA SI A IMPACTULUI ACESTEIA

1Finante publice

Cuprins

1. Scurtă caracterizare a sistemului fiscal românesc (structura pe componente principale,

cadrul normativ și instituţional);

2. Dinamica ratei fiscalităţii globale în perioada 2000-2011 şi factorii de influenţă asupra

acestora;

3. Dinamica presiunii fiscale directe (2000-2011) şi factorii de influenţă asupra acestora;

4. Dinamica presiunii fiscale indirecte (2000-2011) şi factorii de influenţă asupra acestora;

5. Concluzii .

2Finante publice

1. Scurtă caracterizare a sistemului fiscal românesc (structura pe componente

principale, cadrul normativ și instituţional);

Inainte de a defini sistemul fiscal se impune a răspunde succint la cateva intrebări: Cine

realizează prelevările fiscale? Cum se realizează acestea? Influenţează prelevările fiscale

economia naţională? De ce şi cum se exercită controlul asupra prelevărilor fiscale?

Prelevarea fiscală, in epoca contemporană, se realizează prin intermediul impozitului.

Acesta constituie mijlocul normal şi cel mai important de finanţare a nevoilor publice şi

elementul de referinţă in teoria şi practica fiscală. Impozitul este un instrument creat de om,

pentru ca puterea publică să asigure omului anumite utilităţi publice.

Intr-o abordare financiară, conceptul de fiscalitate este definit ca un „sistem de percepere

a impozitelor”, iar intr-o abordare juridică „sistem de legi referitoare la fisc, la perceperea

impozitului”. Impozitul este definit, in general, prin prisma funcţiei sale clasice, respectiv ca o

contribuţie solicitată pentru asigurarea serviciului obligaţiilor publice a Statului şi colectivităţilor

locale, iar fiscul, ca administraţia responsabilă cu perceperea taxelor.

Prin urmare se poate considera că, sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte,

principii, metode, procese, cu privire la o mulţime de elemente (materie impozabilă, cote,

subiecţi fiscali), intre care se manifestă relaţii care apar ca urmare a proiectării, legiferării,

aşezării şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaţiei fiscale, in scopul

realizării obiectivelor sistemului.

Sistemul fiscal, ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare, se materializeaza in

legi sau acte normative cu putere de lege, emise cu scopul de a colecta veniturile statului si de a

reglementa cheltuirea acestora. Totodata, acesta determina capacitatea statului de a finanta

cheltuielile si de a-i proteja pe cei slabi in Romania, ca si in orice alta tara, sarcina crearii unui

sistem fiscal si a unei strategii fiscale revine atat legislativului (Parlamentului), cat si

executivului (Guvernului).

Sistemului fiscal romanesc ii sunt caracteristice următoarele obiective:

- Finanţare a instituţiei bugetare (alocarea resurselor);

- Regulator al economiei de schimb (anti-ciclic);

- Social (redistribuirea bogăţiei şi protecţia persoanelor defavorizate social)

3Finante publice

Structura sistemului fiscal romanesc

Sistemul fiscal romanesc cuprinde trei elemente componente :

1. Legislatia fiscala care reglementeaza si instituie impozite sit axe considerate componente

de baza ale veniturilor statului si care consfintesc dreptul de creanta a statului asupra

contribuabilului.

2. Mecanismul fiscal cuprinde totalitatea procedeelor tehnice şi metodelor prin care se

realizează acţiunea de urmărire şi de percepere a impozitelor şi taxelor.

3. Aparatele fiscale cuprind organe specializate care pun in mişcare mecanismul fiscal in

scopul realizării obiectivului final, adică urmărirea şi perceperea veniturilor bugetare.

Din punct de vedere structural, gruparea impozitelor şi a taxelor s-a făcut potrivit

clasificaţiei bugetare a veniturilor, ceea ce corespunde şi ordinii in care acestea au fost aşezate in

bugetul de stat şi in bugetele locale. Astfel, impozitele impărţite in impozite directe şi indirecte

sunt componente ale veniturilor fiscale şi implicit ale veniturilor curente. In categoria

impozitelor directe sunt cuprinse următoarele venituri bugetare mai importante: impozitul pe

profit, impozitul pe salarii, impozitul pe clădiri, impozitul pe terenurile agricole ale populaţiei,

taxa asupra mijloacelor de transport, taxa de timbru, taxa pentru folosirea terenurilor in alte

scopuri decat pentru producţia vegetală, agricolă sau silvică etc. Dintre impozitele indirecte se

pot enumera, ca fiind mai importante, următoarele: taxa pe valoare adăugată, accizele, taxele

vamale, impozitul pe spectacole etc.

Impozitele şi taxele reprezintă fundamentul şi motivaţia pe care este construită fiscalitatea.

Ele sunt constituite prin legi sau alte acte normative bazate pe legi.

Cadrul normativ si institutional

Institutia specializata in aplicarea politicii fiscale este Agentia Nationala de Administrare

Fiscala,ANAF,institutie subordonata Ministerului Finantelor Publice.

4Finante publice

Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) a fost înfiinţată la data de 1 octombrie

2003 în subordinea Ministerului Finanţelor Publice, prin Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003, ca

organ de specialitate al administraţiei publice centrală. Începând cu ianuarie 2004 a devenit

operaţională, dobândind calitatea de instituţie cu personalitate juridică proprie, prin desprinderea

direcţiilor cu atribuţii în administrarea veniturilor statului din cadrul Ministerului Finanţelor

Publice.

În cadrul ANAF se organizează şi funcţionează, de asemenea, Garda Financiară, Autoritatea

Naţională a Vămilor, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generală a

Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.

A.N.A.F are misiunea de a asigura resursele pentru cheltuielile publice ale societăţii prin

colectarea şi de a administra eficace şi eficientă a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor

sume datorate bugetului general consolidat, precum şi de a furniza informaţiile necesare

conturării politicii economice a Guvernului.

Codul fiscal al Romaniei – actualizat la 01.07.2008

Art. 1. - (1) Prezentul cod stabileste cadrul legal pentru impozitele si taxele prevazute la art.

2, care constituie venituri la bugetul de stat si bugetele locale, precizeaza contribuabilii care

trebuie sa plateasca aceste impozite si taxe, precum si modul de calcul si de plata al acestora.

Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite si taxe. De asemenea,

autorizeaza Ministerul Finantelor Publice sa elaboreze norme metodologice, instructiuni si

ordine in aplicarea prezentului cod si a conventiilor de evitare a dublei impuneri.

    (2) Cadrul legal de administrare a impozitelor si taxelor reglementate de prezentul cod este

stabilit prin legislatia privind procedurile fiscale.

    (3) In materie fiscala, dispozitiile prezentului cod prevaleaza asupra oricaror prevederi din

alte acte normative, in caz de conflict intre acestea aplicandu-se dispozitiile Codului fiscal.

    (4) Daca orice prevedere a prezentului cod contravine unei prevederi a unui tratat la care

Romania este parte, se aplica prevederea acelui tratat.

    (5) Orice masura de natura fiscala care constituie ajutor de stat se acorda potrivit

dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile nationale in

domeniul ajutorului de stat, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 137/2007.  

Art. 2. - Impozitele si taxele reglementate prin prezentul cod sunt urmatoarele:

5Finante publice

   a) impozitul pe profit;

   b) impozitul pe venit;

   c) impozitul pe veniturile microintreprinderilor;

   d) impozitul pe veniturile obtinute din Romania de nerezidenti;

   e) impozitul pe reprezentante;

   f) taxa pe valoarea adaugata;

   g) accizele;

   h) impozitele si taxele locale.

Art. 3. - Impozitele si taxele reglementate de prezentul cod se bazeaza pe urmatoarele

principii:

   a) neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri, cu

forma de proprietate, asigurand conditii egale investitorilor, capitalului roman si strain;

   b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la

interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru

fiecare platitor, respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si

sa poata determina influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;

   c) echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, in functie

de marimea acestora;

   d) eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal,

astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane

fizice si juridice, in raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor

decizii investitionale majore.

Acestea au fost doar primele articole ale Codului fiscal. Toate celelalte articole din Codul

fiscal se pot gasi in publicatiile de specialitate.

6Finante publice

2. Dinamica ratei fiscalităţii globale (grad de fiscalitate) în perioada 2000-2011 şi

factorii de influenţă asupra acestora;

Rata fiscalitatii arata cat la suta din Produsul Intern Brut este concentrat la dispozitia

statului , cu ajutorul impozitelor, taxelor si contributiilor.

Nivelul fiscalitatii difera de la o tara la alta si de la o perioada la alta. Statul preia

la dispoziţia sa, prin intermediul impozitelor, o parte însemnată din Produsul Intern Brut.

Totuşi, în ţările dezvoltate rata fiscalităţii este mai ridicată decât în ţările în curs de dezvoltare.

Printre ţările cu fiscalitate înaltă se situează Suedia, Danemarca, Finlanda şi Olanda, cu o rată în

jur de 50%, iar printre ţările cu fiscalitate redusă se numără Mexicul şi Turcia, unde rata

fiscalităţii este sub 20%. Se poate spune că există o legătură direct între gradul de dezvoltare al

unei ţări şi nivelul fiscalităţii.

In ţările în curs de dezvoltare, se urmăreşte stimularea creşterii economice printr-o

fiscalitate moderată, adică prin sporirea cererii de bunuri şi servicii a agenţilor economici

şi a populaţiei şi în activitatea investiţională.

Masurile de politica fiscala promovate de autoritatile fiscale din tara noastra, in perioada

2000-2007, alaturi de alti factori, printre care calitatea gestionarii creantelor fiscale ale statului si

gradul de conformare voluntara la impozit, au influentat volumul si structura incasarilor fiscale,

precum si presiunea exercitata de acestea.

In tabelul de mai jos este prezentata evolutia nivelului produsului intern brut si a veniturilor

fiscale ale Romaniei precum si a gradului de fiscalitate, in perioada 2000-2007.

Tabelul nr. 1. Evolutia gradului de fiscalitate in Romania,

in perioada 2000-2007

AnulProdusul

intern brutVenituri fiscale

Grad de

fiscalitate

generala

(%)

2000 80.377,3 23.504,8 29,3

2001 116.768,7 32.669,9 28,0

2002 151.475,1 41.816,6 27,6

7Finante publice

2003 190.335,4 53.248,2 28,0

2004 238.791,4 66.678,3 27,9

2005 288.176,1 87.629,4 30,4

2006 344.535,5 106.885,1 31,0

2007 404.708,8 127.108,2 31,4

Sursa :Iulian Vacarel “Politici fiscale si bugetare”

In perioada 2000-2004, gradul de fiscalitate generala, calculat cu luarea in

considerare a tuturor impozitelor, taxelor si contributiilor incasate de autoritatiile publice

centrale si locale, a inregistrat o tendinta de scadere, de la 29,3% in anul 2000 la 27,9% in

2004. In perioada 2005-2007, gradul de fiscalitate a inregistrat o crestere de la 30,4% in

2005 ajungandu-se la 31,4% in 2007.

Evolutia gradului de fiscalitate este determinata si de evolutia gradului de colectare a

prelevarilor obligatorii, in stransa legatura cu conformarea voluntara a contributiilor la plata

acestora.

In conditiile in care, dupa anul 2000, produsul intern brut a inceput sa creasca, de la

un an la altul, in termeni reali, tendinta descrescatoare a gradului de fiscalitate poate fi

apreciata ca efect al tendintei generale de relaxare fiscala manifestata in perioada 2000-2005.

Cu titlu de exemplu se pot mentiona, in acest sens, reducerea, de la 1 ianuarie 2000, a cotei

impozitului pe profit, de la 38% la 25%, si apoi la 16%, incepand cu 1 ianuarie 2005,

reducerea, tot de la 1 ianuarie 2000, a cotei generale de T.V.A, de la 22 % la 19%.

Indicele relativ al fiscalitatii este un indicator care poate fi utilizat pentru exprimarea

nivelului fiscalitatii, reprezentat, in esenta de suma principalelor impozite si taxe percepute

companiilor si persoanelor fizice.

Ca si gradul de fiscalitate, indicele relativ al fiscalitatii romanesti nu a fost si nu este

printre cele mai ridicate, iar reducerea intr-un singur an 2005 a acestuia cu peste 30 de

puncte procentuale, reprezinta un fapt mai rar intalnit la nivelul unei economii. Astfel, pentru

anul 2005 indicele relativ al fiscalitatii este de 100% fata de 133%, in anul 2004. O usoara

scadere s-a inregistrat si in anul 2006, acesta ajungand la aproximativ 98%.

Indicele relativ al fiscalitatii - suma principalelor impozite si taxe percepute

companiilor si persoanelor fizice.

8Finante publice

Tabelul nr.2. Indicele relativ al fiscalitatii in Romania, in perioada 2004-2006

Romania 2004 2005 2006Impozit pe profit

25% 16% 16%

Impozit pe venit

40% 16% 16%

T.V.A 19% 19% 19%Contributii angajator

32% 32% 29,25%

Contributii angajat

17% 17% 17%

Total 133% 100% 97,25%

Potrivit unui studiu al publicatiei Forbes, care ia in considerare 26 de economii europene,

tara cu cel mai redus nivel al fiscalitatii, la nivelul anului 2004, este Irlanda, cu un indice al

fiscalitatii de 90,3% (fara contributii de sanatate), comparativ cu 174,8%, cel mai ridicat indice,

precum Franta. Cu un indice al fiscalitatii de 119,5% (fara contributii de sanatate), Romania se

situeaza in acest clasament pe locul 16 fiind devansata de 15 tari (Franta, Belgia, Suedia, Italia,

Austria, Norvegia, Grecia, Spania, Slovenia, Olanda, Cehia, Finlanda, Ungaria, Danemarca,

Portugalia) si devansand 11 tari (Polonia, Germania, Marea Britanie, Luxemburg, Slovacia,

Elvetia, Lituania, Letonia, Rusia, Irlanda).

Rata fiscalitatii din Romania prezinta o evolutie cu fluctuatii puternice, cu minim absolute in

1997, respective 26,5%,generat de un minim al veniturilor fiscale reale din acelasi ansi un

maxim absolut in anul 1999, generat de aceasta data de combinatia maxim local pentru venituri

fiscal si minim local pentru PIB.

9Finante publice

Grafic nr.1 Rata fiscalitatii(%)

Factorii ce influienteaza rata fiscalitatii (deci si presiunea fiscal) sunt:

Factori externi:

Nivelul de dezvoltare a fiecarei tari reflectat in P.I.B pe locuitor.In tarile

dezvoltate , cum este si cazul Romaniei, avand o economie

performanta,afaceri profitabile si venituri ale populatiei suficiente ,

capacitatea contributive a platitorilor de impozite este mai ridicata.In astfel de

tari , statul isi poate permite sa pretinda impozite mari ,fara ca povara fiscal sa

devina insuportabila.

Nivelul fiscalitatii din celelalte tari influienteaza si el deoarece o presiune

excesiva face ca oamenii si capitalurile sa migreze din asa-zisul infern fiscal

spre paradisurile fiscale sau oaze fiscale, unde veniturile lor nete sunt mai

ridicate.

Structura cheltuielilor publice din diferite tari face si ea ca nivelul

fiscalitatii sa fie diferit.

Factori proprii:

10Finante publice

Felul cotelor practicate , progresivitatea aducand cu ea impozite mai

consistente decat impunerea proportional.

Facilitate fiscale acordate prin exonerari , reduceri ale cotelor pentru diferite

categorii de contribuabili sau deduceri din material impozabila.

Metode de evaluare practicate care pot face ca material impozabila sa fie

supra sau sub evaluata.

3. Dinamica presiunii fiscale directe (2000-2011) si factorii de influienta asupra

acestora;

Este binecunoscut faptul ca Romania nu a avut un sistem fiscal coerent , corespunzator

etapelor de tranzitie la economia de piata , realizand o reforma graduala , care , din pacate nu a

generat intotdeauna efecte benefice asupra mediului economic , in principal datorita manifestarii

unor conditii nefavorabile pentru reformele economice , dar si a neconcordantei dintre prevederi

legislative si realitati practice.

Inlocuirea varsamintelor din beneficii cu impozitul pe beneficiul unitatii economice , stabilit

in cote diferentiate in raport cu rata rentabilitatii , a fost o masura adoptata in 1990 ce a vizat

intreprinderile de stat.Reforma a cuprins si celelalte unitati economice , realizandu-se o

diferentiere a regimului fiscal in raport cu forma de proprietate.In acelasi timp , au fost stabilite

facilitati fiscale pentru stimularea investitiilor.

Modificarile ulterioare au survenit insa foarte repede , fiind instituit impozitul pe profit ,

calculat prin aplicarea unui numar de 67 de cote aplicate la tot atatea transe…Dificultatile

inregistrate au dus la inlocuirea acestora cu doua transe si doua cote (30% si 45%) , justificarea

fiind de stimulare a intreprinderilor mici si mijlocii.Nici in acest caz efectele nu au fost bine

scontate , intrucat de la un impozit anterior de 5% s-a ajuns la 30% , ajutorul fiind dat de fapt

marilor intreprinderi (s-a ajuns la un impozit de 45% de la unul de 77%).Au urmat cotele de

38%, 25% si , din 2005 s-a trecut la o cota unica de 16% , de multe ori fiind adoptate masuri cu

caracter conjunctural ce au avut caracter negativ pe termen lung.

Si sistemul de impozitare al veniturilor a cunoscut modificari repetate , fiind inlocuit

impozitul pe fondul total de retribuire cu un impozit in cote progresive cuprins intre 6% si 45%,

11Finante publice

modificate ulterior.Astfel , in 2004 se aplica un sistem progresiv , cu cote diferentiate pentru

veniturile persoanelor fizice , respectiv de la 18% pana la 40% , iar in 2005 s-a trecut de la

impunerea proportionala de 16%.

In 1991 a fost instituit si impozitul pe dividende , dar cu o arie de aplicabilitate respransa ,

fiind aplicat numai asupra profitului distribuit actionarilor straini ai unei firme cu capital partial

sau integral strain.Ulterior s-au produs modificari legislative , fiind reglementata notiunea de

dividend, limita maxima de constituire din profitul net a fondului de participare a salariatilor la

profit, a fondului pentru cota de participare a managerului la profitul net si a fondului pentru

constituirea resurselor proprii pentru finantare.

De asemenea, s-au inregistrat modificari la nivelul cotelor de impozitare de la 5% pentru

persoanele fizice si 10% pentru persoane juridice, pana la 16% in prezent.

Trecerea de la cota unica de impozitare nu a generat efectele asteptate.Astfel performantele

anului 2005, dimensionate la nivelul P.I.B, al productiei industriale, productivitatii muncii in

industrie, deficitului de cont curent etc., s-au pozitionat sub cele aferente anului 2004

(manifestarea unor probleme dificile pentru tara noastra, cum ar fi inundatiile, gripa aviara, nu

pot explica in totalitate aceste rezultate.).

Tabel nr.3: Situatia produsului intern brut, a veniturilor fiscale, a impozitelor directe si a

categoriilor de impozite directe in perioada 2001-2006

Indicatori U.M.Anii

2001 2002 2003 2004 2005 2006

PIBmil. Euro

303.913,9

472.768,13

710.100,58

998.595 1.025.3711.074.182,7

3

Venituri fiscalemil. Euro

35.728 52.431,20 88.640,79122.620,

2125.120,3

5133.579,25

Impozite

directe

mil. Euro

10.709 13.080,84 18.850,4830.745,1

432.474,72 40.441,17

Impozitul pe profitmil.Eur

o5.723,59 9.369,93 16.404,83 26.109 23.535 27.862,03

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

mil. Euro

2.002,25 704,17 163 1.905 5.517,35 7.715,13

Impozitul pe dividende

mil. Euro

2,86 1,56 0,75 1,21 1,44 11,98

Impozitul pe veniturile

mil. Euro

0 0 0 0 1.897,57 485,11

12Finante publice

microintreprinderilor

Alte impozite pe venit

mil. Euro

1344,55 1131,74 1553,31 2182,26 0 0

Impozitul pe terenmil. Euro

44,76 51,83 104 66,87 52,28 170,40

Impozitul pe cladirimil. Euro

269,11 396,62 466 562,98 565,61 523,24

Alte impozite pe avere

mil. Euro

1321,88 1425 158,59 82,16 1718,02 3661,3

Sursa Anuarul statistic al Romaniei 2002-2007

Tabelul nr.4 Situatia produsului intern brut, a veniturilor fiscale, a impozitelor directe si a

categoriilor de impozite directe in perioada 2006-2010

Sursa Anuarul Statistic al Romaniei 2006-2010

Indiferent insa de modificarile repetate la nivelul sistemului fiscal, principalele efecte s-au

reflectat la nivelul veniturilor incasate.De altfel, principalul rol al impozitelor se manifesta in

plan financiar, veniturile obtinute detinand cea mai mare pondere in ansambul veniturilor

bugetare, fapt ce rezulta si din Tabelul nr.5:

13Finante publice

Ponderea impozitelor directe in veniturile fiscale si veniturile bugetului de stat in perioada 1995-

2009 Tabelul nr.5

Sursa www.insee.ro, www.mfinante.ro , *calculi proprii

Se oberva ca ponderea detinuta de impozitele directe in cadrul veniturilor fiscal s-a diminuat

de la aprox. 50% in prima parte a intervalului studiat, pana la 31% in ultimul an, aceeasi tendinta

manifestandu-se si la nivelul ponderii impozitelor directe in totalul veniturilor bugetare.In acest

context, este clar faptul ca ne bazam mai mult pe impozitele indirecte in dafavoarea celor directe,

fapt determinat si de evolutia economiei, dar si de masurile fiscale adoptate.

14Finante publice

Graficul nr.2 Evolutia veniturilor totale, a veniturilor fiscale si a impozitelor directe in perioada

1995-2009.

Instituirea impozitului minim în anul 2009 nu a avut efectul scontat din punct de vedere al

nivelului veniturilor încasate, desfiinţându-se foarte mulţi agenţi economici (deşi s-a dorit

eliminarea firmelor fără activitate şi reducerea evaziunii fiscale, au fost afectaţi în special

operatorii cu volum mic de activitate, fapt ce s-a repercutat şi asupra numărului de şomeri, în

sensul creşterii).

În anul 2010 nu s-au produs modificări din punct de vedere al cotelor de impozitare,

guvernul evitând o majorare a acestora, pornind de la raţionamentul că o fiscalitate ridicat ă într-

o economie afectată de criza economică nu face altceva decât să o sufoce şi mai rău. Măsurile

anunţate vor fi oare în măsură să determine o relansare a economiei şi creşterea veniturilor

bugetare sau dimpotrivă? Consider că ar fi oportună adoptarea unui pachet de măsuri de susţinere

a economiei, fiscalităţii revenindu-i un loc important (o impozitare care să stimuleze producţia,

crearea de locuri de muncă, lărgirea bazei de impozitare, înăsprirea măsurilor împotriva evaziunii

fiscale, eliminarea interpretărilor arbitrare din Codul fiscal, stimularea mediului investiţional-

sunt doar câteva aspecte ce ar trebui avute în vedere în perioada actuală).

4. Dinamica presiunii fiscale indirecte (2000-2011) si factorii de influienta asupra acestora

În vederea procurării resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice se

15Finante publice

instituie, pe lângă impozitele directe, şi impozite indirecte.

Din analiza precedenta (a impozitelor directe), am constat ca Romania se bazeaza in

principal pe impozite indirecte, lucru pe care I.Vacarel il justifica prin preferinta lui pentru

impozitele indirecte:

,,necesită o perioadă scurtă de timp din momentul luării deciziei de instituire a

impozitelor (majorare a cotei) printr-un act normativ şi până devin operaţionale;

reclamă cheltuieli modice de aşezare, percepere şi urmărire;

sunt mai voalate – fiind cuprinse în preţul de vânzare al produselor (tarifele

prestărilor de servicii), iar nemulţumirea cumpărătorilor (beneficiarilor) se îndreaptă

împotriva agenţilor economici care practică preţuri (tarife) majorate, iar nu a statului,

care a ordonat sporirea impozitelor, ce a dus la scumpirea acestora: cumpărătorul

(beneficiarul) nu ştie cât din preţul plătit pentru produs (serviciu) revine agentului

economic şi cât ajunge în tezaurul public.’’

Impozitele indirecte sunt instituite asupra vânzărilor de mărfuri şi prestărilor de servicii.

Calculul şi vărsarea lor este stabilită în sarcina producătorilor, comercianţilor şi prestatorilor de

servicii, dar ele sunt suportate de către ultimul consumator, fiind incluse în preţurile produselor şi

tarifele serviciilor.

La aşezarea impozitelor indirecte, nu se poate ţine seama de principiul echităţii fiscale,

ele fiind în stânsă corelaţie cu consumul de produse şi servicii al fiecărui individ. Fiind aşezate

asupra consumului de bunuri şi servicii, unii economişti avansează ideea că impozitele indirecte

ar avea un caracter benevol, astfel că ar putea fi evitate prin renunţarea la consumul de bunuri şi

servicii. Ori, restângerea consumului afectează nivelul de trai, în sensul reducerii sale. Opţiunea

de a consuma mai mult, mai puţin sau deloc, se poate aplica la bunurile de lux, dar taxele de

consumaţie generale (cum este TVA) se percep la bunurile de larg consum, indispensabile

traiului.

Cotele aplicate la impozitele indirecte nu sunt diferenţiate în funcţie de venitul, averea

sau situaţia personală a plătitorului, lăsând falsa impresie că afectează în aceeaşi măsură

veniturile tuturor consumatorilor. În realitate, impozitele indirecte îi afectează mai pregnant pe

contribuabilii cu venituri mici (şi medii) comparativ cu cei care obţin venituri mari şi foarte mari.

Plata impozitelor indirecte nu este dictată de o constrângere politică (aşa cum este la

16Finante publice

impozitele directe), ci una de ordin economic, întrucât capacitatea de procurare a bunurilor şi

serviciilor este dată de nivelul veniturilor realizate (cele rămase disponibile după aplicarea

impozitelor indirecte). Tocmai din acest motiv, numeroşi economişti remarcă la impozitarea

indirectă un pronunţat caracter regresiv.

Un mare avantaj al impozitelor indirecte constă în reducerea evaziunii fiscale,

în condiţiile unui nivel general de taxare scăzut. Totodată, trebuie remarcată şi sensibilitatea lor

sporită faţă de conjunctura economică, ceea ce se poate constitui într-un avantaj când economia

înregistrează un curs ascendent şi într-un dezavantaj în perioadele de criză şi depresiune când, pe

fondul scăderii producţiei şi consumului, scad încasările din impozitele indirecte.

Ponderea cea mai mare a impozitelor indirecte în PIB o are taxa pe valoarea adăugată,

după cum reiese din graficul nr. 2:

Graficul nr.2

TVA ACCIZE TAXE VAMALE TAXE DE IMATRICULARE

Ca pondere în total venituri fiscale, principalele impozite indirecte prezintă următoarele

procente, conform graficului nr.3:

17Finante publice

Graficul nr.3

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit general pe consum, astfel că se percepe,

cu foarte puţine excepţii, asupra tuturor activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii.

Sfera largă de cuprindere îi conferă rolul de principal impozit indirect şi cu un loc privilegiat în

cadrul veniturilor fiscale în ansamblu.

Graficul nr.4

18Finante publice

Evolutia cotelor TVA in Romania

1 iulie 1993 – 31 decembrie 1994 – 18%

1 ianuarie 1995 – 31 ianuarie 1998 – 18%, 9%

1 februarie 1998 – 31 decembrie 1999 – 22%, 11%

1 ianuarie 2000 – 31 mai 2002 – 19%

1 iunie 2002 – 31 decembrie – 2003 - 19%

1 ianuarie 2004 – 1 iulie 2010 – 19%

1 iulie 2010 – prezent– 24%

In graficul nr. 5 gasim situatia prezenta a cotelor TVA din tarile member ale Uniunii Europene:

Graficul nr.5

19Finante publice

Evoluţia comparativă a principalelor impozite indirecte în perioada 2004-2010 este redată în

graficul nr. 6:

graficul nr.6

Valorile cele mai ridicate revin taxei pe valoarea adăugată, urmată de accize şi taxele

vamale, iar pe ultimul loc taxa de prima inmatriculare.

Conform execuţiei bugetare, taxele vamale au crescut în 2004 faţă de 2003, 3.58%. Însă

în 2005 faţă de 2004, cresc cu 37.60%, ritm de creştere menţinut şi în 2006 faţă de 2005

(26.01%) şi în 2007 faţă de 2006 (21.18%).

La creşterea din 2005 a contribuit şi Ordonanţa Guvernului Nr. 59 din 22 august 2002

pentru modificarea Legii nr. 202/2000 privind unele măsuri pentru asigurarea

respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire, prin care se

încerca împiedicarea de introducere în ţară de mărfuri-pirat. Cea mai mare influenţă asupra

acestei creşteri o are creşterea importurilor de bunuri supuse taxei vamale conform Codului

vamal, conform încadrării tarifare.

În anul fiscal 2004, conform execuţiei bugetare, accizele au atins o cotă de 86.47% din

valoarea proiectată prin Legea bugetului de stat pentru 2004. Similar, şi în anul 2005 (84.79%).

În schimb începand cu anul 2006 şi până în 2008, s-a înregistrat o depăşire a valorii proiectate,

astfel: cu 31.67% în 2006 şi cu 15.58% în 2007 şi respectiv 2008 (conform datelor de mai jos,

din tabelul nr.6):

20Finante publice

Tabelul nr.6

Execuţia bugetară pune în evidenţă faptul că accizele au crescut cu 45.94% în 2004 faţă

de 2003. În 2005 faţă de 2004 au avut o creştere de doar 18.83%, pentru ca în 2006 să crească cu

86.25% faţă de 2005. În 2007 creşte cu doar 31.86% faţă de 2006. Similar în 2008 faţă de 2007

înregistrează o creştere de 41.82% (tabelul nr.7).

Creşterea din 2004 se justifică prin punerea în aplicare a prevederilor ORDONANŢA

GUVERNULUI Nr. 27 din 30 ianuarie 2000 privind regimul produselor supuse accizelor şi a

ORDONANŢEI DE URGENŢĂ Nr. 158 din 27 noiembrie 2001 privind regimul accizelor, prin

care a fost restricţionat modul de comercializare a produselor accizabile şi întărită supravegherea

fiscală, astfel că s-a redus evaziunea fiscală prin „producţia subterană de alcool”.

Evoluţia accizelor ca pondere în PIB şi în venituri fiscale, urmează un traseu asemănător

cu cel al valorilor absolute în termeni reali.

Tabelul nr.7

21Finante publice

In graficul de mai jos,putem observa ca accizele aduc bugetului general consolidat între 5

si aproximativ 20% din totalul veniturilor fiscale, ceea ce înseamnă că există încă rezerve de

creştere a lor, prin orientarea taxării asupra obiectelor de lux şi a celor nocive sănătăţii

populatiei. De asemenea, ar putea fi avută în vedere aşezarea de accize şi asupra veniturilor din

jocuri de noroc, acestea trebuind să fie impozitate mai accentuat decât veniturile provenite din

muncă.

Graficul nr.7

5. Concluzii

La prima vedere, România are un sistem fiscal competitiv în regiune, cota unică de

impozit pe profit de 16% și cota standard de TVA de 19% sugerând un climat propice pentru

companiile existente sau noii investitori. Cu toate acestea, sistemul fiscal românesc pierde din

competitivitate, date fiind frecvența schimbărilor legislative, zonele neclare, contradictorii sau

insuficient reglementate și ineficiența aparatului administrativ și judiciar.

Sistemul fiscal din ultimii zece ani a fost supus unor schimbări numeroase, imprevizibile

22Finante publice

și, uneori, controversate, care au influențat mediul de business, neutralizând

previziunile financiare sau planurile de afaceri. Lipsa de sofisticare a cadrului fiscal de

reglementare în anumite domenii cheie nu poate răspunde complexității afacerilor desfășurate

astăzi în context european și internațional. De multe ori, acest lucru se traduce printr-o

incertitudine a impactului fiscal asupra tranzacțiilor efectuate.

Totuși, mediul de afaceri a remarcat evoluția pozitivă a cadrului legislativ pe parcursul

ultimilor 5 ani, de la momentul unificării tuturor reglementărilor fiscale într-un singur Cod și

până la introducerea unor elemente de jurisprudență europeană.

Capacitatea administrativă împreună cu procedura fiscală reprezintă principalele

platforme care necesită reformare. Reformarea aparatului birocratic greoi și

îmbunătățirea transparenței autorităților sunt imperativ necesare în premisele funcționării

normale a economiei.

Societățile reclamă perioada îndelungată de rezolvare a litigiilor fiscale și, de multe ori,

lipsa de asumare a responsabilității la nivelul autorităților administrative sau judecătorești.

Aceste aspecte, precum durata lungă de așteptare sau neclaritatea răspunsurilor primite, s-au

regăsit și la nivelul relațiilor de zi cu zi sau a corespondenței dintre autorități si companii. În

strânsă legatură, lipsa de expertiză a diverselor autorități cu privire la aspectele fiscale complexe

sau specifice anumitor domenii de activitate face colaborarea dintre autorități și mediul de

afaceri dificilă sau chiar inexistentă.

Bineînțeles, aceste semnale referitoare la relația cu autoritățile sunt nuanțate în funcție de

nivelul acestora (centrale versus locale), instituțiile de care acestea aparțin (ANAF, primării,

ANV), tipurile de impozite implicate sau zona de activitate a respondenților.

De remarcat că majoritatea companiilor sunt conștiente că dezideratele privind

îmbunătățirea legislației și a administrației fiscale trebuie urmărite în contextul asumării de

către

stat a unei strategii fiscale pe termen lung.

În acest context, sunt necesare anumite recomandări generale oferite de mediul de afaceri.

În primul rând, păstrarea cotei unice reprezintă un obiectiv necesar pentru menținerea stabilității fiscale drept contrapondere la turbulențele economice actuale. De asemenea, evoluția cadrului

legislativ trebuie să vină firesc, pentru a acoperi necesitățile actuale impuse de complexitatea

23Finante publice

mediului economic, fără a fi un factor de incertitudine sau destabilizare pentru contribuabil.

Separat, îmbunătățirea relației dintre autorități și contribuabili trebuie să aibă la bază un

proces continuu de schimbare a atitudinii autorităților, precum și dezvoltarea expertizei și chiar

o

specializare a acestora pe tipuri de industrii. Flexibilitatea și transparența unei astfel de relații necesită o mai bună formalizare legislativă a drepturilor și obligațiilor dintre părți și

posibilitatea

negocierii și medierii directe între contribuabil și autoritatea fiscală.

Bibliografie

1. www.mfinante.ro ;

2. www.insee.ro Anuarul Statistic al Romaniei;

3. Iulian Vacarel “Politici fiscale si bugetare”;

4. Codul fiscal al Romaniei

5. Eurostat

6. Iulian Vacarel “Sistemul impozitelor si taxelor din Uniunea Europeana si Romania,

Editura Expert,2002”.

24Finante publice