UNIVERSITATEA ,,TRANSILVANIA” BRAŞOV

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

MASTER FINANŢE-BĂNCI

Masteranzi:

Braşov

CUPRINS:

I. PREZENTAREA SECTORULUI FARMACEUTIC..........................................................................................................4

I.1 Delimitarea domeniului conform C.A.E.N.....................................................................................................................4

I.2. Descrierea domeniului ales cu ajutorul analizei P.E.S.T...............................................................................................5

a) Mediul politico-legislativ.......................................................................................................................................5

b) Mediul economic....................................................................................................................................................7

c) Mediul socio-cultural............................................................................................................................................10

d) Mediul tehnologic.................................................................................................................................................13

II. PREZENTAREA COMPANIEI ANTIBIOTICE IASI S.A............................................................................................15

II.1. Istoric..........................................................................................................................................................................15

II.2. Obiect de activitate.....................................................................................................................................................16

II.3. Principalii acţionari....................................................................................................................................................17

III. ANALIZA MEDIULUI DE AFACERI AL COMPANIEI.............................................................................................19

III.1. Principalii clienţi:......................................................................................................................................................19

III.2. Principalii concurenţi:...............................................................................................................................................19

III.3. Principalii furnizori interni........................................................................................................................................20

III.4. Analiza SWOT..........................................................................................................................................................21

a) Puncte tari.............................................................................................................................................................21

b) Oportunităţi...........................................................................................................................................................23

c) Ameninţări:...........................................................................................................................................................24

III.5. Analiza modelului Porter..........................................................................................................................................25

a) Rivalitatea între concurenţii existenţi...................................................................................................................26

b) Ameninţarea noilor intraţi şi apariţia concurenţilor potenţiali.............................................................................28

c) Produsele substituibile şi ameninţarea acestora...................................................................................................29

d) Furnizorii şi puterea de negociere a acestora.......................................................................................................29

e) Consumatorii şi puterea lor de negociere.............................................................................................................30

IV. ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ A COMPANIEI ATB..............................................................................32

IV.1. Evoluţia financiară a societăţii Antibiotice Iaşi........................................................................................................32

2

IV.1.1. Indicatorii de structură ai activului....................................................................................................................33

IV.1.2. Indicatorii structurii pasivului............................................................................................................................35

IV. 1.3. Indicatorii de lichiditate....................................................................................................................................36

IV.1.4. Indicatorii de rentabilitate..................................................................................................................................38

IV.1.5. EPS (Earning Per Share) şi PER (Price Earning Ratio)....................................................................................39

a) Indicatori ai activităţii:.........................................................................................................................................41

b) Indicatori ai rezultatului.......................................................................................................................................42

V. STRATEGIA DE AFACERI............................................................................................................................................43

VI. EVENIMENT CU POTENTIAL DE RISC................................................................................................................57

VII. CONCLUZII.................................................................................................................................................................59

LISTA FIGURILOR ŞI TABELELOR

Table 1 Ponderea produselor în funcţie de specificul pieţei de desfacere...............................................................................8

Table 2 Corelaţia dintre evoluţia PIB, rata inflaţiei şi rata şomajului 2000-2008 în România................................................9

Table 3 Repartiţia pieţei în funcţie de cota de piaţă a competitorilor ATB...........................................................................20

Table 4 Companii farmaceutice (Top 20)..............................................................................................................................26

Table5 Structura activelor companiei ATB...........................................................................................................................34

Table6 Structura pasivelor companiei ATB...........................................................................................................................36

Table7 Evoluţia lichidităţii companiei ATB în perioada 2006- 2008....................................................................................37

Table 8 Graficul de rambursare a creditului contractat..........................................................................................................48

Table 9 Componentele materiale ale proiectului de investiţii................................................................................................49

Table 10 Estimarea CF-urilor aferente investiţiei..................................................................................................................50

Table 11 Înregistrarea scutului de impozit aferent rambursărsării.........................................................................................53

Table 12 Calcului dobânzii nete.............................................................................................................................................54

Table 13 Fluxurile de numerar generate pe durata de desfăşurare a investiţiei.....................................................................55

Table 14 Valoarea actuală a cashflow-urilor generate pe perioada investiţiei.......................................................................57

Table 15 Modificarea CF-urilor aferente investiţiei ca urmare a defectǎrii unui echipament...............................................59

3

I. PREZENTAREA SECTORULUI FARMACEUTIC

Industria de medicamente şi produse farmaceutice din România a fost creată ca sector de sine

stătător în anii ’40-’50, ulterior dezvoltarea acestei ramuri a avut ca obiectiv specializarea fiecărui

producător, pornind de la necesitatea asigurării produselor pentru piaţa internă, fără a exista

concurenţă între societăţile de profil.

I.1 Delimitarea domeniului conform C.A.E.N.

Industria farmaceutică este inclusă, conform clasificării CAEN, în secţiunea DG, reprezentată

de fabricarea substanţelor, a produselor chimice şi a fibrelor şi firelor sintetice şi artificiale. Aceasta

face distincţie între producţia substanţelor chimice de bază, care cuprind prima grupă industrială, şi

producţia de produse intermediare şi finale obţinute prin prelucrarea ulterioară a substanţelor chimice

de bază, industria farmaceutică fiind încadrată în această ultimă categorie.

Principalul obiect de activitate al societăţilor din industria farmaceutică poate fi încadrat în

grupa 244-„Fabricarea de medicamente, produse farmaceutice şi naturiste”, cu cele două clase:

2441 – „Fabricarea produselor farmaceutice de bază”, care include:

- producerea de substanţe active din punct de vedere medicinal, ce urmează a fi

utilizate pentru proprietăţile lor farmacologice la fabricarea medicamentelor;

- prelucrarea sângelui;

2442 – „Fabricarea preparatelor farmaceutice”, care include:

- fabricarea medicamentelor, definite ca atare în legislaţia Comunităţii:

antiseruri,vaccinuri, diverse medicamente;

- fabricarea produselor chimice anticoncepţionale;

- fabricarea vatei, tifonului, feşelor, bandajelor medicinale etc.

Principalele caracteristici ale industriei farmaceutice sunt:

4

- specificitatea, legată de natura producţiei;

- medicamentele sunt fabricate obligatoriu în întreprinderi autorizate de Ministerul Sănătăţii;

- exigenţele legate de calitate decurg din destinaţia lor şi ele angajează responsabilitatea

fabricanţilor;

- materiile prime sunt foarte variate – produse de natură vegetală şi animală, cu probleme de

colectare, de tratare, de stocaj şi de control, care le sunt specifice; substanţe chimice minerale, cu

probleme de aprovizionare proprii minereurilor şi substanţelor organice de sinteză, adesea foarte

scumpe, frecvent de periculoase şi care implică măsuri foarte severe de securitate şi supraveghere

(toxice si stupefiante);

-utilizarea terapeutică a unei substanţe medicamentoase necesită adesea prezentări care să permită

administrarea unui medicament pe mai multe căi de aplicare;

-adaptarea la vârsta pacientului reclamă forme farmaceutice diferite şi forme multidoze - la rândul

ei, varietatea formelor necesită aparatură şi instalaţii diferite, ceea ce conduce la complexitatea

producţiei.

I.2. Descrierea domeniului ales cu ajutorul analizei P.E.S.T.

a) Mediul politico-legislativ

Industria farmaceutică este guvernată de o serie de reguli şi cerinţe restrictive din punct de

vedere al legislaţiei în vigoare. Factorii politici şi legislativi care intervin pe piaţa produselor

farmaceutice au caracter obligatoriu, fiind absolut necesară respectarea şi verificarea continuă a

respectării normelor legale, cu atât mai mult cu cât este în joc viaţa şi sănătatea consumatorilor finali

de pe această piaţă.

În România, condiţiile producerii şi punerii pe piaţă a produselor medicamentoase, precum şi

condiţiile şi măsurile pentru asigurarea calităţii sunt reglementate de guvern prin OUG nr.152/1999.

Prin OUG nr. 125/1998, guvernul a hotărât înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului

(ANM), care asigură realizarea politicii statului în domeniul controlului complex al calităţii

medicamentelor, al altor produse pentru uz uman. Fabricarea produselor medicamentoase se face

numai în unităţi de producţie care au obţinut autorizaţia de funcţionare de la Ministerul Sănătăţii iar

fabricarea este condiţionată de obţinerea autorizaţiei de a aduce pe piaţă produsul medicamentos.

Fabricarea industrială a medicamentelor se realizează pe baza recomandărilor făcute de ghidul

european BPF Eur. (Guide de Bonnes Pratiques de Fabrication des Medicaments), redactat de

Comisia Comunităţii Europene. Este folosit şi Ghidul american GMP (Good Manufacturing

5

Practices). În România, de la 1 decembrie 1995, a intrat în vigoare o ordonanţă a Ministerului

Sănătăţii privind producţia şi circulaţia medicamentelor-Reguli de bună practică de fabricare. GMP

a fost pentru prima dată acordat de OMS, în 1964.

Certificarea de bună practică de fabricaţie GMP a devenit obligatorie începând de la

sfârşitul anului 2003. În general firmele mici au avut de suferit de pe urma acestei legi, dar multe

dintre medicamentele existente în portofoliul companiilor în cauză vor circula în continuare pe piaţă,

ca rezultat al cedării autorizaţiilor de comercializare către producătorii care deţin certificat GMP.

Din datele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente din România (APMR) reiese că producţia

celor care nu mai deţin autorizaţie este de sub 5% din totalul valoric al producătorilor autohtoni.

Producătorii care nu au putut obţine GMP şi-au vândut autorizaţii de punere pe piaţă (APP), alţii

au trecut la fabricarea de suplimente nutritive, o categorie de produse care a scăpat deocamdată unui

control riguros impus medicamentelor.

Certificatele GMP au o bază juridică expresă apărută prin Ordinul nr. 1.441 din 5 noiembrie

2004 privind aprobarea Ghidului pentru efectuarea inspecţiilor de bună practică de

fabricaţie, semnat de ministrul sănătăţii din acea perioadă, şi publicat în Monitorul Oficial, nr.

1.145, Partea I, din 3 decembrie 2004.

In ceea ce priveşte preţul medicamentelor, în măsura în care s-a reuşit alinierea la criteriile

Uniunii, conducerea fabricii ieşene analizată, Antibiotice, crede că aceste preţuri vor creşte de

aproape patru ori. Aderarea a fost percepută de producătorul ieşean, ca o continuă modernizare a

tehnologiei, căci bătălia brandurilor de medicamente a devenit mult mai puternică pe piaţă.

Un factor politic specific acestui sector îl reprezintă gradul la care se ridică subvenţiile

acordate pentru compensarea valorii de comercializare a medicamentelor pe piaţă. Pe termen scurt,

evoluţia pieţei este determinată de gradul de susţinere al sistemului public, care pe moment este la

un nivel nesatisfăcător. Atât de des invocata criză financiară în care se zbate sistemul de sănătate

face ca producătorii, distribuitorii de produse farmaceutice sau farmaciile să aibă încă de recuperat

de la stat datorii destul de mari. Astfel, de-a lungul timpului au fost operate mai multe schimbări

menite să eficientizeze sistemul. A fost schimbat sistemul de compensare, dar şi lista

medicamentelor compensate. Din punct de vedere legal, medicamentul este acel produs al cărui preţ

este protejat de către Ministerul Sănătăţii şi Stat. În realitate însă, proprietarii marilor lanţuri de

farmacii menţin în mod indirect un preţ ridicat, mult mai mare decât plafonul impus de autorităţile

în domeniu.

6

Sistemul de compensare a medicamentelor introdus încă din 2005 a presupus ca banii puţini

avuţi la dispoziţie să ajungă la cât mai mulţi pacienţi - distribuţia banilor către pacienţi mai eficientă

şi mai echitabilă. S-au redefinit regulile de alocare a banilor publici pentru medicamente prin

introducerea preţului de referinţă pentru compensare. Prin această măsură, s-a compensat integral

medicamentele ieftine, pentru toţi românii, însă dacă pacientul doreşte să ia un medicament de trei

ori mai scump, deşi are acelaşi efect cu cel al medicamentului ieftin (fapt garantat prin obligaţia

studiului de bioechivalenţă), o va face plătind diferenţa între valoarea compensată din banii publici

şi preţul medicamentului scump. Fiecare pacient are acces fie la medicamente de bază, care sunt

compensate 90%, fie la medicamente aflate sub licenţă, mai moderne şi mai scumpe, compensate

doar 50%, fie medicamente gratuite (compensate 100%) pentru boli cronice grave. Nu s-au restrâns

drepturile pacienţilor de a lua medicamente compensate. Această măsură este benefică pentru

producătorii români, deoarece, în general, medicamentele produse de ei au un preţ mai scăzut decât

cele similare importate.

O altă măsură întreprinsă a fost aceea de a reface regulamentul de licitaţii privind achiziţia de

materiale sanitare, astfel încât s-au stabilit standarde de calitate, care să elimine de pe piaţă acele

produse care au pus în pericol viaţa pacienţilor sau buna desfăşurare a activităţii din spitale (mănuşi

chirurgicale, truse de perfuzii, seringi, ace, feşe, etc.). Pentru a evita fraudele s-a stabilit ca spitalele

să solicite aprobarea Ministrului pentru toate achiziţiile mai mari de 25.000 euro.

Reformarea Casei Naţionale a Asigurărilor de Sănătate: Guvernul a adoptat sub formă de

ordonanţă de urgenţă modificări esenţiale ale legii de organizare a CNAS, care redau autonomie

acesteia. Acest lucru înseamnă refacerea mecanismelor de colectare şi utilizare independentă a

banilor din contribuţiile pentru sănătate, precum şi mecanismele de utilizare a celorlalte fonduri

publice care trebuie să completeze banii strânşi din contribuţiile asiguraţilor.

b) Mediul economic

Un prim factor de natură economică care influenţează în sens negativ activitatea oricărei

firme, indiferent de ceea ce produce, îl reprezintă puterea redusă de cumpărare a

consumatorilor. Cu toate acestea, trebuie să ţinem cont de faptul că medicamentele sunt

indinspensabile pentru un om bolnav, deci ele ocupă un loc primar în cadrul nevoilor sale pentru a

supravieţui, alături de nevoia de hrană, îmbrăcăminte, adăpost etc.

Fiind o cerinţă curentă de viaţă pentru cei suferinzi, ar trebui ca sistemul de sănătate în

România să fie mai solid, să fie capabil să asigure compensări (în special pentru acele medicamente

foarte scumpe dar de importanţă vitală) pentru persoanele care au plătit de-a lungul vieţii contribuţii

7

către sistemul de asigurări de sănătate şi care acum se află în imposibilitatea de a-şi cumpăra

medicamentele atât de necesare. Orice creştere a venitului net lunar pe membru de familie ar

determina o evoluţie în acelaşi sens a numărului de gospodării ce vor cumpăra medicamente.

Piaţa farmaceutică este structurată pe două segmente: piaţa de retail (farmacii) şi piaţa de

spitale. În ultimii ani segmentul de retail a cunoscut o creştere permanentă în contrast cu piaţa de

spitale care a rămas constantă sau a scăzut. În 2007, împărţirea pieţei între cele două segmente era

următoarea:

Figura 1 Ponderea produselor în funcţie de specificul pieţei de desfacere

Această evoluţie a structurii pieţei medicamentelor a avut o influenţă pozitivă asupra activităţii

producătorilor din domeniu, întrucât recuperarea creanţelor farmaciilor se face mai rapid decât în

cazul spitalelor.

Nivelul scăzut de trai corelat cu nivelul insuficient de compensare a preţului la

medicamente a determinat însă ca incă de acum trei ani piaţa farmaceutică să scadă uşor, fapt ce

marchează tendinţa de oprire a creşterii pieţei.

România prezintă şi anumite oportunităţi pentru eventualii investitori pe această piaţă:

cea mai mare ţară din sud-estul Europei în privinţa suprafeţei teritoriului şi numărului

populaţiei (238.391 km.p şi 21,6 milioane locuitori);

a doua piaţă de consum din Europa Centrală şi de Est, după Polonia;

România a înregistrat până la mijlocul anului 2008 evoluţii pozitive şi la nivelul unor

indicatori macroeconomici, relevanţi pentru sectorul farmaceutic. Pe baza datelor obţinute de la

Institutul Naţional de Statistică al României s-au constatat în dinamica ultimilor ani următoarele

evoluţii:

creşterea PIB (1,8% în 2000, 5,7% în 2001, 4,9% în 2002, 4,9% în 2003, 8,3% în anul 2004;

4,1% în 2005, 7,7% în 2006, 6,6% în 2007 şi 5,4 % în 2008) faţă de anul precedent;

scăderea inflaţiei (40,7% în 2000, 30,3% în 2001, 17,8% în 2002, 14,1% în 2003, 9,3% în

2004, 8,6% în 2005, 6,56% în 2006, 4,84% în 2007, 7,85% în 2008) – mai puţin în anul 2008;

8

trendul general descrescător al ratei şomajului (11,8% în 1999, 10,5% în 2000, 8,8% în 2001,

8,1% în 2002, 7,2% în 2003, 6,1% la finele anului 2004, 7,2% în 2005, 5,2% în 2006, 4,2% în

2007 şi 5,4% în 2008).

Cresterea relativa a PIB, evolutia ratei inflatiei si a ratei somajului in perioada 2000-2008 in Romania

0,00%

5,00%

10,00%

15,00%

20,00%

25,00%

30,00%

35,00%

40,00%

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008

cresterea procentuala a PIB rata inflatiei rata somajului

Figura 2 Corelaţia dintre evoluţia PIB, rata inflaţiei şi rata șomajului 2000-2008 în România comerţul exterior este indicatorul cel mai dinamic, depăşind creşterile PIB şi producţiei

industriale. Relaţiile comerciale ale României se desfăşoară în cea mai mare parte cu statele

europene (88,2% din exporturi, respectiv 84,9% din importuri), Uniunea Europeană fiind

principalul partener al ţării noastre (72,9% din exporturi si 64,9% din importuri).

în anul 2007, primele 10 ţări partenere ale României la export au fost : Italia (21,2%),

Germania (15,0%), Franţa (8,5%), Turcia (7,0%), Marea Britanie (6,7%), Ungaria (3,8%),

Olanda (3,2%), Austria (3,1%), S.U.A. (2,9%), Grecia (2,7%), iar la import

Italia (17,2%), Germania (14,9%), Franţa (7,1%), Federaţia Rusă (6,8%), Turcia (4,2%),

Austria (3,5%), Marea Britanie (3,3%), China (3,3%), Ungaria (3,2%), SUA (2,9%)1.

Structura investiţiilor străine directe pe sectoare de activitate, la finele anului 2007 a fost

următoarea: telecomunicaţii - 18,19%, sectorul energetic - 18%, comerţ - 10,55%, metalurgie -

9,43%, servicii - 8,88%, prelucrarea lemnului - 8,22%, construcţii de maşini - 7%, produse chimice -

6,44%, construcţii - 3,99%, industria uşoara - 3,10%, industria alimentară - 3,10%, industria

farmaceutică - 1,90%, electronică - 1,52%, turism - 0,51%, agricultură 0,26%, altele - 0,42%.

1 sursa - Ministerul Economiei şi Comerţului.

9

O particularitate a sectorului producţiei de medicamente din România faţă de alte sectoare este

blocajul financiar. Datorită valorilor mari care figurează în soldurile de creanţe comerciale ale

producătorilor de medicamente, aceştia sunt nevoiţi să apeleze la credite bancare pe termen scurt

pentru finanţarea activităţii.

Totuşi sectorul farmaceutic autohton va cunoaşte şi în anul 2009 o perioadă de creştere

similară celei de anul trecut.

Cu toate ca procentele care definesc trendul ascendent al pietei farma din Romania cunosc

anumite oscilatii, ascensiunea pieţei va fi undeva în jurul a 20%. De o anumita creştere ar putea fi

lovite si companiile din industria farmaceutică prezente pe Bursa de Valori Bucureşti. Antibiotice,

Biofarm si Zentiva vor incerca sa tina pasul cu piata.

Considerată regina românească a pietei farmaceutice autohtone, compania ieşeană consideră

oportună trecerea companiei în patrimoniul Ministerului Sănătăţii şi declararea firmei ca unitate

strategică. In perspectivă, se urmăreşte înfiinţarea unei Companii Naţionale a Medicamentului. De-a

lungul timpului, desele tergiversări ale procesului de privatizare au avut, inevitabil, repercusiuni si

asupra cotaţiei titlurilor companiei. Compania Antibiotice se afla într-o perioada de stagnare,

acţiunile fiind cotate cam la aceeaşi valoare în ultimul timp, fluctuaţiile nefiind semnificative.

Totusi, atunci când AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) a făcut anumite

remarci la adresa companiei, acţiunile Antibiotice au avut perioade în care au crescut foarte rapid.

La sfarsitul anului trecut, consumul de medicamente înregistrat la nivel naţional a fost de 73

de euro/cap de locuitor. Romania are cel mai redus consum de medicamente pe cap de locuitor din

toată Uniunea Europeană. In Franţa, de exemplu, consumul de medicamente este de 530 de euro, în

Marea Britanie, de peste 400 de euro, în Ungaria, care se află în aceeaşi regiune cu noi, consumul se

apropie de 200 de euro, iar în Polonia, ţara care se confruntă cu destule dificultăţi în sistemul de

sănătate, consumul de medicamente per capita este de circa 170 de euro.

c) Mediul socio-cultural

Mediul social şi cel cultural fac referire la atitudinea populaţiei faţă de consumul de produse

farmaceutice. Din păcate nu numai veniturile scăzute, dar şi educaţia minimă în domeniul sanitar

determină lipsa de îngrijire a sănătăţii populaţiei. În general se manifestă indiferenţă şi delăsare

deoarece oamenii sunt nevoiţi să rezolve alte probleme impuse de obligaţiile familiale, profesionale ş.a.

Statisticile arată că încă se mai folosesc metodele tradiţionale de tratament mai ales în

mediul rural unde cultura modernă pătrunde mai greu. Aceste metode ,,băbeşti” dau uneori rezultate

10

iar oamenii sunt mulţumiţi că au rezolvat problema mai ieftin decât dacă ar fi cumpărat

medicamente.

Consumul de medicamente vizează orice persoană care are nevoie de tratament medical.

Categoriile de populaţie pentru care se cumpără cel mai adesea medicamente sunt bătrânii şi copiii,

în special datorită faptului că aceştia au organismul mai slăbit decât un adult. În ceea ce priveşte

consumul anual, studiile arată că diverse produse înregistrează creşteri la vânzări în anumite

perioade. De exemplu, produsele împotriva răcelii şi gripei sunt achiziţionate cu precădere din

octombrie şi până în martie, produsele pe bază de vitamine, revitalizante sunt consumate de obicei la

începutul primăverii în vederea echilibrării organismului lipsit de vlagă după sezonul rece. În funcţie

de aceste considerente, farmaciile şi alţi distribuitori realizează comenzi suplimentare de astfel de

produse.

Lipsa de educaţie sanitară şi condiţiile precare de trai au condus la creşterea semnificativă în

topul vânzărilor a medicamentelor ce tratează hepatita B şi C. Incidenţa apariţiei acestei boli este de

5-6 ori mai mare în România faţă de alte ţări din Europa.

Stresul şi condiţiile nesigure de muncă, sedentarismul şi lipsa activităţilor alternative de

relaxare au permis agravarea unor boli precum cele cardiace, ale sistemului nervos central etc.

  În funcţie de stilul de viaţă, sensibilitatea faţă de preţ sau loialitatea faţă de o anumită

marcă s-au desprins anumite deprinderi de consum ale populaţiei. În urma unui studiu realizat în

martie 2008 pe un eşantion de 954 de persoane, reprezentativ pentru populaţia cu vârsta cuprinsă între

18 şi 65 ani din mediul urban au reieşit următoarele date :

cel mai des întâlnite tipuri de medicamente în gospodării sunt medicamentele împotriva răcelii

şi a gripei (84,8%) şi medicamentele împotriva durerilor de cap (84,1%); alte medicamente

existente în gospodărie sunt, în ordine: medicamente împotriva indigestiilor şi afecţiunilor

stomacului (45,3%), medicamente pentru dureri de gât (38,9%), antireumatice şi împotriva

entorselor, luxaţiilor (37,5%) şi siropuri de tuse (28,4%) ;

persoanele cu studii superioare deţin într-un procent mai mare medicamente împotriva

durerilor de cap (90,9% faţă de 84,1% media), ca şi împotriva indigestiilor şi afecţiunilor

stomacului (62,7% faţă de 45,3% media) ;

medicamentele antireumatice şi cele împotriva luxaţiilor, entorselor există preponderent în

gospodăriile pensionarilor şi ale persoanelor cu vârsta peste 45 de ani;

în general, femeile cumpără medicamente într-o proporţie mai mare decât bărbaţii (84,5% faţă

de 75,5% media);

11

medicamentele împotriva durerilor de cap au fost achiziţionate mai ales de persoane cu vârsta

între 25 şi 34 de ani şi de femei (65,7% şi 62,3%, în comparaţie cu media de 56,5%);

persoanele căsătorite cumpără într-o proporţie mai mare medicamente împotriva durerilor de

cap (61,6% faţă de 56,5% media);

atunci când intră într-o farmacie şi au nevoie de un medicament de tip OTC (eliberat fără

prescripţie) majoritatea persoanelor cer farmacistului marca dorită. Celelalte modalităţi de

achiziţie (folosirea denumirii generice – exemplu: aspirină, paracetamol - şi sfatul

farmacistului) sunt utilizate într-o proporţie mai mare sau mai mică în funcţie de tipurile de

medicamente necesare;

atunci când vor să cumpere medicamente, persoanele din Bucureşti folosesc denumirea

generică a produsului mult mai frecvent decât populaţia din alte regiuni ale ţării.

Factori cheie de care ţine cont consumatorul atunci când achiziţionează medicamente:

Experienţa şi obişnuinţa în utilizarea unui medicament

Experienţa în administrare conferă, la nivel psihologic, o anumită siguranţă în ceea ce priveşte

efectele medicamentului şi determină în timp obişnuinţă, prin familiarizarea cu denumirea acestuia.

Uneori, complementar experienţei personale sau suplinind lipsa acesteia, experienţa prietenilor, a

colegilor sau a altor medici este recunoscută şi apreciată ca folositoare, îndeosebi în cazul

medicamentelor nou apărute.

Firma producătoare

Majoritatea persoanelor acordă importanţă prestigiului firmei producătoare a medicamentului,

în funcţie de acesta apreciind diferitele produse. Astfel, garanţia oferită de o firmă de prestigiu este

extrapolată asupra calităţii medicamentului. Numele firmei care produce medicamentul, însă, nu este

reţinut de către subiecţi în majoritatea cazurilor, întrucât se apreciază că nu este relevantă denumirea

firmei care produce medicamentele şi că este important şi suficient să cunoască

produsul/medicamentul pe care îl utilizează. Această cunoaştere se face prin intermediul experienţei

cu produsul, validată în timp şi prin intermediul informaţiilor oferite de reprezentanţii medicali. Lipsa

de timp şi “bombardamentul informaţional” la care sunt supuşi estompează importanţa numelui firmei

ce produce un anumit medicament.

Adesea se realizează o diferenţiere valorică a produselor în funcţie de provenienţa acestora:

medicamentele româneşti sunt prescrise în afecţiuni uşoare sau în fazele incipiente ale infecţiilor, iar

medicamentele străine sunt recomandate în cazurile grave întrucât calitatea acestora le conferă, în

percepţia subiecţilor, o eficienţă ridicată în tratament. Medicamentele româneşti sunt apreciate în

12

special pentru raportul preţ-calitate. Diferenţa de preţ dintre medicamentele româneşti şi cele străine

este un factor mai puternic decât diferenţa de calitate dintre ele atunci când sunt bazate pe aceeaşi

substanţă activă, iar din punct de vedere calitativ şi ca eficienţă sunt sensibil egale.

Preţul medicamentului

Alegerea medicamentelor cu un preţ redus este determinată în primul rând de situaţia

financiară şi de bugetul limitat.

Modul de administrare

Modul de administrare este determinant în prescrierea medicamentelor în spital, atunci când

pacientul continuă cu un tratament ambulator, caz în care sunt preferate medicamente cu frecvenţă

mică de administrare. În tratamentele administrate în spitale, sunt preferate

medicamentele/antibioticele ce se pot administra intravenos (soluţii perfuzabile) şi cu frecvenţă mică

de administrare, datorită personalului medical insuficient raportat la numărul de pacienţi.

d) Mediul tehnologic

Fabricarea medicamentelor se realizează astăzi la patru niveluri tehnologice diferite:

producerea materiilor prime;

purificarea şi amestecarea substanţelor pentru obţinerea de materii prime specifice

industriei farmaceutice; acest stadiu de producţie impune un nivel foarte înalt de control

al calităţii pentru a avea garanţia că aceste materii prime pot fi utilizate fără riscuri;

prepararea de substanţe medicamentoase şi auxiliare pentru obţinerea produselor finite;

condiţionarea şi ambalarea produselor farmaceutice plecând de la producţia în vrac.

Condiţiile tehnologice în care sunt fabricate medicamentele trebuie să îndeplinească,

conform reglementărilor în vigoare. În acordarea GMP se ţine cont de la felul cum este amplasată

clădirea, de finisări, de sistemul de iluminat, de etanşeitatea uşilor şi a geamurilor, până la tipul de

inox din care este fabricat echipamentul de producţie. Importante sunt şi utilităţile clădirii

respective. Apa, din punct de vedere biologic, trebuie să fie la calitatea farmaceutică europeană.

Instalaţia de purificare a aerului este şi ea obligatorie, aceasta oferind în permanenţă informaţii

despre cât de curat este aerul. Echipamentele de protecţie, gradul de instruire şi calificare, starea

sănătăţii angajaţilor sunt, de asemenea, importante. Ultima verigă din lanţul de inspecţie este

fabricaţia propriu-zisă a medicamentelor. Se începe cu departamentul de cercetare-dezvoltare,

13

fluxurile de fabricaţie şi se termină cu, controlul asupra modului de ambalare şi transport ale

medicamentului.

Toţi producătorii de medicamente din România au manifestat în ultimii ani o preocupare

constantă pentru realizarea de programe de investiţii ce au vizat în primul rând achiziţionarea de

noi echipamente de producţie şi aparate speciale medicale. S-a pus accentul şi pe utilizarea de

depozite climatizate de mare densitate şi volum (cu utilizare pe verticală şi orizontală).

De exemplu, Ozone Laboratories (companie farmaceutică britanică a cărei activitate se

bazează pe un puternic parteneriat cu producătorii autohtoni de medicamente) a iniţiat un program

de investiţii de 14 milioane de euro în România, program ce a demarat cu o investiţie de 2 milioane

de euro în liniile de producţie ale partenerilor, Mark International şi Fabiol Bucureşti. Pe lângă

achiziţionarea de noi echipamente, cei 2 milioane de euro s-au adresat şi modernizării clădirilor

celor doi producători. Ca urmare a acestei infuzii de capital, importante linii de producţie

farmaceutică au fost revitalizate. Pe parcurs se are în vedere şi dezvoltarea unui laborator de

microproducţie pentru crearea de produse generice noi şi know-how.

Principalele caracteristici tehnologice vizează:

Camere curate proiectate astfel încât să evite contaminarea încrucişată şi să asigure

calitatea produselor;

Utilizarea ca soluţii pentru finisajele interioare a răşinilor şi latex inerte chimic, care

asigură o bună întreţinere precum şi menţinerea unui mediu propice producţiei de medicamente;

În concordanţă cu cerinţele pentru protejarea mediului se acordă o deosebită atenţie

reziduurilor, asigurând epurarea apelor reziduale precum şi distrugerea ecologică;

Echipamentele de producţie: maşini de comprimat, maşină de filmat, uscător în pat

fluidizat, maşină de umplut capsule, mixer-granulator de mare viteză şi diverse mixere care asigură ca

procesul să se desfăşoare în condiţiile respectării anumitor norme ecologice, de reproductibilitate,

stabilitate sau eficienţă maximă.

14

II. PREZENTAREA COMPANIEI ANTIBIOTICE IAŞI S.A.

II.1. Istoric

1955-1959 -  în luna decembrie 1955 lua fiinţă prima companie farmaceutică din România şi din

sud-estul Europei care producea penicilina descoperită de Alexander Fleming. La acea data,

compania purta numele de Fabrica Chimică nr. 2 Iaşi. Patru ani mai târziu, intra în funcţiune

secţia de fabricaţie a streptomicinei şi începea producţia de unguente, creme şi supozitoare;

1960-1977 - sunt dezvoltate fluxurile tehnologice de fabricare a substanţelor active

(eritromicina, oxitetraciclina, tetraciclina, grizeofulvina, sinerdol, lizina). Antibiotice devine în

această perioadă singurul fabricant de produse sterile pentru uz parenteral (injectabile) din

România;

1977 – obţine autorizaţia acordată de organismul regulator american Food and Drug

Administration pentru fluxul de Streptomicină pe piaţa internaţională;

1977-1989 - în anii '80 Antibiotice exporta deja 50% din producţia realizată, substanţele active

fabricate la Iaşi deveneau astfel componenta de bază pentru o gamă largă de medicamente

fabricate de producători atât din ţară cât şi de producători din întreaga lume;

- în aceeaşi perioadă au fost înregistrate 44 de brevete de invenţii în domeniul

farmaceutic şi au fost aplicate în procesul de fabricaţie circa 600 de inovaţii tehnologice;

1990 - ca urmare a modificărilor survenite la nivel macroeconomic, conducerea companiei

reorientează producţia de medicamente; în portofoliul firmei, produsele finite câştigă astfel

locul principal, substanţele active fabricate în această perioadă fiind utilizate pentru dezvoltarea

de noi forme farmaceutice; în scurtă vreme, se introduc în producţie peste 30 de produse

farmaceutice care plasează compania ieşeană în topul producătorilor de antiinfecţioase din

România;

1993 -1997 – în această perioadă se fac investiţii majore de peste 8 milioane de Euro în scopul

retehnologizării şi achiziţiei de echipamente moderne şi competitive; Antibiotice urcă în topul

primilor 5 producători mondiali de penicilină şi derivaţi de penicilină;

15

1997 - 2000 -  preocupată de calitatea produselor sale, compania implementează începând cu

1997, un sistem performant de asigurare a calităţii ce implică controlul strict al proceselor de

fabricaţie; astfel, în 1999, Antibiotice devine primul producător din România care obţine

Certificatul de Bună Practică de Fabricaţie (GMP) pentru fluxul de pulberi pentru

medicamente injectabile; evoluţia financiară ascendentă a determinat ca compania să

înregistreze o performanţă notabilă: cotarea la Bursa de Valori din Bucureşti;

2000-2004 – investiţiile continuă în cercetare, în instruirea oamenilor, în calitate precum şi în

modernizarea fluxurilor de fabricaţie şi spaţiilor de lucru, aspecte ce au făcut din Antibiotice o

companie profitabilă, dinamică, cu o crestere economică sănătoasă; în ultimii 5 ani de

activitate, nivelul profitului brut a ajuns la 5,2 milioane de Euro, cu 173% mai mare decât

nivelul atins în anul 2000; 

2005 – Antibiotice lansează o nouă identitate de brand corporatist, o dată cu aniversarea a 50 de

ani de activitate. Incepând cu luna decembrie, compania are un nou logo şi un nou slogan care

reflectă transformările masive produse la nivel organizaţional, tehnologic şi cultural în cadrul

companiei Antibiotice;

ianuarie 2006 - Compania Antibiotice este autorizată de LLOYD’S  REGISTER QUALITY

ASSURANCE conform standardului ISO 9001:2000 pentru Sistemul de Management al

Calităţii în domeniul fabricaţiei de produse farmaceutice.

II.2. Obiect de activitate

Obiectul principal de activitate al societăţii este fabricarea produselor farmaceutice de bază.

Activitatea companiei este structurată pe două sectoare majore - obţinerea unor substante active vrac

şi obţinerea de produse finite în forme farmaceutice diverse:

- substanţe active vrac obţinute prin biosinteză şi semisinteză din clasa vitaminelor şi antibioticelor

(Vitamina B12 (pharma grade si feed – grade), Nistatina, Oxacilina, săruri solubile şi insolubile ale

Penicilinei G);

- forme farmaceutice: pulberi sterile pentru soluţii injectabile, capsule operculate, comprimate

orale convenţionale şi filmate, unguente, supozitoare, soluţii pentru uz oral.

Activitatea de producţie a societăţii este structurată în: Divizia Biotehnologii şi Produse

Sterile şi Divizia Farmaceutică. In 2004 a fost continuată seria de modernizări, care au avut ca efect

respectarea standardelor GMP, introducerea în fabricaţie a unor noi produse realizate de

16

departamentul de cercetare, în scopul diversificării portofoliului de produse, precum şi unele

îmbunătăţiri ale procesului de fabricaţie pentru anumite produse, în vederea creşterii calitative.

Anul 2004 a reprezentat anul în care Antibiotice Iaşi a început să promoveze şi să vândă nu

numai D.C.I.-uri ci şi branduri, urmărind atât identificarea şi protejarea portofoliului de produse, cât

şi obţinerea unor beneficii viitoare. In prezent, societatea are un portofoliu de 45 de mărci, din care 15

înregistrate şi în sistem internaţional.

Căutând să lărgească opţiunile de tratament ale consumatorilor, compania îşi dezvoltă în

permanenţă portofoliul de produse, introducând în fabricaţie forme farmaceutice de înaltă valoare

terapeutică. Investiţiile importante în tehnologie şi echipamente de ultimă generaţie, ca şi

modernizarea spaţiilor de depozitare şi a fluxurilor de fabricaţie au permis creşterea constantă a

calităţii şi siguranţei produselor. Astfel, produsele Antibiotice au reuşit să pătrundă pe pieţe din state

ale lumii de pe toate continentele, numărul consumatorilor de medicamente marca Antibiotice

crescând în mod constant.

II.3. Principalii acţionariAcţionarul majoritar al Antibiotice este AVAS care deţine un procent de 53% din totalul

acţiunilor companiei. Primii doi acţionari ai companiei precum şi procentul aferent de acţiuni deţinute

sunt prezentaţi în tabelul alăturat:

Tabel 1 Structura acţionariatului ATB la 31.01.2009

II.4. Principalele produse ale firmei

Portofoliul de produse al companiei Antibiotice cuprinde peste 120 de medicamente de uz

uman, medicamente de uz veterinar, substanţe active şi biofertilizatori. Printre cele mai cunoscute

17

Structura acţionarilor Antibiotice la 31.01.2009

A.V.A.S. 53,0173 %

S.I.F. OLTENIA 10,0954 %

TOTAL 63,1127 %

Alţi acţionari 36,8873 %

TOTAL General 100,00 %

mărci de medicamente Antibiotice se numără: Moldamin, Sinerdol, Hemorzon. Dinamica activităţii

de cercetare a produselor farmaceutice s-a concretizat în formularea unor medicamente de înaltă

valoare terapeutică precum Cefort, Ampiplus destinate unei arii largi de afecţiuni.

Principalele subclase terapeutice abordate, prin prisma medicaţiei parenterale şi orale

(capsule, comprimate) sunt penicilinele şi cefalosporinele, cele mai semnificative linii de produse

fiind: Ampicilina, Amoxicilina, Oxacilina, Ceftamil (ceftazidimum), Cefalexina, Ceforan

(cefadroxilum) şi Eficef (cefiximum).

Reprezentative pentru clasele terapeutice dermatologice şi musculo-scheletic sunt urmatoarele

medicamente: Fluocinolon, Nidoflor, Triamcinolon, Tetraciclina, Clotrimazol, Neopreol,

Indometacin, Clafen (diclofenacum), Piroxicam si produse cosmetice: Lavoderm, Cutaden.

Printr-o strategie unitară de produs şi de promovare, Antibiotice a fost compania românească

care a adus în atenţia specialiştilor produsul lisinoprilum, un inhibitor al enzimei de conversie.

Cunoscut acestora sub brandul Sinopryl, acest medicament oferă cardiacilor o alternativă superioară

terapeutică altor inhibitori. In ultimii doi ani, segmentul cardio a fost dezvoltat prin produse noi:

Rutoven (terapia topică şi sistemică a varicelor), Rompirin (aspirina uz cardiologic), diuretice –

Valutens (indapamidum), hipolipemiante - Simcor (simvastatinum).

Din punct de vedere al produselor putem face următoarele consideraţii:

s-a remarcat creşterea ponderii unor OTC-uri al căror preţ nu mai este controlat, în totalul

vânzărilor;

structurată iniţial pe fabricarea produselor prin procese de biosinteză: penicilină, tetraciclină,

oxitetraciclină, streptomicină, eritromicină, grizeofulvină, începând cu perioada anilor '70 compania

şi-a dezvoltat fluxuri de fabricaţie pentru produse finite condiţionate în diverse forme farmaceutice:

unguente şi supozitoare, produse parenterale (dozate în flacoane), capsule şi comprimate;

cele mai importante medicamente oferite pentru sistemul digestiv şi respirator sunt:

Nistatina – utilizat în afecţiunile intestinului (al doilea producător mondial);

Ranitidina – are efect antiulceros;

Omeprazol – în tratamentul ulcerului duodenal activ şi a celui gastric;

Scopantil – diminuează secreţia gastrică, biliară şi pancreatică;

Piafen – tratează dischineziile hepato-biliare, colitele;

Vitamina C200 – intervine în procesele metabolice având un rol deosebit în

procesul absorbţiei şi circulaţiei la nivel tisular.

18

In prezent, compania Antibiotice deţine 130 de mărci înregistrate în sistemul naţional, la

OSIM şi 20 de mărci internaţionale înregistrate în peste 45 de state ale lumii.

Produsele ce definesc afacerea de baza a companiei, ca de exemplu capsulele Ampicilina si

Amoxicilina sau comprimatele – Ciproquin (ciprofloxacin), Ranitidina si Eritromicina se inscriu

pe un trend ascendent al cotei de piata, in raport cu principalii competitori si pe fondul unei piete de

referinta in regres.

III. ANALIZA MEDIULUI DE AFACERI AL COMPANIEI

III.1. Principalii clienţi:

Tabel 2 Principalii clienţi externi ai ATB în 2007

Sanavita Germania Farmalena Rusia

Tocelo Chemicals BV Olanda Hubei Kangle China

S&D Chemicals Anglia Selectchemie Elveţia

Lohmann LTH Germania ACIC FINE Chemicals Canada

Impextraco NV Belgia Agro Earmachem Malaezia

Din totalul vânzărilor în 2007, 18% au fost vânzări pe piaţa externă, în timp ce piaţa internă a

reprezentat 82% din vânzările totale. Acţiunile au vizat consolidarea pieţelor asiatice şi din spaţiul ex-

sovietic, precum şi introducerea unor noi produse în aceste pieţe. In zona nord-americană s-a exportat

în continuare nistatina, dar s-a mers şi pe dezvoltarea unui alt produs, o substanţă cu efecte în

diminuarea colesterolului. Segmentul de piaţă european nu a fost neglijat, aici fiind îndreptată atenţia

spre identificarea unor pieţe clare şi a unor produse ce vor fi oferite.

III.2. Principalii concurenţi:

1. GlaxoSmithKline -vânzări de peste 91,8 de milioane de lei noi şi au o cotă de piaţă de 10,8%;

2. Hoffman la Roche (HR) - vânzări de 72,6 milioane lei noi şi au o cotă de piaţă de peste 6,6%;

3. Novartis (Nov) - vânzări de 67,7 de milioane de lei noi şi au o cotă de piaţă de peste 6,4%;

4. Pfizer (Pfi) - vânzări de 62,0 de milioane de lei noi şi deţine 6 procente din piaţă;

5. Sanofi-Aventis (SA) - vanzari de 65,4 de milioane de lei noi şi au o cotă de piata de 6%;

6. Sicomed Bucureşti (Sic) - vânzări de 53,9 de milioane de lei noi şi au o cotă de piaţă de 4,6%;

7. Servier (Ser) - vânzări de 48,9 de milioane de lei noi şi au o cotă de piaţă de 4,4%;

8. Terapia Cluj (Ter) - vânzări de 36 de milioane de lei noi şi au o cotă de piaţă de 3 procente;

9. Antibiotice Iaşi (Ant) - vânzări de 32,3 de milioane de lei noi; au o cotă de aproximativ 3%;19

10. Schering Plough (SP)- vânzări de 29,4 de milioane de lei noi cu o cotă de piaţă de 3%.

Figura 3 Repartiţia pieţei în funcţie de cota de piaţă a competitorilor ATB

Potrivit unui raport de cercetare efectuat de catre Cegedim România, piaţa medicamentelor din

ţara noastră s-a situat în anul 2008 la aproximativ 1160 milioane Euro, în creştere faţă de anul

precedent. Studiul Cegedim poziţionează pe primul loc gigantul britanic GlaxoSmithKline (GSK

ocupă locul al doilea pe plan mondial), care la sfarşitul anului trecut deţinea 10,8% din piaţă. Pe locul

secund în clasament se află compania elveţiană Hoffman-La Roche, care deţine o cota de piata de

6,6%, succedată de o altă companie elveţiană, Novartis, cu un procent de 6,4% din piaţă. Poziţia a

patra este ocupată de către Pfizer, care deţine 6% din piaţa medicamentelor.

III.3. Principalii furnizori interni Tabel 3 Principalii furnizori interni ai ATB

S.C. Amylum S.A. Tg. Secuiesc Dextroza, Amidon

S.C. Unirea S.A. Iaşi Ulei rafinat de floarea soarelui

S.C. Tehnica Textil S.A. Bucureşti Pânză metalurgică

S.C. Polirom S.A. Iaşi Pliante, Etichete, Banderole, Prospecte

S.C. Chimcomplex S.A. Borzeşti Clorură de calciu, Hipoclorit de sodiu

S.C. Utchim S.A. Rm. Vâlcea Carbonat de calciu

S.C. Alprom S.A. Slatina Folie de aluminiu

S.C. Progresul Ploieşti Tuburi de aluminiu

20

S.C. Oltchim S.A. Rm. Vâlcea Leşie, Acid clorhidric, Propilen glicol, Apă oxigenată

S.C. Viromet S.A. Victoria Metanol

S.C. Sofert S.A. Bacău Acid sulfuric, Amoniac

S.C. Mal Product S.A. Miercurea Ciuc Rondele aluminiu

S.C. Moldoplast S.A. Iaşi Butoaie PVC, Regranulare granule polietilenă

S.C. ABC Impex S.A. Odorheiu

Secuiesc

Pliante

S.C. Netex S.A. Bistriţa Pânză Bevatex, Pes

S.C. Anko S.R.L. Iaşi Email, Lac, Diluanţi pentru tuburi

III.4. Analiza SWOT

a) Puncte tari

1.Societatea înregistreaza profit de la an la an (mai puţin în anul 2008), rezultatul net al

exerciţiului financiar înregistrând următoarea evoluţie în termeni nominali:

31.12.2002 11.327.808 RON

31.12.2003 11.863.805 RON (creştere cu 4,73% faţă de 2002)

31.12.2004 12.424.687 RON (creştere cu 4,73% faţă de 2003)

31.12.2005 19.678.661 RON (creştere cu 58,38% faţă de 2004)

31.12.2006 23.839.146 RON (creştere cu 21,14% faţă de 2005)

31.12.2007 32.456.007 RON (creştere cu 36,15% faţă de 2006)

31.12.2008 10.572.756 RON (scădere cu 67,42% faţă de 2007)

Se observă faptul că anul 2008 nu a strălucit şi aceasta datorită crizei de lichidităţi de pe piaţă,

criză ce a afectat şi probabil va afecta în continuare activitatea întreprinderii şi rezultatele ce le va

obţine în următoarea perioadă.

În contextul blocajului financiar din sănătate, explicaţia creşterii profitului şi cifrei de afaceri a

Antibiotice până în anul 2008 stă în creşterea puterii de absorbţie a pieţei de medicamente generice şi

în intensificarea activităţii de promovare şi marketing din cadrul companiei.

2. Poziţia bună pe care o deţine societatea atât pe piaţa internă cât şi pe cele externe, la

principalele produce medicamentoase:

Antibiotice este lider incontestabil pe segmentul de antiinfecţioase de uz sistemic din

România;

21

Trei mari grupe de produse: tuberculostatice, fluorochinolone pe de o parte şi macrolide

(Eritromicina) pe de altă parte cu – 12%, respectiv 32% din consumul fizic din România;

Ranitidina fabricata de Antibiotice rămâne cel mai cunoscut şi solicitat antiulceros din România,

cu o cotă de piaţă fizică de aproximativ 35%;

Cei 50 de ani de tradiţie şi experienţă în domeniul fabricaţiei de unguente, creme, geluri şi

supozitoare, plasează în prezent compania Antibiotice pe poziţia de lider pentru două mari clase

terapeutice: sistemului musculo-scheletic şi preparate dermatologice, cu aproximativ 60%,

respectiv 55% din consumul fizic naţional.

3. Extinderea certificărilor GMP:

compania Antibiotice a obţinut certificarea Sistemului de Management Integrat, ceea ce

presupune certificarea Sistemului de Management al Mediului (în conformitate cu ISO

14001/2004) şi al Sistemului de Sănătate şi Securitate Ocupaţională (în conformitate cu

OHSAS 18001/2004).

obţinerea în luna mai a anului 2005 a Certificatului de Conformitate emis de Farmacopeea

Europeană nu face decât să confirme că Antibiotice şi-a însuşit pe deplin cerinţele impuse de

standardele Good Manufacturing Practice cerute la nivel internaţional.

în anul 2007 Antibiotice a devenit prima companie farmaceutică românească ce obţine

recunoaşterea implementării Sistemului de Management Integrat (calitate, mediu, sănătate şi

securitate în muncă). Acest fapt demonstrează că astăzi Antibiotice fabrică medicamente de

calitate, sigure şi eficiente, protejând mediul, sănătatea şi securitatea angajaţilor.

4. Iniţiativa desfăşurării unor campanii de promovare a noii sale identităţi de brand şi de

sprijinire a unor activităţi cu scop umanitar

5. Politica de preţ: Antibiotice deţine un portofoliu complex de medicamente de calitate

certificată la un preţ accesibil, aspect ce demonstrează că Antibiotice este un producător farmaceutic

solid şi competitiv, atât la nivel naţional cât şi internaţional; medicamentele produse au un preţ mai

scăzut decât cele similare importate.

6. Politica stabilă de dividend

Odată cu maturizarea pieţei de capital din România, multe dintre societăţile cotate pe pieţele

reglementate (inclusiv Antibiotice) sunt considerate a avea o politică de dividende caracterizată prin

acordarea unei părţi relativ constante din profitul net sub formă de dividend.

7. Intrarea pe piaţa îngrăşămintelor ecologice

22

Antibiotice este singurul producător din România care fabrică un produs de îngrăşământ

ecologic pe bază de biosinteză. Azotul fertil este folosit ca îngrăşământ ecologic în mai multe ţări din

Uniunea Europeană pentru culturile mari şi pentru legumicultură. Costurile folosirii acestei substanţe

sunt mai reduse comparativ cu cele ale îngrăşămintelor chimice. Proprietarii de terenuri autohtoni,

care plăteau aproape trei milioane de lei la un hectar pe îngrăşăminte chimice, dau pe îngrăşământul

produs la compania de medicamente cam 500.000 de lei. Antibiotice furnizează anual în jur de 400

tone de astfel de substanţe. Proprietarii de terenuri care au folosit până acum îngrăşământul ecologic

afirmă că şi-au crescut producţia cu aproape un sfert.

8. Compania poate enumera în categoria punctelor ţări şi competenţa angajaţilor, şi existenţa

unor laboratoare de cercetare performante şi adaptate noilor cerinţe GMP.

9. In urma determinǎrii elementelor privind structura activelor comapaniei, au reieşit valori

ridicate ale activelor imobilizate, aspect ce poate constitui un avantaj ţinând cont de criza de

lichiditǎţi caracteristicǎ sistemului şi companiilor româneşti – activele fixe pot fi valorificate.

Puncte slabe

1. Accentuarea dezechilibrului financiar, care este o trăsătura a tuturor producătorilor de

medicamente interni, ca urmare a dificultăţii recuperării creanţelor.

- în termeni reali, în 2008 s-a înregistrat scădere la nivelul profitului net;

2. Societatea se află încă în proprietatea statului, ceea ce implică o politică redusă de

investiţii în comparaţie cu concurenţii, o întârziere în procesul de restructurare a personalului.

3. Confruntarea cu lipsa de lichidităţi ceea ce îngreunează procesul de aprovizionare şi

producţie.

4. Inexistenţa unor programe de instruire (training) şi învăţare continuă a angajaţilor;

b) Oportunităţi

1. Antibiotice prezintă un potenţial ridicat, ce vine din perspectiva unei eventuale privatizări,

fiind optim ca aceasta să se realizeze prin participarea unui investitor strategic, de renume, care să-i

deschidă noi nişe de piaţă şi care să-i asigure capital de lucru pentru investiţii.

2. Închiderea definitivă a capitolului de negociere intitulat "Libera circulaţie a mărfurilor", din

care face parte subcapitolul "produse farmaceutice", înseamnă, cel puţin teoretic, accesul liber al

medicamentelor româneşti pe pieţele europene. Dacă până nu demult barierele legislative

reprezentau principalul impediment, în momentul de faţă exporturile româneşti de medicamente

23

trebuie să depăşească barierele de mentalitate ale occidentalilor, alimentate şi de lipsa unui brand de

ţară insuficient promovat.

3. posibila valorificare integrală sau parţială a creanţelor;

• 4.extinderea pe noi pieţe de desfacere ca urmare a liberei circulaţii a mărfurilor în spaţiul

UE – astfel se facilitează şi cumpararea de produse la preturi mici dintr-o tara si revanzarea lor

pe o piata unde preturile sunt mai mari, duce la cresterea competitiei si largeste oferta, dand

consumatorului mai multe optiuni

De cinci ani, compania este acreditată de UNICEF să furnizeze medicamente în diversele

programe derulate de acest organism pe mai multe pieţe din lume;

Un alt aviz care a împins compania pe piaţa internaţională de medicamente este cel dat de

organismul federal american de control FDA (Food & Drug Administration). Astfel,

Antibiotice a devenit furnizor de Nistatină pe pieţele din SUA şi Canada, ocupând treptat un

sfert din piaţa mondială a acestui medicament folosit în tratamentul bolnavilor seropozitivi. Şi

cu vitamina B12 Antibiotice a ieşit pe pieţele din Rusia, China, India şi Malaezia.

5. În condiţiile în care compania ATB, se confruntă cu probleme de lichiditate, aceasta are

şansa şi oportunitatea de a fi ajutată de investiţii din surse externe, pe seama implicării

unor fonduri de investiţii. Acestea pot porni de la acordarea doar a unui ajutor financiar până

la acordarea asistenţei financiare în vederea restructurării companiei. De caţiva ani s-a putut

observa interesul mai multor companii de investiţii în preluarea companiei ca urmare a

finalizării procesului privatizării, dar aceste încercări au eşuat.

c) Ameninţări:

1.concurenţa străină şi autohtonă

Pătrunderea pe piaţa românească a tot mai multor companii străine, dar şi diversificarea

produselor societăţilor farmaceutice autohtone a determinat o creştere a intensităţii luptei

concurenţiale.

2. accentuarea blocajului financiar al sistemului sanitar românesc:

Industria farmaceutică este guvernată de o serie de reguli şi cerinţe restrictive din punct de

vedere al legislaţiei în vigoare. Factorii politici şi legislativi care intervin pe piaţa produselor

farmaceutice au caracter obligatoriu, fiind absolut necesară respectarea şi verificarea continuă

a respectării normelor legale, cu atât mai mult cu cât este în joc viaţa şi sănătatea

consumatorilor finali de pe această piaţă;

24

Nesatisfăcătorul grad de susţinere al sistemului public şi numeroasele crize financiare în

care se zbate sistemul de sănătate - fac ca producătorii, distribuitorii de produse farmaceutice

sau farmaciile să aibă încă de recuperat de la stat datorii istorice.

3. organismele acreditate cu protecţia mediului privind deşeurile

In planul de conformare la normele UE, Antibiotice trebuie să apară cu propria instalaţie de

incinerare. Deocamdată, deşeurile sunt stocate şi transportate anual la incineratoare din Suceava şi

Constanţa. A avea un incinerator propriu înseamnă să te conformezi cerinţelor emise de Agenţia

pentru Protecţia Mediului. Pentru companie ar însemna mai ales o scădere a cheltuielilor, costul

transportului unui kilogram de deşeuri ajungând până la 10 euro.

4. libera circulaţie a mărfurilor în spaţiul european creează şi dezavantaje din prisma

reglementărilor legale – piata europeană a medicamentelor fiind riguros reglementată. Piata

farmaceutica europeana nu a fost tratata de institutiile comunitare in mod diferit fata de alte piete de

bunuri şi servicii cu toate ca:

– Preturile nu sunt determinate in mod liber de industrie

– Reglementarile privind piata farmaceutica difera intre tarile membre UE

5. O dată cu integrarea României în UE se doreşte şi alinierea preturilor tuturor

medicamentelor de pe piata romaneasca la nivelul minim european – acest fapt se arată a fi favorabil

pentru produsele farmaceutice româneşti pe de-o parte, dar în mai mare măsură poate fi considerat un

aspect nefavorabil deoarce aceste produse autohtone ar putea fi ignorate în favoarea produselor

străine.

6. Modificările sistemului de asigurări crează probleme în recuperarea creanţelor companiei

de la instituţiile medicale încadrate în sistemul de sănătate naţional.

III.5. Analiza modelului Porter

Analiza SWOT poate fi prezentata si din prisma celor 5 forte definite de catre Porter. Astfel,

regruparea punctelor tari şi slabe, dar si a oportunitatilor si amenintarilor, se poate face pe seama:

a) Rivalitatea dintre concurenţii existenţi

b) Ameninţarea noilor concurenti intraţi pe piaţă şi a concurenţilor potenţiali

c) Existenta produselor substituibile

d) Puterea de negociere a furnizorilor

e) Puterea si rezistenta la negociere a clientilor

25

a) Rivalitatea între concurenţii existenţi

Compania Antibiotice SA trebuie sa facă faţă unei concurenţe extrem de puternice. Principalii

competitori sunt enumeraţi mai sus în prezentarea generală a companiei. Trebuie menţionat faptul că

în domeniul producerii şi distribuirii de produse farmaceutice şi medicamente, compania de faţă se

confruntă atât cu competitori naţionali, cât şi cu competitori internaţionali foarte mulţi la numǎr.

Figura 4 Companii farmaceutice (Top 20)

Rivalitatea dintre firmele concurente se poate manifesta în domeniile preţurilor, publicităţii,

produselor noi, ameliorării serviciilor sau garanţiilor acordate clienţilor.

• PRETUL. Firmele concurente au preţuri mai mari, ele adresându-se unui segment de piaţă

cu venituri mari. În schimb, preţurile propuse de societatea Antibiotice ţin cont de veniturile

populaţiei din România. Am putea vorbi de diferenţă de preţ şi din punct de vedere al raportului

calitate preţ, dar în ceea ce priveşte sănătatea, nu putem comensura exact această echivalenţă.

Societatea ATB vizează producerea şi distribuţia medicamentelor la costuri mai reduse dar la calitate

superioară.

În general, pentru aceleaşi produse şi cu aceleaşi condiţii de calitate, producătorii români de

medicamente sunt preferaţi de către personalul medical, dar şi de către consumatorii finali raţionali,

26

preţurile oferite de către Antibiotice fiind comparabile cu ale firmelor concurente autohtone ce oferă

produse pentru acelaşi segment de consumatori: Sicomed – Zentiva Bucureşti, Terapia Ranbaxy Cluj

Napoca şi Biofarm.

• CALITATEA. Este comparabilă cu a firmelor concurente pentru produsele destinate

consumatorilor conştienţi de faptul că ”în cazul medicamentelor şi produselor medicamentoase NU

preţul ridicat asigură o calitate mai bună a acestora ce să ducă la însănătoşirea lor”. În ceea ce priveşte

realizarea produselor, societatea utilizează materie primă din import dar şi autohtonă, ce face ca

nivelul preţului să fie mai redus, datorită reducerii costurilor.

Totuşi există un dezavantaj în faţa competitorilor din domeniu, în privinţa modului de

ambalare şi prezentare a produselor în faţa clienţilor. În materia acestor produse, modul de prezentare

al produselor şi ambalajelor, culoarea acestora, prezintă un dezavantaj. Deşi aceste costuri

suplimentare pentru promovarea produselor fac să majoreze preţul produselor străine faţă de cele

interne (în care includem şi produsele Antibiotice), dar care atrag clienţilor.

• NIVELUL DE INOVABILITATE este un element de analiză ce poate genera

elemente contradictorii, în funcţie de tipul clientelei, existând persoane care preferă produsele

medicamentoase tradiţionale cu un nivel redus de inovabilitate, şi alte persoane care caută noul,

produse care necesita un nivel crescut de inovabilitate, iar compania se încadrându-se din pacate în

prima categorie.

De exemplu, medicamentele orale tip capsule sau pastila au fost înlocuite de către firmele cu

renume de produse tip jeleu, sau produse efervescente. Deşi unii specialişti, apreciază că prin

modificarea produselor în aceste variante se pierd importante calităţi şi proprietăţi ale

medicamentelor, aceste elemente de inovare reprezintă tocmai atracţia clienţilor deoarece sunt mai

uşor de administrat.

De asemenea, există tendinţa de a se înlocui produsele injectabile, cu produse pe cale orală ce

trebuie dizolvate într-o anumită cantitate de apă. Pentru majoritatea clienţilor, se reduce în acest fel

disconfortul deplasării la dispensarele sau centrele medicale, plus se reduce disconfortul administrării

produselor injectabile.

După cum a fost menţionat mai sus, compania Antibiotice preferă producerea de produse cu

un nivel redus de inovativitate, dar care se presupune că au o calitate mai mare în administrarea

tradiţională a acestora.

27

• PROMOVAREA se realizează la o intensitate comparabilă cu firmele româneşti, dar la

un nivel foarte redus faţă de societăţile străine ce au o reputaţie internaţională ridicată. În privinţa

promovării, compania Antibiotice se bazează pe recunoaşterea naţională a produselor.

• REŢEAUA DE DISTRIBUITORI este mai redusă faţă de firmele concurente, fapt ce

se constituie a fi un punct slab al firmei. Distribuirea se face doar prin anumite companii de

distribuţie, faţă de companii precum Farmacom, ce deţine atât lanţuri proprii de farmacii de desfacere

cât şi logistică suficientă pentru realizarea distribuţiei în regie proprie.

b) Ameninţarea noilor intraţi şi apariţia concurenţilor potenţiali

Noii intraţi sunt firmele care pot intra în competiţie sau care încep să concureze cu firmele

existente deja într-o industrie. Aceste firme sunt dornice de câştig şi dispun adesea de resurse

importante, putând genera o scădere a preţurilor de vânzare sau o creştere a costurilor. În faţa lor se

ridică însă o serie de bariere.

Este bine ca aceştia să fie cât mai puţini. Există anumite bariere de intrare, îndeosebi ce

privesc marca comercială, care fac dificila pătrunderea pe piata a unor noi competitori. De asemenea,

accesul la canalele de distributie este restrictiv.

Totuşi, în această privinţă, piaţa farmaceuticelor din România este în continuă dezvoltare, mai

ales că celelalte companii de renume din ţară au fost preluate de către alte companii (Terapia Cluj de

către compania indiană Ranbaxy şi ulterior de către o companie niponă, sau cazul Sicomed Bucureşti

de către compania cehă Zentiva).

La rândul ei, compania Antibiotice ar trebui să îşi caute posibilităţi de finanţare cu putere

ridicată şi renume internaţional, deoarece în scurt timp nu va mai putea faţă competitorilor străini, pe

seama riscului conglomerării unor companii puternice.

Competitorii de pe piaţa produselor medicamentoase sunt numeroşi la număr, dar de mărimi

apropiate şi sunt întreprinderi medii şi mari şi cu producţie medie şi mare. Nivelul rivalităţii este, în

concluzie, foarte ridicat decât în cazul altor industrii.

În cazul Antibiotice SA, pe piaţa medicamentelor şi produselor medicamentoase, noii intraţi

întâmpină următoarele bariere:

Economia de scară. Un volum mare de produse fabricate sau de distribuit presupune costuri

unitare mai mici decât cele realizate de noul intrat care poate că nu-şi permite să înceapă activitatea

cu un asemenea volum.

Capitalul necesar. În numeroase domenii intrarea este condiţionată de efectuarea unor

investiţii iniţiale însemnate pentru cercetare-dezvoltare, reclamă, reţea de distribuţie sau pentru

28

asigurarea facilităţilor de producţie şi a capitalului circulant. În plus, acest domeniu presupune riscuri

mult mai mari decât altele, ceea ce îi descurajează pe eventualii investitori, chiar dacă ar dispune de

capitalul necesar. Pentru domeniul in care opereaza compania analizata, investitiile sunt deosebit de

mari, presupun si o logistica si utilaje costisitoare, spatiu vast.

Costurile dezavantajoase independente de mărimea producţiei. Firmele care operează deja în

domeniu beneficiază de o serie de avantaje cum ar fi avantaje legate de poziţionare geografică mai

bună, deţinerea de brevete de invenţie, curba de învăţare şi/sau curba experienţei. Toate acestea

implică pentru noii intraţi cheltuieli importante. La acestea se mai pot adauga şi costurile legate de

promovarea noilor produse sub o nouă marcă, ce nu este cunoscută nici calitativ şi nici după renume

de către consumatori.

Accesul la canalele de distribuţie. Lanţul de distribuţie împiedică noii intraţi să ajungă la

consumator, forţându-i să aplice programe promoţionale costisitoare sau chiar să îşi formeze propria

reţea de distribuţie.

Politici guvernamentale. Guvernul poate limita sau interzice intrarea, prin acordrea de licenţe

sau impunerea de standarde de calitate.

c) Produsele substituibile şi ameninţarea acestora

În privinţa acestor produse, puntem vorbi despre ameninţarea venită din rândul produselor şi

medicaţiilor naturiste şi a produselor suplimente medicamentoase pe bază de vitamine. În ultima

perioadă, tot mai mult este promovat acest tip de medicaţie, dar care se adresează unor clienţi cu

venituri mari. Totuşi, în privinţa anumitor produse realizate de către compania analizată nu au apărut

alte alternative de medicaţie.

d) Furnizorii şi puterea de negociere a acestora

Puterea de negociere a furnizorilor asupra firmelor dintr-o industrie se poate manifesta prin

majorarea preţurilor sau diminuarea calităţii produselor livrate. Puterea depinde de caracteristicile

pieţei, dar şi de importanţa relativă a beneficiarului. Puterea creşte dacă resursa este importantă pentru

compania beneficiară, dacă numărul de furnizori este redus, dacă nu există produse de substituţie,

dacă produsul are caracteristici tehnico-funcţionale deosebite, dacă schimbarea furnizorului

antrenează costuri suplimentare importante sau dacă există pericolul ca furnizorul să achiziţioneze

afacerea beneficiarului său.

29

Furnizorii pentru industria chimică şi medicamentoasă se împart în mai multe categorii în

functie de calitatea materiilor prime ( sau a substanţelor şi componenţilor chimici, etc). Astfel, în

acest domeniu, putem aprecia că există furnizori de produse de cea mai inalta calitate, dar, care sunt

puţini şi au putere de negociere mai mare, şi furnizori de materiale mai ieftine, cu o putere mică

de negociere.

Furnizorii societatii analizate sunt, cu precădere, societăţi cu sediul în România ( a se vedea

tabelul 2 a principalilor furnizori), fapt ce scuteşte Antibiotice SA de cheltuieli suplimentare cauzate

în cazul în care ar importa materiile prime din străinătate.

e) Consumatorii şi puterea lor de negociere

În acest domeniu, nu putem face aprecieri cu privire la fidelitatea cumpărătorilor faţă de

anumite marci de medicamente. De obicei, aceştia sunt ghidaţi de nevoia de însănătoşire, motiv

pentru care pot renunţa la o anumit produs în favoarea altuia, în condiţiile în care specificaţiile şi

așteptările produsului se pliază cel mai bine pe nevoia pacienţilor.

Din nou putem face referire la tendinţa cumpărătorilor de a achiziţiona produse ce promit

rapiditate de ameliorare şi vinderare datorită unor concepţii potrivit cărora cele considerate de lux ar

fi mai eficiente. Enuntăm în acest caz, şi existenţa produselor cu preţuri ridicate, dar care au sau poate

nu au nici măcar aceleaşi efecte ca şi unele produse medicamentoase tradiţionale.

Dar există şi variante de produse cu preţuri ridicate şi cu efecte de ameliorare imediată, pe

care le putem asocia produselor de lux. În acestă categorie de produse, consumatorii sunt foarte

putini, şi nu exercita o putere de negociere foarte mare. Mai mult, trebuie avut în vedere faptul ca aici

se manifesta snobismul, oamenii nefiind preocupati sa fie clienti traditionali, care sa lupte sa scada

preturile sau sa ridice calitatea produselor. Ei sunt clienti care primesc preturile şi clienţi care primesc

calitatea.

În privinţa puterii de negociere a consumatorilor / cumpărătorilor, chiar şi aceştia pot exercita

presiuni asupra firmei ce le furnizează produse, chiar dacă este vorba de grupuri de cumpărători, nu

numai de beneficiari industriali sau comerciali. Cumpărătorul are o putere mai mare când

achiziţionează un produs în cantităţi mari (cu o pondere importantă în cifra de afaceri a furnizorului),

dacă acel produs nu este diferenţiat, costul transferului de la un furnizor la altul este scăzut, calitatea

produselor achiziţionate nu influenţează calitatea propriilor produse sau dacă există posibilitatea

integrării în amonte.

30

Din păcate, produsele realizate de către Antibiotice SA, au o utilizare restrânsă asupra unor

domenii de activitate, ele sunt strict adresate sectorului farmaceutic şi de îngrijire medicală. Deşi sunt

utilizate de toată lumea, acestea sunt produse destinate exclusiv consumatorilor finali. În privinţa

clienţilor mari ai companiei Antibiotice SA se numără alte companii de profil, dar care se ocupă strict

de intermedierea acestor produse către consumatorul final. Totuşi, firmele ce preiau produsele au o

putere de negociere relativ mică asupra preţului produselor Antibiotice, deoarece şi acestea preferă să

se achiziţioneze de pe piaţa locală, decât din import.

În schimb, partenerii de afaceri din exterior, clienţii străini au un avantaj în privinţa puterii de

negociere. Aceştia având puterea să negocieze preţul produselor companiei, speculând faptul că

societatea doreşte să-şi consolideze numele şi poziţia şi la nivel global în condiţiile în care doar 18%

din vânzări sunt realizate către clienţi externi provenind din Anglia, Belgia, Rusia, Malaesia, Olanda,

Germania etc.

Pe seama evidenţierii elementelor de analiză a forţelor lui Porter, putem face aprecieri cu

privire la atractivitatea mediului în care activează compania Antibiotice SA. Astfel, atractivitatea

mediului se manifesta prin doua tendinte:

1. mediul este atractiv pentru ca: puterea de negociere a cumparatorilor este redusă

iar, puterea de negociere a furnizorilor este redusă;

2. mediul nu este atractiv pentru ca: rivalitatea este foarte puternică, iar barierele de

intrare sunt ridicate.

La aceste aspecte, se mai pot adăuga următoarele elemente de care depinde creşterea pieţei

farmaceuticelor: nevoile ridicate de tratament, dar şi creşterea nivelului de sensibilitate a populatiei la

starea de sănătate şi la necesitatea protejarii acesteia. Pe alte planuri exista şi alte cauze, printre care:

- atitudinea factorului politic, care a devenit ceva mai putin reticent faţă de sănătate şi

costurile acesteia (exemplul cel mai edificator este anul 2004, când, deşi din motive evident

electorale, s-a reuşit totuşi un lucru important, care merită menţionat, şi anume creşterea accesului

populaţiei, mai ales a celei cu putere mică de cumpărare, la medicamente pe bază de prescripţie

medicală; în acel an, creşterea acestui segment fiind de 50% în lei);

- activitatea companiilor farmaceutice, care, pe lângă acţiunile clasice de promovare, joacă un

rol important în identificarea şi conştientizarea rolului anumitor afecţiuni şi/sau tratamente, atât

pentru publicul larg, cât şi pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii, medici şi farmacişti.

IV. ANALIZA ECONOMICO – FINANCIARĂ A COMPANIEI ATB

31

IV.1. Evoluţia financiară a societăţii Antibiotice Iaşi

Pentru managerul oricărei companii o etapă importantă în stabilirea traiectoriei afacerii pe care

o conduce este aceea a determinării unor indicatori prin intermediul analizei financiare pe bază de

bilanţ şi cont de profit şi pierdere.

Nu este suficientă numai cunoaşterea mediului în care îşi desfăşoară compania activitatea, a

oportunităţilor şi ameninţărilor care pot apărea, ci este de dorit şi o mai atentă planificare în ceea ce

priveşte desfăşurarea activităţii curente a companiei. Profitabilitatea trebuie asigurată mai întâi din

interiorul firmei, printr-o luptă permanentă cu dezechilibrele financiare ce pot apărea, monitorizând

cheltuielile cu vânzările obţinute şi stabilind cea mai bună strategie de afaceri pentru perioadele

următoare. Analiza financiară are drept scop evidenţierea modalităţilor de realizare a echilibrului

financiar pe termen scurt şi lung, ca şi a modalităţilor de obţinere a rentabilităţii pentru firmă.

Am urmărit principalii indicatori economico-financiari pentru compania farmaceutică Antibiotice

Iaşi apelând mai întâi la o analiză a trendului pe care l-a înregistrat compania în termeni nominali şi

reali prin prisma cifrei de afaceri, profitului net şi rezultatului exploatării în perioada 2003-2008:

Tabel 4 Evolutia cifrei de afaceri, a profitului net şi a rezultatului din exploatare între anii 2003 -2008 RONAN Ip1 ANTIBIOTICE

% CA (n) CA ( r)* % (r) Pn (n) Pn ( r)* % (r) Rexpl (n) Rexpl ( r)* % (r)

2003 115,3 121.495.052 178.548.641 - 11.863.805 17.435.000 - 18.312.048 26.911.312 -

2004 111,9 136.028.515 178.647.864 0,06 12.424.687 16.317.489 - 6,41 16.892.884 22.185.625 -17,56

2005 109 163.497.747 196.994.067 10,27 19.678.661 23.710.293 45,31 26.344.365 31.741.621 43,07

2006 106,56 195.677.945 221.252.935 12,31 23.839.146 26.954.908 13,68 29.080.864 32.881.715 3,59

2007 104,84 229.415.602 247.424.727 11,83 32.456.007 35.003.804 29,86 42.077.062 45.304.616 37,78

2008 107,85 215.805.947 215.805.947 -12,78 10.572.756 10.572.756 - 69,8 25.346.164 25.346.164 - 44,05

*) Ca(r), Pn(r), Rex(r) reprezintă cifra de afaceri, profitul net şi rezultatul exploatării în termeni

reali, calculaţi în funcţie de valorile nominale şi indicele preţurilor- an de referinţă anul 2008.

Ceea ce iese în evidenţă în urma analizei acestor indicatori este discrepanţa puternică între

rezultatele obţinute în 2007 şi cele din 2008. Ultimul semestru al anului 2008 a reprezentat o lovitură

pentru marea majoritate a companiilor şi se pare că nici cele ce activează pe piaţa farmaceutică nu au

reuşit să evite efectele negative ale crizei financiare. Dacă în ceea ce priveşte cifra de vânzări a firmei,

scăderea nu este chiar atât de îngrijorătoare (cu 5,93% în termeni nominali şi 12,78% în termeni

reali), rezultatul obţinut în urma activităţii de exploatare şi profitul net rămas la dispoziţia

1 Indicele anual al preţurilor bunurilor de consum preluat din datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică al României – www.insse.ro

32

întreprinderii au scăzut dramatic în ultimul an (cu 44.05% şi respectiv 69,8% în mărimi reale). Aceste

rezultate nefavorabile ies cu atât mai mult în evidenţă cu cât compania a avut o evoluţie foarte bună

până în 2007, trendul fiind unul crescător atât în termeni nominali cât şi reali din 2005 până în

prezent.

Cele mai bune rezultate au fost atinse în 2007, când s-a înregistrat o creştere cu aproape 1/3 a

profitului net real faţă de anul precedent, în timp ce în următorul an profitul net a reprezentat sub 1/3

din cel al anului precedent (2007). Se observă că în 2003-2004 rezultatul din exploatare a evoluat pe

un trend descrescător, consecinţă directă a creşterii cheltuielilor de exploatare într-un ritm mai

accentuat decât creşterea veniturilor din exploatare, acest aspect reflectându-se şi asupra profitului net

al exerciţiului. Creşterea cheltuielilor a fost determinată în principal de sporirea cheltuielilor cu

materiile prime, creşterea preţului la energie, creşterea cheltuielilor cu promovarea produselor pe

pieţele interne şi externe.

IV.1.1. Indicatorii de structură ai activului

Având la bază datele din bilanţ vom calcula cei doi indicatori de structură ai activului pentru anii

2006, 2007 şi 2008:

1. Ponderea activelor imobilizate în total active

2. Ponderea activelor circulante în total active

Indicator Formula de calcul 2006 2007 2008Ponderea activelor imobilizate

în total activActive imobilizate * 100 /

Total activ 40,97% 47,52% 44,91%Ponderea activelor circulante

în total activActive circulante * 100 /

Total activ 58,99% 52,35% 55,01%

Ponderea activelor imobilizate în total active mãsoarã gradul de investire a capitalului fix.

Valoarea indicatorului, apropiată de 45%, este determinată de domeniul în care activează

societatea - producţia de medicamente şi alte produse farmaceutice, activitatea productivă

presupunând existenţa unor active fixe însemnate ca pondere în patrimoniul societăţii. Această

valoare s-a apropiat foarte mult în 2007 de 50%, însă a scăzut în anul 2008 faţă de 2007 cu aproape 3

puncte procentuale.

Ponderea activelor circulante în total active exprimã ponderea în total activ a capitalului circulant.

Evolutia indicatorului a fost influenţată de ritmul uşor mai rapid de creştere al activelor

circulante faţă de ritmul de creştere al activelor imobilizate. Această evoluţie este consecinţa directă a

subfinanţării sistemului sanitar din România, ceea ce a condus la acumularea datoriilor spitalelor faţă

de furnizori. Faţă de durata normală de recuperare a creanţelor, producătorii români de medicamente

33

au o durata medie de recuperare a creanţelor de 6 luni, ceea ce conduce adeseori la necesitatea apelării

la credite pe termen scurt pentru finanţarea activităţii curente. Ponderea creanţelor în total active este

apreciată ca fiind sub nivelul mediu al celorlalte firme româneşti de pe piaţa farmaceutică ceea ce este

o consecinţă a reorientării activităţii producătorului din Iaşi spre export, unde recuperarea creanţelor

se face mult mai rapid, aceasta fiind una din strategiile adoptate de conducerea societăţii pentru a

îmbunătăţi rezultatele societăţii.

40,97%

58,99%

47,52%

52,35%

44,91%

55,01%

0%

20%

40%

60%

80%

100%

2006 2007 2008

Structura activului

Ponderea activelor circulante in total active

Ponderea activelor imobilizate in total active

Figura5 Structura activelor companiei ATB

Din analiza ponderii activelor, se poate trage concluzia ca deşi compania are o activitate

productivǎ ce explicǎ existenţa unor active circulante într-un volum mai mare decat volumul activelor

imobilizate, sumele imobilizate in activele fixe sunt foarte mari poate datoritǎ valorii activelor

detinute de catre companie (fie ele terenuri, cladiri sau mijloace de productie). Intr-o eventuala criza

de lichiditati, compania ar putea trece la valorificarea unei parti din aceste active.

Mai mult, in aceste conditii, valoarea ridicata a activelor companiei se constituie a fi un atu

pentru companie, aceasta avand garantii suficiente in situatia in care si-ar dori si finantarea din surse

externe imprumutate. Acest fapt devenind un element foarte atractiv pentru investitorii „pradatori”,

care dupa implicarea in companie ar putea dori imediat iesirea prin valorificarea activelor societatii.

IV.1.2. Indicatorii structurii pasivului

Indicatorii de structurã ai pasivului permit aprecierea politicii financiare a întreprinderii prin

punerea în evidenţă a unor aspecte privind stabilitatea şi autonomia financiară a acesteia.

Denumire indicator Formula de calcul 2006 2007 2008Solvabilitate patrimonială Capital propriu * 100 / Total pasiv 67,93% 71,32% 67,06%Rata de îndatorare globală Datorii * 100 / Total pasiv 27,32% 25,51% 30,64%

Grad de îndatorare Datorii * 100 / Capital propriu 40,22% 35,77% 45,7%

34

Participarea acţionarilor la acoperirea cu surse

proprii a activelor proprii

Capital social * 100 / Capital propriu

25,69% 18,47% 18,42%

Solvabilitatea patrimonială

Mărimea optimă a acestui indicator este situată în jurul valorii de 70%. Având o valoare mai

mare de 50%, societatea posedă independenţa financiară, finanţarea activităţii şi a investiţiilor

făcându-se în cea mai mare parte pe baza capitalurilor proprii.

Rata globală de îndatorare se calculează ca raport între datorii şi total pasiv şi reprezintă

contribuţia creditelor la formarea resurselor totale. Se observă că societatea Antibiotice a reuşit să-şi

menţină un grad de îndatorare relativ scăzut, în condiţiile în care în decursul celor trei ani analizaţi

producătorul de medicamente a fost obligat să investească sume importante în vederea implementării

şi menţinerii standardelor GMP. Scăderea acestui indicator în anul 2007 faţă de anul 2006 cu 1,81

puncte procentuale coroborată cu creşterea solvabilităţii patrimoniale are o influenţă pozitivă asupra

situaţiei financiare a firmei.

Gradul de îndatorare indicǎ partea din capitalurile proprii care este grevatǎ de datorii.

Deoarece acest indicator este subunitar, compania poate apela la creditare în continuare. Bineînţeles,

lucrurile nu sunt atât de simple ci trebuie realizate o întreagă categorie de calcule în ceea ce priveşte

costul utilizării capitalului propriu şi a celui împrumutat.

Participarea acţionarilor la acoperirea cu surse proprii a activelor proprii pe parcursul celor trei

ani a scăzut cu 28,3% în 2008 faţă de 2006, fenomen ce a rezultat din creşterea destul de

semnificativă a rezervelor din reevaluare şi a rezervelor legale.

Structura pasivului societatii Antibiotice

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

2006 2007 2008

Solvabilitate patrimonialăRata de îndatorare globalăGrad de îndatorareParticiparea acţionarilor la acoperirea cu surse proprii a activelor proprii

Figura6 Structura pasivelor companiei ATB

35

IV. 1.3. Indicatorii de lichiditate

Analiza lichidităţii societăţii urmãreşte capacitatea acesteia de a-şi achita obligaţiile curente

(de exploatare) din active curente, cu diferite grade de lichiditate, precum şi evaluarea riscului

incapacităţii de plată.

Indicatori Formula 2006 2007 2008Lichiditate generală Active circulante * 100 / Datorii 215,69% 205,21% 179,5%

Rata de lichiditate relativă Active circulante * 100 / Datorii pe termen scurt

223,7% 214,48% 181,84%

Rata de lichiditate rapidă (Active circulante - Stocuri) * 100 / / Datorii pe termen scurt

197% 188,67% 149,56%

Rata de lichiditateimediată

(Disp + Inv pe termen scurt) * 100/ / Datorii pe termen scurt

41,76% 43,53% 37,82%

Solvabilitate generală Active totale * 100 / Datorii 366,01% 391,98% 326,32%

Lichiditatea generală – reflectă capacitatea firmei de a face faţă datoriilor sale din activele pe

care le are. Ea este dată de raportul dintre active circulante şi datorii. Se constată valori destul de

ridicate, activele circulante deţinute de companie fiind cam de 2 ori mai mari decât totalul datoriilor.

Rata de lichiditatea relativă - compară ansamblul activelor circulante cu ansamblul datoriilor

pe termen scurt (scadente sub un an). Nivelul optim este supraunitar, nivel care de altfel este atins şi

depăşit în perioada cercetată, indicând faptul că societatea poate să îşi acopere obligaţiile curente pe

seama activelor circulante.

Rata de lichiditatea rapidǎ – are rolul de a evidenţia un grad „mai rafinat” de lichiditate a

firmei ţinând cont că stocurile sunt active mai puţin lichide, deci mai greu transformabile în bani

pentru acoperirea datoriilor curente. Dar şi în aceste condiţii, compania este solvabilă, nivelul

indicatorului având o valoare mai mare de 100% pe parcursul întregii perioade analizate.

Evolutia ratelor de lichiditate generale, relative si rapide

140%

165%

190%

215%

240%

2006 2007 2008

Lichiditate generală Rata de lichiditate relativă Rata de lichiditate rapidă

Figura7 Evoluţia lichidităţii companiei ATB în perioada 2006- 2008

36

Rata de lichiditate imediatǎ - apreciază măsura în care datoriile exigibile pot fi acoperite pe

seama disponibilităţilor băneşti. Deşi nivelul ei a crescut de la 41,76% în anul 2006 la 43,53% în anul

2007, în anul 2008 a scăzut la nivelul de 37,82%. Acest nivel al indicatorului este unul mai scăzut,

compania neputând să-şi acopere nici măcar jumătate din datoriile curente din disponibilul aflat în

casă.

Rata de lichiditate imediata

41,75%

43,53%

37,82%37%

38%

39%

40%

41%

42%

43%

44%

2006 2007 2008

Figura 8 Evoluţia lichidităţii imediate în perioada 2006 – 2008

Solvabilitatea generală – măsoară marja de credit a firmei. Se observă o situatie foarte

favorabilă a firmei, nivelul acestui indicator fiind unul ridicat, iar trendul acestuia fiind unul crescător

în prima perioadă luată în calcul (de la 3,66 la 3,92), pentru ca în anul 2008 să mai scadă (la 3,26).

Solvabilitate generală

3,66 3,923,26

0

1

2

3

4

5

2006 2007 2008

Figura 9 Evoluţia solvabilităţii generale a companiei ATB în perioada 2006 – 2008

IV.1.4. Indicatorii de rentabilitate

Indicatori Formula 2006 2007 2008Rentabilitate financiară Profit net * 100 /

Capital propriu13,46% 13,18% 4,28%

Rentabilitate comercială Profit net * 100 / Cifră de afaceri

12,18% 14,15% 4,9%

Rentabilitate economică Profit din exploatare * 100 / Active totale

11,16% 12,19% 6,88%

Rentabilitatea activelor totale

Profit brut * 100 / Active totale

11,54% 10,68% 3,63%

37

Rentabilitatea financiară – denumită şi rentabilitatea capitalurilor proprii ale firmei, arată

câştigul net procentual pe care l-au obţinut acţionarii. Valorile recomandate ale acestei rate se situează

între 10-20% iar compania analizată se încadreaza între aceste limite în primii doi ani ai analizei; din

păcate trendul este unul descrescător, ajungându-se în anul 2008 la un nivel de 4,28%, faţă de anul

2006 când se înregistra o rentabilitate de 13,46%.

Rentabilitatea comercială se determină ca raport între profitul din exploatare şi active totale.

Rentabilitatea comercială a cunoscut o evoluţie similară evolutiei rentabilitatii financiare indicând o

diminuare a eficienţei de utilizare a activelor. Explicaţia constă în mai slaba prestaţie a societăţii

lovită de blocajul financiar al pieţei. Cu toate că prin natura produsele realizate întreprinderea

analizată nu ar fi trebuit să cunoască diminuări ale vânzărilor, se observă totuşi o severă scădere a

rezultatelor financiare obţinute, fapt reflectat şi în rezultatul exploatării.

Rentabilitatea economică – este o mărime relativă care poate fi folosită pentru comparaţii între

firme din acelaşi domeniu şi cu o mărime a activelor totale aproximativ egală. Observăm şi în acest

caz o scădere a indicatorului în 2008 ceea ce reprezintă un aspect nefavorabil pentru firmă.

Rata rentabilităţii după activele patrimoniale – mărimea acestui indicator este recomandabilă a

se compara cu media ramurii de activitate a firmei. Media ramurii de activitate este de 11%, nivel

obţinut în primii doi ani, dar nici pe departe atins în ultimul an de analiză.

0,0%1,5%3,0%4,5%6,0%7,5%9,0%

10,5%12,0%13,5%15,0%

2006 2007 2008

Evolutia indicatorilor de rentabilitate la ATB

Rentabilitatefinanciară

Rentabilitatecomercială

Rentabilitateeconomică

Rentabilitateaactivelor totale

Figura 10 Evoluţia indicatorilor de rentabilitaţe ai companiei în perioada 2006 - 2008

Pentru Antibiotice Iaşi, se observă faptul că primii trei indicatori de rentabilitate (cei mai

relevanţi) au atins valori foarte bune în 2006 si 2007, după care au avut o scădere spectaculoasă.

Rentabilitatea financiară (evidenţiată cu albastru închis) are valoarea cea mai mare în 2006, pentru ca

în anul următor rentabilitatea comercială să atingă un maximum (roşu închis), iar în 2008

rentabilitatea economică să se situeze peste ceilalţi indicatori analizaţi dar cu mult sub valorile sale

înregestrate în anii precedenţi. Se poate aprecia faptul că rentabilitatea nu a înregistrat creşteri

38

semnificative şi datorită faptului că investiţiile efectuate nu s-au reflectat corespunzător în creşterea

cifrei de afaceri, ele neavând drept scop mărirea capacităţii de producţie, ci îndeplinirea unor

standarde de calitate devenite obligatorii, ceea ce a făcut ca cheltuielile cu amortizarea să afecteze

profitabilitatea.

IV.1.5. EPS (Earning Per Share) şi PER (Price Earning Ratio)

Pe toată durata perioadei analizate capitalul social al întreprinderii a rămas la acelaşi nivel de

45.489.729 lei şi a fost format din 454.897.290 acţiuni cu o valoare nominală de 0,1 lei/acţiune.

Indicatori Formula 2006 2007 2008EPS Profit net / Număr acţiuni 0,0524 0,0713 0,0232PER curs bursier / EPS 35,8 33,27 6,26

Indicatorul EPS este relevant în primul rând pentru acţionari şi pentru cei interesaţi să

investească în acţiunile societăţii. Antibiotice a înregistrat o scădere a profitului net în 2008 faţă de

anul anterior, aspect ce a condus la obţinerea unei valori a EPS în scădere cu 0,0481 lei/acţiune.

EPS

0,010,020,030,040,050,060,070,08

2006 2007 2008

Figura 11 Evoluţia câştigului pe acţiune în perioada analizată

Deoarece PER se exprimă ca raport între cursul bursier al acţiunilor şi EPS, acest indicator

este utilizat pentru comparaţii şi evaluări bursiere ale societăţilor. Valoarea PER pentru Antibiotice s-

a încadrat cam în acelaşi interval până în 2007. In schimb, în 2008 valoarea acestui indicator a fost

mult mai mică ca urmare a valorii reduse a câştigului adus de o acţiune

39

20062007

2008

PER

35,833,27

6,260

5

10

15

20

25

30

35

40

Figura 12 Evoluţia PER al companiei ATB în perioada analizată

IV.2. Analiza contului de profit şi pierdere

Analiza poziţiei financiare prezintă importanţă în măsura în care este completată de analiza pe

baza contului de profit şi pierdere. Astfel, analiza structurii contului de profit şi pierdere pune în

evidenţă modul de funcţionare şi rentabilitatea întreprinderii ca marjă comercială, producţie a

exerciţiului, valoare adăugată, excedent brut din exploatare, respectiv rezultat al exploatării. Vom

analiza astfel următoarele două grupe de indicatori:

- indicatori ai activităţii;

- indicatori ai rezultatului.

a) Indicatori ai activităţii:

Indicator RON Formula 2006 2007 2008Marja comercială Mc 291.663 380.563 20.844.945

Producţia exerciţiului Qex 194.584.641 228.251.471 183.539.145Valoarea adăugată VA 61.632.645 48.804.475 24.824.567

Mc = Venituri din vânzarea mărfurilor - Costul de cumpărare al mărfurilor vândute

sau

Mc = Adaos comercial (%) * Costul de cumpărare al mărfurilor vândute

Qex = Producţia vândută + Producţia stocată + Producţia de imobilizări

VA = Qex + Mc - Consumuri exterioare (de la terţi)

Marja comercială (adaosul comercial) - vizează exclusiv activitatea comercială a

întreprinderii, şi anume cumpărarea şi revânzarea mărfurilor. Aşadar din analiza tabelului de mai sus

se poate observa o creştere redusă a excedentului vânzărilor de mărfuri în raport cu costul de

40

cumpărare al acestora în 2007 faţă de 2006 şi extrem de ridicată în 2008 faţă de 2007. Potrivit

contului de profit şi pierdere înanul 2008 societatea şi-a modificat activitatea realizând un volum

foarte mare de vânzări de mărfuri. Dacă veniturile din vânzarea mărfurilor erau în 2006 şi 2007 de

1.093.304 lei, respectiv 1.164.131 lei, în 2008 nivelul acestora atinge 32.266.802 lei, fenomen ce

conduce la o creştere a marjei comerciale în mărimi absolute de peste 50 de ori.

Producţia exerciţiului - oferă o imagine mai fidelă a activităţii reale a întreprinderii pe durata

perioadei de gestiune, spre deosebire de cifra de afaceri care face referire doar la producţia vândută.

La nivelul firmei s-a înregistrat o creştere a producţiei exerciţiului de 33.666.830 lei în anul 2007 faţă

de anul 2006 ceea ce a reprezentat un aspect pozitiv. Activitatea firmei a fost considerată în această

perioadă ca fiind rentabilă prin prisma acestui indicator însă, trebuie ţinut cont de faptul că producţia

exerciţiului este constituită din elemente foarte eterogene: producţia vândută este evaluată la preţ de

vânzare, iar producţia stocată şi producţia de imobilizări, la cost de producţie. Datorită acestui fapt

valoarea producţiei nu poate să reflecte o realitate financiară. Creşterea exagerată a rezultatului

obţinut din activitatea comercială a firmei s-a făcut însă şi pe seama reducerii producţiei proprii

vândute faţă de anul precedent cu 44.712.325 lei (cu apr. 20%).

Valoarea adăugată - exprimă creşterea de valoare rezultată din utilizarea factorilor de

producţie, îndeosebi a forţei de muncă şi capitalului, peste valoarea bunurilor şi serviciilor provenind

de la terţi. Cum valoarea acestui indicator a scăzut relativ constant în perioadele 2006-2007 şi 2007-

2008, înseamnă că există un randament destul de modest al utilizării factorilor de producţie şi ca atare

compania este nevoită să apeleze şi la terţi.

b) Indicatori ai rezultatului

Indicator 2006 2007 2008Excedent brut de exploatare EBE 16.727.572 - 7.662.745 - 40.591.347

Profitul din exploatare PE 29.080.864 42.077.062 25.346.164

EBE = VA + Subvenţii de exploatare - Cheltuieli cu personalul - Cheltuieli cu impozitele şi

taxele (*mai puţin impozitul pe profit)

PE = EBE + (Venituri din provizioane pentru exploatare + Alte venituri din exploatare) -

(Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele pentru exploatare + Alte cheltuieli de exploatare).

Excedentul brut de exploatare - este o marjă independentă de deciziile financiare, depinzând

doar de natura actvităţii de exploatare a firmei şi de competitivitate sa şi exprimă capacitatea sa de

autofinanţare a investiţiilor. Aşadar se observă o scădere a posibilităţilor de autofinanţare a

investiţiilor, şi deci a rentabilităţii firmei, de aproape 25 milioane lei, şi în acelaşi timp o diminuare a

41

capacităţii de producţie a întreprinderii, a posibilităţilor de plată a dividendelor, de rambursare a

împrumuturilor angajate anterior. Micşorarea EBE nu permite firmei reînnoirea imobilizărilor sale

prin amortizări sau acoperirea riscurilor prin provizioane. Trebuie ţinut însă cont de faptul că această

resursă financiară fundamentată nu este decât o resursă de trezorerie potenţială, un cash-flow

potenţial degajat de exploatare, susceptibil de a se transforma în disponibilităţi pe măsura

reglementărilor decalajelor dintre nevoile şi resursele exploatării.

Profitul exploatării - relevă profitul economic independent de politica financiară a firmei şi de

cea de dividend, ţinând cont doar de consumul de capital fix. Se observă conform datelor din tabel o

creştere a acestui indicator, ceea ce înseamnă că compania îşi măreşte rentabilitatea activităţii de

exploatare în anul 2007 faţă de 2006, dar apoi, în anul 2008 urmează o scădere sub nivelul din anul

2006.

V. STRATEGIA DE AFACERI

Pentru consolidarea afacerii pe termen lung, în cazul Antibiotice SA s-au identificat de-a

lungul vremii utilizarea diverselor surse de finanţare (fonduri proprii, dar şi atragere de capital prin

credit bancar si prin fonduri structuale). Momentan sunt în derulare douǎ mari proiecte de investitii pe

termen lung care se ridica la aproximativ 20 miilioane de Euro.

Primul dintre acestea îl reprezinta o nouǎ capacitate de fabricaţie pentru cefalosporine

injectabile (10 milioane de flacoane/an), unică în România şi în Sud-Estul Europei. Aceasta investiţie va

permite companiei valorificarea unei parti insemnate din productie la export, si va conferi premise reale

pentru reducerea cheltuielilor din sistemul sanitar cu aproximativ 15%, prin abordarea unor scheme de

tratament cu cefalosporine, a caror spectru antimicrobian este mai larg decat la penicilinile clasice.

In prezent, pentru finantarea proiectului se are in vedere accesarea de fonduri structurale in

valoare de 4,4 milioane euro, punerea in functiune a noii capacitǎţi urmând sǎ aibǎ loc în 2010.

Al doilea proiect presupune construirea unei noi sectii de fabricatie a comprimatelor, cu o

capacitate mult superioara celei existente (500 milioane unitati, fata de 300 milioane unitati in

prezent). Efectele pozitive se vor regasi in diversificarea portofoliului prin asimilarea de noi produse

valoroase terapeutic, care sa acopere afectiuni ale sistemului nervos, cancerul sau diabetul.

Toate eforturile investiţionale din perioadele urmǎtoare vor fi fǎcute în domenii în care

Antibiotice este recunoscută a avea competenţe atât la nivelul producţiei cât şi la nivelul pieţei.

În observarea modului în care activitatea de investire afectează fluxurile prognozate de

numerar, vom utiliza modelul strategiei de consolidare – strategie neutră sau de stabilitate la prima

42

vedere, dar care crează premisele unei strategii de creştere, dar şi a unei strategii defensive în faţa

celorlalţi competitori.

Ca urmare a elaborării unui plan strategic de măsuri pentru eficientizarea afacerii şi de

reducerii cheltuielilor de către compania Antibiotice SA, vom prezenta măsurile dorite a fi

implementate de către companie (obiective strategice):

Aplicarea unui plan de reducere a costurilor pe seama reducerii cheltuielilor materiale de orice

natură, fără afectarea calităţii produselor, a normelor de fabricaţie;

Îngheţarea angajărilor de personal şi redistribuirea personalului în cadrul comapaniei, inclusiv

promovarea pe posturi corespunzătoare a personalului;

Îmbunătăţirea ritmului de încasare a creanţelor prin modalitatea de plată eşalonată, dar şi pe

seama acoperirii cu instrumente asiguratorii a creanţelor aferente clienţilor de pe piaţa internă

şi extinderea poliţelor pentru risc de neplată a clienţilor externi;

creşterea sau consolidarea cotei ce revine intreprinderii în cadrul pieţei;

maximizarea rezultatului cu un minim de cheltuieli;

optimizarea nivelului de rentabilitate;

îmbunătăţirea imaginii intreprinderii şi a produselor sale în cadrul pieţei;

întărirea poziţiei dominante pe pieţele existente şi cucerirea de noi pieţe prin extinderea reţelei

de distribuţie ;

maximizarea vânzărilor ;

realizarea unor produse superioare faţă de cele ale concurenţilor;

asigurarea unor servicii cât mai complexe consumatorilor cărora se adresează;

diversificarea activităţilor desfăşurate.

Pe lângă realizarea obiectivelor de modernizare a utilajelor şi de creştere a calităţii produselor,

mai trebuie urmărită lărgirea relaţiilor cu furnizorii, în vederea diminuării costului de achiziţie a

materilor prime, cu clienţii, în vederea menţinerii unei pieţe stabile pe care societatea să-şi poată

desface produsele în cele mai bune condiţii.

De asemenea e necesară o mai bună promovare a produselor companiei, lucru care se poate

realiza prin participarea în continuare la târguri, expoziţii naţionale şi internaţionale, prin prezentarea

produselor în cataloage de specialitate şi în site-ul firmei de pe Internet, dar şi prin acordarea unor

discounturi şi garanţii de calitate clienţilor fideli.

STRATEGIA FINANCIARǍ

43

Strategia financiară reprezintă ansamblul de decizii de opţiuni fundamentate pentru cea mai

eficientă alocare a capitalurilor. In domeniul finanţelor unei companii, cea mai importantă decizie este

cea de investiţii. Cum piaţa financiară nu este perfectă, decizia de investiţii trebuie fundamentată

împreună cu decizia de finanţare şi cu politica de dividend, toate aceste decizii fiind considerate

interdependente pe piaţă. In momentul în care se hotărăşte înfiinţarea unei companii, decizia de

investiţii este considerată primară deoarece ea este cea care orientează structura de producţie a firmei,

ea defineşte din punct de vedere material firma, ea este cea care arată prima opţiunile

întreprinzătorului.

Decizia de investiţii este cea care ajută la conturarea misiunii şi scopului firmei prin însuşi

faptul că întreprinzătorul a hotărât să aleagă un anumit domeniu de activitate în care să-şi investească

banii. Dezvoltarea ulteioară a afacerii depinde de investiţiile materiale pe care este dispus să le facă

sau pe care le poate face. Evident alegerea unuia sau a altuia dintre proiectele de investiţii se face pe

baza unor criterii de natură economică, tehnică etc.

In cadrul politicii de investiţii trebuie avut în vedere bugetul de care dispune compania pentru

efectuarea de investiţii şi ce strategie aplică în alocarea capitalului. Procesul de stabilire a bugetelor

de investiţii este de o importanţă fundamentală pentru succesul sau eşecul firmei, deoarece deciziile

cu privire la alocarea capitalului influenţează viitorul firmei. Stabilirea eficientă a bugetelor de

investiţii poate îmbunătăţi, atât periodizarea achiziţiei activelor, cât şi calitatea activelor achiziţionate.

In domeniul farmaceutic se observă că, dacă cifra de vânzări creşte datorită unei creşteri

generale a cererii pe piaţă, toate firmele din această ramuă vor avea tendinţa să facă comenzi de

anumite active fixe sau un anumit gen de substanţe cam în acelaşi timp. Această situaţie duce de cele

mai multe ori la comenzi neonorate, perioade lungi de aşteptare pentru livrare, deteriorarea calităţii

bunurilor comandate şi chiar o creştere a preţurilor acestora. De remarcat este însă că, dacă o firmă

estimează o creştere a cererii şi îşi extinde capacitatea pentru a răspunde anticipat acestor estimări, dar

acestea nu se materializează, firma va deţine capacitate în exces şi va avea costuri anormal de ridicate.

Aceasta poate duce la pierderi şi chiar faliment. Deci, estimarea vânzărilor reprezintă punctul critic.

Clasificarea proiectelor

După generarea ideilor de investiţii, primul pas în stabilirea bugetelor de investiţii este

realizarea unei liste care să cuprindă toate proiectele propuse împreună cu datele necesare, în vederea

analizării lor. In consecinţă, firmele clasifică frecvent proiectele în următoarele categorii:

a) Proiecte de înlocuire ce vizează menţinerea nivelului de afaceri – nu presupun un proces

foarte elaborat de decizie întrucât firma continuă să producă aceleaşi produse ca şi înainte;

44

b) Proiecte de înlocuire care vor avea drept principal scop reducerea costurilor de producţie –

decizia este supusă unor analize mai detaliate deoarece implică efectuarea unor cheltuieli de

înlocuire a echipamentului uzat moral în vederea reducerii costului cu manopera, cu

materialele sau cu consumul de utilităţi (energie electrică de exemplu);

c) Extinderea produselor sau pieţelor existente – decizie complexă în contextul în care se pot

face previziuni greşite în ceea ce priveşte cererea pentru anumite produse sau succesul pe o

anumită piaţă; găsirea unor noi puncte de desfacere sau facilităţi de distribuţie pe diversele

pieţe.

d) Extinderea cu produse noi sau pe pieţe noi – implică decizii strategice, care pot modifica

total natura întreprinderii necesitând cheltuirea unor sume importante de bani, pe perioade

lungi; se realizează o analiză detaliată, iar deciziile finale sunt, în general, luate de către

consiliul director, ca parte a planului strategic. Fuziunile şi achiziţiile de alte companii sunt

deseori incluse aici şi analizate ca parte a unui proces de stabilire a bugetelor de investiţii;

e) Proiecte de protecţie a mediului – deciziile depind de amploarea pe care se doreşte să o aibă

aceste proiecte cuprinzând cheltuieli necesare pentru a respecta ordinele guvernamentale,

prevederile de muncă, politicile de asigurare; sunt proiecte care nu aduc venituri;

f) Alte proiecte – includ clădirile de birouri, parcările, avioanele pentru personalul executiv

ş.a.; modul de luare a deciziilor depinde de amploarea acestora.

Procesul de evaluare al proiectelor

Există şase paşi ce trebuie parcurşi în procesul de evaluare al unui proiect:

1. Determinarea costului proiectului, valoare a investiţiei ce va reflecta toate costurile care trebuie

suportate în perioada iniţială şi care vor apărea ca rezultat direct al acceptării şi implementării

proiectului.

2. Previzionarea de către echipa managerială a fluxurilor de numerar estimate ca rezultând în

urma proiectului în fiecare an de funcţionare.

3. Evaluarea gradului de risc al proiectului pe baza informaţiilor privind distribuţia probabilităţilor

fluxurilor de numerar.

4. Determinarea costului adecvat al capitalului sau rata de actualizare care trebuie să fie folosită

atunci când se actualizează fluxurile de numerar din cadrul proiectului.

5. Actualizarea fluxurilor de numerar, care sunt exprimate toate ca valoare prezentă, pentru a se

obţine o estimare a valorii pentru firmă, la momentul prezent, a activului la care se referă proiectul.

45

6. Valoarea prezentă a fluxurilor de numerar se compară cu costurile necesare ale acestui proiect

şi se ia decizia dacă merită a fi acceptat respectivul proiect sau nu.

Dacă firma identifică sau dă naştere unui proiect de investiţii a cărui valoare actualizată este mai

mare decât costurile ce trebuie suportate dacă acest proiect se pune în practică, aceasta înseamnă

crearea de valoare în cadrul firmei şi creşterea preţului acţiunilor firmei pe piaţă. Orice procedură de

clasare a proiectelor se face pe baza datelor de care se dispune, procedeul culegerii informaţiilor

nefiind o sarcină de rutină. Datele strânse au nevoie de o continuă monitorizare şi de evaluarea

estimărilor de către cei competenţi în a face astfel de evaluări: ingineri, contabili, economişti şi

analişti de costuri.

Descrierea proiectului de investiţii

In contextul intensificării concurenţei pe piaţa produselor farmaceutice din România,

compania şi-a propus lansarea unor proiecte de mărire a liniilor de producţie şi a introducerii unora

noi, precum şi modernizarea spaţiilor destinate cercetării.

Strategia de dezvoltare are ca pricipale obiective creşterea cifrei de afaceri, a profitului net şi o

mai bună planificare a fluxului de numerar, accelerarea ritmului de încasare a creanţelor. Pentru

realizarea acestor obiective în anul 2008 s-a avut în vedere implementarea unei noi linii de producţie

pentru medicamente orale şi capsule.

Proiectul: linie de producţie pentru realizarea de medicamente orale şi capsule

Una dintre modalităţile de atingere a obiectivului strategic, de creştere a profitabilităţii, este

reprezentată de creşterea ponderii OTC-urilor, al căror preţ nu este controlat de Ministerul Sănătăţii în

totalul vânzărilor. Acest obiectiv a fost parţial realizat până în prezent în limitele capacităţii de

producţie existente, orientate predominant spre antibiotice şi alte medicamente eliberate pe bază de

prescripţie. In condiţiile creşterii vânzării de OTC-uri, la nivelul managementului companiei s-a decis

analiza unor proiecte de investiţii în vederea creşterii capacităţii de producţie.

Investiţia adoptatǎ în cele din urmǎ în anul 2008 a inclus urmǎtoarele componente ale

proiectului:

a) Achiziţie de maşini/echipamente/utilaje: echipamente de producţie maşini de comprimat,

maşină de filmat, uscător în pat fluidizat, maşină de umplut capsule, mixer-granulator de

mare viteză şi diverse mixere.

Valoarea estimată : 840.000 lei

b) Investiţii în stocuri pentru producţie

46

● Valoare estimată: 23.500 lei

c) Pregătire profesională legată direct de proiect

● Valoare estimată: 8.263 lei

Valoarea totală a proiectului de investiţie propus : 871.763 lei

Valoarea finanţării rambursabile solicitate prin credit: 871.763 lei

Tipul investiţiei: extinderea liniei de producţiei.

Pentru efectuarea acestei investiţii societatea apeleazǎ în anul 2008 la formele externe de

finanţare provenite din împrumuturile bancare pe termen lung. Aşadar, societatea este în curs sǎ

obţinǎ un credit pe termen lung pentru investiţii in activele societatii, tabloul de rambursare fiind

prezentat mai jos. Condiţiile în care obţine creditul dorit presupun o ratǎ a dobânzii de 14,5% şi

termen de rambursare 6 ani. Se stabileşte ca rambursarea sǎ se facǎ prin rate egale semestriale

începând cu primul semestru al anului 2009.

Figura 13 Graficul de rambursare a creditului contractat

An  

Dobând

a

Rata de

rambursat

Valoare de

rambusat (sold

creditor)

Rata

cumulatǎ/an

Dobânda

cumulatǎ/an

Rata + Dobânda

(Anuitate)

0 2008 - - 871763 - - -

1 Sem I

2009

63203 72647 871763

145294 121139 266433  Sem II

2009

57936 72647 799116

2 Sem I

2010

52669 72647 726469

145294 100071 245365  Sem II

2010

47402 72647 653822

3 Sem I

2011

42135 72647 581175

145294 79004 224297  Sem II

2011

36868 72647 508528

4 Sem I

2012

31601 72647 435882

145294 57936 203230  Sem II

2012

26335 72647 363235

5 Sem I

2013

21068 72647 290588

145294 36868 182162  Sem II

2013

15801 72647 217941

6 Sem I

2014

10534 72647 145294

145294 15801 161095 

Sem II

2014 5267 72647 72647

TOTAL 410818 871763 - 871763 410818 1282581

In urma analizei dosarului de credit, în special a situaţiilor financiare ale companiei pe ultimii

ani, se poate observa, dupǎ cum a reieşit şi din capitolul precedent, un grad de lichiditate şi o

solvabilitate destul de bunǎ a companiei ATB.

47

Analiza lichidităţii societăţii urmǎreşte capacitatea acesteia de a-şi achita obligaţiile curente (de

exploatare) din active curente, cu diferite grade de lichiditate, precum şi evaluarea riscului

incapacităţii de plată. Valorile bune înregistrate de companie se datoreazǎ valorii ridicate a activelor

circulante, dar mai ales volumului redus al datoriilor companiei în comparaţie cu activele circulante şi

cu capitalurile proprii.

La nivelul lichiditǎţii imediate, se constatǎ faptul cǎ întreprinderea nu poate să-şi acopere nici

măcar jumătate din datoriile curente din disponibilul aflat în casă. Acest tip de lichiditate apreciază

măsura în care datoriile exigibile pot fi acoperite pe seama disponibilităţilor băneşti. Deşi nivelul ei a

crescut de la 41,76% în anul 2006 la 43,53% în anul 2007, în anul 2008 a scăzut la nivelul de 37,82%.

Solvabilitatea generală măsoară marja de credit a firmei. Se observă o situatie foarte

favorabilă, nivelul acestui indicator fiind unul ridicat, iar trendul acestuia fiind unul crescător în prima

perioadă luată în calcul (de la 3,66 la 3,92), pentru ca în anul 2008 să mai scadă (la 3,26).

In urma obţinerii acestui credit, egal cu valorea totalǎ a investiţiei vizate şi descrise anterior,

compania va dori achiziţionarea urmǎtoarelor componente:

Figura 14 Componentele materiale ale proiectului de investiţii

Nr. crt Utilaje şi maşini Buc Furnizori Valoare estimată (lei)

1 Maşină de comprimat 1 VanKel Technology Group – International

132.000

2. Maşină de filmat 2 Fabtech Technology 482.0003. Uscător în pat fluidizat 1 Phoenix Equipment

Corporation 63.000

4. Maşină de umplut capsule 1 Fabtech Technology 142.000

5. Mixer granulator de mare viteză

2 Phoenix Equipment Corporation

21.000

TOTAL 840.000

Diferenţa de 31.763 lei reprezintǎ, dupǎ cum am mai specificat, investiţiile în stocuri pentru

producţie - 23.500 lei – şi pregătirea profesională a angajaţilor legată direct de proiect - 8.263 lei.

Se estimeazǎ cǎ noua linie de producţie va asigura o capacitate fizică suplimentară medie

anuală de producţie de 4.200.000 capsule (aproximativ 210.000 cutii).

Determinarea cash-flow-urilor aferente proiectului propus şi acceptat spre finanţare

48

Serviciul financiar trebuie sǎ decidǎ dacǎ acest proiect de investiţii meritǎ a fi acceptat sau nu.

Pentru aceasta se va face analiza CF-urilor pe care proiectul le va genera în perioada celor 6 ani de

exploatare. Se presupune că:

- durata de viaţă economică a investiţiei este de 6 ani (cu amortizarea liniarǎ a echipamentelor

achiziţionate);

- valoarea amortizării anuale liniare este de 840.000 / 6 = 140.000 lei;

- producţia suplimentarǎ planificatǎ a se realiza în urma adoptǎrii acestei investiţii este de:

Anul 2009 = 76.000 cutii Anul 2012 = 255.000 cutii

Anul 2010 = 110.000 cutii Anul 2013 = 300.000 cutii

Anul 2011 = 168.000 cutii Anul 2014 = 351.000 cutii

- preţul de vânzare previzionat este în medie de 10 lei/cutie;

- cheltuielile de producţie sunt de 8 lei/cutie;

- cota de impozit pe profit a fost estimatǎ în 2008 a rǎmâne şi pentru urmǎtorii ani tot la

nivelul cotei unice de 16%.

Figura 15 Estimarea CF-urilor aferente investiţiei

Indicator 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Cifra de afaceri 760000 1100000 1680000 2550000 3000000 3510000

Cheltuieli aferente obtinerii cifrei de

afaceri

608000 880000 1344000 2040000 2400000 2808000

Amortizare 140000 140000 140000 140000 140000 140000Profit brut 12000 80000 196000 370000 460000 562000

Impozitul/ profit 1920 12800 31360 59200 73600 89920Profit net 10080 67200 164640 310800 386400 472080

CF net din exploatare 150080 207200 304640 450800 526400 612080

Oportunitatea unei investiţii se apreciază în strânsă corelaţie cu necesitatea, eficienţa şi timpul

optim de realizare şi dare în funcţiune a capacităţilor de producţie, cu formarea resurselor financiare

şi condiţiile de previzionare şi desfacere.

Eficienţa se reflectă în raportul dintre rezultatele sau efectele obţinute din exploatarea

investiţiei şi eforturile sau cheltuielile efectuate pentru investiţia respectivă. Eficienţa investiţiilor

depinde de o serie de factori, mai importanţi fiind nivelul costurilor de producţie şi volumul

vânzărilor dupǎ cum am evidenţiat şi noi prin calculele efectuate.

49

Principalul ţel al procesului de analiză financiară este luarea de decizii care să ducă la

maximizarea valorii de piaţă a capitalului social al acţionarilor existenţi.

Există patru metode majore care se utilizează în evaluarea proiectelor şi în a decide dacă

acestea vor fi acceptate sau nu, pentru a fi incluse în bugetele de investiţii. Aceste metode de clasare

sunt:

1. Metoda termenului de recuperare a investiţiei;

2. Metoda valorii actualizate nete;

3. Metoda ratei interne de rentabilitate a investiţiei;

4. Metoda ratei interne modificate de rentabilitate a investiţiei

Termenul de recuperare a capitalului investit este un indicator centrat pe trezorerie şi nu pe

rentabilitate. Cu cât proiectul va genera mai rapid lichidităţi, cu atât mai mic va fi riscul de

insolvabilitate. Cea mai simplă modalitate de a calcula perioada de recuperare a investiţiei este

cumulând an după an cash-flow-ul degajat de investiţie, până când acest cumul va fi egal cu capitalul

investit:

n

∑ CFt = I0

t=1

Anul (t) Proiectul de investiţiiAnual Cumulativ

2008 -871.763 -871.7632009 150.080 -721.6832010 207.200 -514.4832011 304.640 -209.8432012 450.800 240.9572013 526.400 767.3572014 612.080 1.379.437

Perioada de recuperare a investiţiei = 3 + (209.843 / 450.800) = 3 + 0,46549 = 3,46549 ani =

aprox. 3 ani 5 luni 18 zile

Utilizarea metodei perioadei de recuperare poate să determine luarea unor decizii incorecte

deoarece ea nu ia în considerare fluxurile de numerar ulterioare perioadei de recuperare. Din punctul

de vedere al companiei Antibiotice, această metodă are totuşi relevanţă în contextul în care firma are

o pondere foarte mică a lichidităţilor în totalul activelor curente şi deci, ea trebuie în mod obligatoriu

să acorde o mare importanţă recuperării rapide a fondurilor pe care le investeşte. Recuperarea rapidă

crează premisa utilizării respectivelor fonduri în alte scopuri sau pentru satisfacerea anumitor

necesităţi.

50

Metode bazate pe actualizare

Rata de actualizare (k) este estimată ca o rată a rentabilităţii cerută (normată) de investitori

asupra acestor proiecte, iar în mediu cert, această rată coincide cu rata de dobândă fără risc, întrucât

piaţa financiară este în echilibru. Deoarece firma finanţeazǎ aceastǎ investiţie doar pe seama

creditului bancar obţinut, rata de actualizare folosită este acea ratǎ pentru care valoarea actualizatǎ a

ratei şi dobânzii plǎtite în fiecare an bǎncii creditoare egaleazǎ valoarea actualǎ a investiţiei (a

creditului primit).

Costul surselor împrumutate se poate determina, teoretic, ca fiind egal cu RIR care egalează

încasările din fondurile împrumutate (intrările) cu valoarea actuală a plăţilor viitoare privind

rambursările şi dobânda (VAN = 0). Simplificat, putem aprecia costul capitalului împrumutat ca fiind

dat de rata nominală a dobânzii, cu diminuarea corespunzătoare a influenţei impozitului pe profit,

astfel:

costul datoriei = rata dobânzii – economii din impozitare = rd × (1-T) ,

unde rd este rata dobânzii

Costul mediu al surselor împrumutate este deci 14,5% * (1-16%) = 12,18%.

O analizǎ mai riguroasǎ ne impune însǎ sǎ determinǎm costul surselor împrumutate prin RIR ce

egaleazǎ împrumutul contractat în prezent (credit = 871763 lei) cu plǎţile viitoare, ţinând cont de

ipotezele considerate: împrumutul este acordat pe 6 ani, se restituie în tranşe egale în fiecare an, rata

nominalǎ de dobândǎ este de 14,5%.

Deoarece Codul Fiscal prevede deductibilitatea cheltuielilor cu dobânda din profitul impozabil

dacǎ gradul de îndatorare al firmei este mai mic decât 3, Antibiotice va beneficia în urma creditului

contractat de o economie fiscalǎ1 calculatǎ în funcţie de valoarea creditului rǎmas de restituit în fiecare

semestru:

(Grad îndatorare 2008 = DTml / CPR = 1.452.827 / 246.904.973 = 0,005884 < 3)

Scutul de impozit sem. I 2009 = = 10.112,4508 lei

Scutul de impozit sem. II 2009 = (871.763 – 72.647) * 7,25% * 16% = 9.269,759 lei

Urmând acest model am calculat deductibilitatea fiscalǎ a cheltuielilor cu dobânda pentru fiecare

semestru în parte şi am ajuns la urmǎtoarele valori:

Figura 16 Înregistrarea scutului de impozit aferent rambursărsării

1 pentru cota de impozit pe profit am luat în considerare cota unicǎ de 16%

51

An   Dobânda Rata de

rambursatRest de rambusat

(sold creditor)Scut de impozit

Scut de impozit cumulat / an

1Sem I 2009 63.203 72.647 871.763 10112,4508

19382,19737  

Sem II 2009 57.936 72.647 799.116 9269,746567

2Sem I 2010 52.669 72.647 726.469 8427,042333

16011,38043  

Sem II 2010 47.402 72.647 653.822 7584,3381

3Sem I 2011 42.135 72.647 581.175 6741,633867

12640,5635  

Sem II 2011 36.868 72.647 508.528 5898,929633

4Sem I 2012 31.601 72.647 435.882 5056,2254

9269,746567  

Sem II 2012 26.335 72.647 363.235 4213,521167

5Sem I 2013 21.068 72.647 290.588 3370,816933

5898,929633  

Sem II 2013 15.801 72.647 217.941 2528,1127

6Sem I 2014 10.534 72.647 145.294 1685,408467

2528,1127  

Sem II 2014 5.267 72.647 72.647 842,7042333

  TOTAL 410.818 871.763 - 65730,9302 65730,9302

Valoarea actualǎ a economiilor fiscale (V0) realizate prin deducerea cheltuielilor cu dobânzile se

va calcula ca şi VAN, CF-urile fiind reprezentate de aceste scutiri de impozit semestriale, iar rata de

actualizare de rata dobânzii practicate de bancǎ pentru creditul acordat.

V0 economii fiscale =

=

Se poate observa cǎ valoarea actualǎ a economiilor fiscale nu este altceva decât VAN a

îndatorǎrii, aceasta având un efect favorabil asupra VANinv. Aşadar, firma va înregistra drept cash-

in(out)-flow-uri aferente acestui împrumut valorea actualizatǎ a dobanzii (ce ţine cont şi de impozitul

aferent – T).

Dobânda netǎ = Dobânda plǎtitǎ * (1-T)

Figura 17 Calculul dobânzii nete

An   Dobânda Rata de

rambursatRest de

rambusat (sold Dobandǎ

netǎRata +

Dobanda netǎ Rata +

Dobanda netǎ 52

creditor)(semestrialitat

e netǎ) (anuitate netǎ)

1Sem I 2009 63202.82 72646.92 871763 53090.37 125737.28

247050.37  

Sem II 2009 57935.92 72646.92 799116.08 48666.17 121313.09

2Sem I 2010 52669.01 72646.92 726469.17 44241.97 116888.89

229353.58  

Sem II 2010 47402.11 72646.92 653822.25 39817.78 112464.69

3Sem I 2011 42135.21 72646.92 581175.33 35393.58 108040.49

211656.79  

Sem II 2011 36868.31 72646.92 508528.42 30969.38 103616,3

4Sem I 2012 31601.41 72646.92 435881.5 26545.18 99192,1

193960  

Sem II 2012 26334.51 72646.92 363234.58 22120.99 94767,9

5Sem I 2013 21067.61 72646.92 290587.67 17696.79 90343,71

176263.21  

Sem II 2013 15800.7 72646.92 217940.75 13272.59 85919.51

6Sem I 2014 10533.8 72646.92 145293.83 8848.39 81495.31

158566.43  

Sem II 2014 5266.9 72646.92 72646.917 4424.2 77071.11

  Total 410818,31 871763 - 345087,38 1216850,38 1216850.38

Pentru determinarea costului capitalului împrumutat prin aceastǎ formulǎ se poate utiliza

metoda extrapolǎrii ce presupune identificarea valorilor consecutive pentru care „VAN” schimbǎ

semnul. Pentru a uşura însǎ calculele, acest cost l-am stabilit cu ajutorul programelor informatice

(funcţia IRR din EXCEL) care pe seama intrǎrilor prezente şi plǎţilor viitoare au condus la un cost al

capitalului împrumutat de 12,18%, exact valoarea obţinutǎ şi prin modalitatea de mai înainte.

Fiind stabilit costul real al capitalului împrumutat la nivelul 12,18%, putem realiza aprecierea

proiectului de investiţii prin cele trei criterii ce au la bazǎ actualizarea, utilizând acest cost drept ratǎ

de actualizare.

Metoda VAN porneşte de la determinarea fluxurilor de numerar (intrări şi ieşiri) şi

actualizarea acestora folosind ca rata de actualizare costul capitalului pentru proiectul respectiv. Prin

însumarea acestor fluxuri de numerar actualizate, se obţine valoarea actualizată netă a proiectului.

53

Pentru ca un proiect de investiţii să fie acceptat, trebuie ca VAN să fie pozitivă, iar dintre două

proiecte care se exclud reciproc se alege cel care are VAN mai mare. Raţiunea care stă la baza acestei

metode este următoarea: dacă VAN este pozitivă, înseamnă că, creşterea valorii firmei, dată de suma

fluxurilor de numerar actualizate, depăşeşte suma de fonduri care finanţează investiţia.

Ecuaţia pentru valoarea actualizată netă este: VAN=

Figura 18 Fluxurile de numerar generate pe durata de desfăşurare a investiţiei

Indicator 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014CF net din exploatare

-871763 150080 207200 304640 450800 526400 612080

CF net actualizat -871763 133785 164649 214574 284657 296305 307125

In urma calculelor efectuate în EXCEL (funcţia NPV – net present value din care am scǎzut

apoi investiţia iniţialǎ), pentru proiectul de investiţii VAN este 530552,82 lei, ceea ce înseamnă că, în

urma desfăşurării investiţiei, valoarea firmei va creşte cu 1.402.316 lei (valoarea actualizată netă a

fluxurilor de numerar plus valoarea investiţiei iniţiale, care se adaugă activelor firmei).

Deoarece VAN este pozitiv, proiectul a putut fi iniţiat la finalul anului 2008.

De asemenea şi termenul de recuperare al investiţiei este bine a se evidenţia şi pornind de la CF-

urile actualizate. Se observǎ cǎ investiţia de 871.763 lei se recupereazǎ în 4 + 74098 / 296305 ani

ceea ce înseamnǎ 4,25 ani (4 ani şi 3 luni)

Rata internă de rentabilitate (RIR) reprezintă rata de actualizare care face ca valoarea

actualizată a intrărilor de numerar, estimate în cadrul proiectului, să fie egale cu valoarea estimată a

costurilor. Pentru ca un proiect să fie acceptat, trebuie ca rata internă de rentabilitate să fie mai mare

decât costul capitalului utilizat. Dacă RIR depăşeşte costul fondurilor utilizate pentru finanţarea

proiectului, după rambursarea capitalului împrumutat rămâne un surplus care revine acţionarilor

firmei. Astfel, realizarea proiectului duce la creşterea capitalului social al firmei. Pentru determinarea

RIR se rezolvă următoarea ecuaţie:

54

Tot prin intermediul funcţiilor din EXCEl am determinat şi aceastǎ valoare care pentru proiectul

propus de companie are valoarea de 27,08% şi depǎşeşte costul capitalului de 12,18%.

Rata internă de rentabilitate modificată (RIRM) este considerat un indicator mai bun al

rentabilităţii unui proiect de investiţii decât metoda RIR obişnuită, deoarece presupune că toate

fluxurile de numerar provenite din proiect sunt reinvestite la o rată a dobânzii egală cu rata costului

capitalului, în timp ce metoda RIR obişnuită presupune că fluxurile de numerar sunt reinvestite la o

rată egală cu rata internă de rentabilitate a investiţiei.

RIRM se defineşte astfel:

În această ecuaţie, numărătorul termenului din dreapta reprezintă suma valorilor viitoare a

intrărilor de numerar, presupunând că aceste sume se reinvestesc la o rată egală cu rata costului

capitalului.

Pe baza ecuaţiei de mai sus, RIRM calculat pentru proiectul nostru de investiţii este 21,43%.

Deoarece aceastǎ ratǎ este mai mare decât costul capitalului, proiectul pot fi acceptat.

Practic, în acest caz, deoarece proiectul nu prezintă anomalii ale fluxurilor de numerar (în

sensul unor fluxuri negative care alternează cu cele pozitive), cele trei metode dau aceleaşi rezultate

favorabile, deci firma poate creşte în valoare prin implementarea noii linii de producţie pentru

realizarea de medicamente orale şi capsule.

In urma analizei investiţiei efectuate şi contractǎrii împrumutului în anul 2008 în vederea

demarǎrii ei, firma poate realiza o previzionare a bugetului de venituri şi cheltuieli pentru urmǎtorii ani.

In proiectarea veniturilor şi cheltuielilor, pe baza contractelor ferme încheiate şi ţinând cont de

acest împrumut contractat în vederea realizǎrii unei investiţii ce va conduce la creşterea valorii firmei,

ATB îşi propune o creştere a încasǎrilor în mǎrimi nominale cu 10% in primii doi ani faţǎ de anul

precedent şi de 15% in urmǎtorii 4 ani.

Ţinând cont de contextul crizei financiare resimţite încǎ din anul 2008 (dovadǎ scǎderea în

termeni nominali a profitului net cu 69,8%), societatea va adopta o strategie financiara de reducere a

costurilor, astfel ea îşi propune o scǎdere a ponderii acestora din cifra de afaceri cu 0,5% in 2009 faţǎ

de 2008 şi continuarea acestor diminuari in medie cu 0,2% în fiecare din urmǎtorii ani faţǎ de anul

precedent.

Figura 19 Valoarea actuală a cashflow-urilor generate pe perioada investiţiei

  2009 2010 2011 2012 2013 2014

55

Venituri incasate 254.346.738 279.781.412 321.748.623 370.010.917 425.512.554 489.339.437

Cheltuieli totale

aferente veniturilor incasate 213.748.620 229.527.854 257.522.060 288.750.151 323.552.422 362.298.497

Amortizare 62.531.246 65.312.468 68.578.091 73.378.558 80.716.414 83.137.906

Dobanzi 121138,73 100071,13 79003,52 57935,92 36868,31 15800,71Cota de impozit  16% 16%  16% 16%  16%  16% Dobanzi

nete 101756,54 84059,75 66362,96 48666,17 30969,38 13272,6Profit

inainte de impozit 40.476.979 50.153.486 64.147.560 81.202.830 101.923.264 127.025.140

Impozit pe profit 6.476.317 8.024.558 10.263.610 12.992.453 16.307.722 20.324.022

Profit net 34.000.662 42.128.928 53.883.950 68.210.377 85.615.542 106.701.118Active

circulante nete 86.220.982 87.210.345 90.141.822 95.110.400 98.212.410 99.184.562

Cash flow disponibil 93.415.871 106.536.093 119.596.927 136.669.024 163.260.915 188.880.144Valoarea prezentǎ a

CF 83273195 84657589 84717614 86299514 91897786 947749784

VI. EVENIMENT CU POTENTIAL DE RISC

Ipoteza de lucru: defectarea maşinii de umplut capsule

Pe utilaj lucreaza în medie 25 de muncitori în 2 schimburi, capacitatea de prelucrare a

utilajului este de 25% din producţia totalǎ de medicamente.

Reparatia poate fi efectuata doar de catre furnizorul utilajului – furnizor extern, Fabtech

Technology – iar durata de executare a reparatiei este de 10 zile lucratoare.

Firma are de livrat comenzi in cursul acestei perioade, in stoc existand doar 45% din

cantitatea totala.

Impactul asupra firmei: neonorarea comenzilor la termenele stabilite conduce la calcularea de

penalitati de intarziere conform contractelor, de 0,05% / zi de intarziere.

Cifra de afaceri/ an 2009 prognozatǎ = 254.346.738 lei

Pondere medicamentelor sub formǎ de capsule = 65% din CA

56

Astfel, pierderea societatii pentru perioada de 10 zile lucratoare este de (254.346.738 *

*65%)/12 luni * 10zile/20zile lucrate = 6.888.557,49 lei

In afarǎ de pierderile cauzate din neonorarea comenzilor, înreprinderea trebuie sǎ suporte şi

cheltuieli cu reparaţia utilajului (aprox. 10.000 euro), cheltuieli administrative – trasportul echipei,

cazare (2500 euro), penalitǎţi de întârziere nesemnificative, societatea putând totuşi onora comenzile

urgente în proporţie de 45% din stocurile existente, însǎ clienţii pot cere daune în cazul în care

neonorarea la termen atrage dupǎ sine pierderi contractuale, daune ce nu se pot estima.

Modalitǎţi de rezolvare:

Personalul de deservire a utilajului este trimis în concediu de odihnǎ;

Instruirea personalului referitor la manevrarea utilajului;

Planificarea personalului pentru perioada urmǎtoare efectuǎrii reparaţiei, prevǎzând efectuarea

de 3 schimburi prin ore suplimentare;

Contactarea furnizorului extern pentru reparatii;

Anunţarea clienţilor şi clasificarea acestora în funcţie de termenul şi importanţa acestora pentru

utilizarea stocurilor în mod prioritar;

Oferirea de produse similare clientilor, spre ex, medicamente ambalate în fiole sau anumite

comprimate, cu oferirea unui discount în compensare – pentru pǎstrarea relaţiilor bune

contractuale;

Analizarea situaţiei în vederea stabilirii oportunitǎţii achiziţionǎrii unui utilaj mai performant,

pentru evitarea ulterioarelor neplǎceri.

In situaţia în care se ia în considerare defectarea acestui echipament în primul an de utilizare

(2009), societatea estimeazǎ cǎ pierderile reale în termenii cifrei de vânzǎri nu vor fi totuşi foarte mari

deoarece medicamentele vor putea fi ambalate în fiole sau în alt mod, iar reducerile de preţ oferite nu

vor reduce cererea pe viitor şi nici nu vor influenţa parteneriatele cu clienţii mai importanţi.

Dacǎ în anul 2009 firma a prognozat vânzǎri suplimentare aduse de aceastǎ investiţie de 76.000

cutii, ea va fi nevoitǎ sǎ rectifice valoarea încasatǎ modificând cantitatea pe care o va putea realiza cu

acel echipament şi pe care o va putea pune în vânzare în mod efectiv: 760000 – (760.000* * 65% * 10

zile / 12 luni * 20 zile) = 739.417 lei.

Cheltuielile legate de producerea capsulelor în acea lunǎ vor scǎdea şi ele, dar vor apǎrea în

mod firesc cheltuieli cu reparaţia utilajului, cu transportul şi cazarea personalului ce se va ocupa de

reparaţii ş.a.

57

Societatea estimeazǎ cǎ pentru obţinerea cifrei de afaceri din 2009 de 739.417 lei se vor efectua

cheltuieli de 608.000 * 739.417 / 760.000 = 591.534 lei

Figura 20 Modificarea CF-urilor aferente investiţiei ca urmare a defectǎrii unui echipament

Indicator 2009 2010 2011 2012 2013 2014Cifra de afaceri 739420 1100000 1680000 2550000 3000000 3510000

Cheltuieli aferente obţinerii cifrei de afaceri 591534

880000 1344000 2040000 2400000 2808000

Amortizare 140000 140000 140000 140000 140000 140000Profit brut 7886 80000 196000 370000 460000 562000

Impozitul/ profit 1261,76 12800 31360 59200 73600 89920Profit net 6624,24 67200 164640 310800 386400 472080

CF net din exploatare 146624 207200 304640 450800 526400 612080CF net actualizat 130704 164649 214574 284657 296305 307125

VANinv = 527.472,27 < 530.552,82 obţinut în condiţii normale de funcţionare.

VII. CONCLUZII

Principalul obiectiv al managementului Antibiotice este maximizarea valorii de piaţă a firmei,

în condiţiile în care în 2008 toatǎ lumea se aştepta ca AVAS, care deţine 53% din acţiuni, să

demareze privatizarea companiei. Antibiotice este ultimul mare producător românesc de medicamente

care nu a intrat încă în portofoliul unor firme internaţionale, după ce Sicomed (Zentiva), Terapia şi

Sindan Pharma au fost achiziţionate de mari companii farmaceutice internaţionale la preţuri de

achiziţie care au depăşit valoarea contabilă a firmelor. Interesul pentru companiile farmaceutice

româneşti se explică pe de o parte, prin tendinţa de consolidare a pieţei farmaceutice mondiale, care

este foarte fragmentată, iar pe de altă parte prin integrarea României în UE şi prin rata de creştere a

pieţei farmaceutice româneşti, care este printre cele mai mari din Europa. În acest context, prin

vânzarea companiei Antibiotice, analiştii se aşteaptau la obţinerea unei sume care să se apropie de

capitalizarea bursieră, de aproximativ 180 milioane de euro la acel moment, evaluarea companiei

luând în calcul nu numai indicatorii financiari, cota de piaţă şi potenţialul de creştere, ci şi portofoliul

de produse înregistrate pe piaţa Uniunii Europene şi posibilitatea, pentru anumiţi investitori strategici,

de a intra pe noi pieţe.

Politicile financiare ale întreprinderii sunt prin urmare subordonate acestui obiectiv, de

maximizare a valorii de piaţă a companiei şi, nu în ultimul rând, de depǎşire a efectelor negative ale

crizei, firma înregistrând o scǎdere destul de accentuatǎ a profitului în ultimul an încheiat.

58

Din punct de vedere al capitalului de lucru, Antibiotice Iaşi foloseşte o politică conservatoare de

finanţare a nevoilor, ceea ce presupune un risc mai redus, dar şi o speranţă de rentabilitate mai scăzută

şi o politică relaxată de dimensionare a activelor, ceea ce presupune o investiţie mare în stocuri şi

termeni de credit foarte avantajoşi acordaţi clienţilor. Termenii de credit foarte avantajoşi nu sunt o

opţiune a managementului societăţii decât în mică măsură, fiind mai curând o constrângere datorată

condiţiilor în care îşi desfăşoară firma activitatea: spitalele deţin o pondere importantă din vânzările

firmei, iar acestea se află frecvent în dificultăţi financiare. Drept consecinţă, caracteristic Antibiotice,

ca de altfel întregului sector farmaceutic, este o valoare anormal de mare a ciclului de conversie a

numerarului, ca o consecinţă a blocajului financiar din sistemul sanitar românesc.

Trebuie remarcat că ponderea creanţelor comerciale în totalul activelor circulante depăşeşte

70%, ceea ce conduce la existenţa unei situaţii precare a fluxurilor de lichidităţi. Durata de conversie

a creanţelor este de asemenea foarte lungă, situându-se în jurul a 200 de zile. Această situaţie face ca

principalele obiective ale gestiunii clienţilor să fie pe de o parte recuperarea creanţelor aferente

livrărilor către spitale, a căror vechime medie depăşeşte un an de zile, şi pe de alte parte, atragerea de

clienţi buni platnici.

Lipsa lichidităţilor şi nevoia permanentă de finanţare a activităţii curente duce la existenţa unei

trezorerii negative, care este o constantă a activităţii de exploatare din perioada analizată. Acesta nu

este un lucru grav, deoarece se datorează greutăţilor financiare din întreg sistemul sanitar, deficitar în

a asigura plata la timp a medicamentelor şi soluţiilor farmaceutice de către entităţile din sănătate şi nu

este provocat de activitatea neprofitabilă sau de proasta gestiune a societăţii.

În ceea ce priveşte stocurile, firma duce o politicǎ moderată, întrucât aceasta menţine un nivel

mediu al stocurilor de aproximativ 23% din totalul activelor circulante din fiecare an. Acest lucru

sugerează faptul că firma şi-a stabilit o valoare optimă a stocurilor pe care doreşte să o menţină

constantă în timp.

Ţinând cont de faptul că Antibiotice duce o politică destul de relaxată pe termen scurt (cel puţin

în ceea ce priveşte stocurile şi creanţele), se poate concluziona că ea are nevoie de un necesar mare de

finanţare a ciclului său de exploatare. Acest necesar al exploatării este menit să acopere cheltuielile de

comandă şi de deţinere a stocurilor, dat fiind faptul că în domeniul farmaceutic se realizează comenzi

dese. Investiţiile semnificative în stocuri conferă o rată a rentabilităţii şi un nivel de risc scăzut.

Reînnoirea continuă a activelor curente constituie un deziderat pentru asigurarea continuităţii

producţiei şi a ritmicităţii vânzărilor. In acest context, este bine să facem legătura tot cu noţiunea de

59

fond de rulment întrucât ea este rezultatul concret al existenţei unui surplus de resurse la dispoziţia

firmei, surplus degajat de activitatea de exploatare ca urmare a finanţării nevoilor proprii.

Pentru Antibiotice, o decizie optimă de finanţare a ciclului de exploatare poate fi aceea care

echilibrează relaţia contradictorie dintre creşterea autonomiei financiare (prin folosirea surselor

proprii, folosire ce este însoţită de o rigiditate în finanţarea nevoilor mai mari decât cele minime şi

permanente) şi necesitatea apelării la surse mobile care să acopere nevoile temporare şi să vină în

completarea surselor proprii (apelare care este însoţită de o intensificare a controlului bancar, în

legătură cu utilizarea creditelor şi cu garanţia rambursării lor). Decizia este, astfel, destul de

complexă, dar, criteriul de optim va fi realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate, lichiditate şi

diminuare a riscului.

Dacă managementul ciclului de exploatare aduce în prim plan intenţiile pe termen scurt ale

companiei de a-şi desfăşura activitatea curentă, deciziile de finanţare luate de companie pe termen

lung au un orizont mult mai larg şi mai complex, fapt ce determină ca la nivelul managementului

firmei să se întreprindă acţiuni cu un grad de risc destul de ridicat având în vedere imprevizibilitatea

evoluţiei viitoare a mediului de afaceri în care se desfăşoară activitatea. Practic, de hotărârile luate la

acest nivel depinde modul de dezvoltare a firmei, capacitatea ei reală de a-şi finanţa prin mijloace

proprii activitatea sau de a face faţă cu succes plăţilor datoriilor externe. Combinarea surselor proprii

cu cele împrumutate determină o corelaţie între costurile lor şi gradul de risc caracteristic fiecărei

forme de finanţare.

In ceea ce priveşte finanţarea prin surse proprii, capacitatea de autofinanţare este ridicată şi s-a

menţinut relativ constantă, sursele folosite pentru realizarea proiectelor de investiţii având ca obiectiv

implementarea normelor GMP, creşterea capacitaţii de producţie şi lărgirea gamei de produse

farmaceutice.

În concluzie se poate aprecia că politicile financiare ale întreprinderii sunt decisiv influenţate de

mediul în care îşi desfăşoară compania activitatea, sectorul farmaceutic românesc având un potenţial

de creştere foarte mare, dar şi particularităţi care ţin de capacitatea financiară redusă a entităţilor

sanitare de stat, ceea ce a condus la dificultăţi ridicate de recuperare a creanţelor şi chiar la blocaje

financiare.

Deciziile financiare ale managementului companiei sunt corelate şi cu mediul concurenţial în

care firma îşi desfăşoară activitatea. In domeniul farmaceutic din România, concurenţa a devenit tot

mai puternică, importatorii continuând să-şi mărească cotele de piaţǎ valorice deţinute din totalul

vânzărilor de produse farmaceutice din România. Aceasta se datorează faptului că preţurile practicate

60

la produsele farmaceutice de către aceştia se supun unor reglementări diferite de cele valabile pentru

producătorii locali, fiind de trei-patru ori mai scumpe decât preţurile produselor româneşti.

Consecinţa directă a pătrunderii pe piaţa românească a companiilor farmaceutice străine a fost

creşterea în volum a acestei pieţe. Astfel, piaţa farmaceutică din România a cunoscut în ultimii 5 ani o

creştere continuă, iar analiştii consideră că va creşte în continuare, chiar dacă într-un ritm mai

moderat, în condiţiile în care în prezent, această piaţă este subdimensionată, consumul de

medicamente pe cap de locuitor fiind mult mai mic decât în ţările vecine (30 euro/cap de locuitor faţă

de 98 euro/cap de locuitor în Ungaria). In viitor, mai ales după depăşirea actualei crize financiare,

cifra de afaceri cu siguranţă va creşte semnificativ, sistemul de sănătate se va îmbunătăţi – aceste

aspecte favorabile vor demonstra în perioada următoare faptul că merită investit în companiile

farmaceutice. Apreciem industria pharma a fi un exemplu superb de business, văzut de cei mai mulţi

dintre angajaţii săi ca fiind o industrie curată, onestă. Să nu uităm că mai contează şi pentru ce firme

lucrăm: nu este totuna să lucrezi într-o companie farmaceutică cu a lucra într-o companie al cărei

obiect de activitate îl constituie producerea de ţigări.

La momentul actual, se apreciază chiar că industria farmaceutică este unul din sectoarele

economice cu cele mai bune rezultate, având parteneri externi stabili, cu care desfăşoară relaţii

economice de o lungă perioadă. In acest sens s-a remarcat de-a lungul timpului existenţa unor relaţii

strânse cu diverşi furnizori cu care s-au stabilit reale parteneriate strategice, dar şi stabilirea de

parteneriate între companiile străine şi producătorii locali.

Rentabilitatea care poate fi obţinută în domeniul farmaceutic în România a atras în ultimii ani

fonduri de investiţii străine care deţin părţi importante din acţionariatul producătorilor români

tradiţionali de medicamente, cum sunt Sicomed şi Terapia. Cu toate acestea, profitabilitatea

producătorilor români de medicamente nu a fost pe măsura aşteptărilor, în primul rând pentru că piaţa

farmaceutică este supusă unor reglementări restrictive, care diminuează libertatea de acţiune a

firmelor: controlul exercitat de Ministerul Sănătăţii asupra preţurilor medicamentelor eliberate pe

reţetă (până în 2002 controlul se exercita inclusiv asupra medicamentelor eliberate fără reţetă), şi

obligativitatea respectării normelor GMP, ceea ce presupune cheltuieli ridicate pentru modernizarea

spaţiilor de producţie. În plus evoluţia ratelor de schimb şi a ratei inflaţiei au ridicat probleme

operaţionale suplimentare pentru toate companiile implicate, diminuând capacitatea acestora de

creditare a pieţei.

Aderarea la UE a stimulat în 2007 dezvoltarea şi transparenţa în industria farmaceutică, dar a

generat şi competiţie cu alţi producători europeni. În acest context, standardele de calitate sunt foarte

61

importante. Aceste standarde au început însă să fie introduse de ceva timp, fiind absolut necesare

pentru menţinerea şi chiar creşterea exporturilor. Drept urmare, volumul investiţiilor şi ritmul de

înnoire tehnologică au cunoscut o creştere accentuată în domeniul farmaceutic faţă de alte industrii.

In aceastǎ lucrare am prezentat performanţa înregistratǎ de întreprindere în ultimele trei exerciţii

încheiate, precum şi estimarea cash-flow-urilor viitoare din exploatarea unei investiţii de capital

efectuată în anul 2008 pe seama unui credit bancar contractat de societate, problematica estimării

costului capitalului fiind esenţială pentru evaluarea eficienţei (sau ineficienţei) respectivei investiţii.

Am putea afirma, fără să greşim, că cercetarea financiară modernă s-a focalizat asupra determinării

acestei referinţe de măsurare a performanţei întreprinderii sau a proiectului de investiţie (directă sau

indirectă) în care s-au alocat banii rezultaţi în urma unui proces de economisire.

Proiectele de investiţii, îndeosebi cele directe, se raportează la costul capitalului (capitalurilor)

unei întreprinderi standard din clasa de risc a sectorului de activitate în care se plasează exploatarea

respectivei investiţii. În afară de rentabilitatea economică a întreprinderii (ROA), interesează şi

structura financiară a capitalurilor similară cu a proiectului de investiţii de analizat, precum şi

impactul valorificării oportunităţilor de creştere asupra costului capitalului şi asupra valorii capitalului

investit.

Date fiind toate aceste elemente surprinse pe parcursul proiectului, mai ales din analiza

indicatorilor economico-financiari şi a cadrului general în care îşi desfǎşoarǎ activitatea întreprinderea

analizatǎ, ne dǎm seama cǎ evoluţia viitoare a acestui sector va fi guvernată de capacitatea

asigurătorilor (în primul rând, Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate) de a îmbunătăţi lichiditatea

pieţei şi de a consolida poziţia pe întreg lanţul de producţie-distribuţie-retail. Pe de altă parte, pentru

toţi producătorii români, este important să continue procesul de restructurare şi de investiţii, care

constituie premisele pentru menţinerea cotelor de piaţă şi pentru creşterea competitivităţii şi a

rezultatelor financiare.

Prin bază stabilă de clienţi – contracte ferme - (cifra de afaceri este în creştere, clienţilor

tradiţionali adăugându-li-se alţii, în special pe piaţa sud-est europeană) firma poate sǎ-şi facǎ o

strategie coerentǎ de afaceri, şi poate sǎ facǎ previziuni economico-financiare şi de investiţii în

condiţii de risc scǎzut.

In dezvoltarea industriei de medicamente se prefigureazǎ o creştere a consumului intern de

medicamente sub formǎ de capsule. Pe baza prognozelor fǎcute de Ministerul Sǎnǎtǎţii pentru

perioada 2009-2010 şi a consumurilor specifice de medicamente sub formǎ de capsule ce urmeazǎ a fi

62

utilizate, se apreciazǎ cǎ în perioada respectivǎ consumul intern de medicamente sub formǎ de

capsule va înregistra o creştere.

Creşterea consumului de medicamente sub formǎ de capsule este prognozatǎ avându-se în vedere

urmǎtoarele elemente:

Deoarece medicamentele in capsule sunt mai „prietenoase” cu organismul, fiind mai usor de

asimilat de acesta, având un efect mai rapid se întrevede o creştere a consumului de

medicamente sub formǎ de capsule în detrimentul comprimatelor;

Intrarea in Uniunea Europeana a reprezentat liberalizarea circulatiei marfurilor romanesti in

UE si implicit accesul liber al medicamentor romanesti pe pietele eruopene; lipsa unui brand

de ţară insuficient de bine promovat este principalul impediment în momentul de faţă al

exporturilor româneşti de medicamente Antibiotice fǎcând eforturi desobite în depăşirea

barierelor de mentalitate ale occidentalilor;

Privatizarea Antibiotice prin participarea unui investitor strategic de renume, care să-i

deschidă noi nişe de piaţă şi care să-i asigure capital de lucru pentru investiţii ar conduce la o

crestere semnificativa a vanzarilor, Acest lucru este foarte posbil intr-un viitor apropiat dat

fiind potentialul ridicat al Antibiotice pe piata Europeana;

Posibila valorificare integrală sau parţială a creanţelor de la clienţi ar putea duce la preluarea

reţelelor de distribuţie a medicamentelor şi reducerea preţului final sau creşterea profitului;

Extinderea pe noi pieţe de desfacere este, credem noi, cel mai important aspect cu privire la

cresterea cererii de medicamente sub forma de capsule. Afirmǎm acest lucru banzându-ne şi pe

relaţia creatǎ în ultimii 5 ani între companie şi UNICEF, prin acreditarea de către aceasta organizatie

a Antibiotice să furnizeze medicamente în diversele programe derulate de acest organism pe mai

multe pieţe din lume.

Un alt aviz care a împins compania pe piaţa internaţională de medicamente este cel dat de

organismul federal american de control FDA (Food & Drug Administration). Astfel, Antibiotice a

devenit furnizor de Nistatină pe pieţele din SUA şi Canada, ocupând treptat un sfert din piaţa

mondială a acestui medicament folosit în tratamentul bolnavilor seropozitivi; şi cu vitamina B12

Antibiotice a ieşit pe pieţele din Rusia, China, India şi Malaiezia.

Prin creşterea livrărilor directe către export se permite evitarea comisioanelor mari (aproximativ

15%) practicate de intermediari. De asemenea, schimbarea strategiilor de marketing prin selectarea

clienţilor solvabili şi mari consumatori şi diminuarea compensărilor ca instrument de plată, va

conduce la o creştere a ratei lichiditǎţii şi o diminuarea a riscului asociat afacerii.

63

Bibliografie:

1. Dincă, M., Botiş, S., Dincă, G., Finanţe, monedă şi credit, Ed. Universităţii

Transilvania, Braşov, 2006;

2. Halpern, P., Weston, J.F., Brigham, E., F., Finanţe manageriale modelul

canadian, ed. Economică, Bucureşti, 1998;

3. Stancu, I., Finanţe – teoria pieţelor financiare, finanţele întreprinderilor,

analiza şi gestiunea financiară, ed. Economică, Bucureşti 1996;

4. Sumedrea, S., Management financiar şi bancar, Ed. Universităţii Transilvania,

Braşov, 2000;

5. Vintilă, G., Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura didactică şi

pedagogică, Bucureşti, 2005;

6. www.insse.ro;

7. www.mfinante.ro;

8. www.antibiotice.ro.

64

65