Analize Comparative

5/12/2018 Analize Comparative - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/analize-comparative 1/43

ANALIZA COMPARATIVA INTRE GANDIRE SI

MEMORIE

1.Introducere:In desfasurarea activitatii umane care sa permita adaptarea la mediu, sistemul

psihic uman participa cu toate componentele sale care interactioneaza si

indeplinesc un rol specific. Din interactiunea lor rezulta trasaturile de

personalitate.

Personalitatea, definite ca sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un mod

specific de adaptare la mediu in decursul caruia omul proceseaza informatiile

furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza ipoteze,

formuleaza explicatii rezolva probleme cu care se confrunta.

2.Continut:Gandirea reprezinta procesul psihic cognitiv superior de procesare a insusirilor

esentiale, necesare si logice cu ajutorul unor operatii abstract-formale, in

vederea intelegerii, explicarii si predictiei unor relatii cauzale si pentru

elaborarea unor legi, teorii, principii ca modele mintale ale realitatii.

Memoria este un process psihic cognitiv superior de intiparire, stocare si

reactualizare a informatiilor.

3.Caracterizare succinta:Gandirea poseda o serie de caracteristici care ii determina individualitatea.

Este un process cognitive superior de procesare a insusirilor esentiale

inaccesibile direct simturilor.

Inglobeaza datele proceselor senzoriale dar se poate dispensa de raporturile

perceptive.

Se desfasoara in plan intern si realizeaza o procesare profunda a realitatii.

Gandirea are un character procesual sau multifazic desfasurandu-se pe axa

temporala si pe verticala cunoasterii.Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca ascendant si printr-un demers

deductive, gandirea porneste de la generalizari si ajunge la cazuri particulare.

Pe axa temporala, gandirea se desfasoara intre trecut, present si viitor.

Se foloseste de trecut pentru a defini prezentul si foloseste prezentul pentru

predictia viitorului.

Gandirea are un character mijlocit fiind mediate de perceptie, reprezentare,

limbaj si memorie.

Oalta caracteristica o reprezinta faptul ca este un proces abstract-formal.



Detine un character abstract deoarece are loc in plan intern si se desfasoara cu

un grad inalt de selectivitate. Caracterul formal este reprezentat de faptul ca

gandirea se supune unor legi logice.

Gandirea are un caracter finalist urmarind gasirea unor solutii se rezolvarea

problemelor.Ea ocupa un loc central in sistemul psihic uman, primind informatii de la toate

mecanismele psihice si le coordoneaza conferindu-le rationalitate.

Pe scurt, se poate spune ca gandirea este reglajul tuturor reglajelor.

La randul ei memoria detine o serie de caracteristici.

Este o proprietate a tuturor organismelor vii si se numeste memorie biologica

prin care se stocheaza si reactualizeaza o serie de informatii cu privire la

cresterea si maturizarea organismelor.

In evolutia sa filo-genetica, memoria s-a diferentiat in mai multe forme si a atins

apogeul la om unde a devenit memorie psihica individuala si colectiva.Memoria pastreaza si reactualizeaza procesele psihice fiind distribuita la toate

mecanismele.

De asemenea, detine un character mijlocit fiind mediate de obiecte in primii ani

ai vietii si mai tarziu de actiuni psihice si procedee mnemotehnice.

Are un character logic, presupunand intelegere informatiilor memorate si

organizarea acestora dupa anumite criterii.

Memoria este selective deoarece integreaza si pastreaza informatii in functie de

sex, varsta, interese, necesitati.

Are un character situational si contextual integrand si pastrand informatii

raportandu-le la conditiile spatio-temporale.

Memoria este un process psihic active deoarece dispune de operatii pentru

prelucrarea si evaluarea materialului in stransa legatura cu semnificatia acestuia

pentru subiect.

De asemenea, memoria detine un character mijlocit, rational si constient fiind

specifica omului.

Caracterul multifazic al memoriei este evidentiat de cele trei subprocese.

Fixarea consta in traducera informatiei intr-un cod pentru a fi stocata in

memorie.

Stocarea consta in retinerea informatiei pentru o perioada de timp.Reactualizarea reprezinta readucerea informatiei la suprafata pentru a fi folosita.

Memoria defineste dimensiunea temporala a organizarii psihice facand posibila

continuitatea identitatii si acumularea experientei.

Asadar, memoria ocupa un loc important in viata omului deorece fara ea am trai

intr-un present continuu iar comportamentul ar fi haotic si cunostintele luate de

la capat, fara se realizam progrese.



4.Incadrare:Ambele mecanisme fac parte din categoria proceselor cognitive superioare care

alaturi de imaginatie si limbaj formeaza intelectul, acel ansamblu de fenomene

psihice, ce depaseste experienta senzoriala si se dezvolta sub actiunea factorilor

socio-culturali.

5.Comparatia:La o simpla comparative, dupa criteriile ce vizeaza continutul informational

reflectoriu si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, deducem ca ambele

procese sunt cognitive superioare ce proceseaza un continut informational.

In timp ce gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si inaccesibile

simturilor precum si relatiile dintre obiecte si fenomene, memoria pastreaza

continutul informational al proceselor avand un material heterogen:imagini,

notiuni, scheme, idei si trairi.Ambele procese se desfasoara in plan intern, gandirea inglobeaza si verifica

datele putand sa se dispenseze de raporturile perceptive, pe cand memoria

contine un material bogat in cea mai mare parte provenind pe cale senzoriala.

Daca gandirea proceseaza profound realitatea cu ajutorul operatiilor abstract

formale, memoria reorganizeaza datele stocate cu ajutorul unor operatii,

relationandu-le logic.

Atat gandirea cat si memoria, prin caracterul ei mijlocit si rational devin

fenomene specific umane.

Ambele procese interactioneaza cu celelalte componente ale sistemului psihicuman deoarece memoria este distribuita tuturor mecanismelor psihice iar

gandirea primeste informatii de la acestea, le coordoneaza dandu-le rationalitate.

Atat memoria cat si gandirea au o structura complexa, insusiri si functii care le

determina individualitatea.

Gandirea poate sa apara ca sistem de operatii, categorii si sisteme de notiuni,

judecati si rationamente, intelegere si rezolvare de probleme.

Calitatile gandirii sunt commune cu cele ale creativitatii: flexibilitatea,

fluiditatea, originalitatea si elaborarea.

In structura sa sunt prezente notiunile sau conceptele ca unitati de baza,

judecatile si rationamentele.

Ca dimensiune temporala a personalitatii, memoria stocheaza experienta de viata

a individului avand o baza ereditara, in functionalitatea ei memoria dezvolta o

serie de calitati: volumul, elasticitatea, trainiciapastrarii, promptitudinea fixarii

si reactualizarii, fidelitatea si completitudinea ce pot fi optimizate.

Memoria ca proces multifazic prezinta numeroase forme determinate la nivelul

etapelor sale.

Dupa prezenta sau absenta intentiei, memorarea poate fi voluntara si involuntara

iar dupa prezenta sau absenta intelegerii, poate fi logica si mecanica.

La nivelul pastrarii distingem:memorie de foarte scurta durata, memorie descurta durata(MSD), memorie de lunga durata(MLD).



Reactualizarea poate fi si ea voluntara si involuntara, vaga sau precisa, corecta

sau incorecta.

6.Relatiile:

Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si sustinere reciprocamanifestata prin rolul uneia in desfasurarea celeilalte.

Memoria reprezinta in raport cu gandirea o sursa permanenta de informatii si

depozitul in care sunt pastrate produsele gandirii. Astfel piramida notiunilor sau

conceptelor empirice si stiintifice sunt conservate in memoria de lunga durata si

sunt reactualizate in vederea procesarii.

De asemenea in memorie sunt stocate schemele de actiune, operatiile care

constituie baza pentru rezolvarea de probleme.

Memoria sprijina si intelegerea, atat in ce priveste cuplajul informational,

lanturile asociative cat si analogia.La randul ei, gandirea este implicate in toate formele memoriei.

Prezenta gandirii ca intelegere determina distinctia dintre memoria mecanica si

logica, ultima fiind premise necesara pentru invatarea autentica.

Pastrarea beneficiaza de interventia gandirii deoarece informatiile sunt

organizate si reorganizate pe criterii de semnificatie si utilitate.

In cadrul reactualizarii, prin recunoastere si reproducere, intervine gandirea ca

sistem de operatii: de exemplu in recunoastere perceptia actuala este comparata

cu modelul stocat in memorie iar in reproducere sunt comparate si evaluate

diverse modele din memorie pentru a fi valorificat cel optim.

Legatura stransa dintre cele doua mai este evidentiata si prin legea ce afirma

dependenta memoriei de intelegere care influenteaza si calitatile memoriei

precum trainicia pastrarii si fidelitatea reactualizarii.

7.Incheiere:Gandirea si memoria capata aspecte particulare contribuind alaturi de celelalte

componente ale sistemului psihic uman la detasarea si afirmarea personalitatiica

realitate unica si irepetabila.



ANALIZA COMPARATIVA INTRE MEMORIE SI

IMAGINATIE



indeplinesc un rol specific. Din interactiunea si organizarea acestor componente

si a insusirilor lor rezulta trasaturi de personalitate. Personalitatea, definita ca

sistem bio-psiho-socio-cultural determina un mod specific de raportare la mediu

in decursul carora omul proceseaza informatiile furnizate de procesele

senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza rezultatele actiunilor, avanseaza

ipoteze si formuleaza explicatii pentru a rezolva problemele cu care seconfrunta. In acest context, apare imaginatia prin care se largeste campul

cunoasterii.

2.Continut:Memoria este un proces cognitiv superior de fixare, pastrare si reactualizare a

informatiilor, iar imaginatia este un process psihic complex de elaborare a unor

imagini si proiecte noi in baza combinarii si transformarii experientei.

3.Caracterizare:Memoria detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte procese.

Este o caracteristica a tuturor organismelor vii prin care se pastreaza informatii

referitoare la maturizarea si integrarea sistemului, ca memorie logica.

A evoluat in mai multe forme iar la om atinge apogeul ca memorie psihica

individuala si colectiva.

Memoria are un character mijlocit, la inceput rolul mijlocitor il avea obiectul

concret iar mai tarziu, cuvantul, schemele mintale si procedeele mnemotehnice.

Are un caracter multifazic, desfasurandu-se in trei etape.

Fixarea este subprocesul de intiparire a informatiilor in memorie.Pastrarea este un subproces de stocare a informatiilor in memorie.

Reactualizarea este subprocesul de scoatere la iveala a informatiilor pastrate

pentru a fi utilizate si valorificate.

Memoria detine un caracter logic deoarece informatiile stocate sunt intelese si

organizarea se face dupa criterii de semnificatie si utilitate.

Prin caracterul ei mijlocit, memoria este un process constient, rational si mijlocit

specific omului.

Este un proces activ deoarece, cele stocate nu sunt pastrate in forma in care au

fost initial pastrate, ci sunt reorganizate dupa criterii logice.



Memoria detine un character contextual sau situational deoarece informatiile

fixate se raporteaza la coordonatele spatio-temporale.

De asemenea, detine un caracter selective deoarece memoria inregistreaza

informatii legate de varsta, sex, interese si necesitati.

Memoria defineste dimensiunea temporala a organizarii psihice facand posibilacontinuitatea identitatii si acumularea de experienta.

Asadar memoria joaca un rol important in viata omului deoarece fara ea am trai

intr-un present continuu, comportamentul ar fi haotic iar cunostintele ar fi luate

de la capat fara sa realizam progrese.

Imaginatia detine mai multe caracteristici care o individualizeaza, fiind specifica

omului, la fel ca memoria.

Este un proces prin care individul anticipeaza drumul si rezultatele ce vor fi

obtinute.

Imaginatia apare pe o anumita preapta a dezvoltarii dupa reprezentare, memorie,gandire si limbaj, care ii pregatesc desfasurarea.

Este in prelungirea reprezentarii, se bazeaza pe memorie si se apropie de

gandire.

Nu depinde de legi si canoane, putand opera liber in plan real sau fantastic.

Acest process evolueaza si se modifica in functie de varsta. La copii este

exuberanta si irezistibila, la tineri productive si instrumentala, la adulti mulata

pe probeme reale iar la batrani saraca si rigida.

Memoria detine un character prospective sondand cu precadere viitorul

indepartat.

Produsele ei nu presupun simple imaginatii ci proiecte, planuri, invantii, opera

de arta.

Aceste produse se caracterizeaza prin originalitate, inedit atat in raport cu

experienta individuala, cat si cu cea sociala.

Imaginatia interactioneaza cu alte procese psihice de care se deosebeste prin

mecanisme si rezultate.

Procesele cu care interactioneaza sunt: memoria, afectivitatea, limbajul,

gandirea, motivatia si personalitatea.

Imaginatia se foloseste de niste procedee si combinatorii proprii pentru a realiza

o procesare speciala.Aceste procedee sunt: aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea

sau omisiunea, completarea realitatii, antropomorfizarea, substituirea, diviziunea

sau rearanjarea, schematizarea si analogia.

4.Incadrare:Ambele fenomene studiate fac parte din intelect alaturi de gandire si limbaj, acel

ansamblu al sistemului psihic uman care permite cunoasterea si detasarea de

experienta senzoriala si care se formeaza treptat in ontogeneza sub actiunea

factorilor socio-culturali.



5.Comparatia:La o prima comparative dupa criteriile continut imformational reflectoriu, forma

reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, rezulta ca atat

memoria, cat si imaginatia sunt procese cognitive superioare ce proceseaza si

transforma informatia.In timp ce memoria reflecta trecutul ca trecut dar il poate adduce in present

tinand cont de schimbarile din present, imaginatia se indreapta spre viitorul

indepartat.

Memoria fixeaza continutul celorlalte procese psihice si de aceea materialul

stocat are un character heterogen: imagini, idei, notiuni, trairi afective, scheme

de actiune.

Cea mai mare parte a materialului provine din interactiunea organelor de simt cu

realitatea. Materialul stocat nu este pastrat in forma in care a fost fixat ci este

organizat dupa criterii de semnificatie si utilitate.Imaginatia reflecta si ea obiectele si fenomenele din experienta anterioara, pe

care le transforma.

Produsele ei au un character complex, nu sunt doar imagini ci proiecte,

descompuneri si inventii.

O alta asemanare a celor doua procese o constituie faptul ca sunt specific umane

in formele lor superioare.

Ambele poseda mecanisme proprii prin care proceseaza informatia: memoria

dispune de operatorii de organizare logica a informatiilor pe cand imaginatia

transforma informatia cu ajutorul procedeelor imaginistice.

Spre deosebire de memorie care este un proces logic, imaginatia este lipsita de

legi si canoane.

Atat memoria cat si imaginatia interactioneaza cu celelalte componente ale

psihicului. Imaginatia interactioneaza cu gandirea, memoria, limbajul si

reprezentarea iar memoria este distribuita tuturor mecanismelor psihice.

Fara indoiala ca cele doua proceseposeda o individualitate proprie ce vizeaza

structura si dinamica acestora. Astfel, imaginatia se clasifica dupa prezenta sau

absenta intentiei si efortului voluntar in imaginatie involuntara(visul si reveria)

si voluntara(reproductiva, creatoare si visul de perspectiva).

Memoria prezinta si ea forme diverse ce se disting la nivelul subproceselor:memorarea este dupa prezenta\absenta intentiei si efortului voluntar, in

involuntara si voluntara, in functie de intelegere, poate fi memorare mecanica

sau logica. Pastrarea, in functie de durata poate caracteriza o memorie de foarte

scurta durata, memorie de scurta durata(MSD) si memorie de lunga

durata(MLD). Reactualizarea se poate realize prin recunoastere sau reproducere

si poate lua o forma voluntara sau involuntara.

6.Relatii:

Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si sustinere reciprocaatestata de rolul unuia in desfasurarea celuilalt.



Memoria preceda imaginatia si ii pregateste desfasurarea. Ea sa deosebeste de

imaginatie pentru ca are un caracter reproductiv, fiind cu atat mai valoroasa cu

cat este mai fidela fata de materialul inregistrat. In schimb imaginatia este cu

atat mai valoroasa cu cat se indeparteaza de experienta individuala si colectiva

pe care o transcede si o transforma.Memoria este in raport cu imaginatia un rezervor de imaginatii si in acelasi timp

un deposit ce ii conserva produsele.

Dar si imaginatia influenteaza dinamica memoriei pe care o imbogateste cu noi

date despre real si posibil.

Imaginatia, umple golurile lasate de uitare in memorie.




IMAGINATIE

1.Introducere:In desfasurarea activitatii umane, care sa permita adaptarea la mediu, sistemul


indeplinesc un rol specific.

Din interactiunea si organizarea lor rezulta trasaturile de personalitate.

Personalitate este definita ca sistem bio-psiho-socio-cultural ce determina un

mod specific de raportare la mediu in decursul caruia omul proceseaza

informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie, anticipeaza

rezultatele actiunii, avanseaza ipoteze si formuleaza explicatii pentru a rezolva problemele cu care se confrunta. In acest context a aparut imaginatia prin care se

largeste campul cunoasterii.

2.Continutul:Gandirea este un proces cognitiv superior de procesare a informatiilor esentiale,

necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract formale in vederea

intelegerii, explicarii si predictiei unor relatii cauzale si pentru elaborarea unor

teorii, legi, principii ca modele mintale ale realitatii, iar prin imaginatie

intelegem un process cognitive complex de elaborare de noi imagini si proiecte pe baza combinarii si transformarii experientei anterioare.

3.Caracterizare:Gandirea detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte procese.

Este un proces cognitiv superior de procesare a informatiilor esentiale si

inaccesibile direct simturilor, realizand o procesare profunda cu grad inalt de

selectivitate.

Gandirea prezinta un caracter procesual sau multifazic, desfasurandu-se pe

verticala cunoasterii si pe axa temporala.Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca ascendant si printr-un demers

inductiv, porneste de la cazuri particulare si ajunge la generalizari.

In miscarea descendenta si printr-un demers deductiv, gandirea porneste de la

generalizari si ajunge la cazuri particulare.

Pe axa temporala, gandirea se misca intre trecut, present si viitor. Se foloseste de

trecut pentru a defini prezentul, si foloseste trecutul si prezentul pentru

prezicerea viitorului.

Gandirea detine un caracter mijlocit, primind informatii de le parceptie,

reprezentare, memorie si limbaj.



Are un caracter abstract-formal. Detine caracter abstract deoarece realizeaza o

procesare profunda cu grad inalt de selectivitate prin abstractizare. Poseda un

caracter formal deoarece se supune unui sistem de legi logice.

Gandirea are un caracter finalist, urmarind gasirea unor solutii la probleme si

rezolvarea unor situatii.Asadar, gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman deoarece primeste

informatii de la toate mecanismele osihice si le coordoneaza conferindu-le

rationalitate.

De asemenea, imaginatia detine o serie de caracteristici care o individualizeaza.

Acest proces este specific omului deoarece ajuta la predictia drumului de urmat

si rezultatelor obtinute.

Prin imaginatie omul reuseste sa modeleze dupa bunul plac mediul ce il

inconjoara.

Acest mecanism apare pe o anumita treapta a dezvoltarii dupa ce s-au formatalte procese ce ii pregatesc desfasurarea(memorie, gandire, limbaj, reprezentare)

Imaginatia nu se supune unui sistem de legi si canoane, fiind libera sa se

desfasoare atat in planul realului, cat si in planul fantasticului.

Ea se afla in prelungirea reprezentarii, bazandu-se pe memorie si deviind

traiectoria spre gandire.

Imaginatia evolueaza odata cu varsta. La copii este irezistibila si exuberanta, la

tineri, productive si instrumentala, la adulti mulata pe probleme reale iar la

batrani este saraca si rigida.

Are un caracter prospective fiindca sondeaza cu precadere viitorul indepartat.

Produsele imaginatiei nu sunt simple imagini ci presupun planuri, proiecte,

inventii, opera de arta. Aceste produse se caracterizeaza prin originalitate atat

fata de individ, cat si fata de societate.

Procedeul imaginative include interactiunea cu alte procese: memoria, gandirea,

limbajul, afectivitatea si motivatia.

Imaginatia detine o serie de procedee ce o ajuta in combinarea si transformarea

experientei. Aceste procedee imaginistice sunt: aglutinarea, empatia,

multiplicarea sau omisiunea, amplificarea sau diminuarea, schematizarea,

antropomorfizarea.

4.Incadrarea:Gandirea si imaginatia sunt procese cognitive superioare sau logice ce fac parte

din intelect, acel ansamblu ce se constituie in baza proceselor senzoriale pe care

le depaseste.

5.Comparatia:Comparand cele doua procese dupa criteriile continutului informational

reflectoriu, forma reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale acesteia,

deducem ca atat imaginatia cat si gandirea sunt procese cognitive ce reflectarealitatea.



Gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si legice ale obiectelor din

realitate precum si legaturile dintre acestea, pe cand imaginatia transforma

experienta anterioara, relationand-o.

Spre deosebire de gandire, care reflecta realul si sondeaza viitorul apropiat,

imaginatia sondeaza viitorul apropiat, imaginatia exploreaza cu precadere,necunoscutul si viitorul indepartat.

Ambele procese sunt mediate de procese senzoriale, memorie si limbaj.

Daca gandirea se supune unor legi logice, imaginatia este libera de legi si

canoane.

Atat gandirea cat si imaginatia cunosc o evolutie in functie de varsta.

Caracterul produselor lor este complex: notiuni, judecati si sisteme cognitive la

gandire iar la imaginatie, planuri si inventii.

Ambele componente ale sistemului psihic uman sunt specifice omului prin care

se deosebeste de animale.In timp ce gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman, imaginatia se

afla in continuarea reprezentarii.

Atat gandirea, cat si imaginatia interactioneaza cu celelalte procese psihice,

influentandu-le si fiind influentate.

Procesarea imformatiilor se realizeaza la nivelul gandirii cu ajutorul operatiilor

abstract formale, iar la nivelul imaginatiei cu procedeele imaginistice.

Cele doua procese indeplinesc functii specifice, rezolvare de probleme,

categorizare si elaborare de notiuni, sisteme de operatii, intelegere si imaginatia

prospecteaza viitorul, are rol constructive si creativ.

6.Relatii:

Intre gandire si imaginatie exista o relatie de interactiune si sustinere reciproca

atestata de rolul unui process in desfasurarea celuilalt.

Cele doua procese sunt prezente intotdeauna in activitatea omului. Ele se

aseamana dar in acelasi timp se deosebesc deoarece prin gandire, omul cunoaste

ceea ce este essential, necesar si general din realitate in timp ce imaginatia

exploreaza cu precadere ipoteticul, necunoscutul, viitorul.

Gandirea intervine in cadrul imaginatiei prin organizarea datelor, punerea lor in

relatie si evaluarea produselor.Gandirea ii ofera date asupra realului si ghideaza transformarile. La randul ei,

imaginatia indeplineste un rol important in raport cu gandirea.

Ea depaseste realitatea, transformand datele oferite de gandire, patrunde in

posibil si imposibil si furnizeaza gandirii un nou material.

Rolul imaginatiei consta si in elaborarea ipotezelor de lucru si gasirea unor noi

strategii si metode de rezolvare.

EX: metodele euristice implica descoperirea solutiei pe calea tatonarilor ce au la

baza imaginatia si permit creatia.

Legatura dintre cele doua procese este evidentiata si de fuziunea lor in cadrul procedeelor imaginistice.



Procedeele imaginatiei au la baza operatiile gandirii si prezinta o corespondenta

cu acestea.

EX: sinteza corespunde cu aglutinarea iar analiza cu diviziunea. Comparatia este

si ea prezenta in analogie si in modificarea proportiilor.

Ambele procese au un caracter prospectiv si creator. In timp ce gandirearealizeaza previziuni rationale, imaginatia combina informatiile stocate si

produce imagini sau proiecte a caror caracteristica este originalitatea.

7.Concluzie:Prin urmare, cele doua procese capata aspecte particulare ce permit detasarea si

afirmarea personalitatii ca o realitate unica si repetabila.



ANALIZA COMPARATIVA INTRE ATENTIE SI

LIMBAJ




Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor rezulta

trasaturile de personalitate. Personalitatea, definite ca sistemul bio-psiho-socio-

cultural determina un mod specific de raportare la mediu in vederea satisfacerii

necesitatilor.

In vederea adaptarii optime la mediu, apare necesitatea comunicarii dintreoameni si a focalizarii energiei psiho-nervoase asupra unei categorii de stimuli

sau activitati. Astfel apare comunicarea verbala prin limba si limbaj si

fenomenul atentiei care o insoteste.

2.Continut:Atentia este fenomenu psihic de orientare, selectare si concentrare a constiintei

noastre asupra unui stimul aflat in interiorul sau exteriorul nostrum iar limbajul

este un instrument specific uman de realizare a comunicarii interpersonale, de

vehiculare si codificare a proceselor informationale la nivel cerebral.

3.Caracterizare:Atentia detine o serie de caracteristici ce o diferentiaza de celelalte procese

psihice. Notele ei definitorii sunt orientarea, selectarea si concentrarea ce se

realizeaza in functie de reper.

Nu este un proces cognitiv deoarece nu prezinta un continut informational

reflectoriu.

Atentia apare in stare de veghe, ceea ce inseamna ca nu putem fi atenti in stare

de somn sau cand constiinta noastra este afectata in stare de ebrietate.Ea nu este nici o activitate ci o conditie facilitatoare a acesteia.

Atentia este o conditie necesara si obligatorie pentru succesul activitatii darn u

este suficienta.

Acest proces indeplineste doua functii: de filtrare si selectare a stimulilor si de

activare focalizata.

Atentia se poate constata dupa expresia fetei, gesturi si pozitia capului.

Baza fiziologica a acestui proces este reprezentata de reflexul de orientare ce se

produce prin variatiile din ambianta sau prin actiunea stimulilor noi.

De asemenea, limbajul prezinta o serie de particularitati prin care difera de

celelalte procese.



Limbajul este modul de organizare si functionare a limbii la nivel individual.

Aspectul psihologic al limbajului este vorbirea.

Este in acelasi timp innascut si dobandit. Limbajul se achizitioneaza pe baza

unui suport neurofiziologic reprezentat de zonele cerebreale specializate in

intelegerea si exprimarea limbajului si aparatul bucalo-fonator.Este cea mai evoluata, bogata si rafinata forma de comunicare avand un caracter

simbolic deoarece cuvintele inlocuiesc obiecte si imagini.

Cuvantul este un instrument ce intermediaza memoria, gandirea, imaginatia,

atentia si vointa.

Limbajul ne permite dialogul cu sine, meditatia si reflectia.

Functioneaza pe baza legii efortului minim manifestata prin tendinta de a scurta

cuvintele.

Are un caracter unitar, fiind formata dintr-un vocabular si reguli logico-

gramaticale.Limbajul are o desfasurare procesuala prin conectarea a trei verigi: veriga de

receptie si asimilare a structurilor fizice, veriga de executie si conexiunea

inversa.

4.Incadrare:Atentia si limbajul fac parte din categoria mecanismelor de reglare si control a

conduitei.

5.Comparatie:Comparand cele doua mecanisme dupa criteriile continutului informational

reflectoriu, forma si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, constatam ca

ele nu reprezinta procese psihice. Atentia este o conditie facilitatoare ce

insoteste procesele cognitive si activitatea in general, marindu-le eficienta iar

limbajul este o activitate de comunicare interpersonala.

In timp ce atentia este un fenomen al vietii constiente ce apare in stare de veghe,

limbajul functioneaza atat la nivel constient cat si la nivel subconstient si

inconstient deoarece vocabularul si deprinderile verbale sunt stocate in memoria

de lunga durata.

Atat limbajul cat si atentia prezinta forme complexe fiind caracteristice finite

umane. Atentia involuntara si atentia de expectanta o putem intalni si la animale.

Limbajul si atentia intra in interactiune cu aproape toate procesele si functiile

psihice, atentia la conditioneaza eficienta iar limbajul le mediaza.

Atentia si limbajul prezinta o dinamica si structuri proprii ce determina

individualitatea lor. Astfel limbajul prezinta in functie de modul de desfasurare

si instrumentul de codificare, doua forme: limbaj verbal intern si extern.

Limbajul extern, la randul sau se clasifica in oral si scris iar cel oral in monolog

si dialog.

Atenita poate fi involutara, voluntara si postvoluntara in functie de absenta sau prezenta intentiei si efortului voluntar.



Atentia poseda o serie de calitati: volumul(cantitatea de obiecte care pot fi

percepute sau gandite simultan), concentrarea(racordarea atentie la un stimul din

punct de vedere al intensitatii), stabilitatea(capacitatea de a mentine

concentrarea la nivel optim), distributivitatea(capacitatea de concentrare asupra

a doua sau mai multe actiuni) si mobilitatea(capacitatea de a comuta atentia dela un stimul la altul).

Limbajul indeplineste o serie de functii printre care: functia

comunicativa(transmiterea unui continut informational si emotional). Functia

cognitiva(mediaza procesele cognitive), functia reglatorie(modificarea condutiei

proprii si a celorlalti).

6.Relatii:Intre cele doua mecanisme psihice exista o relatia de interactiune si conditionare

reciproca atestata de rolul unuia in desfasurarea celuilalt.Astfel atentia, ce presupune orientarea si focalizarea energiei psiho-nervoase

asupra unui stimul sau activitati, implica interventia comenzilor verbale, interne

sau externe(trebuie sa fi mai atent). In acest caz, limbajul isi indeplineste functia

reglatorie asupra conduitei interne si externe.

De altfel, comenzile verbale imobilizeaza atentia asupra unor stimuli, adaptand

individual la mediul sau si ajutandu-l sa evite anumite pericole.

Atentia involutara poate fi declansata prin comenzi verbale externe, ca de

exemplu auzirea numelui la o petrecere. In schimb, atentia voluntara este

mobilizata prin limbaj intern, iar cea postvoluntara este reglata din interior.

Atentia functioneaza in raport cu limbajul ca o conditie necesara a folosirii

corecte a acestuia.

Atentia intervine in perioada de asimilare a limbajului dar si in selectarea si

actualizarea schemelor grafice si articulatorii. Absenta atentiei in folosirea

cuvintelor este responsabila de erorile din comunicare.

7.Concluzii:Prin urmare, limbajul si atentia sunt doua fenomene psihice ce asigura adaptarea

individului la mediu alaturi de celelalte componente ale psihicului uman

contribuind la afirmarea personalitatii ca realitate unica si irepetabila.



ANALIZA COMPARATIVA INTRE IMAGINATIE SI

AFECTIVITATE




Din interactiunea si organizarea acestor componente rezulta, sub actiunea

factorilor socio-culturali, trasaturile de personalitate. Personalitatea definite ca

sistemul bio-psiho-socio-cultural determina un mod specific de adaptare la

mediu.

In contextul eforturilor de adaptare, a aparut imaginatia prin care se largestecampul cunoasterii. In incercarea de satisfacere a trebuintelor umane,

personalitatea experimenteaza stari subiective de placere sau neplacere in

functie de gradul de satisfacere la acestora.

2.Continutul:Imaginatia este un proces cognitiv complex de elaborare de noi imagini si

proiecte in baza combinarii si transformarii experientei iar afectivitatea este un

ansamblu de procese psihice care reflecta relatia dintre subiect si obiect sub

forma unor trairi uneori atitudinale.

3.Caracterizare:Imaginatia detine o serie de caracteristici care o diferentiaza de celelelte procese.

Este un proces specific omului ce ii permite anticiparea drumului de parcurs si

rezultatelor ce vor fi obtinute. Prin imaginatie, omul intervine in mod activ si

creator, asupra lumii.

Apare pe o anumita treapta a dezvoltarii dup ace au aparut alte procese ce ii

pregatesc desfasurarea.(reprezentarea, memoria, gandirea si limbajul)

Se afla in prelungirea reprezentarii, se bazeaza pe memorie si deviaza traiectoriaspre gandire.

Imaginatia este libera de legi si canoane putand sa se miste atat pe terenul

realului perceptibil cat si pe cel al fantasticului.

Ea cunoaste o evolutie in functie de varsta. La copii este irezistibila si

exuberanta, la tineri, productiva si instrumentala, la adulti mulata pe probleme

reale iar la batrani, saraca si rigida.

Imaginatia are un caracter prospective sondand cu precadere viitorul.

Procesele imaginatiei nu se reduc la simple imagini ci presupun planuri,

proiecte, opera de arta avand drept caracteristici ineditul, originalitatea, atat inraport cu experienta individuala cat si cu cea sociala.



Imaginatia presupune interactiunea cu alte procese si functii psihice cum ar fi

memoria, gandirea, limbajul, afectivitatea, motivatia si personalitatea.

In realizarea produselor ei, imaginatia se foloseste de o serie de procedee

imaginistice cum ar fi: aglutinarea, empatia, diminuarea, antropomorfizarea,

multiplicarea etc.De asemenea, afectivitatea detine o serie de particularitati ce ii confera

individualtiatea fata de celelalte mecanisme psihice.

La baza producerii proceselor afective se afla interactiunea dintre subiect si

obiect.

In cadrul proceselor afective, in prim plan se afla importanta si semnificatia

obiectului pentru subiect ca rezultat al raportarii proprietatilor stimulului la

starile de necesitate ale subiectului.

Afectivitatea este o componenta de baza, infrastructurala a psihicului si nota lui

definitorie prin care se deosebeste de masinile inteligente.Ontogenetic si filogenetic, trairile afective preced si insotesc pe cele cognitive.

Afectivitatea este dublu conditionata atat de deficitul de informatie despre stimul

cat si de semnificatia stimului.

Structura si dinamica acestui proces are un caracter polar, adica trairile afective

se asociaza cu plus sau minus.

Nu exista nici un fenomen cu care afectivitatea sa nu interactioneze.(cu

procesele cognitive, cu motivatia etc.)

4.Incadrare:Imaginatia face parte din categoria proceselor cognitive superioare alaturi de

gandire si memorie care impreuna cu limbajul formeaza intelectul ce se

constituie sub actiunea factorilor socio-culturali, iar afectivitatea este un

mecanism de stimulare si energizare a comportamentului cu functii de reglare

primara.

5.Comparatie:La o prima comparative dupa criteriile continutului informational reflectoriu,

forma reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, rezulta ca atat

afectivitatea cat si imaginatia sunt procese psihice.

Ele poseda un continut informational specific: imaginatia reflecta obiectele si

fenomenele din experienta individual ape cand afectivitatea reflecta relatia

dintre subiect si obiect.

Forma reflectarii este si ea deosebita deoarece imaginatia se soldeaza cu

imagini, proiecte iar afectivitatea cu trairi subiective uneori atitudinale.

Ambele procese interactioneaza cu celelalte fenomene psihice cu care se

diferentiaza. In procesul imaginativ, procesarea se realizeaza cu procedee

imaginistice si combinatorica lor.

In afectivitate, individual vibreaza cu intregul organism, starile subiective avandcomponente psihice organice si comportamentale.



In formele superioare, aceste procese sunt specifice omului. Afectivitatea este

componenta infrastructurala a psihicului care ne deosebeste de masinile

inteligente.

Produsele lor prezinta o serie de insusiri. In cazul afectivitatii, trairile subiective

au o serie de capacitati: expresivitate, convertibilitate, durata, intensitate, valoaremotivationala. Produsele imaginatiei sunt complexe, inedite si originale.

Atat imaginatia cat si afectivitatea poseda forme proprii, o dinamica si un rol

specific care le individualizeaza.

5.Relatii:Intre afectivitate si imaginatie exista o relatie de interactiune reciproca atestata

de roul uneia in desfasurarea celeilalte.

Rolul active al afectivitatii in imaginatie poate fi evidentiat prin contributia ei la

realizarea diferitelor forme ale imaginatiei, atat voluntare cat si involuntare.De exemplu in visul din timpul somnului, imaginile ce au un carcater scenic

prezinta o incarcatura energetica datorita asocierii cu trairi afective, dorinte sau

asteptari nesatisfacute in stare de veghe.

In cazul reveriei, prin satisfacerea prin satisfacerea iluzorie a dorintelor se

diminueaza tensiunea negative acumulata de neindeplinirea lor.

De asemenea, in imaginatia creatoare, forma cea mai activa si complexa a

imaginatiei, realizarea produselor este sustinuta si potentate energetic de

afectivitate si motivatie.

Deci, in raport cu imaginatia, afectivitatea se comporta ca un mechanism de

stimulare si energizare ce influenteaza productivitatea imaginatiei.

La randul ei, afectivitatea este influentata de imaginatie.

Trairile afective pot fi provocate de unele imagini ce se produc in plan mintal.

De exemplu se produc emotii variate atat in imaginatia reproductiva cat si

creatoare. Proprietatile trairilor afective evidentiaza legatura cu imaginatia.

Expresivitatea ce consta in exteriorizarea trairilor prin expresii emotionale poate

fi folosita pentru a produce anumite efecte si a genera anumite imagini.

De exemplu, un actor isi foloseste expresiile emotionale, facandu-l pe spectator

sa anticipeze imagini in legatura cu personajul pe care il interpreteaza.

Intensitatea trairilor subiective isi pune amprenta asupra prouctivitatiiimaginatiei.

Exista o legatura stransa intre emotiile puternice si imaginile vii si bogate.

Insasi clasificarea trairilor afective implica imaginatia. De exemplu tonul afectiv

al proceselor cognitive include o serie de trairi provocate de imaginatie.

Trairile de provenienta organica, atunci cand sunt constientizate duc la

anticiparea unor imagini legate de evolutia si tratarea unor boli.

Afectele pot bloca procesul imaginative si gandirea, ducand la savarsirea unor

acte necugetate.

De asemenea dispozitiile afective sunt insotite de imagini corespunzatoare.



Se spune ca oamenii bine dispusi vad viata in roz iar pesimistii vad viata in

negru.

6.Concluzie:

Imaginatia ca proces predilect al creativitatii si afectivitatea, componenta de baza al sistemului psihic uman, contribuie alaturi de celelalte componente

psihice la afirmarea personalitatii ca o realitate unica si irepetabila.



ANALIZA COMPARATIVA INTRE MOTIVATIE SI

AFECTIVITATE




Din interactiunea si organizarea acestor componente si a insusirilor lor, rezulta

trasaturile de personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-socio-

cultural determina un mod specific de adaptare la mediu in decursul caruia omul

incearca sa-si satisfaca necesitatile ce-l impulsioneaza spre actiune.

In acelasi timp, omul reflecta prin trairi subiective, gradul de satisfacere alstarilor de necesitate.

2.Definitie:Motivatia este ansamblul starilor de necesitate ale organismelor care orienteaza

si dirijaza comportamentul in directia satisfacerii lor iar afectivitatea este

ansamblul de procese psihice care reflecta relatia dintre subiect si obiect sub

forma unor trairi, uneori atitudinale.

3.Caracterizare:Afectivitatea detine o serie de particularitati care o diferentiaza de celelalte

mecanisme psihice.

La baza producerii proceselor afective sta interactiunea dintre subiect si obiect.

In cadrul proceselor afective, in prim plan se afla importanta obiectului pentru

subiect ca rezultat al raportarii proprietatilor stimulului la starile de necessitate

ale subiectului.

Afectivitatea este o componenta de baza a psihicului si nota lui definitorie prin

care se diferentiaza de masinile inteligente.

Ontogenetic si filogenetic, trairile afective le preced si insotesc pe celecognitive. Mai intai apar starile emotionale nespecifice, fiind urmate de cele

specifice atunci cand subiectul cunoaste semnificatia stimulului.

Aceste trairi au un caracter polar adica pot fi asociate cu plus sau minus.

Nu exista nici un fenomen cu care san u interactioneze afectivitatea.(cu

procesele cognitive, cu motivatia etc.)

De asemenea, motivatia prezinta caracteristici care o individualizeaza.

Este ansamblul stimulilor care determina comportamentul.

Apare cand in organism se produce un dezechilibru ce trebuie refacut.

Motivatia este mecanismul psihic dotat cu capacitatea de a declansa actiunea

indiferent de factorii externi.



S-astructurat ontogenetic si filogenetic pe seama schimbului dintre individ si

mediu.

Ea ocupa un loc central in sistemul psihic uman alaturi de gandire si devine o

lege de baza a organizarii si integrarii vietii psihice.

Prin motivatie, omul dispune de un mod de conduita nonlinear de tip probabilistic deoarece raspunsul sau trece prin structura sa motivationala.

Acest process psihic apare inca de la nastere, sub forma trebuintelor primare iar

apoi prin interactiunea cu mediul social apar trebuintele secundare.

4.Incadrare:Afectivitatea si motivatia fac parte din categoria mecanismelor de stimulare si

energizare ale comportamentului cu functii de reglare primara.

5.Comparatie:La o prima comparatie realizata dupa criteriile continutului informational

reflectoriu, formei reflectarii si mecanismelor psiho-fiziologice ale reflectarii, se

observa ca cele doua fenomene se diferentiaza deoarece afectivitatea reprezinta

un proces iar motivatia un mecanism.

Afectivitatea reflecta sub forma trairilor afective concordanta sau discordanta

dintre necesitatile subiectului si particularitatile stimulului, pe cand motivatia

semnalizeaza dezechilibrul psihic sau fizic aparut in organism.

Produsul lor este diferit: afectivitatea se manifesta prin trairi subiective iar

motivatia, prin stari de necesitate ce trebuie satisfacute.Ambele fenomene au o baza ereditara si se structureaza ontogenetic si

filogenetic avand ca fundament schimburile cu mediul.

Cele doua mecanisme cunosc o evolutie dinamica, de la forme nespecifice la

forme specifice.

Atat motivatia, cat si afectivitatea in formele lor de manifestare sunt

conditionate social si cultural.

Ambele mecanisme au un caracter subiectiv. Motivatia apare ca transpunerea la

nivel intern a cauzalitatii externe iar afectivitatea implica raspunsuri diferite la

acelasi stimul la persoane diferite in functie de semnificatia stimulului.

O alta deosebire o reprezinta locul pe care acestea il ocupa in sistemul psihic

uman. Motivatia ocupa un loc central alaturi de gandire iar afectivitatea este

componenta de baza infrastructurala.

Spre deosebire de motivatie unde functioneaza efectul de camp, iar in

afectivitate esential este caracterul vectorial.

Fara indoiala, fiecare poseda o individualitate proprie ce rezulta din formele si

structurile proprii, precum si calitati.

Motivatia se imparte in forme simple(instincte, tendinte, impulsuri) si

complexe(trebuinte, interese, motive, aspiratii, idealuri si conceptia despre lume

si viata) in functie de gradul de complexitate, de integrare in personalitate siconstientizare.



Din interactiunea acestor forme rezulta structurile motivationale: intrinseca si

extrinseca, cognitiva si afectiva, pozitiva si negativa.

Afectivitatea se clasifica si ea dupa aceleasi criterii in: primare, complexe si

superioare.

6.Relatii:Intre motivatie si afectivitate exista o relatie de interactiune si conditionare

reciproca atestata de rolul uneia in desfasurarea celeilalte.

Coexistenta celor doua fenomene psihice este evidenta si obligatory deoarece

satisfacerea sau nesatisfacerea starilor de necesitate determina trairi subiective.

Afectivitatea nu este doar un simplu insotitor al motivatiei desi capata

proprietati motivationale.

Legatura stransa dintre cele doua mecanisme este atestata de trecerea lor

reciproca. Trairile afective devin motive in plina desfasurare iar motivele suntcristalizari ale proceselor afective.

Intensitatea starilor de necesitate influenteaza calitatile proceselor afective. De

exemplu expresivitatea trairilor afective este dependenta de manifestarea unor

trebuinte reale sau simulate pe care le comunica in scopuri persuasive.

Mobilitatea sau convertibilitatea depinde si ea de motivele care influenteaza

comportamentul unei persoane. De exemplu, trecerea de la dragoste la ura este

motivata intr-un comportament normal.

Influenta afectivitatii in desfasurarea motivatiei este evidentiata la nivelul

formelor de motivatie complexa si a structurilor motivationale. Astfel, interesele

contin in structura lor, pe langa elemente cognitive si volitive si pe cele afective

iar convingerile, ca idei forta adanc implantate in structura personalitatii sunt

puternic traite afectiv si aparate cand sunt contrazise.

Prezenta afectivitatii in structurile motivationale determina clasificarea acestora

in positive si negative in functie de stimuli premiali sau adversivi si in motivatie

intrinseca si extrinseca.

Motivatia intrinseca este asociata desfasurarii activitatii. Motivatia afectiva este

determinate de obtinerea aprobarii si considerarii din partea celor apropiati.

Ambele mecanisme isi impletesc functionarea in optimul motivational, in care

cresterea intensitatii motivelor este urmata de cresterea intensitatii trairilor afective ce pot dezorganiza comportamentul.

Motivatia si afectivitatea indeplinesc functii comune sustinand si energizand

comportamentul, realizand o reglare a conduitei.

7.Concluzia:Prin urmare, afectivitatea si motivatia sunt doua componente esentiale ale

psihicului uman prin care se asigura adaptarea individului la o situatie si

integrarea sa sociala optima.



ANALIZA COMPARATIVA INTRE

ATENTIE SI VOINTA






cultural, determina un mod specific de adaptare la mediu, in decursul caruia,

omul proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in

memorie, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si rezolva problemele cucare se confrunta.

In rezolvarea problemelor, ce constituie obstacole ce apar in traiectoria

activitatii, intervin doua mecanisme de reglare si control, respectiv vointa si

atentia.

2.Definitie:Vointa este mecanismul psihic superior de autoreglare a constiintei prin mijloace

verbale, de mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol

aflat in calea atingerii scopurilor constient stabilite iar atentia este fenomenul psihic de orientare, selectare si concentrare a constiintei noastre asupra unor

stimuli aflati in interiorul sau exteriorul nostru.

3.Caracteristici:Vointa prezinta o serie de caracteristici care o individualizeaza.

Este o forma de autoreglare constienta a conduitei deoarece varianta de actiune

este aleasa in cunostinta de cauza.

Are doua forme de manifestare, odata ca vointa de actiune si ca vointa de a se

abtine de la actiune.Vointa este mediata de limbaj deoarece un rol important il au structurile

semantice ale limbajului.

Masura vointei este masura in care o activitate este finalizata.

Vointa este expresia personalitatii, a caracterului, a educatiei primite si se

manifesta in activitatile voluntare.

Exista si activitati care nu cer un control permanent si nici un efort deosebit.

Activitatea voluntara se caracterizeaza prin orientarea spre atingerea unui scop

stabilit constient fiind precedata de un plan mintal.

Activitatea voluntara are la baza intentia si decizia de a realiza activitatea,

implica depasirea unui obstacol fiind sustinuta de motivatie si energizata afectiv.



De asemenea, atentia detine o serie de particularitati ce o caracterizeaza.

Notele ei definitorii sunt orientarea, concentrarea si selectivitatea ce se

realizeaza diferit in functie de reper.

Apare in stare de veghe, de unde rezulta ca nu putem fi atenti in stare de somn

sau cand constiinta este afectata in stare de coma sau ebrietate.Atentia nu face parte din categoria proceselor cognitive deoarece nu poseda un

continut informational reflectoriu.

Ea nu este nici o activitate, ci o conditie facilitatoare pentru aceasta.

Atentia este o conditie necesara si obligatorie pentru succesul activitatii, dar nu

este suficienta.

Acest fenomen indeplineste functia de filtrare, selectare a stimulilor si functia de

activare focalizata.

Atentia se poate constata dupa expresia fetei, gesturi sau pozitia corpului.

Baza fiziologica a atentiei o constituie reflexul de orientare ce se produce prinvariatiile din ambianta sau prin actiunea stimululor noi. Acest reflex are o forma

generalizata si una localizata.

4.Incadrare:Atentia si vointa fac parte din categoria mecanismelor de reglare si control.

5.Comparatia:La o prima comparatie dupa criteriile continutului informational reflectoriu,

forma reflectarii si mecanismele psiho-fiziologice ale reflectarii, observam cavointa este un proces superior de reglare iar atentia un mecanism sau o conditie

facilitatoare sau inhibitoare ce insoteste activitatea.

Vointa reflecta marimea obstacolului ce trebuie depasit prin dispunerea efortului

voluntar necesar, corespunzator aprecierii pe care subiectul o realizeaza.

In schimb, atentia nu este un proces deoarece nu poseda un continut

informational reflectoriu si nu acorda semnificatii.

Ambele sunt fenomene ale vietii constiente ce apar in stare de veghe si sunt

mediate de limbaj cu structurile sale.

Fara indoiala ca atat atentia, cat si vointa poseda o structura, calitati si o

dinamica proprie prin care se individualizeaza.

Vointa si efortul voluntar poseda o serie de calitati precum, taria, fermitatea,

perseverenta, curajul, independenta, promptitudinea deciziei si calmul in situatii

tensionate.

Calitatile atentiei sunt necesare si se pot optimiza, printre ele se afla:

concentrarea, volumul, mobilitatea, stabilitatea, distributivitatea.

Atentia prezinta doua forme in functie de orientare si anume, interna si externa

iar dupa prezenta efortului voluntar avem atentie voluntara, involuntara si

postvoluntara.

Vointa implicata in actul voluntar, presupune prezenta scopului, obstacolului siefortului voluntar ca aspect psihologic.



Ambele fenomene presupun o desfasurare multifazica. Activitatea voluntara

prezinta cinci etape: formularea unui motiv, lupta motivelor, adoptara hotararii,

executarea si verificarea.

Atentia presupune si ea la inceput reactii de orienatre, apoi atitudini preparatorii

si stari de experienta si in final atentia operanta ce implica concentrarea sifocalizarea constiintei.

6.Relatii:Atentia si vointa se afla intr-o relatie de interactiune si conditionare reciproca

atestata de rolul uneia in desfasurarea celeilalte.

Prezenta vointei si a efortului voluntar in desfasurarea atentiei determina

clasificarea formelor acesteia in voluntara, involuntara si postvoluntara. In

atentia involuntara nu este prezenta intentia, fara ca individul sa-si propuna

ceva. In schimb, in atentia voluntara este prezenta intentia, efortul voluntar siscopul iar atentia postvoluntar presupune deprinderea de a fi atent ca rezultat al

exercitiului voluntar.

Insusirile atentiei precum, volumul, concentrarea, stabilitatea pot fi optimizate

prin exercitiu voluntar.

De exemplu, concentrarea ca abordare a racordarii atentiei la un stimul din

perspectiva intensitatii, presupune rezistenta la factorii perturbatori ceea ce

implica un efort voluntar.

Distributivitatea atentiei sau capacitatea de concentrare simultan asupra a doua

sau mai multe activitati depinde de prezenta deprinderilor care sunt automatisme

care sunt obtinute prin exercitii voluntare.

La randul ei, atentia sustine actul voluntar, intervenind in toate fazele acestuia.

Deexemplu, in prima faza a aparitiei impulsului, acesta este declansat atat de

trebuintele interne, cat si de solicitari externe care capteaza atentia in mod

spontan.

In evaluarea motivelor si luarea hotararii, atentia insoteste gandirea avand un rol

de conditie optimizatoare deci, atentia este necesara in activitatea voluntara

pentru eficientizarea acesteia si de asemenea in executarea hotararii si

verificarea rezultatului.

7.Concluzia:Atentia si vointa sunt doua mecanisme de reglarece contribuie la indeplinirea

optima a unei activitati in conformitate cu particularitatile subiectului si

caracteristicile situatiei.

Vointa cu calitatile ei intra in alcatuirea caracterului ca nucleu al personalitatii.




VOINTA




Din interactiunea si organizarea acestor componente rezulta trasaturile de

personalitate. Personalitatea definita ca sistemul bio-psiho-socio-cultural

determina un anumit mod de adaptare la mediu in decursul caruia omul

proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in memorie,

anticipeaza, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si rezolva probleme.

2.Definitie:Gandirea este procesul cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale,

necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract-formale in vederea

intelegerii, explicarii si predictiei unor relatii cauzale din realitate si pentru

elaborarea unor notiunii, principii, teorii ca modele mintale ale realitatii. Iar prin

vointa se intelege mecanismul psihic de autoreglare a conduitei prin mijloace

verbale de mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol aflat

in calea atingerii scopurilor constient stabilite.

3.Caracteristici:Vointa poseda o serie de particularitati care o individualizeaza de celelalte

mecansime psihice.

Este o forma de autoreglare constienta a conduitei deoarece varianta de actiune


Are doua forme de manifestare: ca vointa de a actiona si ca vointa de a se abtine

de la actiune.

Vointa este mediata verbal deoarece in formarea efortului voluntar un rolimportant il are limbajul cu structurile sale semantice.


Vointa este o expresie a personalitatii, a educatiei primite, a caracterului si se


Activitatea voluntara se poate caracteriza prin orientare spre atingerea scopului

stabilit fiind precedata de un plan mintal. Are la baza intentia si decizia de a

realiza o activitate depasind obstacole cu sustinere din partea motivatiei si

afectivitatii.

De asemenea, gandirea detine caracteristici care o diferentiaza de alte procese.



Este un proces cognitiv superior de procesare a insusirilor esentiale, necesare si

inaccesibile direct simturilor.

Inglobeaza datele proceselor senzoriale dar se poate dispensa de raporturile

perceptive si se desfasoara in plan mintal.

Gandirea are un caracter multifazic desfasurandu-se pe verticala cunoasterii si pe axa temporala. Pe verticala cunoasterii, gandirea se misca in sens ascendent si

printr-un demers inductiv, porneste de la date observabile si ajunge la

generalizari, folosind un limbaj natural. De asemenea, gandirea se poate misca

in sens descendent si printr-un demers deductiv, porneste de la legi si teorii,

ajungand la cazuri particulare, folosind un limbaj stiintific, specializat.

Pe axa temporala, gandirea se foloseste de trecut pentru definirea prezentului si

utilizeaza prezentul si trecutul pentru definirea viitorului.

Acest proces are un caracter mijlocit fiind mediat de reprezentare, perceptie,

limbaj si memorie.Gandirea are un caracter abstract deoarece se desfasoara in plan intern, cu grad

inalt de selectivitate extragand invariantii cognitivi.

Prin caracterul formal se intelege functionarea gandirii sub egida legilor logice.

Are un caracter finalist urmarin rezolvarea problemelor si gasirea unor solutii.

Gandirea ocupa un loc central in sistemul psihic uman fiind considerata reglajul

tuturor reglajelor.

4.Incadrare:Gnadirea, alaturi de memorie si imaginatie alcatuiesc procesele cognitive

superioare care impreuna cu limbajul formeaza intelectul, pa cand vointa

impreuna cu atentia formeaza categoria mecanismelor de reglare si control.

5.Comparatie:La o simpla comparatie dupa criteriul continutului informational reflectoriu,

formei reflectarii si mecanismelor psiho-fiziologice ale reflectarii, observam ca

atat gandirea cat si vointa sunt procese psihice.

Gandirea reflecta insusirile esentiale, necesare si legice ale obiectelor si

proceseaza informatia cu operatiile abstact-formale, obtinand teorii, legi,

concepte ca modele mintale ale realitatii.

Vointa reflecta, cu ajutorul efortului voluntar complexitatea si dificultatea

obstacolului care trebuie depasit. Masura vointei reprezinta ducerea la bun

sfarsit a unei activitati in care subiectul este angajat.

Vointa si manifestarea ei psihologica, efortul voluntar implica organizarea si

concentrarea energiei psiho-nervoase pentru atingerea scopului.

Ambele procese sunt fenomene ale vietii constientesi apar in stare de veghe.

Sunt procese specifice si definitorii pentru om fiind implicate in activitatile

voluntare.

Ambele sunt procese legice: gandirea este coordonata de legile logice iar vointade legea optimului volitiv.



Atat gandirea cat si vointa poseda o serie de calitati. Insusirile gandirii sunt

fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea si elaborarea iar vointa are ca insusiri

curajul, taria, fermitatea, independenta, perseverenta si promptitudinea.

Cele doua procese indeplinesc functii de reglare a conduitei gandirea fiind

considerata reglajul tuturor reglajelor pe cand vointa este un reglaj superior.Fara indoiala ca cele doua procese au forme de manifestare, insusiri si o

dinamica proprie care le individualizeaza.

Gandirea se manifesta ca sistem de operatii, categorizare si elaborare de notiuni,

intelegere si rezolvare de probleme.

Actul voluntar implica prezenta scopului, obstacolului si efortului voluntar.

Desfasurarea actului voluntar implica cinci etape: elaborarea unor motive si

stabilirea unor scopuri, lupta motivelor, luarea deciziei si verificarea.

6.Relatii:Intre cele doua procese exista o relatie de interactiune si conditionare reciproca

atestata de rolul unuia in desfasurarea celuilalt.

In activitatile voluntare, gandirea si vointa se presupun si sustin reciproc.

Vointa intervine in formele de manifestare ale gandirii ca de exemplu in

rezolvarea de probleme.

Problema este definita ca un obstacol cognitiv fata de care repertoriul de

raspunsuri al subiectului este insuficient. Daca problema este simpla, sunt

suficiente raspunsurile rutinare, insa daca omul se confrunta cu o situatie

problematica pentru care nu dispune de modalitati de solutionare imediata,

acesta trebuie sa exploreze. Deci rezolvarea de probleme este in acelasi timp o

activitate intelectuala dar si una voluntara deoarece implica efortul voluntar

adica concentrarea energiei pentru depasirea obstacolului.

La randul ei, gandirea este implicata in desfasurarea procesului voluntar ca de

exemplu in elaborarea scopului ca imagine anticipata a rezultatului ce trebuie

obtinut in evaluarea rezultatelor finale si compararea cu planul initial, in

elaborarea planului de actiune si in luarea deciziei.

Operatiile gandirii precum analiza si sinteza, compararea si evaluarea, intervin

pe tot parcursul actului voluntar.

Colaborarea dintre cele doua procese este evidentiata si de faptul ca vointa siefortul voluntar se formeaza prin rezolvarea de probleme. Aceasta activitate

participa si la formarea si educarea calitatilor vointei.

De exemplu promptitudinea definita drept capacitatea de a lua o hotarare in timp

optim si de a nu prelungi deliberarea, necesita o fundamentare a scopului si

mijloacelor.

De altfel, exista un paralelism intre etapele actului voluntar si cele ale rezolvarii

de probleme. Astfel, punerii problemei(preceperea problemei, reprezentarea,

reformularea) ii corespunde aparitia impulsului si lupta motivelor. Iar

rezolvarii(alegerea si aplicarea metodei, verificarea) ii corespunde luareadeciziei, executareasi verificarea rezultatului.



7.Concluzia:Vointa si gandirea ca procese specifice omului, contribuie la afirmarea

personalitatii si integrarea optima in mediul socio-cultural.



ROLUL SI LOCUL VOINTEI IN CADRUL

PROCESELOR COGNITIVE SUPERIOARE






cultural, determina un mod specific de adaptare la mediu, in decursul caruia,

omul proceseaza informatiile furnizate de procesele senzoriale si stocate in

memorie, elaboreaza ipoteze, formuleaza explicatii si rezolva problemele cucare se confrunta.

In rezolvarea problemelor, ce constituie obstacole ce apar in traiectoria

activitatii, intervine un mecanism de reglare si control, respectiv vointa.

In acest caz intervin in mod activ pe langa vointa si procesele cognitive

superioare(gandire, memorie, imaginatie) precum si limbajul cu rol reglator.

2.Definitie:Vointa este mecanismul psihic superior de autoreglare a conduitei prin mijloace

verbale de mobilizare a efortului voluntar in vederea depasirii unui obstacol aflatin calea atingerii scopului stabilit constient.

3.Caracterizare:Este o forma de autoreglare constienta a conduitei deoarece varianta de actiune


Acest proces se manifesta atat ca vointa de a actiona cat si ca vointa de a se

abtine de la actiune.

Vointa este mediata de limbaj deoarece in formarea efortului voluntar un rol

important il au structurile semantice.Prin interiorizarea comenzilor verbale, vointa asigura o autoreglare constienta.


Vointa este expresia personalitatii, a caracterului, a educatiei primite si se


Exista activitati care nu necesita un control strict sau un efort din partea vointei.

Aceast proces psihic se desfasoara dupa un plan mintal fiind orientat spre

atingerea scopului constient stabilit. Se bazeaza pe intentia si decizia de a realiza

activitatea, implicand depasirea unui obstacol cu ajutorul motivatiei care o

energizeaza.



4.Incadrare:Vointa face parte din categoria mecanismelor de reglare si control alaturi de

atentie si limbaj fiind un proces de reglare superioara.

5.Relatii:In raport cu procesele cognitive superioare, vointa reprezinta un reglaj superior,

numit de Piaget reglajul reglajelor.

Vointa interactioneaza cu toate procesele cognitive si le confera un caracter

voluntar.

Intre gandire definita ca procesul cognitiv superior de procesare a insusirilor

esentiale, necesare si legice cu ajutorul unor operatii abstract-formale in vederea

intelegerii si explicarii unor relatii cauzale din realitate si vointa exista o relatie

de sustinere reciproca.

Vointa intervine in desfasurarea gandirii ca rezolvare de probleme care este oactivitate voluntara. Insasi problema este definita ca un obstacol cognitiv ce

trebuie depasit pentru atingerea scopului.

Intre rezolvarea de probleme si actele voluntare exista o similitudine a etapelor.

Astfel, punerii problemei(perceperea problemei, elaborarea modelului si

reformularea) ii corespunde aparitia impulsului si lupta motivelor iar

rezolvarii(alegerea si rezolvarea problemei) ii corespunde luarea deciziei si

executarea. Ambele procese au ca etapa ultima verificarea.

Deci vointa intervine atunci cand o persoana se confrunta cu o situatie

problematica si nu dispune de modalitati imediate de solutionare fiind obligat sacaute si sa emita ipoteze.

Dar si gandirea este implicata in procesul volitiv de exemplu intervine in

elaborarea scopului, in evaluarea consecintelor deciziei precum si in executare

prin analiza, sinteza, inductie si deductie.

In ce priveste relatia vointei cu memoria definita ca procesul cognitiv superior

de intiparire, stocare si reactualizare a informatiilor, prezenta acestuia determina

clasificarea memoriei in voluntara si involuntara.

In memoria voluntara este prezent scopul, intentia si efortul voluntar.

De asemenea, implicarea vointei in desfasurarea memoriei, determina si

impartirea reactualizarii in voluntara si involuntara.

Vointa ca factor psihologic al memoriei devine o conditie a optimizarii acesteia

alaturi de atentie, motivatie si afectivitate.

Unul din procedeele nemotehnice folosit pentru educarea calitatilor memoriei

este repetitia ca act voluntar ce presupune vointa si calitatile acesteia precum

fermitatea, perseverenta si taria.

Cele doua procese au in comun calitatea promptitudinii(promptitudinea

intiparirii si promptitudine in luarea deciziei). Memoria actioneaza in raport cu

vointa ca rezervor de informatii si depozit memorativ in care sunt pastrate

schemele de lucru, rezultatele ce au rol de model.



Ca si in cazul memoriei, prezenta efortului voluntar devine un criteriu de

clasificare a formelor imaginatiei in involuntare(visul, reveria) si

voluntare(imaginatia reproductiva, imaginatia creatoare si visul de perspectiva).

Vointa declansaza si dirijaza desfasurarea constienta a imaginatiei definita ca

procesul cognitiv superior de elaborare de noi imagini si proiecte in bazacombinarii experientei anterioare.

De exemplu in imaginatia creatoare ce presupune obtinerea unor produse noi

fara corespondent in realitate, sunt implicate calitatile vointei precum curajul,

calmul in situatii de incertitudine, perseverenta, independenta si initiativa.

Imaginatia sustine actul voluntar ca rezultat final si in reflectarea obstacolului ce

trebuie depasit.

Alaturi de gandire, imaginatia este implicata in faza de executie, in elaborarea

planului de actiune si formularea ipotezelor.

Ca reglaj al reglajelor, vointa influenteaza si functionarea limbajului definit cainstrumentul psihic specific uman de realizare a comunicarii interpersonale, de

codificare si vehiculare a continutului informational la nivelul creierului.

Contributia vointei in limbaj isi gaseste expresia in realizarea functiei persuasive

a acesteia ce urmareste manipularea vointei celorlalti.

In comunicarea verbala prin limbaj, efortul voluntar intervine in procesul de

invatare al limbajului matern sau a limbilor straine ce presupun un exercitiu

voluntar.

Limbajul mediaza vointa transformand-o intr-un proces de autoreglare al vietii

psihice prin interiorizarea comenzilor.

6.Concluzie:Vointa, ca si celelalte mecanisme ce compun sistemul psihic uman, asigura

eficientizarea conduitei umane de adaptare la mediu conferindu-i un caracter

voluntar. Vointa si calitatile ei reprezinta fundamentul caracterului care este

numit vointa moraliceste organizata.



ANALIZA COMPARATIVA INTRE CARACTER SI

APTITUDINI

1.Introducere:Personalitatea, in dubla ei ipostaza de realitate si concept ocupa un loc central in

psihologie. Din punct de vedere teoretic, ea este cadrul de referinta pentru

definirea sensului si valorii explicative a celorlalte notiuni psihologice.

Raportata la celelalte procese si mecanisme psihologice este mecanismul psihic

superior si integrator. Ea este organizarea superioara a persoanei adica

organizarea functionala sintetica, unitara si individualizata a comportamentelor

bio-constitutionale, a structurilor psihice si psihosociale care determina o

adaptare specifica la mediu.Din punct de vedere practic, personalitatea este realitatea cea mai complexa pe

care o studiem cu scopul de a o ameloira.

Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in trei laturi

(temperament, caracter si aptitudini) iar psihologia contemporana adauga

inteligenta si creativitatea din interactiunea carora rezulta personalitatea unica,

originala si irepetabila.

2.Definitie:

Aptitudinile sunt insusiri de ordin instrumental-operational care diferentiazaindivizii intre ei in ce priveste maniera de desfasurare a anumitor activitati si

mai ales prin randamentul calitativ si cantitativ iar caracterul este mecanismul

integrator-sintetic, orientativ si reglatoriu ce reuneste ansamblul atitudinilor-

valori definitoriu pentru profilul psihomoral al personalitatii.

3.Caracteristici:Caracterul poseda o serie de particularitati care il diferentiaza de celelalte

procese psihice.

Daca temperamentul este neutral, fiind innascut si nu implica orientari valorice,caracterul este incarcat valoric si descrie profilul psihomoral al personalitatii.

Caracterul este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuum de la

pozitiv la negativ. Toti oamenii au caracter numai ca este orientat valoric in mod

diferit.

Puterea caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care le sustinem,

de constanta si persistenta lor in timp si in imprejurari variate si nu de orientarea

lor valorica.

Daca temperamentul este innascut, caracterul se dobandeste prin modelare

social-culturala. Aceasta latura a personalitatii nu este imuabila si se poate

modifica sub actiunea factorilor socio-culturali.



De asemenea, aptitudinile detin o serie de caracteristici care le individualizeaza

fata de celelalte procese psihice.

Nu orice insusire psihica este aptitudine ci numai acelea care favorizeaza

obtinerea unor rezultate superioare mediei.

Aptitudinile diferentiaza indivizii prin randamentul cantitativ si calitativ.Aptitudinile pot fi evaluate in functie de urmatorii indicatori: volum, rapiditate,

precizie, eficienta, originalitate.

Aptitudinile se deosebesc de alte componente care formeaza latura instrumental-

operationala a personalitatii ca de exemplu deprinderi, priceperi si cunostinte.

Aptitudinile se realizeaza prin procese psihice astfel incat anumite procese, din

perspectiva randamentului, apar ca aptitudini.

Trebuie sa deosebim intre aptitudine ce reprezinta o insusire potentiala si

capacitate care presupune consolidarea insusirii prin exercitiu cu cunostinte

adecvate.Aptitudinile permit clasificarea indivizilor in raport cu altii care desfasoara

aceeasi activitate, dar si aprecierea modului in care acestia pot sa realizeze o

activitate in functie de cerintele acesteia.

Forma superioara de manifestare a aptitudinilor o constituie talentul(combinarea

originala a aptitudinilor ce asigura crearea de valori noi) si geniul(nivelul cel

mai inalt de dezvoltare al aptitudinilor ce se manifesta prin realizarea unor

produse importante pentru societate si cunoastere).

4.Comparatie:La o prima comparatie dupa criteriile genezei, structurii si rolului deducem ca

atat caracterul cat si aptitudinile sunt doua laturi fundamentale ale personalitatii:

caracterul este latura relational-valorica iar aptitudinile reprezinta latura

instrumental-operationala.

Caracterul este mecansimul integrator-sintetic al personalitatii in timp ce

aptitudinile diferentiaza indivizii dupa modul in care realizeaza o activitate si

randamentul calitativ si cantitativ.

Caracterul este dobandit si se formeaza prin modelare socio-culturala pe cand

aptitudinile se formeaza la interactiunea dintre ereditate, mediu si educatie.

Baza ereditara a caracterului o constituie doar capacitatea de raportare la valorilesocietatii iar in cazul aptitudinilor se constata o baza ereditara cu rol de

conditionare si nu de predeterminare. Ea se refera la particularitatile morfo-

functionale ale sistemului fonator, ale sistemului osteomuscular, la plasticitatea

scoartei etc.

Ambele laturi ale personalitatii sunt supuse unui proces de valorizare: trasaturile

caracteriale sunt apreciate in functie de dihotomia bine-rau, drept-nedrept si

aptitudinile prin testele psihologice de aptitudini si analiza produselor

determinandu-se nivelul de dezvoltare al acestora.



Toate persoanele poseda caracter si aptitudini de aceea nu este corecta afirmatia

ca exista persoane lipsite de caracter, toti au un caracter dar de orientare valorica

diferita.

Aptitudinile sunt prezente la toti indivizii in stare latenta si prin exercitiu si

cunostinte se pot transforma in capacitati.Ambele laturi ale personalitatii prezinta forme si structuri care le

individualizeaza.

Caracterul are o structura complexa fiind format din trasaturi care exprima ceea

ce este constant, stabil, relativ invariabil, definitoriu pentru personalitate si se

exprima prin atitudini-valori. Atitudinile sunt reactii motorii sau verbale, pozitii

fata de ceva anume si prezinta patru componente: cognitiva, motivationala,

volitiva, afectiva.

Aptitudinile se clasifica in functie de criteriile structurii si complexitatii in

aptitudini simple ce au la baza un singur proces cu calitatile lui si complexefundamentate pe mai multe procese.

Dupa activitatea dominanta, aptitudinile pot fi speciale, ce se aplica intr-un

singur domeniu deactivitate si generale, aplicate in aproape toate domeniile.

5.Relatii:Caracterul, ca latura relational-valorica a personalitatii interactioneaza cu

celelalte laturi influentand si fiind influentat.

Trasaturile caracteriale reprezinta un factor important in formarea si

manifestarea aptitudinilor. Aptitudinile ca insusiri potentiale pot ramane in stare

latenta iar cele formate, inerte daca nu intervin trasaturi precum perseverenta,

fermitatea, curajul, initiativa si autocontrolul.

La randul sau, caracterul, fara aptitudini exersate si transformate in capacitati ar

ramane suspendat iar actiunile nu s-ar transpune in viata ramanand la nivelul de

bune intentii.

Legatura stransa dintre cele doua componente mai este evidentiata in activitatea

creatoare. Creativitatea, ca expresie a interactiunii optime dintre atitudini si

aptitudini implica atitudini pozitive fata de o activitate si existenta unor

aptitudini la nivel inalt care sa permita obtinerea de produse noi originale.

Poate exista o legatura stransa intre caracter si aptitudini ce ia formacompatibilitatii sau incompatibilitatii. Exista oameni cu aptitudini si trasaturi

caracteriale negative, oameni fara aptitudini dar cu trasaturi caracteriale pozitive

si oameni fara aptitudini si trasaturi caracteriale negative.

Daca relatia este de compatibilitate se formeaza o personalitate echilibrata si

eficienta iar daca este de incompatibilitate, o personalitate dezechilibrata si

ineficienta.

Deci trasaturile caracteriale pot favoriza sau defavoriza punerea in valoare a

aptitudinilor.

La randul lor, aptitudinile pot modifica atitudinile caracteriale integrandu-se incaracter si devenind mijloace ale actiunii pentru atingerea scopurilor.



De exemplu un elev care isi descopera inclinatia pentru o activitate si obtine

rezultate superioare mediei isi creeaza o stare de placere si satisfactie care duce

la formarea unei atitudini pozitive si preferentiale fata de activitate.

6.Concluzie:Aptitudinile si caracterul sunt doua laturi indispensabile in afirmarea subiectului

uman, in procesul de formare al relatiilor interpersonale si factor important de

integrare in societate.



ROLUL SI LOCUL APTITUDINILOR IN SISTEMUL

DE PERSONALITATE

1.Introducere:Personalitatea, in dubla ei ipostaza, de realitate si concept, ocupa un loc central

in psihologie.Din punct de vedere theoretic, ea este cadrul de referinta pentru


Raportata la celelalte procese si mecanisme psihice, este mecanismul psihic

superior si integrator. Ea este organizarea superioara a persoanei, adica

organizarea functionala, sintetica, unitara si individualizata a comportamentelor

bio-constitutionale, a structurilor psihice si psiho-sociale care determina oadaptare specifica la mediu.

Din punct de vedere practice, personalitatea este realitatea cea mai complex ape

care o studiem cu scopul de a o ameliora.

Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in 3 laturi: temperament,

aptitudini si character, iar psihologia contemporana mai adauga inteligenta si

creativitatea, din interactiunea carora rezulta personalitatea unica, originala si

irepetabila.

2.Definitie :Aptitudinile sunt insusiri de ordin instrumental-operationale care diferentiaza

indivizii intre ei in ce priveste maniera de desfasurare a anumitor activitati si

mai ales prin randamentul cantitativ si calitativ.

3.Caracter istici: Nu orice insusire psihica este o aptitudine ci doar acelea care permit obtinerea

unor rezultate peste medie.

Aptitudinile diferentiaza indivizii prin randamentul cantitativ si calitativ.

Ele pot fi evaluate in functie de urmatorii indicatori: volum, precizie,originalitate, eficienta si rapiditate.

Aptitudinile se deosebesc de alte componente ce alcatuiesc latura instrumental-

operationala a personalitatii cum ar fi: deprinderile, priceperile si cunostintele.

Aptitudinile se realizeaza prin procese psihice astfel incat anumite procese, din

perspectiva randamentului, apar ca aptitudini.

Trebuie sa deosebim intre aptitudine ce reprezinta o insusire potentiala si

capacitate ce presupune consolidarea insusirii prin exercitiu.

Aptitudinile permit clasificarea indivizilor in raport cu altii care desfasoara

aceeasi activitate dar si aprecierea modului in care acestia realizeaza o activitate

in functie de cerintele ei.



Cele doua forme superioare de manifestare ale aptitudinilor sunt

talentul(combinarea originala a aptitudinilor ce asigura realizarea unor valori

noi) si geniul(cel mai inalt nivel de dezvoltare al aptitudinilor ce permite

realizarea unor produse importante pentru societate si cunoastere).

4.Comparatie:La o prima comparatie dupa criteriile genezei, structurii si rolului descoperim ca

aptitudinile alaturi de celelalte laturi este indispensabila tuturor oamenilor.

In raport cu caracterul care este latura relational-valorica si cu temperamentul,

latura dinamico-energetica, aptitudinile reprezinta latura instrumental-

operationala a personalitatii.

Spre deosebire de temperament care este innascut si de caracter care este

dobandit, aptitudinile se formeaza la interactiunea dintre ereditate si factorii de

mediu.Ca si caracterul si in opozitie cu temperamentul, aptitudinile sunt valorizate in

functie de randamentul calitativ si cantitativ si se manifesta superior la talente si

genii.

Temperamentul, caracterul si aptitudinile sunt caracteristice tuturor persoanelor

putandu-se intalni in stare latenta sau actiualizate, adica transformate in

capacitati.

Spre deosebire de temperament care este o trasatura generala a personalitatii,

aptitudinile particularizeaza si diferentiaza indivizii intre ei manifestandu-se in

grade diferite.

5.Clasificare:Aptitudinile se clasifica dupa numeroase criterii printre care: structura si

activitatea dominanta.

In functie de structura aptitudinile pot fi simple si complexe. Aptitudinile simple

au la baza un singur proces cu insusirile se calitatile sale ca de exemplu:

sensibilitate muzicala, discriminare senzoriala.

Aptitudinile complexe si bazeaza pe mai multe procese care interactioneaza si se

combina original, ca de exemplu aptitudinile intelectuale.

Dupa criteriul activitatii dominante, aptitudinile se clasifica in: generale si

speciale.

Aptitudinile speciale se manifesta in cadrul activiatilor cu o arhitectonica

functionala complexa. Acestea pot fi: pedagogice, scolare, tehnice si sportive.

Aptitudinile generale servesc unei categorii mari de activitati de exemplu:

inteligenta, spiritul de observatie.



6.Relatii:A.Cu procesele psihice:

Unele aptitudini au la baza un proces iar altele mai multe procese dar nu se

identifica cu acestea. Un proces privit din perspectiva randamentului apare ca

aptitudine. Numarul de procese ce stau la baza aptitudinilor determina impartirea acestora

in simple si complexe.

Aptitudinile interactioneaza cu numeroase procese psihice a caror functionalitate

depaseste media.

Aptitudinile au legaturi stranse cu procesele psihice senzoriale si superioare

cand rezultatele depasesc media. De exmplu spiritul de observatie(cu perceptia),

reprezentare spatiala(cu reprezentarea), imaginatia creatoare(cu imaginatia).

Aptitudinile presupun un inalt nivel de functionalitate al atentiei precum

concentrarea, distributivitatea ce se constituie in conditii ce favorizeazarandamentul cantitativ si calitativ.

Aptitudinile nu s-ar putea dezvolta fara participarea vointei si a calitatilor ei. Ca

insusiri potentiale, aptitudinile se transforma in capacitati prin exercitiu

sistematic si voluntar.

Limbajul este presupus si el indeosebi in aptitudinile verbale sau cele verbal-

educationale.

Structurile afective si motivationale stimuleaza, sustin energetic si driectioneaza

formarea si dezvoltarea aptitudinilor.

De exmplu, pasiunile ca trairi afective superioare, influenteaza dezvoltarea

aptitudinilor la un nivel inalt ca in cazul geniilor.

Motivatiile complexe ca aspiratiile si idealurile ce reprezinta proiectii ale

personalitatii, iar un consideratie si dotarile persoanei in ce priveste aptitudinile

facand diferenta intre ceea poate un individ si ceea ce doreste sa faca. Ele au rol

de model in raport cu aptitudinile, urmarindu-se atingerea performatelor inalte

ca de exemplu la sportivi.

Conlucrarea proceselor psihice in formarea aptitudinilor isi gasesc expresia in

inteligenta ca aptitudine generala ce presupune adaptarea condiutei la situatii

problematice.

B.Cu personalitatea:

Temperamentul in raport cu aptitudinile constituie fundamentul pe care acestea

se formeaza. El nu le predetermina, insa le influenteaza in forma si expresivitate.

Temperamentul influenteaza indeosebi aptitudinile sportive relationate cu

resursele energetice si constitutia fizica. De exemplu, un coleric are predispozitii

spre sporturile agresive.

De asemenea, aptitudinile simple, derivate din capacitatile innascute ale

sistemului nervos si particularitatile analizatorilor sufera influente in ce priveste

promptitudinea, corectitudinea si precizia miscarilor.



Aptitudinile complexe si inteligenta nu suporta asemenea influente constatandu-

se ca geniile si idiotii sunt caracteristici tuturor temperamentelor.

La randul lor, unele aptitudini simple si speciale ce solicita dinamica energetica,

tind sa accentueze unele trasaturi temperamentale fara sa le modifice profund.

Desi nu predetermina caracterul si aptitudinile, temperamentul poate avantajaformarea si manfestarea unor aptitudini cerute de anumite profesii. De exemplu,

temperamentul flegmatic favorizeaza formarea unor aptitudini speciale privind

finetea anumitor miscari.

Poate exista o legatura stransa intre caracter si aptitudini ce ia forma

compatibilitatii sau incompatibilitatii. Exista oameni cu aptitudini si trasaturi

caracteriale negative, oameni fara aptitudini dar cu trasaturi caracteriale pozitive

si oameni fara aptitudini si trasaturi caracteriale negative.

Daca relatia este de compatibilitate se formeaza o personalitate echilibrata si

eficienta iar daca este de incompatibilitate, o personalitate dezechilibrata siineficienta.

Deci trasaturile caracteriale pot favoriza sau defavoriza punerea in valoare a

aptitudinilor.

La randul lor, aptitudinile pot modifica atitudinile caracteriale integrandu-se in

caracter si devenind mijloace ale actiunii pentru atingerea scopurilor.

De exemplu un elev care isi descopera inclinatia pentru o activitate si obtine

rezultate superioare mediei isi creeaza o stare de placere si satisfactie care duce

la formarea unei atitudini pozitive si preferentiale fata de activitate.

7.Concluzie:Aptitudinile, alaturi de temperament si caracter sunt trei laturi indispensabile in

afirmarea subiectului uman, in procesul de formare al relatiilor interpersonale si

factor important de integrare in societate.



ANALIZA COMPARATIVA INTRE TEMPERAMENT

SI CARACTER

1.Introducere:Personalitatea, in dubla ei ipostaza, de realitate si concept, ocupa un loc central

in psihologie.Din punct de vedere theoretic, ea este cadrul de referinta pentru


Raportata la celelalte procese si mecanisme psihice, este mecanismul psihic

superior si integrator. Ea este organizarea superioara a persoanei, adica

organizarea functionala, sintetica, unitara si individualizata a comportamentelor

bio-constitutionale, a structurilor psihice si psiho-sociale care determina o

adaptare specifica la mediu.Din punct de vedere practice, personalitatea este realitatea cea mai complex ape

care o studiem cu scopul de a o ameliora.

Psihologia traditionala sustine impartirea personalitatii in 3 laturi: temperament,

aptitudini si character, iar psihologia contemporana mai adauga inteligenta si

creativitatea, din interactiunea carora rezulta personalitatea unica, originala si

irepetabila.

2.Definitii:

Temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii care se manifestain mod pregnant in conduita, inca de la nastere, iar prin character intelegem

mecanismul integrator-sintetic, orientativ si reglatoriu ce reuneste ansamblul

atitudinilor-valori pentru profilul psiho-moral al personalitatii.

3.Caracterizare :Temperamentul este latura expresiva a personalitatii deoarece se maifesta in

conduita emotionala, in vorbire si motricitate. Temperamentul este innascut

deoarece particularitatile sale tin de structura somatica, de reactivitate, de

resurse energetice si de tipul de activitatea nervoasa speciala. Cunoaste oevolutie in functie de varsta. Se evidentiaza la sfarsitul adolescentei si ramane

relativ stabil pana la batranete, cand suporta un process de aplatizare.

Temperamentele nu se supun valorizarii deoarece sunt innascute. Nu exista

temperamente bune sau rele, dezirabile sau indezirabile. Tempramentul

reprezinta fundamentul personalitatii pe care se grefeaza celelalte laturi ale

personalitatii carora li se impune dinamism, expresivitate sau inhibitie. Nu exista

temperamente pure, ci mixte. Termenul temperare vine de la amestec, o

persoana prezinta numeroase trasaturi temperamentale care se combina in mod

original, iar cele predominante dau numele temperamentului. Este o

particularitate generala a personalitatii si cuprinde in cadrul fiecarei tipologii un



numar foarte mare de personae. O tipologie cuprinde caracteristicile

temperamentale comune mai multor indivizi, iar tipul temperamental reprezinta

prototipul tipologiei ce intruneste cele mai evidente trasaturi. La randul lui, si

caracterului prezinta o serie de caracteristice care il individualizeaza.

Dacatemperamentul este neutral, fiind innascut, si nu implica orientari valorice,caracterul este incarcat valoric si descrie profilul psiho-moral al personalitatii.

Caracterul este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuu de la

pozitiv la negative. Toti oamenii au character numai ca este orientat valoric in

mod diferit. Puterea caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care

le sustinem, de constanta si persistenta lor in timp si in imprejurari variate si nu

de orienarea lor valorica. Daca temperamentul este innascut, caracterul se

dobandeste prin modelare socio-culturala. Caracterul nu este imuabil si se poate

modfica sub actiunea factorilor socio-culturali.

4.Comparatia:La o prima comparare dupa criteriul genezei, structurii si rolului, descoperim ca

temperamentul si caracterul sunt doua laturi fundamentale ale personalitatii:

temperamentul este latura dinamico-energetica si caracterul este latura

relational-valorica.

Temperamentul este prima latura care se constituie si reprezinta fundamentul pe

care se formeaza celelalte trasaturi, printer care si cele caracteriale. Daca

temperamentul este innascut, caracterul este in schimb dobandit, formandu-se

prin modelare socio-culturala. Spre deosebire de temperament care este neutral

din punct de vedere valoric, caracterul se supune aprecierii in functie de valori

morale antagonice. Temperamentul este o particularitate generala a

personalitatii, iar caracterul este mecanismul integrator, ambele laturi fiind

caracteristice ale tuturor personalitatilor.

Ambele laturi ale personalitatii prezinta o serie de forme complexe care le

individualizeaza.

Temperamentele se clasifica dupa criterii biologice si fiziologice si in actualitate

dupa criteri pur-psihologice. Hipocrate si Galenus diferentiau intre tipul

sangvinic, flegmatic, melancolic si coleric, Kretschmer intre ciclotim, schizotim,

vascos si displastic, iar Sheldon enumera tipul visceroton, somatoton sicerebroton. Pavlov adauga criteriul fiziologic si anume propietatile proceselor

nervoase (forta, mobilitate si echilibru) si distinge intre puternic-echilibrat-mobil

(sangvinic), puternic-echilibrat-inert (flegmatic), puternic-neechilibrat-excitabil-

mobil(coleric) si slab-neechilibrat-inert (melancolic).Eysenk si Jung , folosind

criteriile orientarii si nevrozismului disntinge intre introvert-stabil (sangvinic),

introvert-instabil (melancolic), extravert-stabil (flegmatic) si extravert-

instabil(coleric).

Caracterul are o structura complexa fiind format din trasaturi care exprima ceea

ce este constant, stabil si relative invariabil, definitoriu pentru personalitate sicare se exprima prin atitudini-valori. Atitudinile sunt reactii motorii sau verbale,



pozitii face de ceva si au 4 componente: componenta cognitiva, componenta

afectiva, componenta motivationala si componenta voluntara.

5.Interactiunea:Temperamentul este latura dinamico-energetica a personalitatii, interactioneaza

cu aptitudinile si cu caracterul influentand si fiind influentat. Fiind innascut,temperamentul le precede pe celelalte dar nu le predetermine in continutul ei

doar isi pune amprenta specifica in continut in ceea ce priveste expresivitatea si

forma lor.

Caracterul nu suporta influente din partea temperamentului putandus-se vorbi

cel mult decat o “pata de culoare”. In schimb caracterul este instanta de control

si valorificare a temperamentului. Desi temperamentul este innascut, el poate fii

influentat in forma de manifestare prin intermediul trasaturilor moral-valorice: o

persoana colerica exploziva, poate fii educate sa-si stapaneasca pornirile, iar o

persoana pasiva sa fie mai active. Temperamentul trebuie luat instapaniredeoarece nu exista scuze pentru manifestarile agresive ale unui temperament

volcanic.

In plan superficial, trasaturile temperamentale si cele caracteriale se confrunta.

Psihologia genetica sustine legatura stransa dintre cele doua laturi care trebuie

tinute in vedere in procesul educativ. Pentru a forma trasaturi caracteriale

precum punctualitatea, responsabilitatea, perseverenta sau spiritual de ordine,

trebuie tinut cont de temperament: se formeaza mai usor la flegmatic in raport

cu colericul.

Temperamentul si caracterul influenteaza formarea aptitudinilor simple si

complexe.

6.Concluzia:Temperamentul si caracterul sunt doua laturi indispensabile ce au un rol

important in afirmarea subiectului uman in integrarea acestuia in societate si in

formarea relatiilor interpersonale.

Documents

Analize Comparative