Andreas Hilligruber,Hitler, Regela Carol Si Maresalul Antonescu

7/28/2019 Andreas Hilligruber,Hitler, Regela Carol Si Maresalul Antonescu

http://slidepdf.com/reader/full/andreas-hilligruberhitler-regela-carol-si-maresalul-antonescu 1/64

66 RELATItLE GERMANO-ROMANE (1930-1940)

de vedere geografic. La 19 martie, regele Carol i-a declaratministrului plenipotentiar german ca Anschluss-ul trebuia sa

aiba loc §i ca il saluta cu recuno§tinta“. Sc teme msa ca metodcle

§i momentul Anschluss-ului vor ducc la complicate cu Anglia

si Franta.43De asemenea, a atras atentia „sa nu se exercite o pre-

siune nemijlocita asupra Cehoslovaciei“ §i „a rcpetat declaratia

anterioara ca dore§te o apropierc de Germania, dar ca aceasta

trebuie sa se produca lent“.44

Imparta§ind ingrijorarea regelui Carol, Hitler 1-a asiguratla 22 aprilic pe noul ministru plenipotentiar al Romaniei, Radu

Djuvara, cu prilcjul prezentarii scrisorilor de acreditarc45, ca

„Germania considera frontierele sale dinspre Italia, Jugoslavia

!ji Ungaria ca definitive §i ca n-are nici un fcl de aspiratii terito-

riale 111Balcani. Germania unnarc§te in Balcani numai obiective

cconomicc §i dore§te ca relatiile cu statcle balcanice sa se bazeze

pe incrcdere. De altfel, Germania nu este interesata de proble-

mele teritoriale dintre statele balcanice." Djuvara i-a multumit,

bucurandu-se ca „a primit o confirmare a declaratiei facute cu

cativa ani in urma de Fiihrer fata de Gheorghe Bratianu".

Odata cu anexarea Austriei [11-12 martie 1938], politica

urmarita, inca din 1919, de Franta de a tine Germania departc de

spatiul dunarean a e§uat. In locul hegemoniei Frantei in sud-estul

Europei, s-a instalat din nou — la fel ca §i inaintea Primului

Razboi Mondial — un echilibru precar intre trei grupuri de

puteri: Franta-M area Britanie, Germania-Italia §i Uniunea Sovi-

etica. In ultimii ani, in ciuda crizelor interne, Uniunea Sovicticadevenise din nou un factor puternic m sud-est. Urmarile noului

raport de forte s-au vadit §i 111perioada crizei sudete.

43Vizita regelui Carol la Londra a fost amanata din cauza §tirilor cu

privire la anexarea Austriei, AdtAPol D, vol. 1, p. 493, doc. 390; Fabricius

catre Ministerul german de Exteme, 15 martie 1938. Vizita a avut loc

abia la 15-18 noiembrie 1938.

44AdtAPol D, vol. 5, p. 220, nota 1.

45AdtAPol D, vol. 5, pp. 229-230, doc. 196: insemnarile lui Ribbentropdin 22 aprilie 1938.



DIN 1930 PANA LA CRIZA DIN MARTIE 1939 67

Politica externa a Romaniei in perioada crizei sudete46

La sfar§itul lui aprilie 1938, cand problema regiunilor su-

dct-germanc din Cehoslovacia dcvenisc treptat punctul central

al politicii europene, au aparut primele zvonuri despre tratativcle

romano-sovietice. Ele ar fi inceput — se spunea — la8 aprilie,

prin mijlocirea Marii Britanii §i a Frantei, scopul unnarit fiind

acordul Romaniei pentru trecerea trupelor sovietice in cazul

unui conflict germano-ceh.47

Persistenta acestor zvonuri 1-a determinat la 30 aprilie pe

ministrul plenipotentiar german sa se adreseze in acest sens lui

N. Petrescu-Comnen, ministrul de externe. In cursul convorbi-

rii, ministrul de externe a dat asigurari pe cuvant de onoare ca

n-au avut loc astfel de tratative.48Cu privirc la un alt zvon —

46Prezentarea detaliata a felului cum au decurs evenimentele europene

in timpul crizei sudete din 1938 o face Ronnefarth Helmuth: Deutschland

and England. Ihre diplomatischen Beziehungen vor und wahrend der

Sudetenkrise(noiembrie 1937- septembrie 1938), disertatie (dactilograma)

la Facultatea de Filozofie, Gottingen, 1951.

47AdtAPol D, vol. 2, p. 194, doc. 137: Ministerul german de Externe

catre Fabricius, 25 aprilie 1938. Problema trecerii pentru trupele sovietice

fusese deja discutata la Conferinta de la Montreux din 1936, intre Maksim1.itvinov $i Nicolae Titulescu. Titulescu voia sa acorde trupelor sovietice

dreptul de trecere, cu conditia ca trupele sovietice sa fie retrase dincolo

de Nistru imediat dupa lichidarea agresiunii care ar fi facut necesara

interventia lor. Potrivit lui J . Paul-Boncour (Entre deux guerres, Paris,

1946, vol. 3, pp. 58 §i urm.), regele Carol era de acord cu acesta. Dupa

inlaturarea lui Titulescu, din cauza noii mrautatiri a relatiilor romano-

sovietice, problema trecerii trupelor sovietice prin Romania a fost trecuta

pe planul al doilea. Totusi, inca in toamna anului 1937, regele Carol, intr-o

convorbire cu generalul Maurice Gustav Gamelin la Sinaia, 1-a asiguratpe acesta ca, in cazul unei agresiuni, trupele sovietice vor putea trece

prin nordul Romaniei, insa — spunea el — opinia publica romaneasca

nu trebuie sa afle nimic despre aceasta (GAMELIN, vol. 1, p. 279).

48AdtAPol D, vol. 2, p. 197, doc. 141: Fabricius catre Ministerul

german de Externe, 30 aprilie 1938; idem, pp. 198-199, doc. 142:

Fabricius catre Ministerul german de Externe, 30 aprilie 1938.



68 RELAJIILE GERMANO-ROMANE (1930-1940)

ca o escadrila de avioane sovietice ar fi survolat teritoriul roma-

nesc — , el a dcclarat ca numai §apte bombardiere sovietice,

fara incarcatura, ar fi zburat din Uniunea Sovietica in Cehoslo-

vacia §i ca au facut escala pe teritoriul romanesc, pentru care

avusesera autorizatia Marelui Stat-Major roman.49

Astfel, s-au conturat cele doua probleme cu care se confrunta

politica externa a Romaniei in vara anului 1938: problema drep-

tului de trecere pentru trupele sovietice si problema unui sprijin

aerian acordat Cehoslovaciei de catre ru§i.50

La 12 rnai 1938, in timpul sesiunii de la Geneva a Ligii Nati-

unilor, raspunzand la intrebarea pusa de Georges Bonnet, ministrul

de externe al Frantei, cum ar putea Uniunea Sovietica sa ajute

Cehoslovacia, Maksim Litvinov, comisarul sovietic pentru

afaceri externe, a declarat: Rusia Sovietica nu este in situatia

49AdtAPol D, vol.2, p. 197, doc. 141: Fabricius catre Ministerul ger

man de Externe, 30 aprilie 1938; idem, pp. 198-199, doc. 142: Fabricius

catre Ministerul german de Externe, 30 aprilie 1938. Acest zbor deasupra

teritoriului Romaniei, efectuat de avioanele sovietice in directia Ceho

slovaciei, a ramas un caz izolat. Informatiile ulterioare cu privire la un

nou zbor s-au dovedit a fi false; totusi, ele au fost crezute, in parte, de

atasatul militar german la Bucure§ti care le-a comunicat la Berlin, prezen-

tandu-le drept fapt real. Darile de seama au dus la frictiuni intre el §i

Fabricius, care s-au accentuat m anii urmatori, din cauza ca atasatul militar

cauta sa orienteze relatiile Reichului cu Romania exclusiv pe linie militara,

pe cand Fabricius i§i dadea osteneala sa stranga aceste legaturi §i pe taram

politic, economic i cultural. In toamna anului 1940, Ministerul de Externea obtinut demiterea ata atului militar (comunicari facute autorului de

dr. Fabricius, la 13 ianuarie 1953). Potrivit celor comunicate autorului

de general-colonelul Franz Haider la 11 februarie 1953, dupa un indelun-

gat conflict cu Ministrul de Externe in aceasta problema, OK.H a cedat

$i 1-a rechemat pe atasatul militar.

50AdtAPol D, vol. 2, p. 198: relatiile romano-sovietice s-au inrautatit

din nou dupa inlaturarea lui Titulescu (29 august 1936). Ministrul pleni

potentiar sovietic la Bucuresti, M ihail Ostrovski, a fost rechemat la

11 ianuarie 1938, deoarece suscitase „neincrederea“ guvernului sau. Insar-

cinatul cu afaceri Butenko, care ramasese in Romania, a fost declarat la8 februarie 1938 „disparut“. S-a stabilit ulterior ca el fugise in Italia.



DIN 1930 PANA LA CR1ZA DIN MARTIE 1939 69

de a veni in ajutorul Cehoslovaciei cu trupe §i avioane, atata

limp cat nu are autorizatia expresa din partea Poloniei sau a

Romaniei pentru .folosirea, respectiv pentru survolarea teri-

toriului lor. Avand in vedere ca Franta a incheiat o alianta cu

I’olonia §i un tratat de prietenie cu Romania, e sarcina guvemu-

lui francez sa influenteze in acest sens cele doua state.51 Inconvorbirea ce a avut loc imediat dupa aceea intre Bonnet §i

ministrul de externe al Romaniei, de asemenea prezent la Geneva,

lui Bonnet nu i-a fost greu sa-1 convinga pe Petrescu-Comnen

in privinta „pericolului german". Conform relatarilor lui Bonnet,

acesta era convins ca Germania aspira la bogatiile Romaniei.52

Marii Britanii §i Frantei nu le era ingaduit sa ramana indiferente

la o eventuala incercare din partea gcrmana de a pune in practicaaceste planuri, ci ar trebui ca ele sa faca front comun cu Polonia

si Iugoslavia. Un acord intre Italia §i Franta ar mari §i mai mult

perspectiva de succes a cauzei comune.53Dar Comnen a refuzat

solutia radicala a lui Bonnet. El a subliniat ca guvernul roman

Ircbuie sa refuze Armatei Rosii dreptul de trecere, pentru ca

aceasta ar putea provoca Germania, iar Romania ar putea deveni

leatru de razboi.

In pofida raspunsului negativ al lui Petrescu-Comnen, Bonneta incercat, la 22 mai 1938, in timpul „crizei din mai“54, prin

mtennediul ministrului plenipotentiar francez la Bucurc§ti, Adrien

Thierry, sa convinga guvernul roman sa-si schimbe parerea.

Invocand obligatiile Romaniei fata de Polonia, a carei pozitie

51G. BONNET, vol. I, p. 125.

52G. BONNET, vol. I, p. 125 ?i urm.; PETRESCU-COMNEN, p. 34

Vi urm. Bonnet: „Nu mi-a fost greu sa-1 conving pe dl Petrescu-Comnen

de pericolul german. El mi-a spus urmatoarele: «Germania cauta sa puna

innna pe petrolul $i bogatiile romane ti. Hitler vrea sa-§i extinda imperiul

in Balcani.»“

53O propunere similara cu privire la concilierea italiano-franceza a

l;icut-o Gafencu, cu ocazia vizitei sale la Paris, la sfar$itul lunii aprilie

ll)39. Cf. vol. de fata, pp. 131-132.

54Despre felul cum a decurs criza din mai, cf. RONNEFARTH, loc.

cit., pp. 256 si urm.



70 REL AT II LE GF.RMA NO-ROMA NE (1930-1940)

in aceasta problema trebuie sa fie determinant pentru guvernul

roman55, Comnen a refuzat din nou.Criza din mai 1-a determinat pe regele Carol sa revizuiasca

pozitia Romaniei in cazul unui conflict militar intre Germania

si Cehoslovacia. La 24 mai, Fabricius a trimis un raport despre

o convorbire avuta cu Ernest Urdareanu, ministrul Casei Regale.56

In cursul convorbirii, acesta a spus ca „regele Carol i-a declarat

limpede lui Edvard Benes ca Romania nu va interveni in cazul

unui conflict intre Cehoslovacia §i Germania. Romania va intra

in razboi numai in cazul cand Ungaria va ataca sau daca va

izbucni razboiul mondial §i, in baza statutului Ligii Natiunilor,

ea va fi ncvoita sa intervina“.57

in iunie 1938, problema unui pod aerian din Uniunea Sovie

tica spre Cehoslovacia58era din nou de actualitate. in legatura

cu aceasta, intr-o convorbire avuta cu ministrul plenipotentiar

german la 24 iunie, Urdareanu a declarat ca „regele a refuzat in

modul cel mai categoric propunerea reinnoita a Cehoslovaciei“de a admite trecerea avioanelor din Uniunea Sovietica prin

55 Cf. §i RONNEFARTH, loc. c i tpp. 468-469. Nu corespunde reali-

tatii afirmatia lui Petrescu-Comnen (vol. 2, p. 54) si a lui Bonnet (vol. 1,

p. 131), dupa care Comnen, intorcandu-se la Bucure§ti, s-ar fi plans

ministrului plenipotentiar german ca, daca guvernul Reichului nu va mani-

festa moderatie, atunci Franta ar interveni cu siguranta in cazul unui atac

german impotriva Cehoslovaciei §i, in consecinta, o catastrofa europeana

ar ft de neinlaturat. Aceasta afirmatie a fost dezmintita prin comunicarea

facuta de dr. Fabricius autorului, la 8 octombrie 1952. Totufi, Comnen s-aexprimat in general pe acest ton cu privire la convorbirile avute la Geneva.

56AdtAPol D, vol. 2, p. 226, doc. 205: Fabricius catre Ministerul de

Externe, 24 mai 1938.57Cu privire la pozitia Romaniei $i a Iugoslaviei, cf. §i AdtAPol D,

vol. 2, p. 261, doc. 198: insarcinatul cu afaceri german la Budapesta catre

Ministerul de Externe, 23 mai 1938.58AdtAPol D, vol. 2, p. 305, doc. 236: Fabricius catre Ministerul

german de Externe, 3 iunie 1938; idem, p. 308, doc. 241. Consilierul delegatie A ltenburg catre Legatia germana din Praga, 4 iunie 1938; idem,

pp. 333-334, doc. 258: ambasadorul german la Moscova catre Ministerulde Externe, 18 iunie 1938; idem, p. 339, doc. 262; ambasadorul germanla Moscova catre Ministerul de Externe, 24 iunie 1938.



DIN 1930 PA n A LA CRIZA DIN M ARTI E 1939 71

spatiul aerian romanesc.59Ca motiv, el a invocat din nou obli-

gatiile Romaniei ca aliata a Poloniei, obligatii incompatibile

cu o astfel de incuviintare. Un nou demers intreprins pe langa

guvernul roman de ministrul plenipotentiar francez Thierry, la

inceputul lui iulie, n-a dus nici el la rezultatul dorit de fran-

cezi60, dupa cum n-au dus nici convorbirile purtate de Bonnetcu Petrescu-Comnen la 11 august61 la Geneva. La 15 august,

Fabricius raporta Ministerului de Externe ca Petrescu-Comnen

i-a comunicat ca „a fost imputemicit de regele Carol sa le

exprime lui Benes §i Kamil Krofta, prin intermediul ministrului

plenipotentiar roman la Praga, dorinta Romaniei de a se ajunge

la o reglementare a problemei sudet-germane intr-un mod satis-

facator pentru Germania“.62La sfar§itul lui august 1938, se parea ca insistentele franceze

reu§isera sa inregistreze totusi un succes modest. Conform unei

telegrame din 31 august adresate de ministrul plenipotentiar

francez la Praga M inisterului francez de Externe, ministrul de

externe Petrescu-Comnen i-ar fi declarat colegului sau ceho-

slovac, K rofta, cu prilejul intalnirii dintre cei trei mini§tri de

exteme ai Micii Antante, care a avut loc la 21/22 august la Bled,urmatoarele: trecerea unei armate sovietice prin teritoriul roma

nesc ar fi, ce-i drept, imposibila, insa, in cazul cand avioane

sovietice ar survola spatiul aerian romanesc, guvernul roman

va inchide ochii, marginindu-se sa protesteze oficial, dar fara

consecinte.63Cu prilejul unei convorbiri, la 2 septembrie 1938,


german de Exteme, 24 iunie 1938.

60 G. BONNET, vol. 1, p. 163: raportul ministrului plenipotentiar

francez la Bucure§ti catre guvernul francez, 9 iulie 1938.

61G. BONNET, vol. l,p. 188.


german de Externe, 15 august 1938.

63G. BONNET, vol. 2, p. 408: este reprodusa §i o telegrama a ministrului plenipotentiar francez la Bucuresti, Adrien Thierry, adresata Minis

terului francez de Externe la 6 septembrie 1938. Petrescu-Comnen nuse pronunta in volumul al II-lea al memoriilor sale in aceasta privinta.



72 RELA TIIL E GERM A NO-ROM A NE (1930-1940)

intre insarcinatul cu afaceri francez la Moscova, Payart, §i

comisarul sovietic pentru afaceri exteme, s-a dovedit ca aceasta

promisiune nu era suficienta pentru guvernul sovietic. Ca §i

pana atunci, se insista pentru un acord formal al guvernului

roman. Dupa eforturile zadamice depuse de Franta, L itvinov

nu vedea alta solutie decat sa se apeleze la L iga Natiunilor.64

Inainte de a pleca la sesiunea Ligii Natiunilor care incepea

la 9 septembrie la Geneva, Petrescu-Comnen a declarat din nou,

intr-o convorbire avuta la6 septembrie cu insarcinatul cu afacerigerman, dr. Gerhard Stelzer, ca nu vor avea loc tratative privi-

toare la trecerea trupelor sovietice. El a aratat chiar pe harta ca

situarea geografica a cailor de transport face practic imposibil

un ajutor sovietic pentru Cehoslovacia.65

Dat fund ca la Geneva L itvinov i§i mentinea acela§i punct

de vedere pe care-1avusese la2 septembrie fata de insarcinatul

cu afaceri francez, Payart — adica insista pentru un acord oficial

al guvernului roman privind survolarea spatiului sau aerian sau

pentru apelul la Liga Natiunilor— , Bonnet a facut la 11 septem

brie o ultima incercare de a schimba atitudinea lui Petrescu-

Comnen. A cesta a raspuns insa ca nici macar o recomandare

a Ligii Natiunilor n-ar putea schimba pozitia guvernului roman.66

Este, fire§te, discutabil daca Petrescu-Comnen a raspuns in

64G. BONNET, vol. 2, p. 408.

65AdtAPol D, vol. 2, p. 558, doc. 434: insarcinatul cu afaceri german

la Bucuresti catre Ministerul de Externe, 6 septembrie 1938. Acest punct

de vedere a fost, fireste, cu deosebire subliniat dupa razboi de Petrescu-

Comnen. C f BONNET, vol. 1, p. 304, care citeaza o luare de pozitie a

lui Comnen din 8 august 1946, in ziarul Suisse din Geneva.

66PETRESCU-COM NEN, vol. 2, pp. 83 si urm.; BONNET, vol. 1,p. 201. Dupa Bonnet, Comnen ar fi declarat textual: „Guvernul roman

n-ar putea sa autorizeze trupele rusesti sa treaca pe teritoriul sau. Iar

decizia noastra n-ar putea fi schimbata de o recomandare a Consiliului

Ligii Natiunilor.1' WHEELER-BENNETT, p. 100, afirma, dimpotriva,

ca Litvinov i-a comunicat la 11 septembrie lui Bonnet ca Petrescu-Comnen

a fost de acord sa permita trupelor ruse§ti sa treaca prin teritoriul roman,

in cazul cand Liga Natiunilor ar fi declarat ca Cehoslovacia este victimaunei agresiuni.



DIN 1930 PANA L ACR1ZA DIN MARTIE 1939 73

aceasta forma atat de categoric! O §tire transmisa de Havas vor-

bea despre acordul privitor la trecerea ajutorului militar sovietic67

prin Romania pe uscat, respectiv pe calea aerului. In cursul con-

vorbirilor, Petresch-Comnen a caracterizat aceasta §tire ca pura

inventie, dar a refuzat sa dea o dezmintire, „pentru a nu slabi

pozitia“ Cehoslovaciei, a Uniunii Sovietice §i Frantei „in disputacu Germania".68Astfel, timp de cateva zile guvernul Reichului

n-a putut §ti care va ft pozitia guvernului roman.69

Dupa intoarcerea de la Geneva, Petrescu-Comnen a fost vizi-

tat de ministrul plenipotentiar german, Fabricius, la 27 septem

brie.70 Dupa ultima cuvantare a lui Hitler, la 26 septembrie,

ministrul roman de externe considera situatia ca foarte promi-

(atoarc. El vedea in propunerea lui Hitler — de a se incredinta,pana la organizarea plebiscitului, unei legiuni engleze ocuparea

disputatei regiuni cehoslovace — „solutionarea practica" a

dificultatilor din spatiul Boemia-Moravia. La intrebarea minis-

Irului daca guvernul roman sau daca regele ar mai putea face

ceva pentru mentinerea pacii, Fabricius i-a raspuns ca acum,

dupa cuvantarea Fuhrerului, hotararea este in mainile lui Benes.

De aceea, Petrescu-Comnen voia sa incerce din nou sa influen-(eze guvernul cehoslovac, pentru a-1 tempera. El 1-a rugat pe

I 'abricius sa comunice oficial guvernului Reichului ca Romania

67AdtAPol D, vol. 2, pp. 594-595, doc. 462: consulul general german

la Geneva catre Ministerul de Externe, 12 septembrie 1938.

68 Idem.

69Cu privire la nesiguranta ce domnea atunci in legatura cu pozitia

Romaniei, cf. AdtAPol D, vol. 2, p. 652, doc. 505: telegrama circularaa Ministerului de Externe, 16 septembrie 1938; idem, p. 669, doc. 531:

insarcinatul cu afaceri german la Praga catre Ministerul de Exteme, 19 septem

brie 1938; idem, pp. 676-677, doc. 537: ambasadorul gennan la Moscova

catre M inisterul de Externe, 19 septembrie 1938; idem, pp. 682-683,

doc. 546: Fabricius catre M inisterul german de Externe, 20 septem

brie 1938; idem, p. 749, doc. 609: msemnarile Ministerului de Externe,

26 septembrie 1938.

70AdtAPol D, vol. 2, pp. 784-785, doc. 650: Fabricius catre Minis-

Icrul german de Externe, 27 septembrie 1938.



74 REL AJ II LE GERM A NO-ROM A NE (1930-1940)

nu este legata prin nici un tratat ca sa intervina. M ica Antanta

devine activa numai in cazul unui atac din partea Ungariei.

Romania „nu doreste un conflict cu Germania §i va face totul

pentru a-1 evita: Romania dore§te sa ramana neutra“.71

Intr-un raport mai lung adresat, inca la 17 august, M iniste

rului de Externe, ministrul plenipotentiar german s-a ocupat

mai pe larg de pozitia Romaniei in cazul unui conflict intre

Germania si Cehoslovacia.72Fabricius spunea: „La orice razboi

ar participa, Romania are numai de pierdut §i nimic de ca tigat.Ea este satisfacuta in cadrul frontierelor sale, se poate spune

chiar suprasaturata [...]. Teritoriul de 294 000 km2, cu cei 18,5

milioane de locuitori, este mai curand slab populat, astfel meat

scaderea numarului de brate de munca in urma pierderilor

provocate de razboi i-ar fi deosebit de defavorabila, dat fiind

ca §i acum, in perioada recoltarii, cu greu poate avea bratele

de munca necesare agriculturii; de multe ori, a fost nevoic sa

se recurga la soldati pentru strangerea recoltei. La aceasta, se

mai adauga faptul ca Romania, daca poate ramane neutra, poateca§tiga enorm fumizand beligerantilor petrol, lemn de mina,

cereale panificabile, grasimi etc. Daca va fi sa hotarasca doar

ratiunea, Romania va trebui sa faca totul pentru a nu fi atrasa

intr-un conflict, lar conform dcclaratiilor facute in repetate

randuri de oamenii de stat romani, Romania chiar va Tncerca

sa mearga pe acest drum [...].

Aceasta indiscutabila intentie de neutralitate a Romaniei ar

putea fi schimbata numai in doua cazuri: primul, daca Liga

Natiunilor ar declara Germania drept agresoare. In acest caz,

daca Franta §i Anglia s-ar hotari la actiuni de lupta sau la sanc-

tiuni impotriva Geraianiei, atunci Romania, credincioasa Tnca

angajamentelor asumate fata de L iga Natiunilor, s-ar alatura.

71AdtAPol D, vol. 2, pp. 784-785, doc. 650: Fabricius catre Minis

terul german de Externe, 27 septembrie 1938.


terul german de Exteme, 17 august 1938. Pentru marea importanta pe

care a avut-o ?i in anii urmatori, acest raport este citat detaliat.



DIN 1930 PANA L A CR IZA DI N MARTIE 1939 75

La aceasta, se mai adauga convingerea regelui Carol ca, in

cazul cand nu bol§evismul ar ie§i invingator intr-un conflict

european sau mondial, Anglia va fi aceea care, in cele din urma,

va cuceri victoria: de aceea, dupa parerea sa, e bine sa se mearga

alaturi de Anglia.Al doilea, ar fi cazul unei interventii a Ungariei in conflict

[...].

Oameni care ar indrazni sa se pronunte fara rezerve si des-

chis pentru noi nu exista. Goga a murit, iar Codreanu se afla

in inchisoare, Garda de Fier e redusa la tacere §i inexistenta

in momentul de fata.

Dupa parerea mea, numai un succes rapid al armatelornoastre, neangajarea Frantei §i Angliei si neutralitatea Ungariei

ar putea retine Romania de a comite nebunia sa se lase tarata

intr-un conflict armat intre Germania §i Cehoslovacia."

Privind retrospectiv politica guvernului roman din vara

anului 1938, se pot constata urmatoarele tendinte: sub presi-

unea pozitiei adoptate de Polonia §i de teama ca Romania ar

putea deveni teatru de razboi intre Germania §i Rusia, guvernulroman se opune insistentelor Frantei in problema trecerii trupelor

sovietice prin Romania. In spatclc acestor considerente, este

teama ca intrarea Armatei Ro§ii ar putea duce la pierderea

Basarabiei §i eventual la o rasturnare politica in tara. Pentru

regele Carol, factorul hotarator in politica europeana in timpul

crizei §i intr-un eventual conflict era Marea Britanie, a carei

pozitie era, in mare masura, determinanta pentru Romania.Fata de Germania, politica romaneasca e deosebit de preca-

uta §i rezervata. Ea incearca, ce-i drept, sa preintampine o prea

mare extindere a puterii Germaniei in sud-estul Europei. Tocmai

de aceea, in problema sudeta ea este pentru solutionarea pa nica

— nu prea larga — in acceptia germana, pentru ca un conflict

militar, fara interventia Rusiei Sovietice, ar duce cu siguranta,

pe durata razboiului, la preponderenta Germaniei in sud-est.Drept compensare pentru extinderea puterii gennane in Boemia,

Romania urmare te sa se obtina consolidarea intereselor brita-

nice in problemele sud-estului european.



76 RELA TII LE GERM A NO-ROM A NE (1930-1940)

Pozitia Romaniei n-a avut mare influenta asupra ideilor §i

deciziilor politice ale eonducerii germane in timpul crizei sudete.

Ea a influentat, de fapt, doar indirect, determinand Ungaria sa

adopte o atitudine foarte prudenta fata de Cehoslovacia.73 Pe

cat de neinsemnat parea rolul Romaniei in criza sudeta, pe atat

de mare a fost efectul provocat de atitudinea rezervata adoptata

de Ungaria — atitudine determinate si de Romania — asupraaprecierii germane a raportului de forte in Europa de sud-est.

Datorita profiindei nemultumiri a lui Hitler fata de „lipsa de

fermitate“ a Ungariei, nemultumire care 1-a urmarit in tot cursul

razboiului, Romania a avut ulterior sansa de a fi activa din punct

de vedere politic in cadrul grupului de puteri condus de Germania.

Romania in jocul marilor puteri.De la Acordul de la Miinchen pana la criza din martie 1939

Dupa Acordul de la Miinchen [29-30 septembrie 1938J, sta-

tele din sud-estul Europei s-au vazut in fata unei situatii cu totul

noi. Partea germana inclina sa interpreteze aceasta situatie —

ca §i declaratia ulterioara germano-franceza din 6 decembrie

1938 — in sensul ca puterile occidentale n-au manifestat interes

din punct de vedere economic, dar nici din punct de vedere

politic, fata de problemele Europei de est §i sud-est §i ca au

recunoscut aceste regiuni ca sfera a intereselor germane.74

73 Referitor la pozitia Ungariei in timpul crizei sudete, cf.

RONNEFARTH, loc. cit., pp. 467 §i urm.74In legatura cu aceasta, cf. Walter Bussmann: Ein deutsch-franzdsi-

scher Verstandigungsversuch vom 6. Dezember 1938; Comunicarile Aca-

demiei de §tiinte din Gottingen, seria istorie-filologie, nr. 2, pp. 47-76.Dupa informatiile ambasadorului polonez la Paris, Juljusz Lukasiewicz,

Ministerul francez de Exteme i-a dat, chiar prin Bonnet, asigurari lui

Ribbentrop ca „Franta nu se va opune unei expansiuni economice ger

mane la gurile Dunarii", Deutsches Weissbuch, nr. 3, doc. 5, 17 decembrie

1938. Concluziile ambasadorului britanic Neville Henderson din 20 septem

brie 1939 (traducerea germana a originalului englez al M inisterului




Modul in care au fost satisfacute pretentiile ungare fata de

Cehoslovacia parea sa confirme aceasta interpretare.75

§i guvernul roman a considerat Acordul de la Miinchen drept

cotitura in politica eur peana, ce impunea o noua orientare in

politica externa a Romaniei. La 29 septembrie, deci inca inainte

de a se cunoa§te rezultatele conferintei, din insarcinarea lui

Urdareanu, $erban Flondor, mare§alul Palatului, 1-a vizitat pe

ministrul plenipotentiar german, pentru a-i comunica dorintaregelui Carol „de a strange, mai mult ca pana acum, relatiile

cu Germania14.76Flondor a subliniat ca „teama de un atac prin

surprindere din partea ru§ilor e foarte mare“ §i a sondat pozitia

germana intr-un astfel de caz. Fabricius era de parere ca „in

primul rand“ Polonia este obligata sa dea ajutor. „Dar Fiihrerul

§i feldmare§alul Goring au considerat intotdeauna Romania un

bastion impotriva Rusiei Sovietice [...]. Ca am dori sa intarim

acest bastion — e cert; dar «cum» — n-am putea spuneM odulin care aprecia guvernul roman situatia poate ft cuprinsa —

raporta Fabricius la Berlin — in formula: „Pentru a-§i putea

pastra forma actuala, Romania trebuie sa intretina legaturi cu

Informatiei, Basel, p. 3): „...totu§i, unitatea Germaniei Mari este o

realitate care trebuie luata in considerate — nu mai putin decat cealalta

mare realitate: covarsitoarea importanta economica pe care o detine Ger

mania in Europa de est, centrala §i de sud...“; GR. GAFENCU, vol. 2,

pp. 26 §i urm.

75La 2 noiembrie 1938, Germania §i I talia au patronat primul Arbitraj

de la Viena, care satisfacea in parte pretentiile ungare asupra unor teritorii

ale Slovaciei. Cu privire la deosebita importanta a arbitrajului pentru

tendintele de dominatie ale Germaniei §i Italiei in Europa, cf. CIANO,

vol. 1, pp. 265-266: nota din 28 octombrie 1938. Cu privire la pozitia

Romaniei in problema arbitrajului, cf. BFP, seria 3, vol. 3, p. 197,

doc. 221; Sir M. Palairet (Bucure?ti) catre vicontele Halifax, 25 octombrie

1938: ministrul de exteme Petrescu-Comnen spera intr-o participare a

Angliei si Frantei la arbitraj. Guvernul roman propusese chiar o participare

a sa ca arbitru sau ca observator, cu toate ca el insu i nu aspira la acea

data la vreun ca tig teritorial.

76AdtAPol D, vol. 5, pp. 258-259, doc. 227: Fabricius catre Ministe

rul german de Exteme, 29 septembrie 1938.



78 RELATI IL E GERM A NO-ROM A NS (1930-1940)

Germania [...], care sa fie cel putin atat de bune ca raporturile

Ungariei cu Germania.“77

Nu numai regele Carol §i guvernul sau au inteles ca situatia

generala se schimbase, ci §i conducatorii PNL si PNT, Constantin

(Dinu) Bratianu si Juliu Maniu, care pana atunci se orientasera

exclusiv spre Franta si spre Liga Natiunilor §i care acum cereau

Intr-un memoriu adresat regelui „apropierea de Berlin".78

77AdtAPol D, vol. 5, p. 259, doc. 228: Fabricius catre Ministerulgerman de Exteme, 30 septembrie 1938.

78AdtAPol D, vol. 5, pp. 270-271, doc. 239: Fabricius catre Ministe

rul german de Exteme, 28 octombrie 1938. „Gheorghe Bratianu era de

parere, ca de altfel totdeauna, ca politica externa romaneasca trebuie sa

se orienteze mai ferm catre Germania. Ca urmare a acestei pozitii, el a

mclinat pe vremuri spre C. Zelea Codreanu §i spre Garda de Fier; Insa —

asa cum spune — s-a mdepartat, deoarece a remarcat ca In Garda de Fier

s-au adunat toate elementele nemultumite din Romania. El a ajuns la

concluzia ca politica Garzii — desigur, Impotriva dorintei conducatorului

sau — va duce inevitabil la catastrofa. Din cauza aceasta, el s-a mdreptatspre Partidul Liberal, §i anume spre aripa condusa de unchiul sau Dinu

Bratianu, cu toate ca, pentru aceasta aripa, o politica alaturi de Germaniaeste de neconceput. A ceasta aripa s-a despartit complet de Tatarescu,

deoarece acestuia i se atribuia vina de a ft confiscat capacitatile partidului.

Dinu Bratianu si-a dat seama numai pe baza evenimentelor din ultimele

saptamani §i sub influenta lui Gheorghe ca punctul sau de vedere de pana

atunci — «totul alaturi de Franta» — a fost gre§it. Pentru el, a fost o amara

deziluzie ca Franta a adus Cehoslovacia intr-o situatie grea §i apoi a

abandonat-o. «Acelasi lucru — a spus vechiul prieten al Frantei — i se

poate Intampla §i Romaniei. Romania a primit, doar, totul de la Germania Tnainte de razboi §i lucrurile au mers bine. A?a s-ar putea mtampla §i in

prezent.» Aceasta schimbare de atitudine a lui Dinu Bratianu are o mare

importanta; ea 11 elibereaza pe rege de opozitia principalelor partide

politice, care s-au situat pana acum total de partea Frantei. Alaturi de

el, si vechiul conducator al national-tarani§tilor, Iuliu Maniu, §i-a schimbat

pozitia. §i el, impreuna cu Dinu Bratianu, a cerut intr-un memoriu, pe

care 1-a predat regelui, apropierea de Berlin. Din acest memoriu, regele

a inteles ca nu mai poate continua politica interna de pana atunci. In el,

se arata ca Intr-o tara ca Germania, in care este o dictatura, exista totu§i

o legatura Intre popor conducere, deoarece conducerea e sustinuta devointa comuna a Intregului popor, pe cand regimul autoritar din Romania




La 7 octombric 1938, regele Carol 1-a insarcinat pe maestrul

de vanatoare al Curtii, Anton Mocsonyi-Starcea, sa tatoneze

din nou pe langa ministrul plenipotentiar german §ansele „unei

evolutii grabnice a relatiilor germano-romane. Fabricius §i-a

sintetizat impresiile intr-un raport mai lung adresat M inisterului

german de Externe, care se incheia astfel: „Trebuie sa folosimaceasta situatie, de§i o oarecare rezerva este recomandabila,

pentru a nu se interpreta gre§it un zel prea mare in urmarirea

obiectivelor noastre."79

In consecinta, guvernul Reichului a adoptat o atitudine de

expectativa fata de insistentele Romaniei. L a 17 octombrie,

secretarul de stat, baronul Ernst von Weizsacker, i-a comunicat

ministrului plenipotentiar Fabricius80ca „Germania, ca urmarea dorintei Romaniei privitoare la o grabnica evolutie a relatiilor“,

e gata sa adopte „o atitudine prevenitoare". Dat fiind insa ca „dorin-

tele Romaniei nu se refera numai la extinderea relatiilor econo

mice, pe care le-am saluta calduros, ci §i la problcmele politice,

romanii ar trebui sa ne spuna cum vad ei evolutia acestor relatii“.

Regele Carol considera ca problema politica de prima urgenta

in relatiile romano-germane era problema pozitiei guvernuluiReichului in ce prive§te pretentiile revizioniste ale Ungariei.

De aceea, intre 2 §i 12 noiembrie 1938, el 1-a trimis la Berlin

pe §eful fostului grup disident din Partidul National-L iberal,

Gheorghe Bratianu, cu misiunea de a sonda diferite personalitati

cu privire la pozitia guvernului german.81 intr-o convorbire cu

s-a mdepartat de popor. De aici necesitatea atragerii poporului. Maniu insista

asupra acestui punct de vedere; el a abandonat toate prejudecatile pe care

le avea inainte impotriva national-socialismului, pe care-1 considera ca

«antidemocratic» $i se pronunta acum pentru o politica alaturi de Germania.“


terul german de Exteme, 7 octombrie 1938.

80AdtAPol D, vol. 5, p. 268, doc. 235: secretarul de stat, baron von

Weizsacker catre Fabricius, 17 octombrie 1938.

81La aceasta, AdtAPol D, vol. 5, pp. 277-278, doc. 249: Ministerul

de Externe catre Legatia germana de la Bucure§ti, 14 noiembrie 1938;

idem, nota 2.



80 RELA TII L E GERM A NO-ROM A NE (1930-1940)

Hermann Goring82, Bratianu a primit „asigurarea ca Germania

nu §i-a schimbat pozitia fata de pretentiile revizioniste ale

Ungariei11.

Calatoria lui Bratianu in Germania mai avea §i scopul de

a pregati o intrevedere a regelui Carol cu Hitler, actiune la care

suveranul se hotarase dupa multe ezitari. Vizita, declarata „neofi-

ciala“ si „particulara“, nu era inclusa initial in programul de

calatorie al regelui, care planuia de mult o deplasare oficialala Londra si la Paris, intre 15 §i 20 noiembrie. De§i Carol avea

reticente de a face, ca rege, primul pas oficial, totu§i Petrescu-

Comnen, ministrul de exteme, i-a adus la cuno§tinta lui Fabricius,

prima oara la 22 octombrie, dorinta regelui de a se intalni cu

Hitler.83 Dupa ce secretarul de stat, baronul von Weizsacker,

comunic'ase laconic, la 27 octombrie, ca vizita regelui „e

binevenita“84, Fabricius a primit la 5 noiembrie indicatia oficiala

de a-i comunica lui Urdareanu, ministrul Casei Regale, ca

„Fiihrerul §i cancelarul Reichului s-ar bucura sa-1 poata primipe regele Carol cu prilejul vizitei sale in Germania"85.

Vizita oficiala a regelui Carol la Londra, intre 15 §i 18 noiem

brie, trebuia sa clarifice, in primul rand, in ce masura se mai

putea conta pe un interes politic al Marii Britanii fata de |arile

din sud-estul Europei86, pentru ca, in eursul convorbirii deci

sive cu Hitler, el sa poata lua eventual hotararile necesarc. La

82Hitler §i Ribbentrop nu 1-au putut primi pe Gheorghe Bratianu dincauza altor obligatii.

83 AdtAPol D, vol. 5, p. 269, doc. 237: Fabricius catre Ministerul

german de Exteme, 22 octombrie 1938.

84AdtAPol D, vol. 5, p. 269, doc. 238: baronul von Weizsacker catre

Fabricius, 27 octombrie 1938.

85 AdtAPol D, vol. 5, p. 273, doc. 243: baron von Weizsacker catre

Fabricius, 5 noiembrie 1938.

86BFP, seria 3, vol. 3, p. 231, doc. 262: vicontele Halifax catre

Sir M. Palairet (Bucure?ti), 17 noiembrie 1938. Data vizitei oficiale a

fost definitiv stabilita intre ambele curti pentru 17 octombrie (PETRESCU-COMNEN, vol. 2, p. 277). Cu privire la desfa?urarea vizitei regelui Carol

la Londra, cf ?i PETRESCU-COM NEN, vol. 2, pp. 377 §i urm.




17 noiembrie, regele Carol s-a intalnit cu prim-ministrul Neville

Chamberlain §i cu ministrul de exteme, vicontcle Edward Halifax.

Dupa discutia prealabila cu privire la garantia planuita pentru

Cehoslovacia87§i la-pretinsele proiecte germane privind crearea

unei Ucraine independente, proiecte in care Carol, evident,

credea cu toata seriozitatea88, regele a indreptat convorbireaspre problema principal! De§i activitatea Germaniei in sud-est

se desfa urase initial in domeniul economic, dupa cum ne invata

experienta, puterea economica atrage dupa sine §i puterea politica.

De aceea, pentru Romania, cunoasterea pozitiei Marii Britanii

in aceasta privinta are o importanta determinant! Prim-mi

nistrul Chamberlain a raspuns ca e firesc ca in domeniul econo

mic Germania sa ocupe o pozitie preponderenta in sud-estulEuropei.89Aceasta nu inseamna insa ca Marea Britanie n-ar fi

interesata sa faca comert cu Romania. El, Chamberlain, n-a

discutat cu Hitler la Miinchen despre o impartire a Europei in

sferc de interese; deci toate zvonurile in aceasta privinta sunt

false. Nu s-a discutat decat despre un schimb de marfuri normal

intre Germania §i tarile din sud-est. Regele Carol §i prim-

ministrul britanie erau de acord ca ar fi lipsit de sens sa se opuna

justificatei expansiuni a comertului german. Regele Carol a

87 Detalii cu privire la luarea de pozitie a Romaniei in aceastaproblema — la Hans Schiefer: Deutschland und die Tschekoslowakei von

September 1938 bis Marz 1939, disertatie (dactilograma) la Facultatea

de Filologie, Gottingen 1953, pp. 233 §i urm. §i pp. 245 §i urm.

88Aceste „proiecte“ erau deosebit de bine-venite pentru regele Carol,

deoarece el spera ca, pe aceasta cale, Romania va putea fi eliberata de

amenintarea sovietica in privinta Basarabiei.

89Acestei schimbari ii corespundea §i o declaratie facuta de Chamber-

lain in Camera Comunelor, la 1noiembrie 1938: AUBURTIN, p. 116,

care se sprijina pe stenograma dezbaterilor din Camera Comunelor, vol. 340,

p. 180. Cf. §i WHEELER-BENNETT, p. 327. Dimpotriva, ministrul

britanie al coloniilor, Robert Hudson, a subliniat la 30 noiembrie 1938

superioritatea fmanciara a Marii Britanii, in rivalitatea cu Germania in

I ’uropa de sud-est (AUBURTIN, p. 118, care se sprijina pe dezbaterile

( 'amerei Comunelor, vol. 342, pp. 502 §i urm.).




cemt insa guvernului britanie sa trimita curand o delegatie comer-

ciala in Romania, ca dovada a interesului fata de problema

economica. Chamberlain a luat aceasta in considerate pentru

mai tarziu, dar a respins repetatele cereri ale lui Carol cu privire

la tranzactii britanice de mai mare anvergura in Romania.

Problema unui imprumut britanie acordat Romaniei in vederea

achizitionarii de material de razboi britanie pentru annata romana

a ramas si ea nedecisa.90Daca rezultatele convorbirilor de la L ondra au fost destul

de modeste, vizita regelui Carol la Paris, la 19 noiembrie 1938,

nu s-a soldat decat cu ridicarea reciproca a celor doua misiuni

la rang de ambasada.91Delegatia comerciala franceza trimisa

in Romania la mijlocul lunii noiembrie a trebuit, la finele lui

decembrie, sa amane tratativele, dat fiind ca nu dusesera la nici

un rezultat concret.92

E§ecul convorbirilor purtate la Londra §i la Paris a facut caregele roman sa-§i invinga reticentele pe care le mai avea in

privinta convorbirilor lui cu Hitler. Se conta pe un rezultat

favorabil al discutiilor cu oamenii de stat germani.

Intalnirea dintre regele Carol §i Hitler, care a avut loc la

24 noiembrie 1938 la Berghof §i la care au participat §i printul

mo§tenitor M ihai93 §i ministrul Casci Regale, Urdareanu, se

pare ea n-a decurs prea favorabil, de§i Hitler si-a primit oaspe-

90AUBURTIN, p. 117: interviul luat regelui Carol de Ward Price $i

reprodus in Independance roumaine, la 3 decembrie 1938. Cf. si GR.

GA FENCU, vol. 2, p. 142.

91AUBURTIN, p. 118: fostul pre§edinte al Consiliului de Ministri,

Gh. Tatarescu, a fost primul ambasador al Romaniei la Paris; scriso-

rile de acreditare si le-a prezentat pre edintelui Republicii Franceze la

26 decembrie 1938. Marea Britanie a refuzat sa- i ridice misiunea la

rangul de ambasada, asa cum arata o informatie aparuta in ziaml Tiirkische

Post din 9 decembrie 1938. Cu privire la vizita lui Carol la Paris, cf. §i

WHEELER-BENNETT, pp. 309 si 327.92AUBURTIN, p. 118.

93La convorbirile politice importante, Mihai n-a luat parte.




tele cu multa amabilitate si 1-a asigurat ca Reichul este ferm

in intentia sa de a colabora cu Romania in toate domeniile.

S-a trecut in revista situatia din Europa Centrala dupa

Acordul de la M iinchcn, dupa care s-au facut referiri la noul

stadiu al relatiilor dintre Germania §i Cehoslovacia. Apoi, Hitler

a comentat situatia generala, constatand ca, „in momentul de

fata, s-a intrat intr-o faza cand, aparent, toata lumca dore§te

pacea, dar, dupa opinia lui, aceasta nu poate fi asigurata decat

printr-o maxima inannare. Dupa Miinchen, lumea intreaga a

inceput sa se inarmeze. Germania prive§te, ce-i drept, la toate

acestea cu un calm suveran, dar se inarmeaza si ea. Germania

dispune astazi nu numai de cea mai putemica armata, dar §i

de cea mai dinamica aviatie militara din lume si va avea grija

ca lucrurile sa ramana a§a.“ Regele roman a subliniat ca„Romania dore§te sa cultive relatii bune cu toate puterile, in

primul rand bunele relatii existentc cu Reichul, pe care dore§te

sa le mentina si sa le adanceasca. Obiectivele Romaniei sunt:

1. relatii comerciale bune cu Europa Centrala, in primul rand

cu Germania;

2. un drum de legatura sigur spre Europa Centrala. Pentru

Romania, aceasta e o problema absolut vitala, pentru ca Roma

nia nu va putea considera niciodata drumul prin Ungaria ca sigur;

3. pent™ Romania, ar fi important sa cunoasca pozitia

Germaniei in problema pretentiilor revizioniste ungare fata de

Romania §i

4. in momentul de fata, este preocupata in mod deosebit de

pozitia Germaniei fata de problema Ucrainei subcarpatice.“

La acestea, Hitler a raspuns:

„L a punctul 1. Nici el nu dore§te altceva decat un comertcat mai larg §i afaceri bune cu intregul Sud-Est, deci si cu

Romania. Germania poate livra Romaniei celc mai multe arti-

cole de larg consum, iar noi putem utiliza cerealele §i materiile

prime romane ti.

La punctul 2. In ce priveste un drum de legatura spre Europa

Centrala, cu alte cuvinte construirea unei §osele prin Cehoslo

vacia spre Germania, trebuie fire te lamurit, in principiu, in



84 REL A J II L E GER M A NO-ROM A NE (1930-1940)

ce scopuri. In primul rand, Cehoslovacia nici n-ar putea construi

aceasta §osea. Ea n-ar putea fi construita decat cu ajutor german,

fiind vorba de un obiectiv de miliarde, iar pentru moment el ar

fi nerentabil. Rentabilitatea §i amortizarea ar trebui garantate

de un intens schimb comercial. Inainte de a lua in consideratie

un proiect atat de vast, trebuie sa se §tie precis, de pilda, care

e pozitia Romaniei fata de Rusia. Pentru ca, in cazul unei

agresiuni din partea Rusiei, o astfel de sosea prezinta, din punct

de vedere strategic, un pericol pentru Germania.

Aici, regele Carol a intervenit §i a spus ca Romania are o

pozitie antirusa; data fiind insa vecinatatea marelui imperiu rus,

nu poate afirma deschis acest lucru. Romania nu va permite

insa niciodata trecerea trupelor ruse§ti. S-a afirmat deseori ca

Romania ar fi promis aceasta ru§ilor, dar afirmatia nu cores-

punde rcalitatii.

La punctul 3. Cat despre ideile revizioniste ungare, el,Fiihrerul, a spus de ani de zile deschis Ungariei ca este nevoie

de mai multa moderatie in privinta unor asemenea dorinte.

intrebat direct de regele roman ce pozitie va adopta in cazul

unui conflict ungaro-roman, Fiihrerul a raspuns ca un astfel

de conflict n-ar atinge ncmijlocit Germania, §i deci Germania

n-ar avea motive sa ia pozitie intr-un astfel de conflict.

La punctul 4. Nici in problema Ucrainei subcarpatice Ger

mania n-are un interes ncmijlocit. S-au cmis, §i in aceastaprivinta, tot felul de idei gresite, ca si cand Germania s-ar opune

unei frontiere comune polono -ungare in urma anexarii Ucrainei

subcarpatice de catre Ungaria. In aceasta privinta, tine sa declare

ca aceasta nu prezinta nici o importanta pentru Germania.

Fireste, Germania a actionat chiar acum impotriva tendintelor

ungare de a ocupa Ucraina subcarpatica, prin faptul ea a declarat

Ungariei ca nu e posibil sa solicite arbitrajul puterilor Axei,

iar apoi sa-1 ignore pur §i simplu. A tat Italia, cat §i Germaniasunt de parere ca semnaturile de la Viena trebuie respectate.“94

94 In legatura cu aceasta, cf. AdtAPol D, vol. 5, pp. 282-286, doc. 254:

msemnarile ministrului de externe von Ribbentrop cu privire la con-

vorbirea dintre Hitler si regele Carol la Berghof, 24 noiembrie 1938.




Intr-o nota intercalate in aceasta insemnare a sa, Joachim von

Ribbentrop a mentionat referitor la ultima problema: „Fiihrerul

— a§a cum mi-a spus inainte de convorbire — a lasat fata de

regele roman in mod expresTleschisa problema pozitiei pe care

ar urma s-o adoptam in privinta Ucrainei subcarpatice. Chiar daca

n-am lasat Ungaria s-o ocupe, totu§i Fiihrerul considera — si

eu sunt intru totul de acord — ca fata de romani nu trebuia sane pronuntam impotriva ocuparii acestei regiuni de catre unguri.

Ideea fundamentals a politicii noastre in momentul de fata trebuie

sa fie de a tine in §ah atat Ungaria, cat §i Romania, pentru a

le folosi, in functie de evolutia situatiei, in interesul german."

La sfarsitul intrevederii, regele Carol a amintit ca „unele forte

din Romania incercau sa tulbure bunele relatii germano- romane“.

Raspunzator de aceasta situatie este, in primul rand, §eful grupului

national (Landesgruppenleiter) din Romania al organizatiei dinstrainatate a NSDAP, Arthur Konradi, „carc colaborcaza cu toate

elementele indezirabile regelui". Pentru ca aceasta problema sa

nu impieteze asupra relatiilor, regele Carol a cerut revocarea

urgenta a lui Konradi.95Hitler a promis, in principiu, dar voia sa

cunoasca §i opinia lui Fabricius in aceasta chestiune si, de aceea,

el a fost chemat la Berlin impreuna cu Konradi.

Convorbirea dintre Hitler si rege a fost intrerupta in repetate

randuri de numeroasele convorbiri telefonice pe care Carol le-aavut cu Bucure§tiul, convorbiri a caror importanta a putut fi

apreciata abia cateva zile mai tarziu. Tocmai in ziua vizitei la

Berghof, membri ai Garzii de Fier au comis un atentat impotriva

rectorului [profesorul Florian Stefanescu-Goanga] al Univer-

sitatii din Cluj96§i existau temeri ca legionarii se vor deda si

95Konradi era considerat de regele Carol drept intermediar intre cercu-

rile de partid germane $i C. Zelea Codreanu (cf. AdtAPol D, vol. 5, p. 239,nota 4). Propunerea lui Carol cu privire la ridicarea reciproca a misiunilordiplomatice la rangul de ambasade a fost respinsa de Ribbentrop, care

a invocat faptul ca nici Anglia n-a facut acest lucru.

96 Dupa parerea lui Fabricius, legionarii obisnuiau sa recurga

totdeauna la violente cand vreun om politic roman care nu apartinea Garziide Fier incerca sa intre in legaturi mai stranse cu Germania (de retinut




la alte acte de violenta. De aceea, imediat dupa intoarcerea sa

(28 noiembrie), regele a ordonat o serie de masuri draconice

impotriva conducatorilor Legiunii.

De la condamnarea sa, C. Zelea Codreanu se afla in detentie

intr-o casa de tara, langa Ramnicul Sarat. Era bine tratat, cu

conditia ca Garda de Fier sa se abtina de la orice acte de vio

lenta. Acum, atat Codreanu, cat §i „nicadorii“ (asasinii fostului

prim-ministru I.G. Duca) si „decemvirii“ (ucigasii disidentului

gardist Mihai Stelescu) aflati in detentie au fost transferati la

inchisoarca J ilava si, din ordinul regelui, exccutati la 30 noiem

brie. Oficial, s-a comunicat ca, „incercand sa fuga de sub escorta"

in timp ce erau transferati la J ilava, conducatorii Legiunii au

fost impu§cati.97

Scurt timp dupa aceea, Fabricius a sosit la Berlin, unde i

s-a comunicat ca Hitler era indignat de procedeul regelui Carol.

El a dat mana libera presei national-socialiste de a-1 ataca pe

asasinarea lui Armand Calinescu la 21 septembrie 1939 §i macelul comisla mchisoarea Jilava — scurt timp dupa vizita generalului Ion Antonescula Hitler — la 26-27 noiembrie 1940).

97 In luarea de pozitie oficiala a regelui cu privire la evenimentele

din 30 noiembrie 1938, pe care noul ministru de externe Gafencu i-a comu-nicat-o, la 19 ianuarie 1939, consilierului de legatie german dr. Stelzer

(AdtAPol D, vol. 5, pp. 311-312, doc. 275: Stelzer catre Ministerul deExterne, 19 ianuarie 1939), se spunea: „Au existat cercuri influente, care

au lansat in acel timp ipoteza ca vizita regelui Romaniei in Germania

ar fi fost in legatura cu masurile luate la 30 noiembrie. Deoarece el, Gafencu,este de parere ca relatiile germano-romane mai sunt ?i in momentul de

fata inveninate de aceasta banuiala, el a comunicat-o regelui. Regele i-araspuns ca in timpul vizitei sale in Germania nu cuno§tea situatia grava

in care se afla Romania. Din aceasta cauza, in convorbirile sale cu Hitlersi cu feldmare?alul Goring n-a avut posibilitatea sa discute despre masurile

eventuale care ar trebui luate in timpul cel mai scurt impotriva condu-catorului Garzii de Fier. Abia dupa intoarcerea sa in tara a inteles cat de

grava era situatia in care se afla Romania. Guvernul credea ca se afla

in fata alternativei — sa ia cele mai drastice masuri, sau sa fie el insu?iInlaturat. El, regele, si-a dat seama abia dupa reintoarcerea sa de impre-

jurarile deosebit de grave din Romania, si numai in urma acestora a luathotararile respective.“




rege98 §i nu s-a mai aratat dispus sa dea curs cererii lui Carol

dc a-1 rcvoca pc Konradi. Mai mult, dc teama ca s-ar putea crede

ea suprimarea capeteniilor legionare ar fi fost convenita in

cadrul convorbirirde la Berghof, Hitler a dat ordin dupa cateva

zile ca toate distinctiile pe care regele, cu prilejul vizitei sale,

le conferise cu generozitate lui Hermann Goring, cu care se intal-

nise la 25 noiembrie la Leipzig99, §i multor altora sa fie resti-

tuite. §eful protocolului, baronul A lexander von Domberg, a

primit insarcinarea sa stranga distinctiile §i sa le remita ministru

lui plenipotentiar roman la Berlin. La 27 decembrie 1938,

ministrul plenipotentiar Radu Djuvara a preluat distinctiile in

numele guvernului sau, exprimandu-§i insa speranta ca acum

„acest «penibil» episod poate ft considerat incheiat“.100In plus, guvernul Reichului a dispus sa se declare ministru

lui de externe Petrescu-Comnen ca ia cunostinta cu surprindere

de masurile intreprinse de guvernul roman impotriva Garzii de

Fier, dat fiind ca regele Carol §i Hitler au avut o ampla convor

bire despre toate problemele 111suspensie dintre cele doua tari.101

Pentru a depa§i aceasta serioasa criza in relatiile gcrmano-ro-

inane, ministrul plenipotentiar Fabricius i-a solicitat ministrului de exteme al Reichului sa-i permita sa se inapoieze la

Bucure§ti, pentru a explica ministrului de exteme Petrescu-

Comnen motivele iritarii lui Hitler. Apoi, va pleca imediat in

concediu in Germania, §i astfel se va ca§tiga timp pentru ca

relatiile sa se poata din nou normaliza. Ribbentrop a fost de acord,

98In legatura cu aceasta,cf §i AdtAPol D, vol. 5, p. 291, doc. 260: secre

tarul de legatie Henrik K lugkist catre Ministerul de Externe, 4 decembrie 1938; idem, p. 292, doc. 261: §eful Sectiei de Presa din Ministerulde Externe catre Legatia germana de la Bucure ti, 5 decembrie 1938.

99La aceasta intalnire, unde problemele economice au stat In centrul

discutiilor, s-a vorbit mai detaliat despre Tratatul Wohlthat. C f vol. delata, p. 115.

100AdtAPol D, vol. 5, p. 292, nota 2.101Acest demers a fost facut, in absenta lui Fabricius §i a lui Stelzer,

de secretarul de legatie de atunci, dr. K lugkist, la ministrul de externePetrescu-Comnen. Dr. Fabricius a repetat, in fata lui Petrescu-Comnen,luarea de pozitie a guvernului Germaniei, la 14 decembrie 1938.



88 REL AJ UL E GERM A NO-ROMA NE (1930-1940)

iar consilierul de externe pe langa Hitler a primit dispozitia sa

intervina pe langa Hitler pentru restabilirea unor relatii normale

cu Romania.

La randul sau, pentru a realiza noi puncte de contact, regele

Carol a procedat la schimbari in cadrul Ministerului de Exteme,

numindu-1 la 23 decembrie 1938 pe Grigore Gafencu in locul

lui Petrescu-Comnen.102Acesta a fost numit ministru plenipo

tentiar la Vatican. Gafencu era casatorit cu o frantuzoaica §i

nutrea o putemica simpatie pentru Polonia. Regele Carol socoteaca e mai indicat decat Petrescu-Comnen ca sa stabileasca lega-

turi in toate directiile, sa le mentina §i sa le adanceasca.

Intre timp, tensiunea dintre Germania §i Romania crestea.

Punctul culminant a fost atins cand guvernul roman a anuntat,

la 13 ianuarie 1939, rechemarea ministrului plenipotentiar la

Berlin, Radu Djuvara, desi a subliniat cu aceasta ocazie ca numi-

rea noului reprezentant diplomatic la Berlin, Radu Crutcscu,

„constituie inceputul unui sir de masuri in vederea imbunatatirii

relatiilor cu Germania".103

La 30 ianuarie 1939, ministrul plenipotentiar Fabricius —

pe care insarcinatul cu afaceri dr. Stelzer il informase perma

nent despre toate evenimentele din Romania — s-a inapoiat

la Bucure§ti si, in aceeasi seara, a avut o ampla convorbire cu

noul ministru de externe, convorbire ce s-a prelungit pana

noaptea tarziu.104Gafencu a declarat ca guvernul roman este

102 SCHULTHESS, 1938, p. 505. Expunerea lui Gafencu despre

aceasta problema, ca si despre primele saptamani ale activitatii sale caministru de exteme arata, in vol. 2 al memoriilor sale, o tendinta foarte

clara de autojustificare.

103AdtAPol D, vol. 5, p. 317, nota 2. Cu privire la reactia germana la

schimbarea ministrului plenipotentiar, cf.AdtAPol D, vol. 5, pp. 315- 316,

doc. 279: subsecretarul de stat Woermann catre Fabricius, la 31 ianuarie 1939.

104Despre aceasta discutie importanta, exista in AdtAPol D, vol. 5,

doar o telegrama a ministrului plenipotentiar german catre ministrul de

exteme din 2 februarie 1939 §i o scrisoare a ministrului plenipotentiar

catre subsecretarul de stat Woermann din 3 februarie 1939 (pp. 316-318,

doc. 280 si 281). Celelalte date sunt luate din msemnarile personale alelui Fabricius (comunicari facute autorului, la 8 octombrie 1952).




de acord sa reia tratativele economice despre care se purtasera

discutii cu prilejul mtalnirii dintre regele Carol si Hermann

Goring, la 25 noiembrie 19 38.105Gafencu a primit din partea

lui Fabricius prorftisiunea guvernului Reichului ca se va reveni

asupra restituirii — atat de ofensatoare pentru rege — a distinc

tion Cele doua probleme trebuie considerate in mod indepen

dent.106In final, Gafencu a afirmat hotararea guvernului roman

de a sprijini intrarea Germaniei in Comisia Europeana a Dunarii107,

a§a cum propusese intr-o cuvantare tinuta, la 16 ianuarie 1939,

la Galati.108

Era evident ca regele Carol §i guvernul sau se straduiau nu

doar sa normalizeze cat mai curand relatiile cu Germania, dar

sa le si amelioreze cat mai mult posibil. A ceasta reiesea §i din

raportul din 3 februarie 1939 al atasatului german al armatei

aemlui, colonelul A lfred Gerstenberg, care era acreditat atat

la Var§ovia, cat §i la Bucuresti. Imediat la intoarcerea sa in

Romania, dupa o absenta mai indelungata, el a fost primit de

rege, de ministrul secretar de stat la Dcpartamentul Aerului §i

Marinei [generalul Paul Teodorescu] §i de seful M arelui Stat-

Major [generalul Florin Tenescu].109„Cu totii sunt ferm hotarati

sa reia §i sa amplifice bunele relatii cu Germania, in parte,

aceasta se datorcaza faptului ca Germania a fost indignata de

executarea celor din Garda de Fier.“ Desi se indoia ca noul

regim al Frontului Rena§terii Nationale se va bucura de sprijinul

poporului, totu§i Gerstenberg era de parere ca, „in absenta unei

opozitii organizate, «raul cel mai mic» este eolaborarea cu

105Cf. vol. de fata, p. 115.

106A mai durat inca un timp dupa incheierea Tratatului economic

din 23 martie 1939, pana cand distinctiile au putut fi din nou primite de

cei carora le fusesera conferite.

107Acest fapt a fost trecut in darea de seama cu privire la pozitia

Comisiei Dunarii legata de aceasta problema specials.

108AUBURTIN, p. 329. GR. GAFENCU: „Speram ca cercul prie-tenilor de nadejde sa fie curand largit prin intrarea unei noi mari puteri,

care joaca un rol important pe Dunare: Reichul german."





regimul. Prin faptul ca Germania ar raspunde zeluiui regimului

de a realiza o mai stransa colaborarc economica, el §i-ar asigura

acest sprijin; in caz contrar, altemativa ar fi haosul in interior

§i imixtiunea din afara.“

Odata cu convorbirea Gafencu-Fabricius §i trimiterea conco-

mitenta in Germania a lui Gheorghe Bratianu, care, din insarci-

narea regelui, urma sa apeleze la guvernul Reichului pentru

„continuarea §i adancirea colaborarii cu Romania41’10, criza

putea fi considerata ca depa§ita, cu atat mai mult cu cat, in

cuvantarea rostita in Reichstag, la 30 ianuarie 1939, Hitler

evitase orice aluzie la tensiunile politice din relatiile cu Romania,

rclevand in schimb, in mod deosebit, importanta relatiilor

economice. El a aratat ca baza pentru dezvoltarea relatiilor eco

nomice ale Germaniei cu Sud-Estul Europei trebuie cautata m

posibilitatea fireasca de a se completa reciproc.111 La aceste

cuvinte ale lui Hitler s-a referit ministrul roman de extemeGafencu intr-o declaratie facuta la inceputul lui februarie 1939,

dupa vizita la Belgrad. Pe langa acordul de principiu, cl a

exprimat §i rezcrve fata de o „politica realista“ in scnsul dat

de Hitler, insistand asupra „intereselor proprii“ §i asupra „priete-

niilor traditionale".112

In aceasta perioada, tendinta de baza a politicii exteme

romane§ti era de a-§i pastra toate u$ile deschise §i de a nu se

lega unilateral de un singur grup de puteri .113Pe de alta parte,Gafencu a incereat sa impulsioneze alianta cu Polonia §i sa

largeasca zona de influenta a Intelegerii Balcanice.

Din octombrie 1938, cand, cu prilejul vizitei ministrului

polon de exteme J ozef Beck la Galati (la 19 octombrie), regele


111Monatshefte fur auswartige Politik, 1939, p. 205.

112AUBURTIN, p. 330.113S-au facut incercari de apropiere §i fata de Italia. Cf. CIANO,vol. 1, p. 260: nota din 22 octombrie 1938, precum §i cuvantarea luiGafencu din 29 decembrie 1938, care scotea in evidenta „deosebitele

simpatii fata de Italia“ (SCHULTHESS, 1938, p. 505).




Carol §i Petrescu-Comnen au refuzat sa participe la planurile

polono-ungare privitoare la impartirea Ucrainei subcaqiaticc"4,

in relatiile cu Polonia au existat unele tensiuni. Motivele

invocate de Comnen fata de Beck — mentinerea unei legaturi

feroviare „libere“ spre Praga115— i s-au parut ciudate ministru

lui polon de exteme, totu§i trebuie avut in vedere ca Petrescu-Comnen era mca dominat de ideile Ligii Natiunilor §i ale Micii

Antante. In plus, alaturandu-se planurilor lui Beck, guvernul

roman s-ar fi abatut de la linia urmata consecvent de la 1920

incoace de a nu aspira la expansiune teritoriala. A ceasta n-ar

fi facut decat sa dauneze relatiilor cu puterile occidentale, fara

a aduce vreun avantaj esential. Mult mai flexibil, nou! ministm

dc externe Gafencu a subliniat, inca din prima sa cuvantare,

la 29 decembrie 1939, evident pentru a mlatura tensiunea, ca

alianta cu Polonia se afla in centrul politicii exteme a Romaniei .116

La 10 februarie 1939, el a declarat ministrului plenipotentiar

german ca „Romania §i-a modificat pozitia, mtrucat, dupa dcs-

chiderea dmmului direct prin Cehoslovacia spre Praga §i

Germania, interesul pentru mentinerea impracticabilei fa§ii de

teritoriu denumite Ucraina subcarpatica nu mai este atat de

mare“.117Astfel s-a creat premisa pentm deplina clarificare. arelatiilor polono-romane, afi§ata §i in exterior, prin vizita lui

Gafencu la Var§ovia, intre 4 §i 6 martie.118

114PETRESCU-COMNEN, vol. 2, pp. 283 §i urm.; GR. GAFENCU,

vol. 2, pp. 46-47; BECK , pp. 172 §i urm.; SZEMBEK, pp. 356 §i urm.;

AdtAPol D, vol. 5, pp. 85-86, doc. 79: ambasadorul german la Var ovia

catre Ministerul de Externe, 22 octombrie 1938; pp. 86-87, doc. 80:

insemnarile subsecretarului de stat Woennann, 22 octombrie 1938; idem, pp. 87-89, doc. 81: insemnarile consilierului de legatie Hewels cu privire

la convorbirile dintre Ribbentrop §i J osef L ipski, 24 octombrie 1938.

115PETRESCU-COM NEN, vol. 2, p. 287; BECK , p. 172.

116AUBURTIN, p. 113.


terul german de Exteme, 10 februarie 1939.

118 Aceste convorbiri sunt in legatura cu tratativele polo-

no ungaro-romane cu privire la ocuparea Ucrainei subcarpatice, pp. 77-78.



92 RELA TII LE GERM A NO-ROM A NE (1930-1940)

In tot cursul iernii, relatiile dintre Romania §i Ungaria au

fost foarte ineordate. Deoarece Cehoslovacia fusese exclusa

ca factor de putere, iar pretentiile tcritoriale ungare in Slovacia

puteau fi considerate in esenta ca satisfacute, Ungaria gasea

ca ar fi timpul sa ridice in mod energic pretentii revizioniste

si fata de Romania. Cu prilejul vizitei ministrului italian de

externe, contele Galeazzo Ciano, la Budapesta, la 19-20 decem

brie 1938, Horthy, regentul ungar, a vorbit deschis despre „posi-

bilitatea unui atac impotriva Romaniei11, afirmand totodata cael are asentimentul ducelui pentru aceasta actiune.119Ministrul

italian de exteme s-a straduit, de comun acord cu guvernul

Reichului, sa-i tempereze pe oamenii de stat maghiari, sfatui-

ndu-i sa se inteleaga cu Romania pe cale pasnica120. Pe de alta

parte, contele Istvan Csaky, ministml dc exteme al Ungariei,

intr-o convorbire avuta cu ministml de exteme al Reichului,

la Berlin, pe 16 ianuarie 1939, a dezvoltat o idee fata de care

Ribbentrop nu §i-a defmit pozitia, si anume „crearea unui stat

transilvanean separat, in care germanii, ungurii si romanii saconduca impreuna, cu drepturi egale. Anexarea la Ungaria nu

intra in discutie, deoarece elementele ostile acestei idei sunt mult

prea numeroase pentru ca Ungaria sa le poata contracara".121

In noua situatie politica, nu numai Ungaria, ci §i Bulgaria

ridica pretentii teritoriale fata de Romania. Pretentiile Bulgariei

asupra Dobrogei au fost formulate de tarul Boris III pentru

prima oara la20 noiembrie 1938 fata de ministml plenipotentiar

german Eugen Riimelin, in momentul cand s-a anuntat vizita

regelui Carol la Hitler.122 In convorbirea cu contele Ciano, la

119CIANO, vol. 1, pp. 299-300: nota din 19-20 decembrie 1938.

120Idem si CIANO, vol. 2, p. 28: nota din 25 ianuarie 1939; idem,

p. 32: nota din 2 februarie 1939.

121AdtAPol D, vol. 5, p. 308, doc. 273: insemnarile ministrului de

exteme german cu privire la convorbirile cu ministrul de exteme ungar,

contele Csaky, din 16 ianuarie 1939.

122AdtAPol D, vol. 5, pp. 279-280, doc. 251: Riimelin catre Minis

terul de Externe, 20 noiembrie 1938. La 2 februarie 1939, ambasadorul

italian la Berlin, Bernardo Attolico, i-a declarat secretarului de stat,




26 ianuarie 1939, Boris III a cerut din nou cedarea Dobrogei.123

In general insa, data fiind politica prudenta a suveranului ei,

Bulgaria era mai retinuta decat Ungaria.

La sesiunea Consiliului Permanent al Antantei Balcanice

care a avut loc la Bucuresti intre 20 §i 22 februarie 1939, reprc-

zentantii celor patru state balcanice au respins pretentiile

revizioniste ale Bulgariei.124Dar aceasta a fost singura problema

asupra careia s-a cazut de acord. Proiectul, mai vechi, de largire

a Antantei Balcanice printr-un pact general contra omnes nu

s-a realizat, dat fiind ca interesele celor patru tari erau prea

diferite in toate celelalte probleme.

in general, incercarile Romaniei de a dezvolta vechiul sistem

de tratate, adaptandu-1raspunderilor mai mari impuse de noua

situatie, au esuat. S-a dovedit ca nu era posibil ca, prin stabilirea

unor legaturi regionale, sa se contracareze influenta germana

in sud-estul Europei. De aceea, Romania a revenit la vechiul

obiectiv al politicii ei externe: de a interesa puterile occidentale

si, in primul rand, M area Britanie in Sud-Estul european si de

a realiza legaturi cat mai stranse intre acestea si Romania.

Evenimentele din martie 1939 au oferit prilejul pentru inain-

tarca spectaculoasa a Romaniei in aceasta directie.

baron von Weizsacker, ca ar fi observat „anumite incercari de apropiere

a Bulgariei de Axa, insa bulgarii ar vrea sa lege de aceasta sprijinirea

pretentii lor lor revizioniste. Weizsacker a raspuns ca pozitia Germaniei

e conditional de faptul daca pretentiile revizioniste ale Bulgariei se

orienteaza impotriva Romaniei sau impotriva Greciei si daca sunt de

natura pasnica sau violenta. Dupa parerea sa, n-ar trebui ca statele balca

nice sa provoace crize care sa puna apoi Italia si Germania in fata faptuluiimplinit“. AdtAPol D, vol. 5, p. 301, nota 1.

123CIANO, vol. 2, p. 29: nota din 26 ianuarie 1939.

124AUBURTIN, p. 322.



•aCordul economic0_roman

Tratativele degal an*‘‘

;tul culminant al crizei de la

;trul plenipotentiar roman la

la ForeignOffice, pentru a-$it spunea el, §i nu ca ministrurijorarea cu privire la evolutia

plenipotentiar al Romaniei - ^^to a tc W e l e ce rcunescsituatici dm Cehoslovacm. fi a a pc^ lugoslavia>

in sanul lor ditcn e na.io __ , amcnin ate cu destramarea,in primul rand Romania ■ Cehoslovaciei. Romania

similar cu ceea ce sc PctrGL 1 ga spcra Ca Marea Britaniesc tcme de pierderca J ransiWame^ dg succcs ?1ca

nu va accepta tacit actiunea g t sens ei a faCut propuncrisc va hotari la un gest umvoc. In aocs i i

_________________ ■c[ Hans Schiefer: Deutschland' Cu privire la desfa?urarea crizei, ■ ^ m g disertatie

und die Tscheko.slowakei vonSeptembe 1952, cap. VI: „Die

(dactilograma) la Facultatea e 1ozo tes uncj Errichtung desA uflosung des tscheko-slowakischen *

Protektorats Bohmen und Mahren . Halifax catre Hoare, 16 martie

2BFP, seria 3, vol. 4, p. 283, doc. 29'-1939. i eeneral al Frontului Romanesc

3V.V. Tilea fusese inainte secretary » ^^ ^ ^ ^ ^

al lui Al. Vaida-V oievod Demersun colT1portat ca pneten al Germaniei

surprinzatoare, cu cat in 19- - ^ plenipotentiar german la Bucu-si a fumizat in repetate randun minis ru mjnjstru a) Romaniei la Londra

facuta



concrete. Intre altele, guvernul britanie trebuia sa faca publica

trimiterea misiunii sale comerciale in Romania, tinuta in secret

pana atunci, §i sa ridice la rangul de ambasada legatiile sale

din Romania, Iugpslavia §i Grecia.

In dupa-amiaza zilei de 16 martie, Tilea s-a prezentat din

nou la Foreign Office, pentru a discuta situatia dupa desfiintarea

defmitiva a Cehoslovaciei.4 Pe baza unor informatii secrete,

guvernul roman are motive sa presupuna ca Germania va desfi-

inta §i Cehoslovacia, transformand-o intr-un protectorat. De§i

vorbe te ca „particular“, el e sigur ca guvernul roman ar dori

sa §tie in ce masura poate conta Romania pe ajutorul Marii

Britanii in cazul unei amenintari germane. Guvernul roman este

preocupat in cel mai inalt grad de problema comenzilor dearmament facute in Cehoslovacia, care acum, probabil, nu vor

mai fi onorate. De aceea, Romania are nevoie de un imprumut

britanie pentru achizitionarea de material de razboi. Sir Onne

Sargent, subsecretar de stat, interlocutorul lui Tilea, a promis

sa-1 informeze pe ministrul de exteme Halifax despre aceasta

convorbire.

A doua zi, la 17 martie dupa-amiaza, Tilea s-a adresat directministrului britanie de exteme. Mai intai, el a repetat cele

afirmate in ziua precedents lui Sir Orme Sargent, adaugand ca

in ultimele zile guvernul german a adresat guvernului roman

ccrereaultimativa de a acorda Germaniei monopolul exportului

si de a restrange in interesul germanilor productia industrials

a Romaniei. In schimbul acceptarii acestor conditii, Germania

va garanta frontierele Romaniei. Avand in vedere aceastasituatie, este imperios ca guvernul britanie sa-§i precizeze pozi-

(ia fata de o eventuala agresiune germana impotriva Romaniei.

Nu mai poate fi vorba decat de zile.5

Alarmat in cel mai inalt grad in urma acestor repetate

dcmersuri ale reprezentantului roman, Foreign Office a expediat

GARANTIIL E ANGLO-FRANCEZE PENTRU ROMANIA 95

4BFP, seria 3, vol. 4, p. 284, doc. 298: nota lui Sir Orme Sargentdm 16 martie 1939.

5BFP, seria 3, vol. 4, pp. 366-367, doc. 395: Halifax catre Hoare,

17 martie 1939.



96 RELATIILE GERMANO-ROMANE (1930-1940)

chiar In seara zilei de 17 martie 1939 misiunilor britanice din

Paris, Moscova, Varsovia, Ankara, A tena §i Belgrad telegrame

in care §efii misiunilor erau invitati sa afle parerile guvemelor

respective in legatura cu „amenintarea“ germana la adresa

Romaniei. Guvernul britanie si-a rezervat dreptul dc a hotari

inainte de primirea raspunsurilor.6

Astfel, datorita impulsului dat de ministrul roman la Londra,

„marea politica“ a fost pusa in mi§care. Intrebarea ce anume

se ascundea in realitate in spatele acestui „caz Tilea" a provocatmulte discutii. Herbert von Dirksen, ambasadorul german la

Londra, presupunea ca in spatele demersului lui Tilea se afla

„o intriga particular^ a unor capitalistic7 Probabil insa ca

demersul ministrului plenipotentiar roman se datora unei indi-

catii date chiar de regele Carol .8 Insusi faptul ca Tilea §i-a

mentinut postul dovedeste ca el n-a actionat din proprie initia

tive. M inistrul plenipotentiar britanie la Bucuresti, Sir Reginald

Hoare, presupune ca, inainte de a pleca la Londra9, Tilea a primit

din partea regelui indicatia generala de a convinge guvernulbritanie despre situatia grava din sud-estul Europei §i ca el

6BFP, seria 3, vol. 4, p. 360, doc. 388: Halifax catre ambasadorulbritanie la Paris, 17 martie 1939, ora 21.10; idem, p. 360, doc. 389; Halifax

catre ambasadorul britanie la Moscova, 17 martie 1939, ora 21.35; idem,

p. 361, doc. 390: propunerea lui Halifax catre ambasadorul britanie la

Varsovia, catre ambasadorul britanie la Ankara, catre ministrul plenipo

tentiar britanie la Atena §i catre ministrul plenipotentiar britanie la

Belgrad, 17 martie 1939, ora 22: statele Intelegerii Balcanice sa-si garan-

teze reciproc frontierele. Aceasta propunere a fost respinsa, in urmatoa-rele zile, de fiecare guvem in parte, intr-o forma mai mult sau mai putin

limitata de clauze.

7DuM, vol. 2, p. 176, doc. 29: insemnarile ambasadorului german la

Londra, von Herbert Dirksen, septembrie 1939. V. si DIRKSEN, p. 242.

8Dr. Fabricius nu e pe deplin convins ca Tilea ar fi actionat din

insarcinarea regelui Carol (comunicare facuta autorului de dr. Fabricius,

la 8 octombrie 1952).

9V.V. Tilea a fost numit la 9 ianuarie 1939 ministru plenipotentiar

al Romaniei la Londra, in locul lui Vasile Grigorcea, care fusese mutat

la Vatican (SCHULTHESS, 1939, p. 588).



§i-a indeplinit misiunea in acest fel destul de ciudat.10De aceea§i

parere era §i principele regent Paul al Iugoslaviei.11

Dupa acordul de la Miinchen, obiectivul urmarit de regele

Carol a fost strangerea legaturilor dintre Marea Britanie §i

Romania. Acum, actiunea germana in Boemia §i M oravia §i,ca urmare, schimbarea atmosferei in Marea Britanie ii ofereau

posibilitatea de a realiza acest obiectiv; e semnificativ ca Tilea

a intreprins primul sau demers inca la 14 martie, deci inainte

de intrarea trupelor germane in Cehoslovacia. Nu incape indoiala

ca pe atunci nici nu putea fi vorba de o amenintare germana

la adresa Romaniei.12

Faptul ca guvernul britanie — fara a se informa la Bucuresti§i fara a examina mai indeaproape lucrurile — a contactat

imediat Uniunea Sovietica §i Franta, facand astfel din acest caz

o chestiune de „mare politica", dovede§te confuzia provocata

dc actiunea germana in Cehoslovacia. In ziua de 18 martie 1939,

la pranz, cand a sosit la Foreign Office telegrama ministrului

plenipotentiar britanie la Bucure§ti13, in care Sir Reginald Hoare

10 BFP, seria 3, vol. 4, p. 398, doc. 443: Hoare catre Halifax, 20 martie

1939.

11. BFP, seria 3, vol. 4, p. 494, doc. 511: ambasadorul britanie la

Belgrad catre Halifax, 24 martie 1939.

12Apare ca foarte surprinzator faptul ca in memoriile sale Grigore

Gafencu da drept realitate zvonurile cu privire la o amenintare militara

germana la adresa Romaniei. El se sprijina in aceasta afirmatie pe o comu-

nicare cam vaga a ambasadorului francez la Berlin, Robert Coulondre,

catre ministrul afacerilor exteme, Bonnet, din 19 martie 1939, care i-ar

fi fost transmisa chiar de Bonnet (Gelbbuch derfranzdsischen Regierung,

p. 113, doc. 80: Coulondre catre Bonnet, 19 martie 1939; Gafencu, vol.

2, p. 33). Cert este ca lui Gafencu nu i-a fost frica deloc, in criticele zile

din martie 1939, de actiuni militare germane. In discutiile sale cu ministrul

plenipotentiar german, Fabricius, pe care in acea perioada il vedea aproape

zilnic, acest lucru n-a fost luat niciodata in discutie (comunicare facuta

autorului de dr. Fabricius, la 8 octombrie 1952).

13BFP, seria 3, vol. 4, p. 369, doc. 397: Hoare catre Halifax, 18 martie

1939, primit la Foreign Office la ora 12.30.

GARA NJ I IL E ANGL O-FRANCEZE PENTRU ROMA NIA 97



98 RELATIILE GERMANO-ROMANE (1930-1940)

cerea revocarea telegramelor expediate in seara zilei de 17 martie

la Moscova si Varsovia, era de-acum prea tarziu pentru a opri

mersul evenimentelor.

Intre timp, Hoare vorbise la telefon cu ministrul de exteme

Gafencu.14Acesta i-a comunicat ca §tirile privitoare la un ulti

matum german, publicate in ziarele Times §i Daily Telegraph,

nu corespund catu§i de putin realitatii.15 Tratativele cu delegatia

economica germana condusa de directorul ministerial Helmuth

Wohlthat16se desfa§oara cat se poate de normal, fara a se atingeteme politice. Gafencu 1-a asigurat pe Hoare ca, pentru moment,

nu exista nici o amenintare la adresa independentei politice §i

economice a Romaniei.

De§i aceasta §tire din Bucure ti contrazicea total afirmatiile

lui Tilea, la Paris se incearca totu§i sa se salveze intentia ce se

ascundca in spatele demersului acestuia. Intr-o informare

trimisa, la 18 martie17, de ambasadorul britanie la Paris minis

trului de externe Halifax, sc arata ca ambasadorul Romaniei

la Paris, Gh. Tatarescu, s-ar fi exprimat intr-o convorbire cu

ministrul de exteme Bonnet ca „pretentiile“ germane fata de

Romania, despre care vorbise Tilea, fusesera formulate cu

saptamani in urma §i, intre timp, se perimasera. Chiar in

momentul de fata, guvernul roman examineaza o propunere

germana „mai rezonabila“. Pentra Romania, e totu§i de impor

tanta vitala sa se §tie daca in cazul unei agresiuni germane se

14BFP, seria 3, vol. 4, p. 369, doc. 399: Hoare catre Halifax, 18 martie1939, ora 15.40.

15Monatshefte fur auswdrtige Politik, 1939, p. 381. La cererea minis

trului plenipotentiar german Fabricius, agenda de presa din Romania,

Rador, a dat la 18 martie o dezmintire a guvernului roman (comunicare

facuta autorului de dr. Fabricius, la 8octombrie 1952). Cf, de asemenea,

AA2, p. 183, doc. 270: Insarcinatul cu afaceri german la Londra catre

Ministerul de Externe, 19 martie 1939.

16Detalii in capitolul urmator al volumului de fata.

17BFP, seria 3, vol. 4, p. 375, doc. 408: ambasadorul britanie la Paris

catre Halifax, 18 martie 1939, primit la Foreign Office la 19 martie,ora 9.25.



poate eonta pe sprijinul britanie §i francez.18Dupa aceasta, in

seara zilei de 18 martie, Sir A lexander Cadogan, subsecretar

dc stat in Foreign Office, 1-a supus pe Tilea unui adevarat intero-

gatoriu. Deoarece Tilea §i-a mentinut, in general, afirmatiile,

Cadogan a crezut, in cele din urma, ca trebuie sa fie „ceva ade-varat“ in aceasta chestiune.19

Pentru a face deplina lumina in problema „amenintarii“

germane la adresa Romaniei, guvemul britanie a cerut la 19 martie

1939 ministrului sau plenipotentiar la Bucure ti sa se adreseze

direct regelui Carol, pentru a lamuri situatia.20Regele, care 1-a

primit pe ministrul britanie a doua zi21, 1-a asigurat ca nu a

existat niciodata vreun ultimatum german. In cazul unei amenin-(ari militare sau al unei agresiuni din partea Germaniei, Romania

va opune rezistenta cu toate fortele sale. Pentru aceasta, are insa

nevoie dc sprijin.

Intre timp, Franta a raspuns la intrebarea britanica din seara

zilei de 17 martie.22Avand in vedere „pericolul comun“, guver

nul francez s-a declarat gata sa acorde ajutor Romaniei in cazul

unei agresiuni germane.23 Dar evenimentele se precipitau.Guvemul britanie a respins propunerea sovietica de a se tine

la Bucurcsti o conferinta cu participarea Marii Britanii, Frantei,

18Cf. §i BONNET, vol. 3, p. 186: telegrama lui Bonnet catre amba

sadorul francez la Bucure ti, 19 martie 1939, ora 23.00. Descrierea eveni-

mentelor la BONNET, vol. 3, p. 187 nu concorda msa intru totul cu BFP,

seria 3, vol. 4 $i, de aceea, nu e luata in considerate in expunerea noastra.19BFP, seria 3, vol. 4, p. 389, doc. 428: Halifax catre Hoare, 19 mar

tie 1939.

20BFP, seria 3, vol. 4, p. 390, doc. 429: Halifax catre Hoare, la19 martie 1939, ora 16.

21 BFP, seria 3, vol. 4, p. 398, doc. 443: Hoare catre Halifax,20 martie 1939.

22BFP, seria 3, vol. 4, p. 360, doc. 388: Halifax catre ambasadorul

britanie la Paris, 17 martie 1939, ora 21.10.23BFP, seria 3, vol. 4, p. 410, doc. 451: notele Ministerului de Externe

francez catre Ambasada britanica de la Paris, 20 martie 1939; idem,

pp. 396-397, doc. 440: dl Campbell (Paris) catre Halifax la 20 martie 1939.

GARA NJ I IL E ANGL O-FRANCEZE PENTRU ROMA NIA 99





Intrucat proiectele unui pact general au e§uat, guvernului

britanie nu i-a ramas decat o solutie partiala, sub forma unor

conventii directc cu Polonia si Romania. Suspiciunea §i aver-

siunea prim-ministrukji Chamberlain fata de Uniunea Sovietica

au determinat in mare masura sprijinirea tendintelor politicii

Romaniei §i Poloniei.28 Dupa ce guvernul Poloniei a respins

la 26 martie propunerile germane din 21 martie29, centrul de

greutate al eforturilor britanice s-a deplasat spre Polonia. Roma

nia a trecut pe planul al doilea.

La 27 martie 1939, guvemul britanie a hotarat sa duca

tratative directe cu Polonia §i Romania. In aceeasi zi, ministrul

de externe Halifax a trimis §efilor misiunilor britanice de la

Varsovia §i Bucuresti propunerile guvernului sau, insa demer-

surile corespunzatoare pe langa guvernele respective le-a facutabia la 30 martie.30 In aceste propuneri, se spunea ca Marea

Britanie §i Franta31vor sprijini Polonia si Romania, daca aceste

GARANJ I1LE ANGL O-FRANCEZE PENTRU ROMA NIA 101

28Feiling Keith, The Life of Neville Chamberlain, Londra, 1947,p. 403: scrisoarea particulars a lui Chamberlain din 26 martie 1939. Cf.

§i BFP, seria 3, vol. 4, p. 515, doc. 528: Halifax catre Hoare, 27 martie

1939, punctele 1si 2.

29La 21 martie 1939, Ribbentrop, reiterand ofertele germane din24 octombrie 1938 §i 5 ianuarie 1939, i-a propus ambasadorului polonez

Lipski ca, printr-un acord intre Germania siPolonia, sa se rezolve „defi-

nitiv“ problema germano-polona: Danzig (Gdansk) sa fie retrocedat

Germaniei, iar Germania sa primeasca drept de extrateritorialitate pentru

o cale ferata si una rutiera care s-o lege de Prusia Orientals.

30BFP, seria 3, vol. 4, p. 515, doc. 528: Halifax catre ambasadorul

britanie la Varsovia §i catre ministrul plenipotentiar la Bucuresti, la

27 martie 1939; idem, p. 541, doc. 561: Halifax catre ambasadorul britaniela Varsovia si catre ministrul plenipotentiar britanie la Bucuresti, 29 martie

1939, ora 21: aceasta telegrama s-a incrucisat cu un document al

ministrului plenipotentiar britanie la Bucuresti, adresat lui Halifax la

29 martie 1939, ora 21, in care Hoare i§i exprima anumite rezerve cu

privire la valoarea unei garantii britanice pentru Romania (idem, p. 542,

doc. 562). Cf. §i NAMIER, vol. 1, p. 128.31Guvemul francez le-a trimis la 29 martie, ora 23, ambasadorilor sai

de la Varsovia si Bucuresti propuneri corespunzatoare (BONNET, vol. 2,

p. 171). ’



state se vor hotari sa opuna o rezistenta activa in cazul unei

amenintari. La randul sau, Polonia arurma sa dea ajutor Marii

Britanii §i Frantei in cazul unui atac din partea Germaniei, in

timp ce, pentru Romania, avand in vedere fortele ei militare

limitate, nu se prevedea acest lucru.

Gafencu, ministrul de exteme al Romaniei, era in principiu

de acord cu aceste propuneri britanice32, dar n-a fost de acord

ca ele sa fie facute publice §i, invocand obligatiile Romaniei

fata de Antanta Balcanica, a exprimat 51unele rezerve. Mai ales,nu voia sa largeasca pactul de asistenta dintre Polonia §i

Romania, indreptat de fapt numai impotriva Uniunii Sovietice,

pana la o alianta impotriva oricarui atac. De altfel, in urma

manifestarilor de prietenie polono-ungare prilejuite de ocupa-

rea Ucrainei subcarpatice de catre Ungaria, relatiile polono-ro-

mane erau la 0 cota foarte scazuta. De aceea, guvernul roman

se temea ca, in cazul unui conflict romano-ungar, daca nu va

interveni de partea ungara, Polonia va ramane cel mult neutra.

Pe dc alta parte, in faza aceasta a tratativelor era evidenta stra-

dania Romaniei de a ramane neutra in cazul unui conflict ger-

mano-polon.

Si raspunsul oficial, din 2 aprilie 1939, al Romaniei reco-

manda guvernului britanie sa renunte la orice precizare referi-

toare la un ajutor mutual intre Polonia §i Romania.33In schimb,

32Din cuvintele lui Grigore Gafencu, se poate constata tonul rece

adoptat de guvernul roman in tratativele cu Marea Britanie. Deoareceintre timp a fost mcheiat acordul economic germano-roman din 23 martie

1939 §i presiunea germana se concentra in mod deschis asupra Poloniei,

aceasta schimbare era lesne de rnteles. Cf. si BFP, seria 3, vol. 4, p. 576,

doc. 599: nota lui Sir Orme Sargent, 1aprilie 1939; in continuare, a se

vedea: AA2, p. 195, doc. 291: Fabricius catre Ministerul german de

Exteme, 15 aprilie 1939; idem, p. 212, doc. 317: Rumanien und die

englische Einkreisungsaktion, insemnarile Sectiei Politice a Ministerului

de Externe, la 10 iulie 1939.33BFP, seria 3, vol. 4, pp. 579-580, doc. 602: Hoare catre Halifax,

2 aprilie 1939, ora 18.10; idem, pp. 577-578, doc. 601: Hoare catre

Halifax, 2 aprilie, ora 14.

102 RELA TI IL E GER MA NO-ROM ANE (1930-1940)



la 1aprilie, regele Carol i-a comunicat confidential ministrului

plenipotentiar britanie ca, in caz de nevoie, Romania ar accepta

..ajutorul sovietic"; dar, avand in vedere opinia publica din

Romania, el spera ca „apropierile“ de Uniunea Sovietica vor

fi linute in cel mai strict secret.34In timp ce mai era in curs schimbul de vederi dintre guvemul

britanie §i cel roman, prim-ministrul Chamberlain, in baza unor

mformatii care vorbeau despre un pcricol iminent pentru

Polonia35, s-a considerat obligat sa anunte in Camera Comu-

nclor, la 31 martie, garantiile date de Marea Britanie Poloniei.36

Ministml plenipotentiar britanie a asigurat guvernul roman ca

planul de garantii privitor la Romania nu se va modifica prinaceasta actiune intervenita intre timp.37

GAR A NJ I I L E A NGLO-FRANCEZE PENTRU ROMA NIA 103

34BFP, seria 3, vol. 4, pp. 578-579, doc. 602: Hoare catre Halifax,

aprilie 1939. Cf. §i BONNET, vol. 3, p. 218, nota 1. Declaratia regelui

( 'arol surprinde daca se are in vedere pozitia romaneasca din vara anului

1938; ea aminteste de acordul de principiu pentru trecerea trupelor

■.ovietice prin Romania in cazul unei agresiuni germane impotriva

( 'dioslovaciei in 1936-1937 §i poate fi probabil explicata prin faptul ca

i cgele Carol n-a mai luat in considerate posibilitatea unui atac german,

•i jn ca aprobarea lui ar fi fost fara urmari practice. Declaratia lui Carol

inseamna sfar§itul indelungatei politici romano-polone comune fata de

1Iniunea Sovietica.

35 Despre iminenta unui atac german impotriva Poloniei era

prematur sa se vorbeasca, deoarece abia dupa ce guvemul polonez a

a-spins propunerile germane din 21 martie, Hitler s-a gandit la un atacI'mnan impotriva Poloniei in toamna (cf. GREINER, p. 30). In Directi va

din 3 aprilie cu privire la pregatirea unitara a fortelor armate in 1939—

1940, Hitler a ordonat, in partea a doua, pregatirea unui atac impotriva

Poloniei, care sa poata fi pus oricand in practica, incepand de la data de

I septembrie 1939 (Planul Alb) (C-120).

36BFP, seria 3, vol. 4, p. 553, doc. 583; Halifax catre Hoare, 31 martie

1939, ora 15.50; idem, pp. 578-579, doc. 602: Hoare catre Halifax,

’ aprilie 1939. NAMIER, vol. 1, p. 129: presa engleza astepta la 31 martie>1o declaratie de garantie a Marii Britanii pentru Romania.

17 BFP, seria 3, vol. 4, p. 553, doc. 583: Halifax catre Hoare, 31 martie

1939, ora 15.50.



104 REL ATII LE GERM A NO-ROM A NE (1930-1940)

Dar, in zilele urmatoare, doua evenimente au facut ca partea

britanica sa ezite in privinta acordarii de garantii Romaniei.

Cu prilejul vizitei sale la Londra, Beck, ministrul de externe

al Poloniei, a obiectat, chiar in cursul primei convorbiri din

dimineata zilei de 4 aprilie38 cu Halifax, ministrul de exteme

britanie, impotriva unui sprijin unilateral acordat Romaniei in

toate problemele. Aceasta ar pune Ungaria in totala dependents

de Germania. Pana in prezent, nici Ungaria, §i nici Italia nupot fi considerate partizane neconditionate ale Germaniei. In

dupa-amiaza aceleia§i zile, Beck i-a sugerat prim-ministrului

Chamberlain39 ca ar fi bine sa se poarte mai intai tratative

polono-romane asupra celui mai avantajos mijloc pentru toti

participants de a ajuta Romania. El avea, in primul rand, in

vedere un sprijin economic din partea puterilor occidentale,

urmand ca problema garantiei politice pentru Romania sa ramana

pentru moment deschisa. Guvemul [de la Varsovia] va informacabinetul britanie despre mersul convorbirilor polono- romane

preconizate.

In cursul convorbirilor cu Beck, la oamenii de stat brita-

nici aparusera indoieli serioase cu privire la oportunita-

tea unei garantii acordate Romaniei, iar evenimentele din

spatiul mediteraneean care au urmat imediat au facut ca Roma

nia sa iasa din preocuparile guvernului englez. La 7 aprilie

1939, dupa multe ezitari, M ussolini a dat curs unei actiuniplanuite inca din primavara anului 1938, §i anume ocuparea

38BFP, seria 3, vol. 5, pp. 2-3, doc. 1: insemnari cu privire la con-

vorbirea dintre Halifax §i Beck, 4 aprilie 1939, ora 11.

39BFP, seria 3, vol. 5, p. 15, doc. 11: insemnari cu privire la con-

vorbirea dintre Chamberlain ?i Beck, 4 aprilie 1939, ora 17; idem, p. 32,

doc. 10: insemnari cu privire la convorbirea dintre Chamberlain si Beck,

5 aprilie 1939, ora 17; idem, pp. 36 §i urm., doc. 11: scrisoarea lui

Anthony Eden catre Halifax cu privire la convorbirea dintre Eden $iBeck, 5 aprilie 1939; idem, p. 48, doc. 16: insemnari cu privire la

hotararile luate in convorbirile britano-polone din 4-6 aprilie 1939,

partea a Ill-a, punctul 6.



Albaniei.40Prin aceasta, Grecia §i, implicit, interesele britanice

pareau amenintate.

Pentru a-§i atinge totusi tinta, regele Carol 1-a trimis in

misiune secreta la bondra41pe A lexandru Cretzianu, secretar

general in M inisterul de Externe al Romaniei. El a fost primit

la 10 aprilie de ministrul de exteme Halifax, caruia i-a prezentatdin nou cererea insistenta a Romaniei de a i se da imediat garan-

(iile britanice §i franceze, fara a se astepta rezultatul convor

birilor romano-polone. In continuare, el a subliniat ca declaratia

din 31 martie 1939, prin care Marea Britanie da garantii Poloniei,

a provocat confuzie in Romania, pentru ca in aceasta decla

rable se vorbe§te despre independent Poloniei, §i nu despre

integritatea frontierelor ei. Dar tocmai aceasta din urma ar fi

esentiala pentru Romania. Tinand seama de o eventuala reactie

germana, guvemul Romaniei nu se poate ralia, in nici un caz,

unui sistem de securitate colectiva la care participa Uniunea

Sovietica. De aceea, el sprijina, ca §i in trecut, declarative unila

teral britanica si franceza.42

In ciuda primirii politicoase facute lui Cretzianu de catre

ministml de exteme Halifax, misiunea sa la Londra n-a avut

succes. In schimb, in vizita pe care a facut-o in continuare inFranta, el a reusit sa-1convinga cu argumentele sale pe prim-mi-

nistrul Edouard Daladier.43La 12 aprilie 1939, cabinetul francez

a hotarat sa acorde Romaniei acelasi sprijin ca si Poloniei, adica

sa dea garantii acestei tari.44

40 Enno von Rintelen: Mussolini als Bundesgenosse, Tubingen ?iStuttgart, 1951, pp. 52 ?i 59; KORDT, p. 150; SCHMIDT, p. 434;

WEIZSACK ER, p. 221.41BFP, seria 3, p. 74, doc. 17: Halifax catre Hoare, 10 aprilie 1939.42Acelea i argumente le-a adus Gr. Gafencu ministrului plenipotentiar

britanie la 11 aprilie (BFP, seria 3, vol. 5, p. 84, doc. 41: Hoare catre

Halifax, 11 aprilie 1939).

43Acest lucru reiese din BFP, seria 3, vol. 5, pp. 91-92, doc. 44: Hoare

catre Halifax, 12 aprilie 1939, ora 20 (comunicare facuta de Gafencu

lui Hoare).44BFP, seria 3, vol. 5, pp. 96-97, doc. 59: aide-memoire din 12 aprilie

1939 al ambasadorului francez la Londra.

GARA NJ HL E AN GLO-FRANCEZE PENTRU ROMA NIA 105



In dimineata aceleia§i zile, ambasadorul britanie la Paris a

prezentat eabinetului francez declaratia premierului britanie, potri-

vit careia Marea Britanie intentiona sa garanteze la 13 aprilie

integritatea Greciei. Chamberlain a propus guvernului francez

sa se alature declaratiei de garantie pentru Grecia. Fara a-§i

consulta cabinetul45, Daladier s-a declarat de acord, propunand,

la randul sau, guvernului britanie sa includa §i Romania in garantii.

Cabinetul britanie insa, in ciuda reinnoitei cereri a Romaniei46,

la inceput a refuzat47§i, dupa multe ezitari §i cu mari rezerve,§i-a dat asentimentul abia in dupa-amiaza zilei de 13 aprilie:

de.si guvemul britanie isi mentine punctul sau de vedere48, totu§i

in „interesul solidaritatii“ nu poate ramane indiferent fata de apc-

lul staruitor al prim-ministrului Daladier dc a include, dupa-a

miaza, Romania In planuita declaratic publica49, tinand seama

§i de faptul ca in trecut guvemul Frantei a venit deseori in

intampinarea eabinetului britanie.

Declaratiilc publice facute de premieml britanie In Camera

Comunelor In dupa-amiaza zilei de 13 aprilie §i concomitent

dc prcmierul francez in fata presei erau concepute in tcrmeni

gencrali, deci nu sc refereau concret numai la Germania. Pentru

acordarea proiectatului ajutor anglo-francez, se punea conditia

45BFP, seria 3, vol. 5, p. 105, doc. 53: ambasadorul britanie la Paris

catre Halifax, 13 aprilie 1939.

46 BFP, seria 3, vol. 5, pp. 105-106, doc. 54: Hoare catre Halifax,

13 aprilie 1939 (primit la ora 11.15).

47BFP, seria 3, vol. 5, pp. 96-97, doc. 49: aide-memoire din 12 aprilie1939 al ambasadorului francez la Londra.

48BFP, seria 3, vol. 5, pp. 107, doc. 57: Halifax catre ambasadorul

britanie la Paris, 13 aprilie 1939.

49BFP, seria 3, vol. 5, pp. 108, doc. 58: ambasadorul britanie la Paris

catre Halifax, 13 aprilie 1939 (Daladier adreseaza multumiri guvernului

britanie). Deosebirea dintre pozitia franceza §i cea britanica a fost rezu-

mata de ambasadorul francez la Londra in felul urmator: Daladier consi

dera ca principalul obiectiv al Germaniei ar fi Romania, pe cand partea

britanica era de parere ca principalul pericol venea din partea Italiei

(p. 113, doc. 66).




ca guvernul roman sau cel grec sa declare ca este „in interesul

lor vital“ sa „opuna rezistenta cu toate fortele militare nationale“

unei „actiuni care ameninta in mod vadit independenta Romaniei

sau a Greciei“.50Din tsatativele purtate, reie§ea insa clar ca se

va avea in vedere numai o eventuala agresiune germana, respec-

tiv, in cazul Greciei — o agresiune italiana.Prin acordul anglo-turc din 12 mai 1939, valoarea garan-

(iei pentru Romania a mai crescut, deoarece prin acest acord

Turcia i§i asuma obligatia de a se alatura Marii Britanii §i

Frantei, daca acestea ar considera ca este cazul ca garantia sa

fie pusa in practica §i sa intervina ele insele.51Inca la 8 aprilie,

Gafencu §i ministrul turc de exteme, $iikru Sara oglu, au

convenit, in cadrul unei convorbiri purtate la [stanbul, ca, „dacaevenimentele vor obliga fie Romania sau Turcia, fie ambele

state impreuna sau Antanta Balcanica in ansamblul ei sa aleaga

si sa adopte o pozitie ferma intre cele doua grupari care stau

astazi fata in fata..., Romania §i Turcia se vor alatura acelei

gmpari care se une§te si se organizeaza pentru a opune in

comun rezistenta tendintelor de hegemonie care le ameninta

independenta §i securitatea11.52

GARANTI IL E A NGL O-FRANCEZE PENTRU ROMA NIA 107

50Textul declaratiei britanice si franceze de garantie in PV, vol. 3,

2, pp. 1046-1048.

51GR. GAFENCU, vol. 1, p. 372. Textul declaratiei este mai putin

echivoc (cf. AA2, p. 212). In aceasta privinta, cf. BFP, seria 3, vol. 6,

pp. 17-18, doc. 12. Hoare catre Halifax, 19 iunie 1939; idem, pp. 18-19.

Doc. 13: Hoare catre Halifax, 9 iunie 1939; idem, pp. 78-79, doc. 59:

Hoare catre Halifax, 15iunie 1939; idem, pp. 146-147.doc. 131: Hoarecatre Halifax, 22 iunie 1939; idem, p. 166, doc. 144: Halifax catre Hoare,

24 iunie 1939.52GR. GAFENCU, vol. 2, pp. 135-136: note secrete la protocolul

secret cu privire la convorbirea Gafencu-Sara90glu din 8 aprilie 1939,

punctul 3. $i BFP, seria 3, vol. 5, p. 295, doc. 278: insemnari cu privire

In convorbirea Halifax-Gafencu din 24 aprilie 1939, ora 11, in care

( iafencu i-a expus ministrului englez de exteme continutul acestor note,

in timp ce in cursul vizitei facute la Berlin la 18 aprilie 1939 a raspunsevaziv la o intrebare a ministrului de exteme al Reichului in legatura cu

convorbirea sa cu ministrul de externe al Turciei (PS-1872, p. 8).



Garantia anglo-franceza a fost primita de Romania „cu vie

satisfaetie“, dupa cum a declarat, la 16 aprilie, in fata presei

Armand Calinescu53, noul prim-ministru roman.54 Intr-adevar,

datorita conditiilor favorabile, politica Romaniei a reu§it sa

obtina tocmai acea alianta anglo-franceza spre care nazuise de

la bun inceput.

Din partea Germaniei, s-a incercat o contraactiune55la 12 apri

lie 1939, cu o zi inaintca declaratii lor facute de guvemul bri-

tanic §i dc cel francez. Intr-o nota adresata §efilor misiunilor

germane din diverse state, intre care §i Romania, ministml de

exteme al Reichului a cemt ca, in cadml convorbirilor pe care

le vor purta cu oamenii de stat straini, diplomatii germani sa

exprime dorinta „ca alte state sa nu se mai lase pacalite de

§arlatania engleza [...]. Vom considera orice participare sau

legatura cu asemenea combinatii ca indreptate impotriva

noastra §i ne vom pregati in mod corespunzator“.56Dar Ger

mania a renuntat la un demers oficial. A ceasta incercare de ainfluenta in ultimul ceas guvemul roman nu s-a soldat cu

rezultatul dorit.

Pretinsa amenintare a Romaniei de catre Germania a servit,

dupa cum am vazut, exclusiv obiectivelor politice ale guver

nului roman. Aceste zvonuri erau insa legate de o amenintare

efectiva, existenta, pana la un anumit grad, din partea Ungariei

§i care aproape ca a acutizat criza. In sine, ocuparea Ucrainei

53La 8 martie 1939, regele Carol 1-a numit pe Armand Calinescu —

vicepre?edintele Consiliului de Mini tri si ministrul afacerilor interne —

succesor al defunctului pre§edinte al Consiliului de Mini?tri, Miron Cristea

(Monatshefte fur auswdrtige Politik, 1939, pp. 336-337).

54PV, vol. 3,2, pp. 1046-1047, reprodus dupa: L 'Independance rou-

maine din 16 aprilie 1939.

55AA2, p. 193, doc. 28: ministrul de exteme al Reichului catre dife-

rite misiuni diplomatice germane din Europa, 12 aprilie 1939. Cf. si

GR. GAFENCU, vol. 2, p. 131.

56AA2, p. 193, doc. 28: ministrul de exteme al Reichului catre diferite

misiuni diplomatice germane din Europa, 12 aprilie 1939.

108 RELATIILE GERMANO -ROMANE (1930-1940)



subcarpatice de catre trupele ungare era bine-venita pentru

guvemul roman, in primul rand pentm ca Romania era astfel

scutita de o vecinatate directa cu sfera de extindere a puterii

germane.57in plus, tlupa vizita ministmlui de exteme Gafencu

la Var§ovia, la 4-6 martie, pentru Romania58nu mai putea fivorba de a ft luata prin surprindere.

in cursul convorbirilor purtate in capitala Poloniei, Beck

a ridicat problema impartirii intre Ungaria §i Romania a

Ucrainei subcarpatice, discutata inca in octombrie 1938 la

Galati §i respinsa atunci de partea romana.59Acum, spunea

Beck, Ungaria ar fi dispusa sa cedeze Romaniei coltul de sud-

est, locuit de romani, al teritoriului respectiv. Gafencu a respinspropunerea.

Cand, la 14 martie, maghiarii au intrat In Ucraina subcarpa-

tica, guvernul polon a propus Romaniei sa procedeze la fel.

Guvemul roman a raspuns insa ca va interveni numai daca va

intra §i Polonia, care sa preia un teritoriu intre zona de ocupatie

ungara si cea romana. Avand in vedere ca Polonia nu a acceptat

aceasta sugestie, guvemul roman a cemt Ungariei sa renunte

la ocuparea coltului de sud-est al Ucrainei subcarpatice. La

raspunsul guvernului ungar ca, „din motive tehnice“, tmpele

nu mai pot fi retinute, Romania a conpentrat trupe la frontiera.60

Contramasurilc ungare au avut drept urmare noi concentrari de

GARANTI IL E A NGL O-FRAN CEZE PENTRU ROMA NIA 109

57BFP, seria 3, vol. 4, anexa 4, p. 615: „Memorandum al ForeignOffice cu privire la situatia creata dupa ocuparea Cehoslovaciei §i cu

privire la politica guvernului britanie", 29 martie 1939; la aceasta, anexa 2:

„Situatia in tarile din Europa centrala §i de est“, p. 618: capitolul cu privire

la Romania.

58SZEMBEK, p. 425: nota din 8 martie 1939.

59In legatura cu aceasta §i cu ce urmeaza: BFP, seria 3, vol. 5, p. 62,

doc. 28: ministrul plenipotentiar britanie la Budapesta catre Halifax, 7 apri

lie 1939: punctul 6.60 BFP, seria 3, vol. 4, p. 280, doc. 294: Hoare catre Halifax,

16 martie 1939; idem, p. 291, doc. 307: Hoare catre Halifax, 17 martie

1939.




trupe romanesti61 si, in cele din urma, masuri de mobilizare

intr-un cadru mai larg.62

Diplomatia britanica a depus, impreuna cu guvemul polon

§i cu cel francez, eforturi de mediere §i au recomandat ambelor

parti moderatie.63E posibil insa ca presiunea germana sa fi fost

factorul care a detcnninat realmente guvemul ungar sa-si schimbe

atitudinea, prilejuind astfel calmarea situatiei.64

Acordul economic germano-roman din 23 martie 1939

Acordul economic germano-roman care, la izbucnirea crizei

europene de la mijlocul lui martie 1939, era pe punctul de a

fi incheiat, apartinea, in ce prive§te premiselc politice, unei

perioade anterioare, adica perioadei de aparenta intelegere intre

marile puteri europene, drept care era de a§teptat o evolutie

calma.

61SCHULTHESS, 1939, pp. 590-591: cuvantarea presedintelui Consi

liului de Mini§tri, Armand Calinescu, din 27 martie 1939 in fata Con

siliului National Superior al Frontului Renasterii Nationale; se pare ca,

la 14 martie, cinci corpuri de armata ungare erau deja masate la granita

cu Romania. Ministrul de exteme Gafencu a spus intr-o cuvantare tinuta

in aceea i zi ca trupele ungare nu vor trece in Ucraina subcarpatica impo

triva vointei Romaniei. La Varsovia, el declarase ca ar prefera sa-i vada

mai degraba pe unguri in Ucraina subcarpatica, decat pe oricine altcineva

(SZEMBEK, p. 425, nota din 8 martie 1939).62BFP, seria 3, vol. 4, p. 443, doc. 467: Hoare catre Halifax, 21 martie

1939; BONNET, vol. 3, pp. 187-188.

63BFP, seria 3, vol. 4, pp. 362-363, doc. 392: ambasadorul britanie

la Var§ovia catre Halifax, 17 martie 1939; idem, p. 389, doc. 427: Halifax

catre ambasadorul britanie la Varsovia §i catre ministrul plenipotentiar

britanie la Budapesta, 19 martie 1939; idem, p. 433, doc. 467: Hoare catre

Halifax, 21 martie 1939; idem, p. 484, doc. 502: Halifax catre Hoare si

catre ministrul plenipotentiar britanie la Budapesta, 23 martie 1939; idem,

p. 484, doc. 503: Halifax catre Hoare, 23 martie 1939.

64Acest fapt este mentionat in BFP, seria 3, vol. 4, p. 511, doc. 530:ministrul plenipotentiar la Budapestaa catre Halifax, 26 martie 1939.



Astfel, de partea germana a aparut ideea largirii relatiilor

economice ale Reichului cu tarile din Sud-Est printr-un gen

cu totul nou de acorduri economice.65Dupa anexarea Austriei,

Helmuth Wohlthat, director ministerial la Departamentul

planului cvadrienal, a propus, intr-un memoriu adresat sefului

sau, Hermann Goring, „sa se uneasca din nou pe plan economic,

din initiativa germana, statele succesoare ale monarhiei

austro-ungare, care sa fie treptat incluse intr-o uniune vamala.

Totodata, sa se extinda legatura economica dintre Germania

§i statele succesoare, respectandu-se independenta lor politica41.

La intalnirea de la Leipzig dintre regele Carol §i Goring,

la 26 noiembrie 1938, Wohlthat a avut prilejul sa-si expuna

ideile in fata regelui Romaniei.66Carol s-a declarat de acord

„sa sprijine colaborarea sistematica pentru extinderea relatiilor

economice“.67 Pentru a face posibila planificarea pe termen

lung, urma ca, pe langa acordul comercial din 23 martie 193568,

in vigoare, cele doua guveme sa elaboreze un plan pe cinci sau

zece ani. Regele a manifestat interes deosebit pentru largirea

industriei romane§ti de armament. Prin extinderea fabricii de

avioane Junkers de la Brasov, urma sa fie intens stimulata fiinarmarea aeriana, neglijata pana atunci.69 Regele a apreciat

foarte mult §i scurtarea cu doua luni a termenului dc livrare a

utilajelor pentru producerea tunurilor antiaeriene de 2 cm. La

GARANTI IL E A NGL O-FRA NCEZE PENTRU ROMA NIA 111

65 Cele ce urmeaza se bazeaza mai ales pe comunicarea facuta

autorului de directorul ministerial Helmuth Wohlthat, la 6 ianuarie 1953.

66AdtAPol D, vol. 5, pp. 288-290, doc. 257: insemnarile lui Wohlthatcu privire la convorbirea dintre regele Carol §i Goring la Eilenburg (langa

Leipzig), 26 noiembrie 1938.

67 Consiliul de Ministri, in §edinta care a avut loc sub presedintia

regelui Carol, se declarase deja, la 3 octombrie 1938, pentru extinderea

relatiilor economice germano-romane (AdtAPol D, vol. 5, pp. 262-264,

doc. 231: Fabricius catre Ministerul de Exteme, 7 octombrie 1938).

68Amanunte in capitolul consacrat relatiilor economice germano-ro-

mane din prezenta carte.69 Cf. ?i: AdtAPol D, vol. 5, pp. 259-260, doc. 228: Fabricius catre

Ministerul german de Externe, 30 septembrie 1938; idem, pp. 262-264,

doc. 231: Fabricius catre Ministerul de Externe, 7 octombrie 1938.



112 RELATI IL E GERM A NO-ROM A NE (1930-1940)

incheierea convorbirilor, s-a convenit ca Wohlthat sa vina cat

mai curand posibil la Bucuresti, pentru a purta tratative pre-

liminare cu ministrii romani de resort, indeosebi cu Mitita

Constantinescu, guvernator al Bancii Nationale §i ministru al

economiei nationale. Dupa uciderea lui C. Zelea Codreanu70,

contactul a fost intrerupt temporar. Abia in lunga convorbire

dintre Gafencu §i Fabricius, din noaptea de 30 spre 31 ianuarie

1939, ministrul de exteme a transmis incuviintarea guvernului

sau de a se Tncepe tratativele preliminare. Cu acordul regelui,la 31 ianuarie, Gheorghe Bratianu a plecat la Berlin, pentm a

sonda opinia lui Goring privind posibilitatea de a se relua

convorbirile.71 In discutiile purtate la 1febmarie cu Goring §i

Wohlthat, Bratianu a promis „sa decida cat mai curand la

Bucuresti daca de partea romana exista disponibilitate pentm

tratative economice intr-un cadm mai larg, asa incat acestea

sa poata avea §anse de succes. Daca, dupa cum spera, exista

premise pentm succesul convorbirilor, atunci, dupa parerea sa,

ar ft bine ca, imediat dupa sosirea sa, domnul director ministerial Wohlthat sa poata avea o intrevedere cu regele §i sa ia

apoi legatura cu mini§trii respectivi“.

Astfel, la mijlocul lunii febmarie 1939, Wohlthat a putut pleca

la Bucuresti, pentm a incepe tratativele. Pentm a crea o atmosfera

favorabila, regele Carol a remaniat, la 2 febmarie, ministerele

mai importante. Noul ministm al economiei nationale era Ion

Bujoiu, in timp ce ministml de pana atunci al economiei, Mitita

Constantinescu, guvematorul Bancii Nationale, care avusese o

atitudine rezervata fata de cererile germane, era ministm de

finante; ministml inzestrarii armatei era tot V ictor Slavescu.72

La 14 febmarie, Wohlthat §i Fabricius au raportat, intr-o

telegrama comuna adresata ministmlui de externe german,

70 C f vol. de fata, pp. 90-91.

71AdtAPol D, vol. 5, pp. 318-319, doc. 282: insemnari ale consi-

lierului de legatie Heinburg, 3 febmarie 1939.

72Ministrul aerului si marinei a ramas generalul Paul Teodorescu,

ministm de interne $i vicepre edinte al Consiliului de Mini tri (care afost numit §i ad-interim la Ministerul de Razboi) — Armand Calinescu.



rezultatele primelor convorbiri73: „Imediat dupa sosirea sa,

directorul ministerial Wohlthat a fost primit de rege, care a

evocat convorbirea avuta cu feldmaresalul Goring la Leipzig.

S-a discutat pe larg osibilitatea unei stranse colaborari eco

nomice. Regele s-a pronuntat pentru legarea intr-o larga masura

a economiei romane§ti de Germania. A reie§it ca bazele pentru

programul economic au fost pregatite de ministrul de exteme

Gafencu, ministml economiei nationale Bujoiu, ministml inzes-

trarii armatei Slavescu §i ministml de fmante Constantinescu,

sub conducerea directa a regelui.

Intr-o alta convorbire intre Wohlthat, ministml de exteme

§i ministml economiei, s-a confirmat inca o data intentia de a

se stabili o apropiere pe termen lung de Germania: «In general,

Germania va trcbui sa-§i reia pozitia economica dominanta in

Romania, detinuta inainte de 1914.» Avand in vedere bunavo-

inta Romaniei, e necesar sa se stabileasca printr-o conventie

urmatorul program de promovare a relatiilor economice dintre

cele doua tari:

I. Pentm stimularea §i asigurarea livrarilor de marfuri

romane§ti catre Germania, sunt necesare urmatoarele:

1. Autoritatile §i organizatiile economice ale ambelor parti

sa stabileasca intre ele legaturi sistematice, in vederea adap-

tarii productiei romane§ti la necesitatile germane, indeosebi in

domeniul agriculturii;

2. Investitii §i participari de capital, m vederea crearii unei

industrii petroliere romano-gennane;

3. Prospectarea §i exploatarea in comun a bogatiilor naturale

ale Romaniei;

4. Elaborarea unui plan pentm industria lemnului §i partici-

parea Germaniei la exploatarea forestiera (inlaturarea evreilor

din industria lemnului).

II. Romania este de acord cu:

GARANTIIL E A NGL O-FRANCEZE PENTRU ROMA NIA 113

73 AdtAPol D, vol. 5, p. 327, doc. 293: Wohlthat §i Fabricius catre

Ministerul de Exteme, 14 februarie 1939.



114 RELA TII L E GER M A NO-ROM A NE (1930-1940)

1. Coordonarea reciproca §i colaborarea industriei romane §i

germane, cu luarea in considerate a intereselor germane de export;

2. Completarea §i standardizarea armamentului armatei

romane, indeosebi a aviatiei militare, cu ajutor german;

3. Construirea industriei de armament pe baza germana;

4. Colaborarea in transporturi, indeosebi constructia de

§osele §i de cai navigabile74 [...].Daca acest obiectiv va fi atins, Germania va ocupa intr-ade-

var o pozitie dominanta in Romania. Intrucat comisia guvema-mentala e con§tienta de acest fapt §i considera ca atingerea

acestui obiectiv este in interesul tarii sale, avem convingerea

ca ar trebui folosit un prilej atat de favorabil pentru a lega de

noi aceasta tara.“Loctiitorul §efului sectiei de politica economica din Minis

terul dc Exteme, ministml plenipotentiar dr. Carl Clodius, nu

era chiar atat de optimist75: „Consider corect sa se dea curs

propunerilor romanilor de a se incheia o conventie dc larga

colaborare economica cu Germania. De§i nu trebuie sa ne facemiluzii, ci sa fim con§tienti ca, in unele privinte, in aceasta con

ventie vor fi mai degraba vorbe fmmoase decat succese efective,

totusi n-ar fi indicat sa lasam sa ne scape prilejul oferit de partea

romana. Slavescu §i Bujoiu §i, intr-o oarecare masura, ministmlde exteme Gafencu pot fi considerati adepti ai colaborarii

economice cu Germania. Exista temerea ca o constelatie dc

personalitati atat de favorabila, care se deosebe§te fundamental

de aceea din decembrie 1938, sa nu se mai iveasca chiar atat

de curand.76Aprecierea ca, prin aceasta conventie, Germania ar

74Grupul s-a scindat.

75AdtAPol D, vol. 5, pp. 328-329, doc. 294: insemnarile ministrului

plenipotentiar, dr. Clodius, 15 februarie 1939.76La fiecare dintre puncte, Clodius a luat pozitie in felul urmator:

„La I, 1: Cultivarea soiei a dat rezultate bune, ea e insa pentru noi

deosebit de costisitoare, deoarece preturile sunt inca mult peste cele de

pe piata mondial! La alte incercari de felul acesta, va trebui sa ne gandim

ca, daca vreodata cultivarea va fi pornita pe o baza mult mai larga, nuva putea fi abandonata fara pierderea prestigiului. Cheltuielile trebuie,

asadar, calculate pentru o perioada mai indelungata.



obtine o pozitie economica dominanta in Romania nu e tocmai

exacta, intrucat ea detine de cativa ani aceasta pozitie domi

nanta. Pe baza ultimelor intelegeri, din 10 decembrie 1938,

comertul cu Germania reprezinta deja aproape 50% din

comertul exterior al Romaniei. O cre§tere mult mai importanta

a acestei cifre nu va putea fi atinsa probabil nici in cadrul unuiprogram special de constructii. In plus, avand in vedere

comportarea partenerilor romani la tratative, a§a cum s-a spus

§i mai sus, in unele probleme vor fi, probabil, doar vorbe fru-

moase §i constatari teoretice. Oricum, este de a§teptat un nou

impuls; chiar motivele politice mentionate mai sus pledeaza

pentru acceptarea propunerilor romane§ti.“

Dupa reintoarcerea in capitala Reichului, la 22 februarie,Wohlthat a intocmit o nota77despre rezultatul convorbirilor §i,

GA RA NJ II L E ANGL O-FRANCEZE PENTRU ROMA NIA 115

La I, 2: Investitiile de capital in industria petroliera nu vor mai putea

sa fie finantate, mai ales la inceput, prin livrari relativ mici. Viramente

de capital sunt inevitabile, dar efectuarea lor prin cliring este greoaie.

E indoielnic daca vreuna dintre societatile romane$ti existente ar puteafi preluata in mod avantajos.

La I, 3: Prospectiunile geologice vizand eventuale zacaminte dediferite minereuri sunt, desigur, foarte interesante.

La I, 4: In ceea ce prive§te lemnul, planul nu va avea rezultate mari,

deoarece §i in momentul de fata cumparam deja pana la limita superioara

a posibilitatilor. Tot1151, excluderea evreilor din comertul cu lemne prezinta

interes.

La II, 1: E vorba numai despre un principiu, practic livram de pe

acum utilaje industriale oriunde ni se ofera posibilitatea §i in masura in

care putem livra. Situatia va ramane neschimbata §i in viitor.La II, 2: Foarte interesant §i important, deoarece compensatia prin

cliring trebuie neaparat intarita prin exportul german in Romania.

La II, 3: O atitudine oarecum rezervata ar ft indicata. Sa nu livram

mai mult decat ar putea cumpara Romania din alte tari.

La II, 4: Intr-o oarecare masura, e greu, deoarece preturile sunt

calculate In lei, iar costul ma§inilor si al celorlalte articole este relativ

scazut. Cu toate acestea, ar fi, desigur, interesant sa incheiem o tranzactie

in ceea ce prive$te ma§inile necesare pentru constructia de $osele.“77AdtAPol D, vol. 5, pp. 336-339, doc. 306: Wohlthat catre Wiehl,

27 februarie 1939, cu o Nota cu privire la convorbirile avute cu guvemul



impreuna cu sectia juridica a Ministerului de Externe, a stabilit

cadrul formal al acordului, intr-o prima forma.

La 8 martie 1939, Wohlthat a plecat din nou la Bucuresti,

investit cu depline puteri de guvemul Reichului pentm inche-

ierea acordului78, fara instructiuni definitive din partea minis

trului german de exteme.79 Intr-un raport catre M inisteml de

Exteme, directoml ministerial a subliniat cat de importanta era

sosirea sa tocmai in acel moment, intrucat, „sub presiunea mereucrescanda exercitata de Franta §i Anglia impotriva incheierii

acordului, exista pericolul ca membrii eabinetului favorabil

colaborarii cu Germania sa fie demi§i“.80

Interventia germana in Cehoslovacia, care a dus, la 15 martie,

la instituirea Protectoratului Cehiei §i Moraviei, a ingreunat mult

tratativele81, cu atat mai mult cu cat trebuiau invinse importante

reticente de ordin economic ale partenerului roman. Critica partii

romane se referea, in primul rand, la planificarea pe termcnlung, de cinci ani, §i la supravegherea indeplinirii acesteia din

partea consiliului guvemamental german §i roman. Planificarea

§i repartizarea pe termen lung urmau sa se aplice numai la

116 RELA TI IL E GERM A NO-ROM A NE (1930-1940)

roman la 13-22 februarie 1939, la Bucuresti. „Rezultatul convorbirilor

poate fi cuprins in urmatoarele: Romania e gata sa semneze «un acord

cu privire la stimularea relatiilor economice dintre Reichul german §i

Regatul Romaniei». A cest acord ar ft trebuit sa se aplice, impreuna cuacordul comercial din 1935 §i acordul cu privire la schimbul de marfuri

§i plati din 1935-1937 §i sa constituie baza pentru o colaborare stransa

$i sistematica de lunga durata."

78 in general, inainte §i in timpul razboiului, Ministerul de Exteme

era cel care incheia acordurile economice sau comerciale, in numele

tuturor partilor interesate (M inisterul Economiei, Ministerul Finantelor,

Ministerul A liinentatiei, Planul cvadrienal; Banca Nationala Germana,

OKW, mai tarziu §i pentru Ministerul Armamentului §i Productiei de

Razboi si Planificarea Centrala).


80 Ibidem.

81Cu privire la dificultatile politice aparute de mai inainte, cf:.AdtAPol

D, vol. 5, pp. 340-341, doc. 309: Fabricius catre Ministerul german de

Exteme, 3 martie 1939; idem, p. 341, nota 1.



marile proiecte de dezvoltare. Problema cea mai dificila era

cererea germana de a se crea o zona libera in portul Galati82,

a carci amenajare viza dirijarea pe Dunare, intr-o masura mai

mare ca pana atunci, a comertului german cu tarile riverane la

Marea Neagra §i cu tarile Orientului. Cauza reala a opozitiei

Romaniei trebuia cautata in teama cercurilor conducatoare ale

economiei romane§ti ca acordarea unor concesii atat de mariin domeniul economiei ar putea avea in timp consecinte contrare

politicii exteme traditionale a Romaniei.

Teza lui Tilea — in intregime inventata — despre un ultima

tum german a fost combatuta fara dificultate de delegatia econo

mica germana. La 18 martie, Fabricius a reu§it sa determine

agenda romana de presa „Rador“ sa dea o dezmintire.83Totu i,

tocmai in acele zile, atitudinea negociatorilor romani a devenit

mai rigida. Abia in noaptea de 22 spre 23 martie, ministmlplenipotentiar german si delegatia economica germana au reus it

sa inlature ultimele dificultati, astfel incat, in dimineata zilei

de 23 martie, acordul a putut fi semnat §i dat publicitatii .84/85

In afara de cei doi conducatori ai tratativelor, Wohlthat,

directoml ministerial, §i Bujoiu, ministml economiei, acordul

82Comunicare facuta autorului de dr. Fabricius, la 8octombrie 1952.

83 Idem.84Tratativele cu privire la acordul economic erau secrete — a$a cum

se si obi§nuieste in cazul tratativelor economice. Chiar §i formele initiale

purtau mentiunea „secret“. Regele Carol a procedat pe deplin corect cand

a refuzat sa dea, la 21 martie 1939, vreo informatie ministrului plenipo

tentiar britanie (BFP, seria 3, vol. 4, p. 419, doc. 453: Hoare catre Halifax,21 martie 1939). Cand afirmatiile nesabuite ale lui Tilea au devenit

cunoscute, Wohlthat a propus guvernului Germaniei $i delegatilor romani

sa dea publicitatii textul acordului. Ambele guveme s-au declarat de acord

(comunicare facuta autorului de directorul ministerial Wohlthat, la 6 ianuarie 1953).

85In mai 1939, guvernul spaniol a cerut guvernului german incheierea

unui acord asemanator mtre Germania §i Spania. Wohlthat a fost m mai

?i octombrie 1939 la Madrid pentru tratative. In vara anului 1939, a

incheiat acorduri asemanatoare cu Japonia §i cu Manchuko (comunicare

facuta autorului de directorul ministerial Wohlthat, la 6 ianuarie 1953).

GARANTII LE ANGL O-FRANCEZE PENTRU ROMA NIA 117



118 REL A J I IL E GERM A NO-ROM A NE (1930-1940)

a mai fost semnat de Gafencu, ministrul de externe, §i de

dr. Fabricius, ministrul plenipotentiar german la Bucuresti.86

Considerat din punctul de vedere al intereselor Romaniei,

acordul venea foarte mult in intampinarea cererilor germane.87

„Daca ar fi fost aplicat, inca de pe atunci economia Romaniei

s-ar fi adaptat in intregime Germaniei."88Dat fiind ca era vorba

numai de un acord-cadru, ale carui prevederi trebuiau specificate

detaliat in contracte separate, „acordul Wohlthat" n-a putut —inainte de izbucnirea razboiului — sa aiba efectul scontat. Nu

s-au mai semnat decat doua protocoale separate; unui dintre ele

reglementa colaborarea romano-germana in domeniul silvicul-

turii si agriculturii, celalalt se referea la dezvoltarea agriculturii

Romaniei „m toate ramurile ei“.89Fire§te, in timpul razboiului,

86Textul in Monatshefte fur auswartige Politik, 1939, pp. 371-373.

Declaratia ministrului afacerilor exteme al Romaniei, GrigoreGafencu, cu privire la semnarea acordului sublinia telurile pa§nice ale

ambelor state.

Motivele pe care Gafencu le specifics in memoriile sale (vol. 1, p. 310)

ca ar fi stat la baza incheierii de catre guvemul roman a acordului econo

mic cu Germania sunt simple nSscociri, deoarece tensiunea care apS-

ruse dupa asasinarea lui C. Zelea Codreanu fusese depS§ita incS de la

30-31 ianuarie 1939, in urma discutiilor dintre Gafencu $i Fabricius §i

in urma trimiterii lui Gheorghe BrStianu la Berlin. Afirmatia cS pe atunci

Romania ar fi fost amenintata de o „expeditie germana de pedepsire"

nu corespunde realitatii; probabil cS afirmatia aceasta e folositS de

Gafencu pentru a-§i scuza interventia in favoarea acordului Wohlthat.

87O interpretare detaliatS a acordului se gase te in insemnSrile Socie-

tatii germane de credit SA Romania. Situatia economica din primavara

anului 1939, cu referire specials la noul acord economic germano-roman,

este tratatS in studiul lui J osef Marz, Der deutsch-rumdnische

Wirtschaftsplan, publicata in 1939 la Berlin, in Osteuropa nr. 14 (1938—

1939), pp. 647-656. Cu privire la insemnStatea generala a acordului,

cf ?i HAGEN, pp. 275-276.

88KORDT, p. 151.89Aceste acorduri separate au fost incheiate la 15 mai si 20 iulie 1939.

(PV, vol. Ill, 2, pp. 1279-1280; Archiv fur Aussenpolitik und Lander-

kunde, 1939, pp. 467-468).



GARANTII LE A NGL O-FRANCEZE PENTRU ROMANIA 119

pc primul plan in relatiile economice au fost probleme nepre-

vazute la incheierea acordului. Ele vor fi abordate ulterior.90

Noul acord economic a lasat neatins „tratatul de comert,

stabilire si navigatie“, inch&at, la 23 martie 1935, intre Reichul

german si Regatul Romaniei91, dupa ale carui prevederi §i

acorduri aditionale se stabilea in continuare, prin protocoaleanuale, schimbul de marfuri romano-german. Noutatea o con-

stituia „elaborarea unui plan economic pe mai multi ani“. Intre

altele, acesta prevedea §i infiintarea de societati mixte roma-

no-germane pentru exploatarea §i valorificarea piritei cuproase,

precum si a minereului de crom §i mangan. De asemenea, se

prevedea infiintarea unei societati mixte romano-germane, care

sa se ocupe de exploatarea petrolului si de elaborarea §i indepli-

nirea unui program de forari.92Germania se declara de acord cu „livrarea de material de

razboi si echipament pentru armata romana, pentru marina si

aviatia militara, precum si pentru industria de armament11.93Prin

aceasta, se inlaturau temerile Romaniei, exprimate de Tilea la

16 martie la Foreign Office, cu privire la comenzile de arma

ment ale Romaniei in Cehoslovacia.94Astfel, Romania se afla

in situatia caracterizata de Gafencu prin cuvintele: ,,Garantata

tic Londra §i inarmata de Berlin".95

90 Cf. capitolul consacrat relatiilor economice germano-romane dinvolumul de fata.

91Reichgesetzblatt 1935, partea a Il-a, pp. 311-338.

92Articolul 1, punctele 3 b si 4. Aici si in continuare, renuntandu-se

la o relatare amanuntita, se releva numai punctele cele mai importante.

93Articolul 1, punctul 7. Cf. §i R-100: nota cu privire la informarea

de catre Fiihrer a comandantului trupelor de uscat, la 25 martie 1939: J 'iihrerul vrea sa faca comert cu arme cu tarile balcanice, insa numai con-

tra devize sau contra unor marfuri echivalente ca valoare cu devizele." —

OR. GAFENCU, vol. 2, pp. 95-96. in cursul vizitei la Berlin la 18-19 apri-

lie 1939, lui Gafencu i-au fost promise livrari ulterioare de munitii §iarme din Protectorat.

94BFP, seria 3, vol. IV, p. 284, doc. 298: nota lui Sir Orme Sargent,16 martie 1939.

95GR. GAFENCU, vol. 2, p. 142.



120 RELA TI IL E GER M A NO-R OM A NE (1930- 1940)

Noutatea §i deosebita importanta a acordului constau —

abstractie facand de planificarea sa pe termen lung (cel putin

cinci ani) — in primul rand in faptul ca stabilea urmatoarele:

1. Coordonarea reciproca a productiei celor doua tari in toate

domeniile.

2. Pentru a finanta dezvoltarea economiei nationale romane,

Germania punea la dispozitie capital §i valori reale. Sumele

investite trebuiau restituite din surplusul de productie astfel

realizat.Dar acordul mai stipula ca principiu ca planul economic

„trebuia sa tina seama de nevoile interne ale Romaniei, precum

§i de necesitatile relatiilor economice ale Romaniei cu celelalte

tari11.96Conventiile economice dintre Romania si Franta §i dintre

Romania si Marea Britanie, semnate — la scurt timp dupa

incheierea acordului romano-german — la 31 martie, rcspectiv

la 11 mai 193 997, corespundeau insa mai putin „necesitatilor

relatiilor economice ale Romaniei". Ele erau, in primul rand,

contramasuri politice ale Frantei §i Marii Britanii in intelegere

cu guvemul roman98, desi Bujoiu, ministml economiei in guver

nul Romaniei, a vorbit la 11 mai despre natura pur economica

a conventiilor." La acelasi nivel se situau si creditele acordate

de Marea Britanie, ce urmau sa fie folosite pentm achizitionarea

de material de razboi pentm armata romana.100

Astfel, in pofida marii importance economice a „acordului

Wohlthat11, Romania a ramas, pana in timpul razboiului, intre

marile fronturi politice care se conturau.

96Articolul 1— GR. GA FENCU, vol. 1, p. 310.

97Datele sunt luate dinZeitschriftfur auslandisches offentliches Recht

und Volkerrecht, nr. 10 (1940), p. 493.

98BFT, seria 3, vol. IV, anexa IV, pp. 615 $i urm.: capitolul despre

Romania, p. 618, punctul 20. Inca in noiembrie 1938, guvernul roman

a cerut sa se trimita o misiune comerciala britanica §i una franceza. Abia

la aceasta data a fost semnat acordul.

99SCHULTHESS, 1939, p. 591.

100DIRKSEN, p. 244: SCHULTHESS, 1939, p. 592.



GARANTJILE ANGLO-FRANCEZE PENTRU ROMANIA 121

Vizita ministrului de externe Gafencu la Berlin

La scurt timp dupa intrarea m functie, noul ministru de exteme,

Grigore Gafencu, a\nuntat intr-o convorbire cu insarcinatul

cu afaceri germane dr. Stelzer ca, mainte de a vizita alte tari,se va duce la Berlin.101Gafencu a spus acelasi lucru la 7 februa

rie ministrului plenipotentiar Fabricius.102Deci, desi initiativa

unei calatorii in Germania ii apartinea, Gafencu a comunicat

la 2 aprilie ministrului plenipotentiar britanie la Bucuresti ca

ministrul plenipotentiar german i-ar fi remis o invitatie a guver

nului Reichului de a face o vizita la Berlin. Invocand tensiunile

cu Ungaria, Gafencu pretindea ca initial ar fi refuzat, insa invi-tatia a fost repetata pentru 18 sau 19 aprilie, iar acum, dupa ce

a discutat cu regele, a acceptat-o.103In raspunsul adresat guver

nului Reichului, el ar fi adaugat ca, dupa vizita la Berlin, va

pleca la Bruxelles, Londra, Paris si M ilano.

Foreign Office a acceptat, dupa o oarecare ezitare, aceasta

initiativa a lui Gafencu de a vizita Anglia si, prin intermediul

ministrului plenipotentiar britanie la Bucuresti, i-a comunicat,la 10 aprilie, ministrului de exteme al Romaniei ca guvemul

britanie va fi bucuros sa-1 poata saluta la L ondra.104

Cu multa abilitate, Gafencu — mergand nu numai la Berlin,

ci §i la Londra §i la Paris — §i-a adaptat planul la noua situatie

creata dupa criza din martie 1939. In felul acesta, el a putut

101AdtAPol D, vol. 5, p. 317, nota 2.102AdtAPol D, vol. 5, pp. 321-322, doc. 286: Fabricius catre Minis

terul german de Exteme, 7 februarie 1933.

103 serja 3, vol. IV, pp. 580-581, doc. 604: Hoare catre Halifax,

2 aprilie 1939. Cf. si GR. GAFENCU, vol. 1, pp. 320-321. Invitatia

guvernului Germaniei a urmat in ziua de31 martie 1939, a?a cum reiese

dintr-o telegrama nepublicata, redata numai pe scurt, a ministrului britanie

la Bucuresti catre Foreign Office din31 martie 1939 (BFP, seria3, vol. IV,

pp. 580-581). Ea a fost discutata, probabil, cu ocazia prezentarii scrisorilorde acreditare de catre noul ministru plenipotentiar roman la Berlin, Radu

(Yutescu.

104 Idem, nota 2.



da vizitei sale la Berlin un caracter pur diplomatic105, succesul

politic scontat de partea germana devenind astfel discutabil.106

Pe de alta parte, aceasta vizita ca§tigase, ce-i drept, o impor

tanta ce nu fiisese intentionata, coincizand in timp cu un demers

diplomatic al presedintelui american. In ziua plecarii lui Gafencu,

la 15 aprilie, pre§edintele Franklin Roosevelt le-a adresat lui Hitler

§i lui Mussolini un mesaj in care le cerea sa dea asigurari ca nu

intentioneaza sa ia masuri militare impotriva unor state. Statele

respective erau enumerate §i, mtre ele, figura §i Romania.107Ca urmare, la 17 aprilie 1939, guvemul Reichului a adresat

majoritatii statelor mentionate, inclusiv Romaniei, „intrebarea

verbala, dar formala11„daca se simt amenintate de Germania11

§i daca guvernele lor ,,1-au autorizat pe pre§edintele Roosevelt

sa faca acest demers sau daca au determinat acest demers11.108

In ceea ce o privea, Romania dadea un raspuns clar, prin calato-

ria lui Gafencu la Berlin.

In timp ce Grigorc Gafencu a raspuns verbal la cele doua

intrebari cu un „nu“ categoric109, A lexandm Cretzianu, secretargeneral in Ministerul de Exteme, i-a dat insarcinatului cu afaceri

german la Bucuresti, dr. Stelzer, „un raspuns destul de ambi-gUUti 110DUpa cum rczulta din nota din 29 aprilie 1939 a consi-

lierului de legatie german von Schubert (Ministerul de Exteme),

Cretzianu a raspuns ca „guvemul Reichului insu§i este in masura

sa §tie daca se poate ivi o amenintare11; la partea a doua a intre-

barii, a raspuns §i el negativ.111In cuvantarea rostita la 28 aprilie

122 REL A J II L E GERM A NO-ROMA NE (1930-1940)

105GR. GAFENCU, vol. 2, pp. 92-93, ministrul de exteme al Reichului 1-a invitat pe Gafencu ca „oaspetele sau oficial“.

106KORDT, pp. 152-153.

107NG-1429, pp. 15-18: Mesajul presedintelui Roosevelt catre Hitler

?i Mussolini, 15 aprilie 1939.108NG-1429j, p. 3.

109Probabil ca acesta a fost raspunsul dat de Gafencu ministrului

german de externe cu ocazia vizitei sale la Berlin. Acela§i raspuns 1-adat §i ministrul plenipotentiar german (comunicare facuta autorului de

dr. Fabricius, la 8 octombrie 1952).

110NG-1429, p. 1.111NG-1429, p. 10.



I ‘>39 in Reichstag, Hitler nici macar n-a mentionat acest raspuns

.imbiguu al lui Cretzianu; el a facut doar constatarea ca in tarile

respective raspunsul dat la intrebarea germana „a fost categoric

iicgativ, iar in parte chiar'brutal negativ“.112

In acel moment, Gafencu se afla la Roma, penultima etapa

a calatoriei. El plecase din Bucuresti spre Germania in ziua de

16 aprilie, la pranz, insotit de Fabricius, §i urma sa treaca prin

I ,vov §i Cracovia.113

Cu doua zile inainte de plecare, Fabricius a aflat prin oame-

nii sai de incredere ca, in drum spre Berlin, Gafencu inten-

(lona sa se opreasca §i la Var§ovia, pentru a se intalni cu Beck,

ministrul polonez de exteme.”4 Daca anuntarea vizitelor la

Bruxelles, Londra si Paris nu era de natura sa influenteze favo-

i abil atmosfera apropiatelor convorbiri la Berlin, o intalnire la

Varsovia, avand in vedere tensiunile polono-germane, reducea

si mai mult speranta unei convorbiri fara idei prcconcepute.

I )e aceea, ministml plenipotentiar a insistat sa se renunte la

acest plan.

La Lvov, s-a ata§at totu§i un vagon-salon la trenul ministru

lui roman de exteme, in care se aflau Beck §i Richard Franasovici,

ministml plenipotentiar roman la Varsovia. Afirmatia lui Gafencu

ca aceasta s-ar fi intamplat fara stirea sa n-a fost luata in serios.

La prima parte, fonnala, a convorbirii dintre cei doi mini§tri

tie exteme a participat si ministml plenipotentiar german, dar

despre convorbirea propriu-zisa, care a<lurat doua ore, el a fost

pus in tema de Gafencu. Ministml roman de exteme a mentionat

ca a insistat pe langa Beck sa accepte oferta germana facuta

I’oloniei la 21 martie.115

GARA NJ I I LE ANGL O-FRANCEZE PENTRU ROMA NIA 123

112AA2, pp. 229-230, doc. 343: extras din cuvantarea lui Hitler in

fa(a Reichstagului, la 28 aprilie 1939.


114Expunerea se bazeaza aici pe comunicarea facuta autorului de

dr. Fabricius, la 8 octombrie 1952.

115Acest lucru a fost trecut sub tacere de Grigore Gafencu in memo-

riile sale.



Subiectul principal al convorbirii1161-a constituit largirea

aliantei polono-romane contra omnes sugerata de guvernul

britanie §i indicata initial ca o conditie prealabila a garantiilor

pentru Romania. Cu prilejul vizitei sale la Londra, la 4-5

aprilie117, Beck a fost evaziv fata de propunerea engleza de a

adera la aceasta idee, afirmand ca, inainte de a lua o hotararc,

trebuie sa discute cu aliatul sau. Gafencu ii atragea atentia

colegului asupra faptului ca acordul existent este general. Acumse pune problema de a i se da o interpretare mai larga. Cele

doua guveme ar putea ca, in ocaziile ce vor aparea in viitor,

sa-i insarcineze pe militarii lor sa incheie conventii privitoare

la o colaborare in cazul unui atac ungar sau german. Beck s-a

declarat de acord. In cele din urma, s-a mai convenit ca guvemul

britanie sa fie informat despre toate acestea §i despre toate

eventualele demersuri ulterioare. Dar aceasta intelegere n-a

insemnat decat un gest formal fata de guvernul britanie, fara

ca partea polona sau cea romana sa se fi gandit vreodata salargeasca efectiv, pentm orice eventualitate, alianta.

La 18 aprilie 1939, trenul special al ministrului roman de

exteme a ajuns la Berlin §i, in aceea§i zi, a avut loc o prima

convorbire cu Ribbentrop, ministml de exteme al Reichului .118

Dupa o privire de ansamblu asupra „conceptici germane despre

evolutia politica de dupa Versailles §i indeosebi din ultima

116BFP, seria 3, vol. 5, pp. 298-299, doc. 278: Insemnarile cu privire

la convorbirea dintre Halifax fi Gafencu, la 24 aprilie 1939, ora 11.C f §i SZEM BEK , p. 446.

117BFP, seria 3, vol. V, pp. 1fi urm., doc. 1: Insemnari cu privire la

convorbirea Halifax-Beck din 4 aprilie 1939, ora 11; idem, p. 9, doc. 2:

insemnari cu privire la convorbirea Chamberlain-Beck din 4 aprilie 1939,

ora 17; idem, pp. 30 fi urm., doc. 3: insemnari cu privire la convorbirea

Chamberlain-Beck din 4 aprilie 1939, ora 17. In special: idem, p. 48,

doc. 16, III, punctul 6: insemnari cu privire la concluziile convorbirilor

din 4-6 aprilie 1939.

118PS-1872 (microfilm): insemnarile ministrului plenipotentiar Paul

Otto Schmidt cu privire la convorbirea dintre ministrul german de externe

fi ministrul roman de externe Gafencu, din 18 aprilie 1939.

124 RELA TII LE GERM A NO-R OM A NE (1930-1940)



perioada", Ribbentrop a declarat ca „vrea [...] sa spuna foarte

deschis ca in Germania atitudinea Romaniei fata de garantia

engleza este considerata cel putin ca o acceptare pasiva a

politicii engleze de mcercuire [...]. Daca Romania se va lasa

antrenata §i mai mult in aceasta politica, partea germana nu

va manifesta catu§i de putin intelegere.“119Ministrul de extemeal Reichului a subliniat ca „Germania nu urmare§te interese

de natura teritoriala in sud-estul Europei §i nu are asemenea

aspiratii. Interesele sale sunt, fireste, de natura pur economica

$i vizeaza obtinerea din tarile Sud-Estului european a produselor

ce-i lipsesc, pe baza de schimb cu propriile ei produse.“120

La intrebarea lui Ribbentrop „despre tratativele cu Anglia,

I’olonia §i Rusia“, Gafencu a raspuns evaziv121ca Romania nudore§te „un pact cu Rusia §i nimic ce ar putea-o lega, dat fiind

ca Romania nu are nici forta, §i nici dorinta de a garanta, la

randul ei, Imperiul britanie. Romania a declarat ca nu va

participa la nimic ce se bazeaza pe reciprocitate §i la nimic la

care ar participa §i Rusia“.122 „Romania este, de asemenea,

dispusa sa accepte o garantie din partea oricarei alte tari [...].“

„Se intelege ca, la momentul potrivit, intre Romania §i Germaniasc va face un schimb de declaratii, a§a cum a procedat Germania

cu Polonia §i cu Franta.“123

„In ceea ce prive te problema politicii de mcercuire, Gafencu

a declarat ca nu este vorba dc domeniul militar §i politic, ci

mai curand de domeniul psihologic.“ Germania „este o putere

dc prim rang in Europa §i, ca atare, are si datoria sa adreseze

celor mai slabi cuvinte de natura sa-i lini§teasca“. Teama de

Germania nu este la nivelul guvernelor, ci „la nivelul maselor

largi ale poporului". „Oamenii se tem de Germania."124 La

aceasta, ministml de exteme al Reichului a asigurat ca „nu

GARANTI IL E A NGL O-FRANC EZE PENTRU ROMA NIA 125

119Idem, p. 3.

120 Idem, p. 4.121 Idem, pp. 4-5.

122 Idem, p. 5.123Idem, p. 6.

124 Idem, pp. 8-9.





tensiunile existcnte intre Ungaria §i Romania. Dupa cateva

observatii referitoare la acordul economic romano-german,

Hitler a abordat problema relatiilor dintre Romania §i Ungaria.

El a respins categoric afirmatia ca ar voi sa readuca Ungaria

la vechile ei granite. „0 Ungarie mare ar putea deveni stanjeni-

toare pentru Reich.“ Cum pentru el determinants este vointaminoritatilor germane din Romania §i Jugoslavia, care nu vor sa

revina la Ungaria, Romania nu trebuie sa se teama ca Germania

va sprijini in vreun fel pretentiile Ungariei, cel putin atata timp

cat el, Hitler, poate conta pe „prietenia“ Romaniei.131

Cu aceasta abila manevra, H itler §i-a pastrat libertatea de

actiune in viitor. Faptul ca Romania a primit garantiile anglo-fran-

ceze nu era privit de el — a§a cum a subliniat in mod expres —

ca un act ostil fata de Germania. „M a bizui pe declaratia dum-

neavoastra ca aceste garantii au un caracter pasnic §i unilateral14,

a declarat el textual, conform insemnarilor lui Gafencu. A titu-

dinea lui Hitler s-ar schimba insa daca Romania ar incerca sa

transforme aceste garantii In acorduri bilaterale sau daca Romania

ar face eforturi sa obtina sprijinul Rusiei Sovietice.132In general,

Gafencu a ramas cu impresia ca Hitler n-ar dori razboiul. lata

de ce, in convorbirea sa din 24 aprilie 1939 cu Halifax, ministrulbritanie de exteme, el a declarat ca ideile lui Hitler pot fi

cuprinse in formula: „L umea pentm Anglia, Europa pentm

mine.44133Hitler nu vrea un conflict, ci noi succese.134

GARANTI IL E ANGLO- I RANCEZE PENTRU ROMA NIA 127

( lafencu privind convorbirile sale de la Bruxelles §i Londra si cea din

memoriile sale (BFP, seria 3, vol. V, pp. 271-272, doc. 249. Ambasadorul

britanie la Bruxelles catre Halifax, 21 aprilie 1939; idem, pp. 301 §i urm.,

doc. 278: insemnarile cu privire la convorbirea Halifax-Gafencu din

24 aprilie 1939, ora 11; idem, pp. 309 §i urm., doc. 279: insemnarile cu

I ii i vire la convorbirea Chamberlain-Gafencu, din 24 aprilie 1939, ora 16;

( IK. GAFENCU, vol. 2, pp. 78-79 §i 95-96).

131GR. GAFENCU, vol. 2, pp. 78-79.


1,3 BFP, seria 3, vol. V, p. 303, doc. 278: insemnari cu privire la

i nnvorbirea dintre Halifax §i Gafencu, din 24 aprilie 1939, ora 11.

134Idem, p. 306.




Cu vizita la feldmare§alul Goring, la 19 aprilie, in cadrul

careia n-au fost abordate teme noi135, partea oficiala a calatoriei

lui Gafencu in capitala Reichului s-a incheiat. Dar ministrul

roman de externe a ramas §i in ziua urmatoare la Berlin, asis-

tand, la invitatia lui Ribbentrop §i a lui Goring, la marea parada

militara cu prilejul celei de-a cincizecea aniversari a lui Hitler.

Cu aceasta ocazie — spre deosebire de descrierea dramatica

a acestor evenimente in memoriile lui Gafencu136— , de la bun

inceput fusese stabilit prin protocol ca Gafencu nu va sta intribuna oficiala a lui Hitler, ci in cea a diplomajilor. Plasarea

lui Gafencu in spatele pre§edintelui Emil Hacha era, e drept,

un lucru incorect, dar ministrul plenipotentiar german Fabricius

a sesizat gre§eala de protocol §i ea a fost indreptata.

In general, vizita ministrului roman de externe, care a facut

o buna impresie asupra lui Hitler, a decurs intr-o atmosfera de

deplina intelegere. Hitler, care in acea perioada nu avea in

vedere decat dezvoltarea relatiilor economice cu Romania, s-a

resemnat in privinta garantiilor anglo-franceze §i a venit multin mtampinarea dorintelor romane$ti referitoare la livrarile

de arme §i munitii. O contribute importanta in acest sens au

avut-o rapoartele ministrului plenipotentiar german la Bucuresti.

Acesta, necunoscand adevaratul joe al diplomatiei romane§ti,

raportase M inisterului german de Exteme ca guvemul roman

n-a facut decat sa dea urmare dorintelor engleze§ti, atunci cand

s-a declarat de acord cu garantarea independentei Romaniei.137

Data fiind conceptia politica fundamentals a guvernului

roman, care punea cel mai mare pret pe pastrarea libertatii de

135 gpp serja 3 VQj y p 301, doc. 278: insemnari cu privire la

convorbirea dintre Halifax §i Gafencu, din 24 aprilie 1939, ora 11.

GR. GAFENCU, vol. 2, p. 73. Gafencu a remarcat ca Goring era vehement impotriva acceptarii garantiilor franco-britanice, cu toate ca Hitler§i Ribbentrop pastrau, in general, o atitudine rezervata.

136Comunicare facuta autorului de dr. Fabricius la 8 octombrie 1952,in care ia atitudine impotriva raportului lui Gafencu care induce in eroarecu privire la evenimentele din 20 aprilie 1939 de la Berlin (GR. GAFENCU,vol. 2, pp. 92-93).

137Comunicare facuta autorului de dr. Fabricius, la 13 ianuarie 1953.



actiune in politica externa, Gafencu a trebuit, in pofida desfa§u-

rarii favorabile a convorbirilor de la Berlin §i a promisiunilor

germane destul de mari in domeniul economic — sau tocmai

de aceea — , sa incercfe tot ce-i statea in putinta pentru a impie-

dica dependent unilateral a Romaniei fata de Reich in dome

niul inarmarii. Dar tocmai in aceasta privinta vizita sa la Londradin 24-26 aprilie 1939 a fost o crunta deceptie.138 Halifax,

ministrul britanie de exteme, a declarat ca, date fiind necesitatile

proprii, Marea Britanie nu poate satisface nici pe departe nevoile

de armament ale Romaniei.139

Atat la Londra, cat §i cu ocazia vizitei ce a urmat imediat

la Paris, Gafencu a precizat inca o data pozitia Romaniei, dupa

criza din martie 1939, fata de includerea Uniunii Sovietice insistemul de securitate proiectat de Marea Britanie §i de Franta:

Romania nu dore§te sa se implice in tratativele anglo-fran-

co-sovietice, dar ar fi dispusa sa accepte, in caz de razboi, un

ajutor sovietic, in baza unui acord. La Londra insa, Gafencu

a exprimat rezerve serioase140atat fata de politica Uniunii Sovi

etice in general, cat §i, mai ales, fata de aderarea acesteia la

sistemul de securitate. Iar la Paris, la intrebarea pusa de Bonnet,

ministml francez de exteme, daca, in cazul unui atac german,

Romania „ar accepta ajutorul infanteriei §i aviatiei ruse“, Gafencu

ar fi raspuns (confonn relatarilor lui Bonnet): „Fire§te, in timp

de razboi, se accepta orice ajutor, iar Romania nu uita ca, de facto, Rusia a luptat totdeauna de partea ei.“141Daca Gafencu

138BFP, seria 3, vol. V, pp. 295 $i urm., doc. 278: insemnari cu privire

la convorbirea Halifax-Gafencu, din 24 aprilie 1939, ora 11; idem, pp. 309 §i urm., doc. 279: insemnari cu privire la convorbirea dintre

Chamberlain ?i Gafencu, din 24 aprilie 1939, ora 16; idem, p. 321 §i urm.,

doc. 285: insemnari cu privire la convorbirea Halifax-Gafencu, 25 aprilie

1939, ora 15.45; idem, pp. 342 si urm., doc. 295: insemnari cu privire

GARANTIIL E ANGL O-FRA NCEZE PENTRU ROMA NIA 129

Documents

Andreas Hilligruber,Hitler, Regela Carol Si Maresalul Antonescu