43
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA Cu titlu de manuscris CZU: 658.012.4:332.1:339.923:061.1 EU(043) ANDREI POPA MANAGEMENTUL STRATEGIC AL DEZVOLTĂRII REGIONALE ÎN CONTEXTUL INTEGRĂRII ÎN SPAŢIUL EUROPEAN Specialitatea: 08.00.05 - Economie şi management (în activitatea de antreprenoriat) AUTOREFERAT al tezei de doctor habilitat în economie CHIŞINĂU - 2008

Andrei Popa Abstract

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Andrei Popa Abstract

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

Cu titlu de manuscris CZU: 658.012.4:332.1:339.923:061.1 EU(043)

ANDREI POPA

MANAGEMENTUL STRATEGIC AL DEZVOLTĂRII REGIONALE ÎN CONTEXTUL

INTEGRĂRII ÎN SPAŢIUL EUROPEAN

Specialitatea: 08.00.05 - Economie şi management

(în activitatea de antreprenoriat)

AUTOREFERAT

al tezei de doctor habilitat în economie

CHIŞINĂU - 2008

Page 2: Andrei Popa Abstract

2

Teză a fost realizată la catedra „Management” din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova

Consultant ştiinţific: Hrişcev Eugeniu, doctor habilitat în econome,

profesor universitar, membru corespondent al A.Ş.M. Referenţi oficiali:

Bugaian Larisa, dr.hab. în economie, conf.univ., UTM; Doga Valeriu, dr.hab. în economie, prof.univ., IEFS; Şişcan Svetlana-Zorina, dr.hab. în economie, conf.univ., ASEM.

Membri ai consiliului ştiinţific specializat:

Cotelnic Ala, dr.hab. în economie, prof.univ., ASEM, preşedinte; Belostecinic Marina, dr.în economie, conf.univ., ASEM, secretar; Onofrei Alexandru, dr.hab. în economie, prof.univ., USM; Paladi Ion, dr.hab. în economie, prof.univ., ASEM; Sîrbu Ion, dr.hab. în economie, prof.univ., ASEM.

Susţinerea tezei va avea loc la „ 06 ” martie 2009 , la ora 14. 00 în

şedinţa Consiliului Ştiinţific Specializat DH 32-08.00.05-31 în cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova, pe adresa: MD-2005, or. Chişinău, str. Bănulescu-Bodoni, 61, blocul A, et. 3, sala Senatului.

Teza poate fi consultată la biblioteca Academiei de Studii Economice din Moldova şi pe pagina Web a C.N.A.A. (www.cnaa.acad.md). Autoreferatul ştiinţific a fost expediat la „ 03 ”februarie 2009. Secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţific Specializat dr. în economie, conf.univ. Belostecinic Marina Consultant ştiinţific dr.hab. în economie, prof.univ., membru corespondent al A.Ş.M. Hrişcev Eugeniu Autor Popa Andrei

Page 3: Andrei Popa Abstract

3

I. CARACTERISTICA GENERALĂ A TEZEI Actualitatea temei de cercetare şi gradul de studiere a acesteia

Actualitatea temei de cercetare Globalizarea cuprinde întregul sistem al relaţiilor economice

internaţionale şi se referă la acţiuni ce au impact pentru întreaga umanitate şi pentru fiecare individ în parte. Rezolvarea lor presupune implicarea unor importante resurse ale majorităţii sau chiar a tuturor ţărilor lumii. La fel, concurenţa globală, este interpretată ca concurenţa internaţională. Deseori aceste noţiuni sunt utilizate cu referire la Corporaţiile Trans-Naţionale (CTN). Problematica evoluţiei proceselor economice integrate şi dirijate de CTN pune în vizorul discuţiilor aspectul particularităţilor dezvoltării ţărilor mici, considerate a fi economii mici. Din punct de vedere economic şi politic statele mici întrunesc parametri comuni care determină susceptibilitatea pentru anumite riscuri. O bună parte a statelor mici sunt deosebit de sensibile la evenimentele externe, se află în proces de tranziţie la economia de piaţă, de constituire a unui sistem economic propriu sau de conservare a unor situaţii de criză economică care depăşesc capacităţile guvernelor de a le gestiona.

Creşterea productivităţii şi competitivităţii, în special în regiunile urbanizate, a fost posibilă în urma adoptării unor modele flexibile de organizare antreprenorială (crearea reţelelor, subcontractarea, externalizarea sistemelor de producţie), introducerea inovaţiilor în metodele de producere şi difuzare a cunoştinţelor în cadrul sistemelor producătoare. Totodată, au suportat modificări drastice şi condiţiile de activitate a sistemelor de producere, pornind de la introducerea standardizării unice şi până la stabilirea cotelor de producţie pe elemente şi subansambluri concrete necesare fabricării bunului final internaţionalizat.

Globalizarea reprezintă o provocare pentru sistemul antreprenorial din Europa, iar avansarea concurenţei impune o reformare continuă a proceselor productive, afectând simţitor activitatea firmelor şi ocuparea forţei de muncă, sporind astfel incertitudinea şi pericolele pentru firmele care nu au reuşit să-şi adapteze structurile conform noilor realităţi. În această ordine de idei, dezvoltarea economică presupune utilizarea eficientă a potenţialului local şi atragerea resurselor externe în scopul creşterii productivităţii, iar în calitate de răspuns strategic al actorilor locali la avansarea concurenţei globalizate ar fi mecanismul de stimulare a schimbărilor structurale şi dinamicii economiei locale. „Postulatele” regionalizării impun integrarea intereselor şi activităţilor inter-comunitare, bazată pe ajustarea intereselor locale la cele regionale, în

Page 4: Andrei Popa Abstract

4

scopul consolidării eforturilor de ocupare a pieţei şi sporirii rezistenţei colective în condiţiile concurenţei crescânde. Deşi independenţa şi autogestiunea fiecărui agent economic rămân incontestabile, creşterea viabilităţii întreprinderilor, condiţionată de bunăstarea populaţiei dintr-un anumit teritoriu, necesită coordonarea politicilor sociale de ocupare a forţelor de muncă, ridicării nivelului de trai şi veniturilor pe cap de locuitor.

Ca element mezo-economic, gruparea forţelor productive în regiuni economice are ca izvoare „Teoria costurilor comparative” lui David Ricardo. Teoriile localizării bazate pe costuri, elaborate de J.H. von Thünen şi Alfred Weber au servit la cristalizarea principiilor organizării economiei regionale contemporane. Unul din primii care a apreciat efectele pozitive ale aglomerării firmelor a fost Alfred Marshall care a analizat expansiunea rezultatelor economice în cadrul unei structuri mai sofisticate, bazate pe concentrarea micilor afaceri în jurul firmelor mari. Problematica oportunităţii aglomerărilor antreprenoriale a fost abordată şi de Paul Krugman care, spre deosebire de predecesorii săi, tratează în dinamică efectele firmelor co-locate. Modelele economice cu venituri sporite şi concurenţă imperfectă elaborate în anii 1980-90 de Helpman, Krugman, Venables, Scotchmer şi Thisse, Baldwin, Martin şi Ottaviano etc., explică cum ţări fără avantaje comparative semnificative, dar cu respect reciproc, pot dezvolta diverse structuri productive în baza accesului diferit pe piaţă.

Aglomerarea teritorială, care este direct proporţională cu intensitatea concurenţei dintr-un anumit sector economic, obligă firmele să urmărească permanent starea industriei de profil, poziţia competitivă relativă pe piaţa dată, să stabilească factorii de succes ai concurenţilor şi factorii de succes din cadrul firmei, să analizeze, să confirme sau să corecteze strategiile urmate, pentru a menţine avantajul competitiv de creare a valorii pentru client. Potrivit metodologiei analizei avantajului naţional competitiv, elaborate de Michael E. Porter, elementul central al unei astfel de cercetări este studiul de caz sistematic, care are scopul să identifice determinanţii avantajului naţional competitiv. Informaţiile utilizate în analiza competitivităţii se bazează pe clasificarea SITC (Standard International Trade Classification) a mărfurilor exportate. La fel, sunt utilizate datele statistice naţionale privind comerţul exterior cu mărfuri şi servicii, şi investiţiile în străinătate; statistica diferitor asociaţii, organizaţii industriale sau comerciale; interviuri.

Actualitatea temei este argumentată şi de evoluţia dezvoltării potenţialului European în cadrul proceselor internaţionale ce avansează concurenţa deja la nivel de putere economică mondială. Cristalizarea celor

Page 5: Andrei Popa Abstract

5

patru puteri – SUA, Uniunea Europeană, Japonia, China – impune ţările UE să elaboreze strategii, interstatale de creştere a potenţialului competitiv colectiv. Opţiunea Moldovei de a se integra în spaţiul european determină necesitatea corelării reformelor economice din ţara noastră la procesele ce au loc în Comunitate.

Alegerea temei de cercetare este argumentată de necesitatea de a găsi răspunsuri concrete la problematica determinării avantajelor competitive a unităţilor administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova.

Scopul de bază al tezei propuse pentru susţinere este identificarea relevanţei conceptului lui Michael E. Porter despre clustere şi elaborarea unei metodologii de determinare a avantajelor competitive la nivel de regiune de dezvoltare - metodologie ce are scopul de a facilita aprecierea şi argumentarea complexă a evoluţiei potenţialului social-economic local.

Pe parcursul cercetărilor efectuate s-a constat că, datorită faptului că în Statistica naţională lipseşte evidenţa agregatelor economice a nivel de regiune/raion, modelele determinării avantajului competitiv la nivel mezo-economic se limitează la cercetări sociologice, sondaje, fără de a avea o metodologie clară de procesare a datelor statistice existente, fapt ce împiedică determinarea unor soluţii şi modele argumentate de dezvoltare a regiunilor date.

Sarcinile cercetării stabilesc fundamentarea şi elaborarea bazelor teoretice şi metodice de determinare a indicatorilor potenţialului social-economic regional, argumentarea şi propunerea unui şir de abordări care să poată fi puse la baza elaborării în continuare a unor metodici şi măsuri strategice, orientate spre realizarea Strategiei Naţionale de Dezvoltare pe anii 2008-2011, aprobată prin Legea nr. 295-XVI din 21.12.2007.

Pornind de la scopul propus în lucrare, au fost determinate următoarele sarcini:

studierea bazelor teoretice şi a metodologiei dezvoltării regionale; analiza evoluţiei economiei Republicii Moldova în aspectul dezvoltării

regionale şi competitivităţii internaţionale; determinarea avantajelor competitive şi a condiţiilor de realizare a

avantajelor competitive regionale; analiza bazelor teoretice şi a sistemului de măsuri ştiinţifice care pot fi

puse la baza propunerilor conceptuale, a recomandărilor ce vizează dezvoltarea competitivităţii regionale;

elaborarea metodicii de calcul a indicatorilor competitivităţii regionale; determinarea strategiilor de dezvoltare regională în contextul integrării

în spaţiul european.

Page 6: Andrei Popa Abstract

6

Obiectul de studiu al tezei este potenţialul economic aglomerat în lanţuri valorice şi regiuni de dezvoltare economică.

Obiectul de cercetare îl constituie elaborarea metodologiei de stabilire a strategiilor de dezvoltare economico-socială prin intermediul realizării lanţurilor valorice în ramurile şi industriile cu avantaje competitive.

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al cercetării. Metodologia şi metodele de cercetare s-au bazat pe un şir de lucrări fundamentale în domeniul dezvoltării competitivităţii regionale semnate de teoreticieni de peste hotare şi de savanţi autohtoni: D. Ricardo, J.H. von Thünen, A.Weber, J.M. Keynes, A. Marshall, B.G. Ohlin, J. Schumpeter, P. Krugman, M.E. Porter, B.T. Asheim, B-A. Lundvall, P. Cooke, A. Chandler, P.F. Drucker, I. Nonaka, M. Faye, J. McArthur, J.Sachs, T. Snow, A. Granberg, V. Jekovskaya, V. Andrianov, M. Ghelyvanovsky, Iu. Sauşkin, P.Zavialov, L. Fedyakina, I. Trofimova, V. Nicolae, D.L. Constantin, C. Bădescu, I. Alexandru, A.Ghinea, E. Hrişcev, A. Cotelnic, I. Sîrbu, I. Paladi, D. Parmacli, L. Bugaian, M. Roşcovan, E. Roşcovan şi alţii.

În teză a fost utilizată şi Legislaţia Republicii Moldova cu privire la dezvoltarea regională. La determinarea metodologiei de cercetare autorul s-a condus de: dialectica procesului de cunoaştere; fundamentele teoriei economice moderne; principiile aglomerării şi dezvoltării regionale; metodele de abordare sistemică; modele economico-matematice şi elaborările ştiinţifice ale cercetătorilor autohtoni şi străini.

La formularea calculelor economice din teză au fost utilizate: tratări sistemice; metode economico-matematice, analiza cantitativă, comparaţiile, deducţia.

Suportul informaţional al tezei îl constituie datele colectate din Anuarele Statistice ale Republicii Moldova, şi rapoartele operative, editate de Biroul Naţional de Statistică al Republicii Moldova, datele Organizaţiei Mondiale a Comerţului, materialele prezentate în Strategia Naţională a dezvoltării pe perioada 2008-2011.

Noutatea ştiinţifică este determinată de scopul şi sarcinile cercetărilor; de problemele formulate şi metodele de soluţionare a acestora; de rezultatele obţinute în urma soluţionării fiecărei probleme; de concluziile rezultate din cercetările, efectuate în teză.

Printre abordările principial noi ale autorului, enumerăm: 1. Elaborarea Indicelui competitivităţii nete, care permite analiza

potenţialului economiei naţionale prin intermediul competitivităţii produselor moldoveneşti pe piaţa mondială.

Page 7: Andrei Popa Abstract

7

2. Determinarea ponderii comercială a potenţialului productiv al raioanelor şi regiunilor de dezvoltare economică.

3. Argumentarea neconcordanţei ariei de realizare a lanţurilor valorice cu limitarea teritoriilor administrative.

4. Elaborarea sistemului de indicatori ce caracterizează mediul antreprenorial al raioanelor, municipiilor şi regiunilor de dezvoltare.

5. Elaborarea sistemului indicatorilor de determinare şi analiză a mediului inovaţional al raioanelor, municipiilor şi regiunilor de dezvoltare.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării constă în completarea cunoştinţelor speciale privind dezvoltarea regională. Investigaţiile sunt axate pe căutarea soluţiilor de elaborare a strategiilor politicilor în domeniul dat, în baza unor indicatori relevanţi, propuşi de autor. Modelele economico-matematice propuse în teză pot fi aplicate atât la analiza sistemică în ansamblu a potenţialului regional, cât şi a ramurilor/industriilor conexe din cadrul lanţurilor valorice care înregistrează avantaje competitive.

Importanţa practică a lucrării constă în elaborarea şi propunerea spre utilizare a metodologiei determinării strategiilor de dezvoltare regională în baza Rezervei mediului de realizare a Avantajului Competitiv şi Rezervei mediului Dezvoltării Inovaţionale. Aceasta este confirmată de metodica de determinare a avantajelor competitive în baza indicatorilor propuşi, de recomandările şi propunerile ce facilitează elaborarea argumentată a strategiilor de dezvoltare regională şi a politicilor publice care urmează să creeze condiţiile necesare acestui deziderat. Metodologia propusă a fost utilizată la elaborarea programului de acţiuni Agenda Locală 21 Cahul, determinarea obiectivelor şi strategiilor dezvoltării Regiunii de Sud.

Aprobarea rezultatelor cercetării. Principalele aspecte ale prezentei cercetări, concluziile şi recomandările incluse în teză au fost prezentate şi aprobate în cadrul a 8 conferinţe şi simpozioane internaţionale. Ideile fundamentale ale tezei au fost expuse şi materializate în 33 lucrări publicate cu un volum total de 32,25 c.a., inclusiv în monografiile „Cu privire la concepţia strategiei de gestiune şi dezvoltare social-economică locală”, „Formarea economiei judeţene: probleme manageriale”, „Dezvoltarea regională în contextul integrării în spaţiul european (metodologii de planificare strategică)”.

Rezultatele investigaţiilor au fost prezentate şedinţelor de lucru ale Consiliului Economic de pe lângă Preşedintele raionului Cahul, Centrului Comunitar pentru Dezvoltare Cahul, Centrului de Business din Cahul, Centrului Ştiinţifico-practic pentru Dezvoltare şi Antreprenoriat din Cahul,

Page 8: Andrei Popa Abstract

8

precum şi a Catedrei „Management în Afaceri şi Servicii” a Universităţii de Stat „B.P. Hasdeu” din Cahul.

Cuvinte-cheie: Globalizare, incertitudine, integrare economică, economie mică, economie regională, avantaj competitiv, lanţ valoric, cluster, locaţie, aglomerări antreprenoriale, mediu inovaţional, dezvoltare regională, metodologie.

Structura şi conţinutul tezei Ţinând cont de scopul şi sarcinile cercetării a fost determinată

următoarea structură a tezei: introducere, patru capitole, concluzii şi recomandări, bibliografie, anexe, adnotări.

În Introducere, este argumentată actualitatea temei de cercetare, necesitatea, importanţa şi gradul de studiere. Sunt formulate scopul şi sarcinile cercetării, sunt prezentate domeniul şi obiectul cercetării, elementele de noutate ştiinţifică. Este redată semnificaţia teoretică şi valoare aplicativă a lucrării.

Capitolul I - Premise ale managementului strategic al dezvoltării regionale – abordează principiile teoretice şi particularităţile sistemului managerial la nivel de regiune, pune în evidenţă conceptul economiei regionale în condiţiile globalizării. Sunt prezentate aspecte teoretice ale aglomerării antreprenoriale teritoriale ca factor al creşterii economice. Este analizată teoria aglomerărilor regionale prin prisma avantajului competitiv şi analizate grupările antreprenoriale ca model al competitivităţii locale şi regionale.

Capitolul II - Identificarea aglomerărilor şi grupărilor teritoriale prin prisma avantajului competitiv – analizează premisele teoretice privind determinarea aglomerărilor economice. Este prezentată metodologia stabilirii avantajelor competitive prin calcularea Indicelui competitivităţii nete şi sunt evidenţiate aspecte critice aduse teoriei lui Michael E. Porter. În baza datelor statistice naţionale sunt identificate avantajele regionale în cadrul competitivităţii naţionale şi se propune metodologia determinării factorilor mediului în care se realizează lanţurile valorice cu avantaje competitive.

Capitolul III - Mediul inovaţional în calitate de indicator al competitivităţii regionale – studiază teoria lanţului valoric şi politica inovaţională regională. Sunt evidenţiate sistemele inovaţionale regionale şi politica regională în Uniunea Europeană. Este argumentată metodologia şi se propun indicatorii privind elaborarea Strategiilor Regionale de Inovare şi de evaluare a mediului inovaţional.

Page 9: Andrei Popa Abstract

9

Capitolul VI - Regionalizarea ca proces de planificare strategică şi management teritorial (în baza Regiunii de Dezvoltare Sud) – prezintă particularităţile planificării strategice a dezvoltării regionale. Este efectuată caracteristica potenţialului Regiunii de Dezvoltare Sud (RDS) în aspectul avantajului competitiv. Prin analiza datelor statistice se propune metodologia de planificarea strategică a dezvoltării RDS în baza evaluării Rezervei mediului de realizare a Avantajului Competitiv şi Rezervei mediului Dezvoltării Inovaţionale. La fel, este prezentată viziunea asupra mecanismelor manageriale a integrării economice europene prin intermediul cooperării inter-regionale şi transfrontaliere.

Ultimul compartiment al tezei cuprinde sinteza rezultatelor obţinute. Sunt înserate concluziile cercetării, reprezintă importante orientări, direcţii şi măsuri de perfecţionare a managementului strategic al dezvoltării regionale în contextul integrării în spaţiul european.

II. TEZELE FUNDAMENTALE ALE LUCRĂRII Premise ale managementului strategic al dezvoltării regionale. Particularitatea grupării forţelor productive şi capacităţilor umane

dintr-un anumit teritoriu este strâns legată de conceperea caracterului specific al activităţii agentului economic, care urmăreşte scopul maximizării profiturilor, pe de o parte, şi al administraţiei publice în calitate de exponent al viziunilor colective, pa de altă parte. Caracterul relaţiilor din cadrul unei regiuni şi particularităţile raporturilor cu alte regiuni determină trei modele de management: administrativ, situaţional şi strategic. Managementul strategic se deosebeşte de gestiunea tradiţională a organizaţiei prin abordările netradiţionale şi deciziile inovatoare care deseori întâmpină rezistenţă.

Procesul managementului strategic poate fi divizat în trei faze de bază:

planificarea strategică – cuprinde activităţile de analiză a poziţiei strategice, evaluarea factorilor interni şi externi, precum şi a acţiunilor ce pot duce la realizarea, menţinerea şi dezvoltarea avantajelor competitive

organizarea strategică – presupune procesul de adaptare a organizaţiei, ramurii sau regiunii la strategia aleasă cu scopul de a o realiza într-o manieră efectivă şi completă.

controlul şi evaluarea strategică – vizează procesul de apreciere şi analiză a rezultatelor obţinute în scopul unor ulterioare corectări

Page 10: Andrei Popa Abstract

10

necesare de efectuat pentru realizarea deplină a scopurilor strategice.

Particularitatea gestiunii dezvoltării la nivel regional constă în caracterul specific al structurii manageriale. Chiar şi în cazul când acceptăm potenţialul regional ca o organizaţie de nivel mezoeconomic, care întruneşte actorii-cheie locali într-un complex cu caracteristici geografice şi social-economice comune, este necesar să se ţină cont de diversitatea şi deseori caracterul antagonist al intereselor organizaţiilor publice sau private producătoare de venit şi a instituţiilor non-profit.

Totodată, diversitatea intereselor şi opiniilor actorilor-cheie riscă instituirea unei activităţi neeficiente a dezvoltării regionale. La fel, gestiunea dezvoltării este confundată cu managementul serviciilor prestate de administraţiile publice care, prin intermediul bugetului public, finanţează şi controlează realizarea diverselor aspecte ale nevoilor colective (adică comune pentru fiecare individ în parte) – educaţia, ocrotirea sănătăţii, apărarea, ordinea publică, ecologia, etc. Logica expusă determină că, dezvoltarea potenţialului regional este gestionată în condiţiile respectării libertăţii exprimării opţiunii partenerilor de proiect, respectării iniţiativei private şi autodeterminării economico-juridice a actorilor-cheie, şi poate fi realizată de o structură managerială „de comitet” bazată pe cooperarea şi consensul „experţilor” – managerilor superiori ai firmelor/organizaţiilor din regiunea dată.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale perturbaţiilor înregistrate în funcţionarea unui sistem social-economic regional echilibrat este lipsa cuantificării, cifrării orientării previzionale. Absenţa informaţiei relevante reduce capacitatea managerilor structurilor de coordonare/gestiune regională în adoptarea deciziilor capabile să facă faţă nevoilor aglomerate ale actorilor-cheie. O asemenea situaţie este datorată diferenţei naturii scopurilor strategice ale politicilor de dezvoltare socială, promovate de administraţiile publice, şi a politicilor economice care urmăresc realizarea lanţurilor valorice, promovate de firmele producătoare de venit. În acelaşi timp, divergenţa scopurilor sociale faţă de cele private poate fi armonizată prin catalizarea interesului colectivităţii (populaţiei din regiune care include şi producătorii/prestatorii şi consumatorii) în asigurarea bunăstării racordat la impactul mediului concurenţial globalizat.

Paradigma globalizării, lansată în ultimul deceniu al secolului XX, a supus revizuirii conceptele sociale şi economice, implicând modificări esenţiale în sistemele comerciale şi de producţie care deja sunt impuse să se racordeze la creşterea interdependenţelor mondiale. Primul care a abordat

Page 11: Andrei Popa Abstract

11

globalizarea ca fenomen aparte a fost cercetătorul american Th. Levitt, care în 1983 prin această noţiune a numit fenomenul contopirii/fuzionării unor pieţe ale produselor fabricate de către marile CTN. La fel, K. Ohmae, încă în 1990 ajunge la concluzia că economia mondială de aici încolo este determinată de interdependenţa a trei centre (UE, SUA, Japonia), naţionalismul economic al statelor aparte îşi pierde sensul, iar în rolul „actorilor” puternici pe scena economică debutează „firmele globale”.

Problematica evoluţiei proceselor economice integrate şi dirijate de CTN pune în vizorul discuţiilor aspectul particularităţilor dezvoltării ţărilor mici, considerate a fi economii mici. Considerăm că este necesar de precizat noţiunea de „economie mică”, care, nu trebuie obligatoriu, să corespundă cu aria geografică a ţării date. În viziunea noastră, o economie mică este caracterizată de piaţa naţională cu un volum de tranzacţii modest în comparaţie cu pieţele ţărilor mari. Cererea pieţei din economia mică este mult mai mică decât potenţialul productiv al ţării respective. În aceste condiţii, pe de o parte, producerea naţională se confruntă de problematica supraproducţiei şi, respectiv, de întreg spectrul de probleme legate de promovarea exportului naţional şi lupta concurenţială internaţională, iar pe de altă parte, în economia mică, producţia ce acoperă necesarul (cererea) pieţei fiind neînsemnată, face ca activitatea industrială să se limiteze la proporţii minime, preponderent executate de IMM, situaţie ce împiedică investirea în creşterea calităţii a tehnologiilor avansate, scumpe (dat fiind situaţia că posibilităţile financiare ale IMM sunt incomparabile cu potenţialul CTN), fapt ce facilitează pătrunderea produselor de origine străină, de calitate superioară, care substituie bunurile autohtone şi, respectiv, descurajează forţele productive naţionale.

Din punct de vedere economic şi politic statele mici întrunesc parametri comuni care determină susceptibilitatea pentru anumite riscuri. O bună parte a statelor mici sunt deosebit de sensibile la evenimentele externe, se află în proces de tranziţie la economia de piaţă, de constituire a unui sistem economic propriu sau de conservare a unor situaţii de criză economică care depăşesc capacităţile guvernelor de a le gestiona. Foarte multe dintre acestea depind totalmente de sursele externe de energie, produse alimentare, materii prime etc. Corupţia înaltă, de asemenea, este un fenomen specific statelor mici subdezvoltate.

Republica Moldova este cazul clasic al unei economii mici şi vulnerabile, deschisă fluxurilor economiei mondiale, dependentă de sursele energetice externe şi de pieţele de desfacere. Independenţa ei politică este condiţionată de cea economică.

Page 12: Andrei Popa Abstract

12

Dezvoltarea economică presupune utilizarea eficientă a potenţialului local şi atragerea resurselor externe în scopul creşterii productivităţii, iar în calitate de răspuns strategic al actorilor locali la avansarea concurenţei globalizate ar fi mecanismul de stimulare a schimbărilor structurale şi dinamicii economiei locale.

Totodată, „postulatele” regionalizării impun integrarea intereselor şi activităţilor inter-comunitare, bazată pe ajustarea intereselor locale la cele regionale, în scopul consolidării eforturilor de ocupare a pieţei şi sporirii rezistenţei colective în condiţiile concurenţei crescânde.

Ca element mezo-economic, gruparea forţelor productive în regiuni economice are ca izvoare „Teoria costurilor comparative” a lui David Ricardo, care menţionează că „într-un sistem de perfectă libertate a comerţului, fiecare ţară îşi consacră în mod natural capitalul şi munca acelor ramuri de activitate care sunt cele mai avantajoase. Această urmărire a avantajului individual este admirabil legată de binele universal al tuturor”.

Teoriile localizării bazate pe costuri, elaborate de J.H. von Thünen şi Alfred Weber au servit la cristalizarea principiilor organizării economiei regionale contemporane. Unul din primii care a apreciat efectele pozitive ale aglomerării firmelor a fost Alfred Marshall care a analizat expansiunea rezultatelor economice în cadrul unei structuri mai sofisticate, bazate pe concentrarea micilor afaceri în jurul firmelor mari.

Problematica oportunităţii aglomerărilor antreprenoriale a fost abordată şi de Paul Krugman care, spre deosebire de predecesorii săi, tratează în dinamică efectele firmelor co-locate. Krugman susţine că aglomerările antreprenoriale sporesc veniturile, costurile de transport şi potenţialul pieţei regionale, stimulând, în continuare, aglomerarea altor firme.

Pe lângă modelul lui Paul R. Krugman privind noua organizare geografică a economiei contemporane, Teoria noii economii a competitivităţii, elaborată de Michael E. Porter leagă succesul dezvoltării locale de principiile de specializare şi diversificare a producţiei pe baza dezvoltării aglomerărilor antreprenoriale numite clustere economice.

Logica aglomerărilor teritoriale ale lui Krugman, pe de o parte, şi argumentările date de Porter prin prisma conceptului lanţului valoric, pe de altă parte, permit fortificarea colectivă a competitivităţii economiei regionale prin instituirea unui sistem teritorial/sectorial al creării valorii, unde sunt incluse lanţurile valorice a firmelor conexe şi auxiliare, formând astfel sistemul valoric sectorial sau de ramură.

Aglomerarea teritorială cuprinde şi multitudinea relaţiilor între diverse activităţi din cadrul lanţului valoric, şi interacţiunile mai multor

Page 13: Andrei Popa Abstract

13

lanţuri valorice din cadrul unei afaceri diversificate, cât şi totalitatea relaţiilor dinte clienţi şi furnizori, formând astfel un sistem valoric mult mai amplu. Astfel, apare un nou nivel de relaţii – a instituţiilor publice şi private din teritoriul dat cu sectorul industrial şi cu lanţurile valorice sectoriale – care întrunesc capacităţi suplimentare, de coordonare globală a dezvoltării locale, şi care permit firmelor sale să creeze şi să susţină avantaje competitive (concurenţiale) în anumite sectoare. În acest caz, „lanţul valoric” cuprinde totalitatea eforturilor care depăşesc hotarele unei firme, şi astfel transpune aspectul Micro-economic al avantajului concurenţial în cel mezo-economic care înglobează efortul colectiv al unei grupări de firme localizate într-un spaţiu comun formând astfel mediul microeconomic al regiunii. Altfel spus, reuniunile de tip cluster sintetizează într-un sistem complet relaţiile din regiune ce se formează în baza capacităţilor şi resurselor din teritoriul dat, întrunite de Determinanţii Avantajului Competitiv (care includ: a) condiţiile factorilor de producţie, calitatea şi gradul lor de specializare, b) condiţiile cererii, c) sectoarele relaţionate/conexe sau auxiliare, d) condiţii de dezvoltare şi mediul concurenţial, e) autoritatea publică, d) oportunităţi, şanse şi alte elemente neprevăzute) şi lanţurile valorice ale activităţilor din regiune.

Identificarea aglomerărilor şi grupărilor teritoriale prin prisma avantajului competitiv

Potrivit metodologiei analizei avantajului naţional competitiv (Porter), elementul central al unei astfel de cercetări este studiul de caz sistematic, care are scopul să identifice determinanţii avantajului naţional competitiv. Informaţiile utilizate în analiza competitivităţii se bazează pe clasificarea SITC (Standard International Trade Classification) a mărfurilor exportate. La fel, sunt utilizate datele statistice naţionale privind comerţul exterior cu mărfuri şi servicii, şi investiţiile în străinătate; statistica diferitor asociaţii, organizaţii industriale sau comerciale; interviuri. Drept rezultat al agregării datelor sunt selectate industriile/ramurile pentru care ponderea exporturilor în comerţul mondial este mai mare sau egală cu ponderea comerţului naţional în comerţul mondial. Acestea formează tabloul grupărilor industriale naţionale care şi stabilesc competitivitatea internaţională a economiei naţionale.

Conform metodologiei expuse şi demonstrate prin calcule, putem concluziona că în calitate de avantaje competitive actule pentru Republica Moldova se prezintă: producţia agricolă, îmbrăcămintea şi producţia textilă. Totuşi o analiză pe articole de export relevă o situaţie diferită de

Page 14: Andrei Popa Abstract

14

supoziţiile metodologiei arătate. Deşi la prima vedere metodologia propusă de Porter pare convingătoare, o analiză în dinamică a fiecărui element al exportului naţional ne oferă alte rezultate. Acest procedeu ne oferă posibilitatea să stabilim premisele formării tabloului competitivităţii naţionale pentru anul 2005, prin argumentarea evoluţiei comerţului exterior al Republicii Moldova în perioada anilor 2000-2005. Conform calculelor, bazate pe datele statistice naţionale, rezultă că pe parcursul perioadei 2000-2005 se înregistrează creşterea ponderii exporturilor moldoveneşti în totalul mondial al exporturilor de ramură, mai ales în industrie.

În acelaşi timp, deşi în 2005 producţia agricolă a constituit 61,82% din totalul exporturilor moldoveneşti, dinamica perioadei 2000-2005 ne arată că, la nivel mondial comerţul cu producţia agricolă a crescut cu 0,25%, pe când rata producţiei agricole în totalul exporturilor Moldovei s-a redus cu 8,29%.

Deşi metodologia competitivităţii dată de M.E. Porter ne arată un sold negativ al ponderii exporturilor producţiei industriale faţă de ponderea comerţului naţional (-0,00632) constatăm că în totalul exporturilor moldoveneşti rata producţiei industriale a crescut în perioada 2000-2005 cu 8,2%. Activitatea de comerţ exterior în anul 2006 s-a caracterizat prin accentuarea tendinţelor manifestate în anii precedenţi, ritmul de creştere al importurilor depăşind substanţial pe cel al exporturilor, contribuind astfel la majorarea deficitului balanţei comerciale.

Din cele relatate anterior concluzionăm că situaţia concurenţială a oricărei ţări este influenţată de un complex de factori ce interacţionează reciproc sunt dependenţi unul de altul şi se află într-o permanentă schimbare. Respectiv, acceptând că avantajele competitive ale ţării sunt variabile, în permanentă schimbare, şi, respectiv, pot fi dezvoltate în virtutea factorilor de influenţă, putem concluziona că metodologia stabilirii competitivităţii naţionale propusă de Michael E. Porter reflectă o situaţie de moment, fără a lua în consideraţie dinamica dezvoltării potenţialului economic naţional.

Considerând că indicatorul de bază al performanţelor economice ale ţării este capacitatea de export a bunului final al lanţului valoric al întreprinderilor grupate în cluster, credem că o metodă de identificare a clusterului, ca formă şi structură a dezvoltării regionale, este stabilirea indicelui de competitivitate netă (Ikn) al produsului/ramurii. Rezultatul efectului compensatoriu al fluxurilor monetare de plăţi către agenţii din străinătate pentru mărfurile şi serviciile importate (retrageri (-)) şi plăţile primite din străinătate pentru mărfurile şi serviciile exportate (injecţii (+)) formează exportul net sau soldul balanţei comerciale. Cunoaştem că, eficienţa activităţii economice reflectă

Page 15: Andrei Popa Abstract

15

raportul modificării indicatorului analizat faţă de mărimea globală a indicelui analizat. Conform acestei logici, indicele competitivităţii nete, care reflectă eficienţa exporturilor reprezintă ponderea exportului net (NX) în totalul exportului producţiei date (Exp), sau

ExpNX

I kn = (1)

Pentru asigurarea durabilităţii indicatorului dat şi a omite probabilitatea evenimentului episodic, considerăm că valoarea indicelui competitivităţii nete urmează a fi calculată având în vedere dinamica datelor, astfel:

tIm

m

t ExpNX

kn∑== 1 sau

tIkn

Im

m

t tkn

∑== 1 (2)

unde Iknt – indicele competitivităţii nete pentru anul de referinţă; tm – este perioada (ani) luată în calcul

Cu cât perioada tm analizată este mai extinsă, cu atât Ikn reflectă o situaţie mai detaliată.

Pentru a confirma logica identificării avantajelor competitive regionale în baza Indicelui naţional al competitivităţii nete (Ikn), considerăm că este necesar să fie determinată ponderea fiecărei regiuni în producţia respectivă.

Dat fiind că Ikn exprimă, propriu zis, venitul net al tranzacţiilor comerciale internaţionale dintr-o anumită perioadă, putem defini ponderea comercială a unei regiuni în ramura cu Ikn>0 prin stabilirea ponderii medii a regiunii „r” în totalul producţiei/ramurii „i” din economia naţională, urmărind dinamica indicatorilor:

t

i

irm

t

m

tir

Q

q

t

t :

1

1

⎟⎟⎟⎟

⎜⎜⎜⎜

=

=

=α , (3)

unde αir- ponderea medie a regiunii „r” în totalul producţiei/ramurii „i” din economia naţională (ponderea comercială); qir – volumul producţiei ramurii „i” din regiunea „r”; Qi - volumul global al producţiei „i” din economia naţională; tm – perioada (ani) de referinţă.

Dacă presupunem că există o piaţă perfect echilibrată şi, respectiv, o egalitate a cererii şi ofertei agregate la toate nivelele şi toate subdiviziunile teritoriale, atunci în această situaţie (imposibilă în realitate) avantajul competitiv se evidenţiază ca indicator superior nivelului mediu al ponderii

Page 16: Andrei Popa Abstract

16

ramurii „i” (āir) pentru raioanele şi municipiile cu activităţi în ramura „i”. Ipoteza dată poate fi verificată prin relaţia:

nr i

irir

∑= αα (4)

unde āir - nivelului mediu al ponderii comerciale; Σαir - suma ponderilor comerciale; nri – numărul de unităţi administrativ-teritoriale cu activităţi în ramura „i”.

Se constată că practic în toate raioanele se cultivă principalele tipuri de culturi agricole (cu excepţia strugurilor şi sfeclei de zahăr). În acelaşi timp, indicatorii ponderii comerciale (αir) demonstrează că, în aspectul avantajului competitiv, activitatea agricolă nespecializată face ca producţia unor categorii de culturi agricole să se afle sub media pe ţară. Totodată, prelucrarea industrială a producţiei agricole se efectuează în unităţi administrativ-teritoriale unde sau nu este cultivată deloc sau are ponderi nesemnificative. Respectiv, ponderi superioare nivelului mediu pe ţară se înregistrează la: producerea cărnii (āir= 0,111) – în 2 unităţi administrativ teritoriale din 5 unde se produce; mezelurilor (āir= 0,100) în 2 din 10; sucurilor de legume şi fructe (āir= 0,063) – în 3 din 16; conservelor de legume (āir= 0,056) – în 6 din 18; fructelor prelucrate şi conservate (āir= 0,053) – în 5 din 19; uleiului vegetal (āir= 0,111) – în 1 din 9; lapte prelucrat (āir= 0,111) – 4 din 9; unt (āir= 0,100) – în 3 din 10; brânzeturi proaspete (āir= 0,100) – în 2 din 10; caşcaval şi brânză grase (āir= 0,250) – în 2 din 4; lapte prins, iaurturi (āir= 0,111) – în 3 din 9; făină (āir= 0,071) – în 4 din 14; crupe şi grişuri (āir= 0,167) – în 2 din 6; nutreţuri gata pentru hrana animalelor (āir= 0,111) – în 4 din 9; pâine şi produse de panificaţie (āir= 0,036) – în 3 din 28; produse de cofetărie (āir= 0,045) – în 3 din 22; paste făinoase (āir= 0,111) – în 1 din 9; divin (āir= 0,111) – în 3 din 9; vodca (āir= 0,111) – în 2 din 9; vin spumant (āir= 0,167) – în 1 din 6; vinuri naturale din struguri (āir= 0,043) – în 6 din 23; vinuri tari (āir= 0,063) – în 6 din 16; tutun fermentat (āir= 0,200) – în 1 din 5 unităţi administrativ-teritoriale unde se prelucrează.

În contextul dezvoltării capacităţilor concurenţiale pe baza avantajelor competitive, cercetările efectuate ne permit să constatăm că, în cazul activităţilor industriale de prelucrare a producţiei agricole şi animaliere, există centre industriale specializate, pe când sectorul agricol naţional nu s-a definit cu domeniile şi grupele de culturi agricole în care urmează a se specializa unitatea teritorială respectivă. Urmând logică formării lanţului valoric, se face posibilă confirmarea ipotezei abordate prin stabilirea condiţiilor de concentrare a forţelor productive prin intermediul

Page 17: Andrei Popa Abstract

17

aglomerărilor teritoriale/regionale care depăşesc limitele hotarelor administrative ale raioanelor, municipiilor.

1) Sistemul indicatorilor pentru determinarea mediului de activitate antreprenorială a lanţurilor valorice regionale.

Pentru a determina aglomerările antreprenoriale regionale în ramurile/industriile cu Ikn>0 este necesar de a crea o identitate a unităţii spaţiale, utilizând un set de variabile capabile să reflecte caracteristicile fundamentale al modelului aglomerării, – variabile ce reflectă similitudinile care servesc drept forţe şi argumente pentru aglomerare.

În calitate de premise ale mediului de activitate a lanţurilor valorice menţionate mai sus, putem stabili anumiţi indicatori ai lanţului valoric „agregat” al regiunii:

Rata industrializării (RIr) – permite să fie stabilit gradul de asigurare/acoperire cu forţă de muncă necesară nivelului de competitivitate. Este calculată ca ponderea angajaţilor ramurii „i” din regiunea „r” (lir), în totalul angajaţilor în toate sectoarele economice din regiunea „r” (Lr)

LlRI

r

irr = (5)

Calculele efectuate relevă 4 situaţii de realizare a lanţului valoric sub influenţa ponderii comerciale (αir) şi respectiv, a competitivităţii ramurii/industriei „i”, prin prisma gradului de asigurare/acoperire cu forţă de muncă necesară nivelului de competitivitate (Ratei industrializării):

Când αir > āir 1. Dacă RI >kRI (+) - lanţul valoric este asigurat suficient cu forţă de

muncă necesară. 2. Dacă RI<kRI (-) – lanţul valoric este afectat de ponderea redusă a

populaţiei regiunii angajate în ramura/industria, mai mică de nivelul coeficientului mediu a Ratei industrializării (kRI) pe ţară. Această situaţie arată că muncă în sectorul respectiv este neatractivă.

Când αir < āir 3. Dacă RI>kRI (+) - lanţul valoric se realizează în condiţiile când, în

regiunea dată, în activitatea respectivă, este antrenat a un număr de angajaţi ce formează o pondere superioară nivelului coeficientului mediu al Ratei industrializării (kRI). Există posibilitatea creşterii avantajului competitiv în baza forţei de muncă disponibile.

4. Dacă RI < kRI (-) – lanţul valoric se realizează în condiţiile unei lipse de braţe de muncă. Această situaţie este demonstrată de nivelului ponderii

Page 18: Andrei Popa Abstract

18

populaţiei regiunii angajate în ramura/industria mai muc de nivelul coeficientului mediu a Ratei industrializării (kRI) pe ţară.

Coeficientul Specializării Muncii de ramură „i” din regiunea „r” (CSMir) în baza forţei de muncă - compară disponibilitatea forţei de muncă specializate în domeniul respectiv şi necesare pentru asigurarea nivelului de competitivitate din fiecare regiune, cu structura forţei de muncă a ramurii de referinţă din ţară

2

⎟⎟

⎜⎜

⎛−=

Ll

LlCSM i

r

irir

(6)

unde lir = Angajaţi în sectorul industrial “i” din regiunea “r” Lr = Numărul total al angajaţilor din regiunea “r” li = Angajaţi în ramura industrială “i” din ţară L = Număr total al populaţiei ţării angajate în câmpul muncii

CSM prezintă realizarea lanţului valoric în dependenţă de situaţia ponderii comerciale (αir) faţă de nivelul mediu al ponderii (āir).

Când αir > āir 1. Dacă CSM > kCSM – lanţul valoric se realizează în condiţiile prezenţei

în regiune a unui nivel a indicelui Coeficientului Specializării Muncii mai mare decât media (kCSM) pe ţară, demonstrează că nivelul necesar de competitivitate este asigurat cu forţă specializată în ramura dată.

2. Dacă CSM<kCSM – lanţul valoric se realizează în condiţiile unui deficit de forţă de muncă specializată. Această situaţie predispune promovarea unei productivităţi sporite a lucrătorilor din ramura dată.

Când αir < āir 3. Dacă CSM >kCSM – lanţul valoric este afectat de nivelul inferior al

ponderii comerciale a ramurii/industriei faţă de nivelul mediu (αi <āir), deşi regiunea dispune din abundenţă de forţă de muncă specializată în activitatea respectivă. Se constată un excedent de forţă de muncă specializată, neutilizată eficient pentru asigurarea nivelului competitiv.

4. Dacă CSM<kCSM – deficitul de forţă de muncă specializată nu permite creşterea ponderii comerciale a ramurii/industriei până la nivelul mediu (αir < āir).

Densitatea angajaţilor în IMM (DLimm/km.p) - arată activismul

antreprenorial din regiune şi flexibilitatea mediului de afaceri pentru asigurarea nivelului de competitivitate. Se calculează ca număr mediu scriptic anual de lucrători în IMM (li) pe 1km.p din aria regiunii (Ar)

Page 19: Andrei Popa Abstract

19

AlDL

r

immrimm

pkm =. (7)

unde l r = Angajaţi în IMM din regiunea “r”, Ar = Suprafaţa regiunii “r” (km.p)

Dat fiind faptul că IMM reflectă dinamica şi receptivitatea antreprenorială la rigorile concurenţiale, DLimm

/km.p permite să fie stabilit mediul antreprenorial în care se realizează lanţul valoric, în condiţiile ponderii comerciale (αir) raportate la nivelul mediu al ponderii (āir).

Când αir > āir 1. Dacă DLimm

/km.p>kDLimm – lanţul valoric se realizează într-un mediu antreprenorial favorabil, competitiv, demonstrat prin nivelul indicelui Densităţii persoanelor angajate în activităţile IMM mai mare decât media (kDLimm) pe ţară.

2. Dacă DLimm/km.p<kDLimm – lanţul valoric se bazează pe competitivitatea

întreprinderilor mari şi a unui număr redus de IMM care, deşi au o pondere minoră faţă de nivelul coeficientului mediu (kDLimm), asigură nivelul necesar al competitivităţii.

Când αir < āir 3. Dacă DLimm

/km.p>kDLimm – lanţul valoric se realizează într-un mediu cu ponderea comercială a ramurii/industriei inferioară nivelului mediu (αir < āir) deşi regiunea dispune din abundenţă de forţe antreprenoriale. Se constată că potenţialul IMM nu este antrenat suficient în promovarea valorii şi nivelului competitiv.

4. Dacă DLimm/km.p <kDLimm – mediul antreprenorial este slab dezvoltat şi

nu permite creşterea lanţul valoric până la nivelul mediu (αir < āir) care asigură competitivitatea.

Densitatea investiţiilor (IDkm.p), reprezintă disponibilitatea finanţării investiţiilor necesare nivelului de competitivitate. Este exprimată prin volumul mediu anual al investiţiilor capitale în regiunea dată (Ir) pe 1km.p (Ar)

AIID

r

rpkm =.

(8)

Când αir > āir 1. Dacă DI >kDI – lanţul valoric se realizează într-un mediu investiţional

favorabil.

Page 20: Andrei Popa Abstract

20

2. Dacă DI<kDI – lanţul valoric se realizează într-un mediu investiţional slabdezvoltat, neatractiv. Nivelul existent urmează a fi fortificat prin majorarea alocaţiilor pe termen mediu şi lung.

Când αir < āir 3. Dacă DI>kDI – lanţul valoric se realizează într-un mediu cu ponderea

comercială a ramurii/industriei inferioară nivelului mediu (αir < āir), deoarece investiţiile prezente în regiune sunt plasate în alte domenii. Dezvoltarea competitivităţii lanţului valoric presupune redirecţionarea investiţiilor.

4. Dacă DI <kDI – mediul investiţional este slab dezvoltat, neatractiv şi nu permite creşterea lanţul valoric până la nivelul mediu (αir < āir) care asigură competitivitatea.

În baza datelor Biroului Naţional de Statistică, cele 4 variabile permit să constatăm că stabilirea nivelului de competitivitate în baza indicatorilor unităţilor administrativ-teritoriale separate nu este relevantă pe motivul că lanţurile valorice ale produselor deseori depăşesc limitele municipiului, raionului.

2) Identificarea lanţurilor valorice regionale ale ramurilor/ industriilor cu avantaje competitive.

Concentrarea factorilor de dezvoltare în municipiile Chişinău şi Bălţi şi, în consecinţă, marginalizarea şi chiar excluderea celorlalte localităţi riscă să persiste în continuare în cazul în care nu va fi identificată o modalitate de extindere a procesului de creştere şi dezvoltare pe întregul teritoriu al ţării”. Modelul de dezvoltare regională, introdus prin Legea nr. 438-XVI din 28.12.2006 privind dezvoltarea regională, prevede crearea unor regiuni mai mari cu atribuţii în domeniul planificării strategice, care ar integra structura teritorial-administrativă existentă şi ar diminua disparităţile menţionate. Pentru a realiza scopurile stabilite, unităţile administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova sunt structurate în 6 regiuni economice de dezvoltare: municipiul Chişinău; Nord; Centru; Sud; UTA Găgăuzia, Transnistria.

Urmărind contextul integrării în spaţiul european şi continuând logica grupării teritoriale în calitate de factor al specializării şi creşterii competitivităţii regionale în ramurile/industriile cu Ikn>0, vom analiza ipoteza ponderii comerciale, reieşind din potenţialul grupat în regiunile de dezvoltare stabilite de Lege.

La gruparea forţelor productive pe regiuni de dezvoltare, rezultatele analizei lanţurilor valorice permit să afirmăm că, potenţialul raioanelor concentrat în regiuni de dezvoltare compensează într-o anumită măsură

Page 21: Andrei Popa Abstract

21

„lipsurile” separate ale acestor raioane în activităţile cu indicele ponderii comerciale (αir) inferior nivelului mediu (āir), dar nu asigură obţinerea produsului finit al lanţului valoric respectiv în cadrul regiunii de dezvoltare respective.

Potrivit rezultatelor expuse, pentru a asigura competitivitatea produselor naţionale în contextul integrării în spaţiul european este rezonabil să fie determinate nivelurile, proporţiile lanţurilor valorice luate ca exemple. Astfel, lanţul valoric – 1 (fabricarea uleiului vegetal) se prezintă a fi de scară naţională, întrunind caracteristicile unui cluster naţional. Lanţul valoric – 2 (fabricarea preparatelor din legume şi fructe) îmbracă caracteristicile organizării producerii în clustere regionale, în regiunile de dezvoltare Nord şi Centru. Pentru aşi dezvolta capacitatea concurenţială în prelucrarea legumelor şi fructelor, regiunea SUD şi UTA Găgăuzia, urmează să promoveze politici de stimulare a agriculturii în acest domeniu. La fel, se impune valorificarea avantajelor oferite de disponibilitatea forţei de muncă calificată în domeniu (CSMir) şi de gradul de acoperire a regiunii cu forţă de muncă (RIr). Lanţul valoric – 3 (producţia viniviticolă) stabileşte o situaţie duală. În dependenţă de produsul fabricat se recomandă dezvoltarea unui cluster naţional pentru fabricarea vinurilor spumante şi a clusterelor regionale pentru celelalte categorii de vinuri şi băuturi alcoolice. Menţionăm neconcordanţa creată între potenţialului agricol al regiunilor cu rezultatele producţiei industriale. Lanţul valoric – 4 (producţia lactatelor) presupune organizare clusterelor regionale (Chişinău, Nord, Centru). Lanţul valoric – 5 (preparate din carne) poate fi realizat prin organizarea unui cluster naţional în municipiul Chişinău şi unui cluster regional în regiunea Nord. Ponderile superioare nivelului mediu în sectorul animalier din regiunile Centru şi Sud servesc ca premise pentru dezvoltarea a încă a două clustere regionale din ramura dată.

3) Elaborarea metodicii de calcul a Rezervei mediului de realizare a Avantajului competitiv al clusterelor regionale.

Dezvoltarea potenţialului regional capabil să asigure integral realizarea lanţului valoric în ramurile/industriile cu Ikn > 0 necesită stabilirea şi promovarea unor politici multilaterale, capabile să stimuleze crearea şi valorificarea premiselor mediului economic. Din teoria economică cunoaştem că pentru a realiza anumite obiective (care trebuie să aibă un caracter concret, relevant şi măsurabil) planificarea este însoţită de un complex de calcule ce argumentează necesitatea adoptarea unei sau altei strategii.

Page 22: Andrei Popa Abstract

22

Drept sursă metodologică pentru identificarea direcţiilor de dezvoltare poate servi determinarea Rezervei mediului de realizare a Avantajului Competitiv.

Dacă lanţul valoric se realizează în ramurile care înregistrează un Indice al Competitivităţii nete (Ikn) superior nivelului Balanţei Comerciale (Exp-Imp) sau (Ikn>0) atunci putem considera că potenţialul cumulat al lanţului valoric este realizat integral. Indicele Avantajului Competitiv (IAC) este egal cu:

IDDLCSMRIIAC pkmimm

pkm

m

iii ....

1+++= ∑

= (9)

unde: i - reprezintă ramura/industria participantă în lanţul valoric, m – numărul de ramuri/industrii participante în lanţul valoric

În aceste condiţii, Rezerva mediului de realizare a Avantajului Competitiv la nivel de regiune de dezvoltare (RACir) permite stabilirea disparităţii dintre Indicele Avantajului Competitiv realizat în cadrul regiunii (IACr) faţă de nivelul IAC realizat integral:

IACIAC

RAC r

r

ii = (10)

sau

∑= +++

+++=

m

ipkm

immpkmii

rpkmimm

rpkmririri IDDLSCMRI

IDDLCSMRIRAC1

....

.... (11)

Lanţurile valorice prezentate ca exemplu în cercetarea efectuată stabilesc că IAC realizat integral se înregistrează în:

regiunea de dezvoltare NORD - lanţul valoric – 1 (întruneşte caracteristicile unui cluster naţional şi determină exportul naţional cu ulei vegetal brut nemodificat chimic), lanţurile valorice – 4 şi 5 (unde se realizează întreg nomenclatorul de produse a lanţului valoric a lactatelor şi preparatelor din carne).

Calculele efectuate pe regiuni de dezvoltare şi lanţuri valorice, reflectă disparitatea şi sarcinile necesare consolidării mediului de realizare a lanţului valoric respectiv (Tabelul 1). Astfel, în regiunile CENTRU şi SUD urmează să fie promovate strategii de creştere a numărului de persoane implicate în activităţile agricole şi sporire a personalului specializat în ramura dată. La fel, este necesară promovarea mediului favorabil dezvoltării antreprenoriatului şi sporirea atractivităţii investiţionale.

Page 23: Andrei Popa Abstract

23

Tabelul 1. Rezervele mediului de realizare a Avantajului Competitiv în lanţurile valorice 1,4,5

Regiuni de dezvoltare Rir/RI CSMr/CSM DLr/DL IDr/ID RAC=

IACir/IAC Chişinău 0,509604 1,9682 54,0614 56,43013 48,68488 NORD 1 1 1 1 1 CENTRU 0,8212 0,2134 0,776305 0,744770 0,778493 SUD 0,96111 2,2739 0,610765 0,734728 0,653107 UTA Găgăuzia 1,110742 1,8909 1,086286 1,009205 1,088520

regiunea de dezvoltare CENTRU - lanţul valoric – 2 (unde se realizează întreg nomenclatorul de produse a lanţului) şi lanţul valoric – 3 (aici am luat ca bază fabricarea vinurilor naturale din struguri).

Tabloul calculelor (Tabelul 2) relevă necesitatea promovării strategiilor de creştere a numărului de persoane implicate în activităţile agricole în municipiul Chişinău. Respectiv, este necesară promovarea mediului favorabil dezvoltării antreprenoriatului şi sporirea atractivităţii investiţionale în regiunea SUD.

Tabelul 2. Rezervele mediului de realizare a Avantajului Competitiv în

lanţurile valorice 2 şi 3 Regiuni de dezvoltare Rir/RI CSMr/CSM DLr/DL IDr/ID RAC=

IACir/IAC Chişinău 0,62056 9,2235 69,63937 75,76854 62,53734 NORD 1,21773 4,6860 1,288153 1,342697 1,284533 CENTRU 1 1 1 1 1 SUD 1,170373 10,6559 0,78676 0,986517 0,838937 UTA Găgăuzia 1,352584 8,8613 1,399303 1,355056 1,398240 Politicile economice regionale de dezvoltare prin prisma urmăririi şi

susţinerii lanţului valoric realizat în clustere, permit reorientarea activităţilor autorităţilor publice locale spre domeniile ce formează axul valorii regionale şi respectiv sunt formatoare de potenţial economic.

4) Metodica de calcul a Indicelui Inovativităţii şi a Rezervei Dezvoltării Inovaţionale din regiune.

Promovarea inovaţiilor reprezintă una din priorităţile noilor Programe Regionale de Dezvoltare a Uniunii Europene (UE). Precum afirmă Tratatul Uniunii Europene, politica regională europeană se referă în special la reducerea disparităţilor între regiunile din Europa şi este îndreptată spre crearea unor condiţii economice şi instituţionale adecvate, necesare formării în fiecare regiune a unor procese durabile de dezvoltare economică, şi care ar fi capabile să ofere oportunităţi şi activităţi apte să sporească veniturile regionale.

Page 24: Andrei Popa Abstract

24

La nivelul aglomerărilor antreprenoriale teritoriale, îmbinarea relaţiilor interpersonale existente în teritoriu cu procesele de cunoaştere şi învăţare necesită un model capabil să le gestioneze.

Instituirea unui sistem inovaţional presupune stabilirea premiselor de formare a acestuia. Deseori pentru analizarea mediului inovaţional sunt folosite surse informaţionale neoficiale obţinute prin realizarea unor studii sociologice. Ne exprimăm opinia că pentru analizarea inovativităţii locale, o bază bună de date ne oferă şi operarea cu datele statistice oficiale. Considerăm că, pentru a stabili o formă relevantă a caracteristicilor mediului este util să fie identificat Indicele Inovativităţii din regiune (IIvr), caracterizat de trei variabile:

I. Nivelul educaţiei (Edr). Pe lângă nivelul know-how necesar pentru condiţiile creativităţii şi inovativităţii, o parte importantă îl are nivelul de educaţie al populaţiei din regiune care acţionează ca un input ne-material în fabricarea produselor şi serviciilor. La stabilirea nivelului educaţiei din regiune se folosesc datele statistice pentru a calcula ponderea persoanelor cu studii medii de specialitate şi superioare (Psr) în numărul total al populaţiei (Pr) din regiune (r).

PPEd

r

rr

s= (12)

Conform datelor Recensământului populaţiei R. Moldova din anul 2004, se constată o amplasare teritorială neuniformă a specialiştilor calificaţi. Concentrarea maximală a persoanelor cu studii de specialitate revine municipiilor Chişinău (Edr=0,3156) şi Bălţi (Edr=0,2253) care depăşesc cu mult raportul dat pe ţară (Ed=0,1748). Revenind la aspectul competitivităţii cu un nivel superior indicelui Ikn şi stabilirea nivelului mediu reprezentat în relaţia 4, putem corela dezvoltarea avantajului competitiv regional cu Nivelul educaţiei prin Indicele mediu al Educaţiei (InEd) calculat prin relaţia:

nrEdInEd r

r∑= (13)

unde nr – numărul de unităţi administrativ-teritoriale Calculele efectuate denotă decalajul amplasării resurselor umane

calificate în aspect teritorial. Din 35 unităţi administrativ-teritoriale raportate, peste nivelul mediu al Indicelui mediu al Educaţiei (InEd=0,1407) se plasează doar 13 unităţi, din care 8 – în regiunea Nord. De asemenea, la acest compartiment se confirmă încă o dată problematica decalajului dezvoltării raioanelor de Nord faţă de cele din Sud.

Page 25: Andrei Popa Abstract

25

II. Rata fondării noilor afaceri (RFAr). Noile afaceri şi inovaţia sunt reciproc dependente. Riscurile afacerii noi impun folosirea eficientă a resurselor inovaţionale. Astfel, indicatorul dat reprezintă numărul mediu anual, pe perioada (t), al afacerilor nou create (br), considerate ca spor al numărului de întreprinderi raportate în anul curent (br1) faţă de perioada de referinţă (br0), în raport cu numărul populaţiei (Pr) din regiune şi se bazează pe ideea conectării la cerea locală a capacităţii antreprenoriale şi a inovativităţii.

Ptbb

PbRFA

rr

rr

rr :01 ⎟⎠⎞⎜

⎝⎛ −

== ∆ (14)

unde t – perioada raportată, ani Se constată că din 35 unităţi administrative raportate, doar în 15

persistă un mediu antreprenorial superior nivelului mediu al RFA (0,00040), capabil să asigure o competitivitate scontată pentru menţinerea avantajului competitiv ce asigură nivelul Ikn>0. Localizarea spaţială a liderilor plasaţi peste media RFA ne arată că din cele 15 unităţi – 6 sunt amplasate în Nordul Ţării (din 12 raioane care constituie regiunea de dezvoltare NORD), 5 – în zona centrală (din 13 raioane ale regiunii de dezvoltare CENTRU) şi doar 3 unităţi administrative în zona de Sud, din care 2 reprezintă regiunea de dezvoltare SUD (care întruneşte 8 raioane) şi UTA Găgăuzia.

III. Indicele activităţii investiţionale (IAIkm.p). În baza implicării inovative şi a poziţiei sale centrale în procesul de dezvoltare, activismul investiţional poate fi considerat ca un indicator relevant pentru stabilirea nivelului local al inovativităţii. Dat fiind faptul că populaţia (Pr) reflectă cererea din regiune, activismul investiţional poate fi stabilit prin volumul mediu anual al investiţiilor în capital fix din regiune (Ir) pe cap de locuitor (Pr) a regiunii (r).

PIIAI

r

rr = (15)

În baza factorilor analizaţi, se determină Indicele Inovativităţii din regiune (IIvr)

( ) 3:IAIRFAEdIIv rrrr++= (16)

Stabilind nivelul mediu al IIvr au fost identificat că din 35 raioane raportate - 13 înregistrează ponderi superioare nivelului mediu IIvr=0,8651. Din acestea, doar în 4 unităţi administrativ-teritoriale se înregistrează indicatori superiori nivelelor medii pe toate cele 3 poziţii – municipiile

Page 26: Andrei Popa Abstract

26

Chişinău, Bălţi, raionul Taraclia, UTA Găgăuzia. Alte unităţi administrativ-teritoriale se grupează în:

grupa I – cu IIv > 0,0474 în baza a două poziţii – 6 (Briceni, Cahul, Donduşeni, Edineţ, Rîşcani, Străşeni)

grupa II – cu IIv > 0,0474 în baza a una poziţie – 3 (Anenii Noi, Drochi, Ocniţa).

Având ca obiectiv promovarea competitivităţii tuturor regiunilor, în calitate de sursă metodologică pentru argumentarea strategiilor elaborate, este necesar de a fi stabilită Rezerva mediului Dezvoltării Inovaţionale (RDIv), care implică agregarea componentelor regionale (r) raportate la indicatorii medii naţionali (n).

⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

⎛=

IIvIIvRDIv

n

rr

(17)

sau

⎟⎟⎠

⎞⎜⎜⎝

++

++=

IAIRFAEdIAIRFAEdRDIv

nnn

rrrr

(18)

Pentru regiunile care înregistrează indicatori mai mici de coeficientul 1,000 se definesc trei strategii de bază a dezvoltării mediului inovaţional prin:

1) Dezvoltarea centrelor educaţionale şi de cercetare, şi sporirea numărului de cadre calificate în ramurile/industriile cu avantaje competitive;

2) Promovarea unui mediu antreprenorial favorabil şi susţinerea IMM; 3) Creşterea investiţiilor direcţionate spre consolidarea lanţurilor

valorice cu avantaje competitive şi dezvoltarea atractivităţii investiţionale. Regionalizarea ca proces de planificare strategică şi management

teritorial (în baza Regiunii de Dezvoltare Sud) Dezvoltarea regională prin gruparea antreprenorială face posibilă

combinarea cerinţei micilor producători de a obţine venituri mari pe o perioadă de scurtă durata, cu scopurile de lungă durată a corporaţiilor (marii producători) de a ocupa o poziţie stabilă pe piaţă, ceea ce prevede investiri în programe aducătoare de profit în viitor.

În calitate de promotor al politicilor statului, administraţia publică locală intervine în activitatea procesului dezvoltării regionale prin racordarea intereselor Macroeconomice la particularităţile locale.

Procesul planificării strategice a dezvoltării regionale, ca funcţie managerială de bază, presupune elaborarea de acţiuni şi decizii, adoptate de

Page 27: Andrei Popa Abstract

27

conducere, care definesc strategii specifice, capabile să ajute organizaţia să-şi atingă obiectivele propuse.

La baza politicii regionale se află suportul şi atenţia care trebuie să fie concentrate asupra regiunilor mai puţin dezvoltate. Succesul unei regiuni depinde de sistemul de guvernare şi abordarea pro-activă a guvernelor locale în domeniul social-economic, autorizând şi facilitând apariţia instituţiilor, constituind parteneriate cu societatea civilă şi comunitatea de afaceri. Aceste mecanisme permit eliminarea hotarelor şi susţin formarea şi creşterea economiei locale/regionale. Autorităţile publice ar trebui să înţeleagă că economia naţională are rădăcini în economia locală/regională şi modelele de dezvoltare locală/regională sunt, de regulă, încorporate în economiile naţionale de succes. Autorităţile publice pot influenţa succesul regiunilor prin intermediul regimului regulator, precum şi cu ajutorul unui instrumentar de regenerare a economiei regionale bazat pe cooperare şi încredere între sectorul public, privat şi societatea civilă.

Un fundament esenţial pentru creşterea socio-economică şi un catalizator al dinamicilor regionale sunt capacităţile endogene ale regiunilor. Cele patru tipuri de capital: capitalul natural, uman, social şi cel entropic (creat şi organizat de om - uzine, zone, infrastructură etc.) sunt principalii factori ai activelor socio-economice, specifice locului şi unice, care permit statelor şi a regiunilor acestora să se poziţioneze favorabil într-o economie globală competitivă. În context, strategiile de dezvoltare trebuie să tindă să maximizeze potenţialul de dezvoltare local al avantajelor particulare şi posibilităţile locaţiilor şi celor patru tipuri de capital.

În baza indicatorilor analizaţi constatăm că, rezultatele perioadei de tranziţie şi a tentativelor de reformare structurală a economiei Regiunii de Dezvoltare Sud (RDS) sunt discutabile şi înregistrează mai multe rezerve decât realizări.

În profil regional, mediul de afaceri înregistrează o situaţie bipolară: unele raioane se dezvoltă foarte repede şi altele foarte lent. Economia regiunii rămâne în continuare slab-diversificată, continuând să aprofundeze dezechilibrele dintre cele 8 raioane ale RDS (Basarabeasca, Cahul, Cantemir, Căuşeni, Cimişlia, Leova, Ştefan-Vodă, Taraclia) şi, în special, dintre regiunile urbane şi rurale.

Stabilirea Rezervelor mediului de realizare a Avantajului Competitiv (RACr) şi Rezervelor mediului Dezvoltării Inovaţionale (RDIv) permite argumentarea şi definirea politicilor necesare consolidării mediului antreprenorial şi inovaţional al regiunii, şi care urmează a fi promovate pentru a atinge punctul de echilibru ce reflectă condiţia de realizare integrală

Page 28: Andrei Popa Abstract

28

a lanţului valoric. În dependenţă de potenţialul disponibil fiecare unitate administrativ-teritorială a regiunii este pasibilă să consolideze premisele competitivităţii lanţurilor valorice prin:

a) politici regionale de integrare – care vizează sporirea indicatorilor mediului antreprenorial – Rata industrializării (RI), Coeficientul Specializării Muncii (CSM), Densitatea Angajaţilor în IMM (DLimm

/km.p), Densitatea Investiţiilor (IDkm.p); În Tabelul 3 vedem situaţia potenţialului antreprenorial la zi şi problemele prezente în fiecare raion al regiunii.

b) politici regionale pentru inovaţie – care se referă la consolidarea capacităţilor inovaţionale şi se caracterizează prin – nivelul educaţiei (Ed), Rata fondării noilor afaceri (RFA), Indicele activităţii investiţionale (IAIkm.p). Variabilele Indicelui Inovativităţii (IIv) regiunii de dezvoltare Sud şi stabilirea rezervelor (Tabelul 4) permit elaborarea setului de obiective necesare asigurării avantajelor competitive cu produse ale cunoaşterii.

În cazul când accentul se pune pe politicile de integrare, repere ale dezvoltării devin: - programele de pregătire, perfecţionare şi recalificare a muncii; - politicile de susţinere a antreprenoriatului şi de stimulare a

capacităţilor de autoangajare; - strategiile de susţinere a micilor afaceri, inclusiv prin conectarea

acestora la lanţurile valorice, mai ale în activităţile conexe; - proiectele de modernizare a infrastructurii;

strategiile de diversificare a economiei regionale. Respectiv, politicile pentru inovaţie sunt condiţionate de prezenţa unui

anumit nivel de dezvoltare a potenţialului industrial şi presupun existenţa unor poli de creştere ai capacităţii intelectuale regionale. Caracterul scientologic al inovării presupune: - dezvoltarea centrelor de cercetare-dezvoltare şi crearea infrastructurii

inovaţionale regionale (universităţi, laboratoare, centre de testare, business incubatoare etc.);

- crearea reţelelor antreprenoriale cu scopul diseminării cunoaşterii; - promovarea proiectelor interregionale şi multinaţionale de exploatare a

potenţialului regiunii; - dezvoltarea reţelei serviciilor de susţinere şi consultanţă a

antreprenorilor; - atragerea cadrelor calificate din alte regiuni.

Page 29: Andrei Popa Abstract

29

Tab

elul

3. R

ezer

vele

med

iulu

i de

real

izar

e a

Ava

ntaj

ului

Com

petit

iv în

lanţ

urile

val

oric

e (R

AC

r)

Page 30: Andrei Popa Abstract

30

Tabelul 4. Rezerva mediului Dezvoltării Inovaţionale (RDIvr) în Regiunea de Dezvoltare SUD

Unitatea administrativ-

teritorială

Nivelul educaţiei

din regiune

Edr/Ed Rata

Fondării noilor

Afaceri RFAr/RFAn

Indicele Activ.

Investiţ. IAIr/IAIn REZERVA

R. Moldova 0,1407 1,0000 0,00068 1,0000 0,0020 1,0000 1,0000 Basarabeasca 0,1398 0,9936 0,00052 0,7647 0,0013 0,6500 0,8028 Cahul 0,1576 1,1201 0,00029 0,4265 0,0015 0,7500 0,7655 Cantemir 0,1175 0,8351 0,00001 0,0147 0,0014 0,7000 0,5166 Căuşeni 0,1183 0,8408 0,00017 0,2500 0,0013 0,6500 0,5803 Cimişlia 0,1227 0,8721 0,00025 0,3676 0,0006 0,3000 0,5132 Leova 0,1191 0,8465 0,00016 0,2353 0,0009 0,4500 0,5106 Ştefan Vodă 0,1245 0,8849 0,00018 0,2647 0,0013 0,6500 0,5999 Taraclia 0,1635 1,1620 0,00063 0,9265 0,0012 0,6000 0,8962

Cercetările efectuate denotă că realizarea lanţurilor valorice

depăşeşte limitele hotarelor administrative ale raioanleor şi chiar a Regiunilor de Dezvoltare. Republica Moldova, aflată între România şi Ucraina, este indubitabil influenţată de climatul economico-politic din aceste două mari state din Sud-Estul şi Estul Europei. Tendinţele actuale ale dezvoltării economice denotă necesitatea lărgirii parteneriatului transfrontalier al ţării noastre cu statele vecine, în scopul facilităţii schimburilor de mărfuri şi servicii, informaţie, resurse umane, financiare şi materiale. Aria geografică a unei euroregiuni este determinată de existenţa unui interes comun şi nu de structurile sale administrative. Ea nu reprezintă o achiziţie a guvernării locale sau regionale, ci un punct de întâlnire pentru organizaţiile din sectorul public şi privat existente şi un mod de evaluare al competenţelor părţilor implicate.

Formularea unei strategii de dezvoltare regională transfrontalieră necesită capacităţi manageriale deosebite, însă o importanţă majoră o are climatul şi principiul de pregătire în comun a unei astfel de strategii. Experienţa ţărilor economic avansate ne arată că cea mai optimă cale de promovare a dezvoltării economice într-un spaţiu regional integrat, este fondarea Agenţiei de Dezvoltare Regională (ADR) – organizaţie cu dublu caracter: public şi privat necesară în dezvoltarea regională şi locală, pentru a evidenţia complementarităţile, respectiv resursele endogene ale unei regiuni geografice.

Altfel spus, prin intermediul Agenţiei de Dezvoltare Regională are loc formarea capacităţilor manageriale în conformitate cu regulile general acceptate ale economiei de piaţă, precum şi consolidarea, dezvoltarea şi promovarea potenţialului local prin intermediul colaborării internaţionale cu structurile asemănătoare din străinătate.

Page 31: Andrei Popa Abstract

31

III. SINTEZA REZULTATELOR CERCETĂRII

Dezvoltarea potenţialului regional devine un imperativ al strategiei creşterii economice naţionale. În condiţiile globalizării, aspectul sporirii capacităţilor competitive aglomerate în regiuni este preluat ca bază a politicilor Uniunii Europene. Opţiunea Republicii Moldova de a se integra în spaţiul european impune preluarea experienţei comunitare în acest domeniu.

Planul cercetărilor şi metodele de investigaţie au permis efectuarea unei analize ample a surselor bibliografice, care reflectă problemele abordate în teză. În rezultatul lucrului efectuat au fost determinate fundamentele teoretice ale regionalizării şi stabilite reperele de cercetare, care ţin de activitatea forţelor productive regionale ale Republicii Moldova în condiţiile concurenţei globale.

Prin actualitatea temei, scopul şi obiectivele cercetării, suportul metodologic, noutatea ştiinţifică şi semnificaţia teoretică au fost evidenţiate conceptele şi opiniile contemporane privind dezvoltarea regională, a fost reflectată evoluţia fenomenului de integrare economică regională şi impactul strategiilor economico-sociale asupra ei.

În condiţiile globalizării, succesul concurenţial al oricărei ţări este datorat gradului de aglomerare a actorilor locali care asigură competitivitatea regiunii – firmele mari, IMM, universităţile, centrele şi laboratoarele de cercetare şi dezvoltare tehnologică, autorităţile publice, organizaţiile neguvernamentale, infrastructura serviciilor de susţinere, consultanţă şi suport a agenţilor economici. Buna activitate şi corelare a acestor actori asigură un mediu favorabil realizării lanţurilor valorice ale ramurilor/industriilor din regiunea respectivă. In acelaşi timp, aspectul productiv al lanţului valoric depăşeşte limitele hotarelor administrativ-teritoriale şi necesită susţinerea unui mediu adecvat al capacităţii economice în toate teritoriile ţării prin reducerea disparităţii nivelelor de dezvoltare social-economică a regiunilor ţării şi sporirii abilităţilor concurenţiale ale actorilor locali.

În urma analizării competitivităţii produselor moldoveneşti au fost obţinute noi date despre situaţia de facto a complexului agro-industrial al Moldovei. La fel, au fost elaborate metodologia şi cercetarea sistemică a situaţiei expuse pe unităţi administrativ-teritoriale şi regiuni de dezvoltare.

Sistemul indicatorilor propuşi de autorul tezei permite argumentarea relevantă a mediului antreprenorial prin intermediul unor caracteristici măsurabile, care permit stabilirea rezervelor şi sarcinilor de sporire a potenţialului regional. La fel, sistemul indicatorilor inovativităţii regionale

Page 32: Andrei Popa Abstract

32

permite clarificarea situaţiei resurselor umane din teritoriul dat, problemele şi rezervele ce servesc pentru elaborarea strategiilor inovaţionale regionale.

Sub aspect practic, sunt formulate avantajele şi riscurile R. Moldova în contextul promovării competitivităţii produselor autohtone pe piaţa globalizată. Sunt prezentate cauzele diferenţierii nivelelor de dezvoltare a raioanelor republicii. Este demonstrat că la procesul de integrare în spaţiul European sunt necesare strategii privind asigurarea avantajului competitiv în cadrul aglomerării regionale – crearea reţelelor antreprenoriale, ca o formă nouă, avansată a clusterelor, în baza asocierii întreprinderilor mici şi mijlocii. N-au rămas în afara cercetării procesele economice la nivel de întreprindere, ca verigă principală de creare a competitivităţii, determinarea reperelor interacţiunii întreprinderilor mari cu întreprinderile mici şi mijlocii şi argumentarea modelului avantajului asocierii lor.

La finele lucrării, în baza Regiunii de Dezvoltare Sud, au fost formulate strategii şi scenarii de integrare economică prin aplicarea utilă şi corectă a politicilor publice în domeniul dezvoltării regionale. Prin analiza datelor statistice se propune metodologia de planificarea strategică a dezvoltării RDS în baza evaluării Rezervei mediului de realizare a Avantajului Competitiv şi Rezervei mediului Dezvoltării Inovaţionale. La fel, este prezentată viziunea asupra mecanismelor manageriale a integrării economice europene prin intermediul cooperării inter-regionale şi transfrontaliere.

IV. CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI

În baza cercetărilor ştiinţifice efectuate cu referire managementul

strategic al dezvoltării regionale concluzionăm: 1. Paradigma globalizării promovează interdependenţa sistemului

productiv şi comercial la nivel mondial, oferind întâietate corporaţiilor multinaţionale - CTN. Problematica evoluţiei proceselor economice integrate şi dirijate de CTN pune în vizorul discuţiilor aspectul particularităţilor dezvoltării ţărilor mici, considerate a fi economii mici. Cererea pieţei din economia mică este mult mai mică decât potenţialul productiv al ţării respective.

2. Integrarea economică şi globalizarea reprezintă o provocare pentru sistemul antreprenorial din Europa, iar ascuţirea concurenţei impune o reformare continuă a proceselor productive, afectând simţitor activitatea firmelor şi ocuparea forţei de muncă, sporind astfel incertitudinea şi pericolele pentru firmele care nu au reuşit să-şi adapteze structurile conform noilor realităţi. Scenariul contemporan al dezvoltării potenţialului

Page 33: Andrei Popa Abstract

33

UE abordează întrebarea centrală privind schimbarea dinamică şi structurală a economiilor locale şi regionale. În această ordine de idei, dezvoltarea economică presupune utilizarea eficientă a potenţialului local şi atragerea resurselor externe în scopul creşterii productivităţii, iar în calitate de răspuns strategic al actorilor locali la avansarea concurenţei globalizate ar fi mecanismul de stimulare a schimbărilor structurale şi dinamicii economiei regionale.

3. Paradigma dezvoltării regionale se bazează pe teoriile aglomerărilor antreprenoriale. Formarea capitalului regional (care include capitalul fizic, financiar, uman şi social), este fundamentală pentru dezvoltarea avantajelor localizării în regiunea dată. Drept rezultat al procesului cumulativ ce are loc în acest caz, firmele din aceeaşi ramură care sunt co-locate în regiunea funcţională, sporesc economia internă de scară ca efect al specializării şi aglomerării.

4. Aglomerarea teritorială este direct proporţională cu intensitatea concurenţei dintr-un anumit sector economic şi obligă firmele să urmărească permanent starea industriei de profil, poziţia competitivă relativă pe piaţa dată, să stabilească factorii de succes ai concurenţilor şi factorii de succes din cadrul firmei, să analizeze, să confirme sau să corecteze strategiile urmate, pentru a menţine avantajul competitiv de creare a valorii pentru client. Astfel, analiza lanţului valoric devine un instrument fundamental de stabilire a competitivităţii firmei prin înţelegerea fazelor şi componentelor acestuia. Aglomerarea teritorială şi, respectiv, modelul lanţului (sistemului) valoric sectorial capătă o semnificaţie mai complexă datorită prezenţei firmelor (activităţilor) conexe, amplasate pe acelaşi teritoriu, precum şi prezenţei în acelaşi spaţiu a multiplilor furnizori de input-uri. În acest caz, „lanţul valoric” cuprinde totalitatea eforturilor care depăşesc hotarele unei firme, şi astfel transpune aspectul microeconomic al avantajului concurenţial în cel mezo-economic care înglobează efortul colectiv al unei grupări de firme localizate într-un spaţiu comun formând astfel mediul microeconomic al regiunii.

5. Noile realităţi ale globalizării presupun stabilirea climatului de colaborare inclusiv şi între concurenţi, având în vedere strategiile securităţii ecologice, responsabilităţii sociale, precum şi strategiile marketing racordate la şi pentru consumator. În condiţiile dezvoltării colaborării inovaţionale inter-firmă, Activităţile de Cercetare-Dezvoltare implică atragerea la procesul inovaţional a IMM, universităţilor, administraţiile publice etc. Promovarea inovaţiilor reprezintă una din priorităţile noilor Programe Regionale de Dezvoltare a Uniunii Europene. Implementarea

Page 34: Andrei Popa Abstract

34

Strategiilor Inovaţionale Regionale (RIS) prin politica comunitară a UE, are ca obiectiv principal rezistenţa la concurenţa globalizată. În aceste condiţii, Strategiile RIS permit racordarea potenţialului economic al Moldovei la cerinţele unice ale Comunităţii, având ca efect reducerea duratei de tranziţie. Accentele plasate spre dezvoltarea prin RIS lasă la o parte discuţiile despre avantajele absolute şi relative ale economiei naţionale şi fortifică principiul competitivităţii regionale în condiţiile globalizării.

6. Considerând că indicatorul de bază al performanţelor economice este capacitatea de export a bunului final al lanţului valoric al întreprinderilor grupate, în calitate de metodă de identificare a clusterului (ca formă şi structură a dezvoltării regionale) se propune stabilirea Indicelui de competitivitate netă (Ikn) al produsului/ramurii. Astfel, este argumentată ca, în calitate de participanţi ai comerţului internaţional, să fie dezvoltate clustere ale lanţurilor valorice în ramurile care înregistrează nivele Ikn > 0, ceea ce face rezonabilă dezvoltarea strategiilor competitive anume în domeniile indicate, antrenând ramurile conexe.

7. Utilizând datele statistice şi comparând ponderea comercială (αir) a ramurilor/industriilor amplasate în raioanele ţării cu nivelul mediu al ponderii comerciale (α ir

) se constată o disparitate în indicatorii competitivi ai potenţialului local în ramurile/industriile cu Ikn > 0. Analiza efectuată ne permită să concluzionăm că, determinarea nivelului de competitivitate în baza indicatorilor unităţilor administrativ-teritoriale separate nu este relevantă pe motivul că lanţurile valorice ale produselor deseori depăşesc limitele municipiului, raionului. La fel, utilizarea celor 4 variabile ale potenţialului uman şi investiţional permit să fie stabilite premisele pentru dezvoltarea sau realizarea avantajelor competitive ale regiunii în ramurile/industriile care înregistrează ponderi comerciale (αir) superioare nivelului mediu (α ir

) în ramurile/industriile cu Ikn > 0. La gruparea forţelor productive pe regiuni de dezvoltare, rezultatele analizei lanţurilor valorice permit să afirmăm că, potenţialul raioanelor concentrat în regiuni de dezvoltare compensează într-o anumită măsură „lipsurile” separate ale acestor raioane în activităţile cu indicele ponderii comerciale (αir) inferior nivelului mediu (α ir

), dar nu asigură obţinerea produsului finit al lanţului valoric respectiv în cadrul regiunii de dezvoltare respective.

8. Utilizarea metodologiei propuse facilitează stabilirea politicilor economice de dezvoltare regională în ramurile/industriile cu Ikn > 0 prin prisma urmăririi şi susţinerii lanţului valoric realizat în clustere sau alte

Page 35: Andrei Popa Abstract

35

forme de asociere antreprenorială, permite reorientarea activităţilor autorităţilor publice locale spre domeniile ce formează axul valorii regionale şi respectiv sunt formatoare de potenţial economic.

9. Instituirea unui sistem inovaţional presupune stabilirea premiselor de formare a acestuia. Evaluarea mediului inovaţional în baza celor trei indicatori ai Indicelui inovativităţii (IIvr) permite să fie stabilite regiunile care înregistrează ponderi superioare nivelului mediu şi nu are sarcina de a ne limita la stabilirea „liderilor” ce se plasează peste nivelul mediu şi care au cele mai reale premise pentru a asigura avantajul competitiv în ramurile/industriile ce înregistrează un Indice de competitivitate netă (Ikn) superior Balanţei comerciale.

10. Având ca obiectiv promovarea competitivităţii tuturor regiunilor, în calitate de sursă metodologică pentru argumentarea strategiilor elaborate, este necesar de a fi stabilită Rezerva mediului Dezvoltării Inovaţionale (RDIv), care implică agregarea componentelor regionale (r) raportate la indicatorii medii naţionali (n ).

Investigaţiile efectuate în teză permit formularea următoarelor

recomandări: 1. Planificarea strategică a dezvoltării regionale urmează a fi

concepută prin determinarea avantajelor competitive regionale în baza Indicelui naţional al competitivităţii nete (Ikn) şi stabilirea ponderii comerciale a fiecărei regiuni în producţia respectivă (αir).

2. Urmând logică formării lanţului valoric, este necesară stabilirea condiţiilor de aglomerare a forţelor productive teritoriale/regionale. Pentru a determina aglomerările antreprenoriale regionale în ramurile/industriile cu Ikn > 0 se recomandă utilizarea unui set de variabile capabile să reflecte caracteristicile fundamentale al modelului aglomerării. Dat fiind faptul că, în contextul competitivităţii, performanţele regiunii sunt rezultatul evoluţiei potenţialului cunoaşterii şi învăţării colective, drept chintesenţă a performanţelor pot servi 4 variabile ale potenţialului uman şi investiţional:

Rata industrializării (RIr) – permite să fie stabilit gradul de asigurare/acoperire cu forţă de muncă necesară nivelului de competitivitate;

Coeficientul Specializării Muncii de ramură „i” din regiunea „r” (CSMir) în baza forţei de muncă - compară disponibilitatea forţei de muncă specializate în domeniul respectiv şi necesare pentru asigurarea nivelului de competitivitate din fiecare regiune, cu structura forţei de muncă a ramurii de referinţă din ţară;

Page 36: Andrei Popa Abstract

36

Densitatea angajaţilor în IMM (DLimm/km.p) - arată activismul

antreprenorial din regiune şi flexibilitatea mediului de afaceri pentru asigurarea nivelului de competitivitate;

Densitatea investiţiilor (IDkm.p) - reprezintă disponibilitatea finanţării investiţiilor necesare nivelului de competitivitate.

3. Dezvoltarea potenţialului regional capabil să asigure integral realizarea lanţului valoric în ramurile/industriile cu Ikn>0 necesită stabilirea şi promovarea unor politici multilaterale, capabile să stimuleze crearea şi valorificarea premiselor mediului economic. Se propune ca, în calitate de sursă metodologică pentru identificarea direcţiilor de dezvoltare, să fie utilizată procedura stabilirii Rezervei mediului de realizare a Avantajului Competitiv (RAC) în baza Indicelui Avantajului Competitiv (IAC). Rezerva mediului de realizare a Avantajului Competitiv la nivel de regiune de dezvoltare (RACir) permite stabilirea disparităţii dintre Indicele Avantajului Competitiv realizat în cadrul regiunii (IACr) faţă de nivelul IAC realizat integral.

4. Succesul concurenţial al regiunii este direct legat de condiţiile mediului inovaţional în care se realizează lanţurile valorice şi a premiselor de formare a acestuia. Pentru a stabili o formă relevantă a caracteristicilor mediului se recomandă identificarea Indicelui Inovativităţii din regiune (IIvr), caracterizat de trei variabile:

Nivelul educaţiei (Edr) - utilizat pentru a calcula ponderea persoanelor cu studii medii de specialitate şi superioare (Psr) în numărul total al populaţiei (Pr) din regiune (r).

Rata fondării noilor afaceri (RFAr) - reprezintă numărul mediu anual, pe perioada (t), al afacerilor nou create (br), considerate ca spor al numărului de întreprinderi raportate în anul curent (br1) faţă de perioada de referinţă (br0), în raport cu numărul populaţiei (Pr) din regiune;

Indicele activităţii investiţionale (IAIkm.p) - stabilit prin volumul mediu anual al investiţiilor în capital fix din regiune (Ir) pe cap de locuitor (Pr) a regiunii (r).

Stabilirea nivelului mediu al IIvr permite să fie determinate regiunile care înregistrează ponderi superioare nivelului mediu.

5. Evaluarea mediului inovaţional în baza celor trei indicatori nu are sarcina de a ne limita la stabilirea „liderilor” ce se plasează peste nivelul mediu şi au cele mai reale premise pentru a asigura avantajul competitiv în ramurile/industriile ce înregistrează un Indice de competitivitate netă (Ikn) superior Balanţei comerciale. Având ca obiectiv promovarea

Page 37: Andrei Popa Abstract

37

competitivităţii tuturor regiunilor, în calitate de sursă metodologică pentru argumentarea strategiilor elaborate, este necesar de a fi stabilită Rezerva mediului Dezvoltării Inovaţionale (RDIv), care implică agregarea componentelor regionale (r) raportate la indicatorii medii naţionali (n ).

6. Dezvoltarea potenţialului regional poate fi realizată de o structură managerială „de comitet” bazată pe cooperarea şi consensul „experţilor” – managerilor superiori ai firmelor/organizaţiilor din regiunea dată, întruniţi pentru a înfăptui anumite proiecte cu rezultate relevante pentru fiecare participant. Concomitent, se recomandă înfiinţarea unor institute auxiliare, specializate în activităţile de coordonare şi promovare a aspectelor dezvoltării regionale. La fel, pentru Republica Moldova, unde majoritatea raioanelor sunt învecinate cu România sau Ucraina, determinarea strategiilor de dezvoltare regională urmează a fi legată de procesul elaborării strategiilor transfrontaliere. Aceasta va ajuta ca fiecare parte componentă să o înţeleagă mai bine pe cealaltă şi să folosească relaţiile organizatorice, de afaceri sau de altă natură în beneficiul tuturor.

7. În scopul formării capacităţilor manageriale de promovare a dezvoltării economice într-un spaţiu regional integrat, precum pentru consolidarea, dezvoltarea şi promovarea potenţialului local prin intermediul colaborării internaţionale cu structurile asemănătoare din străinătate, corelării eforturilor de promovare a competitivităţii lanţurilor valorice cu activităţile de consolidare a mediului antreprenorial şi inovaţional în care acestea se realizează, se recomandă înfiinţarea Agenţiilor de Dezvoltare Regională (ADR) – organizaţii cu dublu caracter: public şi privat necesare pentru a evidenţia complementarităţile, respectiv resursele endogene ale unei regiuni geografice. Corelarea eforturilor de promovare a competitivităţii lanţurilor valorice cu activităţile de consolidare a mediului antreprenorial şi inovaţional urmează a fi realizată de actorii-cheie - firmele mari şi IMM, organizaţiile publice şi private, administraţiile publice, instituţiile de cercetare-dezvoltare (inclusiv universităţile şi centrele/laboratoarele de cercetare), instituţiile financiare, organizaţiile neguvernamentale etc., asistaţi de către ADR prin:

activităţi economice şi de dezvoltare tehnologică integrate în lanţuri valorice, care impun dezvoltarea reţelelor antreprenoriale şi/sau organizarea clusterelor

activităţi de promovare a mediului antreprenorial şi inovaţional care determină elaborarea şi promovarea în comun cu toţi actorii-cheie a strategiilor de dezvoltare a mediului în care se realizează verigile lanţurilor valorice respective.

Page 38: Andrei Popa Abstract

38

Drept rezultat, interesul minimizării incertitudinii pieţei globalizate, garantarea veniturilor private, individuale şi publice motivează ca în comportamentul său actorii-cheie (mai ales administraţiile publice) să nu mai vehiculeze problematica zonelor/hotarelor de influenţă, ci să abordeze problematica zonelor de responsabilitate pentru executarea sau asigurarea executării lanţurilor valorice; consolidarea mediului în care acestea se realizează, precum şi responsabilitatea pentru dezvoltarea avantajelor competitive.

V. LISTA LUCRĂRILOR PUBLICATE LA TEMA TEZEI

1. Andrei Popa, Asociaţia Teritorială Corporativă – o alternativă în dezvoltarea social-economică locală (în baza materialelor municipiului Cahul), Economie şi Sociologie, 2000, nr. 2, p. 71–80. (0,60 c.a.)

2. Andrei Popa, Economia municipiului Cahul – realitate şi sarcini conceptuale de dezvoltare, Economica, 2000, nr. 4, p. 101–110. (0,50c.a.)

3. Andrei Popa, Cu privire la concepţia strategiei de gestiune şi dezvoltare social-economică locală, ASEM, Chişinău, 2000, 77 p. ISBN 9975-75-075-3 (3,40c.a.)

4. Andrei Popa, Cooperarea ca particularitate a formării şi dezvoltării economice locale şi teritoriale, Economica, 2001, nr. 1, p.39–43. (0,30c.a.)

5. Andrei Popa, Economia judeţeană în procesul globalizării, Drept, economie şi informatică, Chişinău - Galaţi, 2001, nr. 5, p.25-32. (0,20c.a.)

6. Andrei Popa, Formarea economiei judeţene: probleme manageriale, Cahul, USC, 2001, 145 p., ISBN 9975-9626-3-7 (5,60c.a.)

7. Andrei Popa, Integrarea economică în spaţiul european. Cazul Republicii Moldova, Administrarea Publică, 2002, nr. 2 (34), p. 45-53. (0,25c.a)

8. Andrei Popa, Retrospectiva contextului corporativ al potenţialului local, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, 2002, vol. II, p. 279-281. (0,30 c.a.)

9. Andrei Popa, Incertitudinea economică: opţiuni de minimizare, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, 2002, vol. II, p. 282-284. (0,30 c.a)

10. Andrei Popa, Motivaţia instituirii reţelelor intra-firmă în cadrul procesului de dezvoltare a economiei locale, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, 2003, vol. II, p. 94-96. (0,25 c.a.)

11. Andrei Popa, Innovation and local economic development: a review of studies and approaches, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, 2003, vol. II, p. 97-99. (0,25c.a.)

Page 39: Andrei Popa Abstract

39

12. Andrei Popa, Dezvoltarea potenţialului local: evoluţia conceptului, Simpozionul Internaţional: „Rolul învăţământului economic în reformarea Republicii Moldova”, Chişinău, ASEM, 25-26 septembrie, 2003, p. 207-211. (0,35c.a.)

13. Andrei Popa, Opţiuni manageriale de dezvoltare locală prin retrospectiva potenţialului local, Analele Universităţii de Stat „B. P. Hasdeu” din Cahul, anul I – 2003, p. 134 -138. (0,40c.a.)

14. Andrei Popa, Funcţia relaţiilor internaţionale în managementul dezvoltării locale, Administrarea Publică, 2003, nr. 3 (39), p. 43-47. (0,30 c.a.)

15. Andrei Popa, Perspectivele dezvoltării locale în contextul integrării în spaţiul european, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, 2004, vol. II, p. 207-210. (0,30 c.a.)

16. Andrei Popa, Andrei Smîc, Capacitatea inovaţională şi competitivă ca factori ai dezvoltării locale în spaţiul european, Simpozionul Internaţional: „Integrarea Europeană şi competitivitatea economică”, Chişinău, ASEM, 23-24 septembrie, 2004, vol. I, p. 63-97. (0,28 c.a.)

17. Andrei Popa, Cu privire la competitivitatea reţelelor antreprenoriale locale, Simpozionul Internaţional: „Integrarea Europeană şi competitivitatea economică”, Chişinău, ASEM, 23-24 septembrie, 2004, vol. I, p. 179-183. (0,25 c.a.)

18. Andrei Popa, Reuniunile antreprenoriale ca factor de minimizare a incertitudinii dezvoltării economice locale, Economica, nr. 3(47), 2004, p. 36-44. (0,50 c.a.)

19. Andrei Popa, Clusterul inovaţional ca sistem al dezvoltării economice, Conferinţa Internaţională „Probleme teoretice şi practice ale economiei proprietăţii intelectuale”, AGEPI, AŞM, 24-25 noiembrie, 2004, p. 55-60. (0,35 c.a.)

20. Andrei Popa, Dezvoltarea locală şi principiile promovării reuniunilor antreprenoriele: reţele şi clustere IMM, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, 2005, p. 627-631. (0,50 c.a.)

21. Andrei Popa, Cluster-ul ca metodă de gestiune a dezvoltării locale, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, 2005, p. 623-626. (0,25 c.a.)

22. Andrei Popa, Dezvoltarea rurală în reţea şi competitivitatea locală, Conferinţa Internaţională „Economia regională: problemele şi perspectivele dezvoltării”, Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi, 24-25 iunie 2005, vol.I., p. 161-167. (0,25 c.a.)

23. Andrei Popa, Sistemele inovaţionale regionale şi politica de dezvoltare regională în Uniunea Europeană, Simpozionul Internaţional: „Politici

Page 40: Andrei Popa Abstract

40

Economice de Integrare Europeană”, Chişinău, ASEM, 23-24 septembrie, 2005, p. 63-66. (0,32 c.a.)

24. Andrei Popa, Inovaţia şi problematica subdezvoltării regionale, Materialele simpozionului ştiinţific internaţional „Realizări şi perspective în economia sectorului agroalimentar” dedicată aniversării a 40 ani de la fondarea Facultăţii de Economice., UASM, Lucrări Ştiinţifice, vol. 14, 2005, p. 122-126. (0,20 c.a.)

25. Andrei Popa, Efectele avantajelor competitive pentru dezvoltarea regională (Teze ale Conferinţei), Conferinţa teoretico-ştiinţifică internaţională consacrată aniversării a 15-a a Universităţii de Stat din Comrat, 10 februarie, 2006, p. 55-56. (0,10 c.a.)

26. Andrei Popa, Principii de identificare al aglomerărilor regionale, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, 2006, p. 121-126. (0,51 c.a.)

27. Andrei Popa, Strategiile inovaţionale regionale ca opţiune de integrare economică europeană, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, 2006, p. 127-133. (0,50 c.a.)

28. Andrei Popa, Mediul inovaţional ca premisă a competitivităţii locale şi regionale, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat „B.P. Hasdeu” din Cahul, vol. II., 2006, p. 171-189. (1,5 c.a.)

29. Andrei Popa, Evoluţia sistemelor inovaţionale – de la local spre regional., Conferinţa ştiinţifică de totalizare a activităţii de cercetare a cadrelor didactice, Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, 20 aprilie 2007, p. 181-192. (0,45 c.a.)

30. Andrei Popa, Considerente privind metodologia calculării avantajelor competitive, Conferinţa Ştiinţifică Internaţională „Creşterea competitivităţii şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere”, Chişinău, ASEM, 28-29 septembrie, 2007 (0,46 c.a.)

31. Andrei Popa, Dezvoltarea forţelor concurenţiale regionale prin desconcentrarea capacităţilor inovaţionale, Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat „B.P. Hasdeu” din Cahul, vol. III., 2007, p. 208-212. (0,5c.a.)

32. Andrei Popa, Dezvoltarea regională în contextul integrării în spaţiul european (metodologii de planificare strategică), Cahul, USC, 2008, 247 p. ISBN 978-9975-9659-9-6 (11,25 c.a.)

33. Andrei Popa, Repere pentru planificarea politicilor de dezvoltare a regiunii de sud., Conferinţa ştiinţifică de totalizare a activităţii de cercetare a cadrelor didactice, Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul, 16-17 aprilie 2008, vol. II, p. 102-118. (0,78c.a.)

Total: 32,25 coli de autor

Page 41: Andrei Popa Abstract

41

ANNOTATION

to the dissertation for the doctor habilitat in economics’ degree on item: “The strategic management of regional development in context of

European spatial integration” The dissertation is devoted to strategic planning of regional potential

on the basis of definition of competitive advantages. Regional competitiveness is considered in view of evolution of territorial social and economic development. To this purpose various theoretical sights about localization and regional development are investigated.

In work a complex analyzes of national economy from a position of competitiveness of Moldavian production on international market is lead. Correlating the revealed results to theoretical bases defined the purpose of research - a methodological argumentation of the regional strategy development process.

The paper’s main object describes the methodology to identify the value chains competitiveness of industries with competitive advantages. Using the developed methodology the competitive advantage of economy of Republic Moldova and administrative-territorial formations are specified

A system of indicators of regional competitivity on the entrepreneurial and innovative environments is developed and argued. The quantitative and comparative analysis confirms enterprise agglomeration that passes boundaries of present administrative territories.

Carried out researches confirm the influence of SME, educational and research establishments on the level of development of the given territory, and argues the difference of development levels of Moldova regions.

The regional competitivity development perspectives are connected with experience of the European countries.

The thesis proposes a methodology of regional development strategy identifying economic, social and human potential reserves.

The practical value of the thesis and of the proposed methodologies was confirmed in the strategic planning of Southern Economic Region which includes eight areas of the Republic of Moldova.

Page 42: Andrei Popa Abstract

42

АННОТАЦИЯ

к диссертации на соискание ученой степени доктора хабилитат экономических наук на тему:

«Стратегический менеджмент регионального развития в контексте интеграции в европейское пространство»

Диссертация посвящена стратегическому планированию

регионального потенциала на основе определения конкурентных преимуществ. Региональная конкурентоспособность рассматривается с учетом эволюции территориального социально-экономического развития. С этой целью исследованы различные теоретические взгляды о локализации и региональном развитии. В работе проведено комплексное обследование национальной экономики с позиции конкурентоспособности молдавской продукции на международном рынке. Проведенное соотношение выявленных результатов к теоретическим основам определило цель исследования - методологическое обоснование процесса разработки стратегий регионального развития. Особое внимание удалено методологии определения конкурентоспособности товарно-стоимостных цепочек отраслей с конкурентными преимуществами. Уточнена методология определения конкурентного преимущества экономики Республики Молдова и её административно-территориальных образований.

Основываясь на анализе статистических данных выработана и аргументирована система показателей региональной конкурентоспособности определяемых по состоянию деловой и инновационной среды. Количественный и сравнительный анализ подтверждают предпринимательские скопления переходящие рубежи административных территорий существующих образований.

В работе предлагается методология определения стратегий регионального развития на основе системы показателей резервов экономического, социального и человеческого потенциала.

Практическая значимость исследования и предложенных методологий подтверждена в процессе определения стратегий развития Южного Экономического Региона, включающего восемь районов Республики Молдова.

Page 43: Andrei Popa Abstract

43

ANDREI POPA

MANAGEMENTUL STRATEGIC AL DEZVOLTĂRII REGIONALE ÎN CONTEXTUL

INTEGRĂRII ÎN SPAŢIUL EUROPEAN

Specialitatea: 08.00.05 - Economie şi management

(în activitatea de antreprenoriat)

AUTOREFERAT al tezei de doctor habilitat în economie

Semnat pentru tipar 02.02.09 Coli de autor 2,0. Coli de tipar 2,5.

Tirajul 50 ex. Tipografia “Turnul Vachi”, SRL

str. I.L. Caragiale, 14 Cahul MD-3909 Tel. 0299/ 2.59.49