ANTIBIOTICE BETALACTAMICE

SCOALA POSTLICEALA ,,VASILE ALECSANDRI’’ -B O T O S A N I -

DOMENIUL : SANATATE SI ASISTENTA PEDAGOGICA

SPECIALIZAREA : ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

FORMA DE INVATAMANT: ZI

PROIECT DE CERTIFICARE

ANTIBIOTICE BETALACTAMICE

COORDONATOR

………………..ABSOLVENT ……………………

- BOTOSANI-

2009

1

MOTTO:

“dacă armele de care dispune azi medicina sunt puternice şi eficace, toată arta

este de a şti să te foloseşti de ele”.

C.J. BRUN

2

Motivaţia lucrării:

Descoperirea antibioticelor este una dintre cele mai mari realizări ale

secolului XX.

Antibioticele au intrat în arsenalul terapeutic al practicienilor ca mijloc de

luptă împotriva infecţiilor şi au salvat multe vieţi omeneşti.

Prima luptă câştigată împotriva infecţiei, cu ajutorul penicilinei, datează din

ziua de 12 ianuarie 1941 şi vizează un agent de poliţie londonez afectat de o

septicemie mixtă cu stafilococ şi streptococ.

Deci, putem afirma, fără exagerare, că antibioticele pot fi considerate ca

reprezentând vârful de săgeată al terapiei antiinfecţioase.

De aceea, cred că antibioticele sunt medicamente foarte importante şi foarte

bune care au salvat foarte multe vieţi omeneşti.

3

CUPRINS:

Motto ………………………………...…………………………………………………..… pag. 1

Motivaţia lucrării …………………………………………………………...….………..pag. 2

CUPRINS ……..……………………………………………………………...……...……..pag. 3

Scurt istoric al antibioticelor ……………………………………………...…………....…pag. 4

I. Antibiotice. Generalităţi. ……………………………………………..…………….pag. 5I.1. Spectrul de activitate …………………………………………..……………………..pag. 8I.2. Acţiuni asupra macroorganismului ………..………………………………………....pag. 9I. 3. Modul de acţiune ………..………………………………………………...…………pag. 11I.4. Mecanismul de acţiune …………………………………………………………….…pag. 12

I.5. Rezistenţă microbiană ………..…………………...………………………………pag. 13I.6. Modul de administrare …….....…………………………...………………………...…pag. 14I.7. Durata tratamentului ………..………………………………………………….…...…pag. 15I.8. Inconveniente ale chimioterapiei antibacteriene………..…………………………...…pag. 16

II. Antibiotice beta-lactamine şi antibiotice cu spectrul de tip peniciclinic ……….…pag.17II.1. Peniciline ………………………………………………………...…………….…...…pag. 18II.2. Benzylpenicillium …...…………………………………………...…………….…...…pag. 19II.3. Benzilpenicilina – forme de depozit ……………………………………………….... pag. 20

II.3.1. Benzathini benzylpenicillinum …………………………………………..… pag. 21II.3.2. Benzylpenicillium procarinicum ………………………………...……...…pag. 22

II.4. Peniciline de semisinteză rezistente la penicilinază ……………………………....…pag. 23II.4.1. Oxacillinum natricum ………………………………………………...….…pag. 24

II.5. Peniciline de semisinteză cu “spectru larg” …………………………………………pag. 25II.5.1. Ampicilinum ………………………………………………...………………pag. 26

II.6. Cefalosporine ………………………………………………...…………….…...…….pag. 27II.6.1. Cefoperazonum ………………………………………………...……………pag. 29II.6.2. Ceftriaxonum ...……………………………………………...………………pag. 30

II.7. Aminoglicozidele ………………………………………………...…………….…...…pag. 31II.7.1. Streptomicinum ………………………………………………...………...…pag. 32II.7.2. Kanamicinum ….………………………………………………...……….…pag. 33II.7.3. Gentamicinum ………………………………………………...………….…pag. 34

II.8. Antibiotice cu spectru larg ………………………………………………...……....…pag. 35II.8.1. Tetraciclinele ………………………………………………...……………..pag. 36II.8.2. Rolitetraciclina ………………………………………...…………….…...…pag. 37

II.9. Antibiotice polipeptidice ………………………………………………...……………pag. 38II.9.1. Colistinum ………………………………………………...…………….…..pag. 39

Importanţa antibioticelor ……………………………………………...………………...pag. 40

Bibliografie ...…………..………………………………...…………….……………....…pag. 41

Scurt istoric al antibioticelor

4

Chimioterapia antiinfecţioasă îşi are începuturile în observaţiile clinice făcu-

te asupra eficacităţii chininei în malarie, a mercurului în sifilis şi a emetinei în

amibiază.

Primele observaţii au fost făcute de Pasteur, Mecinikav Babes, însă chimi-

oterapia antiinfecţioasă a căpătat o bază ştiinţifică şi experimentală de la lucrările

lui Ehlide în tripanosomniaze şi sifilis, care este considerat ca părintele chimiotera-

piei moderne.

În 1940 a fost iniţiată producerea penicilinei plecând de la observaţia iniţială

a lui Fleming (1929) a efectului de inhibiţie exercitat de un Penicilium - care con-

taminase accidental un mediu însămânţat cu o cultură microbiană – asupra dezvol-

tării coloniilor cu acest stafilococ.

Ulterior, s-au studiat diferite tulpini de Penicilium, Aspergilium, Actineo-

myces.

Prin sinteze chimice au fost izolate: streptomicina (1944), bacitracina

(1945), cloranfenicolul şi polimixina (1947), neomicina (1949), eritromicina

(1952), tetraciclina (1953), oleandomicina (1956).

Totodată s-au obţinut forme noi de peniciline depozit, de peniciline orale,

etc.

5

I. Antibiotice. Generalităţi

Definiţie. Antibioticele sunt chimioterapice produse de microorganisme sau

sintetizate după modul compuşilor naturali. Cele mai multe dintre antibioticele fo-

losite terapeutic provin din mucilaguri aparţinând diferitelor genuri: Penicilinum,

Streptomyces.

Câteva au origine bacteriană, dar sunt întrebuinţate limitat din cauza toxici-

tăţii superioare, dar nu au importanţă terapeutică.

Clasificare. S-au stabilit mai multe criterii de clasificare a antibioticelor, şi

anume:

A. După structura chimică şi modul de utilizare :

1. Beta-lactamine: Peniciline

Cefalosporine, Cefamicine

Peneme

Penicilinat sulfone

Monobactame

2. Aminoglicozide: Streptomicina

Neomicina

Kanamicina

Gentamicina

Paromomicina

3. Polimixine: Polimixina B

Polimixina E

4. Lincomicine: Lincomicina

Clindomicina

6

5. Alte antibiotice: Tetraciclinele

Cloranfenicol

Novobiocina

Acid fusidic

Vancomicina

Fosfomicina

B. După sursă

1. Antibiotice biosistemice (naturale). Acestea provin din metabolismul

diverselor mocoorganisme.

a) Fungi: Penicilinum notatum - Peniciline naturale

Cefalosporium - Cefalosporine

Streptomyces griseus - Streptomicina

Streptomyces aunofaciens - Tetraciclina

Streptomyces erythreus - Eritromicina

Streptomyces fradiae - Neomicina

Streptomyces kanamyceticus - Gentamicina

b) Bacterii: Bacilus polimyxa - Polimixina E

Bacilus colistinus - Colistin

Bacilus subtilis - Bacitracina

2. Antibiotice semisintetice. În această categorie intră produsele preparate în

laborator pe baza unui nucleu sintetizat de către un microorganism.

Penicilinele semisintetice:

acidorezistente: - Penicilina V

- Feneticilina

- Propicilina

antipenicilizante: - Meticilina

- Oxacilina

- Clocsacilina

ampicilina şi carbenicilina.

7

C. După spectrul de activitate:

1. Îngust: Penicilina

Streptomicina

Kanamicina

Neomicina

Polimixinele

Eritromicina

Gentamicina

2. Larg: Ampicilina

Carbenicilina

Cefalosporine

Tetraciclina

Cloranfenicol

D. După relaţia cu ciclul de multiplicare a populaţiei bacteriene

1. Antibiotice cu acţiune bactericidă: Penicilienele

Aminoglicozidele

2. Antibiotice cu acţiune bacteriostatică: Cloranfenicol

Eritromicină

E. După mecanismul de acţiuni:

1. Agenţi care produc inhibiţia sintezei peretelui celular bacterian:

Peniciline

Cefalosporine

2. Agenţi care alternează funcţia de permeabilitate osmotică şi selectivă a

celulei bacteriene:

Polimixine

Bacitracina

8

3. Agenţi inhibitori ai sintezei proteinelor bacteriene:

Aminoglicozide

Tetracicline

Cloranfenicol

Macrolide

4. Agenţi inhibitori ai sintezei de acizi nucleici bacterieni:

Rifampicina

Novobiocina

I.1. Spectrul de activitate

Acţiunea antibioticelor asupra agenţilor patologici se caracterizează prin

specifitate şi selectivitate, exercitându-se asupra unui număr mare de specii.

Spectrul de activitate este caracteristic fiecărei substanţe şi este limitat,

îngust pentru unele, larg pentru altele. Bacteriile grampozitive sunt mai sensibile la

antibiotice decât cele gramnegative.

Sensibilitatea unui microorganism la antibiotice se exprimă prin concentraţia

minimă, inhibitoare CMI şi concentraţia minimă bactericidă CMB.

Antibioticele nu acţionează asupra toxinelor micoorganismelor.

9

I.2. Acţiuni asupra macroorganismului

Antibioticele nu au efecte farmacodinamice evidente asupra macroorga-

nismului la doze terapeutice. Dacă sunt administrate precoce în bolile infecţioase

pot diminua starea de imunitate prin scurtarea timpului de contact dintre agentul

microbian şi macroorganism. Pot apărea recăderi şi recidive, dar prin asocierea

antibioticelor cu imunoterapia specifică, se pot înlătura aceste neajunsuri.

10

Substanţa

Coci Bacili

Tro

pone

ma

Ric

kett

sii

Myc

opl

asm

a sp

.

Pro

tozo

are

Act

ynom

icet

e

Vir

usur

i

GrampozitiviGram-

negativi

GrampozitiviGramnegativi

Sta

phyl

occo

cus

aure

us

Stap

hyl.

Aur

eus

secr

etor

pe

lici

linaz

a

Stre

ptoc

occu

s py

ogen

es

Stre

ptoc

occu

s fa

ecal

is

Dip

loco

ccus

pne

umon

iae

Nei

sser

ia m

enin

giti

dis

Nei

sser

ia g

onor

rhoe

ae

Clo

stri

dium

teta

ni

Cor

yneb

acte

rium

Myc

obac

teri

um

turb

ecul

osis

Bru

cella

Esc

heri

chia

col

i

Hae

mop

hilu

s in

flue

nzae

Hae

mop

hilu

s pe

rtut

is

Kle

bsie

lla

pneu

mon

iae

Pro

teus

vul

g., m

org.

, ret

tg.

Pro

teus

mir

abil

is

Bac

tero

ides

sp.

Pse

udom

onas

aer

ugin

osa

Salm

onel

lae

Shig

ella

e

Tro

pone

ma

pall

idum

Ent

amoe

ba

hyst

olit

ica

Act

inom

ices

is

rael

i

Vir

usur

i mar

i

Ampicilina 1 - 2 3 2 2 2 2 1 - 1 3 2 2 - 1 3 1 - 2 3 1 - - - 3 -

Benzil-

penicilina2 - 3 1 3 3 3 3 3 - - - - 1 - - - 1 - 1 - 3 - - - 3 -

Carbenicilina 1 - 2 2 1 1 1 1 1 - - 3 2 - 1 2 3 - 2 2 2 1 - - - 3 -

Cefalotin

Cefazolin3 3 2 - 2 1 1 1 1 - 1 3 1 - 3 1 3 1 - - 1 2 - - - 3 -

Cefamandoi

Cefoxitin3 3 2 - 2 2 2 1 1 - 1 3 2 - 3 2 3 2 - - 1 2 - - - - -

Cefoperazon

Ceftriaxon2 2 2 - 2 3 3 1 1 - 1 3 3 - 3 3 3 2 3 - 1 2 - - - - -

Ciprofla-

xatina2 2 - 1 1 2 2 2 1 - 2 3 3 - 2 - 2 1 2 3 3 - - 1 - - -

Cloram-

fenicol2 2 1 1 2 2 3 1 2 - 2 2 3 3 1 1 1 2 1 3 2 1 3 2 - 2 3

Eritromicina 2 2 2 2 2 2 2 2 2 - - - 2 3 - - - 2 - - - 1 1 3 2 3 2

Fenoximeti-

lpenicilina1 - 2 - 1 1 1 1 1 - - - - 1 - - - - - - - 1 - - - 2 -

Gentamicina 1 1 - - - - - - 1 1 1 2 - 3 2 3 1 - 3 - 1 - - - - - -

Kanamicina 1 1 - - - - - - 1 2 1 1 - - 1 2 1 - - - 1 - - - - - -

Neomicina 1 1 - - - - - - - - 1 1 - - 1 2 1 - - - 1 - - - - - -

Oxacilina 3 3 1 - 1 - - 1 1 - - - - 2 - - - - - - - - - - - 3 -

Polimixina 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 1 1 - 3 1 - - - 2 - 1 - - - - - -

Strepto-

micina1 1 - - - - - - 1 3 2 2 - 3 1 - - - - - 1 - - - - 2 -

Tetracicline 1 1 2 2 2 1 2 2 2 - 3 3 3 3 1 - - 2 1 1 2 2 3 3 3 3 3

Vancomicina 2 2 1 1 1 - - - 1 - - - - - - - - - - - - - - - - - -

SPECTRUL DE ACTIVITATE AL AB

3= medicament de elecţie

2= eficacitate bună, medicament de alternativă

1= eficace numai la doze mari

11

I.3. Modul de acţiune

Antibioticele pot acţiona bacteriostatic şi/sau bactericid. Modul de acţiune

depinde de microorganism, pH, timpul de contact, doza administrată, antibioticul.

În funcţie de modul de acţiune, se disting patru grupe de antibiotice:

a) Bactericide, parţial şi în faza de repaus: Streptomicina, Neomicina, Kana-

micina, Gentamicina

b) Bactericide numai în faza de multiplicare: Penicilina, Cefalosporine, Ba-

citracina

c) Bacteriostatice, în concentraţii mari bactericide: Cloramfenicolul, Tetra-

cicline, Eritromicina

d) Bacteriostatice: Cicloserina, Capreomicina

I.4. Mecanism de acţiune

Antibioticele pot acţiona:

1. La nivelul peretelui celulei bacteriene inhibând biosinteze substanţelor din

structura peretelui: penicilinele, cefalosporinele, Bacitracina. Ele sunt active numai

în faza de multiplicare a germenilor.

2. La nivelul membranei citoplasmatice, producând inhibiţia funcţiilor ei:

Polimixina. Sunt mai active în faza de multiplicare, dar acţionează şi în cea de

repaus.

3. Asupra proceselor metabolice intracitoplasmatice:

- inhibarea sintezei proteice: Aminoglucozide, Eritromicina,

Acţionează în faza de multiplicare dar şi în repaus.

- antagonist competitiv, inhibă sinteza acizilor nucleici.

12

I.5. Rezistenţă microbiană

Mecanismele instalării rezistenţei sunt:

a) Producerea de enzime care modifică substanţa antimicrobiană: Betala-

ctamaza.

b) Modificarea permeabilităţii microorganismului pentru medicament:

Tetraciclinele, Aminoglicozidele.

c) Dezvoltarea unei structuri - ţintă alterată: microorganisme rezistente la

Eritromicină.

d) Dezvoltarea unei căi metabolice care ocoleşte reacţia inhibată de

medicament.

Originea rezistenţei poate fi:

1. negenetică – cuprinde starea metabolică inactivă şi pierderea structurii

ţintă pentru medicament la unele generaţii de microorganism: rezistenţa la beta-

lactamine.

2. genetică a) cromozomială apare prin mutaţie spontană - Streptomicina

b) extracromozomială este legată de plasmide

I.6. Modul de administrare

În general, tratamentul se începe cu o doză iniţială de atac pentru a obţine un

efect terapeutic mai rapid şi mai decisiv (cu excepţia cazurilor în care o

bacterioliză prea rapidă şi masivă poate duce la reacţii nedorite).

Dozele zilnice sunt prescrise în funcţie de sensibilitatea germenului, de

severitatea infecţiei.

13

Ritmul de administrare variază în raport cu absorbţia şi viteza de eliminare a

germenilor.

Calea de administrare variază în raport cu substanţa şi cu localizarea

infecţiei.

a) Calea orală este utilizată în infecţii generale şi intestinale. Astfel se

administrează Penicilina V, Tetraciclina, Eritromicina, etc. În infecţiile intestinale

se administrează “per os” şi Streptomicina, Bacitracina, Neomicina, Polimixina.

b) Calea rectală se utilizează în caz de intoleranţă digestivă.

c) Perenteral – intramuscular – Penicilina şi Streptomicina.

d) În Aerosoli se administrează:

antibioticele solubile în apă care dau şi efecte generale prin absorbţia

locală: Penicilina.

antibiotice mai puţin solubile sau cu molecula mare, au efecte numai

locale: Streptomicina.

e) Local. Antibioticele mai puţin utilizate pe cale generală şi care sunt puţin

sensibilizate: Neomicina, Bacitracina, Polimixina, etc.

I.7. Durata tratamentului

Aceasta e în funcţie de viteza de multiplicare a germenilor, de sensibilitatea

lor la antibiotice şi de localizarea infecţiei. În general, se va face:

un tratament de câteva zile, în cazul infecţiilor acute

de câteva săptămâni, în cazul infecţiilor subacute

de câteva luni-ani, în cazul infecţiilor cronice

I.8. Inconveniente ale chimioterapiei

14

antibacteriene

Toxicitatea

Există chimioterapice antibacteriene fără toxicitate notabilă în doze tera-

peutice moderate, dar care, prin tratament îndelungat, pot să cauzeze tulburări dat-

orită efectelor toxice ţintite spre anume teritorii, organe sau ţesuturi.

Un exemplu elocvent ar fi Streptomicina care, în tratamentul tuberculozei,

determină fenomene acusticovestibulare.

Aminoglicozidele, Tetraciclinele, Polimixinele pot declanşa unele tulburări

de ordin toxic la nivelul măduvei hematoformatoare şi al leucocitelor din sângele

periferic.

Dezechilibrul relaţiilor ecologice în cadrul ecosistemului intestinal

Administrarea pe cale orală a unor antibiotice (Tetraciclina, Eritromicina,

Oxacilina, etc.) fără asociere de complex vitaminic B sau în doze foarte mari, poate

avea drept consecinţă tulburarea echilibrului ecologic.

Producerea de modificări genetice

Tratamentul în doze mari cu Cloramfenicol al femeii în timpul concepţiei

poate fi incriminat drept cauza unor malformaţii ale fătului sau a unor discrazii

sanguine – leucopenie, panmicloftizie.

15

II. Antibiotice Beta-lactamine şi antibiotice cu spectrul

de tip penicilinic

II.1. PENICILINE

Definiţie. Penicilinele sunt antibiotice naturale sau de semisinteză, având comun

nucleul de bază acidul 6-aminopenicilanic.

FORMULA GENERALĂ A PENICILINELOR

Clasificare:

1. Peniciline naturale:

a) Injectabile cristalizate – Benzilpenicilina sodică sau potasică

de depozit – Procainbenzil penicilina, benzantinbenzilpenici-

lina

b) Orale: Fenoximetil penicilina

2. Peniciline de semisinteză:

a) rezistente la penicilinază: Oxacilina

b) cu spectrul larg: Ampicilina, Amoxicilina, Carbenicilina

16

II.2. Benzylpenicillium

Sinonime: Penicilina G, Penicilina G sodică, Penicilina G potasică

Proprietăţi fizico-chimice:

Antibioticele obţinute din mediile de cultură ale mucigaiurilor Penicillium

notatum şi Penicillium chrysogenum. Pulberea albă, inodoră. Sarea de sodiu şi cea

de potasiu sunt hidroscopice, foarte uşor solubile în apă şi în solvenţi organici. În

soluţie apoasă este instabilă. Penicilina pierde repede activitatea antibacteriană în

prezenţa umidităţii, acizilor, bazelor, metalelor, alcoolilor, substanţelor oxidante,

vitaminelor B şi C.

R=Na; Penicilina G sodică

R=K; Penicilina G potasică

R=H; Penicilina G

FORMULA CHIMICĂ A BENZILPENICILINEI

Acţiune terapeutică:

Spectru de acţiune:

Coci:

- grampozitivi Staphylococcus aureus – eficienţă bună

Streptococcus pyogenes medicament de elecţie

Displococcus pneumoniae

17

Streptococcus faecalis – eficace numai la doze mari

- gramnegativi Neiserria meningitidis medicament de elecţie

Neiserria gonorrhoeae

Bacili:

- grampozitivi Clostridium tetani Medicament de

Corynebacterium diphteriae elecţie

- gramnegativi Haemophilus pertusis eficace numai în doze mari

Bacteroides sp.

Salmonellae

- Treptonemapollidum medicament de elecţie

Actinomyces israeli

Rezistenţa:

Prezintă rezistenţă pentru stafilococ, streptococ nehemolitic, enterococ,

gonococ.

Nu există rezistenţă încrucişată cu alte antibiotice.

Reacţii adverse:

Efecte adverse locale: dureri la locul injectării, infiltraţii nodulare, flegmoa-

ne, tromboflebită, iritaţii ale sistemului nervos ventral.

Alergia la penicilină este încrucişată.

Sensibilitatea la penicilină este consecinţa penicilailpelilizinei.

Persoanele cu sensibilitate marcată la penicilină pot face reacţii severe la

injectarea intradermică.

Indicaţii:

Penicilina este antibioticul de elecţie în tratamentul infecţiilor cu pneumo-

coc (septicemii, pneumonii), cu streptococ hemolitic (angine, scarlatină, otită, sep-

ticemii), în endocardita lentă cu streptococ viridans, leus, tetanos, difterie, cărbune.

18

Profilactic, penicilina se foloseşte în reumatismul poliarticular acut, plăgi

zdrobite (tetanos, gangrena gazoasă), în pregătire preoperatorie în chirurgia pulmo-

nară, ORL şi în unele boli infecţioase.

Contraindicaţii

Infecţii cu germeni rezistenţi la penicilină. Alergie la penicilină.

Mod de prezentare.

Mod de administrare . Calea cea mai utilizat pentru penicilină este cea

intramusculară.

Adulţi – 1.000.000 ui . 2.000.000 ui/zi

Se pot administra până la 6.000.000ui/zi la 4-8 ore.

Copii – mai mici de 6 luni 500.00ui la 2 zile

- mai mari de 6 luni 1.000.000ui la 2 zile

Penicilina se mai poate administra intravenos în perfuzie diluată în ser

fiziologic. Pentru administrarea în aerosol se dizolvă 100.000 ui penicilină în 1-2

ml ser fiziologic. Se administrează şi intrarahidian, dar numai dacă este absolut

necesar.

Intrapleural sau intraarticular se administrează 50.000ui – 100.000ui

Penicilina G, dizolvată în 5-10 ml ser fiziologic.

Prezentarea farmaceutică.

Penicilina G: falcon injecatbil de 400.000ui, 1.000.000ui.

Penicilina G sodică: flacon injectabil de 400.000ui, 1.000.000ui, 2.000.000

ui.

Penicilina G potasică: flacon injecatbil de 400.000ui, 1.000.000ui,,

5.000.000ui.

Interacţiuni.

Efectele penicilinei sunt accentuate de probenecid şi oxifenbutona.

19

Incompatibilităţi în soluţie.

Soluţiile pentru injectare intramusculare sau intravenos sunt incompatibile

cu adrenalina, Aminofilina, Bicarbonat de sodiu, Colistin, Efedrina, Fenobarbital,

Gentamicina, Lincomicina, soluţii acide, Tetraciclina, complex de vitamine B,

Vitamina C, Novobiocina, soluţii alcaline.

Soluţie de penicilina G are pH-ul între 5 - 7,5.

II.3. Benzilpenicilina - forme de depozit

II.3.1. Benzathini benzylpenicillinum

Sinonime: Moldamin, Durapen, Extencilline, Lastipen, Retarpen.

Acţiune terapeutică

Antibiotic bactericid faţă de coci grampozitivi şi gramnegativi, unii bacili

grampozitivi, spirochete şi actinomicete.

Se absoarbe lent de la locul injectării intramusculare, realizând concentraţii

sanguine relativ mici dar având acţiune prelungită.

Indicaţii: angina streptococică, scarlatina, gonoree, sifilis, profilaxia reumatismu-

lui articular acut, profilaxia endocarditei bacteriene la vavulari.

Contraindicaţii: alergie la penicilină, în infecţii acute sau grave.

Reacţii adverse: alergie, durere şi uneori infiltraţie la locul injectării intramus-

culare.

20

Mod de prezentare

Mod de administrare:

Intramuscular – adulţi: 600.000ui – 2.400.000ui în doză unică săptămânală.

- copii: sub 12 ani: 600.000ui/săptămână

peste 12 ani: 1.200.000ui/săptămână

Prezentare farmaceutică:

Moldamin: flacon injectabil de 600.000ui, 1.200.000ui, 2.400.000ui

Durapen: flacon injectabil de 1.200.000ui

Extencilline: flacon injectabil de 600.000ui

Lastipen: flacon injectabil de 1.200.000ui

Retarpen: flacon injectabil de 1.200.000ui şi 2.400.000ui

II.3.2. Benzylpenicillinum procainicum

Sinonime: Efitard, Fortepen, Fortified Procainepenic, Procaine Penicillin G.


Asociere de benzil penicilină, solubilă în ap cu acţiune rapidă şi de scurtă

durată şi procain penicilina G, insolubilă, cu acţiune lentă şi prelungită.

Are proprietţi bactericide pe coci grampozitivi, streptococi, pneumococi,

coci gramnegativi, gonococi, meningococi, bacili gramnegativi, clostridii,

spirochete.

Indicaţii: infecţii de gravitate medie sau cronice cu germeni sensibili.

21

Mod de prezentare:

Mod de administrare: 800.000 ui la 12h sau 1.600.000 – 4.800.000ui o dată pe zi,

intramuscular profund.


Efitard: flacon injectabil de 800.000ui, 1.000.000ui, 2.000.000ui

Fortepen: flacon injectabil de 0,4g, 4g.

Fortified procainepenic: flacon injectabil de 300.000ui şi 1.000.000ui.

Procaine penicillin G: flacon injectabil de 3.000.000ui.

Contraindicaţii: alergii sau intoleranţă la Penicilină şi Procaină. Prudenţă în

insuficienţa cardiacă şi tulburări de conducere.

Reacţii adverse: reacţii alergice.

22

II.4. Peniciline de semisinteză rezistente la penicilinază

PENICINILAZA este o enzimă secretată de germeni grampozitivi şi gram-

negativi, datorită căreia se manifestă rezistenţa faţă de Penicilina G.

Substanţele de semisinteză sunt mai puţin active asupra unor germeni, dar

sunt active faţă de stafilococul penicilano-rezistent.

II.4.1. Oxacillinum natricum

Sinonime: Oxacilina,oxalin.


Oxacilina sodică conţine 90% penicilină. Este o pulbere albă cristalină, ino-

doră, gust slab caracteristic, solubilă în apă. Soluţiile îşi menţin activitatea 48 de

ore la temperatura obişnuită.

Acţiune terapeutică: este mai puţin activă decât penicilina G faţă de pneumococ,

stafilococ, streptococ, dar mai activă decât meticilina. Stafilococul penicilinazo-

secretor este de 4-5 ori mai susceptibil la oxacilină decât la meticilină.

Reacţii adverse: oxacilina poate produce erupţii cutanate pruriginoase, greţuri,

vome, diaree, febră. Tulburări renale la sugari după doze mari.

Indicaţii: infecţii stafilococice rezistente la penicilina G, infecţii mixte cu stafilo-

coci şi streptococi penicilinazo-secretori.

23

În asociere cu Ampicilina, este administrată în cazul infecţiilor cu germeni

gramnegativi secretori de beta-lactamază.

În infecţii: respiratorii, ORL, renale sau furogenitale şi în osoase.

Calea parenterală se utilizează în cazul infecţiilor septicemice şi în endocar-

dite.

Contraindicaţii: alergie la penicilină, infecţii cu germeni sensibili la Penicilina G,

primele luni de sarcină, insuficienţă hepatică.

Mod de prezentare


Adulţi: intramuscular 1 g la 12 ore

Copii: intramuscular 50 mg/kg/zi

În infecţii grave doza se creşte până la 12 g pe zi la adulţi şi 300mg/kg/zi la

copii, iar intervalul dintre doze se micşorează.


Oxacilina: flacoane cu oxacilină sodică 250mg sau 500mg sub formă de

pulbere pentru prepararea soluţiei injectabile.

Incompatibilităţi în soluţie

Prezintă incompatibilitate cu Fenobarbitalul, Gentomicina, Noradrenalina,

Novobiocina, Polimixina B, Tetraciclina, Vitamina B complex. Este instabilă în

soluţie de glucoză la pH alcalin.

24

II.5. Peniciline de semisinteză cu “spectru larg”

Spectrul de acţiune este mai restrâns decât al antibioticelor “clasice” cu

spectrul larg. Influenţează toţi germenii sensibili la penicilină, cu acţiune în general

mai slabă decât aceasta. Efect asupra unor bacili gramnegativi.

II.5.1. Ampicilinum

Sinonime: Ampen, Standacilin, Pentrexyl, Ampicilin, Penibrim,Pamecil,Ampidar,

Ampicilina Forte.


Este o pulbere cristalină, albă hidroscopică, gust amar, uşor solubilă în apă.

Acţiune terapeutică: Este bactericid la concentraţii puţin superioare celor bacte-

riostatice.

Reacţii adverse:

Capacitate alegizantă mai mare decât Penicilina G

Sensibilizare încrucişată cu Penicilina G

Produce erupţii cutanate în insuficienţa renală, hiperglicemie, mononucleoză

infecţioasă.

Alte reacţii adverse: epigastralgii, diaree, candidoze, agranulocitoza.

Indicaţii:

Infecţii cu germeni sensibili din sferele: respiratorii, ORL, stomatologice.

Infecţii renale şi urogenitale; ginecologice.

Infecţii digestive, biliare, meningiene. În septicemie şi endocardite.

25

Contraindicaţii: alergie la penicilină. Infecţii virale cu virusul de tip hepatic, mai

ales mononucleoza infecţioasă. Administrată la mamele care alăptează, se elimină

prin secreţia lactată şi poate produce candidoză şi diaree la sugari.

Mod de prezentare:


Adulţi: intramuscular şi intravenos până la 6-12g/zi în infecţii grave. În prize

de 4-6 ore.

Copii: intramuscular 50mg/kg/zi

Intravenos 100-300mg/kg/zi

Nou-născuţi: intravenos 100-300mg/kg c/zi

În insuficienţa renală se adaptează dozele în funcţie de clearanceul la

creatină.

CLEARANCE LA CREATINĂ SCHEMA

Între 30-60ml/min.2-4g/zi

4g/zi în 2 prize

Între 10-30ml/min. 1g sau 500 mg la 12 ore

< 10 ml/min. 1g sau 500 mg la 24 ore


Ampen: flacon injectabil de 500mg

Standacilin: flacon injectabil de 250mg, 500mg, 1g şi 2 g

Pentrexyl: flacon injectabil de 500mg şi 5mg

Ampicilin: flacon injectabil de 500mg

Penibrim: flacon injectabil de 1g

Interacţiuni. La asocierea cu alopurinolul exist risc crescut de fenomene cutanate.

Risc de reacţii alergice încrucişate la asocierea cu cefalosporinele.

26

Ampicilina scade efectul contraceptivelor orale.

Incompatibilităţi în soluţie. Ampicilina prezintă incompatibilităţi cu: adrenalina,

Cloramfenicolul, Hemisuccinat, Fenobarbital, Pentobarbital, Gentamicina, Poli-

mixina B, Tetraciclina, Clindamicina, Lincomicina, etc.

Inactivitatea creşte odată cu concentraţia.

Prezintă stabilitate 8 ore la temperatura camerei.

II.6. Cefalosporine

Definiţie. Cefalosporinele sunt antibiotice semisintetice derivate de la Cefa-

losporina C, substanţă naturală produsă de mucegaiul cephalosporinum acrenoni-

um. Nucleul activ este acidul 7 aminocefalosporanic.Eliminare renala sub forma

activa.

Clasificare:

1. După generaţii şi după activitatea faţă de pseudomonas aeruginosa.

a) cefalosporine propriu-zise:

Injectabile

Prima generaţie A doua generaţie A treia generaţie

Cefatolina,

Cefazolina,

Cefaloridina,

Cefapirina,

Cefacetril

Cefamandol,

Cefaramid,

Cefotiam,

Cefuroxim

Cefenoxim, Ceftizonim,

Ceftizoxim, Cefoperazon,

Ceftriaxon, Cefotaxim,

Ceftazidim, Cefsulodim,

Cefeprime

OraleCefalexina, Cefaclor, Cefradina, Cefraxidina, Cefroaxadina,

Cefradoxil

27

b) Cefamicine: Cefamicina C, Cefoxitina, Cefmetazol, Cefotetan.

c) Oxacefalosporine: Lantamoxele (moxalactam).

2. După spectrul antimicrobian:

OralGrupul

grampozitivi

Grupul

gramnegativi

Grupul

pseudomonas

Grupul

anaerobi

Cefalexina,

Cefaclor,

Cefradina,

Cefradoxil,

Cefroxadina

Generaţia

întâi şi a

doua,

Cefatoxim,

Cefoperazon

Cefotaxim,

Ceftazidin,

Ceftriaxon,

Cefoperazon

Cefsulodin,

Ceftazidin,

Cefoperazon

Cefoxitin,

Latamexef,

Cefoperazon


Cefalosporinele sunt bactericide.

Spectru de activitate cuprinde:

Coci gramnegativi: menongococ, gonococ

Coci grampozitivi: pneumococ, streptococ, enterococ, stafilococ neproducător de

penicilinază.

Bacili gramnegativi

Substanţele din prima generaţie sunt active pe germeni grampozitivi, slabe

pentru gramnegativi.

Generaţia a doua are activitate asupra germenilor grampozitivi şi gram-

negativi.

Generaţia a treia este activă pe grampozitivi şi gramnegativi.

Cele patru grupe din generaţia a treia se deosebesc prin activitatea asupra

pseudomonas.

28

Reacţii adverse:

Toate cefalosporinele sunt potenţiale nefrotoxice în asociere cu amino-

glicozidele şi/sau diureticele.

Produce manifestări alergice, urticarie, eritem, stare febrilă, şoc anafilatic.

Alergii încrucişate cu penicilinele şi între cefalosporine. Fenomene iritative

la locul injectării intramuscular şi flebite. Efect de tip disulfiram la asociere cu

alcool.

Indicaţii:

Cefalosporinele sunt antibiotice de rezervă.

Se folosesc în:

Infecţii cu enterobacteriacee, gonococ.

Faţă de pseudomonas, amicozidele şi ureido-penicilinele sunt antibiotice de

prima alegere.

Asocierea cefalosporinelor generaţia a treia cu amonoglicozide se foloseşte

în: septicemii grave, în cazul infecţiilor nozocomiale grave.

Infecţii mixte localizate pulmonar, abdominal, pelvin.

Meningite cu gramnegativi.

II.6.1. Cefoperazonum

Sinonime: Cefobid, Cefaperazone, Medocef.

Proprietăţi fizico-chimice: pulbere albă cristalină, solubilă în apă.

Acţiune terapeutică: acţionează bactericid prin inhibiţia sintezei peretelui celular

al bacteriei.

Specii sensibile: Staphylococcus aureus, Staphylococcus epidermis, Streptococcus

grupa 1, Pneumoniae, Salmonella, anaerobi, coci şi bacili grampozitivi, bacili

gramnegativi.

29

Reacţii adverse: reacţii alergice, tulburări digestive, iritaţii ale peretelui venos,

creşterea trecătoare a transaminozelor, eozinofilie.

Indicaţii: infecţii cu diferite localizări cu germeni sensibili. Profilaxia infecţiilor

pre şi post operatorii. Imunodeprimanţi.

Contraindicaţii: reacţii alergice cunoscute la produs şi la cei cu insuficienţă renală

gravă.

Mod de prezentare

Mod de administrare: - 1 flacon la 12 ore

- doza maximă este de 9g

- doza şi perioada tratamentului se adaptează în

funcţie de gravitatea bolii.


Cefobid

Cefaperazone flacoane ce conţin 0,5g, 1g sau 2g substanţă

Medocef

II.6.2. Ceftriaxonum

Sinonime: Biotraxon, Ceftriaxon, Cefaxonerocefin, Longaceph, Rocephin.

Proprietăţi fizico-chimice: Cristale gălbui solubile în apă. Soluţia 12% are pH-ul

cuprins între 6-8.

Acţiune terapeutică: Spectrul de activitate cuprinde: Streptococcuc Grupa 1 şi 2,

pneumococ. Staphylococcus aureus, Clostridium, Escherichia coli, Salmonella etc.

30

Reacţii adverse: Diaree, greaţă, vomă, stomatita sau glosita, eozinofilie, anemie

hemolitică, tromboleucopenie, prurit, erupţii cutanate de tip alergic, eritem multi-

form, cefalee, ameţeli, oligurie, micoze genitale, reacţii anafilactice, flebite, creşte-

rea trecătoare a transaminazelor hepatice, creşterea creatinei serice.

Indicaţii: cazuri selecţionate de germeni sensibili, cu gravitate ridicată, cu diferite

localizări.

Contraindicaţii: alergie la cefalosporine şi peniciline. Sarcina.

Mod de prezentare:


Adulţi: 1-2g/zi în doză unică

Copii: 500mg/kg c/zi

Injectarea se face lent, imediat după preparare.


Biotrakson

Ceftriaxon

Cefaxoneroce flacoane de 250mg, 500mg, 1 g, 2 g ceftriaxona:

Longaceph pulbere fină pentru prepararea de soluţie

Rocephin injectabilă intravenos.

Interacţiuni. Nu se amestecă în aceeaşi seringă cu aminoglicozidele.

31

II.7. Aminoglicozidele

Acţiune terapeutică. Acţiune bacteriostatic şi bactericidă asupra unor germeni

grampozitivi şi gramnegativi. Active asupra enterobacteriaceelor, bacili gramne-

gativi, coci grampozitivi. Spectrul de activitate real este dependent de rezistenţa

dobândită a germenilor.

Reacţii adverse:

Nefrotoxicitate

Riscul de nefrotoxicitate este minim în tratamente de scurtă durată, cu doze

medii, la bolnavii cu funcţie renală normală, însă riscul creşte în cazuri cu funcţie

renală diminuată.

Risc mai mare prin asociere cu cefalosporine şi saluretice. Fenomenele

nefrotoxice sunt reversibile după întreruperea administrării.

Ototoxicitate vestibulară şi cohleară.

Fenomenele pot apare şi după oprirea administrrii. Riscul poate apare şi la

persoanele care repetă un tratament cu aminoglicozide. Aminoglicozidele au ac-

ţiune curarizantă.

Indicaţii: sunt recomandate numai în cazuri strict indicate, grave, care nu

beneficiază de alte antibiotice.

Contraindicaţii: nu se vor prescrie în infecţii obişnuite. Nu se pot admi-

nistra intravenos şi nu se asociază cu alte medicamente nefrotoxice, cu diureticele

şi cu cefalosporinele.

Interacţiuni.

32

Cresc nefrotoxicitatea amonoglicozidelor: cefalosporinele, polimixinele, cis-

platini, amfotericirina B, furosemid.

Cresc ototoxicitatea: acidul etacrinic, furosemidul.

Pot mări eficacitatea anticoagulantelor.

Pot scade efectul metotrexatului.

Ticarcilina şi carbenicilina scad efectele aminoglicozidelor.

Clasificare:

Aminoglicozidele Alte aminoglicozide

Streptomicina

Kanamicina

Gentamicina

Tobramicina

Neomicina

Substanţe naturale:

Gisomicinum

Framycetinum

Linidomycinum

Paromomycinum

Spectinomycinum

Substanţe semisintetice

Aminokacinum

Netilmicinum

Dibekacinum

Propikacinum

II.7.1. Streptomicinum

Sinonime: Streptomicina sulfat, Streptomicin sulphate.

Proprietăţi fizico-chimice: antibiotic produs de actinomicetul Streptomyces

griseus.

33

Din punct de vedere chimic, Streptomicina este un trizaharid format din

streptidină, streptoză şi N-netilglucozamidă.

Streptomicina este o pulbere albă, hidrosacopică, cu caracter bazic puternic,

termostabilă, solubil în apă. Cu acizii formează săruri hidrosolubile. Este incompa-

tibilă cu metalele grele, acizi şi baze tari, oxidanţi, reducători.

STREPTOBIOSAMINA

Unitatea internaţională de streptomicină este cantitatea de substanţă care

inhibă creşterea unei tulpini standarde Escherichia coli într-un mililitru de mediu şi

este egală cu 1μg.


Inhibă complet, la concentraţii sub 10 μg/ml, B. antracis, Klebsiella pneu-

moniae, Brucella, Salmonella, Shigella, Leptospira, Bactericid pentru bacilul Koch

uman. Inhibă complet la concentraţii de 10-100 μg/ml Escherichia Coli, Pseu-

domonas aeruginosa, Staphylococcus aureus, Streptococcus phaecalis.

Rezistent pentru bacilul Koch, bacilul coli, bacilul diyenteric, proteus, pseu-

domonas.

Rezistentă bacilului Koch poate fi întârziată sau diminuată prin asociere cu

alte chimioterapice sau antibiotice.

Reacţii adverse:

Toxicitate relativ mare. Frecvenţa şi gravitatea efectelor adverse depind de

doza zilnică, durata tratamentului, calea de administrare, factori individuali.

SNC. Lezarea perechii a opta de nervi cranieni, cu tulburări vestibulare şi

auditive.

34

Alergii, erupţii, euzinofilie, conjunctivită, febră.

Rinichi: Albuminurie, cilindrurie.

Indicaţii:

În tuberculoză, în asociere cu alte tuberculostatice pentru a evita dezvoltarea

rezistenţei.

Septicemie şi/sau endocardite cu streptococ viridans sau enterococ în asoci-

ere cu tetraciclina. Pesta.

Contraindicaţii:

Boli ale urechii: otita medie supurată; tulburări labirintice, miastenie gravă,

alergie la streptomicină.

Prudenţă în dozare la insuficienţa hepatică, renală.

Bătrânii, mai ales cei cu insuficienţă circulatorie.

Nu se asociază cu cefalosporinele, acedul etacridinic, aminoglicozidele, eter,

curarizante.

Mod de prezentare


Adulţi: intramuscular 1g de ori pe săptămână sau, la nevoie, 1 g pe zi, în

tuberculoză. În cazul altor infecţii 1-2g/zi fracţionat la 12 ore.

Copii: 20-30mg/kg c/zi.


Streptomicina sulfat: flacoane injectabile de 1g

Streptomycin sulphate: flacon injectabil de 1g

Incompatibilităţi în soluţie:

Streptomicina este incompatibilă cu: Amobarbital, Bicarbonat de sodiu, Cal-

ciu Gluconat, Carbenicilina, Hidrocortizon, Hemisuccinat, Meticilina, Noradrena-

lina, Novobiocina, Pentrobarbital, Procaina, Tetraciclina, Vitamina B2.

35

II.7.2. Kanamicinum

Sinonime: Kanamicina, Kanamycin,Pan-Kanamicin.

Proprietăţi fizico-chimice: antibiotic din culturile de Streptomyces kanami-

ceticus. Pulbere albă cristalină, fără miros, termostabilă, uşor solubilă în apă.

Soluţia este stabilă la temperatura camerei.

Soluţia de Kanamicina sulfurică are pH-ul 4,5.


Bacteriostatic şi bactericid faţă de stafilococi, coli, salmonele, shigele,

meningococ, proteus indolpozitiv, aerobacter. Mai slab decât Streptomicina faţă de

bacilii Koch.

Rezistenţa se instalează la coli şi stafilococ.

Rezistenţa încrucişată cu Streptomicina, Neomicina, Paromomicina, Frami-

cetina, Viomicetina.

Faţă de germenii sensibili are acţiune sinergică cu Peniciliana.

Reacţii adverse:

Neurotoxicitate: vâjâieturi în urechi, hipoacuzie pân la surditate, tulburri de

echilibru, cefalee, ameţeli.

Nefrotoxicitate: tulburri glomerurale ţi tubulare.

Reacţii alergice minore, urticarie reversibilă la oprirea tratamentului.

Acţiune curarizantă.

Indicaţii:

În cazul infecţiilor cu bacili gramnegativi, sensibili la Kanamicină şi rezis-

tenţi la alte antibiotice mai puţin toxice în infecţii renale, urologice, genitale.

Septicemii şi endocedite, meningite, infecţii respiratorii.

36

În tuberculoza cu bacili Koch rezistenţi la tuberculostatice uzuale.

Stafilococii cutanate, maligne ale feţei.

Contraindicaţii:

Alergii la kanamicină sau amonoglicozide, miastenii, preexistenţă de leziuni

cohleare şi vestibulare, sarcină.

Mod de prezentare:


Injecţii intramusculare profunde: 15 mg/kg/zi la 8-12 ore fără a depăşi

1,5g/zi şi 15g doză totală la copiii sub 15 ani.

La sugari: 15mg/kg c/zi în 2 injecţii sub controlul nivelului seric al

antibioticului.

Pe cale intrarahidiană dozele sunt:

Adulţi: 25-50mg/zi

Copii: peste 4 ani: 25mg/zi

sub 4 ani: 12mg/zi.

În insuficienţa renal intervalul dintre doze se ajustează.


Kanamicină: flacoane de 1 g

Kanamycin: flacoane de 1 g

Pan-Kanamicin flacoan de 1g

Interacţiuni:

Kanamicina creşte toxicitatea metotrexanului.

Incompatibilităţi în soluţie

Kanamicina este incompatibilă cu Amfotericina B, Bicarbonat de sodiu,

Calciu gluconat, Fenobarbital, Hidrocortizon hemisuccinat, Polimixina B, Vitami-

37

na B complex, Vitamina C, Penobarbital, Lincomicina, Novobiocina, Fenitoina,

cefalozita etc.

II.7.3. Gentamicinum

Sinonime: Gentamicina sulfat, Diakarmon, Gentacen, Gentamicin sulfat,

Gentamycin, Gentamed, Genticol, Gentosept, Ophtagram.

Proprietăţi fizico-chimice: antibiotic obţinut din culturile de Micromonospora

purpureea.

Acţiune terapeutică: activă faţă de stafilococ, Escherichia coli, Aerobacter,

Pseudomonas, Klebsiella, Proteus, Seratia. Inactivă faţă de anaerobi, bacilul Koch,

treponeme.

Reacţii adverse:

Oto şi nefrotoxic, mai ales la cei cu leziuni renale sau în asociere cu alte sub-

stanţe nefrotoxice (cefalatina, cefaloridina) sau ototoxice (acidul etaclinic).

Indicaţii: tratamentul infecţiilor cu germeni: pielonefrita, pneumonii,

meningite cu bacili gramnegativi, endocardita cu enterococi rezistenţi la

streptomicină, arsuri infectate, blefaroconjunctivite, blefarita, ulcere corneene.

Contraindicaţii:

Alergie la Gentamicină, sarcină, alăptare.

Nu se asociază cu alte medicamente oto şi nefrotoxice şi cu diuretice cu

acţiune intensă: furosemid, ederden.

38

Mod de prezentare


Adulţi: intramuscular sau intravenos: 3-5mg/kg c/zi fracţionat la 8 ore, timp

de 7-10 zile.

Copii: doza este de 2mg/kg c/8 ore, la copii peste 1 an.


fiole de 1ml şi 2 ml soluţie injectabilă ce conţine 40 mg soluţie activă

soluţie oftalmică cu 0,5% gentamicină

cremă cu 0,1% substanţă activă

Incompatibilităţi în soluţii:

Gentamicina este incompatibilă cu Amfotericina B, Ampicilina, Penicilina

G, Carbenicilina, Cloramfenicol hemisuccinat, Heparina, Meticilina, Oxacilina,

Vitamina B complex.

II.8. Antibiotice cu spectru largII.8.1. Tetraciclinele

39

Definiţie. Tetraciclinele sunt antibiotice naturale şi de sinteză, cu spectru larg,

apropiate ca origine, structură şi efecte.

Clasificare:

1. naturale – Tetraciclina

2. semisintetice

a) pentru administrare orală – Metaciclina, Miociclina cu acţiune semiretard, Doxi-

ciclina cu acţiune retard, 24 de ore.

b) injectabile - Rolitetraciclina


Prezintă spectru larg de acţiune. Efect intens pe coci grampozitivi, bacili

gramnegativi, virusuri mari. Efect bun faţă de coci grampozitivi, gramnegativi,

bacili gramnegativi, bacilul tetanic, spirochete, virusuri, protozoare. Rezistentă, se

instalează lent şi rar.

Reacţii adverse:

Toxicitate relativ redusă.

Aparatul digestiv: anorexie, greţuri, vome, diaree, colici abdominali, arsuri

la defecaţie, enterita stafilococita.

Tulburări ale mucoaselor: stomatite, glosite, vaginite, rectite.

Sensibilizare cu febră, erupţii cutanate.

Efect iritant local: flebita, tromboza la administrarea intravenoasă.

Ficat: fenomene toxice, uneori efect letal la administrarea intravenoasă.

Rinichi: albuminurie, glicozurie, aminoacidurie, acidoza după tetraciclina

perimată.

Dinţi: pigmentaţii dentare, carii, hipoplazia smalţului dentar la copiii ai căror

mame au primit tetracicline în timpul sarcinii.

40

Sistemul nervos: hipertensiune intracraniană benignă, mai ales la tineri.

Indicaţii:

Tetraciclinele sunt indicate în: pneumonie, faringite, amigdalite, sinuzite,

bronşite.

În infecţii urinare, cistite, uretite.

În infecţii ale ţesuturilor moi, furunculoza, abcese, plăgi traumatice.

Infecţii oftalmice şi digestive.

În tifosul exantematic, febra Q, psitocaza, tularemie, endocardita bacteriană

subacută, gonoree.

Tetraciclinele au fost recomandate în acnee dar nu există dovezi sigure

asupra eficacităţii lor.

Au mai fost recomandate şi în diagnosticul neoplasmului datorită capacităţii

de a se acumula în celule maligne şi a prezenta fluorescenţă galben-aurie în lumina

ultravioletă.

Contraindicaţii:

Tetraciclinele sunt indicate în ultimul trimestru al sarcinii, în perioada

neonatală şi prima copilărie.

În insuficienţa renală cu excepţia doxiciclinei care nu creşte azotemia.

Alergie la tetracicline.

Interacţiuni:

Efectul tetraciclinelor este scăzut de acidele orale, salicilat de bismut, fier,

sulfat de zinc.

Cresc efectul anticoagulantelor orale, digoxinei, litiului.

Scad efectul contraceptivelor orale.

41

Alte inetracţiuni prezint cu barbituricele, hipoglicemientele orale, corticoste-

roizi, insulina, curazante.

II.8.2. Rolitetraciclina

Sinonime: Rolitetracycline, Reverin, Salvociclin, Trascycline.


N-pirolidinometiltetraciclina este insolubilă în 1,1 părţi apă şi 200 părţi

etanol. În apă este solubilă pa pH neutru, ceea ce reduce acţiunea iritantă.


Antibiotic cu spectru larg, acţionând bacteriostatic faţă de diferiţi germeni

gramnegativi şi grampozitivi, rickettsii, spirochete, trece în laptele matern şi

traversează placenta.

Reacţii adverse: ameţeli, senzaţie de căldură, hipertemie, hipertensiue,

colaps, risc de leziuni hepatice sau renale. Efecte nefrotoxice la preparatele cu

termen de valabilitate depăşit.

Indicaţii:

Este preferabilă în infecţii grave sau rebele cu germeni sensibili, unde nu se

poate administra tetraciclina.

Mod de administrare.

42

250mg odată, maxim 1,5g/zi injectabil intramuscular sau intravenos.

Există flacoane speciale preparate pentru fiecare cale de administrare. Injec-

tarea intramusculară se face profund, intra-gluteal. Injectarea intravenoasă se face

lent, în 2-5 min. mai poate fi injectată şi intra-pleural, intra-peritoneal, intra-

articular, intra-vezicular sau în cavităţile abceselor.

Toxicitate hepatică foarte mare.

Rolitetraciclina este utilizată actualmente foarte rar.

II.9. Antibiotice polipeptidice

Clasificare :

Polimixina B

Polimixina E (colistin)

Bacitracina

Gramicidinum, Capreomycin, Viomycin, Amfomicynum, Micomicine

II.9.1. Colistinum

Sinonime: Colistin, Colimycine.

Proprietăţi fizico-chimice: antibiotic obţinut din culturi de Bacillus polymyxa.

Acţiune terapeutic:

Efect bactericid pentru colibacili, Klebsiella, Enterobacter, Salmonella,

Shegella, Haemophillus, Bardetella, piocianic.

Rezistenţa apare greu, dar poate fi încrucişată cu Polimixina B.

43

Reacţii adverse:

Acnee, după injectare intramusculară, datorită efectului curarizant.

Oral: greaţă, vomă, diaree, tulburări neuropsihice la vârstnici., nefrotoxici-

tate la doze mai mari de 10.000.000ui/zi peste 10 zile.

Indicaţii:

Oral: gastroenterite cu germeni sensibili, profilaxia hiperamonemiei,

pregătirea pentru intervenţii chirurgicale pe colon.

Injectabil: septicemii, meningite, endocardite, infecţii urinare, afecţiuni

obstreticale şi ginecologice, afecţiuni hepato-biliare, afecţiuni ORL, afecţiuni

bronho-pulmonare şi cutanate.

Contraindicaţii: alergie la colimicină.

Precauţii: se ajustează dozele în insuficienţa renală. La asocierea cu

substanţe nefrotoxice. Nu se asociază cu hidroxidiona.

Mod de prezentare:

Mod de administrare

Oral: adulţi; copii peste 12 ani: 1,5-3.000.000ui/8 ore

Copii 1-12 ani: 1.000.000ui/8 ore

Sugari: 100.000/kg c/zi în 3-4 prize.

Prematurii şi nou-născuţii: 500.000ui/kg c/zi în 3-4 prize

Injectabil: infecţii de gravitate medie: intramuscular; infecţii grave: intravenos.

Adulţi: 2.000.000 ui/8 ore

Local: comprese, pulverizări, instilaţii, injectări în cavităţi naturale sau patologice

cu soluţii 1.000.000 ui la 20-50ml se fiziologic.

Prezentarea farmaceutică:

Colistin: Comprimate de 250.000ui

44

Capsule cu 25mg (500.000ui)

Flacon injectabil de 500.000ui şi 100.000ui

Colimycine: flacon injectabil de 100.000ui

Interacţiuni

Are efect nefrotoxic, auditiv cu aminoglicozidele.

Patentează urarizantele.

Incompatibilităţi în soluţii:

Polimixina E este incompatibilă cu: Cefazolina, Cefalatina, Tetraciclinele,

Eritromicina, Fenobarbitalul, Hidrocortizonul, Kanamicina, Penicilina.

45

IMPORTANŢA ANTIBIOTICELOR

Descoperirea antibioticelor a însemnat un real progres în domeniul

chimioterapiei antiinfecţioase, determinând modificări profunde ale vechilor

concepţii terapeutice.

Folosite în tratamentul celor mai frecvente boli infecţioase, aceste

medicamente au contribuit la scăderea considerabilă a mortalităţii infantile şi la

prelungirea vieţii oamenilor cu cel puţin 10 ani.

Trebuie să menţionăm în mod deosebit importanţa Penicilinei şi a

derivatelor ei. Ele se obţin astăzi pe cale industrială la noi în ţară. Fabrica de

Antibiotice Iaşi (cu un renume internaţional) care acoperă pe deplin consumul

intern şi internaţional.

Un alt important grup de antibiotice îl reprezintă cefalosporinele folosite din

ce în ce mai mult în practica farmaceutică.

46

BIBLIOGRAFIA:

1. Prof. Dr. Docent Victor, Zota – Chimie farmaceutică, 1985

2. Prof. Dr. Dan, Georgescu – Produse farmaceutice, 1998

3. Agenda Medicală, 2005– Editura Medicală

4. Dumitru, Dobrescu – Farmacoterapie practică, vol. I

5. Constantin, Voiculescu ; Nicolae, Radu – Antibioticele si imunitatea

6.Memomed,2005.

47

Documents

ANTIBIOTICE BETALACTAMICE