Anul I. Arad, Duminecă 21 August v. (3 Sept, n.) 1911, Nrul 183. ABONAMENTUL:

Pe un an . . 28 -— Cor. Pe jumătate an 14'— , P« 3 luni . . 7'— „ P« o luna . . 2-40 ,

Pentru România şi s tră inătate:

Te un an. . 40'— franci T e l e f o n

pentru oraş si interurban Nr. 750.

R E D A C Ţ I A şi A D M I N I S T R A Ţ I A : Strada Zrinyl Nrul 1;«,

INSERŢIONILE I * primesc la admijMi-

traţie. Mulţămite publios si L»t deschis costă şirul 30 fii.

Manuscriptele nu se în-napoiază.

Antisemitism şi antigoimism de Al. I. Hodoş

Catechismul gazetarului evreu care a pătruns în cetatea presei din România, are două paragrafe mai de căpetenie. Unul îi învaţă ca să profité de orice prilej de ceartă sau neînţelegere dintre români ca să sară numai decât s'o învenineze cât se poate mai mult. — iar cellalt ca să dea o publi­citate cât mai întinsă, afară din ţară, tu­turor stărilor sau întâmplărilor cari pot să dea loc la comentarii nefavorabile ţării sau neamului nostru. Stând la pândă mereu în aceste două direcţiuni, gazetarii evrei din România pot fi prinşi oricând asupra fap­tului. După cum un scriitor francez zicea că în ţesătura oricărei drame sau tragedii clin viaţă trebuie „să cauţi femeea", aşa, ba cu mai multă dreptare, putem să zi­cem noi, că în orice campanie mai veni­noasă împotriva României sau a românilor, trebuie să cauţi pe gazetarul, sau pe... in­formatorul evreu.

.,Informatorul'' este, bineînţeles, un eu­femism. Numele mai potrivit ar fi altul. Căci, de obiceiu. numai substratul campa­niilor este informaţiune, dar asupra acestui substrat-pretext, ţesătura tendenţioasă este atât de groasă în născociri si intervertiri, încât nu se mai recunoaşte nimica dintr'în-sul. — faptul dispare şi nu mai rămâne decât intriga, răutăcioasa şi calomnioasa exploatare.

Adesea, în aceste campanii, găseşti arme cari denotă în chip vădit că autorii lor ascunşi au reuşit să spioneze câte ceva

de prin instituţii sau de pela autorităţi, despre cari ar trebui altfel să crezi că nu pot ii accesibile decât românilor; un func­ţionar dela ministerul de interne din Bu-cureşti mi-a spus că nu odată se descopăr acte de spionaj, ai căror autori sunt mai întotdeauna evrei... Cum, prin ce mijloace ei reuşesc în asemenea întreprinderi, — este secretul urii ce ne poartă, a învierşu-nării ascunse ce le determină fiecare por­nire sufletească împotriva noastră.

Dar să mai inzistăm puţin acuma asu­pra bântuirei evreilor în presa clin ţara ro­mânească. Am dat câteva exemple despre forma înmuiată în otravă şi în scârnăvie, pe care o ia, sub condeiul scriitorului evreu, orice critică la adresa personagiilor politice sau a unor stări din ţară. — O regretabilă deprindere a politicianismului din România, mai este încă, aceea de a încerca din când în când, la câte un caz de mai mare necaz, cu sistemul aşanumi-tului „şah la Rege". Se fac aluzii, se în­cearcă înţepături, se „protestează", etc. — toate acestea cu intenţia şi cu speranţa de a se exercita o oarecare presiune asupra hotărîrilor Coroanei, a se contrabalansa în­chipuite favorizări a unora în detrimentul altora, — ş'aşa mai departe...

Instinctul antigoimist al gazetarului evreu îi spune numai decât, că aicea poate să fie, şi pentru dânsul, ceva de exploatat. Ocazia e nu se poate mai favorabilă; — având aerul de a servi tactica politică a unui partid românesc, indiferent a căruia, — sau azi a unuia, mâine a altuia, — ga­zetarul evreu, dela acest adăpost, îşi sumete mânecile şi se aşterne pe lucru.

Iată-1 scriind. Am aci un extras din-tr 'unul din articolele mai de curând apă­rute în gazetăria românească pe această temă:

„Pumnul ţărei şi maşina neamţului!" — e titlul. Reproduc numai partea finală: — „Maşina ţărei nu funcţionează bine, căci n 'arată adevărata tărie a celor mulţi şi slabi. Mecanismul ei e făurit după alte noime; câncl vom putea deschide maşina în dosul ei să-i vedem mecanismul, atunci vom vedea cu ce resort este pusă în miş­care, resort, care nu răspunde adevăratelor nevoi ale ţărei... (Grozav le arde oaspeţilor galiţieni de adevăratele nevoi ale ţărei ro­mâneşti!)

„Până atunci maşina neamţidui merge ca vai de capul ei, după indicaţia celui ce stă sus în vârf, şi fie cât de mare tăria pumnilor ţărei (gazetarul măguleşte aci par­tidul în interesul căruia ci-că scrie), ea nu va putea ridica greutatea decât până acolo, până unde îi va îngădui cel de sus.

„Pumnul ţărei... maşina neamţului! dacă maşina r a dăinui prea multă T r e m e aşa cum este, tare ni-e teamă să nu cloco­tească din nou flăcările lui 1907, căci o ţară nu poate merge prea mult cu o ma­şină veche, ruginită şi hodorogită"...

Dacă n'am cunoaşte ziarul în care se tipăresc asemenea lucruri, şi dacă n'am şti că e redactat de evrei, am ghici totuşi acest lucru, după zelul acesta, în care fe­ricirea de a putea bârfi se recunoaşte atât de vădit din lăfăirea trivialitaţilor caracte­ristic evreieşti. Newnţid, înţelegeţi, este

Publicol nostru şi teatrul** d» dr. Horia Petra-Petrescu

•- Sfârşit. — Cu pretenţiunea aceasta a mea ştiu. că voiu

atinge neplăcut pe unii dintre noi. Mi-se va spune: etim ? Vrei o diferenţiare ? Altceva la sate şi alt­ceva la oraşe ?

Voiu răspunde astfel: Da. o oareşicare dife­renţiare — o diferenţiare fatalmente intrinsecă, vieţii de oraş — şi o mentali tate mai bogată, mai rafinată. în senzul cel bun al cuvântului, dar o mentalitate, care să nu fie — doamne fereşte! — -antipoda celei ţărăneşti, ci do multe-ori să fie chiar identică. Nu putem, doamnelor şi domnilor, să rămâ­nem la oraş numai şi numai cu comedioarele şi farsele în câte un act ale lui Alexandri. Nu vor-besc aici de piesele teatrale mai mari ale lui Ne-gruzzi şi Kotzebue. Unii din noi mai merg şi pe la teatre streine, mai citesc, mai fac călătorii. Se bucură şi aceştia din când în când de piesele naive, câte-odată drăgălaşe în naivitatea lor a scriitorilor amintiţi, ştiu să le apreciez importanţa lor mare culturală, — dar, să nu li-se ia în nume de rău, dacă mai pretind şi altceva, ceeace la sate nu s'ar putea reprezenta. E clar.

Am ajuns, cred, în urma ideilor sulevate. la un punct de foarte mare importantă pentru bunul mers al curentului nostru teatral . E vorba de prin­cipiul fundamental, de care se lasă condusă miş-

*) Conferinţă publică cetită în a doua şedinţă a „Societăţii p. f. d. t. roman- în Blaj în ziua de 17 13 au­gust, 1911.

carea teatrală ţărănească în Germania, ca: publicul să fie o massă omoy^.iă, compactă.

Numai aşa poţi ajunge rezultate favorabile: dacă publicul din sală se află pe acelaş grad inte­lectual în marea, sa majoritate.

De aceea cred eu, că se aud râsetele grozav de jignitoare pentru un om jcu bun simţ, când artistul nostru Zaharie Bârsan, joacă bine scene foarte serioase. în cari trebuie să bea — d. e. — de disperare sau să-şi bată nevasta de pe scenă. Cetiţi amintirile turneului său artistic din anii trecuţi *) şi o să vedeţi de câte-ori se plânge de râsetele înfundate şi de scenele interpretate fals din partea publicului.

Ce am putea face să ochim momentele ace­stea penibile ? Dacă întreg publicul ar avea o şcoală literară şi dacă s'ar recruta dintr'o anumită clasă socială, ai putea să lucrezi cu un factor omogen, pipâindu-i pulsul ca un medic expert — dar aşa orice îndemnuri spre bine ale tale, actorul plin de dragoste de înaintarea artei, vor rămânea fără de efectul dorit, fiindcă tot ce încerci să ridici e ni­micit de o parte a publicului, care nu vrea sau nu poate să te înţeleagă.

E ca şi când ar trebui să vorbesc ilustră adunare acuma într 'o limbă românească, ocolind cuvintele: factor omogen, etică, desiderate culturale, etc., de teamă, că nu voiu ti înţeles.

Nu susţin — ar fi nonsenz — că nu se poate vorbi plin de fineţe şi plasticitate în frumoasa noa-

*) .Impresii de teatru din Ardeal*. Arad, 1908, pag. 8, etc., la „Tribuna1".

stră limbă dela ţară, nu ştiu nici aceia, că nu ne vom putea lăsa răpiţi câteodată, în momente so­lemne, să fim una: ţărănime şi cărturărime în ma­nifestaţiile noastre artistice (o să aduc exemple!), susţin însă că un public mai omogen poate fi adus mai cu uşurinţă la progrese vădite, decât atunci când ai în sala de teatru, ca public spectator, ţi intelectuali şi ţărănime.

Aduc două exemple, (s'ar putea spori la In­finit): Năpasta maestrului nostru Caragiale poate fi jucată cu mare efect şi în faţa ţărănimii şi în faţa intelectualilor noştri.

Pentru amândouă părţile cuprinde nuanţe aperceptibile şi dacă e jucată cu un realism arti­stic de prima ordine poate să lase adânci urme, atât în inima unui intelectual, cât şi în inima unui ţăran. Aşa e la germani, spre pildă, seria de piese teatrale din vieaţa ţărănească, de Anzengruber sau de Schönherr, aşa sunt la francezi piesele lui Erkmann-Chatrian şi a altora. Acelaş efect nu l-am putea exopera la un public heterogen cu pie­sele de salon — nu gândesc d. e, la „Scânteia" lui Pailleron, care se joacă minunat la teatrul naţio­nal din Bucureşti şi care mă bucur că o văd ju­cată astăzi şi la noi. Cu timpul va trebui să avem şi noi un contingent mai respectabil de piese ori­ginale, cari nu vor putea fi jucate la sate, din sim­plul motiv eă nu sunt scrise pentru sate.

Lucrul acesta pare atât de evident. încât se vor mira — poate — unii de ce-1 mai şi amin­tesc, dar văd, doamnelor şi domnilor, că la noi se face abuz cu alegerea pieselor şi se joacă din par-

Pag. 2. R O M Â N U L Nr. 183—1911.

regele Carol; e lucru ştiut şi care s'a tră­dat adesea, că evreii îi bănuiesc sentimente mai mult „ antisemite" ; vă veţi explica deci uşor voluptatea cu care Blumenberg îi aruncă, în numele patronilor pe cari îi ser­veşte şi sub răspunderea lor, poreclele de „ruginit", „hodorogit", etc.

Cu nu mai puţină predilecţie ne vor­besc toţi gazetarii evrei, şi oricând, de „flă­cările lui 1907".... Atunci a fost în adevăr, pentru evreimea din România, o făgăduială de zori fericite şi de mult aşteptate.... Un moment, ea a putut crede că, clin prăbuşirea statului românesc, putea să iasă „emanci­parea" neamului israelitean din ţară... Vai! nu s'a întâmplat aşa; dar de atunci, tot mereu şi iarăşi auzim repetându-se oftările după „o clocotire din nou" a aceloraş per­spective şi posibilităţi....

*

Când ue mai aruncăm, câte unii din noi, privirile spre simptomele, altminteri a-tât de vorbitoare, ale realei porniri antigoi-miste ce caută să ne sape, să ne surpe dacă s'ar putea, \— suntem întâmpinaţi mereu şi întotdeauna cu aceeaşi învinuire, care de sigur este cea mai gravă pe care ar putea-o ridica un adevărat israelitean : precumcă, adică, noi am fi nişte „antisemiţi!" — Antisemit, în terminologia evreiască, însem­nează : om cu sentimente josnice, primitiv mânat de instincte inumane, etc. Obişnuiţi de veacuri a reduce totul la istoria neamu­lui lor nenorocit, evreii nu cunosc altă o-menire decât evreismul; la ei aceste două no­ţiuni se confundă. A te apăra împotriva na­valei lor, sau împotriva veninului disolvant ce vin să răspândească în viaţa ta, care nu le-ai avut grija şi nu te-ai dus să-i cauţi în meleagurile lor, — aceasta însemnează crimă de lesumanitarism, însemnează ascul­tare de imbolduri animalice, — sau în cel mai bun caz, ceva medieval !

Dar nu numai în evul mediu, ci în toate timpurile, instinctul de conservare al popoarelor a existat şi le-a ferit, el mai în-tâiu de toate, de peire. Acest instinct de conservare—evreii îl numesc instinct ca să-1 batjocurească.... la alţii, — dacă poate u-

tea diletanţilor multe piese franţuzeşti de salon, cari n'au nici în clin, nici în mânecă cu cercul de idei al ţăranilor noştri.

lohn Ruskin, esteticianul englez, zice cu foarte multă dreptate: „Spiritul se întăreşte ori slăbeşte de lectură, întocmai ca trupul de aerul proaspăt sau de cel pestilenţiat". Dacă se slăbeşte sau se întăreşte spiritul de lectură, cum să nu slăbească sau să nu se întărească cu prilejul mai multor reprezentaţii teatrale, cari sunt o lectură mai po­tenţată '? Cum vor primi ţăranii noştri comediile, cari nu-s pentru ei ? In cazul cel mai favorabil vor rămânea impasibili, dar cu asta le tâmpeşti simţul faţă de ce e frumos şi îi aduci să fie apatici.

*

Ca să poată aprecia un public prestaţiunile artistice mai elevate, va trebui ca publicul să-şi dea osteneala, să-şi dea seama despre importanţa pieselor văzute, va trebui ca cultura publicului să fi ajuns pe o treaptă respectabilă.

Ca jocul să poată fi apreciat e de lipsă, ca spectatorul să fie informat de mai înainte cine a fost persoana istorică, despre care e vorba d. e. într'o piesă şi să se ştie orienta, cât de cât, asu­pra importanţei piesei, care se joacă. Nu vom pu­tea pretinde ca publicul nostru să aibă cunoştinţe speciale în domeniul literaturilor vechi şi a celor mai îndepărtate neamuri, conştiinţe în liniamente generale din literatura germană şi franceză însă, pe Jângă cunoştinţele principale din literatura româ-

neori să ia numele de antisemitism, vina ori­cum nu poate să fie a goimilor, cari desi­gur că n-ar cere, bieţii de ei, nimica mai mult, decât să nu fie nevoiţi de a deveni antisemiţi, lucru ce n'ar atârna decât numai dela semiţi.

Dar însfârşit! Cuvântul n'are să ne spe­rie. Noi vedem, experimentăm, şi dovedim, că avem a face aci cu vrăjmaşi răi şi pri-mejdioşi ai neamului nostru. Mai bine să ne ocărască ei cu orice cuvinte, — decât să ne laude că am fost atât de moderni şi de civilizaţi, încât ne-am dat legaţi de mâni ţi de picioare cuceririi lor paşnice.

Blajul în sfântă sărbătoare — M O M E N T E —

II. Vlaicu! Acest nume rostit dela om la om, cu

pasiune şi curiozitate, era preocupaţia de aproape a hduror şi poate că din punct de vedere emotiv a fost cel mai frumos moment al serbărilor pentru poporul nostru. Când au aflat toţi ţăranii că pri­mul aviator român s'a ridicat din rîndurile lor ; şi eând au văzut pe tatăl genialului tânăr în mijlo­cul lor, de faţă la acensiunea care s'a făcut în a doua zi a serbărilor, entuziasmul lor a fost la cel mai înalt grad de bucurie. Fiul şi tatăl au fost ri­dicaţi pe sus şi purtaţi în triumf în ovaţiunile în­focate ale tuturora, şi cei adunaţi pe Câmpie şi cei mai din depărtare, risipiţi pe dealurile din apro­piere.

„Mulţumescu-ţi Doamne, c'am trăit să vedem şi „minunea'' asta" — spuneau atâţia bătrâni fă-cându-şi cruce, în senzaţia celei mai adânci pietăţi. Dar şi cei cari l-au mai văzut pe Vlaicu sburând au avut o plăcere nouă. Prin noul aeroplan Nr. II, aviatorul a progresat invenţiunea sa, realizând mai multă siguranţă în plutire şi mai multă agilitate a apa­ratului. Sborul astfel, alternând între 500 şi 700 metri şi făcând elegantele înconjurări ale Câmpiei pe de­asupra dealurilor, cu repezi virajuri, a stârnit ad­miraţia celor mai vechi participanţi ai sborurilor lui Vlaicu, din România. Cea mai mare din modernele invenţiuni este cucerirea aerului şi putem fi mân-

nească, tot vom putea pretinde dela public, care se respectă.

In privinţa aceasta aşteptările prea mari de­cepţionează, de obicei. Poate aţi citit seria de ar­ticole scrisă de profesorul Volkelt cu privire la pu­blicul german din Germania. Aţi văzut cât de mic este procentul oamenilor, cari au — de fapt — plăcere estetică la teatru. Şi — totuşi — cât de sus stau germanii în privinţa aceasta faţă de alţii! Volkelt judecă ca un intelectual, care pretinde în urma secolilor de cultură din trecut a neamului său, un procent mult mai mare de spectatori cu adevărat devotaţi idealului unui teatru. De aceea vede dânsul a tât de negru toate.

Eu cred, că şi instituţia teatrului noastru s'ar putea ridica la un nivel mai înalt, dacă pu­blicul, dacă d-v., doamnelor şi domnilor, aţi fi mai comunicatori în privinţa teatrului şi v-aţi exprima părerile, bune sau rele, pe faţă, în decursul şi după reprezentaţiile noastre teatrale, cu mai multă hotărîre.

Directorul de teatru este un medic sufletesc — ar trebui să fie un medic sufletesc — care are în grija sa, ca client publicul întreg. Medicul tre­bue să aibă put inţă să percuteze, ca să se con­vingă ce lipseşte bolnavului. Pipăie pulsul, ca să vadă dacă circulaţia sângelui este cea normală. Cu un client, care nu poate da aproape nici o deslu­şire despre ceeace-i lipseşte — va merge greu de tot curarisirea.

Veţi fi auzit, de sigur, doamnelor şi domni­lor, de fostul director de teatru Henrich Laube,

dri că din poporul nostru a răsărit primul cuce­ritor român.

*

La venire mă întâlnisem in tren cu bunul meu prieten căpitanul pensionat Dimitrie Cristian din Bucureşti, om de 56 ani şi cu inima- de 25. Din întâmplare am avut şi acelaş cuartir la Blaj, la o

familie foarte ospitalieră şi inteligentă. O fată fru­moasă, floarea casei şi nepoata căpitanului, ne-a în­dulcit încuartirarea prin atitudinele ei virtuoase şi cuminţi şi mai ales printr'o îngerească sprintemé. Dar momentul romantic, petrecut în prima noapte a serbărilor a fost următoarea scenă care merită a fi descrisă.

Ne întorsescrăm acasă pe la ora 1 sunând-ne încă în ureche notele dulci ale tenorului Marcus si vorbeam cu căpitanul ca doi oameni beţi de entu­ziasmul zilei şi al serei. Ne întreceam în căutarea adjectivelor să calificăm mai bine splendidele ma­nifestări naţionale. In odaia noastră linişte, toţi ai casei erau culcaţi. Şoptind încet şi glumind, plini de voe bună şi fără somn, ne pregăteam să ne cul­căm şi noi, când deodată, o melodie frumoasă, can­tată de viori în surdină, ne isbi urechea.

— Ce să fie?, exclamarăm noi. La început credeam că sunt trecători, dar

melodia, urma să ne sune la ferestre, uneori mai viu, uneori mai domol, dar bine executată. Ura o romanţă duioasă cântată par'că înadins pentru noi.

Ne-am apropiat de una din ferestre şi am tras perdelele. In strada întunecată abia, puteam distinge 2 lăutari şi un tânăr care se pitula după fereastră.

Atunci am înţeles. Nu eram noi cei cărora li-se cânta, ci fata frumoasă.

Tânărul ştiind poate că dela acele ferestre, ea, auzia muzica de afară, venise cu lăutari „să-i facă serenade". Vechiul obicei se menţine aci, şi ti­nerii îndrăgostiţi la anumite zile mari, ori sărbă­tori îşi menifestă îndemnurile inimei.

Căpitanul era încântat, eu dcasemenea, şi li­piţi de fereastră, pufneam de râs, sorbind farme­cul poetic al situaţiei. Şi ne-a cântat astfel romanţe după romaţe şi săltăreţe cântece de joc, până ce începuse să ne plictisească de tot elanul juvenil al Figaroului român.

— Bine, bine, e foarte frumos, spunea căpita­nul, dar fata n'aude şi noi n'o să putem dormi.

— Nici decum, ripostai ci vom adormi în se­

care a avut o influenţă hotărîtoare, mulţi ani de zile, asupra „Burgtheater"-ului din Viena. O gre-şală capitală a activităţii sale a fost, că a dat prea mare atenţie elementului strein, francez, introdu­când cu duiumul piese franţuzeşti do salon — ca­lităţi a avut însă (pe de altă parte) multe. Direc­torul acesta de teatru ne-a lăsat memorii şi no­tiţe foarte interesante, referitoare la repertoriul său. cari se consultă şi acum cu succes de directorii de teatru şi de aceia, cari scrutează trecutul tea­trului.

Despre activitatea sa teatrală îşi dă seama Laube în scris, motivând, sondând ţ inuta publicu­lui. Aşa d. e., introducând o prelucrare a comediei de Seribe şi Legouvé „Bataille de dames"' (Lupta între femei, apărută în 1851), aminteşte de multe-ori în memoriile sale referitoare la „Burgtheater"*) piesa aceasta, înşirându-o între piesele cari fac se­ria cea mai mare.

Vorbesc despre această comedie fiindcă am cetit că d. Liciu a voit să o joace aici, în Blaj. Iată ce spune Laube de ea: „o piesă de repertoriu, foarte iubită de public (volumul V, pag. 3, loc ci­tat) „trec mulţi ani până se inventează o comedie atât de plăcută ca piesa aceasta". (Vol. V, pag. 119.) Aş putea cita mai departe şi mai mult, mai cu seamă despre alte piese, ca să arăt cum îşi motiva Laube ţ inuta faţă de public şi cum căuta să son­deze ceeace place publicului. Ar fi o lucrare inde-

*) TDas Burgtheater", volumele din operele alese — ediţia H. H. Houben (Hesse, Lipsea).

Nr. 183—1911. R O M Â N U L Pag. 3.

renade, tu evocăndu-ţi tinereţea, eu visând la o idilă dulce dela ţară...

— Ba să ne scutească nene, că mie dacă îmi strică somnul n'o să mai pot dormi deloc — şi că­pitanul deschide fereastra şi roagă pe serenadist, să ne lase să dormim, că fata e în fundul casei şi nu poate auzi muzica.

Dar pas să asculte îndrăgostitul... „Zi mă ţigane, scoate surdina şi zi!..." Dela hotelul „ Vnivers" mai veneau şi unele

acorduri mai vii ale orhestrei bătrânului Ghiuţu... Căpitanul se revoltă o clipă şi apoi ne por­

nirăm pe rîs, copilăreşte, sărind de mână amân­doi şi jucând prin casă. El uitase grija pierderei somnului, şi eu mă tăvăleam pe pat de hazid ve­seliei căpitanului. Câtă tinereţe mă gândeam eu apoi, câtă vieaţă tînără la acest om. Voi fi şi ea aşa, în anii lui ?

— Ia să-i mai spui odată, zice el mai târ­ziu, doar o pleca.

Drept să spun, eu n'aşi fi vrut să plece — dar după ce-a plecat şi căpitanului i-a părut rău.

vi-

Clipele când maeştrii Coşhvc şi Carageale au fost printre noi, vorbind, şi arătându-şi impresiile, însemnau placide momente tuturora, cari le-au stat în apropiere. Ce rău îm pare că mi-au scăpat mai multe asemenea momente.

La prânzul ziariştilor dela rusticul restau­rant Veza, Carageale n'o fi ştiind câtă bucurie ne-a procurat prin sosirea lui între noi. Ce-, masă vioae a fost. cu toată nota originală a aglomeraţiei. Toţi îi savurau vorbele, prea finele-i spirite. După ce s'au curmat lungile oi^dii dela sosirea sa când s'au grămădit în jurul mesei mulţimea de faţă, cl a ţinut următorul laconic discurs, cu cel mai grav aer din lume:

..Domnilor, ducă vă pare bine şi doriţi ca să fiu în mijlocul d-voastrâ să'mi daţi voe să mă desbrac

Vă închipuiţi surpriza şi hazul. Mulţi, l-au imitat desbrăcându-se... numai de haină, --- bine înţeles — şi dacă simplul prânz a fost excelent, e pentrucă, mulţi dintre noi, am mâncat, tocana şi eiulnmua împreună eu vorbele lui.

Sosirea marelui savaid Nicolae larga, apari­ţia sa maiestoasă la serbări — ce şir de momente răpitoare. Apostol al neamului, cu această ocazie,

pendentă, mulţumitoare', analiza aceasta, dar nu s'ar ţ inea strâns de subiectul ales pentru astăzi.

Şi noi românii avem câteva notiţe ca ale lui Laube, dar sunt pr<>a incomplete şi prea fragmen­tare. Vostache Caragiale (în 1855*). Dna Aristizza Romanescu (în 1904), Za funie "Bârsan",(\n 1908), au t ipărit broşuri şi volumaşe. în cari îşi dau sea­ma de evoluţia lor artistică şi de succesele repur­ta te la publicul nostru.

lată ce găsesc despre o piesă germană de Kotzebue într 'un studiu scris de d. Bogdan-Duică : „Misantropia şi pocăinţa" („Menschen hass und Beue", trad. în 1837 de I. Voinescu II, face o im­presie enorma asupra publicului. învingerea a fost senzaţională.*)

Aceeaş piesă a cutreierat Europa în deceniile trecute, s târnind vifore de aplauze. Cercetând revi­stele de seamă ale classicilor germani. în biblio­teca oraşului Lipsea, am cetit un raport din Paris despre aceeaş piesă. în „Athenaeum", (vol. II, par­tea II. pag. 321—2). revista condusă de fraţii Schlegal, în care se spune că francezii erau a tâ t de captivaţi de cuprinsul piesei acesteia, încât plân­geau de emoţie. Aceeaş soarte a avut piesa acea­sta şi în Germania.

Astăzi e cetită numai din par tea acelora, cari scrutează istoria teatrului, căci calităţile lite­rare remarcabile îi lipsesc.

Ca notiţele acestea să fie mai complete şi la

*) OUneseu, în 1897, 1898. *) Bogdan-Duică „Omagii" (1900) - - despre Aug.

d« Kotzebue.

el a văzut, că eternele-i idei a prins adânci şi ro­ditoare rădăcini în massele poporului nostru. Ad­miraţia fără margini cu care toţi l-au privit; ade­vărata dragoste ce o simţiau toţi pentru dânsul; respectul acela sincer al stifletelor, din care naşte adorarea, — toate astea erau de ajuns să zici că „însuşi prezenţa lui acolo, era cel mai frumos dis­curs din câte s'au rostit la Blaj". Aceasta este un un adevăr pentru aceia cari l-au citit şi l-au înţeles.

Al. Vernescu.

„Telegraful Român" publică ur­mătoarea desininţire: Unele ziare din Budapesta scriu, că Excelenţa Sa, mitropo­litul Ioan Meţianu, ar fi declarat în faţa unui corespondent al ziarului „Universul" din Bucureşti, că pentru români folositaare poate să fie numai politica de înţelegere cu maghiarii şi că ar fi condamnat procedura acelor politiciani, cari în loc să agiteze pen­tru politica de împăcare, să năzuesc a răs­pândi calomnia, că politica sa, făcută pen­tru românii din Ungaria, ar face serviciu guvernului român, în fine, că ar fi decla­rat, că mai corect ar fi, dacă cu apărarea intereselor românilor din Ungaria, ar fi în­credinţat clerul.

Suntem autorizaţi a declara, că nimic din aceasta nu corespunde adevărului. Ex­celenţa Sa, mitropolitul nostru, nu a făcut în faţa nimănui astfel de declaraţiuni. Tot ce a spus Excelenţa S a , la toate ocaziunile, şi tuturor acelora, cari i-au cerut părerea, este, că Excelenţa S a în cele politice e a-derent al unei direcţii de înţelegere cu cei dela putere, precum era şi Marele Şaguna, e deci pentru direcţia politică reprezentată de ziarul nostru, x l t â t a şi nimic mai mult.

* Notarii parlamentari în grevă. Era de pre­

văzut că chiar şi cea mai răbdurie fiinţă se va sătura odată de atâtea cârcote obstrueţionale. No­tarilor parlamentari li s'a pus pe inimă atâtea vo­tări nominale şi pe nesimţite unul după celalt îşi iau concediu, orieă fără vorbă absentează dela .şe­dinţe, încât azi preşedintele fiind iarăş vre-o 4 vo­turi a fost necesitat să recurgă la ajutorul nota­rului opoziţional Martin Lovászy. căruia, tremurând, după o singură cetire a opelului nominal, la cinstea ce i-s'a oferit, i-a urmat Ştefan Zlinszky.

noi. ca îndemnurile actorilor şi ale conducătorilor trupei să fie mai puternice, atârnă dela publicul spectator.

Publicul are să dea directiva, are s."i motiveze de ce respinge una sau alta din piesele jucate, are să pretindă să i-se dea altceva, cu singura mare condiţie, ca să şi motiveze eu argumente de ce îi displace ceva,

Xumai astfel vor afla conducătorii trupelor noastre simpatiile publicului şi se vor conforma dorinţelor sau — dacă vor crede cd. argumentele nu sunt toate plausibile — vor încerca să inocu­leze eiemente nouă. pe cari le ţiu d-lor de salu­tare, făcând experienţă.

Francezii adoră pe Edmond Postând, italienii pe D'Anuunzio. Germanii n'au simpatii atât de pro­nunţate pentru aceşti doi scriitori. In schimb în­ţeleg mai bine pe Shakespeare şi pe llscn. Fiecare neam trebue, fatalmente, să aibă ceva specific şi în simpatiile şi antipatiile sale. Şi în mişcarea teatrală trebue să se resimţească ceva din sbuHu-mările acestea intelectuale ale unui neam.

Dv. sunteţi chemaţi să vă spuneţi cuvântul. Trebue să luaţi însă în seamă ce este cu putinţă să se ducă în îndeplinire acuma. Teatrul compus din adevăraţi actori o să-1 vedem întrupat numai în câţiva ani, dacă vom urma sfaturilor cuminţi ale dlui preşedinte, dr. I. Mihu.

Avem până atunci pe iubiţii noştri artişti dramatici de astăzi, cari cutreieră ţinuturile, pro­pagând dragoste de neam şi de artă româneasaă. Mai avem instituite aşa numitele „comitete filiale^

Dacă va dura încă multă vreme parlamentul va fi avizat să-şi aleagă şi notari suplinitori, căci cei de acum au anunţa t tacit o greva formală,

Nici azi nu s'a întrat în meritul desbaterilor. Toată vremea s'a pierdut cu voturi nominale infi­nite şi cu interpelări.

Gh. Smrecsănyi a făcut o interpelare în che­stia sprijinirei aviatorului Székely, iar L. Deck în afacerea ziarului de bulevard „A nap" .

* Tratat ivele franco-germane. Ambasadorii

acreditaţi la Paris, cari n'au putut încă pleca în vara asta în concediu din cauza grijei de compli-caţiuni europene, au primit acum din partea gu­vernelor lor permisiunea de a părăsi Parisul.

încrederea în mersul liniştit al tratativelor e motivată prin concordanţa tuturor ştirilor din sursă demne de încredere. Ca singură greutate sunt con­siderate diferendele ce există în chestia Congo-ului, în care sunt direct interesate Franţa şi Germania,

Curentul optimist din presa franceză asupra mersului tratativelor franco-germane se menţine. In schimb însă încordarea asupra rezultatului acestor tratative creşte din zi în zi şi ziarele se aventu­rează în noui combinaţiuni.

„Echo de Paris" scrie: „Cercurile coloniale franceze încep să preţu-

iască abea acum valoarea teritoriilor ce vor fi even­tual cedate Germaniei.

Germania cere vre-o două treimi din Congo-ul francez şi guvernul nu tăinueşte valoarea teritoru-lui ce-1 va ceda.

„Echo de Paris" crede a şti că viitoarele tra­tative se vor face numai în baza acestei cereri şi că Franţa va face concesiuni teritoriale fără a scăpa definitiv de amestecul Germaniei în Maroc.

Ziarul „Matin" publică o serie de cereri ex­orbitante ale Germaniei şi observă că discuţia care a avut loc marţi între ambasadorul german şi mi­nistrul de externe, nu a adus o clarificare a situa­ţiei, pentrucă oferta Franţei nu este de natură a satisface cererile Germaniei.

Primul ministru. Caillaux a primit mercuri pe Cambon care seara s'a dus la Berlin unde e însărcinat să ceară Germaniei mai multă claritate în ceeace priveşte Marocul, spre a înlătura neîn­ţelegeri în viitor.

Cambon va propune compensaţii considera­bile în Congo-ul francez şi pe care guvernul fran­cez le consideră ca maximul compatibil cu demni­tatea şi interesele Franţei. LJ cercurile politice pa-risiene se crede ca o înţelegere e apropiată,

Kiderlen şi Marocul. Kiderlen Waechter s'a preumblat prin Elveţia, a făcut o scurtă excursiune în Franţa — şi înainte de a se întoarce la Berlin, a mai acordat un scurt interview unui perzistent redactor al ziarului „Excelsior".

Acest interview e foarte calmant şi nu e de

ale societăţii, mulţumită energiei dlui Bănuţiu, în sate şi orăşele româneşti.

Comitetele sunt constituite, e vorba să le dăm de lucru, să nu ducă numai o vieaţă fictivă.

Oricât am fi împotriva teatrelor de diletanţi, totuşi, va trebui să no gânuim la promovarea miş­cării acesteia.

Am urmărit ce fac francezii şi germanii cu teatrele ior de diletanţi. Nu ne vom lua după Leo Claretie, rHistoire des tfJâtres de socielé", (ed. 2 1907) care scrie istoria teatrului de diletanţi din clasa aristocraţiei franceze, ci vom primi îndem­nuri dela poporul conlocuitor sas, spre pildă, care a înţeles misiunea cea mare ce o are un contact cultural a clasei intelectuale cu ţărănimea. Cetind istoria teatrului concetăţenilor noştri saşi*), am găsii date interesante, referitoare la trupele de di­letanţi.

In anii 1813—19 şi 1834—38 exista în Braşov o societate de diletanţi saşi, care număra peste 101 de diletanţi recrutaţi din toate clasele sociale săseşti ale Braşovului. De atunci şi până astăzi există socn-tăţi de acestea nenumărate

Ar fi prea obositor acuma să le înşir.

„Poporul cel mai cuminte este acela, care vede cuminţenia celorlalte popoare," zice Schlegel.

In decursul acestei conferenţe a mele vă va fi atins poate citatele din autorii streini.

Eu cred, ilustră adunare, că nu dăm atenţia

*) Cartea citată a drnîui Filtsch.

Pag. 4. R O M Â N U L Nr. 183—1911.

mirat că a avut ca urmare o urcare a valorilor la toate bursele, cari s'au arătat în ultimul timp foarte susceptibile.

Şi totuşi acest interview nu spune nimica nou; nimic ce n'ar fi fost eunoscut tuturor oame­nilor de bun simţ; nimic ce n'ar fi fost întemeiat prin interesele superioare ale civilizaţiunei, ale ce­lor două popoare cari nu se poate să se sfăşie pentru Maroc sau pentru altă făşie de pământ din sălbătăciile Africei.

D. de Kiderlen Waechter a declarat că nu e nici o grabă în chestiunea Marocului; că tratat i ­vele vor reîncepe pe baze n o u i ; că nu crede într 'un războiu deoarece e sinceramente convins că atât Franţa, cât şi Germania, vor pacea.

Mai mult d. de Kiderlen Waechter n'a vroit să spuie. Chiar şi atâta a crezut că e prea mult. Şi totuşi aceste puţine cuvinte au liniştit opinia publică europeană alarmată, au redat speranţe şi curaj comerţului, care se vedea în ajunul unei ca­tastrofe.

Acest comerţ, care dacă conflictul marocan ar avea vre-o urmare rea, ar servi de pretext al sfâşierilor, nu doreşte nimic mai călduros decât pacea. Şi totuşi conflictul e provocat din dorinţa Germaniei de a crea debuşeuri noui şi sigure co­merţului său, — acestui comerţ care după ultimul cuvânt rostit de Wilhelm II la Hamburg, este plă­mânul prin care respiră un popor...

Aceasta-i partea stranie a întregului conflict. Comerţul e cauza lui, comerţul care cere nea­

părat pacea şi pentru care războiul ar fi un de­zastru groaznic. Dar interesele comerţului cari re­clamă războiul sunt neînsemnate faţă cu acelea cari reclamă pacea şi de aceea d. de Kiderlen a putut bine spune că nu crede într 'un războiu şi că atât Germania, cât şi Franţa, doresc paeea.

DISCURSURILE rostite la adunarea poporala dela Haţeg

I o n Tăsii. Onor. adunare, Iubiţilor fraţi şi dragelor surori!

Când a sosit vestea, la noi în Banat, des­pre marea adunare din ţara Haţegului care s'a ţ inut astăzi, cu bucurie am plecat şi eu de acasă, fraţilor, căci am ştiut că o să fie zi mare de ser-bătoare naţională la care am venit, iacă, noi cu toţii din mari depărtări (trăiască) şi d-voastră, cei din apropiere şi staţi şi ascultaţi cuvintele dulci şi sfinte ale iluştrilor noştri domni deputaţi şi frun­taşilor noştri, cari se luptă cu tărie sufletească pen­tru binele şi fericirea noastră se luptă, fraţilor, ca să ne lumineze mintea noastră, a poporului de jos

cuvenită mişcărei teatrale din străinătate, cred, că văzând mai cu deamănuntul felul de propagandă dela streini, vom putea avea mult mai mari suc­cese în domeniul teatrului nostru. De acea am şi arătat, în treacăt, ce se face îu stăinătate în di­recţia aceasta. Dacă Jean Jaques Rousseau a scris o diatribă împotriva lui d'Alembert şi a teatrului, susţinând într 'o broşură celebră, că „orice petrecere (amusement) este un rău inutil pentru o fiinţă, care are o viaţă atât de scurtă, şi dispune de un timp atât de preţios 1 ' („Collection complete dee oeuvres de J. J. Rousseau, etc." ed. în 11 vol., din 1775. în vol. al IlI-lea, pg. 12), argumentele aces­tea ale lui Rousseau, care a scris chiar şi el piese teatrale, pe lângă toată ura sa împotriva teatrului, n'au să se oprească de a nu face propagandă cât mai extinsă pentru teatru, tocmai diametral opus cu părerile lui Rousseau, pentru teatru ca o insti­tuţie culturală de prima ordine.

La toate planurile acestea însă, ilustră adu­nare se recere dragoste de neam, ca cu toţii să pu­tem lucra împreună. Desideratul acesta mi-se pare atât de logic. încât mă sfiesc amintindu-1, ca să nu să simţească cineva atins, ca şi când ar exista o umbră de bănuială faţă de manifestaţiile sale în folosul neamului. Şi cu toate acestea trebue atins şi punctul acesta, aici, pentru că în zilele noastre a avea dragoste de neam însemnează mult.

Cu blândeţe şi tact, cu multă bunăvoinţă va trebui armată mişcarea noastră teatrală. Nu cu

ca să cunoască şi el ce e bine şi ce e rău, să ne cunoaştem pe noi să ştim cine suntem noi, ce nume purtăm, cine au fost străbunii noştri, de unde suntem noi.

Iubiţilor fraţi, domnii noştri fruntaşi v'au vorbit destule lucruri din casa ţării şi din trebile statului, datorinţă îmi spune mie să vă spun şi eu d-voastră că avem lipsă să ne cunoaştem, căci tot răul vine, că nu ne cunoaştem cine sun­tem noi.

Cu drag am venit în mijlocul vostru căci multe poveşti mi-a spus moşul meu despre ţara Haţegului şi despre drumul pe care au venit ro­mânii şi poate de aceea când am venit eu peste Caransebeş cătră ţara Haţegului, mi s'a părut că am văzut cum coborau românii cătră cetatea Da­ciei Sarmisegetuza, dar botezată de eroul Traian Ulpia Traiană ale cărei ruine roase dc dintele vremii, se pot vedea şi astăzi după 18 veacuri. Mi se părea, fraţilor, că văd dacii cum îşi aprind cetatea ca să nu cadă întreagă jertfă romanilor, dar mi se părea că văd şi pe divul Traian in­trând călare pe ducipalul său alb, — mi se pă­rea că văd şi pe viteazul rege al Daciei Decebal care văzând că romanii îi iau cetatea şi-a pus sabia în piept s'a lăsat pe dânsa înjunghindu-se singur mai bine, decât să fie sclavul eroului Traian.

Fraţilor mă bucur de aceste locuri frumoase istorice aici la poarta de fier a Zaicaniului trăieşte amintirea celui mai războinic voevod marele Ion Huniadé, fiul neamului nostru. Apoi, vedeţi iubi­ţilor fraţi, că trebue să fim mândri de numele ce purtăm, (Trăiască!) şi să păstrăm în noi iubirea, dragostea cătră neamul nostru românesc pentrucă moşii şi strămoşii noştrii, fraţilor, au fost cei mai iluştrii, cei mai vestiţi din toate popoarele câte existau şi există astăzi pe întreg rotogolul pămân­tului! Noi ne tragem cu toţii dela romani, dela acel popor puternic şi fără seamăn, care prin vi­tejia sa şi vraja sufletului său şi-a înt ins stăpâ­nirea peste nenumărate ţări şi popoare, ale cărui virtuţi şi alcătuiri de oraşe le admirăm noi şi astăzi, şi limba latină care se învaţă în şcolile noastre şi în şcolile tuturor popoarelor culte după mii de ani.

Fraţilor, trebue să ştiţi că din vultur , vultur naşte şi din stejar, stejar răsare. Aşa a zis ma­rele poet Vasile Alexandri. într 'o poezie ne-a asămă-nat, fraţilor, ca şi o creangă ruptă dintr 'un stejar mare şi a zis:

Răspundem creangă mică din care arbor mare... Dar ştiţi ce răspunde creanga ?

Nu mă plânge...

Fraţilor, fiţi mândri de trecutul nostru şi de vitejia străbunilor noştri. Sunt aproape 2000 ani de când marele falnic împărat Traian a adus pe strămoşii noştri pe plaiurile acestei ţări. De atunci şi până astăzi multe vifore furtunoase au venit

forţa brachială, nu cu satirizarea muşcătoare. Oa­menii să simţească că vrei să îndrepţi şi că te doare inima de starea înapoiată în care ne aflăm. Numai astfel vom putea avea rezultatele dorite de toţi cei buni ai noştri.

Cu timpul vor veni şi mult aşteptatele opere naţionale, autorii, cari vor satiriza stările noastre sociale, cu cumpăt, cu vervă, dar totdeauna cu dra­goste de neam. Avem să ne vedem scăderile în caricaturi reuşite şi avem să râdem şi noi.

Dar vom avea să şi suspinăm la teatru. Ne vom lăsa duşi de sentimentul cel mai scump — de sentimentul conştiinţei, că facem parte dintr'un complex, dintr'un neam, din neamul românesc şi când vom simţi fiorii de emoţie, fiorii evlaviei, când vom auzi cuvântul românesc clar, frumos pe scena noastră, când vom auzi doinele noastre în­treţesute în piese teatrale mai de seamă, când vom vedea obiceiurile şi portul nostru adus cu cinste pe scena românească — atunci ne vom acoperi faţa şi vom plânge de bucurie şi vom râde de fericire, ca actorul din Oradea mare înstreinat de noi, care plângea după culise auzind doina noastră româ­nească...

peste capul bietului popor românesc, voind să-1 ră­pună, dar românul a stat totdeauna neclintit, ca stânca în mijlocul valurilor furtunoase, mereu-me-reu crescând, din zi în zi dând viteji cu nume mare, cari au ştiut jertfi pentru neam, lege şi mo-şie şi au pus lumea în uimire prin faptele lor eroice.

Fraţilor, fiţi mândri de aceia, că trebue să ştiţi, că noi avem şi neamuri. Din falnicul trun-chiu al poporulni roman au crescut ramuri, au crescut arbori falnici.

Aceştia sunt popoarele latine după cum cu dreptate zice iarăş poetul Vasile Alexandri într'o poezie a sa despre ginta latină:

Latina gintă e regină lntr'ale lumei ginte mari ; Ea poartă 'n frunte-o stea divină Lucind prin timpii seculari. Menirea ei tot înainte Măreţ îndreaptă paşii sei, Ea merge 'n capul altor ginte Vărsând lumină 'n urma ei.

Apoi, vedeţi iubiţilor fraţi câtă lumină şi câtă putere aflăm noi în trunchiul poporului ro­mânesc? Pentru aceasta vă zic: Fii mândru, frate ardelene, de ţara ta, de pământul tău, în care te ai născut tu, părinţii şi strămoşii tăi. Unde-ţi tre­bue ţară mai frumoasă, locuri mai plăcute ca lo­curile, în care locueşti tu, cu munţi uriaşi, dea­luri, colnice, văi drăgălaşe udate de râuri cu va­luri argintii, cu stânci pleşuve, peste care rotesc vulturii şi alte rari tăţi ale acestui colţ al lumei, care pune în uimire şi pe străini! Fii mândru, frate de ţara ta, iubeşte-o şi apăr-o ca strămoşii noştri, cari ne-au ţinut-o cu sângele lor, şi ne-au păstrat dulcea limbă românească, pe care astăzi vre-au să ni-o răpească duşmanii. Fii mândru, frate de limba ta, iubeşte-o şi apăr-o cu toate pu­terile tale. pentrucă limbă mai frumoasă nu vei găsi nici mai plăcută. E atât de frumoasă, ca şi o fecioară, de care se îndrăgostesc şi străinii, de în­dată ce încep a o cunoaşte. (Aplauze, râsete.)

Frate, strămoşii noştri ne-au păstrat-o în cursul veacurilor, într 'ânsa şi-au cântat doinele, şi-au spus durerile şi bucuriile sufletului lor. Fii mândru de ea, iubeşte-o şi vorbeşte-o ori unde şi în faţa fiecăruia, Să nu-ţi fie ruşine de tine, frate ardelene, arată în tot locul, că eşti om. nu tufă. (Trăiască!) Fii mândru de toate însuşirile câte le ai păstrate de la moşii şi strămoşii noştri. (Trăiască.,)

Fii mândru şi de datinele şi obiceiurile tale. Toate popoarele au datini şi obiceiuri frumoase, dar mai frumoase, frate, ca ale tale. nu vei găsi să tot cauţi! (Trăiască!)

Iubeşte-le cu sfinţenie şi ţine la ele căci dacă le ai uita sau le ai părăsi atunci urgia şi bleste­mul strămoşilor s'ar descărca asupra capului tău. Pentru aceia, iubiţi fraţi, vă zic : fiţi mândrii şi de portul vostru, fiţi mândri de portul nostru româ­nesc pentrucă portul nostru românesc este unul dintre cele mai frumoase de sub soare. Şi nu tre­bue să ni-1 lăudăm noi că ni-1 laudă destul străi­nii l'au îndrăgit doamnele mari. crăiţe şi princese cari îmbrăcate în haine şi câtrinţe româneşti par a fi zâne din poveşti ! Fii mândru, frate român, de el, poartă-1 cu fală şi cată să nu-1 corceşti cu lu­cruri străine.

Frate român, fii mândru şi de aceea nu te întrista şi să nu-ţi fie frică când vezi alte neamuri că- te duşmănesc. Nu. Trebue să ştii frate ' că nu­mai omul vrednic are duşmani. (Trăiască !) Pe un prăpădit nimeni nu-1 vede dar nici nu-1 duşmăne­şte, aceasta vine de acolo că-ţi cunoaşte vrednicia. Fii mândru şi să nu-ţi pese dar îngrijeşte bine să nu duşmăneşti pe nimeni. Să te fereşti de ameste­cul străinului. Nu te încredinţa în el chiar dacă umblă să te câştige cu vorbe dulci şi ademenitoare. Nu. Pentrucă străinul te frige când ţi-e mai dragă lumea. (Trăiască). Acestea, fraţilor, le putem şti şi cunoaşte din păţaniile moşilor şi strămoşilor noş­trii. Fii credincios până la moarte neamului tău. tu, român verde ca stejarul. (Trăiască). Pentru a-ceea îţi zic frate : Deşteaptă-te Române şi vezi cui crezi! (Trăiască). Pentrucă. fraţilor, nu suntem de eri. de as tăz i : 18 sute de ani au trecut peste ca­pul nostru, 18 sute de ani cu mii de dureri şi su­ferinţe cu mii de lupte am susţinut cu bine a-ceastă credinţă a noastră dela cel prea sfânt. 18 sute de ani am apărat noi chivotul legei. Cu ce veţi dovedi, voi cei ce ne vreţi moartea, că legea, limba, datinele voastre sunt mai bune ca ale noa-fctrt v i cari am trăi t mii de ani şi nu ne-am ni-

Nr. 183—1911. R O M Â N U L

micit. Care e deci cea mai puternică şi mai bună. în numele cui veniţi şi vreţi să ne trageţi pe noi pe sfoară? Noi venim şi ne apărăm bunul nostru în numele Domnului celui ce a lăsat limbi şi nea­muri nenumărate pe acest pământ. Noi apărăm a-vutnl nostru câştigat prin sângele străbunilor no­ştri^.

Fraţilor. învingerea va fi a noastră căci la noi e adevărul şi cine a putut vreodată învinge adevă­rul ? Nimeni. II poţi împedeca numai pe o clipă două dar ce e clipa trecătoare pe lângă vecinicie? (Trăiască).

Fraţilor, nu dela împăraţi, nu dela regi, şi nu dela străini, nici dela puternicii acestui pământ, ci dela părintele nostru cel din cer şi dela noi înşine aşteptăm noi învingerea. (Trăiască). Dela noi aştep­tăm învingerea şi ziua dreptăţei, cu noi este Dum­nezeu, fraţilor, şi răzbunarea dumnezeească va zdrobi pe toţi vrăjmaşii cari so vor scula asupra noastră, va zdrobi calul şi călăreţul cu armele lui, vor ri împrăştiaţi ca pulberea, se vor nimici ca fumul. Dumnezeu este cu noi şi atunci nimeni nu ne poate sta în potrivă. (Trăiască).

Fraţilor, de veţi vrea şi ne veţi asculta, bu­nătatea pământului veţi mânca, de nu veţi vrea şi nu no veţi asculta sabia focului vă va t ă i a ! In nu­mele Domnului Dumnezeu am venit noi cu toţii la voi şi acum vă lăsăm cu bine la mulţi ani. (Trăiască).

Dr. V . Bontescu.

(Trăiască!)

Fraţilor! Din multele, frumoasele şi însuflcţitoarele

vorbe ce vi-s'au spus, una singură vreau să vi-o mai reamintesc, una, pe care aţi auzit-o acum în urmă: Nu vă face-ţi nici cândva tufe!

Pentrucă, fraţilor, vina şi păcatul nostru cel mai mare este acela, că noi suntem prea plecaţi cu grumazii, prea căciulitori tuturor acelora cari poartă straie străine.

Fraţilor, răsfoind, aşa, prin cărţi vechi, am citit de pe vremea aceea când s'a făcut în ţara franceză revoluţiunea cea mare, care a dat drep­tate, frăţietate şi libertate tuturor popoarelor, am citit o vorbă înţeleaptă scrisă de un înţelept fran­cez care zicea mulţimei, care şi atunci se plângea că era nedreptăţi tă şi mai ca acum: „De ce vi-se parc vouă că acei cari vă stăpânesc, acei puţini cari vă ţin în jug, de ce vi-se pare că sunt tari şi atotputernici, de ce vi-se pare că aceia sunt mari ? Pentrucă voi staţi îngenunchiaţi şi în ge­nunchi stând, vedeţi mai mare pe cel care altcum nu e nici mai maro nici mai puternic şi nici mai înţelept decât voi". (Aplauze.)

Fraţilor, când vă chemăm noi aici la adunări de acestea să auziţi cuvântările fruntaşilor voştri, şi staţi cu ceasuri întregi în picioare, de aceea vă chemăm ca stând în picioare, cu capul sus şi frun­tea ridicată să vedeţi că dvoastră cei mulţi sunteţi domni şi aţi putea fi domni în ţara aceasta. Dacă dvoastră, in urma vorbirilor cari s'au rostit aici în adunarea aceasta, această singură învăţătură veţi trage-o, dacă veţi fi învăţat numai un pic mai mult, numai cu o umbră mai mult să fiţi oameni adevăraţi, după chipul si asemănarea lui Dumne­zeu, şi să nu mai fiţi slugi plecate tuturor — atunci în inima şi sufletul nostru va fi linişte pen­trucă o ţară numai atunci e puternică şi mare când are cetăţeni cari se ţin pe ei oameni după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. (Trăiască!)

Fraţilor, n'aţi auzit dvoastră din partea ace­lora cari vi-au vorbit aici nici un cuvânt de ură ori 'de duşmănie, nici la rău n'aţi fost învăţaţi, ci numai cuvinte de dragoste vi-s'au spus.

Ce cerem noi pentru toate popoarele ţării'? ! Şi pentru dvoastră şi celelalte popoare ? Să fie asemenea om cu om şi cetăţean cu

cetăţean în ţa ra aceasta, să fie asemenea iubitori unul faţă de celalalt şi cu toţii împreună toate neamurile ţării acesteia. Dar când pretindem acea­sta, atunci si avem dreptul — cum au şi făcut-o

acei cari au vorbit aici — să ne plângem de ne­dreptăţile ce nouă ni-se fac pentrueă prea mult a suferit poporul nostru aici în ţara aceasta şi mai ales cel din ţara Haţegului. Căci poate nu e un singur petic de ţărână unde mai multe lacrimi şi mai mult sânge să se fi vărsat decât aici. (Tră­iască!) Doar cu vitejia strămoşilor e frumos să te mândreşti şi de cinstea şi hărnicia lor e bine iă-ţi aduci aminte ca să poţi câştiga puterea pentru viitor, dar din mândria strămoşilor, din hărnicia lor, din sângele vărsat de dânşii nu poţi susţine copiii tăi şi ar muri de foame dacă nu ţi-s'ar da dreptatea ca răsplată a vredniciei şi trudei tale de toate zilele. Pentru noi, popor din acest colţ de ţară, se poate zice că s'a împlinit cupa durerilor, a lacrimilor şi a suferinţelor, voi, puternicilor ace­stei ţări, daţi-ne dreptatea odată, nu aşteptaţi ca noi să o luăm! (Trăiască!)

Dar fraţilor, noi nu suntem din aceia cari luăm cu puterea, suntem dintr'aceia cari mergem pe calea cea dreaptă şi chiar pentru aceea, ca în­coronare a adunărei acesteia, vă propun dv. să în-naintăm jalbă la treptele tronului, cum am făcut în toate adunările ţ inute până aci şi vom face şi în adunările ce le vom ţine de aci înainte. Să în-naintăm jalbă, ca M. Sa împăratul să îndrume gu­vernul ţărei ca să introducă dreptul votului uni-vesal pentru toţi, pentrucă numai deputaţi aleşi din voinţa adevărată a poporului vor putea aduce legi mai bune făcute pentru fericirea poporului şi mai ales acum, când o vorba de noi sarcini şi de votarea alor nouă cătane, să rugăm pe M. Sa îm­păratul ca să contenească cu dările pentrucă e atât de istovit poporul acesta încât n'are ce îmbucătură să-şi puie în gură necum să mai strângă bani gata pentru nouă cătane, noue arme noui tunuri . Când n'ai tu cu ce-ţi cumpăra biet fierul plugului, ca să-ţi poţi primeni grăunţele, ce grabă te-apucă de tu­nuri ?

Noi suntem oameni pacinici! Până când nu ni-se va da putinţa, ca şi noi în ţara aceasta să trăim bine, ca copii sănătoşi şi luminaţi la minte să nască mamele noastre, până atunci de unde să aştepte M. Sa împăratul cătane bune pentru apă­rarea ţării ?

Până atunci poporul român şi popoarele ţării nu vor da, nu vor putea vota legi nouă pentru a-suprirea şi mai grea a popoarelor, până nu vor în­tocmi şi legi de aşa fel, ca popoarele toate să poată trăi bine şi fericite. (Trăiască).

Vă mulţumesc, că aţi venit a tât de mulţi! Iar în numele d-voastră şi cred. că şi din sufletul d-voastră daţi-mi voie să mulţumesc şi deputaţilor şi fruntaşilor noştri cari au venit aici ca să ne spună cuvinte de lumină, cuvinte de dragoste şi de îndreptare. Trăiască!!)

Ca încheiere trebuie să citesc telegrama pre­şedintelui partidului naţional român totdeauna ver-> dele bătrân d. G. Pop dc Băseşti.

Cuvânt de înclieere al părintelui protopop dr. Cornel Popescu.

Onor. adunare poporală, Iubiţi fraţi români!

Am avut fericirea ca cu toţii să ascultăm cuvântările minunate ale deputaţilor noştri iubiţi şi a celor mai fruntaşi dintre românii noştri. Acum, fiind timpul înaintat şi ajungând la încheierea adu­nării mulţumesc iubiţilor domni şi doamne şi iu­biţilor domni fruntaşi pentru ostenelile ce le-au luat ven in i din depărtări mari până la noi să ne lu­mineze şi să ne încurajeze, vă mulţumesc şi Dv. iubiţi fraţi români din acest colţ de ţără şi vă rog ca mergând acasă, fiecare la satul vostru, să duceţi vestea la cei fraţi români cari n'au fost de faţă astăzi, de ce aţi văzut şi ce aţi auzit. Cum foarte frumos a zis d. V. Goldiş: sămânţa caro astăzi s'a aruncat doresc să nu cadă pe piatră stearpă, pe pământ neroditor, ci să aducă cele mai bogate roade.

Să trăi ţ i la mulţi a n i . — Declar adunarea în­chisă. (Trăiască).

Vorbirea d-lui Dr. E m i l Şelariu advocat in Haţeg, la con­

ductul cu torte.

Prea stimaţi domni, Mult iubiţi oaspeţi!

In numele haţeganilor descedenţi ai grănice­rilor români aparţinători regimului I. din Haţeg, am venit să vă mulţumim din inimă pentru bucu­ria şi cinstea, fala şi mândria ce ne-aţi făcut-o în ziua de azi.

Sunt aproape 5 ani de zile dela ult ima adu­nare poporală ţ inută în acest orăşel. Cu ocazia a-cestei adunări am declarat din nou alipirea noastră de partidul naţional-român, am dat expresiune încre-derei şi dragostei noastre faţă do conducătorii ace­stui partid, faţă de d-voastră.

Şi acum, după aproape 5 ani numai repeta putem acestea declaraţii, cu deosebire însă, că ace­stea sentimente au prins tot mai mari şi mai pu­ternice rădăcini în inimile noastre.

Cu însufleţire, cu entuziasm v'am admirat în ti tanica luptă ce-aţi purtat-o pentru isbânda drep­turilor noastre naţionale şi ni se încleştau pumnii în neputinţa noastră de a putea sări în ajutorul d-voastră în uriaşa luptă de a lupta de a apăra limba, legea şi neamul!

In gând şi în idei cu d-voastră am fost, fie­care vorbă şi fiecare faptă v'am cinstit-o cu însu­fleţire şi aşa e firesc lucru, ca ideile propagate de partidul naţional tot mai mult le-am înţeles, pe d-voastră tot mai mult v'am priceput tot mai mult v'am îndrăgit.

Deci mare ne este bucuria azi, când vă pu­tem vedea în mijlocul nostru. Vă salutăm cu bu­curie şi adevărată dragoste în acest vechi cuib al românismului. Vă mulţumim din inimă pentru o-noarea şi cinstea ce ne-aţi făcut prin prezenţa D-voastră, şi îndeosebi vă mulţumim pentru cuvân­tările rostite către poporul adunat în număr aşa mare, ca să vă audă, ca să admire.

Praznicul de azi nu-1 vom uita niciodată. Cuvântările de azi sau tipărit în inimile noastre, d-voastră ne-aţi vărsat nouă putere în vini. dela d-voastră ara învăţat şi mai mult a ne iubi si dacă trebue a ne jertfi pentru neam, lege şi limbă.

Şi acum, când vă mulţumim încă odată pen­tru toate jertfele aduse pe altarul naţiunei. vă ru­găm lupta începută continuat^-o cu aceiaş foc, cu aceea însufleţire, staţi mai departe în fruntea noa­stră, conduceţi-ne mai departe şi noi grănicerii români totdeauna, cu trup cu suflet cu d-voastră vom fi.

Dumnezeu aşa să ne ajute !

Ir. DUMITRU MEDIC UNIVERSAL.

Fost medic de clinică şi spital.

Specialist £n K r i 0 3 ? t > U Ä B ? I interne, d e femei, « i e ~z copii şi d e u i ? e c î a i . ™

Arad, Strada Petöft ( lângă gimn.) Nr. 10. Consultaţ iuni: 11—12 ore a. m. şi >/» 3—5 ore. p. m.

1 7 7 7 . . . . . ; • • • • . « • • • • • • • • « • • • • • • • » • • . • • • • • • • • • • ; ; ; ; ; Î Î Î

Ocaziune de procurat mobile! Székely és Réti Cu consideraţie la plusul de w * producţie, dela fabricanţii de

— mobile

din Murăşvaşarheiu, piaţa Széchenyi Nr. 47.

S e p o t p r e v e d e a c u c e l e t r e b u i n c i o a s e mai ieftin. P e r s o a n e l o r s o l i d e p e l â n g ă s o l v i r e î n r a t e ş i f á r a r i d i c a r e a p r e ţ u l u i . Mobilă de mirese, î n a l e g e r e u r i a ş a . L a c e r e r e s e t r i m i t î n p r o v i n ­

c i e b o g a t e c o l e c ţ i i d c m u s t r e .

Pag. 6. R O M Â N U L Nr. 183—1911.

C O R E S P O N D E N Ţ E

DIN ITALIA

SCRISORI DIN MILANO Dezastruoasa tempestă din nordul Lombardiéi . Reg iun i devastate. Case distruse; comunicaţ iuni întrerupte . Vic t ime omeneşt i ; pagube de mi­

l ioane.

In noaptea de 22 august — s'a deslănţuit asupra regiunei de nord a Lombardiéi o îngrozi­toare tempestă. Nu rare-ori regiunea lacurilor e obişnuită să sufere tempesta, pare însă că una din noaptea aceasta — le-a întrecut.

Efectele cele mai grozave au fost în regiunea Valtellinei. Toată regiunea cuprinsă între Delebio şi Sondrio, e distrusă. Torentele de apă au deva­stat întreaga câmpie distrugând totul în cale: case. magazii şi mobile erau duse de curent.

In apropiere de Morcugo — un pod de cale ferată fu rupt de furia distrugătoare a apei.

In valea „del Bit to" în orăşelul Timona — a distrus complect uzina electrică — lăsând totul în întuneric.

Un amănunt macabru: o jumătate din cimi­tir fu distrus de valuri şi pe fluviul Adda se ve­deau plutind pe lângă cadavre de animale înecate şi lucruri de ale locuitorilor — încă şi sicrie şi cadavre — deja intrate în putrefacţie.

De asemeni în valea Masino — unde e o staţiune termală — tempesta a căzut în toată in­tensitatea ei, blocând complect vre-o 100 de per­soane şi distrugând toate instalaţiile şi locuinţele. Pagubele numai aci se calculează la circa două mi­lioane — pe lângă victime omeneşti ce se contează la patru persoane.

Notiţe venite azi la prefectura din Milano — informează că cele mai multe victime ar fi la Fu-sine; apoi patru la Cedrasco, una la Castione, în­gropate toate sub dărâmături sau luate de curen­tul înfricoşător.

La Bellano — în regiunea pe Lecco — fa­milia unui grădinar a avut un tragic destin. Ace­sta trezit din somn de grozava furtună văzându-şi casa inundată — îşi luă fiul în braţe, iar soţia de mână căutând scăpare — trecând peste un pod — unde apa trecuse de înălţimea lui — aşa încât sărmanii în întunericul nopţei, înotau până la genunchi în apă.

Tocmai când treceau podul, acesta fu luat de curent, soţia se înecă imediat, grădinarul cu co­pilul în braţe putu să se acaţe de un stâlp, însă nu putu să stea multă vreme, căci un trunchiu de arbore îl izbi, luându-i întâiu copilul din braţe şi înecându-se. iar sărmanul părinte fu găsit a doua zi dimineaţa pe jumătate îngropat în nisip.

Celelalte două cadavre au fost duse mai de­parte de ape.

Calea ferată ce uneşte Menaggio cu Porlezza — două orăşele de pe malurile lacului Como şi Lugano -— iarăşi a fost distrusă.

O femee cu fetiţa ei au fost omorîte de o stâncă ruptă dela înălţime. Un altul — pe când strângea lemnele pe care le ducea curentul — fu luat şi el si înecat.

De asemeni în regiunea Verasott se semna­lează mari pagube.

Orăşelele Marchirolo şi Cugliate au suferit cele mai mari pagube.

într 'o staţiune de cale ferată Pompignan di Vibarno, din cauza descărcărilor electrice, 3 per­soane au fost carbonizate.

Aceleaşi defecte dezastroase a avut uraganul şi într'o altă regiune, Valcamonica, şi anume In orăşelul Vezza d'Oglio, care rămase în întuneric din cauza inundărei uzinei, iar locuitorii înspăi­mântaţi , fugiră în costume sumare în partea de sus a orăşelului, iar parte se refugiară în biserică spre a fi la adăpost de grozava tempestă.

Ministrul Credaro a plecat ieri spre Valtel-lina, pentru a vizita locurile devastate.

Toate ziarele comentează acest dezastru ce a impresionat întreaga populaţiune. „Tribuna" ieşită ieri la amiazi în supliment, scrie: „încă odată mânia elementelor naturei se deslănţueşte în dauna unei părţi din Italia. încă odată suntem siliţi să înregistrăm victime de-ale forţei oarbe, ale forţei brute, pe când cele mai puternice raze ale geniu­lui omenesc tind într'o- supremă sforţare a le în­vinge si ale doborî complect".

Milano, 23 aug. 1911. Anty.

DIN ŢARĂ

DIN MARAMUREŞ

Sfinţirea Mânăstirei dela Moiseiu.

In zori de dimineaţa până când încă soarele nu-si revărsa razele sale schinteitoare preste înalţii munţi ai răsăritului din cununa Carpaţilor, cari graţios să înalţă cu vârfurile lor cărunte până la nori: plecarăm din Sarasău, cea mai frumoasă comună din întreg Maramurăşul, situată pe ţărmul stâng al fluviului Tisa, care la orăşelul Titel să scoboară în bătrâna Dunăre, îmbrăţoşându-să par­curg la oîaltă şi îşi fac datorinţa ce Creatoriul li-a destinat.

După o călătorie de şeasă chilometri ajungi în linia oraşului Sighet, unde în piaţă să desvă-leşte din negura nopţei un zîd frumos cu rădică-tură : „Convieţui românesc", mai încolo să zăreşte turnul argintiu al pompoasei biserici şi casa vica-rială, uitându-se îndrăzneţ şi cu fală preste celea edificii mai neînsemnate, ţ inând în braţele din curte „şcoala", focularul băieţilor români din oraş.

Toate aceste lucrări grandioase se datoresc strădaniei marilor familii româneşti: Man, Mihályi, Iurca şi nemuritoriului episcop M. Pavel şi Mi-halca, cari pentru ridicarea culturei româneşti au ostenit un jumătate de veac.

Dela Sighet mergând tot cătră Mânăstire pela satul „Vad", renumit pentrucă aici şi-a avut şezui unul dintre cei mai de frunte vicari români, feri­citul Ioan Pop. părintele bravului luptători, Corio-lan Pop, directorul dela banca „Bihoreana" din Oradea-mare.

Apoi tot suim în sus pe lângă ţărmul fluviu­lui Iza. singurul fluviu în Maramurăş, carele s'a născut în sânul românilor şi se leagănă pe braţele hotarelor lor pânăce la oraşul Sighet adoarme în Tisa.

Ajungem la satul Bârsană, unul dintre cele mai mari sate româneşti cu vre-o 2500 suflete ro­mâne şi vre-o 3—400 jidani şi poate şi mai mulţi!... Aici a locuit vicarul M. Cocheneşdi. om de ştiinţă şi orator renumit.

De aici încolo tot sate româneşti până în cu­nuna Carpaţilor la graniţa Bucovinei şi îndesuite de j idani; azi nu au nici o însemnătate; cauza, „nepăsarea de neam!" a inteligenţii de pe valea Iza. Ba da, totuşi este ceva de însemnat şi pe aici: unii dintre păstorii dela turma lui Hristos adormind au lăsat să între lupii în staul! Cea din-tâiu pagubă la Săcel s'a întâmplat, ranele turmei lui Hristos nici astăzi nu s'au vindecat!

Săcelule! Săcelule! De câteori am voit să te adun sub aripile mele, ca cloşca puii... şi tu nu ai voit!

Tu vei vedea! Până când românii maramurăşeni nu vor ur­

mări jidovimea în strădania, sârguinţa lor nemăr­ginită, în mâncare, în beutură, în ale bisericei, în şcoală. în cetire, în ale casei, a t racta cu familia, în călătorie, la târguri; j idanul mancă, dar nu se satură numai sâmbătă; bea, dar nu e beţiv; la bi­serică merge si de nu-1 chiamă clopotele; băieţii lor încep şcoala cu trei ani şi învaţă, începând dimi­neaţa ia 5 ore până seara, se culcă t impuriu şi să scoală de vreme. Cine a văzut j idanul în sărbăto­rile sale să meargă la b i r t ? ! Cine a văzut ca jida­

nul să facă scandal în casa sa, cu sudalme, să-şi îmblătească cu palmele femeia sa, cu bâta, cum faö creştinii ?!

Cum zio; până atuncia, până când nu vom duce o vieaţă strădalnică asemenea jidanilor, nu va mai fi ţara caldă de români.

Cine are urechi de auzit să audă! Cum ieşim din satul Bârsana nu departe dăm

de peatra Strâmturei, o strâmtoare de 6 şi j t imâ 1

täte metri largă, sub Ö stâncă de 200 metri lungă şi 300 metri -înaltă; în vremuri aici au primit tă­tarii o înfrângere groaznică, nimicindu-i românii mai bine de jumătate, lăsând în urma lot multe arme şi prisoneri.

Iată să apropie seara, soarele voind a alu­neca după Măgura-mare 1602 metri înaltă, la o întorsătură iară ne zimbeşte plin de veselie, arun-; cându-şi razele sale aurii peste ţ inutul drumului cătră Mânăstire, voind sa nu rătăcim printre săl-cile fluviului Iza : şi ce se vezi, la o cotitură mai de o jumătate de oră i ă iveşte bătrânul şi uria­şul munte Petrosul, cel mai înalt în Carpaţii Ma-ramurăşului, 2269 metri, care scăldându-se în ra­zele soarelui apare ca un stâlp do foc.

Tu Petrosule! regele munţilor din Maramu­răş, carele pururea porţi pe capul tău coroana de argint, nu lăsa să ţi-se schimbe frumosul tău nume de către străini, ci vesteşte lumei gloria românilor din trecut...!

Sosim la dealul „Traian". carele a nutrit pă­durea de brazi a Mânăstirei, cari brazi s'au vân­dut, şi tă iat şi din preţul cărora s'a edificat fru­moasa biserica: care s'a sfinţit în 28 a 1. c. cu bi­necuvântarea a lor douăzeci preoţi, cu pompă stră­lucită în frunte cu delegatul capitlului din Gherla şi vicarul român al Maramurăşului.

Biserica e edificată în stil roman, şi poate primi în sânul ei una miie şi cincisute de oameni. Iconostasul s'a lucrat şi zugrăvit cu spesele celui mai mare proprietar român şi neînviusul protopre-tore domnul Simeon Papp de Vişeu şi a scumpei sale soţie.

Tot scumpa sa soţie a promis solemn, că va zugrăvi şi biserica; ţină-o Tatăl din cer încă mulţi ani!

După apusul soarelui la vederea a lor două mii lumini purtate în mână cu dragoste şi evlavie îngerească, sau început slujbele de seară; cu însă-ratul litia şi paraclisul Maicei preacurate.

A urmat apoi predica, sau mai bine rămasul bun dela biserica veche de lemn, cc s'a zidit în-nainte cu treisute de ani pe teritorul dăruit mâ­năstirei de cătră nobilul român Mihaiu Coman, preot şi arhimandrit în Moiseiu.

Rămasul bun 1-a rostit vrednicul şi simpati­cul nostru vicar Tid Bud cu îndat inata sa blân-deţă şi oratorie mişcătoare de inimi, storcând lacrimi din ochii celor 2000 creştini cari veniseră deja înspre seara de duminecă de a se pocăi în locul acest sfânt.

A doua zi, luni dimineaţa până a nu răsări soarele s'a început mărturisirea împrejurul biserici­lor, având tot preotul scaun şi măsuţă; la 9 ore s'a început actul sfinţirei; la 10 ore misa solemnă cu pontificarea d-lui canonic Petru Fabian delegatul capitlului din Gherla, om foarte plăcut, român zdravăn, exterior frumos, tânăr, 41 de ani, ras la barbă; vorbirea sa dulce îţi face impresiune bună, doreşti ca să-1 tot asculţi, — te deobligă să rămâni lângă dânsul, fiul Maramurăşului, născut în Bârsana între munţii noştri; dânsul ne-a învese­lit inimile în sfânta biserică, vorbindu-ne despre însemnătatea zilei de azi, adunaţi fiind la zece mii oameni, ca să ne hrănim prin sfânta cumine­care cu darul cerului.

Cântările dela misă le-a executat corul ro­mânesc din Sighet, cu o precisitate adevărată, ră­dicând inimile credincioşilor cătră cer.

La 2 ore prânz de gală călugăresc. In urmă: cu nădejde în Dumnezeul români­

lor, plini de fericire, ne-am reîntors la ale noastre. I. T. Fane,

preot.

primeşte şi execută ori-şi-ce fel de lucrări la clădiri, monumente mausoleuri în orice fel de stil. Liferează lucrări de marmură pentru mo-bilaturi. In urma modernului aranjament de fabricaţie, preţuri iefnine. Din depozitul meu bogat de monumente, în care efeptuesc vinderi în mare şi în mic liferez colegilor de branşe şi

obiecte singuratice, în preţul de fabrieă.

Fabrica de granit, syenit industrie de marmoră şi ciselare de peatră a lui

Iosif Nagy Braşov, str. Fântânei Nr. 50.

Nr. 183—1911. R O M A N U L 1%L

CRONICĂ ECONOMICĂ-FINANCIARĂ C r e d i t u l

de Oavril Todică

In circulaţia zilnică, schimbul reciproc al bu­nurilor adeseori nu se întâmplă în acelaşi t imp. In multe afaceri economice, chiar şi din cauze teh­nice, diferă terminul do serviciu şi de contraser-viciu. Iau în chirie o casă, iau în arândă o moşie: chiria, arânda o plătesc în rate de câteva luni, în timp ce locuinţa, ori moşia, o întrebuinţez treptat. Serviciul se face deodată, contraserviciul rând pe rând.

Lipsa temporară de bunuri economice eonsti-tue cauza a doua a acestui fenomen.

Acel raport. în care unul (creditorul) lasă în folosinţa unui al doilea (debitorul) bunuri econo­mice, fără să primească inmediat contraserviciul. ori contravaloarea, ci numai promisiunea, ori obli-gamentul pentru mai târziu : se numeşte credit.

Distingem, sub raportul subiectului, care u-sează de c red i t :

Credit public, când Statul, comuna, ia cu îm­prumut.

Credit particular (privat), când nsează de credit persoane particulare.

La dreptul vorbind, creditul public nu e decât o specie a creditului particular. Un financiar, a cărui avere constă din efecte publice, ar putea ex­clama, văzând prăvăliile din oraşe : „iată averea mea ! De aici îmi provine obligaţia de stat, ce cre­deam că o primesc din tezaurul ţării. De «lici îmi isvoresc banii de interese, ce rni-i achită percep­ţiile." Şi aievea, acest financiar e comproprietar cu agricultorul, cu industriaşul, cu negustorul, cari toţi sunt taxaţi cu dare. "din care să se plătească interese după împrumuturile publice. E intabulat de facto pe averea imobilă a proprietarilor, pe în­treprinderile industriaşilor şi comercianţilor. Lucrul acestora se asamănă cu a acelor ţărani de ai noş-ştri, cari „lucră în parte", ca din câştigul realizat să dea jumăta te creditorilor.

Creditul mai poate fi personal, când consi­deră ca temeiu însăşi persoana, cinstea, voinţa şi caracterul datoraşului.

Credit real, când datoraşul îşi întăreşte pro­misiunea de plată, legându-şi unele bunuri econo­mice de valoare, fie mobile (amanet), fie imobile (ipotecă). Dacă datoraşul nu satisface promisiunei. creditorul poate vinde amanetul ori ipoteca şi din preţul realizat se despăgubeşte.

— Mai auzim vorbindu-se despre credit de bani ; despre credit de producţie şi credit de con­sum. Uşor le înţelegem pe toate. Creditul pro­ductiv e mai sănătos decât cel de conzum.

Ofere prospecte de sporire a bunurilor eco­nomice, din cari se satisfac atât creditorii, cât şi debitorii producători.

Desvoltarea creditului depinde de câteva condiţii.

1. Trebue să se adune capitaluri dispo­nibile.

2. Producţia, circulaţia şi conzumul să facă posibilă fructificarea capitalurilor.

3. Locuitorii să fie desvoltaţi sub raport spiritual şi mai ales moral.

4. Just i ţ ia să asigure fără părtinire interesul creditorului şi al datoraşului.

5. Libertatea activităţei economice. Avantagiile creditului economic sunt impor­

tante, a tâ t pentru producţie, cât şi pentru conzum. Introduce sânge dătător de viaţă în organismul economic, împedecând stangmaţia, agloneraţia sub­stanţelor rele. Impintenă producţia, ridică plăcerea de întreprinderi, face posibil ca oamenii harnici, cari nu dispun decât de forţă de muncă, să ajungă la capital, cu ajutorul căruia îşi sporesc producţia. Preţurile se formează mai uniform validitându-se pe piaţă nu nnmai capitaliştii, ci şi muncitorii har­nici. Creşte numărul consumatorilor, provocând la rândul lor, sporirea producţiei.

Dar creditul îşi are şi unele desavantagii. Uşor poate provoca producţii ăxagerate, întreprin­deri asardate, crize. lux.

INF0RMAŢ1UNI Arad, 2 septemvrie 1911.

Mersul yremei Conform raportului institutului meteorologic

se aşteaptă un timp senin şi cald. Prognostic telegrafic : Senin, cald. Temperatura medie e 23'4 Celsius.

Bursa de cereale din Budapesta (După 50 klgr.)

Grâu pe oetomvre . . Grâu pe aprilie 1912 Secară pe oetomvre Secară pe aprilie . . Cucuruz pe septemvre Cucuruz pe maiu 1912 Ovăs pe oetomvre Ovăs pe aprilie 1912

Cor. 1 1 7 4 „ 1 2 -„ 10-29 „ 10-60

" 8 1 4 „ 9-14 „ 9.37

De-ale noastre.

Gavril Todicá. In numărul de azi înce­pem la rubrica „Economie—Finanţe" pu­blicarea unor prea interesante studii eco-nomice-financiare de distinsul scriitor d. Gavril Todică, care începând cu ziua de azi a intrat în şirul colaboratorilor noştri regulaţi.

Candidaţii de învăţători (şi învă-toare) poporali de confesiunea română gr. orientală, cari doresc să intre în serviciul şco­lar, chiar şi de ar avea diplomă dela vre-o preparandie de stat, sunt invitaţi a-şi trimite, cât mai în grabă, la adresa consistorului ro­mân gr. or. din Arad, copii autentice de pe extrasul de botez şi de pe diploma învăţăto-rească.

Dintre candidatele de învăţătoare una va putea fi aplicată eventual la şcoala civilă de fete din Arad, în calitate de propunătoare şi totodată ca guvernantă în serviciul acelei scoale.

D. prof. N. Iorga la Braşov. „G. Trans." scrie: Eri după amiazi am avut deosebita bucurie să putem saluta în localul redacţiunei noastre pe savantul nostru profesor Nicolae Iorga. Am avut câteva clipe foarte plăcute putându-ne intreţinea cu ilustrul nostru oaspe asupra câtorva chestiuni dela ordinea zilei. D. Iorga, venind dela Blaj, s'a declarat foarte satisfăcut de cele văzute. Ne-a mai spus, că la reîntoarcerea d-sale din Blaj i-a dispă­rut în Copşa geamantanul. In decursul conversa-ţiunei noastre ni-s'a adus în redacţie spre revizuire tocmai ul t ima pagină a n-rului de eri seara. Vă­zând d. Iorga pagina s'a aşezat îndată la masă şi luând peana în mână a revizuit ul t ima coloană de tipar. Acest fapt este o dovadă clasică despre dra­gostea cea mare de muncă neobosită, ce-o săvâr­şeşte zi de zi acest apostol al luminării neamului românesc.

înainte de plecare d. Iorga a vizitat stabili­mentul nostru tipografic şi a dat o vizită şi pe la casina română, unde s'a întreţ inut cu membrii pre­zenţi. D. Iorga a plecat azi spre Vălenii de Munte. Vizita dlui Iorga în localul redacţiunei noastre ne va rămânea o scumpă amintire.

Asociaţiunea batjocorită. Pentru societăţi mari culturale, direcţiunea căilor ferate (la ordinul ministrului) e datoare să dea pentru ceice iau parte la adunări bilete de tren cu preţ scăzut. Şi comi­tetul central al Asociaţiunii a cerut să fie împăr­tăşit de acest favor, iar rezultatul ? Direcţiunea căilor ferate batjocoreşte instituţiunea aceasta, eare lncrează, fără nici un ajutor din partea statului, la înălţimea culturală şi eoonomică a unui popor de aproape patru milioane de suflete, tr imiţându-i Vineri, în preajma adunării, 100, zi o sută ! de bi-iete, ceeace nu ajunge nici pentru cei 126 delegaţi oficiali ai celor 63 de despărţăminte! Când e vorba însă de Kultur egy leturi, nişte reuniuni înfiinţate pentru asuprirea şi îndobitocirea culturală a na­ţiunilor nemaghiare din patrie, guvernele lasă să voteze congregaţiunile comitatelor româneşti arun-curi de dare.

Logodnă. Dşaara Aurora David din Bucium-şeasa şi d. dr. Vaier Vicâş advocat în Şimleul-Sil-vaniei logodiţi.

In locul anunţurilor de logodnă d. Vicaş a dăruit 20 cor. pentru „ fondul ziariştilor români din Ungaria şi Transilvania".

Sincere felicitări.

Din p a t r i e .

Un a i e r o p l a n n ă b ă d ă i o s . Intre un­guri se ană mai mulţi domnişori, cari vo-iesc cu tot dinadinsul să facă plimbări cu maşina de zburat, fără să o şti© cârmui. Fireşte că la nici o altă naţiune din pa­tria noastră n 'a fost în stare până acum cineva să iscodească un aeroplan, afară de Vlaicu al nostru. Ceilalţi folosesc mai ales aeroplane franţuzeşti Blériot, Fahrman, Voisin etc.

Unii au învăţat, cum să cârmuiască aceste aeroplane, alţii se prea încred şi sau îşi frâng gâtul sau primejduiesc pe alţii. Un puiu de grof Teleky voia şi el să facă pe aeronantul.

N'a putut stăpâni întă aeroplanul, şi dintr'odată acesta a zburat cu el în mij­locul unui câmp plin de soldaţi, cari toc­mai erau în marş. Ca prin minune, aero­planul n 'a strivit cu aripile lui nici un soldat.

Halal de asemenea pilotaj.

Şi-m a p ă r a t C i n s t e a . Meseriaşul Tar­ján György din Csanádalbert, trăia liniştit cu nevasta, patru copii şi un frate mai mic al său. Acesta ticălos, cerca să ade­menească pe cumnată-sa la fărădelegi, ea 1-a respins însă totdeauna s cârbită adânc de gudurările lui.

Venind odată beat acasă, s'a repezit ca o fiară la dânsa. Ca să-şi păzească sfin­ţenia căsniciei nevasta credincioasă a luat un topor, cu care a omorît pe cumnatul său. Apoi s'a dus fără şovăire la cazarma jandarmilor, unde s'a denunţat ca ucigaşe. Jandarmii au arestat-o numai decât. Curtea cu juraţi, chemată să rostească sentinţă îh asemenea cazuri, e mare speranţă că o va daclara de nevinovată.

Cultura viermilor de mătasă. In cinci co­mune ale comitatului Solnoc-Dobâca s'a introdus sub controlul inspectorului acestei culturi, creşte­rea viermilor de mătasă. Cu ea s'a ocupat 40 de oameni, cari au prăsit 788 kg. de gogoaşe de mă­tasă. Pentru aceştia au căpătat dela perceptoratul din Dej 1722 cor. 59 bani. Unii dintre cultivatori

Mijloceşte bani pe h i p o t e c ä , a m o r t i z a r e şi cu cambii pe m o ş i i , ori case de chirie, sub condiţiile — — — — — — — — — — ^ — D — . _ 2 —

cele mai favorabile

Stics F. V i lmos Arad, Karolina-utca Nr. 8.

: Casă proprie lângă filiala poştală ;

. 8 . R O M A N U L Nr. 183—1911.

au câştigat şi peste 140 cor., o sumă frumoasă, dacă ne gândim, că cultura vremilor de mătasă ţine 5—6 săptămâni.

H o ţ i în t r e n . Negustorul Ştefan Hudetz că­lătorind zilele acestea cu acceleratul cătră Braşov, a fost adurmit cu ajutorul cloroformului de cătră nişte indivizi cu cari călătorea în acelaş vagon. Deşteptându-se la gara Piski. a observat că i-s'au furat 24 mii coroane şi ceasornicul de aur. Unul dintre făptuitori, un pungaş notorie, cu numele Şcheiber,. a fost arestat. Tovarăşii săi sunt ur­măriţi.

Dela fraţi.

U n pod p e s t e D u n ă r e ca re va lega R o m â ­n i a cu Se rb i a . D. Angliei Saligny a fost chemat la Belgrad de guvernul sârbesc spre a se pronunţa asupra proectului de construcţie a unui pod peste Dunăre ce va lega România cu Serbia.

Guvernul sârbesc a însărcinat de d. Kuben-dey fost prof. la şcoala politehnică din Hamburg să se pronunţe cu d. Saligny asupra acelui proect. Guvernul sârbesc a primit toate propunerile făcute de„d. Anghel Saligny.

Mişcare in diplomaţie. Din sursă oficială din Bucureşti se dă ca sigură ur­mătoarea mişcare în corpul diplomatic:

D. Ghica, consilier de legaţie, va fi înaintat ministru plenipotenţiar la Sofia.

. D. Diamandy ministru la Sofia va trece la Roma.

D. Nanu ministrul nostru la Roma va fi transferat la Londra în locul d-lui Al. Catargi care va fi scos la pensie.

D. C. Nanu, consilier de legaţie va fi înaintat ministiu plenipotenţiar la Peters­burg în locul d-lui Solescu scos la pensie

! din oficiu.

R e p r e z e n t a ţ i e o p r i t ă 1 Cetim într 'un ziar de dincolo de munţi, că primarul din Slănicul Praho­vei a oprit reprezentaţia piesei teatrale „Lipitorile satelor", cunoscuta lucrare a poetului Alexandri. Oprirea reprezentaţiei s'a făcut la cererea evreilor aflători la băile de acolo. — Cam greu de crezut, că Alexandri să fie proscris în ţara românească.

Mitropolitul Meţianu primat al României? Din Iaşi se transmite următoa­rea curioasă ştire.

In lumea%clericală din localitate se afirmă că toţi episcopii s'au legat prin jurământ ca nici unul să nu primească demnitatea de mi­tropolit primat şi că înalţii prelaţi s'ar de­clara mulţimiţi în cazul când ar fi ales Me­ţianu, actualul mitropolit dela Sibiiu:

Manevrele regale române. Se a-firmă în unele cercuri că dacă epidemia de febră tifoida nu se va stinge până la 15 septemvrie, familia regală nu va mai merge la Iaşi.

Pe de altă parte, se afirmă că dela statul major s'a cerut ca defilarea .trupelor în urma manevrelor regale să nu mai aibă loc la Iaşi ci Ia Botoşani.

Tot în legătură cu ce% de mai sus a sosit ştirea la consulatul rusesc că în ca­zul când familia regală va sosi în Iaşi gu­vernatorul Basarabiei va saluta pe rege în numele ţarului Rusiei.

Naşte rea u n u i monstru. Femeia Metania Stăncescu din Giurgiu a dat naştere unui copil monstru. Copilul are capul mare, îi lipseşte maxi­

larul inferior, gâtul e de grosime exagerată, iar în ceafă de o parte şi de alta are două mari bose de mărimea unei portocale, care se umflă când copilul respiră. Copilul trăeşte.

Nenorocirea din corn. Furceni (Te~ C U C i u ) . Mercuri la orele 6 d. a., o groaz­nică nenorocire s'a întâmplat in comuna Fur­ceni, jud. Tecuci, în următoarele împrejurări :

Lângă comună se află o pădure exploatată de d. Eduard, Basidovici. Eri, ca de obicem, vagoanele particulare, încărcate cu butuci, tre­buiau să traverseze o pantă lunga de vre-o 30 metri. Frânarul, neglijând, să oprească la timp frâna, pentru a micşora viteza, vagoanele au luat-o repede la vale, prăbuşindu-se in ripă.

Din patru vagoane, cele două din urmă au rămas intacte pe linie, iar celelalte s'au pră­buşit în adâncime.

Doui lucrători tăetori de lemne: Ştefan Repezici în etate de 40 ani şi Vasile Butuc de 32 ani, au căzut din vagon, primul f'rac-turânduşi antebraţul şi suferind contuziuni pe faţă, iar al douilea alegându-se cu fractura gambei drepte şi puternice contuziuni la cap.

Frânarul Ştefan Laioş, în vârstă de 30 ani, din cauza zguduiturii a alunecat strivin-du-şi braţul şi mai multe coaste.

In timpul deraiârei, copilul Ghiţă Graio-veanul, în etate de 12 ani, care se juca pe iarbă, a fost strivit de căzătura unui vagon, rămânâd mort pe loc.

Primii doui lucrători răniţi au fost In­ternaţi, pe la spitalul din Tecăci, iar frânarul Ştefan Lajoş, a fost adus la Bucureşti, la spi­talul Colţea unde se află internat. Starea lui, e până în prezent îngrijitoare.

D. dr, Nim Atanasescu chemat în grabă, i-a dat primele ajutoare.

Parchetul de Tecuci a fost avizat despre această nenorocire şi s'a deschis anchetă.

Arestarea unui escroc internaţional . I). comisar Pirîianu dela asiguranţa poliţiei Bucureş­tilor a arestat pe un cunoscut escroc Luisa Ha-uezzer. supus german, de fel din Wurthcnberg.

Numitul escroc se afla aci, de câteva zile, îm­preună cu un om al lui de afaceri şi dându-se re­prezentant al unei case de şampanie din Paris a voit să escrocheze pe mai mulţi negustori.

Luis Hauezzer, este cunoscut poliţiei germane încă din anul 1900, când a mai venit în Capitală şi a escrocat foarte mulţi negustori, promiţându-le, în schimbul unei sume de bani, că le va procura diplome dela expoziţia din Brnxel. Atunci el a fost expulzat din România prin punctul Giurgiu şi acuma două zile s'a reîntors în acelaş punct. In Bucureşti escrocul, a tras la hotel de Franţa.

Congres. Alaltăieri s'a deschis la Berlin Con­gresul internaţional de laringologie.

D. dr. Al. Costiniu din Bucureşti care repre­zintă România la acest congres, a făcut o intere­santă comunicare privitoare la metoda pentru com­baterea vegetaţiilor adenoide şi la rezultatele obţi­nute prin acest procedeu în România.

P a n t e l i m o n a r e s t a t l a B u c u r e ş t i ? In culoarele palatului de justiţie din Bucu­reşti, s'a răspândit svonul că Toader Pan­telimon, banditul, pentru a cărui prindere s'au făcut atâtea sforţări fără nici un re­zultat, ar fi venit la Bucureşti şi s'ar fi predat parchetului de Ilfov. Ştirea preciza o că Pantelimon s'ar fi predat şi în conse­cinţă a fost imediat dus la penitenciarul din Văcăreşti, pentru mai multă siguranţă.

Cum svonul s'a răspândit cu iuţeala fulgerului şi a produs mare senzaţie, m'am transportat, scrie corespondentul „Adevăru­lui", la parchet pentru a culege amănunte care nu-mi fu surpriza când putui afla, că e perfect adevărat că Tudorică Pantelimon, a fost în adevăr arestat şi dus la Văcăreşti.

Oricât am refuzat să cred aceasta, lu­crul este exact. Mi s a u pus sub ochi ac­tele deputiere! lui Tudorică Pantelimon.

Este insă un mic amănunt, individul arestat care seamănă perfect la nume cu banditul din Moldova nu este banditul. Iu potriva lui Tudorică Pantelimon există de mult un mandat de arestare pentru o tâl­hărie comisă la Bucureşti, dar el nu are, decât numele comun cu banditul care până în prezent se adăposteşte în desişurile pă­durilor din jurul Târgului Neamţ,

Toată senzaţia şi emoţia care s'a pro­dus azi dimineaţă, a fost deci de prisos căci unul e Tudorică Pantelimon şi altul e Toa­der Pantelimon.

Cu acest prilej trebue sa arătăm că farsele ce se fac cr. numele banditului continuă pe o scară din ce în ce mai mare. Astfel primul procuror dela tri­bunalul de Ilfov a primit o scrisoare cu următorul conţinut :

„Primeşte complimentele mele, atât d-ta cât şi colegii d-tede. In curând voiu veni la Bucureşti ca să mă predau".

Scrisoarea e semnată Pantelimon.

Din străinătate.

Chestia marocană. Din Berlin se anunţă, că adunarea la care au luat parte toate partidele a votat o rezoluţie în che­stia marocană, prin care se accentuiază, că este de datoria guvernului german să im­pui e drepturile Germaniei faţă de Franţa, Adunarea cere reîntoarcerea la tratatul dela Algesiras.

'Dacă aceasta nu e posibil, Germania trebuie să obţie in vestul Marocului ace­leaşi drepturi pe cari le are Franţa în ce­lelalte părţi. 0 complectare a armatei fran­ceze în Maroc, trebuie socotită ca o ame­ninţare faţă de Germania şi nu trebuie to­lerată cu nici un preţ, In caz contrar Ger­mania va fi silită să ia măsuri militare energice.

De altfel s'a putut constata în tot tim­pul adunărei un curent amical faţa de Franţa, dar o profundă indignare în contra Angliei care încearcă să se amestece în chestia marocană.

Politica guvernului a fost în totul a-probată.

I t a l i a şi chestia,marocanii. Ziarul „Stampa' 1

din Turin anunţă, că Italia îşi va supune la Lon­dra, Paris şi Berlin, pretenţiile salo la toate mo­dificările ce urmează a se face pe Marea Medite-rană cu prilejul rezolvirei chestiei marocane.

D i r e c ţ i a t e l e g r a f e l o r d in A u s t r i a a făcut o inovaţie importantă în ce priveşte telegramele ce se expediază în Balcani şi cari până acum se trimeteau prin Ungaria,

Ministrul de comerţ austriac nutrea de mult ideea de a crea în această privinţă o linie inde­pendentă faţă de Ungaria.

Guvernul a realizat acum acest plan. Tele­gramele spre Serbia vor fi expediate prin Polo

I? r* i m 53t f a b r i c ă <i e t p ă s u p i d e ]p & & a m p i e .

M m e a lui Hodács János jun. în Szeged F e l s ö v á p o s , s t r » » d « , K i s t i s z a xxr». 4 . (Continuarea stradei Maros).

A s o r t i m e n t s t a b i l de m a i m u l t de cate 40 bucăţi! calese diferite la dispoziţie ! Teleion 439. Preţ curente ss trimit gratuit şi francat

Nr\ 183—1911. R O M Â N U L

Szebeuiko şi Serajevo. iar telegramele spre România prin Lemberg şi Cernăuţi.

Aceste telegrame se vor bucura şi de un ta­rif redus pentru telegramele din Belgrad, cari ex­pediate prin Budapesta costau 8 helleri cuvântul şi cari pe noua linie vor costa numai 6.

Chestia l in ie i ferate Bagdad. Actualmente se află în Berlin deputatul Bagdadului, fostul mi­nistru al cultelor în Turcia, Ismail' Hagi-Bcy.

E probabil că prezenţa sa la Berlin odată cu vizita moştenitorului Turciei, nu este o simplă coin­cidenţă.

Un reprezentant al ziarului „Vossisclie Zei­tung" a avut prilejul să vorbească cu Ismail-bey asupra ruperei < ventuale a tratativelor anglo-turce cu privire la linia ferată Bagdad.

Ismail-bey a spus între altele : Guvernul turc a făcut în această privinţă

Franţei şi Agliei promisiuni de internaţionalizare, iar Germaniei i-a acordat linia Alexandrowna. Ce­lelalte puteri s'au revoltat din această cauză.

Guvernul turc trebue să se aştepte ca Ger­mania s'o apere în contra neplăcerilor ce i-ar pu­tea veni din partea unor puteri anumite.

In ce priveşte tratativele asupra liniei de sud ne aflăm în faţa unor greutăţi incalculabile. întâi a fost oferită Germaniei şi această linie. Celelalte puteri au protestat însă. şi Turcia a pus capăt ne-înţelegerei luînd pe seama sa linia dela sud şi în­cepând aşa zisa internaţionalizare.

Bărbatul de stat turc a spus apoi : „Credeţi-mă că înţelegerea ar fî fost în inte­

resul Angliei. Ori câte greutăţi ar întâmpina pe viitor tra­

tativele, nu pot da crezare ştirilor alarmante ce se răspândesc.

Nu avem idei preconcepute dar vrem să sa­tisfacem toate puterile interesate.

Marele incendiu din America. Din New-York vine ştirea, că de câteva zile se află în flăcări păduri întinse în apropiere de St. John. Oraşele vecine se află în mare pericol.

Focul s'a întins asupra oraşului Ele-ston, care a fost complect distrus. într'un alt oraş au fost distruse 50 de clădiri. Multe persoane au perit în flăcări.

Accidentul la un meet ing de aviaţ iune. La meetingul de aviaţiune dela „Le Maus", în Franţa, s'a întâmplat un grav accident.

Aviatoarei Dulreaux făcând o ascensiune cu un pasager, aparatul se izbi, în timpul unei curbe, de un pom şi căzu jos.

Aviatoarea şi pasagerul ei au scăped neatinşi. Fuinele aparatului au rănit însă 20 persoane.

Căsătoria principesei Helena a Serbiei . Regele Petru, prinţul moştenitor Alexandru şi prin­cipesa Helena, însoţit de primul ministru Milova-novici şi ceilalţi membrii ai suitei civile şi mili­tare au plecat cu un tren special la Petersburg. Despărţirea a fc;:-t solemnă. Regele a trecut în re­vistă compania de onoare. Apoi s'au despărţit în chip mişcător de principele George, de marii dem­nitari ai statului şi membrii cabinetului.

Principesa a fost purtată pe braţe de doam­nele din înalta societate, cari au condus-o în va­gon. Aci a primit superbe buchete de flori.

Guvernul a asigurat pe rege de tot devota­mentul în timpul absenţei Sale.

Atentatul de la Kumanovo. Ziarul „Mir" înfierează în nijte termini foarte energici atentatul făptuit pe linia ferată dela Kumanovo şi declară, că fapta aceasta imbecilă, precum şi acţiunea ban­delor în genere, nu pot de cât să facă cel mai mare rău Bulgariei şi bulgarilor din Macedonia.

Mersul ho lere i . La Bitolia s'a constatat 36 cazuri de holeră, dintre care 26 au fost mortale.

Peste o mie de familii au părăsit Bitolia. Afară de cazurile sus menţionate au fost 13

deceze pricinuite de holeră în garnizoana din Bi­tolia. Molima a ajuns până la Ochrida unde 7 ca­zuri au fost constatate ; la Valona au fost 17 de­cese de holeră. Cordonul sanitar dela Novi-Bazar a fost pătruns şi s'au constatat 47 decese în ultimile 24 de ore.

La Salonic carantina pentru călători care vin din Bitolia e de 43 de ore.

Ueskub. Alaltăeri s a u constatat 24 cazuri noui de holeră şi 12 decese. Eri s'au constatat 15 noui cazuri.

Constartinopol. Azi au fost 52 cazuri de ho­leră cu 26 decese.

Flagelul se întinde pe coasta Bosforului spre Bujukdere.

Roma. Preotul din Vicarpo. unde s'au pro­dus sângeroasele excese, va fi dat judecatei, pen­trucă, printr 'o predică, aţâţă populaţia contra mă­surilor sanitare, afirmând, că holera a isbucnit în urma otrăvirii fântânilor.

Fami l ia tarului s i mesal iante le . Din Pe-tersburg se anunţă că paragraful 188 al statutului familiei imperiale a fost modificat. Un mare duce s'au o mare ducesă nu se poate căsători cu o per­soană care nu aparţine unei familii domnitoare sau mediatisate.

Moartea z iar is tului W i l h e l m Herzog. Din Viena primim ştirea, că a încetat din viaţă la lo­cuinţa sa din Doebling editorul corespondenţei „Herzog", în etate de 65 ani.

Accidentul de automobi l al lordului Go­schen. Din Kondra se anunţă, că lordul Goschen fiul decedatului cancelar al tezaurului a suferit a-laltăeri un grav accident de automobil.

Pe când lordul se ducea împreună cu fiica sa cu automobilul spre Hastings, o roată dinapoi a automobilului desprinzându-se. vehiculul s'a răs­turnat Lordul speriat şi-a îmbrăţişat fiica şi a fost prins sub roatele automobilului cari i-au rupt un braţ.

Mister Goschen are şi câte-va răni mai u-şoare.

Diverse.

Ziua shorului şi Apol lo . Când prezintă un program compus din piese absolut originale, cu ocaziunea sborului întreprins de aviatorul I. Cser­mák, teatrul Apollo vrea să măgulească publicului adunat la sbor. De data asta reprezentaţiile vor continua fără întrerupere pânâ noaptea la ora 11. încât publicul nu va fi constrâns să aştepte sfârşi­tul reprezentaţiunilor. Cu acelaş prilej se va pre­zintă în cadrele programului ce urmează o dramă socială magistrală şi mai multe senzaţii umo­ristice.

Programul: 1. Scoţia. 2. Inimă de copil (dramă mişcă­

toare). 3. Copilaş dispărut (umoristic). 4. Chemarea sublimă a medicului. 5. Sticla de lapte (comic). 6. Triumful nevinovăţiei (schiţă moralizatoare sen­zaţională). Istoria unei fete cinstite (500 m.)

începutul reprezentaţiunilor de 1» orele până seara la 11.

Chestia aurului . Se ştie cu câtă îndărătni­cie alchimiştii din evul mediu căutau secretul fa­bricării aurului.

Dar din fundul creusetelor nu s'a desprins niciodată cea mai mică fărâmă de aur.

Şi cu toate acestea sunt savanţi cari n'au pierdut încă speranţa de a realiza acest vis de aur.

Edison, care e acum la Paris, spune că chestiunea fabricării aurului nu-i decât o chestiune de timp.

Peste puţină vreme drugii şi blocurile de aur vor putea fi lăsate noaptea pe străzi şi pe şantiere cum zac acum blocurile de fier şi de oţel. 0 chestiune de combinaţie şi de tratare a mate­riei e toată afacerea aurului.

Edison adaogă că n'ar trebui să se pue la contracte clauza ca datoriile vor trebui plătite în aur.

Trebue să ne întrebăm dacă vorbeşte umo­ristul sau savantul Edison.

Dr. ŞTEFAN TĂMĂŞDAN medic unv. special ist în arta dentistică.

ARAD, vis-á-vis cu casa comitatului. Palatul Fischer Eliz. Poarta II.

Consultaţii dela orele 8—12 a. m. şi 3—6 d. a.

Din public Mi-a venit la cunoştinţă, că s'a svonit ştirea

aceea, că fiul meu Lazar Palco, proprietar şi ne­guţător de vin din Pâncota ar fi fiul adoptiv al familiei Pavloviéi din Pâncota, şi că respectiva fa­milie l-ar fi crescut. Fa ţă de această scornitură in­famă declar pe cinstea şi sufletul meu, că Lazar Palco e fiul meu legitim, eu l-am crescut şi nu­mai scos din anii copilării — în etate de 17 ani a mers în prăvălia fam. Pavloviéi din Pâncota. N'am fost nici-când în starea aceea am da . copii mei să mi-i crească alţii, şi totdeauna am fost lo­cuitoare t-cabilă în Arad, având casa mea proprie în strada Aulich Lajos nr. 18 şi până în ziua de azi trăiesc, din renta muncii mele. Versiunea, că pe fiul meu l-ar fi crescut familia Pavloviéi o resping cu toată indignarea sufletului meu, şi pe cel ce o susţine şi răspândeşte, îl declar de mincinos ordi­nar şi infam.

Arad, 2 sept. 1911 .

Văduva Alexandra Pa lco , născ. Pe trov i t s , Florian u. 12.

*) Pentru cele cuprinse în rubrica aceasta, redacţia nu primeşte răspunderea.

Aviz ! Am onoare a aduce la B cunoştinţa Onor. public românesc, căci după o praxă îndelungată, făcută prin Viena şi Berlin, în primele ateliere şi prăvălii, mi-am deschis atelier şi prăvălie de ghete bine asortat în strada Grecilor Nr. 9 (Sassebeş) Sebeşul-săsesc. Atrag atenţiunea On. cetitori, cum că efeptuiesc ghetele cele mai practice pentru pi­cioare suferinde, şi lucruri de fason, pentru cari garantez, că le execut conştiinţios şi¥grabnic, după cerinţă. Comandele le trimit urgent, desluşiri şi informaţiuni dau gratuit. Rog spiijinuL On. public românesc : Ioan Tincu, specialist de încălţăminte pentru picioare suferinde. Saszsebeş, str. Grecilor Nr. 9.

x Rostul medicamentelor în contra vanei de aur (emoroide) este să sisteze cauza consti-paţiunei, acestei boale neplăcute. Exerienţele câştigate în spitalul general din Viena dove­desc că „Apa amară naturală Franz Iosef" (Ferencz József), deja în decurs de câteva ore produce un scaun moale şi cu toate ocaziunile alină durreile. Se capătă în prăvălie de apă minerală în apotece.

U n i v . m e d .

dr. VICtOR GRAUR medic şcolar calificat, profesor de i g i e n ă ,

institut de dentistică.

Arad, Andrássy-tér Nr. 22. Etagiul I., în faţa pal. administrativ (comit.)

aamm

Redactor responsabil : Atanasiu Hălmăgian.

Caut uii scriitor p e n t r u c a n c e l a r i e m e a a d v o c a ţ i a l a .

Or. Vasile Avramescu, advocat. Mariaradna.

Yárosmajor-Sanatorium şi Hydrotherapie 26 odăi aranjate cel mai modern. Supraveghiere medicală continuă (constantă).

Birou central, stabiliment medical:

Budapesta, Bulevardul Ferencz-körut 2 9 . Director-şef: Dr . A . C o z m u ţ a .

Conzultaţiuni dela orele oreln 8—9 a. m. 3—5 p. m. Telefon 8 8 - 9 9 .

Pag. 10. R O M Â N U L Nr. 183—1911

Vând 50 m. magi struguri d e m a s ă î n m i c ş i m a r e , c o ş a r a d e

5 k g r . 4 c o r o a n e .

PopesCU„ notar. (Nagyarád Com. Arad.)

Izvor ieftin de cumpărat

gramofoane şi plăci de vânzare şi cu plitlre in rate

Noutăţi! Au apărut noui plăci ro­mâneşti. Cereţi preţ curentul il.

gratis din Margle magazin de

g r a m o f o a n e al lui

T Ó T H J Ó Z S E F Szeged, s tr . Könyök 3.

1

Cumpăr sau dau in schimb pentru alte obiecte recipise de amanet,

aur, argint sdrobit şi bijuterii

D e u t s c h Iz idor, o r o î o g l e r ş l b i ju t i er .

ARAD, ştr. Weitzer János, (Palatul minoriţilor).

M a g a z i n u l de oro loage ş i bijuteri i ce l m a i mare din Arad. Cea m a i ief t ină sursă de c u m p ă r a t T e l e f o n 4 3 8 .

Tei cruţa mulţi bani! dacă vei cerceta

hote lu l şi grăd ina

K r a v á r din str. Sarló nr. 3.

l a .jJEjFóţ z ér", unde se pregătesc cele mai bune mâncări ungureşti, vi­nuri alese de deal şi bere proaspăta do kőbánya, pe lângă preţurile cele mai ieftine şi seră. cel mai bun.

P o p i o ă r i e a c o p e r i t ă . Ilumiiia+3-o e l e o t r l o ă -

Dumitru Martin Orăştie—Szászváros

tâmplar

!casa proprie).

î ş i recomandă atelieru bine asortat cu materiale foarte uscate. întreprinde şi execută conştenţios tot felul de lucrări aparţinător branşei acesteia, aranjamente interne şi lucru pentru edificii, oriunde, şi în

orice stil.

Pentru sezonul de vară şi toamnă! :: Recomand magazinul meu bogat asortat in :;

pălăr i i de bărbaţ i , a lb i tur i , cravate şi mi ţe .

Mare asortiment de pălării de băieţi pe lângă preţuri fixate. Totdeodată recomand

= atelierul meu de blănărie ü pentru toate lucrările ce cad în branşa aceasta pe lângă serviciul cel mai prompt.

ii i ÍÍ :i |i Cu s t imă : îi \\ \l

IOAN BÁLINT „JÁNOS" Timişoara-Fabrio. Palatul oraşului.

Atelierul de denturä

Radu Noy ác A r a d , Tököly-tér 7.

IZ Etagiul Í.

cu amortizaţie şi împrumuturi pentru funcţionar, v i n d e r e a şi c u m p ă r a r e a de moşi i şi p a r c e l a r e a îor o mij ­loceş te ma i a v a n t a j o s :

Biroul de intcrmci l iare:

Vig Lajos Arad, Arpád-tér Nr. 5.

Telefou Nr. 671 .

înştiinţare. Am onoare a aduce la cunoştinţă p. t.

public şi binevoitorilor mei prietini, că

Cafeneaua mea: „pErdély" din nou şi cu totul transformată even­

tual adjustată7 o voiu redeschide solemn

Sâmbătă seara în 2 Sept. c. n. pe lângă

concert de orhestră de primul rang. Pen­

tru binevoitoarea cercetare se roagă:

C u d e o s e b i t ă s t i m ă : All tOIl B a l á Z S , cafegiu.

Au sos i t cele mai frumoase s i mai uoi ghete de vară şi toamnă.

Ghetele de bărbaţi şi dame Salamander cu renume mondial , se capătă în coloare galbină şi neagră cu 16 coroane 50 flleri exclusiv la mine.

Weinberger János prăvălie de ghete de rangul I- iu.

Arad, piaţa Andrássy Nr. 2 0 .

Comamlele din provinţă se execută încă în aceeaşi z i .

Nr. 183—1911 R O M A N U L Pag- I I -

II

SI

1 6

a i

Cele mai bune O P O l o a g e Cele mai solide şi UiATCtorinaÎt* cele mai moderne J U V a e r i C a l e

atât pe bani gata, cât şi în rate pe lângă chezăşie de 10 ani cu preţuri ieftine, liferează cea mai bună prăvălie în aceasta privinţă

îu întreagă Ungaria

rauswetter János orologier în Szeged.

Catalog cu 2 0 0 0 chipuri , se tr imite gratui t . Notez, că numai aceia vor primi catalogul gratuit, cari îl cer cu provocare la ziarul „Românul" (ad. scriu că au cetit anunţul în „Românul). Corespondenţele se fac în

limba maghiară, germană şi franceză.

II

II

în atenţiunea celor ce se mută. Instalaţii de lumină electrică împreună cu becuri, eseută şi furnisează prompt sub cele mai favorabile condiţii de plătire.

Cine doreşte un fonograf bun? Să se adreseze cu toată încre­derea subscrisului şi va fi pe deplin satisfăcut. Cereţi catalog.

Biciclete de strap şi de sport poţi căpăta cu preţurile cele mai

moderate dela firma

KOCK D A N I E L Întreprindere de instalare a soneriilor şi te­lefonului precum şi montarea bicicletelor. ARAD, str, Deák-Ferencz Nr. 42.

I I S !

S i l

III

I 3 E

Gassa de păstrare (reuniune) Sălişte. Primeşte depuneri spre fructificare fără anunţ eu 4 procente, pe lângă anunţ cu 4 percente ş i j u m . la sută — iar depu­neri mai mari cu 5 procente. Depuneri şi ridicări se pot face şi prin Cassa de păstrare poştală . Darea de carnete o plă­teşte institutul. Acordă împrumuturi: pe cambii, po hipotecă replătibilc în rate sau în anuităţi, pe obligaţiuni cu cavenţi, ca credite de Cont-curent pe lângă asigurare hipotecară sau de valoare (acţii şi efecte publice). Dobânda variază între 8 procente şi 6 procente la sută, după mărimea îm­prumutului şi asigurarea oferită. Schimbă, adecă cumpără şi vinde, orice fel de

monede streine cu, cursul zilei.

Direcţiunea.

• ••••

•••• ••••

••••

•••• ••••

•••• •>•• ••••

•••• •••• ••••

P r i m a f a b r i c ă t r a n s i l v a n ă ces. şi r>ejyală ppivilegiată de

Gasse de fer şi otel şi lăcătuşerîe de artă şi construcţie instalată cu forţă electrică.

Silbiiu

« • • • 0 « Î I » : *

Na, g r y selben, (Schmiedgasse ) Nr.

Strada Faurului 19.

• • 0 • • • • • • • 1 i • 0 « • •• ••• ••• ••• • • o • • • • •Mo* ••••••

:::: ••••

•••• •••• ••••

••••

••• ••• • o * • • • • •• « • *

• •• • •• ••• • •• « • *

• • • st? Î Î Î • • • • * • • » • • •••••• •••••••

La administraţia ziarului

, R o m â n i i l '

se primesc anunţuri cu pre­

ţurile cele mai moderate

m Primul strungar de lues român, B r a ş o v . a

Spec

ialist

in c

anal

(pipe

) de

putin

ă Am onoare a aduce la cunoştinţă onor. public român că am descîiis în strada Neagră Nr. 4 un atelier de

strungărie de lux şi mobilă unde se primesc spre efeptuire tot felul de lucrări atingătoare în branşa aceasta precum: Jocuri de popice, Etagere rame de perdele, Fesnece pentru b iser ic i , P ic ioare de masé, Stälpuri de străni etc . etc . P r i m e s c umbrele de ploaie spre reparat, Vio l ine , tacuri de bi l iard etc. Comercianţii primesc desluşiri. Cnmandele se fac sol id la t imp , ş i preţuri reduse.

Rugând sprijinul Onor public român semnez:

Cu deosebită stimă: Hî© Sârbii Preţur

i foa

rte re

duse

serv

iciu

promt

.

Ü Primul umbrelar rom. din Braşov şi Ungaria.

Pag. 1 2 . R O M Â N TJ L Nr. 1 8 3 .

Mătăsuri louisien 48 cr. — Pongée 65 cr.

Z a c e in in tere su l d-voastre

c a î n a i n t e d e a v ă p r o c u r a c e l e t r e b u i n ­c i o a s e p e n t r u t o a m n ă s ă c e r c e t a ţ i n o u t ă ţ i l e d e t o a m n ă d i n m ă t a s ă ş i l i n u r i d e s p ă l a t

a f l ă t o a r e î n m a g a z i n u l

Fraţ i i Popper (Popper Testvérek) irt Apad, stx»a.<lía Forray.

Catifea luxoasă pentru haine 65 cr. Catifea turcească dela 75 cr.

Rugăm binevoitorul sprijin.

C u s t i m ă :

Fraţii Popper. Arad, stx>. Fow?ay.

H o t e l R e s t a u r a n t ş i l a

D r u m u l d e f e r ( j V a s p« á, 1 y a s zá l loda)

vis-â-vîs cu gara mare spre apus

în A r a d .

Pentru oaspeţii din provinţă stau la dispoziţie

18 odăi mobilate in cea mai deplină curăţenie. ", Vinur i excelente de sub promotoriul Aradului ,\

B u c ă t ă r i e de prima clasă. Preţurile cele mai moderate.

Pentru d-nii preoţi deosebită îngrijire.

Cu stimă :

H o r v á t h S á n d o r hotelier.

Fondat în 1903. Fondat în 1903.

i i

ins t i tu t de credit şi economi i , soc ietate pe acţi i în Bis tr i ţa . — Centrala în Bi s tr i ţa , Strada Spi ta lului Nr. 38. Telefon Nr. 65. — Fi l ia le în LeeMnţa ş i Şieul-mare. — Giro-conto la

Cassa de păstrare poştală Nr. 28220.

Capital acţionar Cor. 300.000 Fonduri proprii „ 100.000 Circulaţia anului 1910 Cor. 21.500.000 Depuneri spre fructificare Cor. 700.000

P r i m e ş t e depuneri s p r e fructificare, despre car i l i be r ează l ibel . P lă teş te deponenţ i lo r 5 p rocen t e in terese , iar biser ic i lor , şeoalelor, corporaţ iuni lor , ins t i tu ţ iuni lor cu l tu ra le p r e c u m şi p r iva ţ i lo r cu depuner i pes te 10.000 cor. 5 j u m . la su tă p r o c e n t e i n t e r e se . P r i m e ş t e depuner i şi m a i mici , s ă p t ă m â n a l e s a u l u n a r e cu, s au fără cassetă . Biserici le în gene ra l se folosesc de casse tă . — Contr ibui r i d u p ă depune r i o p lă t e ş t e ins t i tu tu l . P e n t r u c ru ţa re de spese poş ta le , t r i m i t e m chequri poştale. — A c o r d ă credite cambiale cu cavenţi şi cu acoperire hipotecarâ de case şi p ropr ie tă ţ i de p ă m â n t cu 7—8 procen te şi cu p u ţ i n e spese de în tăbu la re . Acordă împrumuturi şi pe obligaţiuni. P r i m e ş t e replă t i r i în ra te s ă p t ă m â n a l e , l una re , t r i l u n a r e şi s e m e s t r i a l e . — Dă a v a n s pe efecte emise de s ta t şi socie tă ţ i c o m e r c i a l e . — Mijloceşte asigarări de viaţă, asigurări contra focului, grin-dinei şi de vite cornute d u p ă tarife ieft ine. — încasează po­liţe şi efeptuioşte toate operaţiunile de bnncă şi comission. L a cerere in tervine îa cumpărări şi parcelări de moşii p r e c u m şi la c u m p ă r ă r i de maşini agricole. — Spr i j i neş t e l ă ţ i r ea c o -merciului, industriei, meseriilor la poporu l n o s t r u . Scr i sor i l e şi afacerile înc red in ţa te le resoalvă în ziua primirei. — Acordă ajutoare elevilor de meser i i . Spr i j ineş t e literatura, şi în gene re , ori-ce lucrare culturală. — Stă. gratuit l a d i s p o ­ziţia economilor , meser iaş i lor , comerc ian ţ i lo r r o m â n i cu sfaturi

in cauza de orice natură.

Direcţiunea.

Ospătari a şi Restaurantul la

„BOUL ROŞU" ^ A R A B Am onoare a aduce la cunoştinţa onor. public, că ospătăria de sus, care sustă pe numele meu ca proprietate de 30 de aili, am ţinut-o şi o ţin în cea = ^ mai perfectă curăţenie. —

Pentru oaspeţii din provincie stau la dispoziţie 1 5 odăi mobilate, stale pen­

tru cai si căruţe, etc.

Mâncări şi beuturi escelente. Vinurile mele proprii dela Mocrea (Apatelek).

Prafuri moderate şi serviciu prompt şi curat .

Cu s t i m ă :

Gheorghe Tasits Ospătar.

TIPARUL TIPOGRAFIEI „CONCORDIA" ARAD.