Antropopatisme La Profetul Ieremia

Antropopatisme la profetul Ieremia

Lucrare de seminar laVechiul Testament

1

1. Ce sunt antropopatismele?

Termenul antropopatism provine din termenii greceşti άνθρωποσ care înseamnă om şi πάθοσ care înseamnă suferinţă, pătimire, sentiment, simţământ.

Antropopatismele sunt metafore, procedee stilistice care constau în atribuirea de însuşiri psihice şi de stări afective specific umane existenţelor non-umane (animalelor, obiectelor neinsufletite, lui Dumnezeu, etc). Antropopatismele biblice fac referire cu precădere la Dumnezeu.In Sfânta Scriptură sunt foarte multe texte care ne vorbesc despre sentimentele încercate de Dumnezeu : El regretă (Fc. 6,6), Îşi aduce aminte (Fc. 8,1 ; Fc. 30,22 ; I Sam. 15,2), Îi pare rău ( I Sam. 15, 10), Se căieşte (I Sam. 15, 34), Se milostiveşte (Ies. 20,6) , Se mânie (Jud. 2,12,17) Se răzbună (Ieremia 5,9 ; 9,9 ; Mih. 5,14)), Se îndură (Mih. 7,20), cruţă (Ier. 5,2), rabdă îndelung (Ies. 34,6 ; Ps. 85,14). Dar tot în Sfânta Scriptură se afirmă că Dumnezeu “nu este om ca să se căiască” (I Sam. 15,29 ; Num. 23,19) iar în El “nu este schimbare sau umbră de mutare” (Iac. 1,17).

Origen spunea : “Dar, oare, ce aflăm noi din Scriptură, despre Dumnezeu în general? «Dumnezeu nu este ca omul, ca să-L minţi, nici ca Fiul Omului, ca să-I pară rău» (Num. 23,19). Din această frază înţelegem că Dumnezeu nu-i ca omul. Dar din alt loc aflăm că Dumnezeu este totuşi şi ca omul, căci zice: « Că Domnul Dumnezeul tău te-a pedepsit, precum orice om îşi pedepseşte fiul » (Deut. 8,5). Şi mai zice: «S-a purtat cu voi cum se poartă un om cu fiul său»(Deut. 1,31). Aşadar, când Scriptura vorbeşte despre Dumnezeu în sine, în înţeles teologic, fără a se referi la Pronia Sa în legătură cu oamenii, zice că Dumnezeu «nu este ca un om», căci «măreţia Lui nu are sfîrşit»(Ps. 144,3). Şi «e înfricoşător şi mai presus de toţi dumnezeii» (Ps. 95,4). […]Dar, când Pronia dumnezeiască se împleteşte cu lucrurile omeneşti, atunci foloseşte şi înţelegere şi purtări şi graiuri ca de om. Căci, după cum noi când vorbim cu un copil de doi ani stâlcim vorbele pentru copil, căci dacă ne păstrăm seriozitatea vârstei noastre mature şi nu facem pogorământ la limbajul copilăresc, copiii mici nu ne înţeleg, tot aşa ceva să înţelegem şi despre raporturile lui Dumnezeu cu oamenii, adică,

Termenul teologie însemna până prin veacul al IV-lea numai a învăţa despre Dumnezeu, fiinţa şi însuşirile Lui, deci despre Dumnezeu în Sine.

2

atunci când El Iucrează prin Pronie, ceva pentru neamul omenesc. Aceasta mai cu seamă când oamenii sunt încă «prunci»(I Cor. 3,1)”.

Realitatea divină transcende orice expresie antropopatică. Expresiile antropopatice trebuie înţelese într-un sens cu totul diferit de trăirile umane. Ele nu implică o schimbare în fiinţa lui Dumnezeu ci una proniatoare. Dumnezeu respectă libertatea omului şi ţine seama de atitudinea acestuia faţă de El : dacă omul îşi schimbă atitudinea faţă de El, atunci şi Dumnezeu Îşi modifică planurile ca urmare a schimbării din partea omului.

Fiinţa dumnezeiască nu suferă vreo schimbare ontologică asemenea omului. Dumnezeu Îşi schimbă doar abordarea sa faţă de om. Îşi schimbă în chip pedagogic tactica şi metodologia adică modul în care El încearcă să-i convingă pe oameni să accepte iubirea Sa nesfârşită pentru a-i aduna în Sine. El revine asupra pedepselor (Ies. 32,14 ; II Samuel 24,16 ; Iona 3,10 ; Amos 7,3) sau, respectiv, a binefacerilor pe care intenţiona să le trimită :

Ieremia 18, 6-9 : 6. “Dacă voi zice cândva despre un popor, sau despre un rege, că-l voi dezrădăcina, îl voi sfărâma şi-l voi pierde; 7. Şi dacă poporul acela, despre care am zis Eu acestea, se va întoarce de la faptele lui cele rele, atunci voi îndepărta răul ce gândeam să-i fac. 8. Sau dacă voi zice despre un popor sau despre un rege că-l voi întocmi şi-l voi întări, 9. Şi dacă acela va face rele înaintea ochilor Mei şi nu va asculta de glasul Meu, atunci voi schimba binele cu care voiam să-l fericesc”.

Antropopatismele biblice sunt adevărate căci au la bază analogia iar analogia este un fel de similaritate şi nu o echivalenţă. Căci echivalenţa înseamnă deja definiţie nemaifiind o analogie. Există o oarecare analogie între sentimentele umane de iubire, ură, mânie, gelozie, căinţă şi schimbările operate de Dumnezeu în activitatea Sa proniatoare faţă de lume. Aşadar pocăinţa sau părerea de rău a lui Dumnezeu nu este o calitate a fiinţei Sale ci o schimbare a tratamentului, a purtării Sale de grijă faţă de oameni, o schimbare providenţială. Firea divină este nepătimitoare, impasibilă, liberă de orice pasiuni dar antropopatismele ne indică realitatea personală a lui Dumnezeu, ne arată că El nu este doar o esenţă impersonală atotputernică.

Origen, Scrieri alese, partea întâi, Din lucrările exegetice la Vechiul Testament, Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 6, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1981, pg. 444.

3

În acest sens Matthew Henry în Commentary on the Whole Bible (1708) spunea că regretul (căinţa) divin nu trebuie înţeles ca la om ca pe o răzgândire, o schimbare interioară a minţii ci ca pe o schimbare a metodei Sale. “Dumnezeu nu-Şi schimbă voinţa, ci voieşte o schimbare”.Schimbarea se petrece în noi nu în El, căci noi ne apropiem sau ne înstrăinăm de El. Origen spunea : “Ştiu că Dumnezeu nu se căieşte, dar în Scriptură se zice că «se căieşte». […]Căci a se căi este nepotrivit şi nedemn nu numai pentru Dumnezeu, ci şi pentru orice om înţelept. Nu înţeleg să se căiască nici înţeleptul, deoarece a te căi însemnează că-ţi pare rău de o hotărîre luată fără rost. Or, Dumnezeu nu poate să ia decît hotărîri bune, căci El cunoaşte dinainte cele ce vor fi, şi nu se căieşte. Deci, de ce zice Scriptura că «se căieşte» ? […] Dumnezeu ne vorbeşte ca unor copii! […]Îţi vine să spui de un bătrîn care vorbeşte copilăreşte cu un copil […]că s-a potrivit fiului sau nepotului său, şi-a însuşit modul de comportare şi toată situaţia copilului mic. Aşa să-mi înţelegi şi Scriptura, cînd zice : «S-a potrivit ţie Domnul Dumnezeul tău, după cum tot omul se potriveşte după fiul său»(Deut. 1,31). Mi se pare că cei ce au tradus din evreieşte, neaflând alt termen în limba greacă, au creat cuvântul «tropofored», adică a luat modul de comportare al cuiva, a se potrivi cuiva şi au zis că Dumnezeu «s-a potrivit omului». Aşadar, fiindcă noi suntem cei care ne căim, Dumnezeu, când vorbeşte cu noi, cărora ne pare rău, zice: «Mă căiesc». Şi când ne ameninţă,se face că nu cunoaşte viitorul, ci ne ameninţă vorbind cu noi ca şi cu sugarii, şi se face că «Nu cunoaşte toate înainte de a fi ele». Ci, ca şi cum ar încerca să înşele pe un prunc, «se preface» şi El că nu cunoaşte viitorul. Dumnezeu ameninţă, deci, un popor, pentru păcatele lui şi zice: «dacă poporul se va căi, Mă voi căi şi Eu». O Dumnezeule mare! când ameninţai oare nu ştiai dacă poporul se va pocăi sau nu se va pocăi? Şi când făgăduiai bunătăţile Tale nu ştiai dacă omul sau poporul acela va rămâne vrednic de făgăduinţe sau nu va rămâne? Desigur că ştiai, dar Tu te prefaci că nu ştii. Ai găsit multe astfel de locuri în Scriptură, care-L arată pe Dumnezeu vorbind ca un om, de pildă: «vorbeşte fiilor lui Israel, poate vor auzi şi se vor căi»(Ier. 33,2,3). Dumnezeu nu zice: «Poate vor asculta» îndoindu-se parcă de viitor, căci Dumnezeu nu se îndoieşte niciodată şi niciodată nu poate zice precum zicem noi oamenii: «poate vor asculta şi se vor pocăi », ci zice aşa ca să apară mai limpede libertatea voinţei tale, liberul tău arbitru. Ca tu să nu poţi zice niciodată: dacă El a prevăzut că voi fi pierdut, trebuie să fiu pierdut; dacă a prevăzut Dumnezeu că voi fi mântuit, trebuie, oricum, să fiu

Matthew Henry, Commentary on the Whole Bible ,1708, comentariul asupra pericopei I Samuel cap. 15, vs 10-23, pe http://www.awmach.org/framesets/references.html

4

mântuit». Deci, Dumnezeu se preface că nu ştie ce va veni peste tine ca să-ţi păstreze liberul arbitru, prin părerea că El nici n-a bănuit, nici n-a prevăzut dacă te vei pocăi sau nu. De aceea, zice proorocul: «Vorbeşte-le, poate se vor pocăi». Citate de acest fel sunt o mulţime, din care reiese că Dumnezeu se potriveşte omului”.

Dumnezeu este neschimbător căci iubirea Sa este nesfârşită, desăvârşită şi veşnică. El nu iubeşte pe om pentru un timp ci veşnic : “Cu iubire veşnică te-am iubit şi de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa”(Ier. 31.3). Antropopatismele desemnează doar pogorămintele, “ieşirile binefăcătoare" către creatură ale Sfintei Treimi, manifestările iconomice ale Ei.

“Dumnezeu este iubire” (I In. 4,8) dar această iubire este “foc mistuitor” (Ies. 24,17 ; In. 2,17) este zeloasă (Ies. 34,14) adică vrea să se împărtăşească şi omului cât mai grabnic şi mai deplin. Fiind comuniune tripersonală veşnică şi desăvârşită, Dumnezeu vrea să-i introducă şi pe oameni în această plenitudine a iubirii. Iubirea divină este imuabilă, adică cu desăvârşire liberă de orice posibilitate de a voi altceva decât binele. Ea nu este imuabilă în sensul absenţei oricărei mişcări căci nemişcată total este numai moartea. Iubirea divină este plină de viaţă şi Însuşi Dumnezeu afirmă în Sfânta Scriptură : “Eu sunt viu” (Iez. 33,11). Când spunem că Dumnezeu este nepătimitor asta nu înseamnă că este nepăsător spune părintele Stăniloae ci că nu este supus nici unei pasiuni sau pătimiri.

Dumnezeu voieşte fericirea tuturor creaturilor sale. Voinţa Sa eternă se apleacă plină de iubire asupra creaturii în planul istoriei. Interacţiunea dintre iubirea divină şi libertatea omului are loc în timp şi spaţiu şi din această cauză ea îmbracă diferite forme în funcţie de contextul istoric şi de stadiul de dezvoltare spirituală al omului. Când omul se manifestă infidel şi nepăsător faţă de iubirea divină ea îmbracă chipul mâniei sfinte adică al iubirii neîmpărtăşite. Însă mânia divină nu se manifestă distructiv asemenea celei umane căci Dumnezeu nu doreşte distrugerea păcătosului ci îndreptarea lui : “Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se

Origen, Scrieri alese, partea întâi, Din lucrările exegetice la Vechiul Testament, Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 6, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1981, pg. 443-446.

Dionisie Areopagitul, De divinis nominibus, apud Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 1, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1996., pg. 105

Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 1, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1996, pg. 108.

5

întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?” (Iez. 33,11). Origen spunea : “Trebuie să guşti o mai mare amărăciune, tu păcătosule, pe care Dumnezeu te-a zidit, pentru ca, luând învăţătura, să poţi fi mântuit. După cum tu nu-ţi pedepseşti fiul sau sluga numai din capriciul de a-i pedepsi, ci ca prin durerea pedepsei să-i întorci pe calea cea bună, aşa şi Dumnezeu îi va învăţa prin dureri şi suferinţe pe cei ce, prin raţiune, nu se întorc şi nu se vindecă. Căci, Dumnezeu ne dă suferinţa spre învăţătură”.

Tot el spunea : “ Când auzi despre «urgia» şi «mânia lui Dumnezeu» să nu care cumva să crezi că urgia şi mânia sunt patimi ale lui Dumnezeu. Scriptura întrebuinţează aceste expresii din iconomie, ca să întoarcă şi să desăvârşească un prunc, după cum facem şi noi o mustrare înspăimântătoare în faţa unui copil nu doar că vrem cu tot dinadinsul să-l speriem, ci numai ca să-l învăţăm minte. Dacă arătăm pe trăsăturile feţei noastre mila şi duioşia din sufletul nostru, dând la iveală dragostea noastră pentru copil şi nu ne prefacem, nici nu ne schimbăm, oarecum, pentru a-l întoarce de la rele, noi îl dăm pierzării şi-l înrăim. Tot aşa zice Scriptura şi despre Dumnezeu că: «El se mânie şi urgiseşte ca tu să te întorci spre bine» (Deut. 29,13). Dumnezeu de fapt nici nu se mânie, nici nu urgiseşte, dar tu vei avea de suferit urmările mâniei şi ale urgiei Sale, când vei cădea în dureri şi suferinţe, din cauza răutăţii tale, fiind pedepsit de aşa-zisa «mânie a lui Dumnezeu»”.

Mânia divină reprezintă atitudinea pe care o are Dumnezeu faţă de păcat şi faţă de rău şi este o calitate personală şi nu fiinţială. Ea ţine de dreptatea dumnezeiască căci iubirea adevărată trebuie să fie caracterizată de dreptate pentru a nu degenera în sentimentalism. Însă nu este capricioasă şi nici nu se manifestă spasmodic sau prin accese ca cea omenească. Nedreptatea şi lipsa de pietate a omului implică manifestarea mâniei lui Dumnezeu care nu-l poate lăsa pe om pe calea pierzaniei. Pentru El nu este drept ca cei creaţi de El să piară ci doreşte să fie fericiţi. Se mânie pentru că nu poate suporta să vadă cum persoanele iubite de El aleg înstrăinarea şi nefericirea veşnică. Mânia divină nu suferă indiferenţa manifestată de om faţă de măreţia chemării lui de a fi dumnezeu prin har.



6

Mânia divină este permanent temperată de îndurare. Dumnezeu se abţine adeseori să-Şi manifeste mânia şi întârzie să pedepsească pentru a-i da timp de pocăinţă omului. Dar păcătosul nu trebuie să profite de această îndurare pentru că în acest fel îşi adună mânie în ziua judecăţii (Rm. 2,5). De altfel ziua judecăţii este numită şi ziua mâniei (Rm. 2,5) dar şi ziua milostivirii (II Mac. 7,29).

Dumnezeu, spune părintele Stăniloae , “nu este drept, fără să fie milostiv şi nu e milostiv, fără să fie drept”. Origen îndemna : “Să vedem, dar, bunătatea, dar să vedem şi asprimea lui Dumnezeu. El nu-i bun fără să fie şi drept, după cum nu-i nici iute fără să fie bun. Căci dacă ar fi să fie numai bun fără să fie drept, n-am face decît să-L dispreţuim pentru bunătatea Lui, iar dacă ar fi numai drept fără să fie bun, desigur că ne-am deznădăjdui pentru păcatele noastre. Dar în realitate, în calitatea lui de Dumnezeu (căci prin convertire noi alegem bunătatea Lui, iar când stăruim în păcat asprimea Lui e categorică), El e în acelaşi timp şi bun şi aspru”.

Pedepsele divine sunt un semn al fidelităţii şi al dragostei dumnezeieşti nesfârşite “căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care îi este drag”(Pild. 3,12).

Când omul se întoarce la Dumnezeu iubirea Sa îmbracă chipul milei si al îndurării. Dumnezeu se îndură de păcătoşii care se pocăiesc şi-i repune în starea de comuniune cu Sine de la început. Acest fapt este frumos ilustrat în pilda fiului risipitor (Lc. 15,11-32).

Precum s-a văzut în cele expuse mai înainte antropopatismele sunt un limbaj pedagogic şi reprezintă diferite denumiri acordate lucrării lui Dumnezeu asupra oamenilor şi izvorăsc din iubirea Sa nemărginită faţă de om.

2. Câteva date despre profetul Ieremia şi activitatea sa.

Numele său derivă de la verbul rama = el a aruncat, a izgonit. Tatăl său se numea Hilchia. Ieremia era originar din Anatot şi era de neam preoţesc. Nu s-a căsătorit şi nu a cunoscut viaţa de familie dedicându-se cu totul vestirii cuvântului lui Dumnezeu. Existenţa sa este plină de suferinţe

Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 1, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1996, pg. 172.


7

întrucât a fost martorul decadenţei morale şi spirituale a poporului evreu cât şi al căderii cetăţii Ierusalimului (586 î.Hr.) şi al destrămării statului iudaic. Fiindcă a suferit foarte mult pentru soarta poporului său a mai fost supranumit proorocul lacrimilor.

S-a născut în jurul anilor 650-645 î.Hr. Era încă destul de tânăr când a fost chemat de Dumnezeu să profeţească. Activitatea sa a durat în jur de 40 de ani (626-587 î.Hr.) şi s-a desfăşurat sub domniile succesive a 5 regi : Iosia, Ioahaz, Ioachim, Iehonia şi Sedechia. Profetul a arătat multă simpatie pentru regele Iosia care a întreprins o reformă religioasă curăţind ţara de altare idoleşti şi restaurând templul. Când Iosia a sfârşit tragic în lupta de la Meghido (609 î.Hr.) împotriva faraonului Neco II, Ieremia a deplâns moartea acestuia compunându-i o cântare de jale. Regii care au urmat după el nu au mai continuat reforma religioasă ba chiar au apostaziat şi au revenit la idolatrie. În acest context de imoralitate şi idolatrie Ieremia a fost îndemnat de Duhul lui Dumnezeu să vestească conaţionalilor săi iminenţa pedepselor divine (foamete, seceta, robia babiloniană) ca urmare a aprinderii mâniei divine. De altfel antropopatismul mâniei predomină cele două scrieri ale sale dar profetul subliniază totodată rolul pedagogic şi disciplinar al suferinţei : “31. Căci Domnul nu aruncă pe oameni pentru totdeauna; 32. Ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui. 33. Că nu de bună voie umileşte şi pedepseşte pe fiii oamenilor. 34. Când călcăm în picioare pe toţi robii pământului, 35. Când călcăm dreptatea omului înaintea feţei Celui Preaînalt, 36. Când nu dăm dreptate cuiva în pricina lui, oare Stăpânul a toate nu vede?” (Plâng. 3,31-36).

Profetul Ieremia a condamnat cu multă asprime îndepărtarea poporului ales de Dumnezeul cel adevărat. El era şi mai revoltat de faptul că şi preoţii şi regele deveniseră indiferenţi faţă de Legământul divin încrezându-se în profeţii falşi care le vesteau vremuri prospere. Apostazia, idolatria şi imoralitatea erau atât de larg răspândite în toate păturile sociale încât nici rugăciunea de intercedere a profetului nu mai poate schimba hotărârea divină de a-i pedepsi. Dumnezeu îi mai spune profetului : “Chiar Moise şi Samuel de ar sta înaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar îndupleca spre poporul acesta. Izgoneşte-i de la faţa Mea, ca să se ducă”(Ier. 15,1).Din aceste cauze Ieremia îi avertizează pe evrei că dacă nu se vor pocăi pedeapsa divină este iminentă şi se va realiza prin intermediul unui popor de la miazănoapte caracterizat drept crud şi neîndurat, poporul caldeu sau babilonienii. Acest popor îi va lua în robie.

8

Datorită mesajului său care anunţa robia a fost persecutat fără încetare şi dispreţuit de regii lui Iuda , de mai marii preoţilor, precum şi de falşii profeţi. Deoarece a combătut formalismul sacrificiilor şi al cultului anunţând iminenta distrugere a templului a fost lovit şi întemniţat, aruncat într-o groapă şi lăsat să moară dar a fost salvat de Ebedmelec, un slujitor de la curtea regală. Bossuet face o paralelă între persoana profetului Ieremia şi Mesia Hristos identificând multe elemente comune între cei doi mai cu seamă în ceea ce priveste aversiunea poporului faţă de ei. Ca şi Iisus, Ieremia a stârnit ura poporului, a preoţilor şi a proorocilor mincinoşi când a vestit distrugerea templului (cf. cap. 26,6,7,8,9) încât au încercat să-l omoare. Mântuitorul deasemenea a fost acuzat că a profeţit distrugerea celui de-al doilea Templu10.

Însă Ieremia a pus un mare accent în cuvântările sale şi pe alte două antropopatisme : milostivirea şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu : Ieremia 3,12 : “Mergi de vesteşte cuvintele acestea la miazănoapte şi zi: Întoarce-te, necredincioasă fiică a lui Israel, zice Domnul, că nu voi vărsa asupra voastră mânia Mea, pentru că sunt milostiv şi nu Mă voi mânia pe veci, zice Domnul“.

3. Antropopatisme* la profetul Ieremia :

1.Ieremia 1,5 : “Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare”.

2.Ieremia 1,12 : Zisu-mi-a Domnul: “Tu ai văzut bine, că Eu priveghez asupra cuvântului Meu, ca să-l împlinesc!”.

10 Bossuet, Meditations sur L’ Evangile, Tome premier, Paris, 1922, p. 330-336, apud. Petre Semen, Introducere in teologia profetilor scriitori, editura Trinitas, Iasi, 2008, p. 122.

* Vor fi scrise cu caractere speciale (italice si ingrosate).

9

3. Ieremia 2,2 : “Mergi şi strigă la urechile fiicei Ierusalimului şi zi: "Aşa grăieşte Domnul: Mi-am adus aminte de prietenia cea din tinereţea ta, de iubirea de pe când erai mireasă şi mi-ai urmat în pustiu, în pământul cel nesemănat.”

4. Ieremia 2,35 : “De vreme ce sunt nevinovată, mânia Lui de bună seamă se va abate de la mine”. Pentru că zici: “N-am greşit”, de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca.

5. Ieremia 3,5 : “Oare pentru totdeauna va fi El manios si oare vesnic va pastra in Sine mania ?” Iata ce ai zis, dar de facut faci rele si sporesti in acelea.

6. Ieremia 3,12 : “Mergi de vesteşte cuvintele acestea la miazănoapte şi zi: Întoarce-te, necredincioasă fiică a lui Israel, zice Domnul, că nu voi vărsa asupra voastră mânia Mea, pentru că sunt milostiv şi nu Mă voi mânia pe veci, zice Domnul.“

7. Ieremia 4,4 : “Bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului, tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul şi lepădaţi învârtoşarea inimii voastre, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca focul şi să ardă nestinsă din pricina răutăţii faptelor voastre.”

8. Ieremia 4,8 : De aceea încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi vă tânguiţi, că iuţimea mâniei Domnului nu se va abate de la voi.

9. Ieremia 4,26 : Mă uit şi iată Carmelul este o pustietate şi toate cetăţile lui sunt arse cu foc de la faţa Domnului şi au pierit de la faţa mâniei Lui.

10. Ieremia 4,28 : “Va plânge de aceasta pământul şi cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am hotărât şi nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce de la aceasta.”

11. Ieremia 5,2 : “Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic: "Viu este Domnul", ei jură mincinos.”

12. Ieremia 5,7 : “Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fiii tăi M-au părăsit şi se jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrânare, umblând în grup prin casele desfrânatelor.”

13. Ieremia 5,9 : “E cu putinţă să nu pedepsesc aceasta, zice Domnul, şi Duhul Meu să nu se răzbune asupra unui popor ca acesta?”

14. Ieremia 5,29 : “Nu fac dreptate nimănui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate săracului şi huzuresc. E cu putinţă oare să nu pedepsesc acestea şi să nu Mă răzbun asupra unui popor ca acesta?” - zice Domnul.

10

15. Ieremia 6,8 : “Înţelepţeşte-te, Ierusalime, ca să nu se depărteze sufletul Meu de la tine şi ca să nu te fac pustietate şi pământ nelocuit”.

16. Ieremia 6,11 : De aceea sunt plin de mânia Domnului şi n-o mai pot ţine în mine; o voi vărsa deci asupra copiilor pe uliţe şi asupra adunării tinerilor, că vor fi luaţi şi bărbat şi femeie, şi cel în vârstă şi cel încărcat de zile

17. Ieremia 6,20 : “La ce Îmi este bună tămâia care vine din Şeba şi scorţişoara din ţară depărtată? Arderile de tot ale voastre nu le voiesc şi jertfele voastre Îmi sunt neplăcute”

18. Ieremia 6,30 : “Argint de lepădat se vor numi, că Domnul i-a lepădat”

19. Ieremia 7,15 : Vă voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, toată seminţia lui Efraim.

20. Ieremia 7,18 : “Copiii adună lemne, iar părinţii aţâţă focul şi femeile frământă aluatul ca să facă turte pentru zeiţa cerului şi să săvârşească turnări în cinstea altor dumnezei, ca să Mă rănească pe Mine.”

21. Ieremia 7,19 : “Dar oare pe Mine Mă rănesc ei - zice Domnul - şi nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?"

22. Ieremia 7,20 : De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: “Iată se revarsă mânia Mea asupra locului acestuia, asupra oamenilor şi dobitoacelor, asupra copacilor, asupra ţarinii şi asupra roadelor pământului, şi se vor aprinde şi nu se vor mai stinge".

23. Ieremia 7,29 : Tunde-ţi părul tău şi-l aruncă, şi ridică plângere pe munţi, că a lepădat Domnul şi a părăsit pe neamul care şi-a atras mânia Sa.

24. Ieremia 8,18 : “Când Mă voi mângâia Eu de scârba Mea? Mi s-a amărât inima în Mine.”

25. Ieremia 8,19 : “Iată, aud plânsul fiicei poporului Meu din ţară depărtată, zicând: "Oare nu mai este Domnul în Sion? Oare acesta nu mai are asupra sa pe regele său?" - "De ce M-au împins ei oare la mânie cu idolii lor cei străini şi de nimic?" - zice Domnul.

26. Ieremia 9,9 : “E cu putinţă, oare, să nu-i pedepsesc pentru aceasta, zice Domnul, şi sufletul Meu să nu se răzbune pe un popor ca acesta? “

27. Ieremia 9,10 : “Pentru munţi voi ridica plângere şi bocet şi pentru păşunile pustiului mă voi tângui, pentru că vor fi arse, şi nimeni nu va mai

11

umbla pe acolo şi nu se va mai auzi glasul turmelor; de la păsările cerului şi până la animale toate s-au împrăştiat şi s-au dus!”

28. Ieremia 9,24 : “Ci de se laudă cineva, să se laude numai cu aceea că pricepe; şi Mă cunoaşte că Eu sunt Domnul, Cel ce fac milă şi judecată şi dreptate pe pământ, căci numai aceasta este plăcut înaintea Mea, zice Domnul.”

29. Ieremia 10,10 : Iar Domnul este adevăratul Dumnezeu, este Dumnezeu viu şi împărat veşnic; de mânia Lui tremură pământul şi neamurile nu pot suferi urgia Lui.

30. Ieremia 10,12 : “Iar Domnul a făcut cerul cu puterea Sa, a întărit lumea cu înţelepciunea Sa şi cu priceperea Sa a întins cerurile. “

31. Ieremia 10,24 : Pedepseşte-mă, Doamne, dar după dreptate şi nu întru mânia Ta, ca să nu mă micşorezi.

32. Ieremia 10,25 : Varsă-ţi iuţimea Ta asupra neamurilor care nu Te cunosc şi asupra popoarelor care nu cheamă numele Tău, că acelea au mâncat pe Iacov, l-au mistuit şi l-au stins şi locuinţele lui le-au pustiit.

33. Ieremia 11,15 : “Ce cauţi, iubitul Meu popor, în templul Meu, când în acesta se săvârşesc atâtea netrebnicii? Jertfele nu-ti vor ajuta când, făcând rău, te bucuri.”

34. Ieremia 11,17 : “Domnul Savaot, Cel ce te-a sădit, a hotărât asupra ta nenorocirea pentru răutatea pe care casa lui Israel şi casa lui Iuda şi-au pricinuit-o singure, împingându-Mă la mânie prin tămâierea lui Baal".

35. Ieremia 11,20 : Dar Tu, Doamne al puterilor, Judecătorul cel drept, Care cercetezi inimile şi rărunchii, dă-mi să văd răzbunarea Ta asupra lor, pentru că ţi-am încredinţat pricina mea.

36. Ieremia 12,3 : Pe mine însă mă cunoşti, Doamne, mă vezi şi cercetezi dacă inima mea este cu Tine. Osebeşte-i dară, ca pe nişte oi de junghiat, şi pregăteşte-i pentru ziua junghierii.

37. Ieremia 12,7 : “Părăsit-am casa Mea şi moştenirea Mea am lăsat-o; dat-am pe iubita sufletului Meu în mâinile vrăjmaşilor ei.”

38. Ieremia 12,8 : “Făcutu-s-a moştenirea Mea pentru Mine ca un leu din pădure, ridicându-şi glasul împotriva Mea, şi de aceea am urât-o. “

39. Ieremia 12,10 : “Mulţime de păstori au călcat via Mea, călcat-au cu picioarele lor partea Mea; partea Mea cea iubită au făcut-o deşert neroditor.”

12

40. Ieremia 12,13 : “Semănat-au grâu şi au secerat spini! Muncit-au şi n-au avut nici un folos! Ruşinaţi-vă dar de asemenea venituri ale voastre, pe care le aveţi din pricina mâniei celei aprinse a Domnului!”.

41. Ieremia 12, 15 : “Dar după ce îi voi smulge, iarăşi îi voi întoarce şi-i voi milui şi voi aduce pe fiecare la ţarina sa şi la ogorul său.”

42. Ieremia 13, 14 : Şi-i voi zdrobi pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa şi nu-i voi milui, nici Îmi va fi milă ca să-i pierd.

43. Ieremia 14, 7 : Deşi fărădelegile noastre mărturisesc împotriva noastră, dar Tu, Doamne, fă milă cu noi pentru numele Tău! Mare este abaterea noastră şi am păcătuit înaintea Ta.

44. Ieremia 14, 10 : Aşa zice Domnul către poporul acesta: "Pentru că le place să rătăcească şi nu-şi cruţă picioarele, de aceea Domnul nu mai găseşte plăcere în ei; pomeneşte acum fărădelegile lor şi numeşte păcatele lor"

45. Ieremia 14, 17 : Şi să le mai spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi ziua şi noaptea şi nu se opresc! Căci cu bătaie mare a fost bătută fecioara, fiica poporului Meu, şi cu lovitură grea.

46. Ieremia 14, 19 : Atunci am zis iarăşi: "Lepădat-ai Tu oare cu totul pe Iuda? Au doar Te-a dezgustat cu totul Sionul? Pentru ce ne-ai lovit aşa, încât nu mai avem leac? Aşteptăm pace, dar iată nu vine nimic bun! Aşteptăm vremea vindecării, şi iată grozăvie!

47. Ieremia 14, 20 : Mărturisim, Doamne, necredinţa noastră şi fărădelegile părinţilor noştri, că am păcătuit înaintea Ta. Nu ne lepăda pe noi pentru numele Tău! Nu necinsti tronul slavei Tale! Adu-ţi aminte şi nu strica legământul Tău cu noi!

48. Ieremia 15, 1 : Şi mi-a zis iarăşi Domnul: “Chiar Moise şi Samuel de ar sta înaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar îndupleca spre poporul acesta. Izgoneşte-i de la faţa Mea, ca să se ducă.”

49. Ieremia 15, 6 : “Pentru că tu M-ai lăsat, zice Domnul, şi te-ai întors înapoi, de aceea-Mi voi întinde mâna Mea asupra ta şi te voi pierde, că M-am săturat miluindu-te.”

50. Ieremia 15, 14 : “Şi le voi trimite cu vrăjmaşii tăi într-o ţară pe care tu n-o cunoşti, că s-a aprins focul mâniei Mele şi va arde peste voi”

51. Ieremia 15, 15 : O, Doamne, Tu ştii toate! Adu-ţi aminte de mine, cercetează-mă şi mă răzbună împotriva prigonitorilor mei! Nu mă pierde după îndelungata Ta răbdare, ştiind că pentru Tine sufăr ocara.

13

52. Ieremia 16, 5 : Şi iarăşi a zis Domnul: “Să nu intri în casa celor ce jelesc şi să nu te duci să plângi şi să jeleşti cu ei, căci am luat de la poporul acesta pacea Mea, mila şi părerea de rău, zice Domnul.”

53. Ieremia 16, 13 : “De aceea vă voi arunca din ţara aceasta într-o rară pe care n-aţi cunoscut-o nici voi, nici părinţii voştri, şi veţi sluji acolo ziua şi noaptea la alţi dumnezei, că Eu nu vă voi arăta îndurare.”

54. Ieremia 17, 4 : “Şi tu prin tine însuţi te vei lipsi de moştenirea ta, pe care ţi-am dat-o Eu şi te voi da în robie vrăjmaşilor tăi, în ţara pe care tu n-o ştii, pentru că ai aprins focul mâniei Mele şi în veci va arde”.

55. Ieremia 18, 6-10 : 6. “Dacă voi zice cândva despre un popor, sau despre un rege, că-l voi dezrădăcina, îl voi sfărâma şi-l voi pierde; 7. Şi dacă poporul acela, despre care am zis Eu acestea, se va întoarce de la faptele lui cele rele, atunci voi îndepărta răul ce gândeam să-i fac. 8. Sau dacă voi zice despre un popor sau despre un rege că-l voi întocmi şi-l voi întări, 9. Şi dacă acela va face rele înaintea ochilor Mei şi nu va asculta de glasul Meu, atunci voi schimba binele cu care voiam să-l fericesc.

56. Ieremia 18, 18 : Ia aminte la mine, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei!

57. Ieremia 18, 19 : Se cuvine oare a răsplăti cu rău pentru bine? Ei însă sapă groapă sufletului meu. Adu-ţi aminte că stau înaintea feţei Tale, ca să grăiesc bine de ei şi ca să abat de la ei mânia Ta.

58. Ieremia 18, 22 : Dar Tu, Doamne, ştii tot ce uneltesc ei împotriva mea ca să mă omoare! Nu ierta nedreptatea lor şi păcatul lor nu-l şterge dinaintea feţei Tale! Doboară-i înaintea Ta şi lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!

59. Ieremia 19, 5 : “Ei aduc ardere de tot pentru Baal, ceea ce Eu nu le-am poruncit, nici le-am grăit şi ceea ce nici prin minte nu Mi-a trecut.”

60. Ieremia 20, 12 : Doamne al puterilor, Cel ce cercetezi cu dreptate şi pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta asupra lor, că ţie ţi-am încredinţat pricina mea!

61. Ieremia 21, 5 : “Şi voi lupta şi Eu Însumi împotriva voastră cu mâna întinsă şi cu braţ puternic, cu mânie, cu urgie şi cu multă furie.”

62. Ieremia 21, 12 : Casa lui David, aşa zice Domnul: “Faceţi judecată dis-de-dimineaţă şi scăpaţi pe cel asuprit din mâna asupritorului, pentru ca să nu izbucnească mânia Mea ca focul şi pentru ca să nu se aprindă din pricina faptelor voastre cele rele, aşa încât nimeni să n-o stingă.”

14

63. Ieremia 23, 20 : Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Sale, şi în zilele ce vin veţi pricepe aceasta lămurit.

64. Ieremia 23, 39 : “De aceea, iată vă voi uita cu totul şi vă voi părăsi, şi cetatea aceasta, pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri, o voi lepăda de la faţa Mea,”

65. Ieremia 24, 5 : “Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca pe aceste smochine bune, aşa voi privi cu bunăvoinţă pe cei ai lui Iuda, duşi în robie, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara Caldeilor.”

66. Ieremia 25, 6 : “Şi să nu umblaţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi lor, şi să nu Mă mâniaţi cu faptele mâinilor voastre, şi nu vă voi face nici un fel de rău.”

67. Ieremia 25, 7 : “Voi însă nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci M-aţi mâniat cu faptele mâinilor voastre, spre răul vostru.”

68. Ieremia 25, 37 : Şi câmpiile cele paşnice sunt pustiite de urgia mâniei Domnului.

69. Ieremia 25, 38 : Părăsitu-şi-a el locaşul său, ca un leu, şi ţara lor s-a pustiit de urgia pustiitorului şi de mânia aprinsă a Domnului.

70. Ieremia 26, 3 : “Poate vor asculta şi se vor întoarce de la calea cea rea şi atunci Îmi va părea rău de nenorocirea pe care aveam de gând să le-o fac din cauza faptelor lor rele.”

71. Ieremia 26, 13 : Îndreptaţi-vă dar căile voastre şi faptele voastre şi supuneţi-vă glasului Domnului Dumnezeului vostru, şi Domnului Îi va părea rău de nenorocirea pe care o rostise împotriva voastră.

72. Ieremia 26, 19 : Omorâtu-l-a oare pentru aceasta Iezechia, regele lui Iuda şi tot Iuda? Au nu s-a temut el de Domnul şi nu s-a rugat Domnului, ca să-I pară rău de nenorocirea pe care o rostise împotriva lor? şi noi să ne împovărăm sufletele noastre cu o nelegiuire aşa de mare!

73. Ieremia 27, 22 : “Vor fi duse şi acelea la Babilon şi vor rămâne acolo până în ziua când le voi căuta Eu şi le voi scoate şi le voi întoarce la locul acesta, zice Domnul”.

74. Ieremia 29, 10 : Pentru că Domnul zice: “Când vi se vor împlini în Babilon şaptezeci de ani, atunci vă voi cerceta şi voi împlini cuvântul Meu cel bun pentru voi, ca să vă întoarceţi la locul acesta.”

75. Ieremia 30, 18 : Aşa zice Domnul: “Iată voi restatornici corturile lui Iacov şi sălaşurile lui le voi milui; cetatea va fi zidită iar pe dealul său şi templul se va zidi ca mai înainte.”

15

76. Ieremia 30, 24 : Mânia cea aprinsă a Domnului nu se va abate până ce nu se va sfârşi şi nu se va împlini gândul inimii Lui. În zilele cele de apoi veţi pricepe aceasta.

77. Ieremia 31, 3 : Atunci mi S-a arătat Domnul din depărtare şi mi-a zis: “Cu iubire veşnică te-am iubit şi de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa.”

78. Ieremia 31, 20 : “Dar Efraim nu este feciorul Meu scump, un copil atât de alintat? Atunci când vorbesc de el, totdeauna cu dragoste Mi-amintesc de el; pentru el Mi se mişcă inima şi voi avea milă de el, zice Domnul.”

79. Ieremia 31, 28 : “Precum am privegheat asupra lor ca să-i smulg şi să-i zdrobesc, ca să-i risipesc, să-i vatăm şi să-i pierd, aşa voi priveghea asupra lor, ca să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul.”

80. Ieremia 32, 5 : “Si acela va duce pe Sedechia la Babilon, unde va si sta el pana-l voi cerceta, zice Domnul. Daca va veti lupta cu Caldeii, nu veti avea izbanda.”

81. Ieremia 32, 18 : Tu arăţi milă la mii şi pedepseşti fărădelegile părinţilor în sânul copiilor lor după ei; Tu eşti Dumnezeu cel mare şi puternic, al Cărui nume este Domnul Savaot;

82. Ieremia 32, 29 : Şi vor intra Caldeii, care împresoară cetatea aceasta, vor da foc cetăţii şi o vor arde cu foc pe ea şi casele pe ale căror acoperişuri s-au adus tămâieri lui Baal şi jertfe cu turnare în cinstea dumnezeilor străini, ca să Mă mânie pe Mine.

83. Ieremia 32, 30 : “Că fiii lui Israel şi fiii lui Iuda au făcut numai rău înaintea ochilor Mei din tinereţile lor; fiii lui Israel M-au mâniat necontenit cu faptele mâinilor lor, zice Domnul.”

84. Ieremia 32, 31 : “Cetatea aceasta, chiar din ziua zidirii sale şi până astăzi, pare că a fost făcută pentru mânia Mea şi pentru urgia Mea, ca s-o lepăd de la fata Mea,”

85. Ieremia 32, 32 : “Din pricina răului fiilor lui Israel şi al fiilor lui Iuda, pe care l-au făcut pentru mânierea Mea, ei şi regii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor, bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.”

86. Ieremia 32, 35 : “Au făcut locuri înalte lui Baal în valea fiilor lui Hinom, ca să treacă prin foc pe fiii lor şi pe fiicele lor în cinstea lui Moloh, ceea ce Eu nu le-am poruncit, şi nici prin minte nu Mi-a trecut că ei vor face această urâciune, ducând în păcat pe Iuda”.

16

87. Ieremia 32, 37 : “Iată îi voi aduna din toate ţările, prin care i-am împrăştiat în mânia Mea şi cu iuţimea Mea şi în marea Mea întărâtare, şi îi voi întoarce la locul acesta şi le voi da viaţă fără de primejdie.”

88. Ieremia 32, 41 : “Mă voi bucura să le fac bine şi-i voi sădi tare în pământul acesta din toată inima Mea şi din tot sufletul Meu”.

89. Ieremia 33, 5 : “Caldeilor veniţi să lupte şi să le umple cu trupurile oamenilor, pe care-i lovesc cu mânia Mea şi cu urgia Mea şi pentru ale căror fărădelegi Mi-am ascuns faţa de la cetatea aceasta.”

90. Ieremia 33, 8 : “Îi voi curăţi de necredinţa lor, cu care au greşit ei înaintea Mea şi le voi ierta toate fărădelegile lor, cu care au păcătuit ei înaintea Mea şi au căzut de la Mine.”

91. Ieremia 33, 11 : Iar se va auzi glas de bucurie, glas de veselie, glas de mire şi glas de mireasă, glasul celor ce zic: “Slăviţi pe Domnul Savaot, că bun este Domnul, că în veac este mila Lui" şi glasul celor ce aduc jertfă de mulţumire în templul Domnului; căci voi întoarce robii ţării acesteia la starea cea de altădată”, zice Domnul.

92. Ieremia 33, 26 : “Atunci şi neamul lui Iacov şi al lui David, robul Meu, îl voi lepăda şi nu voi mai lua stăpânitori din neamul lui pentru seminţia lui Avraam şi a lui Isaac şi a lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război şi-i voi milui”

93. Ieremia 36, 3 : “Că poate va auzi casa lui Iuda tot răul ce Mi-am pus în gând să i-l fac, ca să se întoarcă fiecare de la calea sa cea rea, pentru ca Eu să le iert nedreptăţile lor şi păcatele lor”

94. Ieremia 36, 7 : Poate vor înălţa rugă smerită înaintea feţei Domnului şi se va întoarce fiecare de la calea sa cea rea, căci mare este mânia şi supărarea pe care a arătat-o Domnul asupra poporului acestuia

95. Ieremia 42, 10 : “De veţi rămâne în ţara aceasta, Eu vă voi zidi şi nu vă voi mai dărâma, vă voi sădi şi nu vă voi mai smulge, căci Îmi pare rău de răul pe care vi l-am făcut.”

96. Ieremia 42, 12 : “Şi vă voi arăta milă şi el se va milostivi spre voi şi vă va întoarce în pământul vostru.”

97. Ieremia 42, 18 : Căci aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: “Cum s-a vărsat mânia Mea şi iuţimea Mea asupra locuitorilor Ierusalimului, aşa se va vărsa iuţimea Mea şi asupra voastră, când vă veţi duce în Egipt şi veţi fi blestem şi grozăvie, ocară şi râs, şi nu veţi mai vedea locul acesta.”

17

98. Ieremia 44, 3 : Pentru necredinţa lor, pe care au săvârşit-o ele, mâniindu-Mă şi mergând să tămâieze şi să slujească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici. părinţii voştri.

99. Ieremia 44, 4 : “Trimis-am la voi necontenit pe toţi slujitorii Mei, proorocii; i-am trimis dis-de-dimineaţă, ca să vă spună: Nu faceţi acest lucru urâcios, pe care Eu îl urăsc.”

100. Ieremia 44, 6 : “De aceea s-a revărsat urgia Mea şi mânia Mea şi s-a aprins în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului, şi s-au prefăcut acelea în ruine şi în pustiu, cum vedeţi astăzi.”

101. Ieremia 44, 8 : “Mâniindu-Mă prin lucrul mâinilor voastre, prin tămâierea altor dumnezei în pământul Egiptului, unde aţi venit să trăiţi, ca să vă pierdeţi pe voi înşivă şi să ajungeţi blestem şi defăimare înaintea tuturor neamurilor pământului?”

102. Ieremia 44, 22 : Domnul n-a mai putut suferi faptele voastre cele rele şi urâciunile pe care le făceaţi, şi de aceea s-a şi prefăcut ţara voastră în pustietate, lucru de spaimă şi de blestem şi fără locuitori, cum vedeţi acum.

103. Ieremia 44, 27 : “Iată Eu voi veghea asupra lor spre pieire, iar nu spre bine; şi toţi oamenii din Iuda, care sunt în ţara Egiptului vor pieri de sabie şi de foame, până se vor stinge de tot.”

104. Ieremia 46, 10 : Căci ziua aceasta e zi de răzbunare la Domnul Dumnezeu, ca să Se răzbune pe vrăjmaşii Săi, şi sabia va mânca, se va sătura şi se va îmbăta de sângele lor; şi aceasta va fi jertfă Domnului Dumnezeului Savaot în ţara cea de la miazănoapte, la râul Eufratului.

105. Ieremia 48, 36 : “De aceea inima Mea geme pentru Moab, ca un fluier; geme inima Mea ca un fluier pentru oamenii din Chir-Heres, căci au pierit bogăţiile adunate de ei;”

106. Ieremia 49, 37 : “Voi lovi pe Elamiţi cu frică înaintea vrăjmaşilor lor şi înaintea celor care vor să le ia viaţa; asupra lor voi aduce nenorociri, mânia Mea aprinsă, zice Domnul, şi în urma lor voi trimite sabie, până îi voi stârpi.”

107. Ieremia 50, 13 : De mânia Domnului ţara lor va ajunge nelocuită şi toată va fi pustiu. Tot cel ce va trece prin Babilon se va mira şi va fluiera, văzând toate rănile lui.

108. Ieremia 50, 20 : “În zilele acelea şi în vremea aceea se va căuta nedreptatea lui Israel, zice Domnul, şi nu se va afla, se vor căuta şi păcatele lui Iuda şi nu se vor găsi, căci voi ierta pe aceia pe care îi voi lăsa în viaţă.”

18

109. Ieremia 50, 25 : Domnul Şi-a deschis vistieria Sa şi a luat din ea vasele mâniei Sale, pentru că Domnul Dumnezeul Savaot are de lucru în ţara Caldeilor.

110. Ieremia 50, 28 : Se aude glasul celor ce fug şi al celor care scapă din ţara Babilonului, ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului Dumnezeului nostru, răzbunarea cea pentru templul Său!

111. Ieremia 51, 6 : Fugiţi din Babilon, şi fiecare să-şi scape viaţa, ca să nu pieriţi pentru fărădelegile lui, căci acesta este timpul răzbunării pentru Domnul, căci El îi va da răsplată.

112. Ieremia 51, 11 : Ascuţiţi săgeţile şi vă umpleţi tolbele! Că Domnul a trezit duhul regilor Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul. Aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru templul Său.

113. Ieremia 51, 15 : El a făcut pământul cu puterea Sa, a întemeiat lumea cu înţelepciunea Sa şi cu mintea Sa a întins cerurile.

114. Ieremia 51, 36 : De aceea, aşa zice Domnul: “Iată Eu iau apărarea pricinii tale şi te voi răzbuna şi voi seca marea lui şi canalele lui le voi usca.”

115. Ieremia 51, 45 : Ieşi din mijlocul lor, poporul Meu, şi fiecare să-şi scape viaţa de flacăra mâniei Domnului.

116. Ieremia 52, 3 : De aceea a venit mânia Domnului asupra Ierusalimului şi a lui Iuda până într-atât încât i-a lepădat de la faţa Sa, şi Sedechia a fost dat jos de regele Babilonului.

117. Plângerile lui Ieremia 1, 11 : Tot poporul Tău suspină căutând pâine, şi îşi dau odoarele lor pentru mâncare, ca să-şi ţină viaţa. Vezi, Doamne, şi ia aminte cum am ajuns de ocară!

118. Plângerile lui Ieremia 1, 12 : O, voi trecătorilor, priviţi şi vedeţi dacă este vreo durere ca aceea care mă copleşeşte şi cu care Domnul m-a umplut de necaz în ziua întăririi mâniei Lui.

119. Plângerile lui Ieremia 2, 1 : O, cum a acoperit cu nori Domnul întru mânia Lui pe fiica Sionului! Din cer a aruncat pe pământ măreţia lui Israel şi în ziua mâniei Sale nu şi-a adus aminte de aşternutul picioarelor Sale.

120. Plângerile lui Ieremia 2, 2 : Domnul a nimicit fără milă toate sălaşele lui Iacov; întru întărâtarea urgiei Lui a doborât la pământ

19

întăriturile fiicei lui Iuda; le-a făcut una cu pământul, a pângărit regatul şi căpeteniile lui.

121. Plângerile lui Ieremia 2, 3 : Întru aprinderea mâniei Lui a zdrobit toată puterea lui Israel; înaintea duşmanului şi-a tras dreapta înapoi. El a aprins pe Iacov cu un foc arzător care prăpădeşte de jur împrejur.

122. Plângerile lui Ieremia 2, 4 : El a încordat arcul Său ca un duşman, dreapta Sa a stat gata ca a unui vrăjmaş şi a ucis tot ce desfăta ochiul în cortul fiicei Sionului; vărsat-a ca un foc mânia Lui.

123. Plângerile lui Ieremia 2, 6 : Prăbuşit-a la pământ ca pe o dumbravă cortul lui, stricat-a locul de sărbătoare. Domnul a făcut să se uite zilele de odihnă în Sion, dispreţuind, în văpaia mâniei Lui, pe rege şi pe preot.

124. Plângerile lui Ieremia 2, 7 : Dispreţuit-a Domnul jertfelnicul Său şi S-a îndepărtat de locaşul Său cel sfânt; dat-a zidurile palatelor Sale în mâna duşmanilor care au strigat în templul Domnului ca în zilele de sărbătoare.

125. Plângerile lui Ieremia 2, 17 : Împlinit-a Domnul hotărârea Sa, adus-a la îndeplinire cuvântul Său, spus din zilele străvechi; prăbuşit-a fără milă, bucurat-a pe vrăjmaşul tău, înălţat-a puterea apăsătorilor tăi.

126. Plângerile lui Ieremia 2, 21 : Stau culcaţi la pământ pe uliţe tânăr şi bătrân. Fecioarele şi flăcăii mei de sabie au căzut; Tu i-ai ucis în ziua mâniei Tale, jertfitu-i-ai fără de milă.

127. Plângerile lui Ieremia 2, 22 : Chemat-ai ca la sărbătoare pe toţi cei ce au sălaş în jurul meu. Şi în ziua mâniei Domnului n-a scăpat, nici n-a rămas vreunul; pe cei care i-am purtat în braţe şi i-am făcut mari, mi i-a nimicit duşmanul.

128. Plângerile lui Ieremia 3, 1 : Eu sunt omul care am văzut nenorocirea sub varga aprinderii Lui.

129. Plângerile lui Ieremia 3, 19 : Adu-Ti aminte de nevoia şi necazul meu, de pelin şi otravă!

130. Plângerile lui Ieremia 3, 20 : Să-Ti aduci aminte că împovărat este în mine sufletul meu.

131. Plângerile lui Ieremia 3, 22 : Milele Domnului nu s-au sfârşit, milostivirile Lui nu încetează.

132. Plângerile lui Ieremia 3, 23 : În fiecare dimineaţă sunt altele, credincioşia Ta este mare!

20

133. Plângerile lui Ieremia 3, 25 : Bun este Domnul cu cei ce se încred în El, pentru omul care Îl caută.

134. Plângerile lui Ieremia 3, 32 : Ci El pedepseşte şi are milă după mulţimea milelor Lui.

135. Plângerile lui Ieremia 3, 42 : Noi am păcătuit şi ne-am răzvrătit şi Tu ne-ai iertat.

136. Plângerile lui Ieremia 3, 43 : Tu Te-ai învesmântat cu mânie şi ne-ai urmărit; Tu ai ucis fără milă;

137. Plângerile lui Ieremia 3, 66 : Urmăreşte-i cu mânie şi nimiceşte-i sub cerurile Tale, Doamne!

138. Plângerile lui Ieremia 4, 11 : Sfârşit-a Domnul mânia, vărsat-a pe deplin urgia aprinderii Lui; şi în Sion a aprins un foc care l-a mistuit.

139. Plângerile lui Ieremia 4, 16 : Faţa plină de mânie a Domnului i-a risipit pe ei. Pe preoţi nimeni nu-i mai lua în seamă, de bătrâni nu se îndura.

140. Plângerile lui Ieremia 5, 1 : Adu-Ti aminte, Doamne, de cele întâmplate, şi vezi ocara noastră!

141. Plângerile lui Ieremia 5, 20 : Pentru ce vrei să ne uiţi, să ne părăseşti atât de multă vreme?

142. Plângerile lui Ieremia 5, 22 : Sau Tu ne-ai urgisit şi Te-ai mâniat pe noi, fără măsură?

Bibliografie

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1982.

21

2. Dicţionar Biblic, Societatea Misionară Română, Editura “Cartea Creştină”, Oradea, 1995.

3. Origen, Scrieri alese, partea întâi, Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 6, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1981.

1. Basarab, Pr. Prof. Dr. Mircea, Ermineutica Biblică, Editura Episcopiei Ortodoxe Române, Oradea, 1997.

2. Kuen, Alfred, Cum să interpretăm Biblia, Editura Stephanus, Bucureşti, 2002.

3. Mircea, Pr. Dr. Ioan, Dicţionar al Noului Testament, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1995.

4. Semen, Pr. Prof. Dr. Petre, Introducere în teologia profeţilor scriitori, Editura Trinitas, Iaşi, 2008.

5. Stăniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. 1, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1996.

6. http://www.thebereans.net/forum2/archive/index.php/t-33173.html

7. http://www.awmach.org/framesets/references.html

22

http://www.awmach.org/framesets/references.html

http://www.thebereans.net/forum2/archive/index.php/t-33173.html

http://www.thebereans.net/forum2/archive/index.php/t-33173.html

Documents

Antropopatisme La Profetul Ieremia