Anul IV, Numărul 39, IUNIE 2010

ACTUALITATEA

pag. 6

TELEDON«SUFLET PENTRU ROMÂNIA»

INTALNIRE CU GH. GHEORGHIU

pag. 11

ROMÂNI REMARCABILI ZIG - ZAG

pag. 4

DONATIE $1.00

pag. 2

ZIUA ROMÂNIEI PE BROADWAY

EVENIMENTE

Corul "LAUDA MIELULUI "

Misiune Europa 2010

Seară de teatru la Washington DC “O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale

CALEIDOSCOP

Sâmbătă, 15 mai 2010, în prezenţa domnului Ambasador Adrian Vieriţă, sala se spectacole a Bell Multicultural High School din Washington DC, a găzduit un eveniment românesc de excepţie, celebra piesa a lui I.L. Caragiale, “O noapte furtunoasă”, fiind prezentată publicului într-o viziune modernă, aparţinând regizorului Toma Enache.

Un număr impresionant de româ-ni (peste 300), rezidenţi în zona metropolitană a capitalei americane, au venit la întâlnirea cu actorii Teatrului Naţional din Bucureşti, Teatrului No-ttara şi Teatrului de Stat din Focşani. Piesa a beneficiat de o distribuţie de excepţie, rolurile fiind interpretate de:

Claudiu Bleonţ - Rică Venturiano Sorin Frâncu - Jupân DumitracheMaria Teslaru - Veta

Ioan Haiduc – Nae Ipingescu Dina Pocea –Ziţa Marcelo Cobzariu – Chiriac si Daniel Niţoi - Spiridon

Cele două reprezentaţii din Ame-rica de Nord – Charlotte, North Caro-lina si Washington DC, au constituit un real succes pentru piesa ajunsă la reprezentaţia cu numărul 104, după ce, în prealabil, cucerise publicul din

România, Spania, Germania, Macedonia şi Ungaria. Debutul pe continentul Nord Ameri-can a avut loc cu câteva zile în urmă, la Char-lotte, Carolina de Nord. Sâmbătă seara, la Wash-ington, publicul şi înalţii oficiali prezenţi, au apreciat interpretarea de excepţie a actorilor şi viziunea neobişnuită a regizorului, care a reuşit să ne surprindă, deşi era vorba despre o piesă de referinţa a teatrului românesc, arhi -cunoscută. Publicul a aplaudat şi a ovaţionat minute în şir după căderea cortinei, apreciind prestaţia de excepţie a actorilor. A urmat o şedinţă foto cu ac-torii, autografe şi discuţii amicale.

Într-o atmosferă destinsă şi prietenoasă, acto-rii, publicul şi organizatorii, au petrecut o seară românească de excepţie, datorată iniţiativei doamnei Elena Caragiu şi a Societăţii Române de Schimburi Culturale din Charlotte, Carolina de Nord. Doamna Caragiu văzuse piesa la Berlin şi pentru că i-a plăcut foarte mult, a decis să o aducă în faţa publicului românesc din America.

Evenimentul a beneficiat de sprijinul ASTROM - Asociaţia Studenţilor şi Tinerilor Profesionişti Români, al Institutului Cultural Român şi al Am-basadei României la Washington. Un rol deosebit a revenit românilor din zonă, care au contribuit la creerea unei atmosfere calde, familiale şi au oferit un sejur plăcut invitaţilor, dovedind că au purtat cu ei peste ocean şi sufletele tricolore şi os-pitalitatea tradiţională românească. Domnul So-rin Frâncu, directorul Teatrului din Focşani, ne-a spus că intenţionează să se întoarcă la toamnă în America, cu spectacolul “Mobilă şi durere” şi că va aduce cu dumnealui o mare doamnăa scenei româneşti - Tamara Buciuceanu - Botez.

Regizorul Toma Enache ne-a prezentat pe 15 mai la Washington DC, un Caragiale contempo-ran, neaşteptat de modern, dar a pastrat, totuşi, izul balcanic al piesei.

CONTINUARE IN PAG.2

Simona Botezan

Detalii la pag.11

"THE KING CAROL II" exile in MEXICO...

Aflati mai multe vizitand www.ziarulmiorita.com

See more on pag.10

ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ IUNIE 2010 MIORIŢA USA 2

MIORITA USAPublisher:

MIORITA CULTURAL ASSOCIATION

Viorel Nicula(Director)

Prof. Dr. Marius Petraru(Editor)

George RocaGeorge Stanca(Senior Editors)

Aurelian Ovidiu Junc(Graphic/Layout Designer)

Radu Topan (Web Master)

Colaboratori onorifici:Prof. Dr. Theodore Bucur - Franta

Adalbert Gyuris - GermaniaLaurentiu Fulga - Australia

Octavian/Roxana Curpas - ArizonaLia Lungu - New York

Simona Botezan - VirginiaAlexandra Hedes - Nevada

Ion Anton - CaliforniaAlina Jar - California

Amelia Avram - CaliforniaOfelia Sbîngu Bogdan - CaliforniaProf. Dr. Adrian Botez - Romania

Eduard Ovidiu Ohanesian - RomaniaVictor Martin - Romania

Nicoleta Marcu - Romania

Colaboratori presa: Clipa Magazin

AgerpressMondo News

PhoenixmissionZona Interzisa

E-mail stories & photos: mioritausa@yahoo.comwww.ziarulmiorita.com

ADDRESS: P.O.BOX 193, WEST SACRAMENTO, CA 95691,

PHONE: 916 868 5395"MIORITA USA" este o publicatie lunara ce apare la inceputul fiecarei luni calendaristice. Va invitam sa va abonati. Costul unui abonament este de $15 pe 6 luni si $25 pe un an intreg. In pret sunt incluse si taxele postale. Efec-tuati check pe MIORITA USA si expediati; la adresa ziarului. Ziarul "MIORITA USA" nu cen-zureaza articolele asa ca ideile anuntate apartin autorilor,la fel si responsabilitatea juridica.

Aromân de origine, regizorul Toma Enache a plasat acţiunea într-o familie de machedoni.

Claudiu Bleonţ spunea, în scurta prezen-tare pe care a facut-o piesei, că Toma Enache a ales această variantă regizorală, ţinând cont de faptul că şi Caragiale, după spusele multora, ar fi fost aromân. Re-gizorul a reuşit performanţa de a-l aduce pe Caragiale în zona teatrului modern şi rafinat, în care, din cauza limitării de vizi-une a celor care-au pus în scenă piesa an-terior, Caragiale s-a aflat foarte rar.

Spectacolul interactiv, cu improvizaţii şi gaguri adaptate reacţiilor publicului, cu actori care juacau şi pe scena şi în sală, au creeat premizele unui dialog permanent între spectatori şi actori, în limba româna, engleză sau germană. Acţiunea piesei a

fost însoţită de o proiecţie în limba engleză.

Varianta regizorală a lui Toma Enache abundă în soluţii inedite, născute din-tr-o imaginaţie debordantă. Soluţiile regizorale alese schimbă ritmul piesei, dau tonus şi dezinvoltură dramei clasice, transformând-o, pe alocuri, într-o come-die spumoasă. Datorită acestei cadenţe pline de vervă şi dezinvoltură, precum şi a prestaţiei de excepţie a actorilor, cele două ore de spectacol au trecut uimitor de repede, fascinante şi încărcate de bună dispoziţie.

“ În fond, ce îşi dorea Caragiale să vadă în munca cu actorii: crearea unei expresivităţi fireşti în jocul scenic prin simplificarea lui. Îi plăcea mai mult “cum” se joacă decât “ce” se joacă. Într-adevăr, s-a spus că în op era lui Caragiale nu regizo-rii reinventează lucruri noi, ci că opera lui

îşi dezvăluie mereu noutatea faţa de con-temporani. Aşa mi s-a arătat “noaptea furtunoasă” în straie aromâneşti, flu-ierându-şi oful şi cu “sarică balcanică”, răsturnată în zilele noastre.

Cred că în acest spectacol se topesc în mod plăcut energiile caragialeşti cu cele ale regizorului, ale actorului, ale sceno-grafului, însă bucuria împărtaşirii acestor energii revine, desigur, numai actorilor. Şi poţi să le spui din toată inima un “barvos absolut”.

Le mulţumesc actorilor şi colabora-torilor care au trudit la zămislirea aces-tui spectacol, al acestui copil, pe care mi-aş permite să-l botez Don Quijote, cu speranţa că va fi la fel de răzbătător şi iubit de public, ca şi personajul lui Cervantes. Pentru asta nu trebuie decât să lupte cu indiferenţa ce ne înconjoară.

Închei optimist, cu urarea lui Nenea Iancu: “ Să fiţi veseli şi sănătoşi!” / “S-hiţ hârioşi şi sănătoşi!” a declarat regizorul Toma Enache pe Coasta de Est a Ameri-cii.

Seară de teatru la Washington DC “O noapte furtunoasă” de I.L. CaragialeCONTINUARE DIN PRIMA PAGINA

Our

read

ers

wan

t to

know

abo

ut y

our b

usin

ess!

WH

Y W

AIT

? Pl

ace

YOU

R ad

d rig

ht h

ere.

Get

YO

UR

NA

ME

out t

here

!Ca

ll 91

6-86

8-53

95 to

lear

n m

ore

MIORIŢA USA IUNIE 2010 ŞTIRI3

1537 Howe Ave, Ste. 116Sacramento, CA 95825916-779-0737(previously in Arden Fair Mall for 26 years)

Greek & American Cuisine

Back in Business at New Location!

Gyros Kabobs Falafels Burgers And More

Mention thisad and receive10% off yourfood order!!

Nu înţeleg de ce ţipă Băsescu la mine. De ce mă ameninţă că intră România în

colaps. În ceea ce mă priveşte, ţara mi se pare în

colaps dintodeauna. De când m-am născut. Comuniştii, nu ştiu cum se făcea, dar nu

se ajungeau fără să ne ia la contract porcul din coteţ. Erau stăpâni pe livada noastră, pe cazanul cu ţuică, pe orătăniile din bătătură.

Pe capitalişti i-am primit cu bucurie generoasă, aproape nefirească.Trezirea din reverie m-a dus în primul colaps. În difi-cultate a fost ţara şi la mica privatizare, şi la marea privatizare, şi după ce am scăpat de primul FMI, şi când duduia economia, şi când căutam luminiţa de la capătul tunelu-lui, pe care văd că n-am mai găsit-o. Va fi fiind, probabil, lumânarea de la căpătâiul părinţilor şi bunilor noştri.

Şi-acum aud că România se duce fix în faliment.

Iar Traian Băsescu mă solicită să fiu solidară nu ştiu cu cine, să dau 25% din leafa mea, 15% din pensia mea.

Mă uit la Băsescu şi nu seamănă a om aflat în criză. Nici Guvernul sau Parlamentul nu sunt în criză. Nici miile de hectare de vile nu-s crizate.

Dar, defectul meu, am avut ochi de văzut şi urechi de auzit.

- Da. Aparatul de stat este uriaş. Dar nu populaţia l-a făcut uriaş.Voi, clasa politică, l-aţi transformat în monstru.

- Dacă există un monstru care căpuşează mediul privat, acela nu este profesorul, doctorul, inginerul, funcţionarul pub-lic; monstrul care a încălecat ţara asta sunteţi voi, clasa politică. Şi pentru că sunteţi la putere peste tot, voi, PDL,

sunteţi grasul care l-a încălecat pe slab! Cu contribuţiaanterioară, în ordine procentelor de reprezentare în structurile politice, a PSD (30%), a PNL(15%), a UDMR (6%) etc... Aţi devastat România cum nici popoarele migra-toare n-ar fi reuşit. Şi-apoi aţi călărit ţara, aţi luat-o sub asuprire.

Nici nu mai poate respira, de câtă clientelă i-aţi vârât pe gât.

- Aţi spart instituţiile statului nu pentru că aşa era necesar, ci pentru că vă trebuiau posturi de conducere pentru clientela de partid.

- Aţi creat instituţii noi nu pentru că nu funcţiona statul fără ele, ci pentru că aţi avut un mofturos căruia, fiindcă i s-a năzărit să fie mare director, mare preşedinte, i-aţi fabricat o instituţie.

Şi nu v-a ajuns: an de an, legislatură de legislatură, aţi mai creat alte structuri; aţi adus directori noi, ceilalţi au rămas în sistem.

- Nu populaţia ocroteşte fărădelegea în ţara asta, ci voi, cu cercurile voastre de in-terese cu tot.

- Nu populaţia a votat pensii de 370.000.000 lei vechi. Şi venituri de 100.000 de euro pe an, de la stat.Voi, clasa politică, aţi făcut-o: în guvernele formate din partidele voastre, în parlamentul format din partidele voastre, iar legile le-a promulgat... instituţia preşedintelui României.

- Nu mama - mare din pământ a distrus industria, a vândut petrolul şi rafinăriile, a tăiat pădurile şi a mânărit pământurile. Ministere conduse de voi, clasa politică, au făcut-o. Prefecturile voastre, consiliile judeţene ale voastre, primăriile voastre.

- Nu populaţia a prăpădit banii statului – sute şi mii de miliarde de lei, munţi de bani- pe licitaţii trucate, pe lucrări proaste,

inutile, pe şosele cu gropi, pe autostrăzi care înghit bani cu ghiotura, ci primarii voştri, ai clasei politice; consilierii voştri, ai clasei politice; miniştri voştri, ai clasei politice.

- Nu populaţia a organizat doi ani întregi de dănţuieli, de parcă venea sfârşitul lumii. Voi, clasa politică, aţi făcut-o. Pe banii cui?!! Pe ăştia pe care-i tăiaţi azi de la pensionari!

- V-aţi construit un aparat uriaş de repre-siune: ministere, agenţii, deconcentrate con-duse de voi şi clientela voastră politică. Prin ei, controlaţi tot, terorizaţi înstituţiile mai ceva decât poliţia politică a lui Ceauşescu.

- Nu populaţia se află în AGA şi CA din companiile şi băncile de stat, plătite, am văzut, regeşte, ci voi, clasa politică. - Nu populaţia a stricat ţara asta la fiecare patru ani, ci voi, clasa politică. Cum aţi ve-nit, aţi distrus tot ceea ce a făcut guvernul de dinainte şi aţi luat-o iar de la zero. Şi-apoi, aţi rostogolit vinovăţii între voi, partidele politice, de parcă aţi fi jucat ping-pong cu România.

Daţi-vă afară întâi pe voi şi clanurile voas-tre şi-apoi să v-atingeţi de părinţii noştri!

Şi veniţi, acum, să mă trageţi de urechi pe mine. Să ne trageţi de urechi pe noi, că se duce România de râpă.

Vreţi s-o scoateţi din criză pe spinarea şomerilor, a pensionarilor şi a bugetarilor de execuţie, cei care vă ţin în spate aleşii şi numiţii, în funcţiile de conducere.

Ce ce curaj? Cu ce moralitate? Până să vă atingeţi de pensionarul ăla

slăbănog, de profesorul care v-a pus creionul în mână, restructuraţi- vă întâi pe voi!

Daţi-vă afară şi în şomaj pe voi, pe oa-menii voştri, ai clasei politice, şi după aceea scuipaţi pe noi.

După aceea umblaţi la salariile şi pensiile necăjite.

După aceea să-l certaţi pe bătrân că mai are îndrăzneala să trăiască, să ducă Româ-nia-n faliment, cu venitul lui... gras, de 500 sau 600 de lei.

1.Dacă nu sunteţi capabili să comasaţi sau să desfiinţaţi instituţiile de pomană create de voi, clasa politică, măcar reduceţi numărul de directori. Aveţi o droaie de şefi. Aţi umplut ţara de şefi. Pe ei daţi-i afară întâi şi după aceea ajungeţi la pensionar. Sau la doctor.

2. Trei sferturi dintre directorii voştri pe care i-aţi instalat, moţ, în instituţiile bugetare, au afaceri acasă. Fac afaceri cu banul public. Daţi-i pe aceştia afară! Nu ei să mănânce cu două guri, şi de la firma lor grasă, şi de la buget, iar altul să crape de foame!

3. Luaţi-vă clientela politică din toate AGA şi CA-urile companiilor de stat, de pe lângă primării, consilii judeţene şi mi-nistere. Aveţi deja directori acolo, există specialişti.

4. Daţi-vă afară consilierii de la birourile demnitarului. De ce aţi crede că ei sunt mai puţin paraziţi pe buget decât profesorul?

5. Daţi-vă afară consilierii de pe lângă miniştri, secretari de stat, subsecretari de stat, primari, prefecţi, preşedinţi de consilii judeţene, căţel, purcel, directori generali, din companiile de stat, din parcurile indus-triale.

6. Încetaţi să mai căpuşaţi ministerele (primăriile, consiliile judeţene) cu clientela pe care o serviţi cu miliarde de euro.

7. Voi, clasa politică, aţi creat şi întreţineţi evaziunea fiscală şi munca la negru. Oame-nii voştri, ai partidelor, îi protejează. Îi apără de funcţionari, să nu-i descopere. Îi apără de lege.

8.După ce veţi face toate astea, abia atunci să aveţi îndrăzneala să vă legaţi de bătrânii acestei ţări.

Asta este România, dle Băsescu. O ştiţi, o cunoaşteţi, dar nu îndrăzniţi să vă apropiaţi de clanuri. Dar vă este la îndemână să-i jupuiţi de vii pe bătrâni. Sunt inofensivi. Ascultători. Mult prea blajini. Tăcuţi.

Loviţi-i cu nădejde! Nu ţipă.

Spânzuraţi-ne !!! Lt.col.rz. ing.Gheorghe Nedelcu

EVENIMENTE IUNIE 2010 MIORIŢA USA 4

Primul Mai, a venit ca o vara fierbinte, pe malul Atalnticului la New York.

A fost un dar divin, oferit romanilor dupa zile de ploaie si incertitudine meteorlogica.

Incertitudinea a planat si asupra evenimentului nostru : starea finaciara nula, nepasarea guvernului de la Bucuresti pentru o reprezentare de anvergura in New York, toate ar fi putut sfarsi prin anularea viitoare a cestui exceptional castig : O Zi In Calendarul Primariei Newyorkeze, Dedicata ROMANIEI. Daca in anii trecuti miza festivalului era maxima si oferta minima, in anul acesta organizatorul festivalului s-a confruntat cu o experienta radicala : ori se face Festivalul ori se pierde!

Se cere o cunoastere minima a cea

ce insemneaza un permis de inchidere a celei mai importante artere din marea metroploa. Accesul la asemena permise, este restrictionat de ani buni, Broadway-ul, in zona financiara fiind cap de lista. Daca nu s-ar fi facut totul pentru implinirea evenimentului de anul acesta, manifestarea ar fi fost repartizata altei natiuni traitoare in New York. Si, sunt cateva sute care ravnesc la un loc de reprezentare a tarii lor pe Broadway.

In cele din urma pe ultimii zece metri, Departamentul Romanilor de Pretutindeni a acordat un beneficiu financiar, de altfel singura institutie publica din Romania care a inteles importanta continuitatii manifestarii. Domnul Secretar de Stat Tomac, foarte deschis la problemele culturale ale romanilor din diaspora, a

facut posibil acest minim sprijin financiar, prin care s-a putu inchiria scana, echipamnetul de sunet, tribunele pentru oficialitati si public. Locul in care are loc Festivalul Romania Broadway, este cel mai bun posibil – intre Fullton si Battery Park. Scena fiind intodeauna ampalsata in fata muzeului amerindian. Turistii care vor sa viziteze Statuia Libertatii, nu au cum ajunge la locul de imbarcare fara a trece prin festivalul nostru. De acea Ziau Romaniei pe Broadway, este mai mult decat o reprezentarea romaneasca in America, este o deschidere spre lume. La aceasta cea de a XI a editie, au venit romani din indepartatul Detroit, din Colorado si chiar din California. Colegii din presa romano-americana au facut tot posibilul sa fie reprezentate ziarele la standurile special retiniute pentru presa. Pe langa colegul Grigore Culianu si ziarul pe care il conduce NewYork Magazin, au fost prezenti Stefan Strajerii de la Curentul International, Nicholas Buda de la Gandacul de Colorado, Lia Lungu de la MioritaUSA si Meridianul Romanesc- (ambele din California), Mariana Tera de la Romanian Journal, si nu in ultimul rand organizatorii Ziua USA. Gheorghe Chindris si Stefan Strajeri, din Michigan au creat o Stana ca in Maramures, la care s-a putut gusta cas, si produse ca la stana, taote facute de ’’Baciu Ghita’’ Chindris. Fireste standul a fost impodobit dupa cuvinta cu starie si covoare romanesti si s-a bucurat de un real succes atat intre roamni cat si intre alte natii. Artisti romani, profesionisti si amatori, care traiesc in Satele Unite au insufletit atmosfera cu muzica romaneasca. George, Rotaru, Natalia Sandu, Mihai Donca si nu in ultimul rand Lia Lungu, au bucurat lume cu cantece dragi. Din Romania, a fost prezenta o foarte tanara

si talentata interpreta de muzica pop Dia, despre care desigur vom auzi in viitor. S-a incins Hora romaneasca in care s-au prins si strainii, s-a jucat Perinita si Sarba; pentru o zi Broadway a devenit Romania. Oficialitatile au fost prezente prin Ambasadorul Romaniei la Washington DC, Exceneta Sa - Adrian Vierita, Ambasadoarea Roamniei la ONU, Excelenta Sa - Simona Miculescu, doamna Andreea Bereket Vice Consul al Romanie la New York, reprezentati ai primariei New York. Domniile lor au adresat salut manifestarii, roamnilor si Romaniei. Domnul Stefan Minovici, organizatorul si creatorul evenimentului ’’ Ziua Romaniei pe Broadway’’, a deschis evenimentul, adresand multumiri colaboratorilor, romanilor veniti in numar mare, artistilor care si-au adus contributia la realizarea muzicala, ziarelor care au sprijinit actiunea. La sfarsitul zilei domnul Stefan Minovici, a acordat un interviu ziaristilor prezenti, din care selectam: ‘’acest festival este o reușită pentru că i-a adunat pe toţi românii sub zodia unei zile frumoase de primăvară. Din păcate, trebuie să spun ca nu s-a ridicat la înălţimea pe care aș fi dorit-o… e loc de mai bine… dar totul se datorează situaţiei financiare generale, precară în acest moment. Oficialităţile din România, cu excepţia Departamentului pentru Românii de Pretutindeni – prin persoana d-lui Secretar de Stat Eugen Tomac-, nu ne-au ajutat sub nici o formă. Succesul festivalului poate fi însă definit prin simplul fapt că ne-am întâlnit, că acest eveniment nu a murit, că există… pe Broadway! An de an auzim balade și doine, muzică populară de simţire românească, în capitala mondială a lumii: New York! Avem motive de satisfacţie și motive să fim mândri că suntem români, dar e mult loc și de mai bine.”

Lia Lungu

Cea de a XI a Editie a Zilei Romaniei Pe Broadway

Sambata 15 Mai, mai devreme decat de obicei, in jurul orei 5pm, a inceput un Fundraising dedicat tuturor mamelor din comunitatea noastra.

Fara precedent pana acum, acest eveniment a fost presarat cu surprize deosebit de placute pentru toti cei prezenti. Prin bunavointa doamnei Stefania, managera magazinului Draper’s & Damone’s in acea seara, doamnele s-au bucurat de o mica prezentare de moda. Modelele au fost chiar unele dintre cele mai devotate doamne din comunitatea noastra. Dorinta organizatoarelor, d-na Felicia Radu-Radulescu si d-na Octavia

Cismas, a fost de a oferi o atentie speciala si mici cadouri mamelor noastre si in mod special atentie si recunostinta unui grup de doamne din comunitatea noastra.

Cei ce au participat au avut ocazia sa traiasca impreuna emotia si bucuria mamelor ce au prezentat cate un costum elegant cu o croiala ce radia rafinament, eleganta si frumusete. As vrea sa specific ca toata vestimentatia a urmat recomandarile invataturi noastre crestine. Imediat dupa aceea a urmat Parada Mamelor. Fiecare mama a fost insotita de copilul ei intr-omica defilare cu „comorile” lor. Acest moment a induiosat pana la lacrimi pe cei prezenti si toti cei de fata au

simtit bucuria si iubirea ce se revarsa din partea mamelor, asupra copiilor lor. Din partea magazinului Draper’s & Damone’s toate doamnele s-au bucurat de un mic cadou, iar din partea organizatorilor de un trandafir rosu impartit de Ana Radulescu.

Si pentru ca scopul principal al serii este de a sarbatorii mamele noastre, Biserica a inmanat Diplome de Apreciere catorva doamne din mijlocul nostru. Diplomele au fost insotite de un cadou si de un card de discount pentru magazinul Draper’s & Damone’s.

Memorabila acesta seara, in care a vibrat atat de puternic emotia mamelor prezente in sala. Atmosfera a fost plina de dragoste, recunostinta si as zice eu de un spirit romanesc autentic. Ne-am simtit cu totii atat de bine in mijlocul conationalilor nostri. Multe multumiri organizatoarelor: d-na Felicia Radu-Radulescu, presedinta

parohiei nostre si d-nei Octavia Cismas, care s-a ingrijit de parohia Invierea Domnului cu mult entuziasm si daruire intotdeauna. Multumim si d-nei Garofita Marica pentru prajiturile atat de gustoase pe care le-a pregatit in pentru invitatii parohie. Multumim si participantilor care au raspuns invitatiei si au donat in seara aceea suma de $2,500 pentru Sfanta Biserica.

Fie ca Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa-Iurmam, oferind dragoste si recunostinta, intai Lui care este Tatal nostru cel din ceruri, apoi Maicii Domnului care neancetat mijloceste pentru noi si ne Ocroteste ca pe proprii ei copii. Apoi recunostinta si dragostea noastra se cuvine sa se indrepte asupra mamelor si tatilor nostri, care s-au jertjit si se jertfesc pentru ca noi sa fim cat mai fericiti.

La multi ani tuturor mamelor!

Pr. Octavian Mahler

Multumim participantilor la Fundraisingul organizat de Ziua Mamei

THE LAW OFFICES OF EDWARD A. SMITH

Ati avut un accident serios in California?Nu va lasati inselatiAflati despre drepturile dvs legale

Vorbim RomanesteSunati la 800-741-8483 pentru intrebari referitoarela accident.

www.AutoAccident.com

MIORIŢA USA IUNIE 2010 EVENIMENTE 5

Eveniment la Las Vegas

Credinciosii ortodocsi ai Bisericii Sfintilor Gheorghe si Dimitrie cel Nou din Las Vegas au sarbatorit la sfirsitul lunii aprilie Praznicul Sfintului Mare Mucenic Gheorghe.

Acest eveniment s-a bucurat de prezenta Inalt Preasfintitului Patriarh Daniel al Arhiepiscopiei Romane din cele doua Americi si al Consulului General al Romaniei in Los Angeles, Catalin Ghenea. Programul a debutat simbata 24 Aprilie la constructia bisericii romanesti de la intersectia strazilor Charleston si Jones

din Las Vegas, iar duminica Patriarhul Daniel a participat la Sfinta Liturghie alaturi de parintele paroh Aurel Sas.

Pe tot parcursul vizitei sale Inalt Preasfintitul Daniel a incurajat si a indemnat comunitatea romanilor din Las Vegas sa contribuie la acest proiect maret de a construi o biserica romaneasca.

In prezent cele doua biserici ortodoxe romanesti care isi desfasoara activitatea in Las Vegas apartin Arhiepiscopiei Romane din America si Canada, respectiv Episcopia Ortodoxa Romana (Vatra Romaneasca). Ambele in prezent isi

desfasoara activitatea in biserici apartinind altor religii.

Ideea construirii unei biserici ortodoxe romanesti s-a conturat in urma cu 10 ani.In anul 2000 doamna Lia Roberts, Consulul Onorofic al Romaniei in Las Vegas a donat un teren pentru viitoarea biserica romaneasca .

Au urmat ani buni in care membrii Parohiei Ortodoxe au donat bani sau mese pentru stringerea de fonduri necesare demararii contructiei.In aceasi perioada s-a lucrat la proiectul si obtinerea tuturor autorizatiilor de constructie.

Dupa ani buni de asteptare in prezent se poate spune ca acest proiect a prins contur , in toamna lui 2009 fiind turnata fundatia acestei biserici ,iar acum déjà se ridica zidurile acesteia. Inalt Preasfintitul Daniel s-a rugat pentru ca Dumnezeu sa binecuvinteze in continuare constructia bisericii pentru ca acest plan demarat cu multi ani in urma a prins viata pentru pastrarea credintei romanilor din Las Vegas.Vorbind credinciosilor acesta a spus ca “ astazi vedem rasarind zidurile ca urmare a credintei si vedem ca omul lucreaza impreuna cu Dumnezeu.Atunci cind pasiti in biserica ,intrati in lumea Dumnezeu.Acesta ar trebui sa fie gindul care sa va calauzeasca si de acum incolo, iar biserica ar trebui sa fie a tuturor”, a precizat Patriarhul Daniel. Revenind la sarbatoarea celor de la Biserica Sfintiilor Gheorghe si Dimitrie cel Nou trebuie amintit ca dupa Sfinta Liturghie credinciosii au fost invitati la masa oferita de doamna Lia Roberts care este si presedinta Consiliului Parohial .Donatiile celor prezenti in acea zi la sarbatoarea bisericii s-au ridicat la suma de $13500, bani care se vor adauga la fondurile existente pentru finalizarea constructiei noii biserici.

Ceea ce am mai putut remarca la acest eveniment este entuziasmul celor prezenti vis a vis finalizarea acestui proiect si modestia celor care sunt implicati si muncesc acolo.Oameni care nu isi doresc publicitate ,pentru ca au credinta de a ajuta la ridicarea unei biserici romanesti in Las Vegas.

Ar trebui totusi amintiti citiva romani care sunt implicati in acest proiect zi de zi :Panta Stanciu si Panta Ardelean care sunt manageri de constructie si executie .Mai sunt si altii care s-au alaturat acestui proiect si i-am putea aminti pe Lucian Nistrea,Gheorghe Stoica si Mihai Stoica ,Nelu Danciu, familia Vladoiu, Cosmin Batinas si multi altii care contribuie .

Comunitatea romaneasca din Sacramento la comemorarea celor 70 de ani de la Dictatul de la Viena , pierderea Basarabiei, a Bucovinei de Nord si a Cadrilaterului

Reporter

Anul 1940, anul crucificarii Romaniei Mari a ramas ca o rana adanca in inimile a milioane de romani care au fost martorii celei mai mari secesiuni a Romaniei mo-dern de dupa actul Marii Uniri de la 1918. Asociatia culturala romano-americana Miorita USA a organizat in acest sens o seara culturala pentru a comemora tragice-le evenimente din vara anului 1940 care au dus la schimbarea ireversibila a situatiei teritoriale a tarii condusa la acea vreme de

regele Carol al II-lea. In prezenta unui nu-mar modest de romani patrioti programul cultural a inceput cu o prezentare suc-cinta facuta de catre istoricul Marius Pe-traru profesor la American River College. Acesta a consemnat printer altele situatia interna si externa a Romaniei inainte de anul 1940, momentul semnarii Dictatu-lui de la Viena precum si abdicarea la tronul Romaniei a regelui Carol al II-lea. Vara anului 1940 a însemnat, din păcate, sfârşitul unui vis frumos care a inceput in iarna lui 1918. „România Mare, visul

milenar al unui neam întreg care a luptat şi s-a sacrificat pentru a o realiza s-a prăbuşit în câteva săptămâni. Datorită pactului de brigandaj Hitler – Stalin, Basarabia şi Bucovina de Nord au fost pierdute la 26 iunie 1940, în urma ultimatumului dat de Uniunea Sovietică. Peste trei milioane de fraţi români din Basarabia străbună cad sub cnutul rusesc, 51.000 de kmp din pământul românesc ne sunt furaţi” (N. Baciu – „Agonia României”). Însă umilinţa poporului român va fi deplină la 30 august 1940, când în urma Dictatului de la Viena este mutilată Transilvania şi peste două milioane de români intră sub jugul un-guresc. Dacă la aceste eveniment adăugăm şi pierderea Cadrilaterului, în favoarea Bulgariei, precum şi o Românie sfâşiată în interior de domnia tiranică şi coruptă a regelui Carol al II lea, se vede imaginea întregii suferinţe din vara anului 1940.

In partea a doua a programului cei prezenti au putut admira ultimele lucrari realizate de catre artistii plastici Traian Iosif, Traian Uruc si Beniamin Uruc. Lu-crarile acestora au atras atentia prin maies-tria, culoarea si tematica aleasa, majoritatea tablourilor acoperind o varietate foarte larga de stiluri incepand cu cateva prezen-tari timide ale stilului peistagistic al spa-tiului arhaic romanesc , apoi continuand cu dadaismul, abstractul si incheindu-se

cu celebrele portrete ale taranului roman. La eveniment au mai participat dom-

nii: Avocat, Alin Cinteanu, Dr. Razvan Ilie si John Militar. Primii doi invitati au prezentat succint domeniile de activitate in care profeseaza si au tinut sa informeze auditoriul despre cum comunitatea ro-maneasca din Sacramento poate beneficia de serviciile acestora. Un moment aparte la constituit materialul video prezentat de catre domnul John Militaru despre misiu-nea de evanghelizare pe care domnia sa o conduce in Romania si in India. Cu aceasta ocazie am putut viziona doua proiec-tii, cum semeni de ai nostrii din Romania au fost ajutati de catre “Misiunea John Militaru” in iarna anului 2009-2010 si cum acesta a ajuns sa se implice in evangheli-zarile din NV Indiei din zona Punjabului de la granita cu Pakistanul.

La sfarsitul evenimentului cultural, presedintele Asociatiei Miorita a mul-tumit celor prezenti pentru participare si a prezentat succint programul de acti-vitati pe care Asociatia le va organiza in anul 2011 precum si situatia financiara a publicatiei “Miorita USA”, organul local de presa al romanilor din nordul Califor-niei. Dorim in acelasi timp sa aducem multumirile noastre domnului George Manea care a asigurat sonorizarea si partea muzicala a serii culturale.

Alexandra Hedes

ZIG - ZAG IUNIE 2010 MIORIŢA USA 6

Am auzit de multe ori despre românii din diaspora vorbe grele. Mulţi dintre cei rămaşi acasă spun adesea (şi cred asta cu tărie) că emigranţii români sunt acei oameni care au renunţat la luptă şi au plecat pentru că n-au reuşit să realizeze nimic în România. “Orice om normal are o singură patrie, toate celelalte sunt ţări” spunea Octavian Paler, iar în SUA sunt mulţi români valoroşi, care au înţeles asta şi ale căror fapte demonstrează că sunt patrioţi adevăraţi, chiar dacă nu mai trăiesc de multă vreme între hotarele patriei. Să-iscoatem din anonimat. Sunt valoroşi, ne fac cinste şi ne ajută să demontăm mitul ratatului român care pleacă în occident ca un laş!

Este nevoie de numai două lucruri pentru a realiza scopurile pe care le ai în viaţă: decide exact ce anume vrei şi hotăraşte-te să plăteşti pretul. Aşa a înteles să-şi traiască viaţa o familie stabilită în SUA cu 27 de ani în urmă, familia de filantropi români Rodica şi Mihai Perciali. Scopul lor a fost promovarea imaginii României peste ocean, prin intermediul culturii, tradiţiilor şi artei populare româneşti. În acest scop ei au înfiinţat o organizaţie non-profit în 1983, în Chicago. Din dor şi dragoste de ţara natală s-a născut Romanian Folk Art Museum. Muzeul funcţionează acum în Philadelphia şi datorită lui, a muncii şi dăruirii acestor oameni, americanii au aflat despre România. Expoziţia şi galeria de artă populară românească, situate în centrul oraşului Philadelphia, stau mărturie aici, peste ocean, pentru cele două milenii de unicitate românească. Cea mai nouă colecţie de artă populară, expusă la Folk Art Museum din Philadelphia, provine din Transilvania. Muzeul deţine cea mai mare colecţie de artă etnografică europeană din SUA; cea mai mare colecţie de artă etnografică românească din afara ţării (costume populare, covoare, ţesături, piese de ceramică şi lemn, ouă încondeiate;

arhive, tablouri, o bibliotecă de carte şi material vizual; un centru de documentare despre România şi despre comunităţile româno-americane, inclusiv o expoziţie permanentă fotografică, reprezentativă pentru istoria emigraţiei româneşti în SUA , prezentată sub forma a 11 panouri cu 300 de fotografii care pot fi itinerate oriunde şi au colindat toată America.

De colectare, expunere şi prezentări s-a ocupat, mai bine de un sfert de veac, voluntar şi cu dragoste, doamna Rodica Perciali. Uneori a fost ajutată de alţi voluntari, dar adesea România a uitat de existenţa şi de munca ei. Rodica Perciali şi-a urmat ţelul, dovedind că este un om valoros, altruist şi puternic şi nu a cedat în faţa greutăţilor: a organizat peste 120 de expoziţii publice, turnee de promovare, programe educaţionale şi activităţi culturale - un maraton pentru crearea unor punţi culturale şi economice între SUA şi România. A prezentat la târguri, festivaluri şi expoziţii de mare anvergură colecţiile de fotografii, costume populare, ouă încondeiate şi ceramică tradiţională românească. Simpla expunere în faţa publicului American şi promovarea valorilor şi tradiţiilor româneşti este un mare pas către capitalul de imagine de care ţara noastră are atâta nevoie în străinătate. Prelegerile, conferinţele de presă, apariţiile la posturi radio şi TV, mesele rotunde organizate de muzeu, s-au făcut în incinta unor universităţi americane prestigioase, în biblioteci publice, în biserici, la festivaluri şi târguri, iar în 1998 prezentarea României s-a făcut în în celebra clădire World Trade Center din New York. Talentul şi energia cu care a înzestrat-o Dumnezeu pe această doamnă şi îndârjirea cu care şi-a urmat scopul şi destinul, au adus-o în atenţia mass mediei şi a autorităţilor americane. În anul 1987, doamnei Rodica Perciali i-a fost acordat premiul “Outstanding American New Citizen ", în Chicago Illinois. Unul dintre

Liga Româno-Americană, în ultimii zece ani, este un program pentru Promovarea Artizanilor Români în SUA de către Liga Româno-Americană, o organizaţie non-profit înfiinţată în 1996 de către familia Perciali şi finanţată din resurse proprii. În cadrul programului Intership, Liga Româno-Americană oferă burse şi programe cu durată determinată pentru artişti, studenţi şi tineri jurnalişti. Liga funcţionează din 1999 în Pennsylvania şi propune iniţiative şi programe pentru economie, participare civică, şi promovarea în SUA a economiei româneşti. Programele Ligii au ca scop aducerea în SUA a unor călugăriţe pricepute în arta încondeierii ouălor de Paşte, care să arate americanilor live rodul mâinilor, inteligenţei şi imaginaţiei unui popor. Acest tip de invitaţii se adresează şi unor meşteri olari.

Articole elogioase despre muzeul românesc din SUA au apărut, în presa americană, presa diasporei şi cea din România, cu predilecţie între 1983 şi 2006. Activitatea muzeului românesc a reuşit să obţină constant atenţia mass mediei americane, iar acest lucru a adus României un capital de imagine comparabil cu prezenta Nadiei Comaneci la Montreal în 1976. Zeci de articole referitoare la muzeu au fost tipărite în SUA despre exponate, programe, succese şi proiecte, ignorate în ţară, sau care au apărut acolo cu întarziere, abia după ce televiziunile din SUA au prezentat entuziast realizările ei.

În anul 1995, după 12 ani de la înfiinţare, muzeul a lansat un SOS datorită condiţiilor improprii în care funcţiona, în casa familiei Perciali. Lipsa de interes si sprijin din partea autorităţilor române, au determinat-o pe Rodica Perciali să ceară ajutorul presei americane. Postul de televiziune NBC si ziarul Chicago Tribune au lansat atunci un apel în eter pentru găsirea unui spaţiu adecvat în care să funcţioneze muzeul de artă populară românească. Un an mai tarziu, în 1996, Mircea Geoana, Ambasador al României în SUA, vizitează o expoziţie organizată de doamna Rodica Perciali la Chicago, iar doamna Rodica speră dinnou în sprijinul autorităţilor române! De atunci s-au scurs încă 14 ani, iar sprijinul n-a mai venit de nicăieri. “Romanian Art Folk Museum needs home” - era titlul articolului de pe prima pagină a Chicago Tribune din 1996, actual şi astăzi…

O inundaţie a afectat recent subsolul clădirii din NJ în care este depozitată

colecţia de tipărituri a muzeului.Indiferenţa, uitarea si ignoranţa

înconjoară astăzi muzeul de artă populară şi realizările sale de excepţie. În martie 2008, presa americană anunţa aniversarea a 25 de ani a Romanian Folk Art Museum. Evenimentul a avut loc cu o întârziere de 8 luni şi a trecut aproape neobservat în România. De atunci au mai trecut doi ani, iar muzeul stă mai mult închis. Cu toate acestea, cele mai mari dorinţe şi planuri de viitor ale doamnei Rodica Perciali sunt legate de muzeu. Este mândră că s-a născut în România şi că şi-a dedicat viaţa culturii şi promovării tradiţiilor româneşti peste ocean. Doreşte să predea ştafeta unor tineri motivaţi, care poartă Romania în suflet, o respectă şi doresc să-i continue munca. Îşi doreşte să transmită generaţiei următoare dragostea pentru folclor şi tradiţii şi este tristă pentru că aceşti tineri nu mai vin, deşi dumneaei îi aşteaptă de ani de zile.

Rodica Perciali spune: “De-a lungul timpului am avut mari reuşite, iar astăzi ne paşte şi un mare pericol, acela că nu mai putem să ţinem deschis muzeul deoarece nu mai avem suficient personal, fonduri şi nici destui conaţionali în jur care să ne susţină. Căutam sprijinul comunităţii românesti din New York şi încercăm mutarea muzeului acolo unde România deţine spaţiul, fondurile şi personalul necesar. Au trecut 12 ani de la apogeul prezentărilor din 1997-1998, inclusiv cele de la WTC, două dintre cele mai mari expoziţii culturale româneşti din ultimi 65 de ani. Muzeul bate astăzi din nou la uşile NY şi vă roagă, în numele milioanelor de români pe care-i reprezintă, să fie primit în inimile conaţioanalilor şi în casa diplomaţilor de la Misiunea Română ONU, Consulat şi Institutul Cultural Român. Consider că aceştia ar fi trebuit de mult să dea acces muzeului şi diasporei în general, în cel puţin un sfert din clădirea imensă care aparţine poporului român şi nu doar unor oficiali. Aşteptăm să se deschidă de către dânşii calea dialogului şi cooperării, să devină mai transparenţi şi binevoitori, spre binele tuturor românilor. Vă invităm să ne călcaţi pragul şi să cunoaşteţi valorile inestimabile ale culturii româneşti expuse în muzeu. Vă invităm la un dialog axat pe tema găsirii celor mai potrivite soluţii pentru viitorul lui şi al programelor de sprijin pentru ţară, pe care puteţi să le vizualizaţi la adresa noastră web www.romanianculture.us Orice fel de contribuţie sau ajutor sunt binevenite.”

Români remarcabili - Prof. Rodica Perciali, caştigatoarea premiului “Outstanding American New Citizen” Chicago Illinois

Simona Botezan

MIORIŢA USA IUNIE 2010 RECLAME 7

BB || CC

David Bonilla Alin Cintean

Alin D. Cintean, Esq. Avocat Românîn Sacramento

Birou de AvocaturBonilla & Cintean, LLP.

Specializa i în Cazuri Penale orice nivel de complexitate (Misdemeanor i Felony)

Prelu m i anumite cazuri grave de “Personal Injury”

Deasemenea asist m i în cazuri de“Bankruptcy”

(916)447-7842 Birou (916)585-4434 Mobil

901 H Street, Suite 130 Sacramento, CA 95814

www.avocatroman.com

DIVERSE IUNIE 2010 MIORIŢA USA 8

Vă aşteptăm cu mâncare caldă!

EuroMarket & Delicatessen

Cuvinte şi amintiri: Petru Popescu la “Viitorul Român”“

Cuvinte. (…) Viaţa, bagajul trecutului, legat prin cuvinte ca un geamantan legat cu sfoară. (…) Cineva a vorbit, a povestit, a minţit, a mărturisit, a ţipat, a trăit. Şi-a luat adio. Ce nu s-a pus in vorbe atunci, s-a

spus mai tîrziu fără voce. Gîndurile sînt cuvinte”. Cu viaţa sa ca un stol de cuvinte, aşa îşi întîmpină complice cititorul am-fitrionul-autor al romanului “Supleantul”, Petru Popescu. Am început lectura de curînd şi, ca o nostalgică incurabilă ce sînt, m-am scufundat eu însămi, iremediabil, în acel “omnia mea mecum porto”, în ruc-sacul amintirilor, atît de drag exilaţilor.

Reîntilnirea mea şi a lui Virgil cu scriitorul Petru Popescu s-a petrecut pe 2 mai 2010, in cadrul unei serate literare organizate, la primitoarea reşedinţă “with a view” a familiei Kloes, de Societatea “Viitorul Român”.

Deşi consumatoare avidă de literatură şi deţinătoare a unui doctorat în literaturăengleză şi traducere, mărturisesc, nu-l citisem pe Petru Popescu. Aparţinînd generaţiei mai tinere, revoluţia decem-

bristă m-a găsit adolescentă, în timp ce Petru Popescu părăsise România, cu o bursă de studii la Universitatea din Iowa, la începutul anilor ’70.

Întilnirea cu autorul s-a desfăşurat în grădina familiei Kloes, într-o seară

californiană blîndă, cu uşoare biciuiri de vînt însă, amintindu-ne parcă tuturor de aspectul dual, dulce-amar, al tărîmului umbrelor pre-decembriste. Autorul a sosit cu soţia, Iris Friedman. Gazda întîlnirii, do-amna Nellie Kloes, l-a prezentat oaspeţilor pe Petru Popescu, binecunoscut şi admirat romancier bilingv şi autor de scenarii de film şi televiziune. A mai amintit faptul că manifestarea la care participam se înscria în seria evenimentelor culturale organi-zate de Societatea “Viitorul Român”.

În cuvîntul sau de salut, preşedintele societăţii, domnul Cristian Călugăriţa a prezentat succinct principalele direcţii de activitate ale “Viitorului Român”, cu un scurt istoric introductiv. Dubla variantă, în română şi engleză, a fiecărui discurs mă readucea constant la realitatea noastrăbristă de copii adoptivi ai pamîntu-

lui american. Am tendinţa, mai ales în prezenţa atîtor prieteni români şi într-un decor de văi şi dealuri mîngîiate de amurg, de a mă cufunda în lumea copilăriei mele ieşene, dominată de cele şapte coline în-nobilate de mînăstiri.

Scriitorul Petru Popescu a vorbit despre “Supleantul” ca despre o întoarcere la mat-ca limbii materne, ea fiind prima carte în româneşte pe care a scris-o, după treizeci de ani de redactare de romane şi scenarii în engleză. Ideea de creator literar într-o limbă de adopţie m-a pasionat întotdeauna. Am scris în teza mea de doctorat despre un subiect uşor tangenţial, traducerile shake-speariene în franceză şi italiană. Pentru a străbate fina perdea culturală, lingvistică, afectivă care desparte originalul de vari-anta tradusă, autorii recurgeau la salturi mortale şi inerente compromisuri, în det-rimentul intenţiei de creator a Bardului. Nenumărate piedici se aştern şi în calea au-torului expatriat şi adoptat literar de o altă cultură, piedici de ordin lingvistic, gram-atical, alunecări şi barbarisme automate. Anihilarea, măcar şi partială, a acestora cere un curaj creator deosebit, o ambiţie şi o încăpăţînare agresivă de a reuşi, pe care englezul o numeşte “gumption” şi pe care o admir sincer la Petru Popescu.

Unii participanţi citiseră deja “Suplean-tul”, avuseseră ocazia de a se întîlni cu autorul la Consulatul Român din Los An-geles cu ceva timp în urmă (cu părere de rău, condiţia de mamă de copil incă mic, Théa are 8 ani, mă împiedicase să asist la un eveniment literar, mi s-a spus, foar-te reuşit). Atît Nellie Kloes, cît şi Cris-tian Călugăriţa au remarcat senzaţia de regăsire emoţională, pe care romanul, scris cu introspecţia şi intuiţia unui jurnal atît intim cît şi social, le-o inspirase. Discuţiile

s-au centrat apoi în jurul unor aspecte de culise ale nomenclaturii acelor vremi, la care Petru Popescu, prin relaţia sa, admisă în carte, cu Zoia Ceauşescu, “fiica faraonu-lui” de tristă amintire, avusese acces. Pen-tru mine, acele dezvăluiri aveau un parfum de descoperire arheologică a unui Olimp odios, pe care oameni ca părinţii mei, pro-fesori universitari cu origine nesănătoasă şi cărţi nepublicate prin sertare, nu-l perce-peau decît din şoapte subversive şi bancuri politice. Domnul Popescu ne-a vorbit des-pre comportamentul cu atingeri de autism al “conducătorului iubit”, despre trufie si megalomanie. Aspectele variate ale impos-turii comuniste le înţeleseserăm cu toţii, chiar şi copiii, ca mine, ai acelor vremi, împroşcaţi pînă la dezgust de propaganda unui regim care manipula prin frică. Ştiind că autorul scrisese şi un scenariu de film în limba engleză bazat pe “Supleantul”, i-am sugerat o abordare cu note de absurd satiric, un hibrid, păstrînd proporţiile, în-tre iubirea imposibilă din “1984”, în uto-pia torturată de Big Brother, şi “My Date With the President’s Daughter”, o glumiţă adolescentină în jurul romanţei interzise dintre fiica puterii americane şi un muri-tor din plebe.

Doamna Manuela Seles a amintit de o altă iubire notorie, a unui unchi de al său cu Lia Gheorghiu, fiica lui Gheorghiu-Dej, care însă se sfîrşise tragic, acesta fi-ind omorît în închisoare. Lia Gheorghiu, după cum îmi povestise şi bunica mea, se căsătorise apoi cu Emanoil Petruţ.

Domnului Popescu i s-au mai adresat apoi întrebări cu referire la viaţa şi cariera sa literară, la plecarea sa incredibilă, cu multe ramificaţii, din România cu graniţe impenetrabile a lagărului comunist. Amur-gul, racoarea şi ţînţarii ne-au îndemnat, în cele din urmă, să continuăm animatul re-curs în timp în grupuri restrînse, în vreme ce autorul autografia numeroase volume din “Supleantul”, un veritabil “bestseller” în România, cu 80 000 de cărţi vîndute pînă acum. I-am reîntîlnit cu plăcere, în grupul de pasionaţi de literatură bună şi nostalgice călătorii în timp, pe Bogdan Marcu, Mara Chindriş, familia Mateescu, Mircea Bălaşu, Manuela Seles, Rodica Si-nescu, Marian Sârbu şi, bineînţeles, Ana şi Cristi Călugăriţa şi agreabilele noastre gazde, Nellie şi Victor Kloes.

Serata literară, stropită cu vinuri aro-mate şi asezonată cu gustări uşoare şi gus-toase pregătite de Nellie, a înscris un nou succes în seria evenimentelor de cultură patronate de “Viitorul Român”. Des-chizînd albumul cu amintiri dulci –amare, cei prezenţi au trăit, pentru o seară, înto-arcerea, prin romanul memorialistic pe care Petru Popescu îl numeşte “visul au-torului”, la acel “acasă”, cu bune şi rele, de odinioară, pe care toţi îl purtăm în suflet.

Anca Adumitroaie

MIORIŢA USA IUNIE 2010 DIVERSE9

NU VĂ PIERDEŢI VREMEA, CU STEAGURILE ALBE, ÎN LUMEA GUVERNATĂ DE VAMPIRI!

Prof. Dr. Adrian BotezPe unde trec komisarii F.M.I.-ului, lasă

doar haos, disperare şi jale, pustiire. Aces-ta şi este scopul Marii Finanţe Mondiale. Marea Finanţă Mondială profită, la ma-xim, din/de această atmosferă apocaliptică: este cea mai propice atmosferă psihică, pentru cedarea fibrei umane, a capacităţii de rezistenţă prin luciditate şi echilibru interior, pentru Credinţă şi aşezarea fiinţei în Sinele ei Profund, în Drumul Divin - şi înlocuirea datelor umano-divine ale umanităţii terestre, cu dispoziţia psihică spre sclavie. Şi ce doreşte Marea Finanţă Mondială, oare? Tocmai Sclavia Globală! Să exploateze exasperarea şi şovăiala spirituală, ajungând să obţină, de la nişte fiinţe înjosite extrem, acordul tacit al muncii gratuite, ca batjocorire a valorii de Duh, a valorii soteriologice pe care o are munca umano-terestră.

...Ce reacţie propune aşa-zisa „mişcare sindicală”, faţă de un F.M.I. ca organizare mondială a vampirismului energetic – cât şi faţă de guvernele anti-naţionale şi anti-spirituale, instaurate cu „binecuvântarea” Marii Finanţe Mondiale („nici măcar un prefect nu poate fi instalat ca prefect, în nicio ţară din lume, dacă nu aparţine lo-jei masonice „Cercul”, lojă situată imediat sub B'nai B'rith, loja eminamente iudaică”, spunea, acum vreo 12-14 ani, într-o emisi-une nocturnă, de la Antena 1, Tucă Show, dl Virgil Măgureanu, fostul şef al SRI...şi numai ne-informat nu se putea zice că este dl Măgureanu!)? Propune ceva la fel de per-vers şi inhibitor spiritual, precum F.M.I.-ul: mitingul naţional şi grevele. Adică, a pierde rostul şi timpul cu... „steguleţe” şi „cartonaşe”..., - şi a ne pierde energiile şi banii, ABSOLUT DEGEABA!!!

...Sindicatele au devenit, prin această di-versiune, absolut ineficientă, a NE-MUN-CII – complicele F.M.I.- ului, al Marii Finanţe Mondiale. ...Una, că este grotesc ca, oameni în toată firea, chiar bătrâni cu părul alb, să se strângă într-o piaţă din Capitală, ca oile, şi să înceapă să sune, ca greierii, din nişte trompetuţe de plastic, ca sugarii. Seamănă nu a protestatari necăjiţi şi exasperaţi, ci aduc foarte mult cu nişte copii retardaţi, care se joacă, din plictiseală şi moft... - sau cu nişte biete fiinţe ramo-lite, pline-ochi de Altzheimer!

...Dar, dacă judecăm lucid, aceşti oame-ni nu pot reprezenta MUNCA, nici JALEA NAŢIONALĂ JUSTIFICATĂ! - pentru că ei, într-un miting dintr-astea, inutil şi cu caracter „naţional” (..vreo 20.000, coane Fănică, restul...cine ştie, i-o fi luat vântul pe sus!) , pierd o zi de muncă, deci sărăcesc ţara cu o zi de muncă! NU mai vorbim de greva generală, care nu demonstrează nicicum foamea şi disperarea oamenilor

înjosiţi de guvernanţii din ţară şi de guvernanţii dinafara ţării (komisarii F.M.I.), ci doar câţi „muşchi” au liderii sindicali... – ...şi pe baza acestor „muşchi” arătaţi, demonstrativ, guvernanţilor, lide-rii îşi negociază, în secret, cu complicii lor din conducerea trădătoare a ţării, vi-itoarele (dar nu e vorba de un viitor prea îndepărtat! – vezi cazurile Mitrea Miron, Ciorbea Victor, Croitoru Cătălin etc.!) pos-turi de prin ministere şi sinecurele...

... Se vorbea, zilele astea, de „provoca-torii pesedişti”. Păi, postul TV-Antena 3 a „provocat”, azi, 19 mai 2010, mai mult decât bombele japoneze de la Pearl Har-bour! Să-l inviţi pe un lingău, un mincinos de serviciu şi un păduche ordinar, pripăşit în izmenele lui

Băsescu, precum Hoară, în mijlocul mulţimii - este ceva mai dureros şi jigni-tor, pentru populaţia şi aşa arătând ca un cazan sub presiune, decât dacă l-ai scuipa, pe fiecare dintre manifestanţi, fără nicio pricină, drept între ochi! Hoară=ÎNSĂŞI MegaProvocarea, ÎN CARNE ŞI OASE!

...De ce noi am spus că suntem îm-potriva acestor modalităţi de reacţie a populaţiei exasperate? NU suntem, în niciun caz, împotriva REACŢIEI popu-lare, DIMPOTRIVĂ! Dorim ca vitalitatea reacţionară/de reacţie vital-spirituală, a Neamului Românesc, să fie MAXIMĂ! Dar ea nu poate fi maximă, dacă se exprimă în forme inutile, groteşti şi dăunătoare eco-nomic, României! De aceea au şi inventat japonezii greva cu banderolă, atunci când îşi recompuneau ţara, din cioburile micro-scopice, rămase după un război al II-lea pustiitor, după Hiroshima şi Nagasaki şi după capitularea necondiţionată, cea mai dureroasă, pentru demnitatea lor de samu-rai...

...Dar, dacă tot ai lăsat baltă munca, pentru o zi, atunci acea zi să fie folosită cu randament de cel puţin 100%!!! De fapt, de ce ţi-ai părăsit munca şi casa?! Pentru că ai fost umilit şi îngenuncheat, pentru că presimţi că aceste umilinţe şi îngenun-cheri se vor adânci, până la depersonal-izare, până la violenţa maxim-psihică, de a te determina să accepţi, în loc de suflet, „hristoşi mincinoşi”, să accepţi, adică, RE-LIGIA F.M.I-ului, închinarea la Viţelul de Aur, iar nu la Hristos!!!

Ei, atunci scopul venirii tale, la Palatul Victoria şi în Bucureşti, să fie unul bine definit: punct ochit, punct lovit! Maximă şi rapidă eficienţă!Ei, ticăloşii care au trădat Neamul şi te-au îngenuncheat în mizerie - când au furat, au furat fără violenţă?! Când au trădat, au trădat doar în glumă, ca o mângăiere pe bărbie, cu garofiţe?! NU! Şi, dacă ei, trădătorii şi nemernicii, care au scuipat între ochi un Neam întreg, as-cultând de ordinele dinafară, ale Marii Finanţe Mondiale, au vrut şi vor, fără nici un răgaz, să-ţi anihileze fibra de omenie şi valenţele spirituale divine, din fiinţa ta – oare ce trebuie să le faci faci tu, TU, care te pretinzi OM, înafară de carnetul de sin-dicalist... – pentru a le demonstra, tuturor satanelor pământului, concret, că N-AI MURIT SPIRITUAL, CĂ N-AI AJUNS ÎN HALUL DE MANCURTIZARE, PE CARE EI ŢI L-AU HĂRĂZIT ŞI DIN CARE SĂ ACCEPŢI, ZÂMBITOR PRECUM RETARDAŢII MENTAL, SĂ FII SCLA-VUL UNEI LIOTE DE NEMERNICI?!

...Noi nu îndemnăm la violenţă criminală, CI LA VIOLENŢA VITALĂ, aceea care permite zămislirea unui prunc în pântecul mamei şi, peste 9 luni, permite smulgerea pruncului format, din pântecul de-format al mamei, şi transformarea/re-naşterea lui în/ca locuitor, cu drept de Viaţă, al Terrei! : deci, PREGĂTIŢI RE-NAŞTEREA NEA-MULUI!!!

Nu loviţi, dacă nu sunteţi loviţi! Lovitu-ra voastră de răspuns să fie una ponderată, şi să existe numai când lovitura pumnului duşmănos este dublată de batjocorire fără limite, de scuiparea între ochi, repetată, a celui deja pălmuit! Nu ucideţi, în niciun caz! - vă implorăm, pentru Hristos-Viaţa! Dar nu le mai permiteţi păduchilor de guvernanţi şi conducători, să mai stea, NICIO CLIPĂ MĂCAR, acolo, în frunte, nu le oferiţi sufletul Neamului şi pe al vostru, „pe tava non-violenţei sindicale” (cu steaguri albe!!!), nu le mai permiteţi să mai vampirizeze Neamul şi Ţara! NICIO CLIPĂ! Pentru că v-aţi lăsat, în urmă, locul de muncă, adică sursa de viaţă economică şi spirituală a Neamului şi Ţării – NU MAI PIERDEŢI VREMEA CU DIALOGURI!

Au avut 20 de ani, pentru a dialoga omeneşte, cu voi! N-au vrut, v-au sfidat, v-au amânat la nesfârşit şi v-au prostit, cu viclenia lor de hiene! - de la guvernele Ili-escu şi până la guvernul-marionetă al lui Băsescu!

STEAGURI ALBE?! STEAGURI ALE PĂCII?! Cu cine „pace”, ACUM?! Cu cel care m-a minţit şi m-a hăituit o viaţă - şi-acum îmi omoară, şi, totodată, le scuipă cadavrele „obţinute”, prin înfometare, ale bunicilor, ale părinţilor şi fraţilor/se-menilor mei?! NICIODATĂ! „Biciul Lui Hristos”, din Templu, contra zarafilor, încăpăţânaţii şi de nelecuit sfidători de Viaţă şi de Sfinţenie a Vieţii!!! Nu există PACE între victimă şi călău/ucigaşul de drumul mare/torţionarul, decât atunci când călăul/torţionarul sadic îşi recunoşte, cu pocăinţă adevărată, crima!!! Şi VREA, CINSTIT, să se vindece de boala satanică a SADISMULUI şi BATJOCORIRII!!! Unul dintre motivele ne-păcii sociale din Româ-nia contemporană este şi faptul că n-au fost obligaţi călăii şi torţionarii, după 1989, la pocăinţă, ci ni s-au suit, cu nesimţire şi ultimă neruşinare, din nou, în spinările noastre, şi aşa cocoşate, de 50 de ani de stalinism (...scurta perioadă de liberalism cvasi-autentic/normalitate, a regimului Ceauşescu, din anii '70, a trecut mult prea repede...şi ne trezim azi cu neo-stalinismul „liberalo-democratic”masonic !!!).

...Aşa cum americanii spun : „Nu se dialoghează/negociază cu teroriştii!” (...şi nici nu ştim dacă există terorişti mai mari decât propriii lor conducători şi...” sponsori de conducători”...şi provoca-tori de violenţă şi jaf, maxime: războaiele criminale şi ipocrite, ale...”democratizării” Neamurilor cu TRADIŢII MULTIMI-LENARE!)!), tot aşa şi voi, încetaţi să mai ascultaţi de „sirenele” care tot vă bat la cap cu „dialogul”!!! NU EXISTĂ DIALOG CU CEL CARE MĂ STRÂNGE DE GÎT! Întâi îl dau jos şi-i aplic „corecţia”, ca să nu mai repete „figura”...şi după aia, mai vedem noi...!!!

... În timp ce liderii voştri pierd vre-mea pe la toate posturile TV, chipurile „dialogând” cu „puterea” – „puterea”, prin păduchii şi căpuşele ei harnice, vă trădează şi vă vând, bucată cu bucată, ţara, vă scuipă Neamul şi vă horpăie ei înşişi, cu colţii, ul-

timele picături de sânge, din jugularele voastre atât de ...”deferente” şi de „po-liticoase” cu vampirii!...Dacă tot aţi lipsit de la locul de muncă, locul de MISIUNE ŞI ROST al vieţii voastre, pe care trebuie să v-o mântuiţi, atunci faceţi-o pentru a-i da jos pe tâlharii care vă tot ţin de vorbă, pentru a vă buzunări... - atunci faceţi-o pentru a-i determina pe poliţiştii de pe margini, să le pună cătuşele la mâini, ce-lor care vă tot muşcă de gât, pentru a vă lichida!!! Şi faceţi-o pentru a-i determina pe judecătorii JUSTIŢIEI ROMÂNEŞTI să judece CU DREPTATE! Cu tâlharii, cu criminalii ce-şi îndreaptă mâna crimei spre gâtul şi spre sufletul vostru, să vi-l smulgă – NU EXISTĂ PACE, NU EXISTĂ „DIA-LOG”, NU EXISTĂ DECÂT CEREREA DE CĂTUŞE, DIN PARTEA VOASTRĂ!!!

...Şi dacă poliţiştii nu îndrăznesc să le pună cătuşele derbedeilor? Atunci, abia, gândiţi-vă bine că tot ceea ce s-a făcut în 1989 n-a fost Revoluţie, din moment ce, mereu, aceiaşi vampiri vă sug vlaga din vinele voastre zdrenţuite!!!

...Îndemnul comunist „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!” – trimitea la desfiinţarea Neamurilor/Entităţi Divine. O UNIRE în-tru punerea în cătuşele revoluţionare tre-buie să se realizeze NU prin Internaţionala Comunistă, care batjocoreşte Neamul la fel precum o face Internaţionala Marii Finanţe Globalizante – ci prin UNIREA, în sânul fiecărui Neam, a tuturor fraţilor lucizi şi de bună-credinţă! Nu vom cere capul nimănui – ci vom cere doar DREP-TATE şi DEMNITATE! Să fim respectaţi ca oameni, ca făptuiri minunate ale Lui Dumnezeu, ca Fii ai Lui Dumnezeu, ca fraţi ai Lui Hristos!

...Asta nu-i împiedică, întru nimic, pe greci sau pe alţi suferitori din pricina komisarilor F.M.I - să se ridice la lupta sfântă, împotriva demonilor din sânul Neamului lor! Dar cum nu poate grecul să ne ştie şi să ne simtă nouă, românilor (ca fiind ale lui!), toate necazurile şi umilinţele noastre - apoi nici noi, românii, nu putem să pretindem că am fi mai simpatetici decât suntem, cu adevărat! Fiecare Neam îşi ştie durerile lui, strânse şi sedimentate în de-cenii şi veacuri şi, poate, milenii!!!

...Întâi, fiece Neam să-şi re-câştige Drep-tul la Demnitate şi Viaţă Umano-Divină şi să-şi pună tiranii după gratii (...fie şi să-i ducă, spre exorcizare, la mânăstire!) – şi, abia apoi, după Judecata/Justiţia Creştină, re-echilibratoare de Duh al Neamului, ne va rămâne vreme să dialogăm cu cei cu care avem ce ne spune: cu fraţii de suferinţă şi de luptă, din celelalte Neamuri... – să schimbăm „impresii”, dar, mai ales, să verificăm experienţe de apărare a Fondu-lui Spiritual, din fiecare Neam – şi întru bunul folos al evoluţiei de Duh a Terrei!

...Şi, în felul acesta, vom re-învăţa ce înseamnă să trăim întru NORMALITATE, ca Neam cu comoară şi Misiune separate, dar răsuflând sub cerul comun al Europei şi al Terrei!!!

...Dar, înainte de asta, TRĂIASCĂ (ÎN-TRU ELIBERAREA DUHULUI DE NEAM ŞI DE PLANETĂ A VIEŢII ) CĂTUŞELE PENTRU VAMPIRI!!!

NU VĂ PIERDEŢI VREMEA, CU „PROSTIOARE ALBE FLUTURATE”, DRAGI OAMENI BUNI ŞI FRAŢI ÎNTRU NEAM!!!

-mitingul şi grevele – ca diversiuni...-

CALEIDOSCOP IUNIE 2010 MIORIŢA USA

King Carol II, formerly of Romania is a man of more than average doggedness. In September of 1940, when he abdicated, it was widely supposed that at last he had his fill of politics, both international and domestic. Most people familiar with the muddled history of Romania assumed that Carol’s days as a working king were over.

This was a natural conclusion. The crown never quite fitted Carol; it gave him a headache. Owing to his rather gaudy private life, the Romanian people always lacked confidence in Carol. Groups of di-ssidents were constantly rising inside the country to suggest that he was not the best of all possible rulers. Carol managed to refute these arguments by means of his excellent strong-arm organization, which was modeled along the lines of a Chicago gang of the prohibition era.

It was the flowering of Fascism that fi-nally unhorsed Carol. Hitler decided that the Romanian king was not competent to keep order in Romania, from which Ger-many wished to extract as much oil and grain as possible. The Iron Guard, a Fas-cist organization patterned after the Nazis, became the leading political party in Ro-mania, and Carol, in an effort to appease Hitler, appointed Fascist-minded gen. Ion Antonescu to head his government. An-tonescu showed his gratitude by forcing Carol’s abdication. The king hastily board-ed a special train in the dead of night, after scooping up all the art works and money he could lay his hands on. His exit was not so hurried, however, that he neglected to take along his mistress, Madame Magda Lupescu. Also, as an afterthought, he added to his equipage Ernest Urdareanu, his pa-lace chamberlain. Michael, the king’s son, was left behind to succeed to the crown. The boy’s mother, formerly the Princess Helen of Greece, whom Carol deserted for Lupescu, subsequently returned from her voluntary exile in Italy.

This kind of byplay might be regarded as a nuisance by some men, but appar-ently not by Carol. In Mexico City the former king of Romania is training for a comeback. A few weeks ago he told this writer that at present he is merely killing time until he can get his Free Romania movement started. He would like to come to the Unites States to launch the move-ment, but recently the State Department refused to give him a visa. Of late, the king’s activities in behalf of Free Romania have consisted largely of writing letters to other prominent Romanians in Latin and North America. “There is much discontent in my country,” he says. “I am pressing my compatriots everywhere to join me in the

fight to liberate our native land. It can be done. I have met this Hitler. I found hima most common German; also I could see no spark of genius; beside, he is a damned liar.” Carol says he would like to fight Hit-ler, for “democracy must triumph.”

Besides his Romanian correspondence, Carol has been writing quite a few letters to Americans who might be influential in helping him overcome the State Depart-ment’s coolness. Not long after arriving in Mexico, the king proclaimed himself the government in exile, and said, “Hitler consider me the chief obstacle to his ambi-tions in Europe.” Carol says that Michael, although nominally the ruler of Romania, is a moral prisoner. “When my Free Ro-mania movement gets started, I will re-lease him from his bondage.”

In spite of his preoccupation with poli-tics, the government in exile has found time for relaxation in his new home. There has been a scarcity of kings in Mexico late-ly, and Carol made a big social splash. The celebrated refugees are in high standing with major-league society in Mexico. They are generally accompanied by the cham-berlain, Urdareanu, who acts as a kind of fender, keeping at respectful distance peo-ple who look boisterously amiable. The guests who feel up to meeting royalty are presented to Carol by Urdareanu.During the early days of their residence in Mexico there was considerable specu-lation, and some anxiety, about how to address Madame Lupescu. Carol, in a friendly, democratic gesture, has since solved the problem neatly. He has advised everybody to address her simply as “Ma-dame,” or as “Madame Lupescu.” Lupes-cu’s background is a little cloudy. There are several versions, the most popular of which is that her father was a dealer in junk. Members of the American colony look upon Lupescu as one of the best-dressed women in Mexico. She wears little jewelry. Lupescu is able to speak English, but not so fluently as Carol, and Urdarea-nu has no English whatever.

The king speaks English with only a slight accent. His conversation is sprin-kled with humor; he is regarded as one of the leading wits in Mexico City. Ordina-rily, he wears three or four heavy gold or platinum rings. In addition, he wears on one wrist a silver band of the sort known among American high-school students as a “slave bracelet,” and on the other wrist a watch with a shiny gold-mesh strap. One of the world’s most feverish cigarette smo-kers, he keeps a yellow-gold, crested ciga-rette case in constant transit to and from the inside pocket of his jacket. His suits are English in cut and expensive-looking.

The Coyoacán-Mexico City, the Roma-

nian TransplantKing Carol Hohenzollern is described

by Claire Hollingworth in “There’s A German Just Behind Me” as “a swindler, a traitor to his country.” This gentleman is ready to try another break. His royal loot of several million dollars, plun-dered from the Romanian people and now safely deposited with an Ameri-can bank, enables Caro, to carry on his political circus. He lives luxuriously at Coyoacán on the outskirts of Mexico City and holds court there as “Regent of Free Romania.”From Mexico he di-rects his network of political schemes and intrigues in Washington, London, Lisbon and Buenos Aires. Chased from Romania, he believes that money will buy democratic support for his eventual return to the throne.

Carol and Lupescu are living in an eight-room villa in Coyoacán, a fa-shionable suburb of Mexico City. The chamberlain, a valet, a maid, two Cu-ban houseboys-picked up on the trip from Romania- and twelve dogs live with them. Behind the house is a gar-den, where the king and his lady usually have lunch and sometimes entertain in the afternoon. A high wall surrounds the grounds and a few police-men ge-nerally surround the wall. The living room of the house is about as remindful of Romania as the king could make it. On every table are photographs of the royal family. There are several of Carol himself, about a dozen of Michael taken at different stages of his boyhood, one or two of Lupescu and numerous others of the late Queen Marie, the late King Fer-dinand and various relatives. There are two excellent ones of Helen, Michael’s mother. Most of the frames are of beau-tifully wrought gold or silver.

Carol is a connoisseur of art and, for-tunately, was able to gratify his collec-tor’s urge by bringing out some very valuable paintings from Romania. All of them, Carol says, are part of his own personal collection, but immediately af-ter his exodus there was a rather strong feeling in Bucharest that the pictures belonged in the state museum.

Soon after Carol arrived in Mexico there was a story that he had deposited around six million dollars in Mexican banks. The king refuses to talk about his financial situation. Most people who know him, though, think that he will not have to worry about money for some time to come. The king is over- joyed, also, at having been able to get away with his stamp collection, which he considers among the best in the world. “I think it’s a as good as President Roosevelt’s,” he says.

Carol is not squandering his money. At a bullfight that he attended, the cus-tomers in the cheap seats became aware of his presence and, as is the custom when a celebrity is on hand, set up a cry for him to buy another bull at the end of the regular program. Carol maintained an admirable calm; he stalked out to a chorus of housing boos. However, he re-cently gave $1000 to the Mexican branch of the Red Cross (Carol also made jointly with his lady friend Magda Lupescu and Urdareanu, a contribution of $500 to the American Red Cross. This is an ex-traordinarily mean sum considering the size of the fortune which he smuggled out of Romania). The chapter’s enthusi-asm over this event was somewhat dam-pened when the check bounced almost immediately, Carol’s funds being tem-porarily frozen in the Mexican banks. But everybody was happy again later when the check finally cleared. Madam Lupescu is also contributing to the Red Cross by knitting socks and sweaters.

During their early residence in Mex-ico the lovers were much in evidence at the night clubs. Lately they have con-

fined their social activities largely to private parties and to the musical concerts. The king and Lupescu have been staying at home a good deal lately. Lupescu has taken to coo-king; frequently she spends several hours in her kitchen whipping up elaborate Roma-nian dishes for Carol. This has been a source of much satisfaction to the king, since he has always had a remarkable appetite and had been growing restive under the spicy Mexi-can diet. Another out standing evidence that the émigrés are becoming more earthy is Carol’s newborn predilection for gardening.

American neighbors of the pair are de-lighted by their democratic ways. A wealthy Coyoacán resident who owns an automobile agency said in discussing Carol, “Why, the other morning Madame Lupescu came ru-nning over to borrow a cake pan from my wife.” Another neighbor was similarly en-tranced not long ago. Carol telephoned in the middle of the afternoon and said, “Why don’t you and your wife come over and play some bridge? We’re bored to death.”

“We’re having a garden party for the kids,” the neighbor replied. “Why don’t you and Madame Lupescu come over here?” The king and his lady thereupon attended the children’s party and, according to all reports, had a wonderful time. Bridge is the favorite recreation of the neighborhood. Carol and Lupescu play with nearly all of their neigh-bors. Lupescu plays a good, cautious game, but the king seems to be a little headstrong in bidding.

King Carol’s Visit to U.S.A.Ex-king carol is on the move again, a-

ttempting to visit the headquarters of the Romanian Church in the United States. Re-buffed by the American Government when he applied for a U.S. visa, he tries to enter in disguise. He is helped in his manoeuvres by a number of fascist ecclesiastics who, clai-ming from the American authorities equality of treatment with other Churches, have in-vited him on behalf of the Romanian Church to visit them as a pilgrim. Informed colum-nists of the Washington papers have already inserted paragraphs to discover whether the authorities will stand by their previous deci-sion to refuse the visa, or whether they will now reverse it and admit the ex-king turned religious.

Romanian-Americans StandCarol is pledged to refrain from any overt

political activity during his proposed trip. To gain publicity for carol’s pilgrimage, young couples are persuaded to time the celebrating of their religious marriage during the visit of the wandering ex-monarch. He used to turn into national holidays similar celebrations in Romania.

There is no doubt that Carol’s presence in U.S.A. would cause much agitation among the Romanian colony. The Romanian Ame-ricans hold Carol and his accomplices mainly responsible for the present fate of Romania. When he first attempted to get into the Uni-ted States, the colony organized a successful campaign of protest.

The Romanian Americans relentlessly fought Carol’s dictatorship while is lasted and were thankful when it ended. “America”, the organ of the Romanian colony, was not even allowed in Romania during his reign. On the day after his abdication in 1940, this paper wrote under the title “The End of a Dread-ful Regime” : “Carol is gone. He has left the blackest record of a frivolous ruler. We hope, will go all the nefarious influences suppor-ting the Throne, a regime which battened upon the sweat labour of the poor peasan-try… As Carol has gone from Romania, so let his supporters be weeded out from amongst us here.”

Complicity of Fascist PriestsCharles Davila, the Romanian statesmen

in exile, has warned the Romanian Church in America about the risks to which is ex-pose itself by being foolish enough to sponsor Carol.

Continuare in numarul urmator...

10

The King Carol II’ Exile in Mexico and His Pilgrim’s Guise to U.S.A. in 1942

Prof. Dr. Marius Petraru

Exiled Romanian King 1941: Ex-King Carol II of Romania (in sunglasses) drives through Hamilton, Bermuda in a horse drawn carriage, having been forced to abdicate his throne the previous year. With him are his mistress Elena Magda Lupescu, and his Royal Chamberlain, Ernest Urdarianu. (Photo by Keystone/Getty Images) -- Image Date: 01/01/1941, Copyright@Hulton Archive

MIORIŢA USA IUNIE 2010 CALEIDOSCOP11

Corul bărbătesc “Laudă Mielului” este o formaţie muzicală compusă din mem-brii care cântă în bisericile baptiste din Sacramento, San Francisco Area, Los Angeles, Arizona, Portland, Chicago care s-au constituit într-un cor în luna Mai 2004, sub conducerea Samuel Pre-lipceanu în bună înţelegere cu păstorii bisericilor din care coriștii fac parte.

Dirijorul corului, Sami Prelipceanu împreună cu pianistul și organistul corului, Felix Macovei, sunt ajutaţi de un (comitet) grup organizatoric care coordonează acti-vitatea muzicală și administrativă a corului.

Pe parcursul activităţii sale, corul a imprimat două volume CD cu cântări care au fost multiplicate în câteva mii de exemplare care au fost puse la dispoziţia românilor, aici in Statele Unite , dar mai ales celor întâlniţi în misiunile pe care corul le-a făcut in Europa în anii 2006 și 2008,

vizitând mai multe biserici românești din Spania, Italia, Austria, România și Ucraina.

În anul 2005 au fost vizitate bisericile românești din Detroit, Cleveland, Chicago, Los Angeles, Portland și în anii următori bisericile din San Diego, Portland, Hay-ward, San Leandro , Phoenix-Arizona.

În general, repetiţiile și învăţarea noilor cântări se fac la Sacramento, la cele două biserici, Harul și Bethel, unde coriștii se întâlnesc Sâmbăta, cu participarea coriștilor din cele două biserici și a ce-lor din Area San Francisco, și Los Ange-les. Coriștii din localităţile mai depărtate primesc material muzical tipărit sau prin Internet cu cântările ce se studiază și la tim-pul oportun se fac repetiţii cu toţi coriștii.

Pianistul și organistul corului, Felix Ma-covei, vine la repetiţii din Los Angeles, iar dirijorul corului, Sami Prelipceanu, vine din Bay Area, asigurându-se in acest mod o calitate superioara a studiului, interpretării și execuţiei muzicale a repertoriului bogat

de cântări creștine ale corului. Până în prezent, corul are un repertoriu de 64 de cântări creștine în afară de cele specifice pentru sărbătoarea Nașterii Mântuitorului

O frumoasă activitate misionară a fost la Congresul al 97-lea al Asociaţiei Baptiste Române ţinut la Phoenix, Arizona, unde Corul ”Laudă Mielului” și-a adus prino-sul dragostei faţă de Domnul nostru Isus Christos și bucuria slăvirii Mântuitorului care ne-a făcut fraţi in El.

Un proiect misionar pentru care ne rugăm a fi materializat în vara acestui an, este Misiunea Europa 2010 timp în care corul in perioada 23 Iunie – 12 Iulie 2010 va vizita bisericile și comunităţile romanești din Paris, Franţa, Nuremberg, și Munchen din Germania, Vienna, Aus-tria, Micherechi, Ungaria, Arad, Oradea, Cluj-Napoca, Bistriţa, Vatra Dornei, Iași, Chișinau, Moldova și București.

Cheltuielile pentru o asemenea misi-une sunt mari, de aceea suportul spiritual

prin rugăciune și financiar va insemna o mare încurajare pentru toţi coriștii împreună cu păstorii ce-i însoţesc.

Vă rugăm să ne susţineţi în rugăciune și dacă aveţi pe inimă, să sprijiniţi și finan-ciar corul, pentru ca suflete nemântuite să audă Vestea Evangheliei.

NOTE:Invităm cu toată dragostea pe toti roma-

nii din Sacramento si imprejurimi să par-ticipape la închinarea care va avea loc la data de 06 Iulie 2010 la Biserica Baptistă ”Bethel” din Sacramento incepind cu ora 10am, și la Biserica Baptista ”Harul” din Sacramento începând cu ora 5pm, unde corul bărbătesc ”Lauda Mielului” va slu-jii prin cântare. Pentru toti vizitatorii prezenţi la aceste întruniri locale, oferim gratuit un CD cu ultimele înregistrări au-dio ale corului.

Vă așteptăm cu drag!

CORUL BĂRBĂTESC“LAUDA MIELULUI”

Reporter

CALEIDOSCOP IUNIE 2010 MIORIŢA USA 12

Întâlnire cu Gheorghe Georghiu la Radio Românaşul din California

L-am regăsit întâmplător pe cântăreţul Gheorghe Gheorghiu pe site-ul radiou-lui Românaşul din California, http://vio-rynysiprietenii.ning.com/. Site-ul lui Viorel Vintilă (Vioryny cum îl numesc ascultătorii), este un loc în care conaţionalii noştri, stabiliţi pe alte meleaguri, se întâl-nesc între ei, cu braşoveanul stabilit de 14 ani în California şi cu prietenii din Româ-nia, “ la un pahar de vorbă şi o cură de muzică bună”.

Chatul, blogurile şi mai ales muzica românească difuzată de Viorel Vintilă, îmi trezesc întotdeauna nostalgii şi amintiri despre ţară, aşa că intru pe site atunci când am puţin timp liber si îmi este dor de muzica românească de calitate. Vocea lui Vioryny uneşte suflete. Probabil că este un dar de la Dumnezeu, cizelat de întâlnirea cu Florian Pittiş, împreună cu care Viorel Vintilă prezenta meciurile de superbowl la TV Sport în România. Nimic în viaţă nu este întâmplător! La rândul meu, l-am cunoscut pe Viorel Vintilă la un radio de suflet, Radio Dor De Ţară, unde Vioryny şi dorul de ţara natală, strângeau zi de zi oameni şi suflete… Astăzi, la radioul lui Viorel Vintilă din California, am întâlnit un trubadur sentimental şi şlagărele sale – Gheorghe Gheorghiu.

Despre Gigi, aşa cum îl numesc fanii şi prietenii, toată lumea ştie că este un ro-mantic incurabil, veşnic îndrăgostit. Dar puţini ştiu că el este o prezenţă obişnuită la “Vioryny şi prietenii” pentru că cei doi sunt prieteni buni de mai mulţi ani şi împărtăşesc o pasiune comună – muzica.

Întâlnirea mea de astăzi cu cântăreţul Gheorghe Gheorghiu la Radio Românaşul, a fost pe cât de neaşteptată, pe atât de placută. L-am întrebat pe Gigi dacă mai merge pe plaja de la Venus la fel de des ca altădată, pentru că eu n-am mai fost acolo de trei ani şi îmi lipseşte. Îmi este dor de plaja Perla de la Venus şi de radioul ei, care difuzează întreaga zi şlagărele lui Gigi; de

copiii care dansează pe scena de la Vraja Mării, împreună cu DJ-ului, trans

format în baby sitter de ocaziem şi de Gigi - îndrăgitul cântăreţ îndrăgostit de Marea Neagră.

Mi-a spus că tocmai se pregăteşte să ple-ce la Venus, pentru obişnuita întâlnire cu marea de la începutul lunii mai. Regăsirea cu Gigi mi-a amintit de locul acela din sudul litoralului, unde l-am cunoscut cu adevărat pe cântăreţul şi pe omul Gheorghe Gheor-ghiu, în fiecare an la fel de îndrăgostit de mare şi de oameni, un menestrel prea sensibil pentru secolul în care trăim şi un om cu un suflet nemărginit. Ideea de a-i lua un interviu ad-hoc pe chatul lui Vio-ryny mi-a venit spontan, ca o continuare a zilelor de demult, pe care le-am petrecut pe aceeaşi plajă cu Gigi, ascultând melodi-ile lui de dragoste şi glasul mării. Şi pentru că simţeam că Gigi s-ar lăsa convins, am insistat să o facem, ca pe un joc virtual, în care spectatorii sunt prietenii lui Vioryny, iar miile de kilometri dintre noi s-au topit ca prin farmec.

L-am rugat pe Gigi Gheorghiu să transmită câteva gânduri pentru cititori mei şi să-mi dezvăluie preocuparile şi proiectele sale recente. Mi-a răspuns că, în primul rând, ar trebui să ştim că “este pe baricade şi că lucrează la un album nou”. Împreună cu bunul său prieten Igor, Gigi a început înregistrările pentru un nou al-bum, în America, unde a fost déjà pentru o lună de zile şi este posibil să organizeze şi două concerte, unul pe Broadway şi altul la Chicago. Anul acesta, Gigi Gheorghiu împlineşte 35 de ani de carieră muzicală, iar evenimentul va fi marcat cum se cuvine, de o serie de înregistrări, concerte şi proiecte.

În timpul discuţiei noastre de la Radio Românaşul, piesa lui Gigi Gheorghiu -

“ Îndrăgosteşte-mă de tine”, se situa pe locul al treilea în “Top Şlagărul World-press” al lunii aprilie, iar Viorel Vintilă o

difuza pentru ascultătorii din California prin intemediul radioului online http://romanasul.listen2myshow.com/ Prietenii lui Vioryny, prezenţi pe chat la ora inter-viului, au fost de acord să ne cedeze spaţiul virtual pentru cateva minute şi au savurat momentul inedit, o premieră pentru toata lumea – îl ascultau pe Gigi Gheorghiu la radio, votau piesa lui ca şlagăr al lunii aprilie la Wordpress şi urmăreau interviul pe chat. Atmosfera s-a încălzit, iar Gigi mi-a mărturisit că trăieşte acest moment cu aceeaşi intensitate ca şi mine, datorită prietenul nostru comun, Vioryny, care a fost de acord să intre în joc şi-i mulţumesc: Vio, you just made my day!

Simona Botezan: Ce ar trebui să mai ştie românii din SUA despre Gheorghe Gheor-ghiu, mai ales aceia care sunt plecaţi de multă vreme din ţară şi vă duc dorul aici, peste ocean?

Gheorghe Gheorghiu: Ar trebui să ştie că pe 20 mai plec în Houston Texas, la invitaţia părintelui Mirel Tudose.

Simona Botezan: Este o veste minunată pentru românii din Texas! Am scris şi noi despre izbânda comunităţii româneşti din Houston. Unde veţi concerta?

Gheorghe Gheorghiu: S-a construit acolo o sală mare si frumoasă, la biserica ortodoxă a părintelui Mirel din Houston. Voi merge la ei pentru cinci zile şi acolo voi susţine şi concertele. Ar trebui să mai ştie că anul acesta voi susţine o serie de concerte în ţară, dintre care unul mare, care marchează aniversarea de 35 de ani, va fi la Sala Palatului din Bucureşti. Mai am un proiect împreună cu asociatul meu Marius Gavrilă de la Mixmusic, un megaturneu dedicat memoriei unui mare fotbalist, Nicolae Dobrin, spectacole şi meciuri de fotbal.

Simona Botezan: Întradevăr, e o iniţiativă lăudabilă şi încărcată de sim-boluri, pentru că Nicolae Dobrin a fost un mare fotbalist!

Gheorghe Gheorghiu: A fost cel mai mare fotbalist român, magnificul Dobrin, istoria unei legende, iar toate încasările vor fi donate şcolii de fotbal, pe care acum o păstoreşte doamna Dobrin.

Simona Botezan: Este vreo întrebare, pe care nu v-am pus-o până acum, dar la care aţi vrea să-mi răspundeţi?

Gheorghe Gheorghiu: Sunt foarte fericit pentru că fiica mea, Andra, a intrat la fa-cultate în Los Angeles. Ea a locuit de mică la San Jose California, împreună cu mama ei, iar eu mă străduiesc să o vad cât de des este posibil.

Simona Botezan: Felicitări! Ştiu despre fiica dumneavoastră, Andra, că are mari şanse să vă calce pe urme, că a înregistrat primul album la 8 ani şi că are trei melo-dii compuse de Andy Emata, producătorul muzical al lui Britney Spears. Ştiu că abia aşteptaţi să treceţi oceanul. Asta înseamnă că veţi poposi şi în Oraşul Îngerilor, unde se află o bucată din sufletul dumneavoastră, nu-i aşa? Intenţionaţi să-l întâlniţi şi pe Vioryny, gazda noastră de astăzi, poate şi pe ascultătorii radioului Românaşul?

Gheorghe Gheorghiu: Cu siguranţă, când voi ajunge acolo ne vom întâlni.

Simona Botezan: Vă aşteptăm cu drag şi la noi, în Washington DC.

Gheorghe Gheorghiu: Trebuie să ma consult cu impresarul meu, iar atunci când timpul şi programul îmi vor permite, cu certitudine voi veni.

Simona Botezan: Aveţi un gând de în-cheiere pentru cititorii noştri?

Gheorghe Gheorghiu: Un salut româ-nesc, din suflet şi cu drag! Ne întâlnim pe site la Vioryny şi mai vorbim, până când o să reuşim să ne vedem faţă în faţă.

Simona Botezan: Vă doresc să rămâneţi neschimbat şi în următorii 35 de ani de carieră muzicală. Mult succes în tot ceea ce intreprindeţi şi sper să ne revedem cât mai curând.

Gheorghe Gheorghiu: Vă mulţumesc şi eu. Aşa va fi!

Simona Botezan: Doamne ajuta!Discuţia mea cu Gigi Gheorghiu s-a în-

cheiat aici, pentru că prietenii lui Vioryny erau nerăbdători să discute şi ei cu Gigi, iar alţi şi alţi utilizatori ai chatului intrau pe site ca să-l asculte, entuziaşti si nerăbdători să-l întrebe de toate pe îndrăgitul interpret de slagăre din România.

Aş fi vrut să-i mai spun că pe 30 mai, biserica noastră, Sfântul Apostol Andrei, va organiza un picnic pentru românii din DC, în Pavilionul Bull Run din Centreville Virginia. Preotul nostru, domnul Dumi-tru Păun, a venit aici în mai anul trecut, din Texas, şi a făcut minuni, continuând proiectul catedralei, început de regretatul părinte Gheorghe Calciu Dumitreasa. Aş fi vrut să-i spun lui Gigi că ne-ar face mare plăcere să-l avem în mijlocul nostru la acest eveniment, cel mai frumos moment din an pentru comunitatea românească din Washington DC.

În 2007, la tradiţionalul picnic românesc de primavară, românii din Chesapeake Bay Area, au avut ocazia să-l întâlnească pentru ultima dată pe Florian Pittiş, iar în 2008 ne-au onorat cu prezenţa Cristi Min-culescu şi formaţia Iris. Anul trecut, ans-amblul “Balada” din Ohio, doamna Mioara Pitulice, Grigore Rizea (solistul ansamblu-lui Doina al Armatei) şi Ruxandra Rizea Pitulice (eleva maestrului Gheorghe Zam-fir), ne-au adus România mai aproape de suflet.

În acest an, la picnicul românilor din zona Washington DC, vor fi prezenţi ansamblul “Hora” din Canada şi domnul Ambasador Adrian Vieriţă, nelipsit de la întâlnirile comunităţii. Am fi deosebit de încântaţi dacă Gigi Gheorghiu ar accepta invitaţia noastră şi dacă programul şi tim-pul i-ar permite să-şi prelungească vizita în SUA, iar după concertele din Texas, să vină şi în mijlocul nostru, la picnicul din 30 mai din Washington DC Metropolitan Area.

Şi aş mai vrea să ştie că lângă Atlantic sunt multe inimi tricolore, care rezonează cu muzica de suflet a lui Gigi Gheorghiu, că are aici fani şi prieteni, care îl aşteaptă cu drag, păstrându-i uşa sufletului şi a casei larg deschise.

Vă doresc o mare de iubire, mulţi ani fericiţi şi inspiraţie, domnule Gheorghiu. Să dea Dumnezeu să ne încântaţi mulţi ani de aici înainte cu chitara şi cu vocea dumneavoastră. În numele românilor din SUA, primiţi o îmbrăţişare caldă şi un salut românesc de lângă Atlantic.

Simona Botezan

Great rates in

Calin Mihalas Romanian American Insurance Agency

Auto Insurance Home Insurance Life and Mortgage Insurance Business

NEW CUSTOMERS RECEIVE A $25-$50 GIFT CARD WITH THIS AD

Nor Cal (916) 396-8212 So Cal (310) 849-2657

Cum am scãpat de Siberia,La nãvãlirea barbarilor bolşevici, în

Iunie 1940, fiecare a fugit cum a putut şi cum a reuşit, numai sã scape de furia celor cu care conveţuirserãm pâna atunci paşnic. S-au repezit ca nişte fiare în special asupra armatei române ce se retragea in deban-dadã. Le aruncau soldaţilor în cap cu oale de apã ferbinte, sau cu oale de nopte pline de conţinut. Le tãiau epoleţii şi la unii chi-ar nasturii de la pantaloni ca sa râda mai copios de ei. Pe ofiţeri deobicei îi omorau. Ruşii, vreau sa zic ostaşii ruşi, nu interve-neau ci se uitau şi râdeau cu poftã. Atacau convoaele de refugiaţi şi le furau tot ce puteau începând cu bijuteriile. Le rãstur-nau cãruţele şi-şi bãteau joc de ei. Aceştea erau, ca sã nu supãr pe nimeni voi folosi termenul de neromâni/alogeni care sub români o duseserã bine, mâncaserã o pâine bunã şi nu li se fãcuse nici o discriminare, doar din 1921 pâna in 1940 am trãit in Ba-sarabia şi ştiam foarte bine cum au dus-o.

Al doilea refugiu a avut loc în 1944 când, iarãşi hoardele sovietice au pus stãpânire pe Basarabia, Bucovina si Ţinutul Herţei, care nu fusese nici odatã la ruşi, dar asta nu are importanţã. Câteva garnituri pline cu refugiaţi din Basarabia şi Bucovina se aflau în Gara de Nord în Triaj aşteptând sã fie repartizaţi undeva unde se va gãsi loc şi pentru ei. Atunci pe 4 Aprilie 1944, aviaţia aliatã, adicã americanã a bombar-dat sãlbatic Bucureştiul şi în special Gara de Nord. Garniturile de refugiaţi au fost fãcute praf, au murit mii de oameni. Din întâmplare nu eram departe de Gara de Nord şi dupã bombardament m-am dus sã vãd şi eu ce se întâmplase. Era dezas-tru, am vãzut maţe de om spânzurând de felinarele de pe peron. Laura soţia mea,

care locuia in Cotroceni se adapostise cu familia într-un adãpost de pamânt. Totuşi o bombã i-a ciuruit pe toţi cu schije mici, nu a murit nici unul, dar au fost duşi pe targa dupa încetarea alarmei la policlinicã. Curentul electric era întrerupt şi Laurei i-au extras la lumina unei lãmpi cu gaz câte schije au gãsit doctorii atunci. Totuşi câteva „amintiri de la americani” le-a pur-tat toatã viaţa. Una mare era in tâmplã, una în vârful capului şi câteva la glezne.

Se instaurase comunismul. Noi basara-benii eram vânaţi ca nişte fiare şi expediaţi în „patrie” adicã Basarabia, adica URSS, sau mai exact în Siberia. Mã stabilisem în Bucureşti, terminasem Politehnica şi mã însurasem. Locuiam pe strada Gheorghe Misail Nr. 6, în dosul cimitirului Sfânta Vineri. Ne trezim într-o zi cu un miliţian, care mã anunţã sã mã prezint de urgenţã la circa de miliţie. Cu inima cât un purice mã prezint a doua zi şi sunt introdus la tovarasa şefã. Era o femeie de cca. 45 de ani, îmbracatã neglijent în civil, tunsã a la Ana Pauker, nu avea nimic femenin în ea. Mi-a trecut un fior rece prin şira spinã-rii. Nici nu-mi rãspunde la salut şi într-o româneascã oribilã mi se adreseazã.-De ce ai fugit din ţara ta, nemernicule ? Avem or-din ca pe toţi bandiţii şi trãdãtoriii de teapa ta sã-i trimitem urgent înapoi în Patria Sovieticã. Eu ştiam ca „Patria Sovieticã” înseamnã Siberia. Atunci intrã un sergent şi-i raporteazã: „Tavaraşe Haimovici daţi un telefon urgent tovarãşului ministru Teohari Georgescu”.

-Nu sunt tradator şi nu sunt nici cetãţean sovietic, tata-i din Stoileşti judeţul Argeş, mama-i din Gura Nişcov judeţul Buzãu, eu m-am nãscut pe timpul românilor în 1921.

-Nu umbla cu fleacuri, la noi nu merge

cu minciuni, te-ai nãscut acolo, acum este teritoriu URSS eşti cetãţean sovietic, nu ma ţine mult de vorba cã am treabã. Aş fi strâns-o de gât, ea era cetãţeancã româncã şi eu eram cetãţean sovietic. Mã îneca plânsul.

-Sunt cãsãtorit, aşteptãm un copil, va rog fieţi-vã mila nu mã distrugeţi, lasaţi-mã sã vã dovedesc cã nu sunt cetãţean so-vietic ci român. Probabil chestia cu copilul a mai muiat-o.

-Bine du-te la Ambasada Sovieticã şi dacã ei spun cã nu eşti cetãţean sovietic nu te repatriem.

Am ieşit nãuc, nu vedeam nici pe unde merg, dar nu am avut încotro şi m-am prezentat la Ambasada Sovieticã de pe Kis-seleff. Portarul care vorbea „moldoveneşte” mi-a dat o ţidulã şi am intrat. Acolo alt fil-tru, am dat ţidula, la o „regulerovcã” îm-bracatã cu o rubaşcã încheiatã la umar ce nu ştia o boabã româneşte, dar a citit ţidula şi m-a dus pâna la o uşe unde a bãtut şi m-a împins înãuntru. La un birou, stãtea şi rãsfoia nişte dosare o fatã cam de vârsta mea, adicã de vre-o 25 de ani. Fata era bru-netã, cu ochi albaştri, şi nu pot zice cã era frumoasã, cãci era foarte frumoasã, încât m-am fâstâcit. Ea la mine într-o româna splendidã:

-Ia te rog loc şi spune-mi de ce ai venit la noi.

-M-a trimis tovaraşa Haimovici de la circa noastra de miliţie ca sã-i dovedesc cã nu sunt cetãţean sovietic, ca de nu mã „repatriazã”.

-Şi dumneata zici cã nu eşti cetãţean sovietic, care sunt argumentele pe care te sprijini.

-Tata este din comuna Stoileşti judeţul Argeş, mama este din comuna Gura Nişcov judeţul Buzãu, eu m-am nãscut în 1921 când Basarabia era a României. Pe mine mã cheamã Ovidiu care este un nume latin şi nu slav. Am simţit cã fata mã place şi

probabil i-a plãcut şi cum am rãspuns. -Deci ai dori sã ramâi în România, eşti

cãsãtorit ?-Da şi aşteptam şi un copil.-Eu nu pot sã decid ci şeful meu la care

ma voi duce imediat sã-i raportez cazul dumitale, pâna atunci du-te şi aşteaptã pe culuar, acolo sunt câteva scaune.

Am ieşit, şi am aşteptat vre-o 20 de mi-nute, timp in care cred cã am îmbãtrânit cu cinci ani. Inima îmi bãtea sã-mi spargã pieptul. Vãd cã vine „regulerovca” la mine şi mã împinge din nou în camera fetei fru-moase.

-Şeful meu care este gruzin ca şi tatãl meu, este un om de zahãr, şi mã inţeleg foarte bine cu el. Noi suntem de parere ca NU EŞTI CETÃŢEAN SOVIETIC şi sã fii lãsat în pace de tovaraşa Haimovici. Noi îi vom da telefon sã-i spunem decizia noas-trã. M-am repezit şi i-am pupat mâna şi asta a flatat-o ca pe orice femeie, fie ea şi sovieticã. Am mai stat preţ de 10 minute în care mi-a spus cã şi tatãl ei este inginer, este gruzin, mama ei este moldoveancã din Chişinãu. Ei s-au întilnit când studiau la Lomonosov la Moscova, s-au plãcut şi s-au luat. Tatãl ei este inginer şef într-o uzinã din Tiraspol şi mama ei este profesoarã de limbi strãine in Universitatea din Tiraspol. Ea a urmat la Moscova tot facultatea de limbi strãine, specialitatea Românã şi Ita-lianã. Nu era cãsãtoritã şi era bucuroasã cã a fost repartaizatã în Bucureşti. I-am mai pupat odata mâna şi am plecat sãrind într-un picior : Mai îmi amintesc cã o chema Zinaida, numele de familie nu-l mai ţin minte.

Sã-ţi dea Dumnezeu sãnãtate Zinaida şi viata îndelungatã, tu m-ai scãpat de la moarte !

Scãpasem de Siberia, scãpasem de moarte!

Ovidiu Creangã

MIORIŢA USA IUNIE 2010 CALEIDOSCOP13

Festivalul “Azi, în sat îi şezătoare!”Centrul Cultural Bucovina prin Cen-

trul Judeţean pentru Conservarea şi Pro-movarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Suceava a organizat, cu sprijinul structu-rilor similare din judeţele Bistriţa-Năsăud,

Vrancea, Iaşi şi Botoşani, prima ediţie a Festivalului interjudeţean al ansamblurilor folclorice de obiceiuri tradiţionale „Azi, în sat îi sărbătoare!”

În incinta Cetăţii de Scaun a SuceveiManifestarea, care s-a desfăşurat sub

egida Consiliului Judeţean Suceava în zilele de 23 şi 24 aprilie a.c., a cuprins, în prima zi, cea de sărbătoare a Sf. Mare Mu-cenic Gheorghe, o întâlnire la Cetatea de

Scauna Sucevei a ansamblurilor partici-pante, urmată apoi de desfăşurarea pro-priu-zisă a festivalului pe scena Ateneului Popular din comuna Calafindeşti.

Cea de-a doua zi a fost destinată simpo-zionului cu genericul „Metode şi strategii de conservare şi promovare a culturii

tradiţionale”, care a avut loc la o pensiune din Suceviţa.

Întâlnirea celor cca. 150 de participanţi în incinta Cetăţii de Scaun a Sucevei, unde au fost întâmpinaţi de preşedintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, şi de...Măria Sa Ştefan cel Mare, a constituit un prim prilej pentru formaţiile şi ansamblurile tradiţio-nale de a-şi demonstra calitatea de păstrători şi propagatori ai tradiţiilor

specifice zonelor de provenienţă.„În ţara de la nord, cu bourul în peceţi”

Primiţi cu pâine şi sare şi cu un pahar de tărie, în capul podului care face intrarea în cetate, oaspeţilor li s-a vestit de pe ziduri, prin sunet de bucium, venirea voievodu-lui, care, cu mantie purpurie şi coroană de aur pe creştet, i-a primit „în ţara de la nord, cu bourul în peceţi”, rostind cu glas tunător că „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor!”.

Preşedintelui Gheorghe Flutur, care le-a adresat oaspeţilor salutul de gazdă (spunându-le totodată că Cetatea de Scaun a Sucevei va fi reabilitată printr-un proiect european cu o valoare de 14 milioane de euro) i s-a adresat urarea de „La mulţi ani!” şi, pentru că pe zidurile cetăţii au urcat, cu alămurile strălucitoare, membrii fanfa-rei de la Calafindeşti, s-a încins o horă în care s-au prins, deopotrivă, moldovenii şi ardelenii.

Pe scena Ateneului Popular din Calafindeşti Participanţii s-au deplasat apoi în comuna Calafindeşti, unde scena Ateneului Popular (pe care era reconstituit un interior de casă ţărănească bucovineană, cu pleduri aşternute pe laviţe, cu lăzi de zestre pe care se aflau împăturite scoarţe înflorate şi perne înfoiate, cu obiecte de producţie casnică - de la vârtelniţă, furcă şi roată de tors, până la războiul de ţesut),

era pregătită pentru desfăşurarea festivalu-lui şezătorilor.

Salutaţi cu „Hristos a înviat!” de prima-rul comunei Loghin Saviuc, care le-a urat tuturor bun venit şi le-a adresat celor cu numele de Gheorghe, sau cu nume deri-vate patronate de acelaşi sfânt, urarea de „La mulţi ani!” (spunând totodată că lo-calitatea Calafindeşti „este locul cel mai nimerit pentru a da un imbold şezătorilor uitate”), participanţii au intrat în atmos-fera festivalului.

O mare şezătoare comună, în care an-samblurile din Bucovina, din Moldova şi din Ardeal au evoluat împreună. Primii care au intrat pe scenă (pentru a avea timp apoi să pregătească bucatele pentru oaspeţi), prezentând programul de şezătoare, au fost localnicii din Calafindeşti, ansamblu-rile „Bucovina” şi „Trandafirul” (cu vestita fanfară locală) realizând un spectacol din care n-au lipsit nici umorul, nici jocurile şi cântecele populare. Pe scenă s-au succe-dat, până seara târziu, grupurile şi ansam-blurile tradiţionale din Nistoreşti şi Nere-ju, judeţul Vrancea, Mirosloveşti - Iaşi, Ilva Mică, Runcu Salvei şi Sângeorz-Băi, din judeţul Bistriţa-Năsăud, şi Cordăreni - Botoşani.

Finalul a constat într-o mare şezătoare comună, în care ansamblurile din Buco-vina, din Moldova şi din Ardeal au evoluat împreună.

Tiberiu Cosovan

DIVERTISMENT IUNIE 2010 MIORIŢA USA 14

RECUNOAŞTEŢI PERSONAJUL?

BĂRBAŢI FRUMOŞI

„Nu era om în tot Israelul aşa de vestit ca ... în privinţa frumuseţii lui; din talpa piciorului până în creştetul capului , n-avea nici un cusur.” (2 Samuel 14:25)

„El avea un fiu cu numele ... , tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime de la umăr în sus” (1 Samuel 9:2)

(Completaţi textul folosind soluţiile marcate cu raster)Orizontal: 1) ? — Clasa întâia şi a doua la un tren! 2) Conducătoare la locul de muncă. 3) Deosebit de bun — Duh rău. 4) Te arată aşa cum eşti — Erau şase la Roma. 5) Fostă! — O stradă mică — Viţă de ţâţa caprei. 6) Ca urzica (masc. pl.). 7) Malurile Nilului! — Înveliş intern al pământului alcătuit din roci de siliciu şi magneziu — Umblă prin Suceava! 8) Mai marele bisericii — Vulnerabil la Ahile. 9) A înştiinţa oficial — Colectează banii în biserică. 10) Parcurs cu sens unic — Grandios, impunător.

Vertical: 1) Cercetat în amănunt. 2) A binecuvânta. 3) ? — Se exprimă fără cuvinte. 4) Neîntrecut la locul de muncă — Om şi Dumnezeu — Băgat şi scos de la zdup! 5) Interiorizată. 6) Şmecherul familiei — Tragicomedie. 7) Preferinţă colectivă vestimentară — Călcată în picioare. 8) Unitate de muncă agricolă — Pion central! — Ridicat în slăvi. 9) Urmărire de zebre. 10) Perseverent în greşeli.

Dezlegarea careului PSALMII (8) din mai 2010: Orizontal: 1) LOCUI – FUMA. 2) EGAL – RANIT. 3) GAZETAR – NE. 4) ARII – MARCI. 5) LIE – NEDEI. 6) I – REA – E – NU. 7) ZC – SUFLEOR. 8) ARC – TIE – AN. 9) REALI – GASI. 10) IMPACHETAT.

Victor Martin

• careu realizat de Victor Martin •

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

Cristian Chivu este primul fotbalist român care a care a reuşit să câştige, pe teren, trofeul Liga Campionilor

Căpitanul reprezentativei Româ-niei, Cristian Chivu (29 ani), a de-venit primul fotbalist român care a care a reuşit să câştige, pe teren, trofeul Liga Campionilor, după ce echipa sa, Inter Milano, s-a impus cu 2-0 în faţa formaţiei Bayern Munchen, sâmbătă seara, în finala

disputată pe stadionul Santiago Ber-nabeu din Madrid.

Aflat la un pas să renunţe la fot-bal, la începutul acestui an, după fractura craniană suferită în timpul unui joc din campionatul italian, Chivu a fost titular în finala de la Madrid, fiind înlocuit în minutul

68 cu Dejan Stankovic. Românul a purtat, şi de această dată, casca de protecţie pe care a utilizat-o mereu de la revenirea sa pe gazon, la sfârşitul lunii martie.

"Când m-am operat, nici nu ştiam dacă voi mai putea juca fot-bal, de aceea trăiesc acum o bucurie fantastică. Această victorie e rodul muncii depuse în ultimul an. Toţi am fost implicaţi, am ştiut să trecem peste perioadele grele. Doar aşa se câştigă, numai dacă eşti cu adevărat o echipă. E nevoie şi de puţin noroc pe parcurs, iar pentru a câştiga Liga Campionilor e esenţial să tratezi toate detaliile cu maximă atenţie", a declarat după finală Chivu, citat de presa italiană.

După transformarea Cupei Cam-pionilor Europeni în Liga Cam-pionilor (1992), un singur fotbalist român a mai jucat în finala acestei competiţii, Adrian Ilie, în anul 2000, însă echipa acestuia, FC Va-lencia, nu a reuşit să câştige trofeul, fiind învinsă cu 3-0 de Real Ma-drid.

În anul 1994, formaţia italiană AC Milan, la care era legitimat şi românul Florin Răduciou, a învins-o cu 4-0 pe FC Barcelona în finala Champions League, însă ex-din-amovistul nu a făcut parte din lot la jocul respectiv.

Rugby: România a câştigat turneul Bucharest Sevens

Echipa masculină a României a câştigat etapa de Campionat Euro-pean de rugby în VII de la Bucureşti, Bucharest Sevens, desfăşurată în weekend pe Stadionul Naţional

de rugby ''Arcul de Triumf''.În clasamentul final la masculin,

România a fost urmată, în ordine, de Olanda, Rusia, Republica Mol-dova, Polonia, Cipru, Israel, Grecia,

Bosnia-Herţegovina, Bulgaria.România a învins în grupă pe

Cipru (35-5), Israel (38-0), Repub-lica Moldova (47-7) şi Bosnia (50-0), în semifinale a trecut de Rusia (19-5), iar în finală a câştigat în faţa Olandei (29-0).La feminin, România s-a clasat pe locul patru, devansată de Republica Moldova, Elveţia şi Belgia, dar înaintea Leto-niei, Andorrei, Cehiei, Austriei, Croaţiei, Bulgariei, Israelului şi Maltei. În grupă, România a învins Malta (12-7), Cehia (26-5), Leto-nia (22-0) şi Israel (22-0), dar a fost învinsă învinsă de Elveţia (5-24). În semifinale româncele au pierdut la Moldova (0-20), iar apoi au cedat în finala mică în faţa Belgiei (0-26).

Ma numesc Nora si imi ofer serviciile in menaj sau babysiting. Locuiesc in Union City, CA.Pentru detalii va rog sa sunati la (510) 487-7991_______________________________________________

Am 28 de ani si caut de lucru (ingrijire copii, de preferinta bebelusi, batrani, curatenie sau orice altceva). Locuiesc in San Leandro, CA.Pot fi gasita la tel. (510)278-7378_______________________________________________

Angajam caregiver live-in, orasul Surprise, AZ. Informatii la tel. (623)308-7671_______________________________________________

Familie de romani, cauta o femeie care sa aiba grija de o batrana, care locuieste in Bay Area.Informatii la tel.(925) 600-1474______________________________________________

Caut care giver live-in in zona Modesto, la ora de Sacramento, CA. Tel. (209)495-2504_______________________________________________

Inchiriez o camera cu intrare separata, cu acces la baie si bucatarie. Sunati la (510) 614-6621_______________________________________________

Donez mobila de dormitor.Sunati pe Lena la tel (510) 269-0529 _______________________________________________

Caut camera de inchiriat. Daniel Anton.Informatii la tel.(415)524-4789_______________________________________________

Nou! Pentru toti romanii din East Bay Area.Coacem la comanda traditionalul KURTOSKALACS, TULNIC proaspat si delicios! Sunati la Monica Simion, Danville Farmers Market tel (925) 683-9579_______________________________________________

Beatrice Iancu din Campulung Muscel, Romania, este rugata sa ia legatura cu Sorina, fosta colega.E-mail: estefan28@yahoo.com_______________________________________________

Hotel si restaurant, CASA ENACHE Scrovistea, terasa si piscina in mijlocul padurii la doar 33 km de Bucuresti. Va invita sa savurati preparate deosebite si sa petreceti clipe de neuitat. Tel 0744-603917 sau www.casaenache-scrovistea.ro_______________________________________________

Vand DODGE INTERPRIND an 1997. Salvage, 230.000 mile. Merge foarte bine. Pret $1100. Informatii la tel. (510)692-7785

MICA PUBLICITATE

MIORIŢA USA IUNIE 2010 MICA PUBLICITATE15

RECUNOAŞTEŢI PERSONAJUL?

BĂRBAŢI FRUMOŞIINTINDETI O MANA

DE AJUTOR

Buna ziua,

Numele meu este Andrada Musat si locuiesc in Vancouver, Canada.Va scriu acest e-mail pentru a va povesti cazul unui tanar rugbyst din Romania care pe data de 31 martie a avut un teribil accident in timpul unui meci. acest tanar rugbyst este varul meu, se numeste Alexandru Gradinaru si are doar 19 ani. In timpul meciului dintre CS UAV Arad şi CSM Ştiinţa Baia Mare, Alex Grădinaru a suferit un accident groaznic. Un rugbist de la Baia Mare s-a prabusit peste Alex, care a suferit o deplasare a vertebrelor 1, 2 si 5. Alex a fost supus unei interventii chirurgicale a doua zi dupa accident, din pacate fara succes. Medi-cii de la spitalul din Timisoara au dat un prognostic infiorator: Alex va ramane paralizat de la brau in jos, iar mainile si capul si le va putea misca doar partial. Imediat dupa operatie starea lui Alexandru s-a inrautatit fiind in stare sa respire singur doar 30%. “Intre timp sportivul a suferit o traheostomie (operatie prin care traheea este fixata la piele dupa ce i s-a practicat un orificiu, pentru asigurarea respiratiei permanente pe aceasta cale). Din pacate a aparut si atelectazia pulmonara (definita drept lipsa gazului din alveole, datorita colapsului alveolar).

Alex mai are o sansa de a se recupera intr-o clinica din Germania. Aceasta clinica se ba-zeaza pe tratamente cu celule stem si fizioterapie. Doctorii de acolo i-au dat sanse destul de bune de refacere. Din pacate transferul lui Alexandru si acest tratament in Germania este foarte costisitor. Pentru primele 60 de zile, Alex are nevoie de suma de 70 000 EUR, dupa care fiecare zi costa in jur la 600 Eur pe zi. Durata de recuperare estimata de medicii din Germania este intre 6 luni si 12 luni de zile.

Rugamintea mea este daca ati putea sa ne ajutati cu publicarea unui articol despre acest caz in ziarul dumneavoastra in speranta strangerii de fonduri pentru Alexandru.Mai jos este adresa de website al lui Alexandru (unde gasiti si informatii despre conturile de-schise in Romania) si niste linku-ri cu articolele din ziarele din Romania privind acest caz.

ASTEP RASPUNS DE LA DVS. SI SPER DIN TOT SUFLETUL CA NE VETI INTINDE O MANA DE AJUTOR!

www.alexandrugradinaru.com

http://www.adevarul.ro/sport/antifotbal/rugby/rugby-accident-Alexandru_Gradinaru_0_235176889.html

http://www.adevarul.ro/sport/antifotbal/rugby/brasov-sport_brasov-rugby_brasov-alexan-dru_gradinaru-accident_brasov_0_236376800.html

http://www.adevarul.ro/sport/antifotbal/rugby/rugby-Alexandru_Gradinaru-accidentare-coloana_cervicala_0_238176369.html

http://www.1235.ro/detailsv-id1412-sJurnal-RTT-13-aprilie-2010-cstiri.html (stirea despre Alexandru incepe la minutul 7:30)

ACESTEA SUNT DOAR CATEVA ARTICOLE DESPRE ACEST CAZ.PENTRU INTREBARI SI MAI MULTE INFORMATII PUTETI SUNA LA NR DE TEL :011 40 743 319 201 - GRADINARU MIOARA (MAMA LUI ALEXANDRU)604 615 7084 604 615 7084 - ANDRADA MUSATVA MULTUMESC,

ANDRADA MUSAT