Anul XXXI.— No. 26. 5 BAN: IN TOATĂ TARA 5 Duminică 29 Iunie 1914

UNIVERSUL LITERAR I II

U n c o n c u r s H i ţ - > i o

2. — No. 2ß. UNIVERSUL LITERAR Duminica, 2u Iunie 1 9 l i .

P O R T R E T E L I T E R A R E

GEORGE COŞBUC n

Poezia epică şi cea l i r ică sunt. fii­cele epocelor p r imi t ive . Ca ado les ­cent n u po t ! fi d e c â t b r i c sau a u t o r d.3 b a l ade s a u f r agmen te de epopee

-reuşite, p e poetul aces to r d o u a ge­n u r i îl i e sa f l ă ta len tu l său, î i erea-za m e d i u l în . c a r e a t r ă i t şi-1 perfec­ţ ionează a v â n t u r i l e nobile a le "tine­re ţ i i . Ar t i s tu l devenind d r o m a t u r g . r omanc ie r , a u t o r do opere is tor ice şl l i t e ra ro m a l vaste , t r ebue sä se fi dăscă l i t în şcoa la de fier a necesi­tatei şi a experienţei , Trel .ue s ă vezi v ia ţa în l a rg , să s tudiezi bine şi p rofund r e so r tu r i l e uneî societăţi, să p ă t r u n z i şi să înţelegi fără g r e ş sufletele şi porni r i le , să descoper i tai­nele n a t u r i i omeneş t i — şi atunci , d â n d perspectivă. a d e v ă r u r B e r g ă ­si te , le procc tez l p e u n p l a n m a î a-p r o p i a t sau m a l d e p ă r t a t al scenei u m a n e , le as imi lez i aces te s u m a r e de a d e v ă r u r i psihologice, a d e v ă r a t e u m b r e in t e l ec tua le ş i le d a i c a r n e . S u b suflul c r e a t o r a l a r t i s t u l u i pri­mesc v ia ţă . în cup to ru l fantesieî sale se încălzesc, c resc , devin r e a l i t ă ţ i m u l t m a î vil . forte conş t iente ca o m e n i r e oa reca re , s a u t r ă i n d din in­stinct. — şi astfel se î n t r u c h i p e a z ă r o m a n u l , t r aged ia , d r a m a , c« med i a , etc.

Cu câ t p iedes ta lu l pe c a r e au t i s tu l s ta e m a î îna l t cu c â t orizont ial cer­ce tă r i lo r sale e m a î vast, e e atâA et va p r inde m a î b ine lucrurile, cu a-t â t va reda v iaţă m a t intensa. V a t r ă i la Atena, la R o m a , sau va în­flori po p ă m â n t u l ri№bţt,>r*! i ta l iene saü îşî va a leg» »fdiu al s tudi i lor sale P a r i s u l , Londra s a u unele <Ня mar i l e centre ale lume! . Poate, a* vor fi găs i t s fo r ţ ă r i i nd iv idua l e , coa-r e n t r a t e şi p u t e r n i c e ţ i în alte cen­t r e m a î mici , vor fi dat , poate, a-ceste energi i ral iat» şi Viguroase opere de a r t ă incomparabile — d a r ca ele să fi putut căpăta m ă r e ţ i a , imens i t a t ea v ie ţ i i « o d a i e 4 individu­ale, n e m ă r g i n i r e » ţ i focul «sfir.aţii-!or nepotol i te ee a g e s î m Ia орегйа Iul Michel Angele , Balzac , Totetot. t r ebue să ni-I f| închipuit p e u n a din m a r i l e es t rada. , d e u n d e ee poate, vedea şi c o p r i n d e anaf Mae tot ca as' petrec? în laboratertwl universal a l omenire! .

N ă s c u t în t r 'un orăşel de provincie, crescu t în mij locul une î n a t u r i s ă ­n ă t o a s e şi a u n e i vieţ i ca ş i pr imi­t ive, t r a n s p o r t a t p e u r m ă іпггЧи» o r a ş m a î mare , I n t i ' n n medie d e s t u d e n ţ i s tudioul ş i de proJeaorï pe* danţ l , g ă s ind un loc În t r 'o r ev is tă , pe u r m ă în t r ' un j u r n a l c a aă-sl pu­blice la î ncepu t tacercăj-Пе Irtesrarn şi m a l t â r z i u mid ie sa l e c a p o d o ­p e r ă : i a t ă evo lu ţ i a a r t i s t i c i a d-lul Coşbuc. în t r 'o monotonie mută , l i p ­s i t ă de sp i r i t u l d e aventură, perna-nali t .atea sa n'a. r e ţ i n u t decât p r i ­m e l e impres i i , el a r ă m a s t r u b a d u ­ru l p o p o r u l u i nostru, а cântat d r a ­gos tea cu el. a iubit e ro i zmul cu el, a l u p t a t a l ă t u r i de p â r c ă l a b i i l u i Ştefan cel M a r e , s'a r ăzbo i t a l ă t u r i cu Miha î Viteazul la Că lugăren î . a c â n t a t b r a v u r a oşt i lor noastre d in jurul Plevneî — ş i d u p ă Alexandri el e r e p r e z e n t a n t u l poexieî naţ io­na l e la noi.

Alexandr i , c a ţ i d-I Coşbuc, eufl i n s p i r a t d in popor, afl s t u d i a t unul şi a l tu l g r a i u l p o p o r a l , unul ş i a l tu l a u v i b r a t la cele m a l mic i even i ­m e n t e ale ne .amumï nostru: cel d i n ­t â i a c â n t a t r ă z b o i u l pentru neatâr­na re , cel de al doi lea a scris epopea t r a g i c ă a ţăranului M e n i u : „Not v r e m pământ! '* .

In tot r e s tu l oparel Bale, d-4 Cee-b u c a r ă m a s a u t o r u l p r i m u l u i săfl v o l u m de , ,Balade şi idile". Venind In B u c u r e ş t i a r ă m a s dez rădăc ina ­tu l , î n t r u p a r e a şi c â n t ă r e ţ u l epoceî

_ _ i e I. F O I I

p a t r i a r h a l e . N ' a a v u t varietatea a r -\ iş t i Ior m a r i , n u Гд a t r a s v i a ţ a in­t ensă şi de l u p t ă . S'a d a l î n v i n s — şi aici, în aceas t ă ipos taza a vieţel sa le a r t i s t u l a s a lva t pe o m . . Şi-a r e s t r â n s c â m p u l de ac t iv i t a t e ş i вД-а m ă r g i n i t or izontul . Da r , în acest do­m e n i u mic , e incomparabil. Mal m u l t decâ t OTÎcăruî a l t gen l i t e ra r , genu ­l u i l i r ic ş i celui epic iî trebue o for­m ă l a p i d a r ă . A i e strofe ca r i couccn, t r ează în ele pictur.a pe i sag iu lu l , m u ­z ica pcisa&iului ş i Yiaţa> p e i ^ & i u l u L Vedeţi :

Afară-î vânt şi e lnorat, 5» noaptea e târzie; Copilele ţi s'au culcat — Tu inimă pustie, Slaï la vatră încet plângând: E dus şi nu maî vine? Şi-adormî târziu cu mîne 'n gând Ca să visezi de mine. 1)

Când îl n ă p ă d e s c a m i n t i r i l e , poe­t u l inconsolabi l î nvă lue t o tu l în cea ţ a melancol ie i . Totu l p l ânge . Ce ex­pres ive sun t ve r su r i l e :

Ahl e mult de-atuncî! Cărare» . Netedă pe deal urca. Dealul plin de fla*t erm Şi ainez-tr* zarea. 2f

E o poezie In care *-! C o s b u e a descris drumul spre fdeaL O fa t ă de împărat ae întâlneşte l a fântână cu un fecior de Crai. Tânărul era fru­m o s c a tn poveste — miraju l arte i . B l pleacă tn lume, tn lupta crâncena. Ea tot trece pe l a fântână, credin­cioasă pramis iunel ante cfi-I r a a ş ­tepta până Ia Întoarcere. Şi astfel trec aalL

Tretrad drameff pe Ыпдй ea Svptfnd, aar аЛщш nuA vedea. Treceau ţi хЯеІе zburând, ТгесешЯ ft inat. treceau pe rând, Treceau #t « e t eî uu-t trecea Răbdarea aţleptdnd,

ş i a ş a Га aş teptat p a n ă l a moar te p e a lesul viselor aale — Га aşteptat e a a ves ta lă care a jurat c i v a p i a i «2şnje l a Tatrjt focului sacru a l dra-

E « capodopera. Descrierea martf-rfutul vieţel fetei e e urmăreş te u n Ideal, c i a d totf t a jurul e l trec neps -Siterf 1» s u n a inie; răbdarea aceasta sfâşietoare, dezi luzia aceas ta dera-«mcaa ta AMiecura s e—sta a renlL ttţflor d e u a suflet mano, nv e t n a i s î evoluţia suf leteasca « art i s tu lui nostru?

N o b i l i s i adnrirabffll concepţie a vieţi i . Nic î vifarile erfrfenţeL n i d u r a invidioşilor, z d d grozăvia sn fe­r i aţei n u Га p u t u t abate, f a plecat, dar n u Г& Învins, I a făcut s i sufere, dar nu Га încercat sn-s l u i t e m e ­n i r e a

D-l Coşbuc a r e n u n ţ ф a da t viaţa unul curent sănătos la n e ţ dupa moartea m l Eminescu- Scand&ortl l a lună ei l a stele, efitiţir fnaiate d e vreme a l HteratarS, talentele ser­bede s i veştede a l e curentului emi­nescian, imitatori i nedemni a l nobi­lu lu i poet, afi trebuit s ă d i s p a r ă fa faţa acestei l u m i noi , tn faţa acestei sonorităţi mcojoaparabOe a l imbel . tn faţa ritmulu energic, tn faţa tesfţ* mentei or s imple s i zdravene a l e poe-zief d-lui Coşbuc. D-ea este părin­tele şcoalel poporaniste, care. e u toa­t e scăderi le i a mater ie es te t ic i ee le-a notat , a a v u t darul i i meat» e a s ă ne dna câteva talente Ae m â n a to­t a l s i s t tmboeaţeoar* c u l a r m e populare unt, iu i abufe iu l vas te i s t m a t a l eontmuatorBor tuf ftninsstu.

Ca o caracterizare a poeziei d-luî Coşbuc p u t e m a f i r m a сЯ, dTn p u n c ­

tul de vedere a l formei, es te cel m * I m a r e vers i f ica tor a l n o s t r u ; e cal d ' în tâ l poe t de balade artistice ş i do idi le câmpeneş t i , c a r e a c rea t genul, fo rmele versif icaţ iei , r i t m u l , şi c a închecre , r ă m ă u e cel m a i m a r e pcî-sag i s t al. nos t ru .

Dar r e s t r â E g â n d u - ş î câmpul de activitate, poetul n o s t r u a fo3t ne -voit sâ s e repete . Cele m a l frumoase poezii a le sa le conţ in l u n g i m i inu­t i le . L i p s a de v a r i a ţ i e în ope ra s a u m p l e de mono ton ie c a d r u l exmcep-ţ i un i lo r s.ale. I n insp i ra ţ i i l e scur te , tn improvizaţi i ş i in b u c ă ţ i l e istorice t r a t a t e r e u ş e ş t i m a l în totdeauna. Insă este a t â t a r i g o a r e fn versur i le d-luî Coşbuc , a r e o v a r i a ţ i e de r i t m a ş a de m u l t i p l ă şi de muz ica l ă , p r i n d e a ş a de bine s i tua ţ i i l e d r a m a ­t ice d in t r 'o b a l a d ă , e a ş a de fin în descop<7rirea ps iho log ie i s imple a su­f le tu lu i p r im i t i v , este a ş a de clar , a ş a de obiect iv — й, s i n g u r u l poet a l n o s t r u c a r e a u se ocupă decâ t foa r te p u ţ i n de el — în c â t v a î i î n to tdea ­u n a poe tu l clasic al adolescenţe i şl t r u b a d u r u l d ă t ă t o r de a v â n t a l ti­nereţ i i .

Figuri dispărute

* * * -

Çdnd murmura zefir» "n frunza crengii lie lei,— şi-aroi când sunetul tălăngii Desleagă basmul florilor diu şemri, Ate simţi văpaia tinereţii laie Cum arde 'n pieptu-ţi? Cum spre-onemâ

(cale Te 'ndeamn atunci viata cu 'n/elesuri?

Mdieă-ţi oeku tăi şi btnn priveşte Splendoarea firii care ЪНпеге$іе Jn glasul paserilor de pe ramurî, Jn nitul fluturiior ie pe floare, Jn jocul razelor tt ѴЖ din toate Ca să nftormstă a№4l crini ta ueasmrfL Atculto. '« ceruri canid ежагКа

£ pe fámán t соЬвоЫ vermiete гжж. AsrmtlëA câaieeaf şi lengi Sàrsaoua tbpà aérât** trecătoare Cm c e r m k i a , c s - i mperitoare. l i a i , tawfT cosa ta si-ami-ml dragă, Chemarea mea. îndemnul de viată, Néí si pormim tn zori de dimmeaia* Să rieêcèm alături, tot pământul Ca doi copii ftrcugarb de mutl prietini. Si «e «m&rim sunt crengile de cetini, Şi de-aţipim $ă ne trezeated vdntuL

Nu-a pare caia cm pereft de ghiaţa Cénd vetí aUta cer xi-atâla vafi 1 Vixdmkml clocoUţt* ea fi marea Când munţi de apiprăvaletc de-arèndut Cataraurile. Dar pricepe-mi gândul Şi la$i-{î cota. Tu s e s l depărtarea

Cât se btttnde. SufleUU noastre Sè la tyrdfiat c u sări le et taztre , Cu munfi, cu să% c u dealuri ţi cu ane. A'oî si pártám fn suflete рітешШ Gétü ie primăvară ; iar ewânlwl Cel bun ?i drept să-l privegkem deaprâpe Când »am vedea n flăcări răsăritul f i mat pe urmd V» flăcări asfinţitul, ă ue-<mintim c'asa-i teţaia sfanţi A dragostei, neímlburaté incé. Ş i doma, care '» lmişte adânca, Msună dulce, pentru tine ccfeML

Jar mie-mi etâ putere de credinţe Statornice ţi fără umitmţă &Hf cent minunea frumuseţii tmm: „TU, oveurâ-ie, cern п*шрШІ pe rtturiiart, fit pururea жШ%& ! Şi-eutl acum* gâteţto-te de «rfc*.

V e d b e * * P s f e n n t

Mirceşlî, 28 Iunie

Iubite coleg. Ѣ8І

fu cur tud .

D . Aurelian a ü scris u n d e v a doua fraze ca r e s u n t des t ina te a deveni legendare: ! ) c l ima »oastra es te e-m i n a m e n t e propice , 21 p a m ă u t u l n o s t r u este e m i n a m e n t e fert i l .

B a z a t p o aces te două a c s k i m u r l e m i n a m e n t e fa lac ioase şi l ipsi t tot­deodată de a r e n d a ş m ' a m a p u c a t de coarne le p l u g u l u i p e n t r u ca să exploatez însumi m o ş i a .

I a t ă a c u m a l t r e i l ea an de c â n d m ă conving de b o g a t a fantes ie ce poseda colegul nos tru Aurel ian şi da a d e v ă r u l u n u l a x i o m c a r e s u n ă a ş a : p r o p r i e t a r u l a g r i c u l t o r în R o m â n i a es te o f i in ţă e m i n a m e n t e n a i v ă . E l îşi c o m p r o m i t e a v e r e a ş i î ş i a l ie­n e a z ă independen ţa , m ă g u l i n d u - s e neconten i t în ide ia că posedă u n t e -s a u r în p ă m â n t şi cu s p e r a r e a re­coltelor v i i t oa re , sărmanul ! Se gă ­seş te m a l to tdeauna în l ipsă de b a n î , căc i t o ce câşt igă îl î n g r o a p ă s u b b razde le p lugulu i ş i apo i a ş t e a p ­tă , m u r g u l a , s ă paş t i iarbă verde'.

Astfeli ş i eu, aumărându-mă în r â n d u l naivi lor m'am v ăzu t ies>at de m â i n i ş i de p ic ioare , s câ rb i t şi p u s în nepuiinţă de a m ă a b s e n t a de la Mirceştt în t i m p de 3i anî-

Cu t o a t ă dorinţa m e a d e a merge l a Montpe l l ie r p e n t r u ca s ă - a î cu­n o s c a m i c i i de aco lo р л с к т şi l a R o m a p e n t r u ca să s feông s i una d-luî Marchetti , a m fost obl^ojt să-î m l a m â n pofta ia e u t s i tot a m â n di» v a r ă în v a r ă т і Ш а т п proiectu­lu i m e u d e voiaj .

Clima noastră e m i m № * * t * prm-pice complertftnd c u p u m á s t u l nostru eminamente fertfl s t reuşi t a m ă ţ ine tolr*o s f tus ţ iun* euvtauv rnent» dtspiaerdi t e s t m'am « v e ü t a i І» f ine ş i a m dat IfbWStH bx a r e n a » pentru ea sft redevie Mbsr de nd*-earile mele.

D e I» pr imăvara vWoure. vo i u z a d e acea s c u m p a Hbsrtate s l voi ieş i din bârlog c a sft m a l iaft l u m e a ta c a p ca î n t impul d e m s l nsinte. A-r n o d val merg» b> MonţpelBer, v<d veni Is B e r n s s) «ni fi prea fericit de s v i fntalnt s s d № F r a n ţ a s a d fn Itaha.

P o a t e & p a u l ntunef, puterntea s u e ! vor pricepe obt igaţ ia m a r a l i a Statu lu i r o m a n d e • dis t inge p e a-rîevăraţll e m l d s i sut .

E ö m ' a m adresat In numeroş i m i ­niştr i c a r e s*sti «necedat, d a r a**m i sbut i t a obţ ine d e c â t i m m u n n a l e m i n a m e n t e f rumoase s l tot s t a t d s e m i n a m e n t e minrinonsa,

Cu toate snestea. » u n & eeşcura. jez, s l t m l propun de a-mt îndrepta a c u m bateri i le a s u p r a сЫгяѵШ nos ­t r u Ureche cur« e m e soft?- poa îe c i _ d a c * nu cumva 1 r a r putea a-pTJen s l l u î fabula l u i AlexaadresKUj У * schimbat b i e r s i , n u e e a » Ш

ftÜ.-Càt pentru d e a vorbi deadreptul

c u Regele , voi cere* când s e ya p r s -s e n t a u n u r ö e j eminsinente mvora-b ü . t n s ă s / u m я ш Ш tecredere 6» rezultatul u n d апетсвеа careărL

B o r n n o s a t r i e reuşita. Aţi ară­tat -» tuf MarebettfT

De c e nu «V p u b u c a t o p d n * » j e u m ? Cred c i v a ft p o s t e a p r e ţ n i t i d e n s g t n s care iubeş te t o t ce e s t s »a t io sa l . m r

M s l t a ş dori sa. m i tntreţiu * * Marcbetti a s u p r a tel Despot, e s d tmf pare c i a m scoate foarte intéressât d i s m m i * , tosă, precum v*sn» seria, m i p o t desparte d e n t a a n t n l nos­tru eminamente fertő p a n ă l a viitor.

Dem Deasuut s i

AI

1) M a m a . 2) P e deal.

• * * * •

Dura n;c1, '29 iunie 1314 UNIVERSUL LITERAR No. 26.— 3.

S c e n e s i t a b l o u r i d i n B a s a r a b ' a с а Ш в г і а татіш u colanta « l e D r . t í * í s e s < * t ! - I Í : 3 S í í : * a b e a m i

—• „Măi femeie! i a : n eşi de vezi, c ine na iba ba te la f e r ea s t r a ' d in o d a i a cea mare . . . Mi se p a r e eă-î vorn icu l , lua -Гаг n a i b a să-l iee.. ." Aşa-I vorbea m o ş P r i cop i soţiei sa le C.atrina. „Ce-o fi a v â n d cu mine...-a fu r i s i t u l de c iontorog? u r m ă el.

— Mal deunăz i m ' a scos la d r u m , p e u r m ă la pod, pe u r m ă ştiu şi eu l a m a l ce, p â n ă şi la p r i n s de peş te d in iaz p e n t r u pă r in t e l e b lagoc inu .

— A naibei v i a ţ ă " ! m o r m ă i b ă t r â ­n u l şi a d o r m i din nou.

D a r bă ţu l vo rn icu lu i din sa tu l So­liste tot u r m a să b o c ă n e a s c ă m a i t a r e şi m a i t a re , a r ă t â n d că s t ă p â ­n u l începe a-si pe rde r ă b d a r e a .

— „Mc.ş-Pricopi... bre. . . s ' auzea g l a s u l vorn icu lu i , d a се-ï? ,aţi m u r i t cu toţ i i , o r i l ipsi ţ i de er i de d imi­n e a ţ ă ?

Deschide uşa , moşu le , n 'auzi , or i fe prefaci? Ti... d a r t a r e m a î doar ­m e , b ro sco iu l ' " Po rec l a de broscoiú o avea m o ş P r i c i n i din p r i c i n a o-t h i l o r să i bu lbuca ţ i , şi r s e m e n e a in­s u l t ă n u suferea m o ş n e a g u l pe t ă ­cu te .

— „Ce to t lebăeş t i şi t u colo, rup tu le?! . . . ce tot umbl i , ca un s t r i -goiil, şi nu l a ş i o a m e n i i în p a c e ? ' "

Glasul b ă t r â n u l u i s ' auzea acum, d in t indă , unde h o d o r o g e a cu c l a n ţ a u.şei, n e p u t â n d - o desch ide .

— „Măi babă , a p r i n d e opa i ţu l , şi suflă focul, că nu-1 a u z i pe n e c u r a t u l d e vorn ic?

Ce p ă c a t e m a î a v u r ă m , când I 'am a l e s şi po el vornic? Ce vrei? I a r ă ş i

l a d r u m . or i să p r i n d e m r a c i p e n t r u b l agoc inu?"

B ă t r â n u l e ra m â n i o s foc. Usa s'a desch is şi în p r a g s'a a r ă t a t f i g u r a n a l t ă şi c a m g r e b ä n a t ä a lui P r i cop i .

— ..Moş Pr icopi , ţi-e d u m i t a l e r â n d u l să m e r g i la p ă d u r e pen t ru obştie. . . ave ţ i să t ă i a ţ i şi s ' a d u n a t l c inci c a r e de nuiele . M a l sun t T a r â n d cu dumnea ta . . . S t a n al Pope i , foniţă Coada-Vaci l , M i h a î al v ă d a ­nei, Ion al Tudoréi . . .

— „Destul! . . . ce mi- î m a l spu i ; n ' a m nevoie să-I ş t iu . A(I începu t i a r ă ş i cu verg i şi nuiele. I a r ă ş i b ă t a i e şi piele j u p u i t ă de pe sp ină­r i l e oamenilor . . . Bre... bre. ce su ­flete! N 'avoţ î s ' a junge ţ i voi Ia b ine cu n o t a r u l şi cu p r i m a r u l v o s t r u : b ă g a ţ i bine de s e a m ă . P e la b ie ţ i i g o s p o d a r i n 'a m a i r ă m a s n imic de v â n d u t ; p â n ă şi l i ngur i l e din b r â u le-aţ t vândut . . . şi a c u m , c â n d n 'a­voţî ce m a l vinde, îi îndesa ţ i cu bă­tăi le! . . .

B ă t r â n u l s cu ipă şi eşi a fa ră , ca s ă î n h a m e i a p a l a cotigă-

— „Ce sun t eu cîe vină, moşu le? P r i m e s c p o r u n c a şi t r ebu ie s'o îm­plinesc, a l m i n t r e l e a o păţesc. . . P a r ' c ă nu ştiu?

— „Pleacă , p leacă n u te î n c u r c a ; te cunosc ce p o a m ă eşti . . . L a s ă c'o s'o pă ţ i ţ i voi odată! . . .

Vornicul eşi pe p o a r t ă bodogăn ind şi î n j u r â n d pe m o ş n e a g .

S a t u l Sel i ş tea a şeza t pe u n podiş a l podgor ie i d e la Soroca , n u se deosibaşte în t ru n imic de sa te le din ţ i n u t u l aces ta , î m p r ă ş t i a t , deş i ra t pe s p i n a r e a dea lu lu i , cu casele desgră -dite. descoper i te şi r ă u îngr i j i te , nu - ţ i a t r ă g e a vederi le p r in înfă ţ i şa ­r e a lor f r u m o a s ă . Mal a les r?e cănd boierul a p leca t în s t r ă i n ă t a t e , d â n d m o ş i a în a r e n d ă u n u i grec. b ie ţ i i Se l i ş ten i o duc răi i ,de tût, T r ă s e s e grecu l o b r a s d ă c h i a r pe I angă uş i le locuitorilor. , zicând că pe ac i t rece h o t a r u l p ă m â n t u l u i boieresc . Dacă fie un viţel, fie © gâscă , ffe un porc, t r e c • -ieste h o t a r , a r g a ţ i i a r e n d a ­şului să r fou cu efomegile siţ-T u c i d ă o r i î i duceafi l a c u r t e a boieruTuI, şi se ş t ia , că u n porc şe r ^ s e p r a p â r a c u o r u b l ă ort" m rt zf de prăşf lă , d vacă cu efoî. utr Cftl cu t r e i ; de p ă s ă r î nu m a i f ineaţ i s e a m ă , Ite u c i d e a u şi a t â t a tot.

Au făcut , nu - ï vorba, p roces a ren­daşu lu i , d a r F a й p e r d u t şî pe l â n g ă

a c e a s t i , m a i dă b u n u l D u m n e z e u şi vre-o doi a n i c;e secetă, şi apoi c â n d se făcuse ră t oa t e din be l şug ű á şi o l ăcus tă , de în tuneca l u m i n a soare lu i , c â n d se r id ica .

— „Aşa e, z iceau b ă t r â n i i , p ă c a t u l nu d l pes te om s i n g u r s ingure l , în t o t d e a u n a t r ebue să fie î n t o v ă r ă ş i t ! "

L a u r m a u r m e i r ă m ă s e s e r ă să r ­m a n i i o a m e n i de-ş't v â n d u s e r a şl că­pă tâ ie l e de s u b dânş i i , ca să nu m o a r ă de foame. Dăr i l e că t re s t a t a j u n s e s e r ă să fie n e s p u s de gre le a u t o r i t ă ţ i l e . e r a u despera te ; d a t o r i a se socotea ca şi p e r d u t ă , căc i n u a-v e a u ce s ă vândă , cu Cc să m a l îm­p l inească .

Nevoia însă ascu ţ i c u g e t a r e a au ­tor i tă ţ i lo r . Sucnavoiu lu i Torna sân Tomule ţ îi veni în m i n t e u n g ă n d m i n u n a t .

— ,.Să fiu al naibei , clacă de Cră­c iun nu p r i m e s c pc „S tan l s i av" la piept , — zise el în t r ' o zt a m i c u l u i s ă u u r i adn i cu lu î . Să -mî zici dobitoc, d a c ă n 'o ii a ş a !

— , ,Eşti , şi vei fi dobitoc, d a c ă n u - m i spu i ce ţ i-a t r ă s n i t p r i n cap. . . -Aşa p r i e t en î m i eşti?

— „ F r a t e frate, d a r b r â n z a e pe b a n i ! Nu pot să-ţ î spun pr ie tene . Nu înţelegi, că e un secret de s t a t? Nici t a t ă l u i meii din g r o a p ă nu i-aşi p u t e a descoper i n i m i c a ! "

O s ă p t ă m â n ă d u p ă în t â ln i r ea u r i a d n i c u l u î cu S tanavo iu l . pe când ideia de a m i c ş o r a d a t o r i a obş te l Sel iş tea se copsese deja în capu l zelosului Tomule ţ , el se pomen i c a _ j vine de la şeful sări u n bilet, pe ca re e ra scr i s :

Urgen t şi conf idenţ ia l ! „Proz in tă -t e imed ia t " .

— „ D o m n u l e Tomule ţ , ce să fa­cem cu da tor i i le p lăş i i? îl î n t â m p i n ă şeful. „Guve rna to ru l mi -a făcut m u s ­t r ă r i a sp re . B i ru r i l e sporesc, i a r rele vechi s imt încă nep lă t i t e . Ce e de făcut? Trebu ie să des fă şu ra ţ i m a i m u l t ă energie.

„Domnu le şef, — g r ă i Tomule ţ , — eu a m o idee.

,,Ce fel de idee? — î n t r e b ă şeful. Tomule ţ t r a s e cu ochi i Ia cel t r e î

copişt i , ca re se a f lau în bi rou, apo i se ap rop i e şi d e s f ă ş u r ă cu disere­ţ i u n e la u r e c h e a şefului, idee.a sa.

, ,Dè", — g r ă i şeful p u s pe g â n d u r i , — nu cred că o să i a s ă ceva. d a r tn sfârş i t , încearcă . Vorba e n u m a i s ă n u m e r g i p r e a depa r t e ; a m e n t n ţ ă , d a r m a i depa r t e să n u m e r g i " .

„Se 'nţelege, — r ă s p u n s e Torna s â n T o m u l e ţ m u l ţ u m i t cu reswltatele con­vorb i r i i sa le cu şeful.

Ideoa o avuse ; avea a c u m şi vo ia s'o p u e în l u c r a r e .

Pes te câ teva zile toţ i n o t a r i i să­teş t i p r i m i r ă p o r u n c ă s ă . a d u n e pe s ă t e n i pe la p r i m ă r i i şi să le s p u n ă , că vor fi b ă t u ţ i la spate , d a c ă n u vor p l ă t i în t i m p aer t r e i zile res ­t an ţe l e de d a r e c ă t r e guve rn .

De g e a b a : abea pe ici pe col» a p lă t i t câ te u n u l m a l fricos, c a r e to t m a l a v e a câ te ceva.

N o t a r i i o r i m i r ă a c u m p o r u n c ă ş ă m e a r g ă d i m p r e u n ă cu o r i m a r i l pe la casele ţ ă r a n i l o r şi s ă ia şi <i v â n d ă tot ceea ce In p u t e r e a legii nn e scut i t .

T o t de g e a b a ; a b i a pe ici p e colo se m a l g ă s e a eâ to ceva.

„Spuneţ i - le că-I veţ i ba t e la sp ina­re, — jporunc» Torna sân Tomule ţ ,— ca să v â n d ă el înş iş i ceea ce n u p u t e ţ i lua , şi să p l ă t ea scă" .

Nicî- a s t a n 'a ppins din des tu l : n u p r e a c r edeau o a m e n i i , că se v a îm­pl ini şi p o r u n c a aceas ta , b a 'e rau c h i a r şi p r i m a r i , ca re s p u n e a u des­luş i t , că n'au s'o împ l inească . I n t r e aceş t i a e r a şi Moş Pr icopi , p r i m a r u l , de la Selişte, c a r e ţ i nea ufta,. că pe el o b ş t e a l'a. ajes şf n u m a i obş tea p o a t e şă - I şi a l u n g e .

— Aşa c redea щ Torna s â n To­m u l e ţ ï-a arătat î h s ă 4 cä n a v e a d r ep t a t e , Ьа Va m a l p u s . ş; l a i ă -conre", a p o i a ' neona t ş.t-I f r imrţS azi la ' d rum, m â i n e t a pod"; p o i m â i n e

Ţ a r e v î c l u î s i m a r e a d u c e s ă T a t i a i i a

la p r in s de peşte, ca să s i m t ă ce r ă u e să nu fii p r i m a r şi ora cu pr icepere .

A c u m îl t r imisese , а.іигле pe el d u p ă auieie , — şi p a r c ă d ă d e a Moş P r i c o p i eu socoteală , c a r e e ros tu t 1er.

* Opt ceasu r i d i mi n ea ţ a . Soare le a r d e de nu poţ i să s ra l

cu capu l descoperi t . Clopotul de la biser ică s u n ă la . .Dostoină" î n să ni­m e n i nu se g ân d eş t e Ia r u g ă c i u n i .

Obştia Selişteî e a d u n a t ă l ângă pr i ­m ă r i e . Tăce re a d â n c ă ; vre-o tíout t re i b ă t r â n i în t re d â n ş i i şoptesc în­cet. Ceî cu r ă m ă ş i ţ a b i r u l u i se află în î nch i soa rea p r i m ă r i e i . Douî s t r ă ­j e r ! sta-fi l â n g ă uşă , ne l ă sând pe cu­rioşi să p r ivească î n l ă u n t r u p r i n t r ' o feres t ruie mică .

î n t r ' o odaie, a l ă t u r e a cu cancela­r i a p r i m ă r i e i , s ' aude u n sgomot de m a l . m u l t e voci. Râse t e şi vorbe-g lu­m e ţ e câ te o d a t ă aeoper sgomotu l .

Acolo s t anavo iu l , u r i a d n i c u l , noul p r i m a r şi încă vre-o t r e i p r i e ten i de a l lor, s t au la m a s ă . Vinul cu rge din belşug. Se a ş t e a p t ă c ă r u ţ e l e cu nuielele, c a r e încă n ' a u sosit .

Afară m u l ţ i m e a , g â n d i t o a r e şl t ă ­cu t ă şi ea, a ş t e a p t ă .

S ' aude bocetul une i femei a l că re i b ă r b a t e r â n d u i t şi el la verg i p e n t r u o d a t o r i e de zece rub le .

A făcut c reş t inu l iot ce i-a s t a t p r i n p u t i n ţ ă ca să p l ă t e a s c ă . Insa n ' a pu tu t . Aşa a şi spus p r i m a r u l u i , că n ' a r e de u n d e p lă t i .

E I b ine , v o m vedea, Ionică, puiu le , vom vedea; poa t e că tot gă se ş t i ! r ă s p u n s e ace l a r â z â n d . • M u l ţ i m e a obosi tă , în loc s ă se odih­n e a s c ă şi ea. căci e r a o z i d e s ă r ­b ă t o a r e , s t ă t e a descoper i tă , a ş t e p ­t â n d căru ţe le . I a t ă s ' aude hodoro ­g i tu l r oa t e lo r p e pod : i a t ă p ra fu l s t â r n i t de copitele ca i lor эг r i d i că în sus ; a c u m se văd şase c ă r u ţ e în­c ă r c a t e cu snop i de vergî .

Vornicul şi cu a j u t o r u l c ă r u ţ a ş i l o r d e s ca r că snopi i ; n u m a i m o ş P r i cop i s t ă neclinti t , n e l u â n d în s e a m ă p r i ­vi r i le fu lge ră toa re ce-î a r u n c ă pr i ­m a r u l .

C a r e va să zică a s t a e r a : el, c h i a r el t r e b u i a să a d u c ă vergi le , eu ca re a v e a u să-i b a t ă pe a l lu i .

S f â r ş i n d în cele d in u r m ă zacusca , o a m e n i i s t ă p â n i r e ! e ş i ră . începând să dea po runc i , m u l ţ u m i ţ i , ghi f tu i ţ i şi cu capu l ameţ i t .

„ P i s a r e ! — porunceş t e s t anovo iu l a d r e s â n d u - s e la n o t a r , — citeşte l i s t a r e s t an ţ i e r i lo r " .

„Ion Hodjorög, — î n c u r c ă n o t a r u l cft ind de pe o f i ţuică, — r ă m a ş i de a n 15 ruble , i a r de a n ţ ă r ţ 10, — fac l a u n loc treizeci , — b a n i nici unu l . . . "

„Destul , aduce ţ i - l ! " — p o r u n c e ş t e s t anovo iu l .

U ş a închisor i i se deschide şi lese în fa ţa t u t u r o r a un om pipernic i t , u n a d e v ă r a t pi t ic , cu p ă r u l vulvoi, cu ochii împă ien jen i ţ i .

„Mă rog, c inst i ţ i boieri . — gân -găveş te d â n s u l , — a m să piătesc, plă tesc tot. N'o să-mî faceţi ru ş inea , că a m copil şi sun t om s l a b ! "

„ H a h a ! — r ă s p u n s e s tanovoiu l . Am m a l auz i t noî vorbe de aceste . P l ă t i ţ i voi toţi , când d a ţ i de d racu l . Când p lă teş t i ?"

„Câ t m a l c u r â n d ! " „Luaţ i - ! !" Douî vomice i îl î n h ă ţ a r ă , îl t rân~

t i r ă la p ă m â n t şi-i desveliră spatele . „Mai d e p a r t e ! " porunc i s tanovoiu l . Vergele r id ica te ş u o r a r ă în \ â n t

şi c ă z u r ă pe spate le nenoroc i tu lu i . „Aoleo! — făcu el şi un fior t recu

pr in m u l ţ i m e . „Când plă teş t i? — în t r eabă s tano­

voiul. „ P â n ă D u m i n e c a v i i toare h o t ă r â t !

— r ă s p u n s e Ion. U r m a ţ i î n a i n t e — zise s tanovoiu l

r ă g u ş i t . N u ţ i - am spus , — a d a o g ă apo i în-

t o r c â n d u - s e sp re p r i m a r , — să nu­m i d a ţ i vin negru , că răguşesc !?

Vergi le c ă z u r ă din nou şt sânge le începu a ţâşnL

„ L ă s a t i - m ă că p l ă t e s c ! „ C â n d ? „Mâine ! „ M a l d a ţ i oda t ă , — g r ă i S t a u o -

voiul , — c a să ţ ie m i n t e , şi vom u r m a m â i n e m a î d e p a H e , d a c ă n u v a p lă t i .

Ion se sculă . „P i sa re , c i t e ş t * înainte? s t r i gă i a r

. s tanovoiu l .

P i s a r u l î n s ă r ă g u ş e a şt el . b a îş î m a l p e r d e a şi veder i le când bea v in roşu, şi a c u m ta loc de a cit i , c l ă t i na m e r e u din c a p şi se u i t a cu g u r a c ă s c a t ă l a s t ă p â n i r e .

„ M ă g a r u l e ! — s t r igă s tanovoiu l . „ S ă t r ă i ţ i ! r ă s p u n s e p i s a r u l . Să ci­

t e a s c ă u r i a d n i c u l . Ma te i G â s c ă ! — citi u r i a d n i c u l

d u p ă ee l uă l î s ta , — p a t r u z e c i de rub le .

Ma te i ieşi t r e m u r â n d . V ă z u s e ' c e l e pe t r ecu te şi ş t ia că o m u l u i bea t n ' a l să te p u ! împo t r i vă .

„ P l ă t e s c ş i eu m â i n e ! " — zise el u m i l i t

„Aşaa ! — g r ă i s tanovoiu l . E Ï b ine ! — daţi-I u n a , ca să şt ie ce a r e să ur ­meze m â n e d a c ă n u p lă teş te" .

Vorn ice i ! ^1 înşfăc.ară şi pe el, ti t r â n t i r ă la p ă m â n t , i a r celelal te u r ­mau delà s ine .

O a m e n i ! î n c e p u r ă s ă şop tească în­t r e d â n ş i i şi s ă a d u n e de l a m â n ă 1* m â n ă .

„Uria 'dnice? u r m e a z ă î n a i n t e ! s t rV g ă i a r s t anovoiu l .

4 . — No. x6. UNIVERSUL LITERAR iiuroinică, 29. Iunie 1914.

„Gheorghe Ciupercă, cincizeci de ruble!" — citi uriadnicul.

„Plăteşte chiar acum!" — strigă. Moş. Pricopi ieşind în faţa mulţ imi i cu bani i în mână.

„Aşa-mi place! — grăi stanovoiul. Ştiu eu c'aveţî când vă. ustură spi­narea. Dar tot să-î DAŢR lina, ca să ştie cum ar fr-fost, dacă n'ar fi plă­tit": '• <• • -V-

Şi aşa s'a ürmat înainte cu toţi cei de pe listă. în cât a mers vestea prin satele de prin pro jur şi in două săp­tămâni de zile nu m a ï erau restan-ţierl în toată pl.aşa.

. Cum să m a l fie, când sătenii se Inşfăcau unii pe alţii, se trânteau la pământ şi se băteau eî între eî cu vergele la spinare? Au dat ceî m a l cu in imă şi cămaşa de pe trupul lor şi cenuşa din vatră, ca să scape de ruşinea aceasta: nu m a l "rămăsese n imic pe la casele oamenilor, dar bi­rurile erau plătite şi Torna sân To-muleţ putea să m e a r g ă cu capul ri­dicat la d-l şef.

„E bine, — zise şeful; —- însă pare-mi-se c'ai mers prea departe" ;

„Doamne fereşte! a m ameninţat numai!" ' „Dar oamenii au venit să şe plan-.

; gă şi şi-au arătat spetele însânge-rate!-

A-şi! — grăi Torna sân Tomuleţ. N'au voit să creadă şi eu le -am ară­tat .numai , că ameninţarea e se­rioasă".

Aşa au şi r ă m a s lucrurile şi Torna ;sân Tomuleţ se fălea de Crăciun cu •crucea Sf. Stanislav pe piept, căpă­t a t ă de la guvern pentru zel şi pri­cepere.

• ***

Gând sediul! rolul de AL. CAZABAN.

Legănaţi de hâţânarea neîntre­ruptă a vagonului , câţiva călători de clasa întâia, vorbeau între dânşii, lnţclegându-se, de scumpirea traiu­lui, de chiriile înspăimântătoare ce­rute de proprietari, de afacerile Cre­ditului urbàn, de greutatea mici lor 'funcţionari cari sunt siliţi să fugă la marginele Capitalei.

Unul care sta lângă fereastra — Inginer la calea ferată — răstignin-du-se alene, cu mâini le în lungul

-epetezei canapelei , căscă din toată •gura. şi cu un zâmbet dé mulţumire In fundul oebilor lui albaştri şi -foarte, senini, vorbi:

— Bine că a m scăpat de grija mu­tatului!. . . Era îngrozitor!... E drept că a m alergat mult până ce a m pus m â n a pe o casă m a i cum se cade....

— Sunteţi proprietar acum? — În­trebă un domn mărunţel, cu barba «ură, cu ochii mereu râzători...

— Desigur... De douî ani am cum­părat-o... Cam scumpă... da ce să fac?... Optzeci de mit de lei!... Da, e-la loc bun.... S'o fi construit eil, m ă eosta dublu... Gândiţi-vă: şeaptezocî de lei suta de cărămizi...

Ceilalţi călători deteră din cap în eemn de încuviinţare.

Mulţumit că se vedea ascultat, şi eum după felul lui de a vorbi, eo ve-веа că inginerul avea o inimă des-thisă , se porni:

— Da, domnilor, sunt fericit!... Am eeăpat de pacostea mutatului. . . . de mofturile proprietarilor... Câte a m tras din pricina lor... Se cred, dom-isilor stăpâni.. . Te cred subordonat tor, dacă le stal în casă!... N u m'a ecos unul din sărite cu pretenţiile lai!... Era să-1 arunc afară peste fe­reastră!.... Noroc că m'a oprit ne­vasta!... Am avut şi proces cu eî...-N'ai voie, domnule, să baţi un cuî în perete!... Nu era unu care se supăra când alergau băeţiî m a ï prin curte?! Bpunea că-î strică p.avagiul... Nu m ă lăsa să ţ in un căţel pe lângă casă...

Mi-aduc aminte că, acu vreo zece .ani, s tăteam în strada Putu cu apa rece. Eî bine, domnule, s'a găs i t .proprietarul — un fost bărbier —-să-mî insulte' nevasta-.. A m găsit-3 In lacrimi... S'a supărat dumnealui, •líindca bucătăreasa noastră a vîir-•tat un l ighean cù zoaie în curffe... E ü

H i d r a v i e i u i t - C H s t a b i l i z a t o r g i r o s c o p i t v ă z u l , i n s p a ţ i u - ' c u n p a s a g e r s t â n d î n p i c i o a r e p e u n a d i n a r i p e l e l u î .

Mire têsétit fê tsmpk O» I R tit-щШаі ... In dimineaţa asia oglinda m'a chemai Să-mî spue-o taină mare: «De-acumaeştî bătrână»... Şi-o lacrimă curată mî-a picurat pe mână : Mi-a răsărit pe tâmple un fir alb-argintat...

Şi nu ştiu cum, de odată mi-am retrăit viaţa Şirag de zile triste şi sarbede şi reci Lunrina amintirei a risipit iar ceaţa Ce s'aşternuse 'n süßet—credeam eu—pentru veci...

Vis palid, tors in clipa care-a^ murit acum, Vis nesfârşit, vis jalnic şi dureros şi greu Tu care-ai luat cu tine al florilor parfum Şi râsul şi senina făptură ce-am fost eu, De ce 'nviezi ?

Mai bine aş fi voit să piară Jntreaga mea viaţă de cât să mai trăesc

O clipă după seara amarnică în care Am renunţai l'acela ce şi-azi încă iubesc...

In seara-aceia, in umbra bisericei tăcute Am suferit atâle, am plâns şi m'am mustrat, Că nu mă mir: Din şirul visărilor pierdute Mi-a răsărit pe tâmple un fir alb-argintat...

Se închide zarea albastră şi caldă a tinereţei Prietene, şi firul de argint din păr mi-arată Ci peste primăvara din suflet, iarna vieţei

•Işî cerne blând ninsoarea... Şi visu-a fost odată!... Gabriella I. Anastasiu-Vucutescu

nu ştiu cum a scăpat nepălmuit de mine!. . . Nu-î vorbă, l'ara dat în ju« decată... şi a fost ctindamnat... Mă teroriza, nu altceva! . Acu răsuflu şi eű

— Te s imţi altfel î n casa ta! — dete din cap, oftând, domnul cel mărunţel .

— Desigur!... Poţ i să facï ce vrei!. . Nu-ţî stă nimeni in spate! . . Dacă faci o reparaţie casei, e pentru tine!. Dacă pul un pom în curte, ştiî că 1-aî pus pentru tine!.... Mă rog, ce faci, pentru tine faci, nu pentru al­ţi i . . Eü a m o grădiniţă în toată rc4 gula... E o" plăcere să bel cafeaua în chioşcul din grădină.. . EU a m fă­cut chioşcul... D a ; ă nu era proprie­tatea mea, îmi venea la socoteală să fac un chioşc?...

— Aşa-î.... desigur... — Ş i aveţî mul te încăperi? — îl

întrebă cineva. — Unsprezece camere ani... afară

Oc spălătorie ş i bucătărie.. . — Ayeţl famil ie mare? — Nu.... N u m a i eu cu nevasta ş i

doî băeţî.... T - Să-ţi trăiască... — 11 ferici mă­

runţelul c u barba sură. AI putea, dacă al unsprezece camere, să închi­riez! câteva.. .

— B a as ta n'o m a ï fac! — sări in­ginerul. Am încercat . . Şease luni a m ţinut pe unul în casă, şi m'a săturat până la gât!.. . Ştiî ce mi-a tăcut casa domnilor?... Cocină de poreî... Toţi pereţii mi-a găur i t . . Ávea o fe-mee s leampătă, domnule, de-ţî era greti s'ö vezî... Murdară... Arunca zoaiele în curte... Mi-au stricat pa-vagiul şi burlanele, burlanele, dom­nule, mi-le-áü sfărâmat. . . I-*am spus; , ,dù4« domnule!.. . Te las să pleci, fără să-mî m a l plăteşti cele şease luni... înainte"..^ Şi a m "răsuflat, când Г а т văzut că^şî scoate calabalâcul pe poartă...

— Aşa sunt unii.. . N'aü mi lă сйз lucru tău! — încuviinţă inaî toţî că­lătorii din vagon .

— N'aü m i l ă de. Iaci — repetă in-., ginerul. Laş' că mi-áü. spart câteva giamurX.. da m i : a u stricat şţ, c lanţa delà uşă,,.,. Eu .nu înţeleg, tjomnule, cum a i i putut şă-Hiî strice clanţa de la uşă'.... Clanţă solidă... Par'că a u dat cu toporul... Şi ia fă-î o observa*

ţie?... Obraznic! . . . Mă lua de sus , H pe mine. . . în c a s a mea! . „

— I i ş t iu e u ! . , oftă mărun ţe lu» . Mi-au m â n c a t capul chir iaşi i . . . iji n u m a i gazetele i-a făcut să-şî ia n a ­sul la p u r t a r e ' . . . Mereu ia a p ă r * rea. . . Că s u n t exploata ţ i . . . Că p ro­p r i e t a ru l îşi ba te joc de bieţii chi­r iaş i ! . . . N 'a ţ i văzu t că aii ţ i nu t ţ i î n t r u n i r i de protes tare?! . . . • — Apoi da, a r dori d u m n e a l o r s ă Ic d ă m pe g r a t i s casele... Vorba a i a : scoală t u să şed eu! — t u n ă ing ine­rul. Să ştiu b ine că mi-aş l p ierde s lu] i a , şi t o t n ' a ş i m a i înch i r i a o sin­g u r ă cameră . . . M u l ţ u m e s c de a ş a pacoste! . . .

• • •!• + -

Convorblnjltinţiiice JFETNLOJI*, SPIRITISMUL

E r a natural, ca р э vremuri, c â n d o m u l n u putea să-şî dea socoteală tio ceea ce-1 înconjura, când puterea ипгі seminţe de a germina, pentru a d a naştere unei plante, unul a rbo­re, cât şi mişcarea boitei cereşti, erau penlru el tot "atâtea enigme, era foarte natural zic. să crează iu puteri nevăzute, să facă legături fă­ră temei. Astrologia s'a născut diu ignoranţă; era şi ea ó espliccre a boitei cereşti ş i a astrelor- De la Çhaldeenï a trecut la Greci şi aceştia aii Tasat-o moştenire evului mediu.

Cel dintâi care aű combătut-o au fost părinţii bisericei creştine, bina înţeles, nu pentru că .as tro log ia era In contrazicere cu ştiinţa, vci pentru că nu se potrivea cu perceptele reli-giunel creştine.

In special. Sfântul Augustin a combătut-o cu mul tă vigoare, căci în tinereţea lui se ocupase cu astro­logia, având ca profesor pe Posido-nius. De la acesta aflase Sfântul Augustin, că poziţiunile pe care le au plantele faţă de stele, în ziua când se naşte un copil, saű se î nde­plineşte o acţiune, hotărăşte asupra soartel copilului, saii asupra efectu­lui acelei acţiuni. El nu contesta că . astrele au : -'fluentă asupra lucru­rilor m a i e n a i e . de aceas t a er;i în­credinţat. Aşa spunea de pildă cu după c u m luna creşte, s a u descreşte, cresc sau descresc scoicile. N u putea însă să creadă Sfântul Augutin, că astrele pot să influenţeze a s u p r a voinţei oamenilor.

Sunt interesante naivele discuţii de pe acea vreme în această privin­ţă, pe care le găsesc în . .Sistemul lume!" de Duhem. (volumul 11. pag. 454—460). .

Doul copil, spune Sf. Augustin, s'aü născut în acelaşi t imp, din aceiaş i m a m ă , el au decî aceiaş horoscop şi cu toate acestea, cât de deosebite vor fi vieţile lor. Obiecţiunea aceasta era însă veche, o adusese pe vremuri şi Cicerone, de oarece Grecii dărui­seră şi Romani lor astrologia.

Ш astrolog numit Nig id ius (45 înainte de Christos), răspunsese cu o comparaţ ie foarte ingenioasă, care Insă nu era pe placul Sfântului Au­gustin. El găs i un argument foarte nostim. Spunea astfel: „Momentul concepţiuneî e de s igur acelaşi pen­tru doul gemeni; cum se face însă că sub aceiaşi constelaţiune, care fixează soarta, un copil e de sexul mascul in şi altul de sex femenin?" Nig id ius mur i se de veacuri, nu pu­tea să-î m a ï răspundă Sfântul Va-sile, care trăise. înaintea lui şi care ş t ia argumentele .astrologilor; re­marcase că, toţi. aceşt ia eratt si l iţ i , să admită, câ. cea m a l m i c ă deosebi­re de t imp, a junge s ă esplice deo­sebirea dintre două naşteri.

Atâta doar se înşe la Sfântul Au­gustin, când credea, că astrologia

. reprezintă şt i inţa. JŞtiţî, că în evul mediu...çi chiar

m a l târziu, n ú era auvpraA. c şre s a n u consulta astrologi , ghicitori în sffcle şi az i chiar, în vremile noastre, astrologia tot nu a pierit. Sunt ne­număraţ i ceî care trăesc de pe ur-

Duminici 29 Iuüie 1914. . UNIVERSUL LITERAR Ло. — o.

ina naivitate! contemporanilor lor. N u maî vorbim de ceî care apelează la sufletele morţi lor ca să le caca sfaturi. Acum vre-o câteva săptă­mâni' m'am trezit cu un tânăr, care foarte excitat, mi-a spus următoare­le:

— Sunt fratele feteî care a fost uc isă acum câtva t imp în Capitală. De câteva nopţî, eu şi toţî din fami­l ia m e a o v isăm mereu. Vrea să ne spună ceva şi nu.-poate.

D-ta aî scris despre spirit ism, te rog să ne spuî mijlocul c u m să ne

; punem în comunicare cu sufletul so-reî mele. '

P lut im ori cât. Bine înţeles, a m căutat să-l încre­

dinţez că nu cunosc această artă, că n'am vorbit cu morţi i nicî odată şi l'am povăţuit să nu dea n imănui bani. pentru stabilirea unei conver­saţii cu cel de pe lumea cealaltă. Fac .prinsoare că a plecat gândind că nu vreau să-l ajut.

Se poate închipui ce uşor pot fi exploataţi asemenea naivi. Spiritis­mul e interesant, ca o poveste. S'au ocupat cu această credinţă mulţ i oa­meni învăţaţi, dar nu a isbutit nici unul să afle ceva m a l mult de cât se spunoa pe vremuri.

In fiecare om a r ă m a s pe semne un fond de mis t i c i sm, pe care se pot altoi credinţele cele m a l extra­ordinar de fantesiste. Vor trece mul­te veacuri încă până să triumfe ju­decata.

Victor Дпеяііп

Patimile luî Christos

• * # • -

Se zice că 'n templul cel sfânt, se finea

De vestale un foc nesfârşit; Acolo închisă, mereu îngrijea O fecioară ce 'n taină-a iubit. '

Din focul cel sfînt al altarului vechi, Şi al sânului cast de fecioară, Minune!... aü eşil. ea 'n basme

străvechi Doi îngeri, meniţi ca să piară.

Dar el au scăpat, şi altarul a fost De alte fecioare 'ngrijit; In taină ascunsă, cred eu pe de rost. Că şi ele apoi au iubit.

Cu toate că timpu-a trecui şi s'a dus Vestala fecioară trăieşte; La mii generaţii, ea foc a adus, Şi 'n piepiu-mî focarul, nutreşte.

Trai an AnghelovicI - * * *

Cum ttfeşte fosta împă­răteasă Eugenia a Franţei

U n redactor al ziarului ,.Neue Freie Presse" a avut prilejul să vadă de m a l multe ori pe fosta îm­părăteasă Eugenia a Franţei , vă­duva" împăratului Napoleon III la Cap Martin, unde ea îşi petrece Iar­na şi primăvara, în vi la Cyrnos.

Povara ani lor apasă greü figura Împărătesei . La vârsta ei foarte îna­intată de 85 an i ea se poale mişca Încă u imitor de bine, dar mândru l el cap se apleacă mult spre piept.

Astfel m â n d r a împărăteasă de pe vremuri face a c u m impreslunea u-neî bătrâne care sub povara grea a anilor a devenit cu mul t m a l mică de statură.

Acum ea numai foarte rar iace preumblări pe jos. şi preferă preum­blarea cu trăsura care o duce la lo­calităţile el favorite. Auzul el a slă­bit foarte mult . dar în schimb nu se poate plânge de ager imea ochilor.

Şi scrisul el recent, pe care l'am văYinV trădează o m â n ă sigură, deşi braţul el drept, adeseaort, dar ma l : cu. jwamă la schimbarea vremii . Ire- ;

' m u r a ore întreg^ fapt pe care medi­ci i fl: aduc îu legătură cu' a r t e r a

- , , - * Л

I n r u l n i l c à f o a f i e ï ' d i n J u m i é g e s , d e l â n g ă R o u e n ( F r a n ţ a ) , s ' a r e p r e z e n t a t « A d e v ă r a t u l m i s t e r a l P a s i u n i i » , p i e s ă r e l i g i o a s ă c o m p u s ă d e A r n o u l G r e h a n , d o c t u l c a n o n i c a l

: m ă n ă s t i r i i S a i n t - J u l i c n d i n Mans , ' i n i 4 5 2 . E s t e s c e n a « C i n e i c e a d e t a i n ă »

1) Din volumul care va ациіге în «urând: „Cântul Valurilor",

scleroza, care are influenţa ş l asupra activitate! inimel bătrânel.

Eugenia de an i de zile nu m a l m ă ­nâncă carne, ci legume şi poame. Ea urmează metoda de a m â n c a puţin şi de m a l multe ori. Somnul el de noapte durează cel mul t patru ore şi când temperatura este umedă, este m a l bun ca atunci când aerul este uscat.

împărăteasa este nevoită ca şl, după amiazî să doarmă două p â n ă . la trei ore.

In t impul din u r m ă ea n*a noaî îndrăznit să facă escursiunl pè m a r e cu yachtul el care este ancorat In­tr'un port m i c de lângă vi la Cyrnös.

îndată ce sosesc oaspeţi, cari încă nu cunosc Îndeajuns localitatea Cap Martin, Împărăteasa n u pregetă ca să-I conducă în persoană la cele m a l frumoase locuri ale mice i peninsule şi să le atragă atenţiunea asupra lor. Acum câtva t imp ea se Între­ţinu cu unul dintre oasepţi l el, u n cunoscut literat din Paris , şi asupra împăratului Francise Iosif şi poves­ti următoarea amint ire:

„Era la ult ima Întâlnire Intre îm­păratul Napoleon III şi Împăratul Francise Iosif în anul 1869, când Su­veranul Francezilor foarte slăbit de boala gravă de rinichi şi ficat, întrebă pe Suveranul Austriei, cum face că poate dormi noaptea liniştit şi fără visuri.

— î m i alung gândurile, fu răs­punsul.

— Aceasta este o artă, pe care eü n'o pricep, răspunse Napoleon III.

Şi apoi Împăratul Francise Iosif povesti că şi-a însuşit această „artă", m a l Înainte de începutul domniei sale şi că speră ca pe calea ace.asta să ajungă la o vârstă foarte îna­intată.

C. Scurte ooo—

Viaţa artistică şi literară Se împlineşte, un ap de îa moartea

' poetului St. O. Iosif, ' autorul „Pa-' triarhalelor" şi al admirabilului

„La Arme", care a dus poporul. nos­tru la isbândă şi-1 va m a l duce încă

; la biruinţl viitoare. P e acest nedreptăţit al soârtel , 'ne-

. ferioit cântăreţ care a trebuit ş'o. ' sfârşească . atât de trist , , se cuvine

să-l aniversam cu toată ' cinstea. ' Dar nu ştiu ce va fi gândind So­

cietatea Scriitorilor români!'1. • .

Zilele acestea se Închide „Salonul Oficial".

A. S. R. Principesa Maria a reţi­nut minunatu l studiu psihologic „Durerea" al maestrului F i l ip Ma­rin.

* Şi fiindcă veni vorba de maes­

trul Fi l ip Marin, aduc vestea c ă lu­crarea In m a r m o r ă a trilogiei sta­tuare eminesciana a Început.

Din comitetul de patronagiu al monumentului , c i tăm următoarele n u m e : miniştri i I. G. Duca, Al. G. Radôvicï, dr. C. Angelescu; profesor universitar Erm. .Pangrati; pictorii Serafim, Costin Potrescu, prof. uni­versitar, C. C. Arion cum şi d-nil N. Dumitrescu-Câmpina, V. Mestugian, I. Pópescu, C. Demetrescu, dr. H. Botescu, I. Babescu, Socrate Geor-gescu, George Cristofor, M. Burilea-nu, pe l ângă alţi numeroş i scriitori, ziarişti, artişti şi intelectuali.

Lista întreagă o vom publica în numărul viitor.

* Cea m a l nouă şi completă carte

asupra opereî eminesciene a apă­rut, de curând, sub îngrijirea d-luî A. C. Cuza de la Iaşi. E un volum de 700 pagini cu tot ce ne-a r ă m a s de la Eminescu afară de corespon­denţa genialului poet cu Veronica Miele.

N u pricep ce considération! a îm­piedicat publicarea şi a acestor scrisori care ne lămuresc pe deplin sufletul lui Eminescu.

D. A. C. Cuza ne anunţă însă un studiu asupra marelui nostru Emi­nescu. *

De astăzi înainte în „Societatea Scriitorilor" nu se va m a i putea in­tra atât de uşor. Vor lipsi certifica­tele de naştere, doveditoare că scrii­torul e scriitor, dar in schimb so­cietatea se transformă într'un fel de Academie care va consacra pe scrii­tori. Vor fi recepţiunl solemne în care se va vorbi despre act ivitatea noului venit care, în l ipsă de talent, va trebui să aibe cel puţin un vo­lum.

Poate de aceea societatea are as­tăzi 10 vicepreşedinţi, 25 secretari, 145 d e membri i în comitet şi restul membri societart.-

* La 29 curent, se inaugurează la

Cerneşti- ( lângă T.-SeveriD), monu­mentul lui. Tudor VladimJrescU; ri­dicat acolo prin îngrijirea societă­

ţeî institutorilor, al cărei preşedin­te e d. D. Cecropide.

* D. Al . -B. Leonescu a făcut ó feri­

c i tă creaţiune, în „Răpirea Sabine­lor", din drcctorul Nastasache Ja-ganda. E un bine schiţat director de teatru provincial şi publicul care vine la Comedia râde sănătos.

N u e fireşte, râsul academic sau filosofic d in „Fracul" sau „Domnii Funcţionari", piese care te fac să meditezi la orânduirea socială de azi, ci « r â s u l pieselor vechi a căror principală preocupare era să te facă să râzi, dar să râzi fără bătaie de cap.

* O parte din compania d-luï C.

Radôvicï va face un turneu prin ţa­ră cu piesa lui Földes: „Domnii funcţionari".

*• Miercuri a fost. la Ateneu con­

cursul şi producţiunea elevilor ins­titutului muzical „Aurel EHode".

L. I.

S a c u l c u g l u m e — Birjar, zice un domn grăbit, ce

să-ţî dau să m ă duci în trei minute la gară?

Birjarul privind cu melancolie la caii! lui, ÎI răspunde:

— Un automobil , domnule. *

TJn gardist "opreşte seara pe un ci­clist:

— Cum domnule, circuli fără lumină?

— Mi-a stins-o vântul, adiuenurca. — Al dracului vânt trebue să fi

bătut de pe unde te-al pornit d-ta. conchide omul ordinii, căci văd că ţi-a luat şi felinarul, când l'a stins. *

TJn ţăran, dintr'un cătun depărtat, vine la reşedinţa medicului de plasü» ca să-I dea un certificat că i-a muri t unul din ceïdoï copii.

Medicul i-1 dă, Insă ţăranul stă pc pe loc.

— Ce m a l stal? Maî vre! ceva? — Uite ce e, domnule doctor, răs­

punde omul. scărpinându-se la ceafă: l'am lăsat şi păiăJalt copil răii d« tot, că nu ştiu de'1-öí m a l apuca cu viaţă. • Dă-inl şi - p e n t r u el certificat, c a să nu m a l fac înc'odată drumul până aici. —— * * * ——• •

6. — No. 26. UNIVERSUL LITERAU Dumineca, 29 Iunie H»14.

fii

NOTE DE CĂLĂTORIE

V . fcîESTUGEAN

— URMARE

A doua zi dimineaţă Leopolis se opreşte la Iaffa.

De departe se zăreşte o în­grămădire de case aşezate în amfiteatru şi dominate de tur­nul unei biserici.

Iaffa n'are port, astfel încât vapoarele ancorează la largul măreL Se poate deci lesne înţe­lege că, în timp de furtună, nasa-geriî au de furcă până să de­barce.

Când marea e extrem de a-gitată, vapoarele nu pot ancora la Iaffa şi-şi continuă drumul spre Caifa şi Beirut. In cazuri de acestea, cari sunt destul de dese maî ales în timpul ierneï, pasagerii cari urmau să debar­ce la Iaffa, sunt siliţi să colinde toată coasta Siriei şi Palestinei înainte de a ajunge la destinaţie.

Pe un astfel de timp am a-juns şi noi la Iaffa. Totuşi, Leo­polis a ancorat. Numeroase bărci mari, trase de câte 10-15 barca­gii îobuşti, sosiră să primească pasagerii. Se lasă scara de de­barcare. Dar chestia e că bărci­le nu puteau să se apropie din cauza valurilor cari Ie azvâr­leau când într'o parte când în cealaltă. însuşi vaporul făcea nişte salturi de monstru accen­tuând şi mai mult învălmăşala din jurul său. Barcagiii strigau în cor. Unii căutau să evite-cioc-' nirile bărcilor, alţii se foloseau de câte o clipă favorabilă spre a se agata cu căngi de borduri­le vasului. Câţiva din ei izbutiră s i intre pe bord, îndemând pa­sagerii să coboare. Lucrul însă părea cu neputinţă, deoarece nu puteau bărcile să se apropie de scară şi chiar dacă se apropiau, nu se puteau menţine din cauza valurilor. Trebuia deci să aş­tepţi clipa, când prin jocul ape'or barca venea la nivelul scărei şi să sări în barcă fără a şovăi câ­tuşi de puţin. Lcopolis nu se pu* tea menţine mai mult. Trebuia să-şi urmeze drumul. Nu era deci timp de pierdut. Cei mai curagioşi începură să coboare scara şi săriră în bărci. Geaman­tanele erau aruncate de sus. Barcagiii de pe scară şi cei din bărci lucrau din răsputeri la de­barcarea pasagerilor, ameste­când strigătele lor guturale cu zgomotul apelor ce spumegau din toate părţile. Era ca în bă­tălie. Pasagerii erau aruncaţi ca mingea de sus depe scară şi prinşi în braţe de cei din barcă.

Odată ajuns în barcă trebuia sa te fereşti de a-ţî zdrobi capul de scară din cauza balansului, să

te fereşti să nu-tj cadă în cap vre-o geantă aruncată de sus sau chiar un pasager. Orcât rn'am ferit tot mi-a căzut drept in braţe o îemee după ce făcuse un salt în aer. Ceeace se petre­ce e din calc afară de interesant, cu condiţie că în loc să joci un rol în aeeasiă tragi-comedie să fii simplu spectator. Câteva en­glezoaice de bună condiţie au debarcat în aceleaşi condiţii ex­travagante. Totuşi ele erau ve­sele căci aveau ceva mai mult dc povestit la întoarcerea în ţa­ra lor.

Barca noastră, după ce fu în­cărcată cum e mai bine, se de­părta, cu chiu cu vai de vapor. Valuri uriaşe se precipitau asu­pra noastră.

cagiii de aci, cum am mai spus, sunt de o rară dibăcie, astfel în cât, oricât de straşinică ar fi

furtuna, rar se întâmplă ac:i-dente grave. Şi apoi, să nu vă fie nicio teamă în caz dacă a-veţi de gând să faceţi vre-un drum ia Locurile Sfinte, căci, mai presus de barcagii, e Dum­nezeul pelerinilor cari veghază asupra d-voatră. Afară de a-ceasta, nu totdeauna e marea rea, deci nu totdeauna pelerinii întâmpină greutăţi de debarcare de cari am vorbit mai sus.

Şi mai este ceva: o societate franceză a obţinut delà guver­nul turcesc concesia construirei unui port modern în Iaffa. Lu­crările vor începe cât de curând şi vor dura aproximativ 6 ani. Aşa stând lucrurile, dacă vă te­meti de furtună, n'aveti decât să vă amânaţi plecarea până la ter­minarea proectatului port.

Vama portului Iaffa e un fel de şandrama îngustă şi lungă­reaţă, prin care trebuia să trea­că zecifë de mii de pelerini. In mijlocul acesteî aşa zise săli e

Gimnaz iu ! evreesc d in Iaffa

Atunci mi-am dat seamă şi mai bine cât era de agitată ma­rea. Leopolis făcea nişte salturi atât de mari încât i se vedea fundul. Ancora ameninţa să se rupă. Mai erau pe mare, în ju­rul nostru încă vre-o 5-6 bărci. Acestea, uneori dispăreau cu to­tul din ochii noştri, purinse în ziduri uriaşe de apă. Acelaş lu­cru ni se întâmpla şi nouă ori de câte ori coboram din vârful i nui talaz în spaţiul adânc şi larg dintre valuri. Din iericire vântul bătea pe la spate, aşa în­cât ne era oareşicum favorabil. Totuş, drumul acesta a durat a-proape o oră din cauza unor formalităţi carantiuare. A tre­buit să balansăm multă vreme intre valuri, primejdtiindune viaţa, pentru ca medicul portu­lui, care se afla pe bord, să se întoarcă Ia ţărm înaintea noas­tră. In fine, dete D-zeu, şi tre­curăm cu bine printre stâncile Iaffei. Intre aceste stânci e lă­sată o deschizătură destul de strâmtă prin care trec bărcile ca printr'o poartă. E o chestie ca să treci pr«*. acest canal când marea e rece. Din fericire, bar-

o masă largă, murdară, pe care stă în picioare vameşul cu aju­torul său. Iti deschide geaman­tanul, vameşul aruncă o privire şi înseamnă cu tibişirul o slo­vă turcească. Formalitatea e su-mară.E vorba însă să-ţi vină rândul şi apoi, după obţinerea mult aşteptatului semn herogli-fic, să poţi străbate mulţimea spre a eşi din vamă. Inchiputi-vă că atât acei cari vin cât şi cei cari pleacă străbat aceiaşi poartă. Sunt două forţe opuse cari se întâlnesc şi se neutrali­zează. Dealungul pereţilor stau în grupuri pelerini ruşi şi ar­meni cari se întorc la vetrele lor.

Din vamă ieşim într'o stradă tot atât de strâmtă şi de popula­tă cu r e p r é s e n t a n t tuturor nea­murilor din lume. Prin mijlocul acesteî mulţimi înaintează ina-jestos un şir de cămile încărca­te cu butoaie cu grăsime. P e a-ceastă stradă sunt înşirate dife­ritele agenţii maritime şi alte

biurouri. Mai departe, vine stra­da principală, pavată pe o mică porţiune în care sunt situate principalele magazine. In aceas­

tă stradă se află şi prăvălia de galanterie şi alte articole a d-luî Schonberg. D-l Schonberg e é-vreu din România, stabilit în Iaffa de mai bine de 30 ani. D-sa vorbeşte perfect limba română, tine mult la tara românească şi face o călduroasă primire tutu­ror românilor cari îl vizitează.

Tot aci am făcut cunoştinţă şi cu d-1 Zilbermann, de fel din Galaţi, comisionar, şi care re­prezintă mai .multe fabrici din ţară delà noi, căutând să intro­ducă în Asia Mică mai ales arti­cole de pielărie fabricate în Ro­mânia.

Profităm de cele câteva ore pe cari le vom ptrece în Iaffa, aşteptând plecare trenului, spre a vizita orbşelui acesta vechi şi istoric care a fost portul lieru-•saliniului şi pe timpul regelui* David. Prin portul acesta a fost adus din munţii Libanului lem­nul necesar Templului Iui Solo­mon.

Puţine sunt oraşele cari să fi îndurat atâtea atacuri şi să fi trecut sub atâtea dominaţiuni diferite. După evrei, au venit ro­manii, ascalonií, cruciaţii, etc., până când în 1799 a fost cuce­rit de Napoelon Bonaparte. In acelaşi an, după retragerea francezilor, Iaffa a trecut sub turci în puterea cărora se află şi în prezent.

Aşa fiind, Iaffa cuprinde mul­te urme rămase din trecut.

Ca instituţii religioase cităm mănăstirea Sf. Gheorghe a gre­cilor restaurată în 1852; apoi mănăstirea Sf. Nicolae a ar­menilor restaurată pentru pri-oară în 1680.

Sunt mai nouî mănăstirea ca­tolică şi biserica Copţilor, con­struită în 1864 în mijlocul unor vaste grădini.

Mănăstirea armenească mai e istorică şi prin faptul că o aripă a acesteî mănăstiri a servit drept spital pentru soldaţii bolnavi de ciumă a lui Napoeleon Bonapar­te, care locuia prin apropiere, într'o casă modestă aparţinând mânăstirei, vizita aproape zil­nic pe soldaţii săi din spitalul improvizat.

In Iaffa se mai află şi câteva geamii foarte vechi construite în stil arab.

Ca oraşul cel mai apropiat de leagănul creştinătate!', Iaffa sau Iope a fost unul din primele locuri unde s'a predicat Evan­ghelia.

Aci, în Iope, apostolul Petru a înviat din morţi pe îemeea Ta-bita. Naraţiunea acestui mira­col se găseşte în Faptele A-postolilor, cap. 9, paragraful 36 şi următoarele. Casa acesteî fe­mei era situată în partea de ră­sărit a oraşului, iar locuinţa lut Simion Tăbăcarul, unde răma­se apostolul în acele zile ca oas­pete se afla la ţărmul mărei.

Duminică 29 Iunie 1914. UNIVERSUL LITERAR No. 28. — 7.

Tot aci Petru văzu deschizân-du-se cerul.

Iată cam ce relatiază în Fap­tele Apostolilor (cap. 10 p. 9-16) această vedenie a apostolului: •

„Adouazi, Pet re se sui pe casă pe la ceasul al şeaselea ca să se roage şi flămânzind voia să mă­nânce. Şi zăreşte cerul deschis şi pogorându-se la dânsul un vas ca o masă mare de pânză, legată la cele patru căpătâie şi lăsându-se în jos pe pământ. In vas erau toate speciele de ani­male, patrupede, târâtoare şi zburătoare. Şi se făcu un glas cutre dânsul: Petre, sculându-tc injunghe şi mănâncă. Iar Pe t re zise: cu nicúin chip Doamne; pentru că niciodată n'am mân­cat fiece spurcat şi necurat. Şi iar un glas se făcu către dânsul a doua oară : Nu zice că e spur­cat aceea ce a zis D-zeu că este curat. Aceasta se făcu până de trei ori şi îndată vasul fu ridi­cat în sus spre cer".

1P. fine, aci veniră să-1 caute pe Petre oamenii luî Corneliu Sutaşu! ca să iniţieze pe stăpâ­nul lor in adevărurile credinţei. Parte din aceste locuri carî au fost martore minunilor realizate de apostolul Pet re aparţine co-immităţei armeneşti din Iaffa.

Iar apropiere se ridică farul por­tului.

Când Ioehova porunci profe-. tuluî lona să meargă la Ninive, tot prin lope profetul căută să o şteargă la Tarşiş, nevoind să primească divina însărcinare. Se ştie, insă, că lona a fost aruncat în marc de barcagii şi înghiţit de un peşte mare, gătit înadins de Ieliova şi în pântecele căruia profetul trăi trei zile şi treî nopţî.

VII

E v r e i t

Acum să vorbim de un e l ­ment care pe zi ce trece se for­tifică în Iaffa ca şi în P a l a t i n a întreagă.

P i şi nu există o statistică în regulă, se crede că Iaffa numă­ră vre-o 40 de mii locuitori.

A patra parte din această i o -piilatie o formează evreii, aces­ta este elementul despre care ne propunem să ne ocupăm in câteva cuvinte.

In ani din urmă, imigrările e-\reeşti în întreaga Palestina í ö găsit o extesiune extraordinară. Numeroase asociaţii ev rees i î cm Europa lucrează din răsputeri pentru colonizarea acestor ţinu­turi cu evrei.

Gratie capitalurilor de carî dispun şi spiritului întreprinză­tor dc care sunt dotaţi, cv ráTaű şi izbutit să асарлгеде au numaï comerţul 9І Industria da r şl aiaï toată ^riCMliura. ШШШШЁШЩ

Şi '.:oftütów<T um câteva :o\'»M. In Iaffa şi în Ierusalim, Jar e-

vreiî i-au întrecut şi i-au >vâr-şit prin numărul lor şi prin aia-cerile prosperitoare ce le ;rea-ză.

E adevărat că europenii, şi în deosebi francezii şi germmiî , caută să câştige teren în ic "Ste provincii turceşti, să aibă cât de multe interese, prin înfiinţare de bănci şi alte instituţii financiare şi etmerciale, dar, totul arată că nu va putea opri curentul evre­esc, care e din cale afară de pu­ternic.

Evreii, încetul cu încetul, au cumpărat pe preţuri mici, în­tinse terenuri pe cari íe-aií colo­nizat şi pe cari le cultivă inten­siv.

chiul Qhezev, unde acum câţi­va ani, -arhiologul englez Maca-lister, făcând săpături, a desco­perit case şi un sanctuar din tim­pul cananienilor, precum şi un post dintr'un palat al lui Simon Macabeiul.

Katra, fundată în 1884 de un grup de studenţi evrei din Ru­sia, e o colonie prosperă în care se cultivă grâul, migdalii şi viile.

Toate coloniile sunt dotate cu sinagoge, şcoli, farmacii, poştă şi toate cele necasare pentru bu­nul trai al coloniştilor.

Cultura, pretutindeni, ' se face sistematic sub conducerea unor specialişti diplomaţi din şcolile cele maî Înalte din Europa.

Colonia evieească Pe iah Tikvah

Acele terenuri, propri.'iăţî de ale arabilor indigeni, erau a-proape pustii şi nu aduceau nicî un folos agriculture!. Acele pă­mânturi produc acum adevărate bogăţii şi hrănesc zeci de mii de suflete. Arabii sunt foarte mul­ţumiţi deocamdată de sosi r ea c-vreilor carî le-au cumpărat pă­mânturile. Şi apoî, eî maî sunt mulţumiţi că graţie evreilor, miş­carea comercială a luat un deo­sebit avânt în Palestina, lucru de care, la urma u'rmeî, se foloseş­te întreaga populaţie.

Astfel, evreii posedă în jurul Iaffeî peste două sute de colonii prospere.

Iată unele din acele colo -iii: Petach-Tikwah, cea maî ma­

re colonie evreiască din Palesti­na, numărând 1.500 suflete. Co lonia aceasta se ocupă cu ;ultu-ră de portocali.

Rischon le lion, prima cobnie evreiască din Palestina, a fost înfiinţată de baronul Rothschild. Colonia aceasta este centrul podgoriilor evreeştî din Palesti­na. Pivniţele acestei colonii sunt faimoase. In toată Palestina nu se beau decât vinurile coloniei „Rischon le Zion".

Rechobot e o altă colonie în­fiinţată în 1890 de evreii bogatî din Rusia. Posedă, maî ales, în­tinse culturi de măslini şi mig­d a l i

Ehr on numără 300 suflete. Co­loniştii sc ocupă cu a g r k u l w a $1 cultura măslinilor.

te аімо&іеге úa Ekroii se află localitatea Abu-Schusche, ve-

O altă colonie, de o frumuse­ţe surprinzătoare, este, desigur, Tel-Abid, situată la o mică dis­tanţă de Iaffa.

Din centrul oraşului până la Tel-Abil facem drumul, cu tră­sura, în zece minute.

Ajungând aci, ti se pare că aî fost transportat într'o staţiune climaterică europeană. Case co­chete, spaţioase, străzi asfaltate, grădini pline de flori, o curăţe­nie exemplară pretutindeni. Ră­mâi uimit.

Pe alea principală a orăşelu­lui, în fund, se ridică ca un al­tar, gimnaziul evreesc, cu o fa­ţadă severă şi impunătoare.

Gimnaziul acesta este frecuen-tat de 800 elevî interni şi ex­terni şi formează unul din prin­cipalele focare de cultură evre­iască în Palestina.

P e lângă gimnaziul acesta, la Tel-Abil maî exsită şi un con­servator evreesc de muzică.

Tel-Abil se maî bucură şi de o completă autonomie comu­nală. Autoritatea turcească nici nu intervine în treburile acestei frumoase şi prospere colonii.

Dar elementul evreesc e tare nu numaï în Iaffa ci în toată Pa­lestina şi Siria. In Ierusalim se va înfiinţa în curând o universi­tate evreească cu foate facultă­ţile.

Limba de predare va fi cea e-braică şi vor fi admişî studenţi l ă ră deosebire de confesiune. U-n ive r s i t a i ea . . aces ta va contri­bui enorm "al consolidarea ele­mentului evreesc în Siria şi Pa­

lestina. Ea Caifa există o şcoa» lă politehnică evreească, în Iaf­fa una de agricultură. în Ieru­salim o şcoală comercială şi şcoli normale pentru institutori şi institutoare. Nu maî vorbesc de şcolile elementare cari func­ţionează pretutindeni şi sunt foarte frecuentate. Un punct e-senţial e că corpul profesoral e din elemente bine pregătite, Sunt tineri evrei cu studii supe­rioare din Germania cari sunt trimişî aci de către organizaţiile culturale evreeşi, să profeseze şi să răspândească cultura şi spiritul evreesc.

Evreii caută pe de altă parte să izgonească jargonul întrebu­inţând cu încetul atât in şcoli cât şi în relaţiile lor particulare limba ebraică

Trebuie să adaog, că în Pales­tina se vorbeşte maî ales limba arabă. Limba turcă e foarte pu­ţin cunoscută şi nu se întrebuin­ţează decât în cercurile strimte ale oficîalităţeî. Turcii au încer­cat pe vremuri să-şî introducă limba în aceste ţinuturi, dar s'au izbit de rezistenta arabilor, cari au obiectat că Mohainet a fost arab şi că limba de care s'a ser­vit Profetul islamilor a fost cea arabă.

Argumentul era destul de pu­ternic pentru ca turci să renunţe la orice încercare de a impune limbajul constantinopolitan.

Or, limba evreească se vor­beşte tot atât de mult ca şî cea arabă în Palestina.

Arabii simt foarte bine că nu e departe timpul când evreii îi vor întrece în toate privinţele. Ei par însă resemnaţi, pe deoparte fiindcă fac afaceri bune cu e-vreiî şi pe de alta pentru că ar fi scris în cartea lor cea sfântă, că va veni o zi, zi fatală, când e-vreii îşî vor redobândi tara lor pierdută.

Totuşî, în Palestina a început să bată un uşor vânt antisemit. Am citit într'un ziar din Egipt un articol avânt ca titlu: „Peri­colul evreesc din Palestina".

In acel articol, vorbindu-se de extensiunea formidabilă pe care o ia din ce în ce elementul evre­esc în Palestina, atrăgea aten­ţia guvernului turcesc contra luî. Articolul acesta, fireşte, por­nea nu delà arabï, ci delà unii e-uropeni, carî nu privesc cu ochi buni întărirea evreilor în Pa­lestina.

(Va urma).

x x x x x x x x x u x x x x x x x A. a ; ă i " 7 i i

E D I Ţ I A 11

S C m Ţ E - F I L M E d e V . M e s t u ş e a u

I ' R E T U L l . e O La toate librăriile şi la adminis-• trat ia ziarului «Universul».

X X X X X X X X ^ Î Î X X X X X M

8 / — N o . 2 6 . TJKIVËRSUL I3TERAR

U B T E I — Roman d e Alphonse Karr —

U R M A R E -

Individualitatea este u n lucru foarte de seamă. N u înţelegem c u m se poate dori asemănarea cu cineva. Măi bine să nu fii n imic şi să fii tu, de câ t să ca­ricaturizezi faptele unul o m m a ­re; n imic n'ar fi mal desnădăj-duitor de cât să semeni lui Na­poleon, sau lui Voltaire, sait lui Byron. Pentru că de eăte or î s'ar gândi cineva la d-ta, f&ră să vrea s'ar gândi şi la acela căruia 1Ï semeni, şi fără să o voiască, spiritul ar face comparaţia.

Astfel o femeie de o frumuse­ţe mediocră ar face bine să nu se prea arate lângă una prea frumoasă.

Şi -când, . pentru a-ţî păstra in­dividualitatea al îndepărta: de la tine tot . ceeace nu 'ţi aparţi­nea şi te-aî micşorat pentru a nu datora n imănui înălţimea ta, e de nesuferit ca cineva să vie să-ţî mal ia jumătate din puţi­nul ce al.

Şi dacă nu a l voit să semeni oameni lor mari, ridicându-te până la el, iată că vine unul ca­re stabileşte o asemănare între tine şi el, micşorându-te astf-°I până la el.

N u mal eşti un om complect trebue să fie şi el pentru a face u n întreg; el se leagă de tine fără să o poţi Împiedeca; e ca ?i cîttt ţi-ar li intrat sub piele, cu ris-«ui de a o crăpa; el întrebuin­ţează sentimentele täte, plăceri­le tale», grij i le tâlc; d i n , toate fiu 'ţi m a i rămâne de cât Jumăta­tea:"- " - - - ' - -

Dacét cátei.odftta, B U te. prinde acplăcerea- de a s emr^ cu acela şi dacă nu: te hotărăşti tu -Ta rândul tău 4 să semeni altui %, go­nit din; propriile ..tale, „plăceri, gândiri; din îmbrăcămintea, din simţirile' tale, din cusururile} t*j le, atunci, eşti. ca un, meki fără ghioace (coáje).'

Omul care tè aduce în .situa­ţ ia aceasta este duşmanul t ă u cel mal neîmpăcat, al ' tot drep­tul să isprăveşti cu -el, căci te Împiedică în viaţă, te face de r â s tn proprii tă!. ochi, şi-ţi ia spiritul Étű personal. ~

Ştefan se duse. deci . l a . Schmidt şi-î zise:

— N u eşti bogat; á m s&4l pro-: pun un loc la Baden. - Dacă nu primeşt i , ne batem mâine şi te ©mor-

Schmidt găs i propunerea ciu-. dată primi iocnl ş i peste două zile plecă la Baden.

CAP. XIX

Intr'u zi Ştefan găsi pe Mag­dalena scriind Suzaneî; Ja vede­rea lui ea ascunde scrisoarea; începută, şi vorbiră d e : lucruri neînsemnate. , . .

Atunci ţipetele copilului, àtrà-seră pe Magdalena, afară ş i In t imp ce ea ingriiea_dû .copil care căzuse. Ştefan care ocîîîse nade pusese ea scrisoarea p i u ă şi o

. citi repede. Magdalena Şilzaneî. " "

Tu al avut, Susana mea, gri­ja câinelui ciobănesc, care pre­văzând primejdia latră dar .im şt ie din care parte ea vine. Tu n u ave»I ' deci dreptate de a te Înfricoşa, pentru mine de pre­zenţa d-lul Ştefan aci, şi ţi-ani potolit in ima , întru cât mă pri­veşte.

Dar nu sunt tot aşa de liniştită ş i în privinţa lui; el, nu are ca mine, datorii sfinte .pentru a-I fi ca o pavăză contra dragostei, ş i el nu- 'şl poate privi dragos­tea ca o crimă..

El m ă iubeşte încă Suzano; mi-e frică şj'.trebue şă cer sfatul tău asupra acestui îu«ru»

— Datorii sfinte! îşi* zise a-marnic Ştefan; deci totul tml va amint i răsbwkarea .meaî ,

Datoriile el aflate « m t o cri­m ă , o crimă cere m4T oeândit l a cele m a l mngî ş i aspre cm-nurî, şi acest copil ce ea iubeşte, pentru care.,, ea Ж da .de. p sută de of t carnea şi l i á s ^ : m « l « ; -ai

cărui scâncet a făcut-o să îngăl­benească!

Acest copil îmi aminteşte că ea a füst în braţele celullant, că Î a zemislit cu dragoste şi că este din ea şi din el. Da, da sunt In drept să m ă răzbun.

„Ii e frică de dragostea mea; acestei frici pentru liniştea m e a II va urma apoi frica pentru li­niştea eî, şi ce i-ar pasa el de l iniştea mea dacă nu ar începe să m ă iubească? Trebue s'o li­niştesc pe de-a 'ntregul, aşa fel ca ea să nu vadă primejdia, de cât atunci când va fi destul de prinsă în cât să nu mal poată eşi din ea.

Spre seară reveni, şi într'un moment când eraü numai a-mândol, ÎI zise:

— Magdaleno! într'o clipă de rătăcire din fericire trecută; păstrasem una din scrisorile d-tale; cum nu trebue şi nu poate să m a l fie între noi da cât o sfântă şi bună prietenie, ţi-o înapoez; trebue nimicită.

Magdalena nimici de aseme­nea şi scrisoarea începută pen­tru Suzana.

Ea voi s'o liniştească din nou despţe *a , dar nu putu scrie şi amână pe altă dată scrisoarea. ,. Poate сД, eU'toată plăcerea ce-1 făcea liniştea lui Ştefen, ea era singură, fănî tă de moarte de o iubire de Care era mândră.

CAP, XX äee thamm

— Malurile vieţel sunt întâi vesele şi pline de .verdeaţă; ae­rul e îmbătăotr de miresme; pă­sărelele cântă, pe , nmhürit şi soa f rele • care răsare în dosul sălcii­lor arată o zi frumoasă. In t imp cé...corabia alunefiă,- şi Tncrezăr; tor în viitor, îţi pare râu că merge prea încet, sufletul şi cor­pul ţi se înveselesc de mulţumi­re sufletească care te face să-ţi placă Să trăeştî. - *:

,,Dar ^departe acel ce. vă sünt înainte pe apă, vă strigă, rupând farmecul liniştirii în care sun­teţi. . ' : . • .; ' . V .«Nu te deda acestei p lăceţ i , care îţi farmecă' simţurile: e ce­va trecător, căci totul va trece. . . .Deoarece el nu m a l au pe m a ­lurile lor. de cât o iarbă galbe­nă -şi arsă, brazi bătrân i uscaţ i şi apa de abia curge, şi ,mocir-l a e a r e răspândeşte miasme uci­gătoare; el "ar voi să se reîntoar­c ă dar nicî -o putere, omenească nu q poate face; el cred că ma­lurile aâ fugit, safl că s'áfl schimbat, nu el sunt -ace ia care aü trecut; ele rămân pentru acel ce vin după el, cari vor trece ca ş i el. Viaţa e împărţită în zone, speranţă, veselie, părere de rău, şi în mersul eî sunteţi luaţi fără împotrivire în aceste zone, ori cât de viguros aţi, fi trebuè, să treceţi pe unde trec şi ceilalţi. .Voiţi să vă opriţi privirea pe o fior re, să o mirosiţ i , nu curentul vă opreşte trebue să mergeţi. Plăcerea rămâne, voi vă duceţi: de mirosul floare!, cântecul pă­sărelei, frumuseţea plantei se vor bucura alţi oameni , . puţin, care ca şi voi vor trece cu pă­reri de rău.

Ştefan» după aceste cuvinte se opri în faţa sobei încălzindu-şl mâinile . !..

. Magdalena era în colţul celă­lalt al sobei, câteva persoane II erau înainte.

Edvard, în fundul salonului , citea cu o nelinişte vădită, scri­sori ce 'I sosiseră.

— Trebue, zise unul dintre cel de faţă, că aţi călcat cu stângul azi dimineaţă, sau că v'a eşit cu sec înainte azi, pentru a în­trista colţul sobei cu amintiri (tablouri) ce sunt cu atât m a l mult triste cu cât ele sunt ade­vărate.

— Nu, zise Ştefan, lăsând să treacă un zâmbet, pe faţa sa, a m eşit călare şi n u a m întâlnit de cât o fetiţă drăguţă cu iubi­tul el, ceeace e o prevestire bu­nă; dar ceeace m ă duce spre în­tristare este o noutate pe care o şt iu de aseară.

Toate figurile se întoarseră, toate gâturile se lungiră spre Ştefan.

— Era moartea lui Beetho­ven; a murit la 26 Martie.

Un nour trecu pe toate figu­rile.

— El n'a avut, urmă Ştefan, de cât o clipă de fericire, şi a-ceastâ fericire l'a omorît.

Toată v iaţa lui, săracă, orop­sit in singurătate prin dispreţul altora şi natural caracterul lui sălbatec şi înăcrit de nedreptate, ei compunea cele mal frumoasa arii pe carî u n . o m le-a făcut vre-odatâ. El vorbea oameni lor în această l imbă frumoasă/ pe care el nu o ascultau, ca şi na­tura care le vorbeşte de cereas­ca cântare a vântului , a apel, a cântecului păsărelelor.

Beethoven este adevăratul pro fet al lui Dumnezeu, căci el sin­gur a vorbit l imba Domnului .

„Şi cu toate acestea talentul ÎI era necunoscut tn a şa fel, că el singur s'a îndoit mal mult de odată, de geniuj său.

„Haydn el s ingur nu găsea pentru el alte laude de cât a z i c e t „ E s t e u n clavieinist înde-

fmâriatec!*. Cum s'ar.fi. zis de Gé-- ricaiílt: -

„Freacă bine văpselele" s a o de ' ă zice despre Gothe: ,,Nu face

greşeli de ortografie" sau: „are o scriitură frumoasă'".

„El avea un prieten, Hummel, dar sărăcia şi nedreptatea ne­căjeau pe Beethoven şi 11 fă­ceau câte odată, nedrept pe el însuşi; se certase cu Hummel, şi de m u l t t imp nu se m a l vă­zuse cu el; ca culmea nenoroci­re! el surzise. -

„Atunci Beethoven se retrăsese la Baden, unde trăia retras, trist în singurătate dinfr'o mică peni sioară care abia îl acoperea ne­voile.

S ingura lui plăcere era de a s e rătăci într'o pădure care în­vecinează orăşelul, şi singur, de­dat geniului său, să compue sim­fonii sublime, Iăsându-şl astfel sufletul să Se ridice înspre cer în note armonioase, şi de a vor­bi îngerilor o l imbă prea fru­moasă pentru oameni cari nu

V înţelegeau. „Dar: în momentul când se

gândea m a l puţin, o scrisoare îl aduse pe pământ , unde îl aştep­ta noul supărări . .

„Un nepot, pe care el îl îngri­jise şi p e , c a r e îl iubea, II scri­sese că fiind amestecat într'o "boroboaţă la Viena, i-ar fi fost de folos stăruinţa unchiului a-colo, ca să p o a t ă , astfel eşi cu faţa curată.

,.Beethovven pleca, şi pentru e-conomie, o luă pe jos o bună parte de drum.

(Va urma) * * *

P e n t r u o r ï - c e r e c l a m a l i u n l s a u s c h i m b ă r i d e a d r e s e , d - n i i a b o n a ţ i s u n t r u g a ţ i a a t a ş a ş i u n a d i n b e n z i l e c u c a r e p r i m e s c z i a r u l «Universul Literar», c o n t r a r , r a c l a a . a ţ i u -n e a s a u s c h i m b a r e a d e a~ d r e s ă , n u v o r f i r e z o l v a t e .

f l o r a : m ă r e ş t e e f e c t e l e ,

p e r n e i \4\t

P i a n e d i n r e n u ­

m i t e l e f a -

— b r i c i : l l e c h s t e i n , B o e s e n d o r i e r , S c h i e d m a y e p b ă t r â n u l , R o u i s c . i K a p s , H o o f f ,

H i l g e r , e t c .

n u m л i i *

J e a n f e d e r i u r n i s o r u l C u r ţ e i R e g a l e

С а Г е а V i c t o r i e i H

- Î N L E S N I R I d e P L A T A —

CtHtdifitiiţi avantagioase

R E N U M I T E L E BONBONNE

O R I E N T A L E p a r f u m e a z ă i . d m î r a b i l g u r a

şi d i s t rag .DUM miro$ urât al gurii, pro­venit dia tutun, d in ţ i stricaţi sau stomac deranjat. Iniiápensáuile pentru fumătorii cari voeec s i ae lase de tutun sau eă fu­meze ira; pu|in.

Cutia bani la dregerii şi farmacii

Cereţi numaî Bonboane orientale fi ob» servaţi ca cutia să fie Ja fel eu clişeul dia acest anunciu.

N.B. — Na trebue zdrobite cu dinţii, ci lăsate tă se topească încet in gură.

• * * *

R e c l a m a ѳ s u f l e t u l c o m e r ţ u l u i

N O T E M U Z I C A L E *

C U M A R E R A B A T , L A

M A G A Z I N U L C O M S E R V A T O R U L U I

B U C U R E Ş T I 7 2 , C A L E A V I C T O R I E I , 7 2

C a t a l o g u l g r a t i s \ & c e r e r e