ANXIETATEA, DE LA NORMAL LA PATOLOGIC

Anxietatea este un sentiment de teamă, care apare în diverse situaţii de viaţă, mai mult sau mai

puţin stresante. Ca şi frica, aceasta are o funcţie adaptativă şi de protecţie, în sensul că ne face mai

vigilenţi la informaţiile din jurul nostru, în special la cele ameninţătoare. Astfel, anxietatea ne ajută

să detectăm pericolele şi să reacţionăm adaptativ la ele.

În momentul în care sentimentul de frică este atât de copleşitor încât îţi deteriorează major

calitatea vieţii, performanţa şi relaţiile cu ceilalţi, atunci anxietatea trăită este una patologică. 

 

Ne privează de libertatea de a acţiona şi de libertatea de a ne trăi viaţa. 

Este ca o închisoare imaginară din care avem impresia greşită că ne este imposibil să mai ieşim.

 

Există numeroase concepţii greşite despre anxietate, care contribuie la apariţia şi menţinerea

anxietăţii, cum ar fi:

"Viaţa normală este una lipsită de frici şi anxietăţi."

"Tulburările de anxietate nu se pot trata deoarece sunt determinate genetic."

"Când am un atac de panică mi-e teamă că o să mor!" 

"Cred că am o boală ascunsă, neidentificată!"

"Tulburările de anxietate îmi deteriorează memoria şi atenţia."

"Cred că o să înnebunesc!"

Pentru a înţelege mai bine modalităţile prin care anxietatea normală devine ceva patologic, vă

invităm să urmăriţi o scurtă prezentare făcută de psihologul Mircea Miclea.