24
Apare sub egida C ONSILIULUI J UDEÞEAN C LUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã ilustraþia numãrului Grupul fotografic 7 zile FESTIVALUL INTERNAÞIONAL DE FILM TRANSILVANIA Interviuri cu: Tudor Giurgiu Mihai Chirilov Cristian Mungiu Tudor Caranfil Andrei Gorzo Texte de: Ioan-Pavel Azap Claudiu Groza Ovidiu Pecican Oana Pughineanu Adrian Þion

Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

ilustraþianumãruluiGrupul fotografic 7 zile

FESTIVALUL INTERNAÞIONALDE FILM TRANSILVANIA

Interviuri cu:Tudor GiurgiuMihai ChirilovCristian MungiuTudor CaranfilAndrei GorzoTexte de:Ioan-Pavel AzapClaudiu GrozaOvidiu PecicanOana PughineanuAdrian Þion

Page 2: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

2 TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

bloc-notes

bour

TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Centrului de Studii Transilvane Clujºi al Ministerului Culturii ºi Cultelor.

C O N S I L I U L C O N S U L T A T I VA L R E D A C Þ I E I T R I B U NA

DIANA ADAMEK

MIHAI BÃRBULESCU

MIRCEA BORCILÃ

AUREL CODOBAN

VICTOR R. CONSTANTINESCU

ION CRISTOFOR

CÃLIN FELEZEU

MONICA GHEÞ

ION MURESAN

MIRCEA MUTHU

IOAN-AUREL POP

ION POP

PAVEL PUSCAS

IOAN SBÂRCIU

ALEXANDRU VLAD

R E D A C Þ I A

I. MAXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

IOAN-PAVEL AZAPCLAUDIU GROZAªTEFAN MANASIA

OANA PUGHINEANU

NICOLAE SUCALÃ-CUCAURICA TOTHÃZAN

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

Bretagne - vapor al sufletelor,extremitate occidentalã a Europei,þinut al contrastelor, fost Armonique,

cu influenþã romanã ºi civilizaþie celticã,arborând primãvara un farmec virgilian,fixând misterul veiþii ºi al morþii într-un cultsolar, atrãgând turiºtii prin valurile spreinfinit ale furtunilor echinoxului, prin cruci,dolmeni, menhiri - Bretagne gãzduieºte înfiecare an o sãptãmânã culturalã româneascãorganizatã de Federaþia Cultualã Finistère -România în decembrie, când întreaga Franþãe cuprinsã de sãrbãtoarea Telethonului (seadunã fonduri pentru bolnavii cu maladiigenetice). În 2003 a fost invitatã în Bretagnetrupa de teatru Les Francofols a LiceuluiMihai Eminescu din Cluj, animatã deprofesoara Lilana ªomfãlean, dar ºisubsemnatul, în calitate de scriitor. Abiaacum, la îndemnul primãverii umede, abiaacum când amintirile s-au aºezat cuminþi,încerc sã culeg câteva repere sentimentale.

Dupã cãlãtoria cea lung am ajuns laTREMEVEN în Bretagne, unde Danielle ºiHenri DAHRINGER ne aºteaptã în salapolivalentã cu… pizza ºi crêpes bretone.Fiecare român a fost cazat într-o familie.Casa Dahringer se odihnea în pãdure,deasupra râului ELLÉ. Casã de vis, ca unmuzeu, cu scarã interioarã, etajere cu cãrþi,ºemineu. Mai jos, spre râu, moara pãrãsitãîntre tufe de ilex, unde au cãzut bucãþi deardezie. A doua zi e Telethonul în salapolivalentã. Mulþi francezi sunt împotrivaacestei serbãri, argumentând cã statul artrebui sã gãseascã fonduri pentru bolilegenetice ºi nu caritatea oamenilor. PASCALUNGURAN (român stabilit aici din 1940) e preºedintele Fedraþiei Asociaþiilor dinFinistère spre România. S-a implica, aelaborat proiectul. S-au lansat trei mii debaloane în finalul Telethonului. Trupa dinCluj Les Francofols prezintã HISTOIRESdupa Jacques Prevert. Vervã, pronunþie deinvidiat, muzicã, antren. Apoi Diavolii mãrii,formaþie muzicalã axatã pe cântece marine.

O sãptãmâna întreagã de contacte, vizite,spectacole, întâlniri, într-un circuit itinerant.La Pont-Ave a stat Gauguin. Peisajulschimbãtor, nuanþele uluitoare te fac sãînþelegi de ce aici a fost fondatã ºcoala de laPont-Aven.

Dupã Quimperle, vizitãm “oraºul închis”Concorneau. Printr-o spãrturã în zidajungem în faþa oceanului. Mai apoi ajungemîn satul în care Polanski a filmat Tess,aducând grâu din Normandie ºi îngropândfirele electrice. În Bretagne nu sunt taxe pestrãzi. Anna de Bretagne a lãsat acest cadoucu limbã de moarte.

Plabennec, Lannilis, coasta Mânecii, farulInsulei Virgine, aberele (intrândurile mãriipe uscat), culori magice, portul Portsall, cu

alge pe stânci, bucãþi de pãmânt, pescãruºi,bãrci eºuate din cauza refluxului, chiparoºi,luminã schimbãtoare, cruci de piatrã, vuietde ocean, insuliþe, eroziune. Capãt sauînceput de lume? La GUILERS ne întâlnimcu bãtrânii ºi bolnavii de la spitalul-sanatoriu. Brazi de Crãciun, soare ca în mai,curãþenie, bolnavi aduºi pe rotile cu ochiatenþi în gol.

La Brest þâºnesc iluminãrile în albastru.Teatrul Quartz dominã în centru. Mai apoioraºul Landerneau, cu cele douã pãrþiseparate de un pod. Casa mai veche, dinpiatrã de Logona a devenit muzeul oraºului.Un oraº între mare ºi pãmânt, cu un podlocuit, ca în Firenze.

Yvon Durose oferã o cinã copioasã.Soacra sa, Svetlana, locuieºte la Moscova.Soþul ei a fost ucis, acuzat de colabotrare cujaponezii. Fiul – Lev Korºik – a jucat la nouãani în filmul lui Kurosawa – Dersu Uzala(1975), film care a luat Oscarul. Miculinterpret a murit mai apoi într-un accident.Tatãl a lucrat pentru Kurosawa. Svetlana amuncit la editurã pentru… literaturachinezã, iar Tania (soþia lui Yvon) a învãþat înJaponia. Îmi aratã poze cu Gagarin ºi cu…Tania. Ziare vechi. Moscova. Comunism.Kurosawa era prieten de familie. Lucrând cumicul Lev i-a promis acestuia o bicicletã dinJaponia, pe care i-a ºi adus-o, însã Levstrâmbat din nas, pentru cã nu voia sãstârneascã invidii. Ar fi dorit un obiect maimodest.

La Brest vitzitãm Oceanopolis. Cupingini, peºti, foci, televizoare, ecrane, acvariiimense.

Sãptãmâna dedicatã României s-aterminat la COAT-MEAL, unde s-au reunittoþi “românii din Bretagne”. Discursuri,spectacol folcloric, masã imensã, undocumentar despre Maramureº, prezenþaambasadorului (Oliviu Gherman) ºiautografe date de subsemnatul la prezentareavolumului (bilingv) Un câine legat la partaraiului . Liliana ªomfãlean ºi elevii-actori aitrupei au dat numeroase spectacole,consemnate în presa din regiune. Peste tot,Pascal Unguran, Henri ºi DanielleDahringer, gazde impecabile, organizatoriexcelenþi. În concluzie, România ºi-a pusamprenta în Bretagne, sfidând atâtea vocisceptice, demolând preziceri pesimiste.

n

Luminile din Bretagnen Alexandru Jurcan

Page 3: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 3

editorial

Pe unul dintre panourile dedicateopiniei publice, amplasate în holulcinematografelor în care au rulat

filmele ediþiei a treia TIFF, am putut citiaprecieri de genul: “daþi clasã premiilorOscar”. Nu ºtiu în ce mãsurã TIFF-ul ºi-apropus sã intre în competiþie cu celebraceremonie, dar mie mi se pare cã poþi câºtigapur ºi simplu prin neprezentare, ºi în plus –dovadã cã speranþele nu sunt pierdute –Europa încã mai are producþii artisticeinteresante, care nici nu se pot compara cuceea ce premiazã Oscarurile. Desigur, auexistat ºi filme nu chiar originale ºi uneleaproape greu de vizionat, dar totuºi încãaceastã parte de lume nu a cãzut în seriakitsch de genul Stãpânul Inelelor, Moulin Rougesau Harry Potter... cel puþin nu în cadrulacestui festival.

Fireºte ºi europenii au obsesiile lor, dintrecare douã par sã domine de departe: aproapeconstant apare un personaj care se distreazãfilmând tot timpul, fie anturajul sãu, fie chiarpropria-i persoanã, visând la un fel deautoscopie continuã care sã-i asigure:distracþia (?), identitatea (?) ºi, nu în ultimulrând sã încerce sã “controleze” un uriaº valde plictisealã tipic occidentalã. O altã obsesie,uºor de ghicit, e legatã de sex, ºi de data asta,scenele reuºesc cã satisfacã gusturile tuturorminoritãþilor. Desigur, sexul e la fel deplicticos ºi înecat în cliºee ca orice altceva. ªioricât l-ai camufla în moduri savante de afilma, eu tot nu încetez sã mã întreb: totuºi,din câte unghiuri poþi filma ºi în câte feluriacelaºi “subiect” care se masturbeazã, spreexemplu? Existã o “limitã a interpretãrii” ºi

în artele vizuale. Sau nu? Discutând cu ocunoºtinþã care vine din lumea artelorplastice, având o admiraþie comunã pentruregizorul Wong Kar-wai, am ajuns laconcluzia cã suntem un gen de spectatorifoarte diferiþi: el miza pe construcþiaimaginii, pe un fel de semioticã vizualã, pecând, noi “filosofo-filologii” simþim nevoiaunei “poveºti” în spatele purei vizualitãþi,tânjim dupã ceva care sã ne plaseze într-ohermeneuticã. Probabil cã subiectele s-aucam evaporat pentru europeni, probabil cã“totul s-a spus deja”, ºi nu mai rãmâne decâtsã excelãm într-o combinatoricã ingenioasãde imagini, dar totuºi existã excepþii. Cred cãepoca în care trãim abundã în niºteparadoxuri etice care ar putea deveni o sursãdemnã de luat în seamã. Unii regizori au ºiprins “gustul” pentru ele (Dogville e unexemplu) ºi aplecarea spre filmul-documentar este un semn al acestui interes.Sunt de remarcat Marele jaf comunist în regialui Alexandru Solomon, Persona non grata, unfilm pe tema nesfârºitului conflictpalestiniano-israelian în regia lui OliverStone, Home of the Brave – Land of the Free , înregia lui John Sullivan în care nu poþi sã nuremarci umorul negru al soldaþilor americanice împart copiilor din Afganistan celebreledonnat-uri, probabil expirate, ghiozdane ºijucãrii de pluº. Evident, respectivii copii numerg la ºcoalã, iar ursuleþii de pluº nu suntcomestibili.

Trecând însã de paradoxurile etice, auexistat pelicule care excelând fie de parteapoveºtii, fie de a construcþiei imaginii, uneoriîmbinându-le, au reuºit sã se încadreze în

ceea ce se numeºte film de artã. Nu potdecât sã propun un top subiectiv care devineextrem de relativ având în vedere cã nu amvãzut poate multe filme care s-ar fi putut ºiele încadra aici: Fericiþi împreunã (regia WongKar-wai, Hong Kong, 1997), Elementul crimei(regia Lars von Trier, Danemarca, 1984),Oaza (regia Lee Chang-dong, Coreea, 2002).Un premiu special aº acorda filmului Povestiridin bucãtãrie (regia Bent Hamer, Norvegia,2003) care mi se pare un construct desãvârºitatât “semiotic”, cât ºi “hermeneutic”,derulându-ºi povestea în niºte cadre parcãrupte din picturile lui Magritte, cu oimagine, aº spune înþepãtor de clarã, avândpuritatea frigului nordic, dar purtând cu eamulte semne de întrebare ºi fine ironii.

O ultimã remarcã: catarsisul la românifuncþioneazã perfect. I-am vãzut aplaudândîn timpul filmelor, fiind puºi într-o stare de“efervescenþã” atunci când, spre exemplu,personajul adolescentin din Rãul (un filmmediocru) face dreptate cu pumnii,rezolvând parcã odatã cu bãtaia respectivã ºiproblemele de lipsã de atitudine a naþieinoastre mãreþe. Un alt film care a avut partede acelaºi tip de reacþii a fost Bowling forColumbine (a câºtigat premiul Oscar, avândreale calitãþi “artistico-politice”): ce poate fimai frumos decât un documentar care cumici cliºee lacrimogene pe ici pe colo,demonstreazã caracterul înnãscut violent ºiaberant al poporului american, care nu estepânã la urmã decât o adunãturã depsihopaþi!?

Închei cu o întrebare: de ce a primitfilmul Buddy! (Amice!) Premiul criticii? Artrebui sã reconsiderãm genul “telenovelã”?Eu nu-mi explic altfel gestul... Sau o fiadormit “critica”?

n\

n Oana Pughineanu

FesTIFF

Aaltra

Page 4: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

4 TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

SOFIA GELMAN-KISSO crimã perfectã

Cluj-Napoca, Editura Napoca Star,2001Oameni suntem

Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2003

N ãscutã la 15 aprilie 1948, numeleprozatoarei Sofia Gelman-Kiss seconfundã cu cel al unei remarcabile

specialiste în muzicologie, domeniu în care asusþinut un doctorat. Fost cadru didactic laConservatorul “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, emigreazã în 1986 în Israel, devenindprofesoarã la Academia de Muzicã “Rubin” dinTel-Aviv. Colaboreazã acolo cu cronici muzicale,tablete ºi prozã poliþistã la diverse publicaþii delimbã românã, cum ar fi Minimum, Ultima orã ºiOrient Expres. Pe lângã activitatea din domeniulmuzicologiei, Sofia Gelman-Kiss se dovedeºte unscriitor autentic, matur în toate manifestãrile sale.

A debutat editorial cu volumul de povestiri Ocrimã perfectã (Editura Napoca Star, Cluj-Napoca,2001), ce dovedeºte o mânã sigurã de prozator.Toate povestirile ei sunt veritabile romane poliþisteconcentrate. Ca în romanele clasice ale genului,eºafodajul e construit pe enigma unei morþiviolente, a crimei. Trucul scriitoarei, simplu înfond, dar nu la îndemâna oricui, e de a amânadescoperirea unui secret – a crimei – dintr-un lanþde enigme ºi posibilitãþi de rezolvare a ºaradei. SofiaGelman-Kiss îºi construieºte volumul de povestirica pe un veritabil serial cinematografic, în careprotagonistul este, cu o singurã excepþie, acelaºiinspector Ron Morgan. Desigur, procedeul a fostexperimentat pe scarã largã de maeºtri ai genuluipoliþist, fie cã e vorba de cel clasic (al lui ConanDoyle) sau de cel modern – ilustrat de numeprecum Agatha Christie, Georges Simenon sauDashiel Hammet. Ca ºi în cazurile citate, recurenþaunui nume, cel al inspectorului Morgan, este unprocedeu care-i permite autoarei sã urmãreascã

evoluþia ºi reacþiile unui caracter ce strãbate mediisociale din cele mai diverse.

Lumea în care se miºcã inspectorul dinpovestirile Sofiei Gelman-Kiss este în general unaselectã, amatoare de artã ºi mai ales de muzicãbunã. În somptuoasa vilã a familiei Mark Bauer,din povestireaBarbara, în care ne strecurãm odatãcu comisarul ce investigheazã crima, se gãsesctablouri impresioniste, printre care “autoportretulbinecunoscut al lui Van Gogh”. În vasta salã în carepãtrundem rãsunã în surdinã o muzicã rafinatã,care, în opinia comisarului – el însuºi un pasionatmeloman, ce frecventeazã concertele – “trebuia sãfi fost o simfonie de Haydn sau una din primelesimfonii de Mozart”. Inspectorul e, în fond, unalter ego al autoarei, care-ºi construieºte prozele înjurul unui fapt divers, cel al unei crime, care-ipermite descrierea unei ambianþe sociale ºi aatmosferei specifice unor medii diverse.

În povestirea ce dã titlul volumului, O crimãperfectã, victima, doamna Walton, ucisã cu o puºcãde vânãtoare, e o femeie bogatã, posesoare acâtorva reºedinþe de lux ºi “acþiuni depuse labãncile cele mai sigure din lume”. E de altfelsingura povestire în care investigaþia e fãcutã nude Morgan, ci de procurorul Robert Collins, carese dovedeºte, în final, autorul crimei.

Într-o altã povestire, inspectorul Morgan des-cinde în spaþiul Operei, pentru a investiga maimulte crime petrecute pe scenã, constatând cã victi-mele fuseserã ucise cu o teribilã otravã (borghini-na), cu mijloace similare, ce indicã mâna aceluiaºicriminal. Conducând descrierea anchetei cu abilita-te, prozatoarea asimileazã câteva motive ºi procedeeale prozei artistice moderne. Logica strânsã a fapte-lor nu exclude o mare libertate imaginativã, ce seremarcã mai ales la nivelul detaliilor semnificative,pe care prozatoarea le reþine cu o pasiune dedetectiv. În cele mai multe cazuri, mobilul crimeirezidã în bani ºi averi, douã elemente ce dezlãnþuiepasiuni devastatoare. Dar gelozia ºi pasiunea eroticãintrã ºi ele în joc, ca în povestirile Secretul de la

bancã, Rãzbunare postmortem. În Moartea preºedinteluimobilul crimei e mai complex, poate ºi datoritãfaptului cã prozatoarea investigheazã aici lumeapoliticii. Dupã cum constatã prefaþatorul cãrþii,regizorul Andrei Cãlãraºu, “sursa rãului este deordin material”. Cu toate acestea, prozatoareasurprinde ºi câteva personaje luminoase, chiar dacãnu putem exclama la fiecare paginã, asemeneasoldatului Svejk, citat de scriitoare în una dintabletele sale: “Hei! Nu trageþi! Aici sunt oameni!”.

În ciuda elitiºtilor ce strâmbã din nas în faþaacestui gen atât de popular, povestirile SofieiGelman-Kiss ne conving cã romanul poliþist saupovestirea nu sunt deloc genuri perimate, ci,dimpotrivã, capabile sã suscite interesul unora dincei mai pretenþioºi cititori. Prozele ei suntremarcabile prin fineþea reflecþiei morale, prinmodul în care se mediteazã indirect asupraresponsabilitãþii individului dar ºi a societãþii,asupra greutãþii pe care ar trebui sã-l aibã fiecaregest al omului. Anchetatorul e, în fond, unsubstitut al conºtiinþei autorului, tehnica sa dereconstituire a unor fapte fiind adeseori atât deapropiatã de cea a scriitorului.

Nu mai puþin profunde sunt reflecþiile SofieiGelman-Kiss adunate în volumul intitulatOameni suntem (2003), apãrut la aceeaºi editurãclujeanã. Abandonându-se ritmurilor interioareale fiinþei, scriitoarea alcãtuieºte un jurnal centratasupra unei problematici diverse, apropiatã întot-deauna de ritmurile cotidianului. Reflecþiile ei auadeseori strãlucire aforisticã. Formând un verita-bil jurnal de idei, tabletele din volumul Oamenisuntem conþin meditaþii asupra unor problemepreocupante, chestiuni de care se izbeºte omul derând, zi de zi. Câteva dintre aceste tablete pundegetul pe rana unor derapaje dureroase ale so-cietãþii moderne, cum ar fi rãzboiul, poluarea, de-gradarea moralã, înstrãinarea individului etc. Unadin primele tablete reþine, de pildã, aºteptareaprelungitã în faþa “diferitelor birouri ale întorto-cheatei birocraþii”, cu figura funcþionarei “pe chi-pul cãreia se citeºte o nemãrginitã plictisealã.”Din aceeaºi categorie e ºi casieriþa excedatã depoliteþea autoarei (p. 10). O figurã emblematicã asocietãþii moderne, dominatã de atoputerniciabanului, este avocatul, care îºi trimite a doua zinota de platã pentru o simplã sugestie ce o facemedicului într-o banalã conversaþie amicalã.

Autoarea e, indiscutabil, un excelentobservator al diverselor categorii sociale, ochiul eiascuþit reþinând mereu amãnunte semnificativemenite sã surprindã caracteristica dominantã aunui portret, a unui caracter. Altãdatã observaþiaei se îndreaptã spre particularitãþile Þãrii Sfinte.Unele tablete ne fac sã credem cã autoarea n-apãrãsit încã România atunci când vorbeºte desprenecesitatea de-a avea “relaþii” când cauþi, de pildã,un post bun. La fel se întâmplã când dezbateproblema respectãrii regulilor de circulaþie saucând abordeazã problematica finanþãrii culturii:“În final, totul se reduce la o realitate crudã: nusunt bani. Nu pentru concerte, nu pentrufinanþarea teatrelor, nu pentru expoziþii. Situaþiaeconomicã este din ce în ce mai grea”.

Ironice, bonome sau grave, tabletele SofieiGelman-Kiss ne descoperã o sensibilitate lucidã,capabilã sã priveascã în jur fãrã iluzii, dar cu onedezmintiþã încredere în posibilitãþile semenilorde a-ºi descoperi vocaþia binelui ºi frumosului,resursele de omenie.

n

Proza poliþistã ºi observaþia moralãn Ion Cristofor

comentarii

Bogdan Croitoru

Page 5: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 5

DIANA ADAMEKPata-tata. ªah

Cluj-Napoca, Editura Limes, 2004

Eseist pasionat, de o vastã, discretã ºi delocprovocatoare erudiþie, Diana Adamek s-aimpus la începuturile activitãþii sale prin

comentariile aplicate la cãrþile unor autoricontemporani. Cronicile publicate, în revisteprecum Tribuna (unde a funcþionat, pentru ovreme, ca redactor) ºi Steaua, dovedeau nu numaio strãlucitã inteligenþã criticã, ci ºi o rarã eleganþãa expresiei, o neobiºnuitã disponibilitate pentruformule literare ce uneau, în acolada aceluiaºidiscurs, ideea de joc, libertate ºi culturã.

Cititor avizat ºi selectiv, capabil sã surprindãcu multã fineþe idei ºi analogii, Diana Adamek ºi-a dovedit capacitãþile interpretative ieºite dincomun mai ales în volumul de debut, Trupulneîndoielnic (1995), sau în fascinanta lucrarededicatã metamorfozelor moderne ale barocului,intitulatã Ochiul de linx. Barocul ºi revenirile sale(1997). Cãrþi ulterioare, precum Castelul lui DonQuijote (2002) ºi Transilvania ºi verile cu polen. Clujulliterar în anii ’90 (2002) au întregit imaginea ei depasionat eseist, de bun explorator al literaturiiuniversale, cu cea a unui comentator aplicat asupracãrþilor ºi autorilor români actuali, prezentaþi cu oneobiºnuitã cãldurã a participãrii, a identificãrii ºicu un rafinament feminin al intuiþiei.

Eseista ºi universitara clujeanã revine în actuali-tate cu o carte greu clasificabilã, un veritabil“monstru epic” - spre a folosi o expresie a luiGustav René Hocke, o carte labirinticã ºi barocã cedovedeºte gustul marcat al autoarei pentru litera-tura înþeleasã ca joc ºi experiment. Intitulat Pata-tata. ªah (Editura Limes, Cluj-Napoca, 2004), volu-mul are încã din titlu o încãrcãturã ludicã, menitãsã atragã într-un labirint borgesian de oglinzi încare viaþa se confundã cu absenþa, livrescul cuexistenþa fremãtândã din jur, iar paradisul comu-nicã, prin coridoare abia bãnuite, cu infernul. Carteproustianã prin rafinamentul scriiturii ºi prin pre-eminenþa pe care o deþin rememorarea ºi visul,Pata-tata. ªah e o carte riguros construitã, îndelungdecantatã, în ciuda impresiei de construcþiearborescentã ºi arbitrarã pe care o lasã la o priviresumarã. Ca orice carte modernã, ºi aceasta e greude definit în câteva fraze ºi mai ales imposibil deredus la o schemã epicã. Avem de a face, în fond,cu o scriere inclasificabilã, un text dens în idei ºifoind de senzaþii, pendulând între genul hibrid alunui jurnal, de confesiune mascatã sub metamor-fozele înºelãtoare ale visului ºi reveriei, ºi cel alunui roman proustian, în care ne întâmpinã obogatã “mitologie a senzaþiei”- spre a folosi oformulã preluatã din volumul Ochiul de linx. Dupãcum indicã însãºi autoarea în Prolog, Diana Adamekîºi construieºte cartea dupã principiul unui joc. Eun joc grav, intelectual, supunându-se câtorvareguli simple, ce amintesc oarecum de rigoarea ºiinfinita libertate combinatorie a jocului de ºah, pecare de altfel autoarea declarã a-l cunoaºte superfi-cial: “Aceastã tablã de ºah amestecã soluri visãtoareºi luturi roºii, nisipuri umede ºi pulberi învãpãiate.Uneori, mai mult decât spune, ascunde. κi þesegeometria înºelãtoare în alte fervori, sub cortinazãpezii, recheamã absenþe, le urmeazã.” Pata-tata.ªah se constituie ca o prozã în care personajele suntidei critice, cãrþi, vise ºi senzaþii, care se întâlnesc, seconfruntã, se ciocnesc dupã reguli ce derivã nu dincanoanele vreunui gen literar, ci dupã miºcareainsesizabilã, brownianã, a voinþei protagonistuluicãrþii – ego-ul scriitoarei. Singura regulã pe care

pare sã o respecte e cea a unei arte combinatorii,tentaþia ei îndreptându-se cu consecvenþã spre oanumitã geometrizare a fantasmelor ce îi traversea-zã imaginaþia ºi lecturile. Toatã aceastã carte pare sãse fi ivit dintr-un instinct manierist, dintr-o ispitãirepresibilã a haosului. Formal, cartea e ordonatã încapitole ce sugereazã o asumare a unor reguli seve-re ale sportului minþii: Tabla cristalinã, Regele, Pionul,Calul, Regina, Turnul. În realitate, autoarea mizeazãpe o savantã construcþie ce uneºte contrariile, pe odiscordia concors, în care fascinaþia haosului ºi aaventurii e echilibratã de tentaþia asumãrii unorreguli severe, conºtientã fiind cã doar ordinea poatesã-i acorde chietudinea ºi calmul visate.

Figura ordonatoare a acestei tendinþe ma-nieriste de sfâºiere a structurilor literare tradiþio-nale, dar ºi de fãurire a altora, care sã uneascã înalveolele lor ordinea ºi haosul, este labirintul.Formã care-i permite ordonarea fantasmelor ºieliberarea de anxietatea haosului, scrierea salabirinticã avanseazã pe câteva coridoare privile-giate. Imaginaþia ei traverseazã, ca în subcapitolulPata-tata, “niºe secrete ºi permeabile” într-o “altãdimensiune a timpului”. Coridoarele pe careimaginaþia le deschide tind sã devinã, în regimuloniric ce dominã numeroase pagini ale acestuiroman insolit, “o singurã încãpere din douã trãiri,una a clipei vii, cealaltã a memoriei livreºti”. Într-un anume fel, s-ar putea spune cã Pata-tata. ªah e ooperã conceputã cu o rigoare borgesianã, în carelumea este o oglindire a literaturii ºi invers, într-unseducãtor joc al iluziilor ºi certitudinilor. Delocdidacticã, noua carte a Dianei Adamek îºi instru-ieºte cititorul asupra celei mai sigure cãi de a des-coperi pe cont propriu modul în care trebuie sãpriveascã lucrurile ºi fenomenele, unghiul privile-giat al legãturii acestora cu Cartea, acea carte visatãde Mallarmé, care urma sã cuprindã, prin mijloacecombinatorii, lumea în integralitatea ei, Totul.

Diana Adamek nu are numai capacitateaadmirabilã de a descifra mesajele tulburãtoare aleoperelor literare, ci ºi de a se scufunda în lichidullor amniotic, de a descrie experienþele sensibile cestau la originea lor. Textele comentate sunt pen-tru autoare oglinzi ce proiecteazã ºi deformeazãobsesiile personale. Eseistul cunoaºte prea bine cãdincolo de structura etanºã a operei se aude, fre-mãtãtoare, bãtaia de inimã a fiinþei. Dincolo desingurãtatea existenþialã a fiinþei se situeazã cei-lalþi, infernul ºi lumea, cu care încearcã sã comu-nice. Dincolo de opere rãmâne contactul cu lu-crurile surprinse în materialitatea lor agresivã sauseducãtoare, amintirile, visele de o consistenþãlichidã, cu o dinamicã proprie. Numeroase trans-crieri onirice ne descoperã un prozator autentic,cultivând o scriiturã vizualizantã, având secreteafinitãþi cu scriitori ce au ilustrat noul romanfrancez sau formula realismului halucinatoriu.

Citind insolitul roman al Dianei Adameksuntem convinºi cã între literaturã ºi viaþã circulãmereu un fluid imperceptibil, care devine aici deo triumfãtoare materialitate. De la comentariulatât de profund asupra Bâtlanului lui Giorgio Bas-sani, în care descifreazã cu subtilitate un “scena-riu al întârzierii ºi fascinaþie a graniþei”, autoareatrece la descrierea unor vise proprii, viziuni oni-rice pe care le caracterizeazã ca având o “texturãluminoasã”. “Limpezi în desen, luxuriante înlinii”, exacte în detalii ºi minuþioase, visele eipar sã iscodeascã însãºi structura secretã a mate-riei. De o precizie uluitoare, redatã cu o fineþe debijutier, e viziunea oniricã a unei tarabe cubijuterii: “Printre bijuteriile care mi-au dansatastfel sub ochi se numãrã scarabei de aur, sticluþepentru mirodenii cu dopuri grele, în monturi deargint ºi cobalt, brãþãri cu zimþi fini, ochi de

miere ºi chihlimbar pândind lângã gheara defelinã a unei catarame, coliere egiptene ºi mãrgelescumpe, de coral, înºirate în mai multe etaje, pe oaþã întunecatã ºi groasã, sau, legãnaþi în cârligesubþiri pentru urechi, peºtiºori înotând încã înapa violacee a unui ametist. Am putut sã aleg,desfãtãrile au fost multe.”

Fragmentul citat mai sus face parte dintr-uncapitol mai amplu, În palatul lui Iºtar, în caretranscrierea metodicã a visului o aduce, din nou,la textul lui Bassani, ca într-un cerc hermeneuticîn care viaþa începe ºi se sfârºeºte în mod obliga-toriu în literaturã. În þesãtura savantã a cãrþii sepot regãsi de altfel câteva microeseuri de o sub-tilitate aparte. Meritã remarcate, de pildã, modulîn care autoarea descifreazã anumite fragmentedin Memoriile lui Hadrian de Marguerite Yource-nar, comentariile referitoare la o poveste indianãinterpretatã de Heinrich Zimmer, observaþiilerelative la figura scribului din romanul Heinrichvon Ofterdingen de Novalis. Iar exemplele se potînmulþi. Altãdatã, meditaþia scriitoarei asupramemoriei se transformã, printr-o finã, impercep-tibilã translaþie, într-un mic eseu despre memoriaratatã din povestirea intitulatã Scriitorul public a luiMichel de Ghedelrode. Farmecul indelebil alacestor nuclee critice constã în modul dezinhibatal lecturii, ce pare sã fie direct modulatã de orelaþie cu exteriorul, cu lumea ce o înconjoarã.Interpretând, de exemplu, romanul lui GeorgeBãlãiþã, Lumea în douã zile, autoarea îºi întrerupebrusc comentariul critic, constatând cã ritmulscrisului ei se contamineazã de muzica pe care oascultã: “O parantezã: inflexiuni orientale înmuzica de dans pe care o ascult ºi care, în secret,a ºi început sã dicteze acestui comentariu. Suntpiese tradiþionale greceºti, cu iz de serai.”

Pentru Diana Adamek, literatura face corpcomun cu viaþa. De aceea, finele ei comentariicritice deschid mereu o “trapã subteranã” a uneisenzaþii”, a unui ecou proaspãt al vieþii adevãrate.Pentru distinsul cãrturar clujean, textul continuãsã fie privit drept un splendid “covor afgan”, încare se împletesc, într-o texturã subtilã, desenegeometrice în al cãror labirint pot fi descifrate, lao lecturã atentã, semnele vieþii ºi ale morþii, aleluminii ºi întunericului, ale realitãþii ºi iluziei.Pata-tata. ºah rãmâne o carte fascinantã, cu oscriiturã rafinatã ºi elegantã, aparþinând uneipersonalitãþi de primã mãrime a culturii noastreactuale, în ciuda discreþiei funciare ºi modestieicu care Diana Adamek se înfãþiºeazã în faþapotenþialilor cititori.

n

Un roman insolitn Ion Cristofor

Voicu Bojan

Page 6: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

6 TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

Ruxandra este ca un alambic al unei vrãji-toare în care se amestecã cele mai neaºtep-tate substanþe, cele mai nebãnuite arome,

concurînd la un produs rafinat, exploziv, fer-mecãtor.

Impulsivã ºi plinã de candoare, violentã ºiduioasã, subtilã ºi lipsitã de inhibiþii, poeticã ºiprozaicã, cu porniri boeme strunite academic,mereu curioasã, mereu dorind sã ºtie ºi sã aflemai mult, învãþînd ºi învãþîndu-i pe alþii, mereuactivã ºi prezentã pe diferite spaliere ale vieþiiartistice, Ruxandra Cesereanu, cãci despre ea estevorba dacã nu v-aþi prins pînã acum, a mai tipãrito carte, de aceastã datã împreunã cu o mînã destudenþi de-ai ei, intitulatã zglobiu Fãrîme, cioburi,aºchii dintr-o curte a miracolelor, apãrutã la edituraLimes cu o incitantã copertã semnatã de CristianCheºuþ. Curtea asta a miracolelor este, de fapt,Clujul nostru cel de toate zilele, cu cerºetorii sãi,cu copii strãzii, prostituate, ºomeri, bãtrîni aban-donaþi… O carte care se doreºte un experimentfãcut de cãtre studenþi pe o “temã datã”.Ruxandra face o introducere solidã, documentatãtemeinic, despre “lumea diferiþilor” adicã desprecei înºiraþi mai sus, un creuzet în care sînt

amestecaþi, dupã ce au suportat analizele derigoare, artiºti graffiti, indizi violenþi, pãrinþiinconºtienþi, cerºetori conºtienþi, copii ai strãzii,copii maltrataþi, violentaþi sexual, toxicomani,prostituate…subiecte vechi de cînd lumea, totuºimereu noi, depinde de “decorul” în care aceºtiaîºi desfãºoarã “activitãþiile”, de societatea în carevieþuiesc, cu specificul ei… mai mult ori maipuþin naþional.

Cincisprezece studenþi au rãspuns la apelulprofesoarei, dintre care doar trei sînt de sex mas-culin, ceea ce dovedeºte cã mileniul ãsta va fi, pebune, unul “feminin”, cel puþin la jurnalisticã sevede cum dominã sexul frumos. Cei trei “urîþi”ori, mai bine sã-i numesc, cei trei muºchetari,sînt Mihai, Andrei ºi Cosmin iar reportajele lorau ºi homeopatice doze de umor ºi chiarautoironie, ceea ce e lãudabil, iar unele personajeale strãzii, precum Viºinel, Sandu ori Marin“alunecã” de la un autor la celãlalt, semn cã aufost observaþi din diferite unghiuri…chiar dacã înaceeaºi zi. Fetele , cum ziceam, sînt mult mainumeroase. Andreea (de douã ori), Ada (tot dedouã ori) apoi Eli, Maria-Magdalena, Raluca,Domniþa, Codruþa, Gloria, Camelia ºi Lavinia.

Personajele “principale” ale reportajelor acestorasînt , în special, cerºetorii ºi copiii strãzii, dar ºitoxicomani, bãtrîni abandonaþi, bolnavi deAlzheimer etc.

Studenþii dovedesc o bunã strunire amijloacelor de expresie reportericeascã, un simþde observaþie, uneori cu accente personale,trecînd adesea dincolo de aparenþe, iar uneori sepot descoperi, în lucrãrile lor, ºi fragmente deprozã ori dîre de poezie. Alteori, declaraþiile sur-prinse de ei sînt de-a dreptul ºocante. De exem-plu: un bãtrîn care a stat în lagãr în Siberia 17 ani,se întoarce acasã “complet alb ºi slab” ºi esteomorît de cãtre una dintre surori care “i-o smulsplãmînii cu aspiratorul”. Subiect dur, tulburãtor,sinistru.. Ori, într-altã parte, replica unei femeidintr-un autobuz: “Mai dã-i ºi dracului pebãtrîni!…Ar trebui sã-i închidem pe toþi undeva!Eu am parcat-o definitiv pe buna la azil!”

Volumul Fãrîme, cioburi, aºchii dintr-o curte amiracolelor, o curte clujevitã, cum hazosînlocuieºte Ruxandra termenul clujean, se doreºtea fi un experiment, ceea ce ºi este în maremãsurã. Un laborator de lucru atît de necesarviitorilor jurnaliºti profesioniºti ºi, de ce nu, posi-bililor prozatori. Pardon, scuzaþi. Trebuie sã mãcorectez. Viitoarelor jurnaliste ºi viitoarelorprozatoare. Bãieþii, abia pe urmã.

n

ex abrupto

Ruxandra ºi ceilalþin Radu Þuculescu

LAURA TEMIANPetre Dulfu. Contribuþii biobibliografice ºi documentare

Baia Mare, Biblioteca Judeþeanã “Petre Dulfu” 2003

Pãcalã n-a fost inventat de Petre Dulfu, dar afost descoperit ºi “lansat” de acesta. Populari-tatea cãrþii despre Pãcalã a copleºit persona-

litatea autorului care, deºi om de vastã culturã, cumerite recunoscute atât în mediile culte (douãpremii ale Academiei), cât ºi în cele populare, n-afãcut pânã acum obiectul preocupãrilor prea mul-tor critici sau istorici literari. Dupã un volum oma-gial apãrut în 1927, urmãtoarea carte care i se dedi-cã apare în toamna anului 2003, cu ocazia semicen-tenarului morþii. E vorba de volumul LaureiTemian - Petre Dulfu. Contribuþii biobibliografice ºidocumentare. Titlul ar putea lãsa sã se creadã cã e osimplã biografie urmatã de o simplãbibliografie.Paginã dupã paginã, Laura Temian demoleazãaceastã impresie. Sub un titlu modest, între niºtecoperte modeste se ascunde o carte de o originali-tate plinã de distincþie, care, cu toate eforturile au-toarei de a rãmâne “nevãzutã”, trãdeazã acribie, me-ticulozitate, vocaþie de bibliograf. Ineditul cãrþii stãîn stilul “pivotant” în care e realizatã lucrarea.Fiecare detaliu este aprofundat, dezvoltat orizontalºi vertical, fãcându-i-se “descrierea” ºi prezentân-du-l în procesul dezvoltãrii sau în contextul eveni-mentelor. Primul “motiv” este originea personalitã-þii studiate: timpul, locul geografic ºi mediul. Dupãinformaþiile legate de data naºterii ºi satul natal, lasegmentul “mediu”, dezvoltarea e mai mare: o“ramificaþie” este familiaºi alta satul. La familiedãmde subramificaþiile: pãrinþii ºi fraþii, despre care ni sespune tot ce au mai pãstrat arhivele: nu doar cã tatãl

s-a numit Chifor, ci ºi ceva despre obârºia ºi aparte-nenþa lui socialã (fiul unuia din cei mai înstãriþi þãranidin sat), iar mama - Gafia - e, “simetric”, fiicapreotului Ioan Bran. Autoarea revine, formeazã a do-ua subramificaþie: fraþii . Aflãm aici cã Ioan a rãmasgospodar în sat, iar Gafia s-a cãsãtorit în sat. Înapoi,la “rãdãcina” principalã, pentru a urmãri “firul”despre sat, a cãrui istorie începe în epoca dacicã.Un citat din Iulian Sãlãjan aduce toate precizãrile.Conturul satului îºi intersecteazã circumferinþa cuºcoala, pe care Petre Dulfu o începe aici, dar o vacontinua departe de graniþele aºezãrii natale. La felde amãnunþit ºi prin acelaºi procedeu de rafinaretot mai adâncã a informaþiei e prezentatã (valorifi-când numeroase surse cercetate) întreaga viaþã aacestui multilateral om de culturã, viaþã care nu sesfârºeºte, în lucrarea Laurei Temian, la 31 octom-brie 1953 (data decesului). Laura Temian duce“biografia” (în ghilimele pentru cã de-acum e cea-laltã faþã a lui “bio-”) pânã în momentul atribuiriinumelui “Petre Dulfu” Bibliotecii Judeþene dinBaia Mare (10 decembrie 1992).

Deºi autoarea n-a putut - evident - separabiografia de informaþia legatã de creaþia literarã apersonalitãþii de care se ocupã, ea continuã cuBibliografia lucrãrilor, nici aceasta nefiind, cum seobiºnuieºte, o simplã enumerare cronologicã detitluri. În acest ev cibernetic, “tasta” preferatã deautoare este “Enter”. Capitolul urmãtor este Re-ferinþe critice despre autor ºi operã, titlu urmat de pre-cizarea pusã în parantezã: bibliografie selectivã, par-þial adnotatã. Nici acest capitol nu are un regim“simplu”: el e “colaj” de fragmente din respectiviicritici, informaþii despre ei, comentarii ale autoa-rei. “Istoria” cãrþilor de ºi despre Petre Dulfu econtinuatã de un index alfabetic al volumelor ºide un alt index, tot alfabetic, dar ºi sistematic,organizat pe genuri (liric, epic, dramatic) ºi specii

literare (poveºti, povestiri, legende). Lista urmã-toare cuprinde lucrãrile existente în colecþiileBibliotecii Judeþene al cãrei patron spiritual este,din 1992, Petre Dulfu.

În afara materialului iconografic care însoþeºtecapitolele biografic ºi bibliografic, ultima parte acãrþii - intitulatã Documentar (Anexe) - cuprindealte fotografii, acte, manuscrise ºi câteva pagini decorespondenþã. Cartea se încheie cu listapoeziilor manuscrise din Fondul documentar alMuzeului Judeþean din Baia Mare.

Postfaþa semnatã Sãluc Horvat, pe lângãaprecieri la adresa cãrþii, dã detalii în legãturã curamura bibliografie a ºtiinþei bibliologice.

Gustul atât de rar în zilele noastre pentru deta-liu ºi analizã singularizeazã aceastã carte printrealte bio-bibliografii pur enumerative, de simplãconsemnare. Laura Temian a reuºit sã facã despreomul de culturã Petre Dulfu, apreciat, dar insu-ficient pus în valoare pânã acum, o lucrare care ie-se din rând, ºtiinþific-narativã, un ºtiinþific la limitaliricului, împletit cu o naraþiune care nu alunecãnici o clipã în ficþiune. Nu e o viaþã romanþatã, dar,ca lucrare de referinþã, e “mai altfel”. Rigoarea do-cumentarã ºi grija deosebitã pentru respectareanormelor bibliografice se combinã fericit cu formaagreabilã în care e comunicatã informaþia. PetreDulfu n-a fost “descoperit” de Laura Temian, dareste, ca odinioarã Pãcalã, “relansat” de LauraTemian.

Cartea a apãrut sub egida Bibliotecii Judeþene“Petre Dulfu” din Baia Mare (al cãrei directoradjunct este Laura Temian), în cadrul Programu-lui cultural Maramureºul perpetuu, seria: Personalitãþimaramureºene. Coordonator este directorul Biblio-tecii bãimãrene - Teodor Ardelean, iar consiliereditorial - prof. Lazãr Temian. Coperta esterealizatã de Firuþa ªomcutean. Tehnoredactareaaparþine inginerului Alexandru Roman.

n

Petre Dulfu – „Tatãl” lui Pãcalãn Angela-Monica Jucan

Page 7: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 7

Exerciþiul critic propus de T. Tihan o datãcu volumul Ora cãrþilor deschise (EdituraFundaþiei Culturale Forum, Cluj-Napoca,

2003) reprezintã un slalom printre reuºitele ºimai puþin reuºitele unei îndelungi cariere defoiletonist, însã un slalom invers, ca ºi cumautorul ar urca pîrtia dinspre finiº spretrambulina de start. Regãsim, în prezentaculegere, articole/foiletoane închinate unorprozatori ºi poeþi, publicate de-a lungul unui –aproximativ – “deceniu ºi jumãtate” în paginile“Stelei” ºi, mai rar, ale “Tribunei”; ordonate înjurul unei “problematici”, grupate în capitole decãtre autorul-antologator, ele ar trebui sã deaseama de actualitatea ºi necesitatea foiletonului –specie istoricã dar nu istoricizatã a criticii,anatemizatã tot mai des, în ultimul timp, de cãtre“specialiºti”, promotori ai unor inerte disciplineuniversitare. Argumentul culegerii, Dileme alecriticii foiletonistice , justificã, din punctul de vedereal autorului, un atare demers, fãcînd apel nudoar la monºtri sacri ai genului (Saint-Beuve, E.Lovinescu, Pompiliu Constantinescu), ci ºi lalogica bunului-simþ, a normalitãþii (literare): “N-am înþeles însã de ce unii au fãcut ºi mai facalergie la acþiunea criticului foiletonist, punîndu-isub semnul întrebãrii însãºi raþiunea de a fi.Acuza de impresionism facil care i se aduceacestuia nu e decît o formã mascatã de denigrareºi contestare./…/ Se uitã apoi cã prestigiul criticiimoderne l-a dat tocmai foiletonistica.”

De acord întru totul cu T. Tihan, pînã aici, nupot sã nu observ cã, din lista legitimatoare ailuºtrilor foiletoniºti, lipseºte tocmai numele luiPaul Zarifopol, acela care aureoleazã speciafragmentului în literatura românã, conferindu-i

strãlucirea de care a avut parte în Franþa, de pildã.Teoretician fin, erudit format la ºcoala secolului alnouãsprezecelea, practician al fragmentuluiînclinat spre sarcasm (prevestind, deci, umorilecioraniene), iatã ce nota Zarifopol în finalularticolului Pentru libertatea gustului, apãrut învolumul Din registrul ideilor gingaºe, în 1926: “Cucît critica e mai diversã ºi mai individualistã, cuatît e mai puþin apãsãtoare, cu atît mai tareînlesneºte libertatea gustului pentru omul debun-simþ ºi-l desface de obligativitãþi la care nu-lputem supune decît dacã vroim sã fim ironici.ªcoli ºi direcþii accentuat ºi unitar organizateîncurajeazã în omul normal lenea de a gîndi, careºi aºa îi este naturalã, ºi fac din el un poznaºautomat de formule”. Pledoaria pentru “libertateagustului”, pentru diversitatea “adevãrurilor”critice nu exclude o anume “responsabilitate”profesionalã – observã, cu justeþe, T. Tihan.Polemica autorului, consonantã aceleia duse, înalt secol, de Paul Zarifopol, relanseazã, inteligent,foiletonul ºi criticul “de întâmpinare”.

Dar formulãrile tãioase, verdictele limpezi,opiniile susþinute de nuanþãri, de comparaþii ºianalogii, aproape cã lipsesc din foiletoanelestrînse sub titlul Ora cãrþilor deschise. Simþim cum,prea adesea, criticului îi tremurã stiloul în mînãde curajul a ceea ce ar putea scrie: sã fie de vinãblestematul deceniu al nouãlea al domnieiceauºiste? Altfel cum am putea explica faptul cãun întreg capitol prezintã prozatori de toatã mîna,fãrã departajãri estetice clare, într-o manierãexagerat descriptivã, în consecinþã neutrã ºiuniformizatoare. Alteori cliºeele (criticilor literariai) epocii sînt preluate fãrã o minimã interogaþieºi aplicate produsului artistic finit, ca niºte

etichete rãmase de anul trecut pe noile borcanede gogoºari. Mai izbutite sînt textele ce pun învaloare “vîna” cãlinescianã a autorului,construcþiile lapidare care combinã elementeleistoric (biografic) ºi critic, precum acest Profil:Dan Constantinescu, închinat splendidului nostrutraducãtor din poezia lui Rilke. Nu doar aici,curiozitatea ºi acribia, în fapt buna ºcoalã aistoricului literar clujean, subordoneazã flerulcriticului.

T. Tihan ne propune, în Ora cãrþilor deschise, ooglindã nedeformatã a longevivei sale cariere decronicar literar, o “biografie” indirectã afoiletonistului. Acesta este meritul dintîi.Exegetul tînãr al literaturii române din anii ’70-’80 va afla, în carte, un bogat materialdocumentar, atins uneori, fatalmente, deamprenta epocii sau proaspãt încã ºi cu mesajulliterar intact.

n

Criticul foiletonist faþã cu reacþiunean ªtefan Manasia

agenda pignastyl

Propunere de intrare: Festivalul TIFF apoposit zece zile la Cluj, încîntîndu-l realmentepe spectatorul sãtul de peliculã fadã, desuperproducþii, pe omul “aproximaTIFF”. Întreamintirile plãcute, suvenir fetiºizat al cinefilului,rãmîne ºi ziarul Festivalului Internaþional de FilmTransilvania, Aperitiff, care a funcþionat – în cazulmultora dintre noi – ca un jurnal complet ºi ghidal dimineþilordupãamiezelorserilor de mai: informaþiidespre invitaþii speciali ai festivalului, despredezbateri, ateliere ºi petreceri, despre filmeleaflate în competiþie, despre clasamentul acestoraîn urma votului publicului etc.

3. Numãrul 5/2004 al revistei ieºene Timpulne-a atras atenþia prin editorialul binevenitsemnat de Gabriela Gavril, redactor ºef alpublicaþiei. Biciul ºi zãhãrelul (II) , subintitulat Dece mor la noi polemicile? , radiografiazã absenþa uneiatitudini culturale revigorante – polemica – încultura noastrã: “Am întîlnit destui oameni,onorabili în felul lor ºi ºcoliþi, care abia aºteptau

sã scape de povara de a gîndi cu mintea lor,sperau sã ducã trena vreunei personalitãþi, sã seînscrie într-un discurs ce poartã marca autoritãþii.Numai ideea cã ar putea ieºi din modelulpatriarhal le dã vertijuri: Cum sã înfrunte eisinguri pericolele independenþei? Cum sã riºte eisã aibã observaþii critice faþã de reprezentanþiiputerii culturale ºi administrative?” se întreabãautoarea articolului, ca sã încheie, totuºi, înopinia noastrã, prea optimist: “Bineînþeles, viaþapublicã a acestor figuranþi este de scurtã duratã:ieºirea din scenã a stãpînilor îi readuce ºi pemãscãricii de serviciu în firescul anonimat”.

2. N-am menþionat în acest top subiectiv,personalizat, “lunarul de atitudine teatralã”man.in.fest, ajuns, iatã, la al doisprezecelea numãr,în iunie 2004. Criticii iubitori de teatru, grupaþiîn jurul proiectului “Teatrul imposibil” (carefuncþioneazã la Cluj, în clubul “Diesel”), iau,dupã cum ne-au obiºnuit, pulsul sceneiromâneºti, încîntîndu-ne cu cronicile

profesioniste, dar deloc profesorale, înþepate etc.Excelent se anunþã eseul, mai amplu, al MiruneiRuncan, intitulat Manierismul în teatru ºi din carenumãrul de faþã reproduce partea a treia.

1. Sub directoratul profesorului MirceaMartin, Cuvântul a ajuns la numãrul 5/2004. Dininiþiativa directorului sãu, revista îºi propune sãreia un proiect interbelic, ºi anume Conferinþele“Cuvântul”: “Ca pretutindeni în Europa ºi înlume – argumenteazã Mircea Martin, în editorial–, în România s-au þinut conferinþe cu multînainte de a se monta talk-show-uri. E destul sã negândim la Prelecþiunile «Junimii» sau lareuniunile grupului «Criterion» din anii ’30,ultimele având loc în acelaºi… loc pe care l-amales noi, numit pe atunci «FundaþiuneaUniversitarã Carol», iar acum Biblioteca CentralãUniversitarã”. Textele acestor “reuniuni” de mareþinutã intelectualã, o conferinþã urmatã de douãreplici, sunt publicate, începînd cu numãrul defaþã, în Cuvântul: eseul lui H.-R. Patapievici, Cumpoate fi cineva român?, este criticat ºi interogat înintervenþiile, punctuale, semnate de LiviusCiocârlie ºi Matei Cãlinescu. Conferinþelerevistei Cuvântul se anunþã un succes. (ªt.M.)

n

revista presei culturaleTop 3 (al revistelor culturale) cu/fãrã propuneri

Vasile Dorolti

Page 8: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

8 TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

Slavici a fost, nu de puþine ori, amintit deSextil Puºcariu. Se pot distinge trei mo-mente în care opera scriitorului de la ªiria

este prezentatã de marele lingvist: în lucrãrile dememorialisticã Braºovul de altãdatã 1 ºi În RomâniaMare partea a doua din volumul Memorii . Nupoate lipsi din istoria presei româneºti, dar maiales a celei ardelene, revista „Tribuna” de la Sibiu,care a ºi dat grupului din jurul ei numele de „tri-buniºti”, cum peste timp un ziar legat strâns debiografia lui Sextil Puºcariu, „Glasul Bucovinei” aimpus în istoria timpului pe „glasiºti”. Amândouãpublicaþiile au apãrut în momente de rãscruce aleistoriei, amândouã au avut puterea ºi prestigiul dea impune principii în viaþa românilor. S. Puºcariuîl va avea în atenþia sa pe Ioan Slavici ºi în artico-lele sale de istorie literarã ºi de istorie a presei ro-mâneºti. Nu se poate spune cã aceste articole alemarelui lingvist nu au fost în atenþia criticii. „Me-moriile sunt cãrþile anilor mulþi” aºa îºi începeIoan Colan Cuvântul înainte la volumul Braºovul dealtãdatã (p. 1). În nici o notã, intervenþie din acestjurnal, stufos în amãnunte, Slavici nu este atacat.Atunci când pomeneºte de „Gazeta Transilvaniei”,ziarul pe care S. Puºcariu îl iubea (apãrea la Bra -ºov!), nu ezitã sã afirme „La Sibiu începuse sãaparã Tribuna, mai bine scrisã, mai mlãdioasã, cuidei mai noi ºi cu mai mult curaj. Procesele depresã curgeau gârlã, ºi ele mãreau necontenit au-reola de martirã. În jurul lui Slavici ºi „al lui Eu-gen Brote se gruparã cele mai talentate condeietinere” (p. 229). Cu câteva rânduri mai jos, înacelaºi volum, S. Puºcariu va sublinia „stilulnervos al tinerilor din jurul lui Slavici , care scriacã «soarele românismului rãsare la Bucureºti» ºiera un convorbist plin de temperament, crescut laViena, pe lângã Eminescu” (p. 229).

Prilej de mândrie, de o facturã oarecum copi-lãreascã, în sensul bun al cuvântului, ce-l caracte-rizeazã pe junele Puºcariu, o întâlnim atunci cândva descoperi un Slavici tradus în nemþeºte: „Cândîn biblioteca Reklam apãru întâia cãrþulie tradusãdin româneºte, Moara cu noroc a lui Slavici, cãreia

îi urmeazã în curând Nuvelele lui Caragiale,umblam cu ele „pe la toþi cunoscuþii ºi necunos-cuþii nemþi, recomandându-le lectura lor” (p.233). Din parcurgerea atentã a volumului se poa-te trage concluzia cã Slavici a fost printre scriitoriifavoriþi ai lui Puºcariu: „Mai ales «foiþa» Tribunei,„care începuse tocmai în copilãria mea sã aparã laSibiu, era deosebit de vioaie ºi variatã. Ioan Sla-vici, care pe atunci era în cea mai productivã epo-cã a act ivitãþii sale, supraveghea de aproape foile-tonul” (p. 256). Aceastã iniþiativã jurnalisticã, SextilPuºcariu, peste câþiva ani, o va pune în practicã înziarul „Glasul Bucovinei” la Cernãuþi ºi apoi, la„Drumul Nou” din Cluj, în perioada cât le-a con-dus. Tot I. Slavici ºi tot la „Tribuna a avut ideea ti-pãririi („o inovaþie” o numeºte S. Puºcariu) „broºu-rilor”. Ele „se vindeau cu un preþ mic ºi au contri-buit la rãspândirea în cercuri largi a unor scrierioriginale ºi traduse. Numãrul prim al acestei bi-blioteci populare îl forma Pãdureanca lui Slavici (p.256-257). Punctul culminant al acestor gânduri,care reflectau o realitate a timpului este atunci cândSextil Puºcariu va concluziona „Slavici, deºi «Tribu-na» îi cerea tot timpul era autorul «novelelor dinpopor» apreciate ca un nou gen literar” (p. 262).Erau pãrerile, gândurile tânãrului student de la Vie-na, în perioada în care oraºul de la poalele Tâmpeiera „vatra, locul de baºtinã cu obârºia lui milenarã”(p. 302).Volumul Braºovul de altãdatã a fost redactatde autor, la Bran, între 1943-1947 (M. Curticeanu,„Echinox, 1, 1969, nr. 9).

Au trecut anii, Sextil Puºcariu a ajuns la Cer-nãuþi, profesor universitar, a stat aici peste doi-sprezece ani ºi atunci când a þinut „conferinþe”,adicã cursuri de literaturã românã, precis l-a pre-zentat pe ardeleanul Ioan Slavici. Existã în lucra -rea semnatã de Elisabeta Faiciuc Sextil Puºcariu –Bibliografie (anul 2000, Editura Clusium ºi EdituraMuzeul Limbii Române) la pagina 208 o notã:„rubrica materiale nepublicate”, care atrage aten-þia asupra existenþei, în manuscris a unor „Lucrãriale studenþilor pentru Seminarul de românã despreN. Gane, Ion Creangã, Ion Gorun, Ioan Slavici,

G. Coºbuc, Titu Maiorescu, I. L. Caragiale, I.Agârbiceanu, N. Iorga ºi alþii.

În 1930, cu ocazia conferinþelor þinute în þarã,numite „extensiunea universitarã”, la Oradea, în-tr-o discuþie cu episcopul Ciorogariu, bun prietena lui Slavici, vor depãna amintiri despre scriitor.2

Dar nu numai în volumele de memorialisticãsemnate de Puºcariu va fi evocat. La iniþiativa saºi a redacþiei revistei „Luceafãrul”, în 1905, care,atunci, apãrea la Budapesta se publicã o scrisoare-chestionar, formatã din 8 întrebãri adresate maimultor scriitori români: N. Gane, Duiliu Zamfi-rescu, Ioan Al. Brãtescu-Voineºti, I. Al. Bassara-bescu, Ion Ciocârlan, M. Sadoveanu, Ioan Slaviciºi alþii. O acþiune programatã tot în cadrul „Ex-tensiunii Universitare ( de care am amintit maiînainte), academicianul Puºcariu susþine confe-rinþa Ce e românesc în literatura noastrã? publicatã înnumãrul prim al revistei „Þara Bârsei”. 3 Pe par-cursul celor 6 pagini, autorul demonstreazã „cãsimþul epic apare mai timpuriu ºi mai dezvoltat,mai întâi la Slavici în novelele lui din popor ºiapoi la Coºbuc, în balade. Pãrere acceptatã decritica literarã a timpului. În 1937, atunci cândîmplinea vârsta de 60 de ani, în plinã glorieºtiinþificã, sãrbãtorit atât în þarã cât ºi în strãinã-tate, a susþinut o conferinþã, publicatã în RevistaFundaþiilor Regale întitulatã sugestiv „ContribuþiaTransilvaniei la formarea ºi evoluþia limbii româ-ne”.4 Din vastitatea ideilor dezbãtute reþinem atitu-dinea scriitorilor transilvãneni: Slavici, Coºbuc,Goga, Blaga faþã de neologisme „E interesant deconstatat cã o datã învinsã în Ardeal, îndãrãtnicialatiniºtilor, limba cea mai purã ºi mai refractarã faþãde neologismul inutil, tot la scriitorii ardeleni ogãsim. Un Slavici, un Coºbuc, apoi un Goga ºi, întimpul din urmã, un Lucian Blaga, înainte de aprimi neologismul ieftin ce þi se îmbie atât deademinitor, scurmã în comorile pãstrate în cãrþilevechi religioase ºi în poezia popularã, spre a gãsicuvântul autohton, cãruia îi dau prin lãrgiri deînþeles sau împãrechieri ferice cu alte cuvinte, onouã strãlucire” (p. 435).

În acelaºi an, 1937, sub semnãtura lui I. Sân-Georgiu, în revista „Porunca Vremii” 5, apare artico-lul intitulat Un mare modest . „Prin prestigiul pe carea reuºit sã-l dea în strãinãtate ºtiinþei româneºti d.Puºcariu poate fi socotit unul dintre cei mai strãlu-ciþi dar totodatã ºi ca cel mai modest propagandistal sufletului românesc. Ultimul studiu publicat ded. Puºcariu în Revista Fundaþiilor Regale ºi intitulatContribuþia Transilvaniei la formarea ºi evoluþia limbiiromâne ar trebui sã devie un fel de Tatãl nostru aldiplomaþilor români ºi sã fie pus la îndemânacancelariilor ºi a redacþiilor de pretutindeni”.

Sextil Puºcariu, cum spunea Aurel Sasu6

„învie în mod obiºnuit autori ºi mai puþin cãrþi”; afost un admirator constant al condeielor româ-neºti, care au contribuit, cu adevãrat, la înãlþarealimbii, culturii, indiferent unde ºi când.

n

Note:1. Sextil Puºcariu, 1977, Braºovul de altãdatã, Editura

Dacia, Cluj-Napoca, p. 1, 229, 233, 256, 262.2. Sextil Puºcariu, 1978, Memorii , Editura Minerva,

Bucureºti, p. 755.3. Sextil Puºcariu, 1921, Ce e românesc în literatura noastrã?,

anul 1, numãrul 1, p. 15-21; numãrul 2, p. 99-110.4. Sextil Puºcariu, 1937, Contribuþia Transilvaniei la

formarea ºi evoluþia limbii române, în RevistaFundaþiilor Regale, anul 4, nr. 5, p. 216-323.

5. Sân-Georgiu, I., 1937, Un mare modest: SextilPuºcariu, în „Porunca Vremii, 15 mai, p. 2.

6. Aurel Sasu, 1977, Opþiunile istoricului literar, în 100 deani de la naºterea lui Sextil Puºcariu (1877-1948), Cluj-Napoca, p. 125.

anul Ioan Slavici – Tribuna 120

Sextil Puºcariu despre Ioan Slavicin Gabriel Vasiliu

Vasile Dorolþi

Page 9: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

– Tudor Giurgiu, în seara de deschidere aFestivalului mãrturiseai cã þi-ai fi dorit ca momentul sãfie amânat mãcar cu o sãptãmânã. De ce?

– Voiam sã terminãm Festivalul cu o sãp-tãmânã mai târziu pentru cã tot timpul aveamsentimentul cã nu suntem pregãtiþi suficient pen-tru toate evenimentele, pentru numãrul foartemare de oaspeþi care au venit la Cluj. Tot timpulmi-era foarte fricã sã nu clacãm organizaþional ºidin frica asta s-a nãscut ºi o mare atenþie. Acumnu pot decât sã mã bucur cã s-a terminat, e aceasenzaþie de uºurare pe care am avut-o la finalulfiecãrei ediþii. Lucrul care m-a bucurat cel maitare e cã nu s-a terminat oricum ºi cã publicul, ºicel român ºi invitaþii din strãinãtate, a spus cã afost extraordinar, expresia cea mai folositã fiind cãnimeni nu a vãzut o a treia ediþie a unui festivalinternaþional în care totul sã meargã atât de fluentºi de bine.

– În urmã cu an, într-un dialog realizat tot laînchiderea ediþie, spuneai cã se poate vorbi de consoli-darea unui festival abia dupã douã-trei ediþii. Iatã cã atrecut ºi ediþia a treia a TIFF-ului. Ce se va întâmplade acum încolo?

– Nu ºtiu exact, cred cã mai avem nevoie camde un an, doi ca sã-i gãsim o formã Festivalului.E ca un vas, trebuie sã gãseºti forma corectã avasului în care sã curgã apa ºi noi încã maicãutãm. Anul ãsta am avut experienþa proiecþiilorîn aer liber, a mers foarte bine, am mai diversifi-cat programul, o sã facem un studiu sã vedem cefilme au mers, ce filme n-au mers, pentru cã de-abia dupã cinci ani poþi sã spui cu hotãrârecare e direcþia Festivalului, spre ce merge. DejaFestivalul a câºtigat foarte mult în notorietate, atâtinternã cât ºi internaþioalã, ºi-acuma vine proble-ma cum fidelizezi publicul tãu, invitaþii, ce leoferi, care e acel plus pe care FestivalulTransilvania îl aduce faþã de multe altele. Foartemulþi mi-au spus cã trebuie legat mult mai multde specificul Transilvaniei, pentru cã vin foartemulþi strãini dar totuºi aici nu prea gãsesc nimicdin banalele ºi, mã rog, simpaticele stereotipuricu care ei sunt obiºnuiþi. Clujul e un oraº foartefrumos, foarte liniºtit, dar care n-are nimic de-aface cu vampirii sau cu mai ºtiu eu ce... Cred cã

Festivalul trebuie gândit din ce în ce mai comer-cial, ca înveliº, trebuie sã ne instituþionalizãm,trebuie sã mai aduc niºte oameni care sã poatã sãlucreze în perioada dintre douã ediþii, deci sã-lfacem tot mai mult sã semene cu o instituþie desine stãtãtoare.

– Chiar în aceastã formã, numãrul de spectatori acrescut de la o ediþie la alta, punctul maxim fiind atinsla aceastã ediþie, atât în ceea ce priveºte numãrul de spec-tatori, cât ºi oferta de titluri de valoare, e suficient sã negândim la secþiunea 3x3: Wong Kar-wai, Lars vonTrier ºi Kim Ki-duk. Nu e prea mult pentru o singurãediþie?

– Nu ºtiu, eu cred cã într-un fel e bine cã s-aîntâmplat aºa. Problema e cã a fost mult preamare diversitatea ofertei, ºi nu neapãrat în cadrulsecþiunii 3x3, mã refer ºi la celelalte secþiuni ºiseminarii, conferinþe, lansãri de carte, conferinþede presã care se întâmplau în acelaºi timp. Anulacesta a fost, din perspectiva asta, o acþiune puþinkamikaze pentru noi, ne-a fost foare greu sã neîmpãrþim ºi sã coordonãm foarte bine totul. Credcã în anii urmãtori se impune o restrângere a pla-jei de oferte. Pe de altã parte, în secþiunea 3x3credem cu atât mai mult cã e foarte bine sã airegizori importanþi.

– La aceastã a treia ediþie, distribuitorii de film dinRomânia s-au arãtat mai interesaþi decât la ediþiile ante-rioare? Sunt semne cã Festivalul ar putea deveni ºi opiaþã de film?

– Distribuitorii care au participat la Festivalsunt foarte puþini ºi sunt în general oameni carese duc ºi la multe târguri de film, sunt cam ace-iaºi, vreo trei la numãr, singurii interesaþi sã aducãfilm de calitate (european sau nu) în programelelor. Nu cread cã Festivalul se poate transformaîntr-o piaþã atâta timp cât cinematografele, situaþiasãlii de cinema în România nu se schimbã, adicãatâta timp cât nu se trece la o terapie de ºoc, sãlilenu se privatizeazã, pânã în momentul ãla nu.

– Anul acesta ai fost în Festival ºi în calitate de pro-ducãtor, mã refer la documentarul Marele jaf comu-nist de Alexandru Solomon. Va intra acest film ºi încinematografe?

– Da, cred cã filmul va intra în cinematografeîncepând cu luna, sper eu, octombrie. E un filmcare mi-a consumat iarãºi mare parte din timp ºidin energie anul trecut, e un film care þine foartemult de percepþia pe care o avem noi asupra isto-riei recente. Sunt lucruri, amãnunte, fapte pe carenu le ºtim ºi care au sau au avut un impact extra-ordinar asupra oamenilor care au trãit acele vre-muri, eu cred cã filmul e foarte actual. A avut ma-re succes, de exemplu, la BBC, a fost prezentatacum o lunã. Cred cã va fi ºi un succes de cinema- pentru oamenii care sunt interesaþi de subiecteleastea, pentru cã e un subiect mai special.

– Acest film a fost o promisiune fãcutã la închidereaediþie a doua TIFF-ului, promisiune onoratã. Pe cândun lungmetraj semnat Tudor Giurgiu?

– Sper sã pot sã fac lungmetraj începând cuanul ãsta, dacã o sã obþin bani de la CentrulNational al Cinematografiei în urma concursuluide proiecte din iunie. Îmi doresc foarte tare, amun scenariu în care cred ºi sper sã-l fac la anul,pentru ca în doi ani de zile sã-l putem vedea laCluj. Ar fi o mare, mare bucurie pentru mine.

– Dacã îl vei face, ºi îþi doresc sã îl faci, vei participacu el în concurs?

– A, nu, asta în nici un caz, ar fi prea mult... Eun conflict clar de interese. O sã încerc sã fac un

TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 9

à

Festivalul Internaþional de FilmTransilvania 2004Cluj-Napoca, 28 mai - 6 iunie 2004

F estivalul Internaþional de Film Transilvania(TIFF), ediþia a treia, a înregistrat unrecord în ceea ce priveºte numãrul de

spectatori: 31.000 (faþã de 15.000 anul trecut),dintre care aproximativ 3.500 la proiecþiile în aerliber (o premierã a Festivalului).

Filmele cele mai vizionate au fost: Înainte de apus (SUA, 2003, r. Richard Linklater),Pãcatul pãrintelui Amaro (Mexic, 2002, r. CarlosCarrera), Insula (Coreea, 2000, r. Kim Ki-duk),Zeii tineri (Finlanda, 2003, r. Jukka-Pekka

Silii), Cãzut în hãu (Anglia, 2003, r. KevinMacdonald).

Clujul a fost timp de zece zile capitala româ-neascã a filmului: peste 80 de filme - scurt ºi lungmetraje - din 30 de þãri, premiere absolute în Ro-mânia, mai mult de 300 de invitaþi, peste 15.000de spectatori ºi 30 de petreceri, plus seminarii,evenimente, workshopuri, conferinþe, proiecþii înaer liber ºi expoziþii de fotografie ºi picturã, peste100 de voluntari ºi 50 de oameni în staff.

În competiþie, 12 filme din 11 þãri s-au bãtutpentru Trofeul Transilvania, în valoare de 4000USD. Premiul pentru Cel mai bun film ºi Tro-feul Transilvania, înmânat de Maia Morgenstern,a fost câºtigat de filmul Dias de Santiago (Zilele luiSantiago, Peru 2004), în regia lui Josue Mendez.

n

ilmF

“Festivalul trebuie sã devinã mai comercial”

n Tudor Giurgiudirectorul Festivalului

Page 10: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

10 TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

eveniment special, o proiecþie în afara concursului.

– TIFF-ul e la a doua ediþie în care sunt organizateZilele filmului românesc. Dacã, de bine de rãu, anultrecut au fost prezentate, cred, cinci lungmetraje (chiardacã dezamãgitoare), anul acesta din cinci titlurianunþate au rulat doar douã. De ce? Pe de altã parte, totanul acesta am putut constata, e o diferenþã calitativãextraordinarã între lungmetrajele ºi scurtmetrajeleromâneºti, acestea din urmã foarte bune. De undeaceastã diferenþã valoricã?

– E simplu. Ca la orice festival, existã un ter-men de înscriere a filmelor. Din pãcate, în rândulproducãtorilor e un dezinteres colosal pentru a-ºipromova filmele. Astfel încât am pierdut timp ºinervi încercând sã gãsim niºte filme care pânã laurmã nu au fost gata la timp. La un moment datam avut promisiuni cã putem prezenta anumitefilme, le-am ºi trecut în program, dar acele filmen-au mai venit. În alt cazuri, un film a fost un felde minge de ping-pong, subiect de ceartã ºi descandal între producãtori ºi regizor ºi-am spus cãnu e bine sã ne interpunem noi în cazul ãsta ºi,ca urmare, am hotãrât sã-l retragem din program.Lungmetrajul este o oglindã extrem de limpedeasupra situaþie generale din filmul românesc.Pornind de la cum se desfãºoarã concursurile deproiecte, cu consecinþe foarte clare, adicã nu poþisã faci filme bune sau filme extraordinare înmomentul în care ele se nasc într-o atmosferãfoarte tensionatã... Din punctul ãsta de vedere,pentru a-þi rãspunde ºi la a doua întrebare, ener-gia, talentul unor oameni care fac scurtmetraj, ºifilmele prezentate în Festival au arãtat-o, meritãmult mai tare sprijinite, ele de fapt sunt cele careconteazã. În timp, cred eu, se va vedea cãoamenii ãºtia vor avea un cuvânt mult mai marede spus în lungmetraj decât alþi realizatori.

– Vorbeai la început despre creºterea notorietãþiiFestivalului, a succesului de stimã, de prestigiu, ºi înþarã ºi în afara þãrii. A atras cumva acest succes ºi unmai mare sprijin financiar?

– Succesul ãsta a atras mai mult sprijin finan-ciar, e limpede, mã simt un pic mai relaxat dinpunctul ãsta de vedere. Dar încã e o muncãfoarte, foarte susþinutã ºi grea ºi stau sã mã gân-desc în ce mãsurã vom putea continua, cu totsprijinul pe care l-am atras, pentru cã investiþiaasta o suportam eu singur pânã acuma, din buzu-narul meu. Cred cã muncã voluntarã am fãcutsuficientã, e momentul ca cineva sã ºi rãsplãteas-cã munca asta. ªi nu pot sã nu fiu extrem de su-pãrat ºi de trist cã Centrul Naþional al Cinemato-grafiei, care este o organizaþie care ar trebui sãaibã un buget anual ºi pentru astfel de mani-festãri, nu acordã un sprijin substanþial acestuiFestival care, cred eu, scoate în mod limpedeRomânia ºi cinema-ul românesc pe hartã. Adicãîn alte þãri ar fi mulþumiþi ºi fericiþi sã aibã unastfel de festival, iar la tine în þarã trebuie sã tecãciuleºi pentru fiecare bãnuþ. Mi se pare atât deridicol, încât n-am ce sã mai spun.

n

à

– Mihai Chirilov, în urmã cu un an mãrturiseai cãeºti singurul reponsabil pentru selecþia filmelor din TIFFºi cã îþi asumi aceastã selecþie. Situaþia este aceeaºi ºipentru a treia ediþie?

– Evident. ªi dacã eu îmi asum poziþia aceasta,ar trebui ºi publicul sã înceapã sã-ºi asumealegerile pe care le face în momentul în care sehotãrãºte sã meargã la un film, e nevoie de astapentru o mai bunã comunicare între noi. Pentrucã s-a întâmplat ºi anul acesta, ca ºi în anii trecuþi,pe lângã toate felicitãrile, de care nu pot decât sãfiu încântat, sã fie oameni care sã îmi reproºezeanumite filme (care trateazã subiecte cu care ei,sigur, nu sunt familiarizaþi dar în acelaºi timp levâneazã). ªi e vorba aici de aºa numitele filmefãrã limite care spun din start cã vor abordasubiecte mai puþin comode. Problema este însã cãpublicul vâneazã aceste filme, intrã pe propriarãspundere ºi iese acuzându-l pe cel care a selec-tat acel film, deºi ºtie la ce sã se aºtepte, ceea cemi se pare uºor ipocrit. Pentru cã în momentul încare ºtii cã un film este extrem de violent ºi ºtii înacelaºi timp cã tu ai o problemã cu chestia asta,nu te mai duci sã îl vezi. De-asta spun cã sloganulmeu de anul trecut ar trebui sã fie sloganul pu-blicului pe viitor: asumã-þi poziþia faþã de unfilm, în momentul care te hotãrãºti sã îl veziaccepþi provocarea ºi judeci filmul exclusiv dinperspectivã valoricã.

– Lãsând la o parte aceste supãrãri, de ce actualaediþie a fost mai bunã, mai bogatã decât cele precedente:e vorba de experienþa dobânditã, a fost o ofertã maibogatã? De altfel, ediþia a treia a TIFF s-a remarcat ºiprin omogenitatea valoricã.

– Da, întotdeauna vreau sã fie omogenã, ºicând spun omogenã mã gândesc cã existã nu unsingur tip de public, ci existã mai multe categoriide public, iar fiecãrei categorii de public trebuiesã-i dai ceea ce se aºteaptã sã vadã. Eu încerc catotul sã fie un tot unitar, ca selecþia sã fie un felde puzzle din care sã nu lipseascã nici o piesã, fiecã asta înseamnã film comercial sau film dificil.Sunt convins cã existã oameni care nu vâneazãdecât film de divertisment ºi încerc sã ofer filmde divertisment, - pentru cã n-am nimic împotri-va acestei categorii de film, dar în acelaºi timptrebuie sã fie un divertisment deºtept, nu de tipulcelui pe care îl vedem tot timpul pe ecrane -, ºi,pe de altã parte, ºtiu cã existã oameni pentru carecinematograful este o artã care trebuie sã îþispunã ceva, o artã care trebuie sã te zgâlþie, sã tezdruncine, care poate sã te violenteze nu neapãratprin filme violente, ci exclusiv prin ceea ce spunfilmele respective. ªtiu cã existã ºi trebuie sãexiste oameni pentru care cinema-ul este o artãcare te pune pe gânduri, care nu te lasã indife-rent, care te provoacã la gândire.

– Având în vedere cã de trei ediþii numãrul de filmea tot crescut, unde va ajunge Festivalul în ritmul ãsta?

– Cred cã am atins pragul de sus, dincolo decare nu mai putem trece, cantitativ vorbind. Anulãsta programarea a fost fãcutã la sânge, poate unpic restrictivã, pentru cã unele filme au fost arãtatede douã ori numai, ºi este de dorit ca majoritateasã fie arãtate de trei ori, dar aici e vorba pânã laurmã de un numãr limitat de sãli care ne restrânge

ºi nouã opþiunile. Cred cã asta este cifra, 80 defilme de lungmetraj e o cifrã justã pentru momen-tul în care ne aflãm, cu sãlile din Cluj ºi, pânã laurmã, cu capacitatea de absorbþie a publicului.

– O secþiune pe care insistaþi, organizatorii, este ceaa filmului românesc, care a fost anul acesta oarecumantinomicã: dacã filmul de scurtmetraj este bun ºi foartebun, cel de lungmetraj lasã de dorit, mai ales cã din cincititluri anunþate au mai rãmas douã. Ce s-a întâmplat?

– Ceea ce era de aºteptat sã se întâmple. Hais-o iau cu începutul. Dacã ai spus cã selecþia descurtmetraje a fost foarte bunã, o sã-þi spun ºi dece. La capitolul scurtmetraje, de bine de rãu stãmbine, în sensul cã pentru acest eveniment numit,trebuie sã repet, destul de pompos Zilele filmuluiromânesc, a existat chiar o selecþie, au existatscurtmetraje pe care le-am respins, practic amavut de unde alege ºi am funcþionat destul deprofesionist, la fel cum funcþionez când alegfilmele strãine. Ei, în momentul în care vinevorba despre filmul românesc de lungmetraj, aicipolitica s-a schimbat un pic pentru cã dacã orga-nizezi trei zile de film românesc ºi nu ai decât oofertã de 5-6 titluri þi se forþeazã într-un fel mânasã le arãþi pe toate, indiferent de cât de bune sunt.Oricum nu ºtii cât de bune sau de proaste sunt,pentru cã producãtorii nu se înghesuie sã-þi tri-mitã casetele, practic profitã de pe urma faptuluicã Festivalul are unul dintre þeluri promovareafilmului românesc, este o platformã a filmuluiromânesc ºi îºi permit sã se joace un pic de-aºoarecele ºi pisica, de a ne avea la mânã practic.Asta a fost supãrarea mea, supãrarea mea majorãîn acest an. Dar nici nu am stat cu mâinile în sânpentru cã, da, oricât de tranºant ºi de rãu ar suna,m-am rãzbunat, în sensul cã nu am inclus nici unfilm românesc în competiþie. ªtiu, a fost o deciziefoarte tare, foarte contestatã la vremea respectivã,dar pur ºi simplu nu am avut de unde alege. Etragic.

– ªi o ultimã întrebare: anul acesta ai fost prezentla Festival nu doar ca organizator, nu doar ca selecþioner,ci ºi ca autor, coautor al unui volum despre Lars vonTrier, lansat la Cluj în premirã. Vorbeºte-ne despreaceastã carte.

“ªi publicul trebuie sã-ºi asume filmele”

n Mihai Chirilovdirectorul artistic al Festivalului

Page 11: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 11

– Da, am lansat-o în Cluj în premirã, la câtevazile dupã ce ea a intrat în librãrii de fapt, fãrã preamare tam-tam, deºi în România cãrþile desprefilm au nevoie de puþinã publicitate, pentru cã lanoi nu prea existã moda cãrþilor de film, existãpoate interesul pentru ele, dar lumea trebuie sã ºiºtie cã au apãrut. E o carte care practic încearcã sãacopere toatã filmografia lui Lars von Trier. Nueste o carte convenþionalã, nu seamãnã cu cãrþilescrise despre cineaºti, cel puþin din cele pe care leºtiu eu, nu are nimic din academismul ºi dindoctrina cu care este asimilatã o lucrare despre uncineast. Este o carte veselã, este o carte poate uºoristericã pe alocuri, dar e o carte care, spun eu, nuva lãsa pe nimeni indiferent pentru cã este foartelizibilã, este scrisã într-un limbaj ºi într-o formulã

foarte accesibile. Nu existã exegeze de o sutã depagini, ci existã abordãri ale fiecãrui film din fil-mografia lui von Trier într-o formã originalã ºi,cum am spus, cât mai lizibilã, în sensul cã noi amvrut ca publicul sã intre cât mai uºor în aceastãcarte, am utilizat formule simple de comunicare.Practic, jumãtate din carte e scrisã pe principiuldialogului, ca ºi cum noi autorii ne-am strâns la ocafea ºi am început sã vorbim despre Lars vonTrier iar cineva de la masa vecinã a înregistrat dis-cuþia noastrã ºi a trims-o spre publicare subnumele noastre. Deci are un aer colocvial, darasta nu înseamnã cã este o carte superficialã, pen-tru cã ea intrã destul de adânc în filmografia luiLars von Trier.

n

– La prima ediþie a TIFF-ului, în 2002, CristianMungiu pleca acasã cu Premiul pentru cel mai bun film ºiTrofeul Transilvania, pentru filmul de debut Occident.Iatã-vã, la cea de a treia ediþie, în tabãra “adversã”, cea ajuraþilor. Care posturã e mai atractivã, mai plãcutã?

– Întotdeauna postura de participant. Pânã laurmã m-am fãcut regizor ca sã fac filme, nu ca sãle judec pe ale altora - asta este doar o abilitatecolateralã ºi un gust pe care nici unul dintre noinu ni-l putem refuza. Cu toþii ne-am apucat, ceiimplicaþi în cinematografie, de fãcut filme pentrucã întâi ne-a plãcut sã ne uitãm la filmele altora ºisã le comentãm. ªi-atunci nu-mi pot reprima nicieu astãzi dorinþa de a mã uita la filmele altora ºide a spune ce cred. Dar e întodeauna mai plãcutsã fii participant.

– Au fost 12 filme în competiþie. Care a fost nivelullor ºi cât de dificilã a fost selectarea filmelor premiate?

– N-a fost foarte simplu din douã motive.Faþã de ediþiile precedente n-a existat un film caresã fie agreat în comun de toatã lumea ºi sã se deo-sebeascã, sã iasã în faþã foarte clar, pe de o parte;pe de altã parte, au fost filme foare diferite în celedouãsprezece. Din cauza asta n-a fost foarteuºoarã discuþia, pentru cã erau filme care aparþi-neau de gusturi ºi de genuri cinematograficefoarte diferite, ºi a trebuit sã le judecãm totuºi, sãpunem laolaltã ºi gusturile, ºi vârstele diferite, ºiapartenenþa la cinematografii diferite ale juraþilor.Dar pânã la urmã am alcãtuit un palmares carecred cã e echilibrat ºi a fost agreat de toatã lumea.

– Care credeþi cã este rostul unui festival de film, îngeneral ºi al TIFF în particular: formativ, informativ,monden etc.?

– Cred cã puþin din toate astea. Rostul luiprincipal e sã aducã filmele de afarã în România,ºi mã refer la filmele care n-au ºanse sã ajungãvreodatã în distribuþie în cinematograf - ºi dinpuntul ãsta de vedere are un rost formativ, pentrucã cinematografia e mult mai largã decât filmeleamericane pe care le vedem la televizor ºi în sãli,ºi e bine sã existe o contrapondere ºi un echili-bru, sã putem sã creãm acest gust paralel pentruun cinema mai de artã, mai devãrat ºi mai puþincomercial. Pe de altã parte, rostul pe care Clujul îlîndeplineºte tot mai bine, ºi uneori în ciuda re-alizatorilor români de film, este acela de a prezentastrãinilor selecþioneri de festivaluri producþiileromâneºti de film. Nu avem un alt festival în

România care sã arate celorlalþi ce facem noi. Toþistrãinii care vin aicea sunt de fapt interesaþi de cefacem noi, nu de filmele strãine pe care le potvedea mai bine la ei acasã. Deci e forte bine cãexistã aceste zile de film românesc ºi în mod nor-mal Clujul ar trebui sã fie acel eveniment anualîn care sã se prezinte toate producþiile româneºtiºi fiecare sã vadã cum stã cinematografia românãîn anul respectiv. Pe lângã toate astea, orice festi-val simpatic ºi simpatizat trebuie sã aibã laturamondenã ºi plãcutã, ºi cred cã asta e ceea ce faceClujul aºa de agreat de toatã lumea dinafarã: eliber, deschis, simpatic ºi foarte plãcut.

– Tocmai filmele româneºti au lipsit din Festival,mã refer la lungmetraje, din cele cinci anunþate au rulatnumai douã. În schimb, scurtmtrajele au fost foarte binereprezentate ºi cred cã trãim un paradox aici: dacãnivelul lungmetrajelor româneºti ar fi acelaºi cu cel alscurtmetrajelor, am avea o cinematografie foarte bunã.Care situaþia acestor lungmetraje care nu au ajuns, ar ficreat ele o imagine mai bunã, mai corectã asupra cine-matografiei româneºti?

– Sunt mai multe întrebãri, deci o sã fie ºi maimulte rãspunsuri. Sunt de acord cã scurtmetrajeleau un nivel foarte bun, mai bun decât lungmetra-jele. Existã o soluþie pentru asta: aceºti oameni careau fãcut scurtmetraje ºi care au luat premii trebuiesã facã lungmetraje. Eu cred cã riscul e mai mic ºi emai bine sã li se dea lor bani sã facã lungmetraj de-

“M-am fãcut regizor ca sãfac filme, nu ca sã le judec pe ale altora”

n Cristian Mungiuregizor, membru în juriu

cât sã li se dea bani unor oameni care au ratat unul,douã sau trei filme la rând. Despre filmele care n-au ajuns nu mã pot pronunþa dacã ar fi fost bunesau rele, pentru cã nu le-am vãzut. Îmi pare rãu cãn-au ajuns, nu e o chestie foarte serioasã, trebuie sãspun asta, în general nu se întâmplã afarã sã anunþicã filmul vine ºi sã nu vinã. Situaþiile erau diferitede la un film la altul, dar în general am senzaþia cãnu toatã lumea înþelege oportunitatea pe care Fes-tivalul o oferã: de a prezenta filmul celor de afarã.Existã încã un dezinteres pentru chestia asta ºi, dinpãcate, el vine tocmai de la cei care fac filmele îndispreþul unei competiþii adevãrate: nu aduc fil-mele alea aicea ca sã fie vãzute pentru cã de faptnu-i intereseazã din cale afarã ce se întâmplã cu fil-mul o datã ce el e terminat, din pãcate trebuie sãconstatãm asta. Nu pot sã spun dacã nivelul filme-lor româneºti fãcute anul ãsta a fost mai bun saumai rãu decât al celor fãcute anul trecut, dintr-unsingur motiv: trebuie sã înþelegem cã film româ-nesc e o formulare care nu ne ajutã. Filmul româ-nesc e foarte diferit. Ar trebui sã ne dezvãþãm sãvorbim despre filmul românesc în general, pentrucã între aceste douã, trei, patru producþii de anultrecut care au adunat laolaltã 5.000 de spectatori ºiscurtmetrajele astea care au câºtiga Palme d’Or laCannes sau Ursul de Aur la Berlin nu e nici olegãturã, decât cã sunt româneºti, dar nu pot fipuse în aceeaºi oalã. Deci unele filme româneºtisunt bune - ºi acei autori trebuie încurajaþi, altelesunt proaste - ºi acei autori ar trebui sã-ºi gãseascãbani privaþi, sã nu mai apeleze la banii statului.

– Pe când un urmãtor film semnat CristianMungiu? Pentru cã dacã, cu chiu cu vai, tinerii regizoriromâni mai reuºesc sã debuteze în lugmetraj, al doileafilm pare un deziderat fantomatic, utopic.

– Da, constatãm ºi noi acuma, dupã ce am fãcutun film cã e mai greu sã-l faci pe al doilea. Lucrezla mai multe proiecte. O sã filmez probabil unscurtmetraj în iulie, care o sã fie parte a unui lung-metraj iniþiat în Germania, cu alte cinci episoadeoarecum pe aceeaºi temã pe care îl fac ºi eu, în altecinci state din Eurpa de Est. Mai e un proiect pecare l-am iniþiat ºi la a cãrui finanþare lucrez chiaracuma, inclusiv aici în Cluj. Pe lângã astea lucrezîn continuare ºi la scenariul pentru al doilea lung-metraj, dar, din cauzã cã finaþarea e de asemeneanaturã în România ºi pentru cã am avut probleme-le pe care le-am avut cu Occident, nu mã mai grã-besc atât de tare sã încep o finanþare în România, ciîncerc s-o închei aici. Prefer sã merg pe un terenmai sigur decât prima datã, pentru cã o datã îþiasumi riscurile debutului, a doua oarã nu mai poþisã faci asta. Vreau ca atunci când ies cu al doileafilm, sã fie la înãlþimea aºteptãrilor publicului meu.

– ªi pentru a încheia tot cu Festivalul: cum vi s-apãrut selecþia filmelor, ºi nu mã refer numai la cele dinconcurs?

– Comparativ cu alte festivaluri e foarte bunã ºifoarte diversã. Adicã sunt multe titluri care suntfriºca de pe tort în alte festialuri, iar aici sunt în-ghesuite unele dupã altele. Cred cã, pânã la urmã,ãsta e lucrul cel mai bun, profesional, pe care l-afãcut Festivalul: a alcãtuit o selecþie de titluri inte -resante ºi care nu pot fi vãzute altundeva decât înacest Festival, n-o sã mai vinã în România (îmi pa-re rãu pentru cei care le-au scãpat), diverse ºi foartesuculente, lucruri interesante pentru publicul ro-mân ºi idei foarte interesante, cum a fost cea de aprezenta publicitate de dinainte de ’89, care e oidee grozavã, pânã la producþii strãine, pânã la posi-bilitatea de a vedea câte trei filme de Wong Kar-wai, Kim Ki-duc ºi Lars von Trier - deci e o marediversitate ºi o selecþie foate riguroasã în care fie-care poate sã-ºi regãseascã tipul de cinematografiepe care-l agreeazã.

n

Page 12: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

– Domnule Tudor Caranfil, sunteþi pentru primadat la TIFF, aºa cã nu-l puteþi compara cu sine. Cumvi se pare comparându-l cu alte festivaluri?

– O sã râdeþi de mine ºi o sã spuneþi cã, euºtiu, provoc, dar anul ãsta am fost la Berlin, laCannes ºi ãsta e al treilea festival la care participîn aceastã primãvarã-varã. Vreau sã vã spun cãmi-a dat satisfacþii cinefile peste cele pe care le-am avut la Festivalul de la Berlin, de exemplu,care a fost foarte slab anul ãsta, e adevãrat, a fostºi o chestie de conjuncturã, dar, vã mãrturisesccinstit, nu mã aºteptam ca aceastã concentrare decalitate pe care am simþit-o aici sã existe la un fes-tival din România. În general, pentru un festivaleuropean cred cã este o performanþã.

– Cum vi s-au pãrut, în mãsura în care le-aþivãzut, filmele din concurs?

– Aº vrea sã atrag atenþia asupra faptului cã, îngeneral, în festivaluri competiþia nu caracterizeazãneapãrat valoarea festivalului. Existã festivaluri, aufost festivaluri, am participat la asemenea festiva -luri mari la care competiþia era sub nivelul gene-ral al festivalului. Adicã aici conteazã selecþia. Înce priveºte TIFF, competiþia a fost una de sur-prinzãtoare valoare, care caracterizeazã un festivalde surprinzãtoare valoare. Aº vrea sã subliniezomogenitatea dublului competiþie - secþiuni para-lele, ceea ce m-a surprins încã din prima zi, cândam vãzut trei filme ºi toate trei mi s-au pãrutimportante. Eu le vãd aici ºi sub optica autoruluide dicþionar, cotinui sã lucrez, am scos douã ediþiidin Dicþionarul universal de filme ºi continui sãlucrez la ediþia a treia, ºi am fost uimit cã din celetrei filme vãzute în prima zi nu pot sã exclud niciunul ºi cã le voi pune pe toate trei în dicþionar, levoi turna direct în dicþionar. Din acest punct devedere, în zilele care au urmat au fost destul depuþine filmele pe care le-am refuzat ca neintere-sante, selecþia în general a fost foarte bunã. E ade-vãrat, selecþia secþiunilor paralele mergea de celemai multe ori pe urmele unor selecþioneri de lamarile festivaluri - Veneþia, Cannes, Berlinº.a.m.d. -, dar sã ºtiþi cã selecþia marilor festivaluricuprinde ºi nenumãrate titluri care sunt rezulta-tul presiunilor comerciale asupra festivalului. ªicând mã refer la presiuni comerciale nu mã referneapãrat la presiuni de film comercial, nu, ci lapresiunea marilor case de filme, case importantecare-ºi impun repertoriul propriu. Aici, acestlucru nu s-a simþit, pânã aici ei n-au ajuns, poatecã nici nu ºtiu cã existã un festival care ar meritaaceastã presiune, ºi, din fericire, organizatorii aufost liberi în alegerea lor ºi au asigurat acest nivel,care mi se pare rar, al festivalului lor. ªi, din acestpunct de vedere, ºtiinþa de a alcãtui un repertorius-a confirmat: o selecþie bunã ºi în competiþie, oselecþie bunã ºi în secþiunile paralele

– Una din tristeþile Festivalului a fost secþiunea defilm românesc, mã refer la lungmetraje. Din cinci sauºase titluri anunþate au ajuns numai douã.

– Eºecul real al secþiunii de film românesc nuse datoreazã în nici un caz Festivalului, ci spiritu-lui balcanic care continuã sã domneascã în cine-matografi românã. Este nepermis ca un film careeste anunþat încã în toamna tecutã la FestivalulFilmului Românesc de la Bucureºti, organizat deCentrul Naþional al Cinematografiei, sã fie retras

atunci, sã fie retras ºi acuma, deºi filmul e termi-nat, numai fiindcã tânãrului regizor îi e fricã sã seconfrunte cu publicul. Eu înþeleg acest trac, darîn filmul ãsta au fost investite niºte sume dinbugetul Ministerului Culturii ºi al CentruluiNaþional al Cinematografiei. Din punctul ãsta devedere, cum nu l-a fãcut cu banii lui de buzunar,tânãrul Saizescu nici nu mai are dreptul de con-trol asupra filmelor sale. Nu vãd cum într-o þarãcare s-ar conduce dupã legi clare regizorul poatesã blocheze premiera, confruntarea aceasta cupublicul. Sigur cã ai trac, ºi eu aº avea în locul luitrac, oricare dintre noi ar avea aceeaºi teamã, darnu se poate ca o cinematografie sã fie la cheremultracului unui regizor. Nu este permis, nici unuicineast din lume nu-i este permis sã târâie pro-ducþia unui flm dupã propria sa plãcere, numai înRomânia se poate întâmpla aºa ceva, undeCentrul Naþional al Cinematografiei este lipsit ºide autoritate, ºi de voinþa de a face ordine îndomeniul producþiei de film. ªi acestei lipse aCentrului Naþional al Cinematografiei i-a cãzutvictimã Festivalul de la Cluj. Scurtmetrajele...

– Existã o diferenþã între scurtmetrajele româneºti,foarte bune în general, ºi lungmetrajele româneºti, maitoate proaste, cu câteva excepþii, care vin în general de ladebutanþi – Cristi Puiu, Cristian Mungiu, RaduMuntean, sau mai vechiul debutat, dar tot dupã ’90,Nae Caranfil. Dar consacraþii dezmãgesc mai tot timpul.

– Pãi aici e buna, aici e buba. Domnii de laCentrul Naþional al Cinematografiei, în frunte cupreºedintele sãu, slujesc fidel cauza pierdutã aunei generaþii de cineaºti incapabile sã mai deaceva real. În cea mai mare parte a ei, hai sã nuabsolutizãm, putem sã avem încã surprize, daraceste surprize trebuie garantate de o bazã depornire solidã, serioasã, cuantificabilã, cea ce nuse întâmplã la noi. În schimb, tinerii pãtrundfoarte greu pe culuarul producþie. A existat ovreme, în primii ani de dupã revoluþie, când aufost finanþate câteva debuturi, de pildã la studioulcondus de domnul Sergiu Nicolaescu. El afinanþat generos câteva debuturi, dar debuturileacealea au fost nesemnificative ºi am avut senti-menul cã ºi la el ºi la alte case de producþie, ca deexemplu la Piþa, la casa condusã de Daneliuc, aufost promovate cu ostentaþie nulitãþile din sânultienerei generaþii, cei care le dãdeau garanþieseniorilor cã nu le vor umbri gloria. Adicã e maibine sã ai în jurul tãu câþiva tineri cineaºtimediocri ºi submediocri, care nu-þi pun înprimejdie autoritatea, decât sã ai câþiva – ai rostitdumneata câteva nume de tineri care s-au afirmat-, care te pun în umbrã, care te eclipsezã.Oamenii ãstia eu pot sã-i înþeleg, dar din nou mãrefer la pârghiile de control ale CentruluiNaþional al Cinematografiei, care ar trebui sãfuncþioneze ºi care nu funcþionezã. Ce s-a întâm-plat atunci, dupã ’90, continuã, cu mici excepþii,sã se mai petreacã. Talentele tinerei generaþii suntcanalizate spre scurtmetraj, pentru cã aici nu con-cureazã cu bãtrânii. ªi dacã în ultimele patru luniam avut premii la festivalurile internaþionale(Cannes, Berlin, Veneþia), la care nu ne-am aºtep-tat, nici autorii lor nu se aºteptaserã, pentru cãcinematografia româneascã are un renume foarteprost acum în strãinãtate, ºi în festivalurile inter-naþinale dacã eºti român pãtrunzi de cinci ori maigreu decât ceilalþi ºi în nici un caz nu ajungi la

premii, pentru cã o prezenþã româneascã în pal-mares coboarã prestigiul festivalului, te întrebidacã Centrul Naþional al Cinematografiei va fi înstare sã bareze calea tinerilor aceºtia în lungme-traj, aºa cum i-a barat-o, speriat, intimidat luiCristi Puiu dupã ce Marfa ºi banii a colindatlumea atrãgând atenþia asupra potenþelor cine-matografei româneºti. În momentul acela ocomisie formatã din seniori ai cinematografiei arefuzat o ofertã de lungmetraj a lui Cristi Puiu.Mã tem cã mai departe va fi refuzatã, cu acelaºicinism ºi cu aceeaºi rutinã, ºi aceastã garniturãnouã de tineri care vine sã arate ce se poate faceîn România.

– Din pãcate, scurtmetrajele nu circulã, nici în cine-matografe, nici la televiziuni...

– Eu nu înþeleg de ce. Dacã domnul Piþa aavut chef a abãgat în distribuþia cinematograficãun lungmetraj format din scurtmetrajele stu-denþilor lui, ºi chestia a mers ºi toate rudele tine-rilor realizatori au venit sã-i aplaude ºi s-au strânsvreo 300 de bilete vândute pentru un filmmenþinut câteva sãptãmâni pe ecrane în mod gra-tuit, nu înþeleg de ce domnul Piþa a putut faceacest lucru ºi garanþia oferitã de Palme d’Or ºiUrsul de Aur nu poate strânge la dimensiuneaunui lungmetraj aceste scurtmetraje valoroase, casã vadã ºi publicul pentru ce s-a luat Palme d’Or,pentru ce s-a luat Ursul de Aur. Când noi amluat primul Palme d’Or, acum 50 de ani aproape,cu Popescu Gopo, Scurtã istorie , pãi filmul ãla adevenit cap de afiº în spectacolele cine-matografice, ne mândream cu el, e firesc. Dinnou vã spun: mã tem cã moravurile de neºtersinstaurate în Centrul Naþional al Cinematografieise vor manifesta ºi de astã datã la fel. AcestCentru Naþional al Cinematografiei care dispunede o asemenea posibilitate ca Festivalul de la Clujºi nu îl sponsorizezã – e uluitor, e uluitor! Înschimb face, în toamna trecutã, un festival jalnicla Bucureºti, strânge toate nonvalorile ºi le aruncãpe piaþã.

– Suntem poate singura þarã din Europa care nu areo revistã de film, deºi în ultimii ani au fost câteva tenta-tive, inclusiv la prima ediþie a TIFF a fost lansatã orevistã a Centrului Naþional al Cinematografiei, care adispãrut dupã câteva luni...

12 TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

“Un festival de surprinzãtoare valoare”

n Tudor Caranfilcritic de film

Page 13: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 13

– Domnule Andrei Gorzo, sunem la încheierea celeide a treia ediþii a TIFF. Ca participant de la prima ediþie,cum apreciaþi TIFF 2004? Primele douã ediþii au fost, sãzicem, de tatonare, a treia obligã deja la mai mult.

– Într-adevãr, asta e principala chestie. Acumchiar ºtim cã o sã dãinuie: e solid, e cimentat ºi edin ce în ce mai impresionant. Dacã la primaediþie era o vietate pe care o puteai mângâia întreurechi, acum a crescut, e ditamai dihania - ogroazã de proiecþii, o groazã de evenimente - ºiprobabil va avea o viaþã lungã.

– Cum vi s-au pãrut filmele din competiþie? Avândîn vedere cã interviul e fãcut înainte de anunþarea pre-miilor, îndrãzniþi un pronostic?

– Nu îndrãznesc un pronostic pentru simplulmotiv cã n-am vãzut destul din competiþie. Ca deobicei, ca toatã lumea, m-am repezit laSupernova, m-am repezit sã recuperez diferitelucruri ºi din competiþie, pânã una alta, n-amvãzut decât douã filme, ambele foarte bune, ºi dince-am auzit la alþii care au vãzut mai multe,ambele cu ºanse reale la premii - e vorba deReconstrucþie ºi de filmul Aaltra.

– Care au fost momentele de vârf ale Festivalului?

– Iarãºi trebuie sã rãspund dupã ceea ce amvãut. Momente de vârf e clar cã au fost... Sala s-aumplut la astea mari, la evenimente, de la Bowlingfor Columbine , American Splendor, pânã la Monster ºiKill Bill 2, dar nu m-am dus la astea pentru cãsunt filme care în scurt timp vor intra pe ecraneºi vreau sã le vãd atunci ºi sã scriu pe larg despreele. Astea au fost cele mai mari, în rest...

– Ce a fost dezolant la aceastã ediþie a fost secþiunea defilm românesc, ºi mã refer la filmul de lungmetraj. De cesunt, cu excepþiile de rigoare, filmele româneºti aºa deproaste?

– Aici sunt foarte multe de spus, o sã enumãrcâteva dintre cauze fãrã a avea pretenþia de a leepuiza pe toate ºi fãrã sã intru în detalii. Înprimul rând este vorba de ce-a fãcut din meseriade cineast sistemul comunist, care a distrus anu-mite meserii, cea de scenarist de exemplu, iar

eroarea s-a perpetuat. Apoi, e vorba de oameniicare au pâinea ºi cuþitul, de felul cum sunt dis-tribuite, aprobate proiectele la Centrul Naþionalal Cinematografiei, pentru cã intrã în lucru sce-narii care n-ar trebui sã intre în condiþiile în careoricum suntem o þarã care nu ne putem permitesã facem multe filme. De-aici vine lucrulregretabil ºi chiar jignitor, din faptul cã dinpuþinele filme româneºti se fac atât de multeproaste, care de la început nu trebuiau aprobate.Deci nu niºte filme care puteau sã iasã bine dardintr-un motiv sau altul n-au ieºit ºi-l poþirespecta pe autor, ci filme care, unele dintre ele,n-au cap n-au coadã, îþi dai seama cã de laînceput nu trebuiau sã intre în lucru. Dar existãscurtmetrajele...

– Chiar existã o discrepanþã foarte mare între lung-metrajele româneºti, majoritea proaste, ºi scurtmetrajeleromâneºti, acestea din urmã bune ºi foarte bune...

– Acuma s-ar putea sã fac o greºealã, pentru cãajung în chestia asta cu conflictul între generaþii,care e un loc comun ºi, nu-mi place s-o spun,belicos, dar, totuºi, e evident. Pentru cã acolounde sistemul prin care sunt finanþate lungmetra -jele e controlat de veterani, aceºtia (dintre careunii au fost talentaþi, unii au fãcut filme bune dar,dintr-un motiv sau altul nu mai reuºesc) primescîn continuare finanþare ºi-ºi fac în continuarefilmele, în timp ce apare, a apãrut o nouã gene-raþie, apar tineri care par sã ºtie cum se scrie unscenariu, par sã ia în serios treaba asta. Înmomentul în care se apucã sã facã un film par astãpâni foarte bine anumite lucruri, adicã îºi facbine temele înainte de a se apuca de treabã. Numai pornesc aºa, sinucigaº, în ceaþã, fãrã sã aibã oideea prea clarã, crezând cã vor prinde poate FataMorgana. Asta e una dintre problemele filmelenoastre de lungmetraj: e clar cã au pornit cu oidee scrisã pe-o hârtie sau cu 20 de pagini denotiþe ca scenariu ºi au încercat sã surprindã ceva,o viziune, în timp ce tinerii sunt mult mai apli-caþi, observã mult mai bine, dau mult mai multãatenþie realitãþii. Corneliu Porumboiu, care a fostaici la TIFF cu douã filme de scurtmetraj,Cãlãtorie la oraº, care a fost filmul lui de diplomã,ºi primul lui film de dupã facultate, Visul luiLiviu, are în jur de 28 de ani ºi deja stãpâneºte

perfect o lume, ºtie sã povesteascã ºi ºtie sã umplefilmul de viaþã.

– Ce înseamnã a face astãzi criticã de film înRomânia? Publicul de cinema este destul de restrâns canumãr, vã simþiþi cumva frustrat din aceastã cauzã?

– Chiar n-am nici un motiv sã-mi plâng demilã. Condiþia de critic... La noi e obligat sã scrieîn primul rând despre filmele hollywoodiene, darasta nu mã deranjeazã prea mult pentru cã filmelehollywoodiene sunt totuºi filmele pe care cei maimulþi oameni vor sã le vadã ºi dorinþa mea este sãating cât mai mulþi oameni, sã scriu desprefilmele pe care oamenii vor sã le vadã. Ador festi-valul ãsta ºi mã bucur sã mã aflu aici, dar defiecare datã când sunt la un festival îmi pun pro-blema asta - pentru cine scriu? -, abia atunci mãsimt frustrat, deºi vãd foarte multe filme, vãdlucruri formidabile, altele decât se dau în modnormal în circuit. Dar abia atunci se pune proble-ma cui comunici, ce faci. Nu poþi decât sãinformezi, nimeni nu poate sã-þi confruntespusele cu propria lui experienþã, oamenii ori tecred pe cuvânt, ori nu. Filmul este o experinþã pecare încerc sã o împãrtãºesc, nu þin neapãrat calumea sã fie de acord cu mine, ceea ce e impor-tant pentru mine este ca textul meu sã creeze ozonã de interes în jurul filmului, sã incite la dis-cuþii ºi în felul ãsta sã ajute cumva filmul. Dacãpot cumva sã fac actul mersului la cinema ºi dis-cuþiile pe care le au oamenii dupã ce au vãzut unfilm puþin mai pasionante, sunt fericit. Pentru cã,în realitate, nu poþi sã influenþezi mase largi deoameni sã se ducã la un film, nu poþi într-adevãrsã transformi un film... Dacã unul din filmele derezistenþã din festival, Aaltra, ar intra pe ecrane,toþi criticii de film români combinaþi ºi scriind cupasiune, ºi scriind în fiecare zi în ziarele cu celmai mare tiraj n-ar putea sã transforme filmulîntr-un fenomen de box-office. Dupã cum dacãtoþi criticii din România s-ar ralia împotriva fil-mului Troia n-ar împiedica filmul sã fie un suc-ces, sã fie un mare fenomen. Ceea ce poþi sã facieste sã intri în dialog cu oamenii ºi poþi sã lelãrgeºti experienþa vizionãrii acelui film.

n

Grupaj realizat de IOAN-PAVEL AZAP

“De fiecare datã când sunt la un festival, mã simt frustrat”

n Andrei Gorzocritic de film

– Nu ºtiu dacã veþi fi de acord cu mine, daraceste reviste îºi meritã soarta. Ele sunt gânditepentru a fi duse la pieire. Este inexplicabil cum orevistã dinamicã, ca aceea scoasã cândva deEcaterina Oproiu, sub Ceauºescu, sã încapã pemâna unor oameni care prin rutina lor au desfi-inþat-o. S-a întâmplat cu revistele ceea ce s-aîntâmplat ºi cu filmul românesc: au alungat pu-blicul din salã ºi cititorii. Cã publicul este intere-sat de texte despre film o dovedeºte faptul cã, întip ce revistele dispar apar tot mai multe cãrþi defilm, cãrþi care deºi sunt scumpe se cer, existãcerere în librãrie. Eu nu credeam cã dicþionarelemele de filme vor ajunge în câteva luni sã maicearã o ediþie, am fost eu însumi surprins. Dar num-ar mira ca ºi alþii, ca Istoria cinematografieiromâneºti a lui Cãlin Cãlin, cãrþile lui BujorRâpeanu ºi Cristina Corciovescu, ca istoria fil-

mologiei româneºti scoasã de Grig Modorcea sãrevinã la ediþii. Cãrþile de film se vând, revistelenu se vând. O revistã, ultima, cea scoasã deCentrul Naþional al Cinematografiei oglindeanulitatea generalã a acestui organism, ºi ea a cãzutpentru cã deºi s-au investit în ea sume impor-tante, publicul n-a rãspuns, ºi bine a fãcut.

– Aveþi reputaþia unui critic acid, cu opinii în rãspãrcu ale celorlaþi, mai ales în ceea ce priveºte filmul româ-nesc. Este o atitudine programatã sau impusã, doriþi sãfiþi aspru cu filmele sau filmele vã impun o asemeneaatitudine?

– În situaþia asta devin eu intervievatorul ºi pedumneavaostrã vã invit sã fiþi intervievat: m-aþivãzut pe mine dezlãnþuindu-mi ferocitatea în cepriveºte filmele din Festivalul Transilvania?

– Nu.

– Nu! Pãi, atuncea rãspunsul e clar: eu nusunt un critic atroce, aºa, cã vreau sã fiu euatroce, dimpotrivã, uneori sunt critic cu regret. Îicunosc pe oamenii pe care-i critic, pe regizorii pecare-i critic, îi preþuiesc ca oameni ºi nu pot sã lepreþuiesc opera pe care mi-o prezintã. ªi sã ºtiþicã nu e uºor. Dar George Cãlinescu zicea cã uncritic trebuie sã fie negru în cerul gurii. Nu suntnegru în cerul gurii fiindcã vreau sã fiu, suntnegru în cerul gurii fiindcã sunt critic. E tragediacondiþie mele umane...

n

Page 14: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

14 TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

Mai sãracã decît anul trecut în ce priveºteproducþiile româneºti, ediþia din 2004 aFestivalului Internaþional de Film

Transilvania a oferit cinefililor ºi o micã…revelaþie, în felul ei extrem de semnificativã. Evorba despre filmul Thalassa, Thalassa,coproducþie româno-germanã de acum zece ani,în regia lui Bogdan Dumitrescu. Filmul n-a rulataproape deloc în þarã, dar dacã ar fi rulat, cred cãdestinul post-‘90 al cinematografiei româneºti arfi fost oarecum diferit.

Thalassa, Thalassa este contemporan cu altepelicule mult mai celebre, precum Patul conjugal

sau Hotel de lux, care au fãcut “ºcoalã” în filmulindigen, doar cã nu seamãnã absolut deloc cuacestea. Tot ce e sordid, promiscuu, brutal, mizerla marii regizori ai momentului se transformã laBogdan Dumitrescu în solar, ingenuu, aventuros,vital. Scenariul are o simplitate nu prea întîlnitãîn producþiile noastre cinematografice, musaimetaforice ºi “cu subtext”. Eroii din Thalassa…sînt niºte puºti de zece (ºi sub zece) ani, caredescoperã, undeva pe platourile aride aleDobrogei, într-un hangar, un splendid Jaguardecapotabil. Fascinaþi de opulenþa maºinii, ca ºide un panou cvasi-ruginit pe care scrie “42 de km

pînã la mare”, copiii decid sã porneascã încãlãtoria spre Eldorado-ul albastru. Filmul e, defapt, povestea drumului lor spre mare.

Thalassa, Thalassa e un film cu semanticãevidentã, deloc abscons ori pretenþios, cu atît însãmai cuceritor. Prima asociere care se poate faceeste cu faimosul roman al lui Golding, Împãratulmuºtelor. Avem de-a face, în ambele contexte, cuniºte iniþieri, cu jocurile de putere alecolectivitãþii, cu pericole imaginare ori cu totulreale, cu excese, încredere ºi minciunã etc. Filmulnu e lipsit de scene mai “tari”, de bãtãi între copii,de pildã, dar nu atinge în nici un cazdimensiunea manifest-brutalã a cãrþii pomenite.Dimpotrivã, avînd o þintã, asperitãþile se atenueazãmult mai uºor, iar orizontul solar-marinestompeazã orice bãnuialã a unui final întunecat.Puºtii vor ajunge, de altfel, la þãrmul mãrii.

Singurul reproº care se poate aduce acestuifilm excelent echilibrat este gradul de poeticitateal scenei finale, salvat însã de protagoniºti. Cãcicopiii au, nu-i aºa, voie sã viseze.

În Thalassa joacã doar copii. Prezenþa adulþilore nesemnificativã, aceºtia dispãrînd de altfel cudesãvîrºire dupã începerea cãlãtoriei. BogdanDumitrescu a distribuit o fatã ºi cîþiva bãieþi care,la vremea turnãrii filmului, aveau în jur de zeceani. Nume încã necuoscute, chiar dacã unii sîntstudenþi la UNATC: Silvia Gheorghe, AlexandruCristea, Alexandru Anghel. Toþi (ºi cei al cãrornume nu-l cunosc) au jucat excelent, impecabil,dezinvolt, jucîndu-se , dupã cum au mãrturisit, de-a juca într-un film.

Thalassa, Thalassa este un eveniment tardiv alcinematografiei româneºti. El ar trebui prezentatmãcar acum, dupã zece ani, publicului nostru. Eun film de o cursivã naturaleþe, un film al uneilumi normale, aºa cum încã lumea româneascãnu e. Poate cã, în 1994, ni se potriveau mai bineHotel de lux sau Patul conjugal . Dar dacã am fivãzut Thalassa…?

n

Eadevãrat cã filmele „de artã” nu sunt ºi„filme de casã”, mai ales pe aici prinEuropa, dar Thalassa, Thalassa al lui Bogdan

Dumitrescu bate recordul în aceastã privinþã. Unrecord trist, trebuie s-o spunem de la bunînceput. Alta ar trebui sã fie soarta filmelorprezentate la festivaluri. Cel puþin peste oceanlucrurile stau niþeluº altfel. Un film nominalizatla Oscar, de pildã, trezeºte imediat interes,înregistrând automat ºi un oarecare succes decasã. Uneori, acest succes nu e câtuºi de puþinneglijabil. La Cluj, Thalassa, Thalassa a înregistratdoar câteva simpatii. ªi acestea discrete,indulgente, uºor concesive.

Produs cu zece ani în urmã, filmul lui BogdanDumitrescu a mai fost proiectat la FestivalulInternaþional de Film de la Toronto ºi acum laCluj. Deci un film de festival, pentru festivaluri(rãmâne sã deducem asta nu fãrã mirare ºi sãacceptãm ºi aceastã categorie). Existã aºa ceva? s-ar putea întreba un devorator de thriller-uriamericane. Din pãcate, se pare cã da. Spun „dinpãcate” pentru cã un film bun, dacã este bun,trebuie sã se bucure ºi de o oarecare audienþã, casã nu spun cã trebuie sã cucereascã o parte a

publicului, desigur e vorba de publicul iniþiat.Dar Thalassa, Thalassa n-a fost difuzat nicãieri întot acest interval. Piaþa filmului e o redutã tot maigreu de cucerit decât producerea lui. Între timp,actorii-copii (de zece ani la data turnãrii filmului)au ajuns de douãzeci. Nu numai cãrþile, dar ºifilmele au destinul lor. Ce sã mai spunem?

Mirajul mãrii pentru copiii urcaþi în Jaguarul„lui Fane” este unul aleatoriu, gãsit la repezealã.Fascinaþia mãrii joacã mai mult rol de pretextiniþiatic. Cei ºase puºtani, la care se adaugã ºi ofatã, se angajeazã cu seriozitate în aventura lornechibzuitã. Consecinþele nu întârzie sã aparã ºide aceea, la contactul cu marea, intensitatea trãiriiinocente, necenzurate se mutã într-un registru alcomplexitãþilor ce þin mai mult de lumeaadulþilor. Titlul se face purtãtorul surdinizat alstrigãtului celor zece mii de soldaþi greci conduºide Xenofon, când, dupã o lungã retragere, auzãrit în sfârºit þãrmul Pontului Euxin. Desigur, eun ecou tardiv cu trimitere spre iluzia eliberãriidin chingile unei realitãþi ostile.

Bogdan Dumitrescu înscrie în genul roadmovie un subiect de mare fineþe, extrem depretenþios în ciuda firescului afiºat, ce gliseazã pe

coordonate simbolice instabile, chiar sibilinice. Oprimã trimitere se poate face spre Împãratulmuºtelor al lui William Golding, despre careregizorul nu avea habar la ora când filma Thalassa,Thalassa, dupã propria mãrturisire. ªi apoi tentaþiacãlãtoriei cu o þintã precisã m-a determinat sã mãgândesc la Binecuvântaþi animalele ºi copiii, miculroman al lui Glendon Swarthout, ºi el ecranizat.Dar câtã diferenþã! Câtã ºtiinþã a tensionãriiacþiunii! Dacã tematic subiectele nu ar fi fostapropiate, trimiterile nici nu ar fi fost indicat sã sefacã. O asemenea distanþã le separã.

Trei din ceata de pitici care au filmat acum zeceani în Dobrogea ºi au ajuns la Cluj adulþi sunt:Silvia Gheorghe, Alexandru Cristea, Alexandru An-ghel. Despre drumul copiilor ne povesteºte filmul.Despre drumul filmului cine ne va povesti?

n

Thalassa?...(Jocul de-a cãlãtoria)

n Claudiu Groza

...Thalassa!(Un eveniment cinematografic)

n Adrian Þion

Page 15: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 15

Atreia ediþie a Festivalului Internaþional de Film„Transilvania” a demonstrat cã un bunmanager poate face ºi dintr-un oraº prins

în alte pariuri ºi contracte – Clujul drapelelorfunariote, Clujul universitar, Clujul miºcãriiteatrale – un oraº cu totul nou. Tudor Giurgiu aaterizat aici nu numai cu o concepþie, o echipã ºiun munte de filme, ci ºi cu un organ de presãpropriu, cu evenimente colaterale – dar nu maipuþin semnificative -, precum secþiunea de filmpublicitar (unde, nefiind acreditat, mãcar cã scriudespre TIFF încã de la prima ediþie, n-am pututarunca o privire, spre a da mai apoi seamã),întâlniri cu personaje mirabile ale filmului de pemapamond ºi, nu în ultimul rând, o galã finalãcare a rãzbãtut pe programul naþional deteleviziune. În trei ani TIFF a crescut, vorba ceea,cât n-ai putea crede!... Cã e aºa mi-am dat seamaîncã din start când, întârziind la vizionarea unuifilm dovedit ca fiind semnificativ ºi redutabil, m-am trezit abordat de o echipã televizionistã în

holul cinematografului „Republica” spre a mãrosti cu privire la ceea ce tocmai debuta. Pãi dacãºi numai aºa, poposit la margine, cu frustrareapãgubosului ajuns cu întârziere la Waterloo, m-am regãsit în mijlocul torentului, anvergura încreºtere semnificativã a evenimentului am putut-o mãsura pe propria-mi piele! ªi ea nu afost de ici, de colo – altminteri nu m-ar fichestionat mai apoi lumea de pe stradã cum e sãfii membru al juriului numai pentru cã fusesemvãzut, cu eticheta – ficþionalã – de „sociolog”atârnatã de coadã, cu o searã înainte, pe sticlã. Edrept, redactorii televiziunii clujene înþeleseserãbine, ceea ce se întâmpla, obiectul discuþieinoastre, era deja un fenomen sociologic,antrenând mase semnificative de cinefili, de lacreatori la voyeuri . De aceea nici nu aº insista, deastã datã, aici, pe valoarea producþieicinematografice prezentã în festival, pe raportuldintre „excepþional” ºi „moderat” pe scaravalorilor filmografice ori pe alte ingrediente care,

pânã la urmã, totuºi, ele asigurã succesul deduratã al unui festival. Mai interesantã mi se paremondenizarea subitã a Clujului, „cannes-izarea”sau „karlovy-vari-zarea” acestui oraº coborât,altminteri, de multe ori ºi sub multiple aspecteîntr-o apatie mohorâtã, aparent invincibilã.Întâlniri cu creatorii, organizate sub formã dedezbateri, dar ºi pure intersectãri pe strãzi, prinpub-uri ºi restaurante, intersectarea glamour-uluispecific lumii filmului cu regimul diurn al vieþiicotidiene, iatã ceea ce, cu adevãrat, m-a frapat ºimi s-a pãrut demn de a fi reþinut în sãptãmânaTIFF-ului din acest an. Mai departe, desigur,totul depinde de cei care au pus la cale totul, decei care au venit, au plecat ºi au rãmas în Cluj.Restul este happening, eveniment (poate chiarinstalaþie?!). În ciuda ceremoniei de premiere caun ºvaiþer, unde dialectica plinului ºi a golului aatins cote chinezeºti – Tudor Giurgiu neavând, demulte ori, cui înmâna trofeul, din lipsapremiatului –, TIFF-ul a creat mirajul unuispaþiu îmbogãþit artistic într-un procent vizibil. Sã sperãm cã el se va repeta ºi cã va dura.

n

n Ovidiu Pecican

De-ale TIFF-ului

Oameni obiºnuiþi care merg dupã cumpã-rãturi se intersecteazã pe trotuar cu alþioameni obiºnuiþi care fac film sau vizio-

neazã filme. Primii vin din piaþa de zarzavaturi ºise îndreaptã spre magazinul Napolact. Ceilalþiaºteaptã în faþa cinematografului Republica sãintre la o altã premierã. Destine de oameni seintersecteazã, fãrã ca indivizii sã se cunoascã întreei, ca personajele lui Dos Pasos din „romanul sãucinematografic”. Între ei: reclame – predominãafiºul cu transilvãneanca având fustele dantelateridicate în chip de Marilyn Monroe autoh-tonizatã, fainã, plesnind de sãnãtate, apoianunþuri, programul filmelor, iar pe meseleaºezate pe trotuar câte exemplare vrei dinAperiTIFF , publicaþia informativã gratuitã afestivalului. Tot de raclame ºi anunþuri, decupãridin ziare sunt intersectate fragmentele epice aleamericanului citat. O fi existând vreo legãturãsecretã între structura cinematograficã aromanului sãu ºi vânzoleala specificã din oraº devreme ce lucrurile se leagã în acest fel. Da, aºa iaact clujeanul nostru cã în oraºul sãu se întâmplãceva. Dând colþul Agenþiei Tarom, îþi iese înfaþã... un festival. Un festival de film. TIFF.

Aºa descoperi un festival neostantativ, pititdupã colþ în toatã amploarea lui, intrat în cotidiansub promiþãtoare auspicii. Dar mai precis, aºa afost pânã în 6 iunie.

Acum poþi sã treci liniºtit spre magazinul cuproduse Napolact sã-þi cumperi untul ºi brânza ºiiaurtul. AperiTIFF-ul de pe mesele terasei nu temai îmbie la insolite proiecþii. În holulcinematografului nu se mai agitã vedete saucinefili nerãbdãtori. E aceeaºi apatie ca înainte de28 mai, chiar daca ruleazã The day after tomorrow.Te întrebi când vei mai vedea sala atât de plinã cala Bifore sunset, încât organizatorii au fost obligaþisã ridice în picioare pe cei care ºedeau pe scãripentru a face loc vedetei festivalului Julie Delpysã urce pe scenã.

Despre free spirit cu particularitãþi de tiff spiritsemai poate adãuga: înainte de o proiecþie, una dintrevoluntare, dupã ce a aranjat microfoanele pe scenã

pentru invitaþii finlandezi Yarkko T. Laine ºi JenniBanerjee, a început foarte firesc sã cânte, recunos-când cã n-a mai fãcut aºa ceva niciodatã în faþa unuipublic atât de numeros. Vocea intrusei nu era toc-mai rea, s-a descurcat destul de bine, aºa cã în finala primit aplauze. Sau Dan Nuþu care se tot împie-dica de covoare imaginare pe scena Naþionalului.Sau proiecþiile în aer liber pe ploaie. Sau cãmaºacadrilatã a lui Tudor Giurgiu din seara decernãriipremiilor. Sau doi tineri bãieþi mângâindu-se înclarobscurul sãlii la seria de Umbre. Sau MaiaMorgenstern insistând într-un interogaTIFF cã„trebuie sã fãcem ceva”... pentru filmul românesc,fireºte. Sau cu adevãrat aristocratul Victor Reben-giuc pe strãzile Clujului neputând sã-ºi mai as-cundã arterita, un Moromete citadin sau un colo-nel cu ochii dupã pãsãrile sale. Sau... S-au dus toateaceste agrementãri tranzitorii care fac din TIFF oemblemã a unui nonconformism tacit asumat,neostentativ, dirijat abil spre un profesionalism cenu întârzie sã se instaleze – sperãm – definitiv în

miezul acþiunii propriu-zise. S-a mizat pe un numãr mai mare de cinefili

din afara oraºului care sã doarmã în corturi. Pemalul Someºului, în Grigorescu, s-a îngrãdit unmic spaþiu ºi s-au montat toalete ecologice. Darturiºtii, descurcãreþi, n-au ajuns sã-ºi întindãcorturile acolo decât în numãr foarte mic. Dincauza frigului, poate, ei au preferat camere maiacãtãrii, cu hogeag. Pe malul apei s-au vãzut doardouã corturi pentru câteva nopþi. Oricum, Clujulnu e încã Los Angeles, sã nu ne-o luãm în cap!

A fost odatã un festival... Dar el nu înseamnãmare lucru la nivelul bilanþului (de casã, de presti-giu) în raport cu alte evenimente culturale impor-tante ale urbei transilvane dacã n-a rãmas ºi în con-ºtiinþa spectatorilor. Faptul cã s-a scris atât de multºi entuziast despre aceastã ediþie, cã s-au prezentatmai multe filme ºi au fost mai mulþi spectatori ca laediþiile precedente e deja o dovadã cã festivalulînregistreazã succese de la un an la altul. Dacã lacafenea se discutã încã aprins despre unele proiecþiica despre incitante creaþii în materie, e clar cãmanifestarea n-a trecut ca un fum prin livezi fãrã sãlase urme. E cel mai mare succes al actualei ediþii, atreia. Ce vom vedea la a patra ediþie?

n

n Adrian Þion

Festivalul de dupã colþ

Before Sunset

Page 16: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

16 TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

n Andrei Gazsi

Transport de îndoieli

Î ntr-o activitate de comentator destul deîndelungatã, am evitat sã mã pronunþ desprevolumele de poezie; nu pentru cã nu mi-ar fi

foarte dragã poezia, chiar sunt mîndru debiblioteca mea liricã, dar nu m-am priceput sã-mitraduc emoþiile pricinuite de poezii într-un modmulþumitor. Excepþional, am îndrãznit, totuºi, sãspun cîteva cuvinte în marginea unor manuscriselirice; aºa ºi acum, cu cîteva poeme aparþinînd luiAndrei Gazsi. Fãrã a fi fãrã fisuri, poeziile sale augreutate, sunt autentice; aproape în fiecare palpitãversuri care deþin o greutate remarcabilã. Am alescîteva dintre aceste pietre preþioase: “Cãmileleºerpuiau printre dune, transportînd mareaîndoialã”; “Aºezat în liniºtea compromisuluizilnic, dupã ce am crescut mai mare,/ Percepaltfel culorile arcuite ale curcubeului”. Felul încare sunt montate aceste pietre preþioaseconvinge cititorul cã Andrei Gazsi este un poetautentic. (Mihai Dragolea)

Drumul spre marea poartã 1Sufocat de nisipul mãrunt ºi fierbinte,

priveam orizontul – Un amestec dintre cer ºi pãmînt.Cãmilele ºerpuiau printre dune, transportînd marea

îndoialã.Un cal pur-sînge necheazã undeva prin apropiere. Aici,

noapteaEste mai boltitã de stele, mai luminatã decît la noi

acasã!Aici, sunt mai aproape de Dumnezeu în liniºtea

profundã ºi blîndã,Prin care doar vocea unui înger rãzbate ca o eºarfã

parfumatã!

Amintirea ta este mult mai departe decît mi-amînchipuit.

Toate acestea ar fi trebuit sã þi le spun înainte de a pleca,

Pentru ca ºarpele deºertului sã-mi fie mai aproapeCînd voi pãºi prin marea poartã.Cîntecul cascadelor rãmîne doar o amintire!

Înaintãm prin nisipul fierbinte, urmele paºilor suntºterse de vînt

Prezentul se macinã între moara uitãrii ºi valul demîine.

Nisipul ne sunã între dinþi ca o furtunã!Departe, în Siberii, doar ochii tãi albaºtri cît douã ceruriVegheazã gheþarul din sufletul meu.

Pasãrea tãcerii îºi va întinde aripa peste pãmîntul rouat,Stelele se vor naºte pe rînd ºi în aceastã noapte în care

vom conversaDespre o iubire pe care o împãrþeam cîndva ca pe o

unicã bucurie.Gustul buzelor tale semãna mai degrabã cu gustul de

nor din umbra oazei…

Scrisoare tatãlui

Mi-ai spus, Trecãtorule, cã iubirea în sine este undar

Nu o rãsplatã pentru o faptã sau alta, cu asta vei fiuns sau nu

Prin pãsãrile cerului, prin pãrinþi ºi astfelcondamnat la viaþã vei fi!

Doar atît mi-a spus TrecãtorulApoi a plecat, ca întotdeauna, prin lumina din uºã!

Aºezat în liniºtea compromisului zilnic, dupã ce amcrescut mai mare,

Percep altfel culorile arcuite ale curcubeului,Durerile ºi incertitudinile toate, dar mã întreb cu

dare de mînãCrescut-am eu destul?Mîna mea întinsã spre o altã mînã întinsã poate fi

o formã de iubire?Cine va rãspunde la întrebãrile ºi îndoielile noastre,Cele de acum ºi de mîine?…………………………………………………Iatã, primãvara rãzboaielor s-a nãscut, naivã ca o

simfonie deºiratãGlasul tobelor se desfãºoarã peste mare ca cerul

brãzdat de iubiri eºuate.Maternitãþile se vor închide, copiii vor refuza sã se

mai nascã.Pentru toate acestea ºi altele ar fi trebuit sã fim

dãruiþiCu cea de a doua ºansã!

Îþi scriu toate acestea, tatã, pentru a ne cunoaºte maibine ºi astfel sã iertãm!

Masca de bronz

Nu sunt prizonierul tãu!…

Aud cum picurã în ecou, ritmic, întunericul.Astronautul de serviciu priveºte pe monitorSplendoarea nopþii. De gleznele mele atîrnãDantelãria gîndurilor tale ºi teama de a nu-mi gãsi

emoþiaÎn faþa acestor porþi ca niºte arcade de iubitã.

De ce aº fi prizonierul tãu,Aici pe fîºia dintre douã nemãrginiri?ªi ce-i dacã oraºele voastre mai au cîte o garã,Cã frunzele urcã spre cerCã ramurile urcã prin tulpinã, cã floarea soareluiSe roteºte o datã cu tine?Aici cireºii au înflorit sub formã de grindinã!

Nu sunt prizonierul tãu!…Deºi de gleznele mele mai atîrnãDantelãria gîndului tãu…

n

poezia

Alexandru Paul

Voicu Bojan

Page 17: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 17

Rãdãcinile antiamericanismului sunt maivechi decât s-ar crede. Mai vechi decâtepoca de-acum trecutã a rãzboiului rece,

mai vechi încã decât perioada interbelicã, ºi poateºi mai vechi decât romanticul secol alnouãsprezecelea, iar þara care le-a hrãnit ºicultivat cu fervoare nu este alta decât aliatul deodinioarã al tinerei pe atunci democraþiiamericane, Franþa. Dacã un autor ca JeanFrançois Revel, care ºi-a cucerit cititori fideli cupredilecþia sa pentru polemici intelectuale majore,etaleazã probe convingãtoare în noua sa carteapãrutã în traducere româneascã pentru a testa,(precum în testul cu hârtia de turnesol),„culoarea“ politicã a atitudinilor faþã de lumeaamericanã, înseamnã cã pasiunea (patima) cu careAmerica a fost ºi este privitã de europeni, ºi nunumai, nu a fost cel mai bun tovar㺠al adevãruluidespre America. Încercarea lui Revel de a descrie„cum funcþioneazã, care sunt cauzele ºiinconsecvenþele“ (citez din subtitlul cãrþii),obsesiei antimaericane îmi apare singularã în acestmoment, nu fiindcã probeazã un curaj alalternativei pentru o mai dreaptã perspectivãdespre America (ceea ce îmi aminteºte de un titlumai vechi al autorului, La barbarie au visagehumain, privind o cu totul altã lume decât ceaamericanã), ci pentru cã opune ataºamentuluiideologic atât de febril al antiamericanismului ogrilã argumentativã lucidã. A avea atitudini efiresc într-o lume responsabilã, presupusã a fi ºidemocraticã. Rareori însã atitudinile se nasc dinaptitudini care sã legitimeze firesc opiniile,credinþele, iar impulsul de a crede cu tãrie înideile de-a gata nu este doar apanajulstereotipiilor mediatice, ci mai a ales al unortrainice mode ideologice. Revel cere prudenþã înprivinþa propagãrii adevãrurilor unice despreAmerica. Recomandã celor care vor dinadins sã

vadã în America de azi un þap ispãºitor al tuturorrelelor modernitãþii, istoria colonialismuluieuropean, ori a altor imperii decât cele europene.Expune miezul conflictual alantiamericanismului, ciocnirea dintre liberalismºi duºmanii acestuia. Astfel echipatã, lectura„patimei“ antiamericane e pentru gânditorulfrancez o hermeneuticã de teren, politicã ºiculturalã deopotrivã, necesarã precum o trusã deprim ajutor cu care sunt tratate, nu însã ºivindecate, cele mai curente acuzaþii îndreptateîmpotriva Americii. Deschise într-un evantai,acestea se pot restrânge asemenea unui evantai îndreptul celor mai importante pãcate politiceamericane contemporane, hegemonism politic,imperialism cultural, unilateralism decizional,vãzute din contextul european cel mai familiarautorului, cel francez.

Eseul lui Revel þinteºte mai sus decât exerci-þiul unui exorcism ideologic. Deºi voluptateaironiei, pe alocuri a pamfletului îi sunt dragiautorului, atitudinile antiamericane ale euro-penilor nu sunt extrase din context oridemonetizate. Pe de altã parte, Revel nu cade încapcana propriei retorici antiamericane, transfor-mând presupusa „vinovãþie“ americanã într-ovirtute neîmpãrtãºitã. ªi totuºi, nu atât disuadareastereotipiei antiamericane meritã reliefatã, deºi eanu poate fi decât instructivã, cât mai ales felul încare politologul francez reflecteazã la câtevaîntrebãri fundamentale despre cum modernitateaa evoluat diferit în America (de Nord) ºi Europa(de Vest), marcând natura democraþiei ºi acomunitãþii civice. Evoluþia liberalismuluiamerican a creat o experienþã comunitarã localã ºiinternaþionalã, un comportament culturalindividual specific, faþã de care restul lumii arãmas într-un fel de ariergardã descurajatã, darmai ales geloasã, ce a revendicat dreptul de a

hotãrî asupra vitezei progresului, schimbãriieconomice ori politice, cerând de faptrecompense materiale ori daune morale pentrufaptul de a fi rãmas în urmã. Încãlzirea globalã,globalizarea economicã, monopolul culturii demasã sunt câteva dintre punctele tari aledezacordului cu privire la „americanizarea“planetei. Dacã ediþiile planurilor Marshall au fostcriticate chiar de cei care au beneficiat de acestea,(s-a spus cã economiile þãrilor respectivedeveneau aservite intereselor americane), dacãraþiunea de stat, principiu de marcã europeanã, s-a vãzut surclasat de cel al securitãþii colective,ori dacã mijloacele de comunicare în masã auglobalizat ºi mai concentric lumea în jurulAmericii, acestea s-au petrecut într-un contextmondial al competiþiei, în care, susþine Revel,ceilalþi competitori ai Americii s-au vãzut pe rânddepartajaþi de locul fruntaº. America este deatunci încoace în situaþia paradoxalã de a fisocotitã singura aptã sã dea soluþii inovatoareglobale, dar în acelaºi timp somatã sã repareconsecinþele „nedrepte“ ale propriei civilizaþii.America nu a rãmas pentru mulþi decât cartea cuimagini din „jungla“ mercantilismului ºiînstrãinãrii umane. Civilizaþia americanã e privitãca o provocare continuã producândincompatibilitate, ºoc, conflict, cu toate cãparadoxal, nu-i aºa, miile de emigranþi care auaºteptat ori aºteaptã viza americanã, sunt de altãpãrere. Revel insistã ca, deopotrivã admiratori ºidetractori ai Americii, sã nu uitãm de povararesponsabilitãþii proprii atunci când ne imaginãmAmerica altfel decât este.

n

1. Jean François Revel, Obsesia antiamericanã,traducere de Dan C. Mihãilescu, Humanitas,2004, 255 pagini.

n Marius Jucan

Patimile antiamericanismului(dupã Jean François Revel1)

meridian

Vasile Dorolþi

Oleg Tishkovets

Page 18: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

18 TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

François Lespiau este un important poet contem-poran francez, autorul volumelor La poursuitede Tom ºi L’épreuve du prussien. El este în

acelaºi timp ºi administratorul Centrului Internaþionalde Poezie din Marsilia, calitate în care a avutamabilitatea de a ne acorda un interviu referitor laaceastã prestigioasã instituþie.

– François Lespiau, eºti administratorul CentruluiInternaþional de Poezie din Marsilia. Existã foartepuþine centre de acest gen în Franþa, ºi chiar în lume.Cuce se ocupã aceastã instituþie, care sunt prioritãþile sale?

– Da, efectiv, este unul din puþinele centrecare existã, cel puþin în Europa, care sã reuneascãatâtea activitãþi legate de poezia contemporanã.Centrul a fost creat în 1990, la iniþiativa oraºuluiMarsilia ºi prin munca lui Emmanuel Ponsart,care, în acea vreme, a fãcut un studiu asupraposibilitãþii de a înfiinþa un asemenea centru, pecare l-a creat apoi, în 1990, cu ajutorul muni-cipalitãþii ºi al echipei politice din momentulrespectiv. Acest centru reuneºte mai multeactivitãþi, mai multe servicii în jurul poezieicontemporane. Mai întâi, el are o bibliotecã carenumãrã astãzi 40000 de documente, cãrþi, reviste,înregistrãri audio, video, opere critice, dicþionare,CD-uri, Cd-Rom-uri, DVD-uri, toate legate depoezia contemporanã, sã spunem cã acoperã toatãpoezia francezã de dupã rãzboi, de dupã 1945.Existã ºi un fond mare de poezie americanã, înlimba originalã, care este o donaþie a lui JacquesRoubaud. Mai existã ºi un mic fond în alte limbi.Aceastã bibliotecã este gratuitã, este numai deconsultare, nu de împrumut. Astãzi ea reprezintã

primul fond de poezie francezã, în orice caz,dupã Biblioteca Naþionalã a Franþei, cuconsultare liberã ºi gratuitã. Ce este CentrulInternaþional de Poezie? O instituþie careorganizeazã în fiecare sãptãmânã lecturi publicegratuite, în general vineri seara la ora 18.Gãzduim în fiecare sãptãmânã autori francezi ºistrãini, fie în jurul unei teme date, fie în jurulunei edituri sau al unei reviste, sau al uneiproblematici pe care o definim. Unul dintreprincipiile Centrului este ca autorii, francezi saustrãini, sã-ºi citeascã singuri textele. Nu invitãmniciodatã artiºti, actori care sã facã o muncã descenografie pe marginea poeziei contemporane,nu invitãm decât autori. Unul din principiile delucru definite de Emmanuel Ponsart de laînceput este acela cã un autor, chiar dacã îºiciteºte prost textul, este mult mai interesantpentru un ascultãtor decât un actor care joacãtextul sau face, în fine, o muncã de actor. Deci,nu invitãm decât poeþi în viaþã, care îºi vorbesctextele, care îºi citesc textele ºi se întâlnesc apoicu publicul ca sã vorbeascã despre ceea ce fac saudespre o editurã, o revistã de poezie sau despreorice alt ºantier axat pe poezia contemporanã.

– Te-aº ruga sã vorbeºti despre rezidenþele pe care leorganizaþi la Centrul Internaþional de Poezie dinMarsilia.

– Una din axele de lucru este gãzduirea a trei-patru rezidenþi pe an. Principiul este de a primidoi autori strãini ºi un autor francez în fiecare an.Rezidenþa înseamnã un studio în cartierul Panier,cartierul istoric al Marsiliei, unde este situat ºi

Centrul de Poezie. Autorul primeºte o bursã de1300 de euro pe lunã, rezidenþa dureazã trei luniºi în schimbul acestei rezidenþe i se cer autoruluidouã lucruri: pe de-o parte organizarea uneilecturi publice la Marsilia în timpul rezidenþei ºipe de altã parte, la sfârºitul rezidenþei, un text deaproximativ patruzeci de pagini, care va fipublicat de cãtre CIPM în colecþia “Refuge”,pentru cã studioul este situat pe rue du Refuge, laMarsilia. Colecþia “Refuge” numãrã astãzi campatruzeci de titluri, douã treimi autori strãini ºi otreime autori francezi.

– Care sunt principiile dupã care vã ghidaþi înalegerea autorilor pe care îi invitaþi în rezidenþã?

– Primim între 50 ºi 100 de cereri pe anpentru rezidenþe. Alegerea este eminamentesubiectivã, e ca alegerea unui editor în raport cuun text. Directorul este cel care ia decizia finalãde a primi un rezident sau nu. Alegerea se face pebaza textelor pe care le primim, care ne permit sãvedem în ce direcþie lucreazã autorul. Deasemenea, încercãm ca echipa de scriiturã,generaþiile, sexele, naþionalitãþile sã fie diverse.Încercãm sã avem un evantai cât mai larg posibil,singurul criteriu fiind calitatea, exigenþa lucrãrilorprezentate. Pe lângã aceste axe, mai organizãm ºiexpoziþii, o datã la cinci sãptãmâni.Primim artiºti,plasticieni, fotografi, care lucreazã fie în jurulpoeziei, fie în jurul problematicii legate de limbaj,fie direct cu un autor. Organizãm cam nouãexpoziþii pe an.Una din ultimele axe este muncaîn mediul ºcolar, avem o persoanã care lucreazãcu jumãtate de normã. Invitãm autori în clasepentru a face ateliere de scriiturã, de lecturã,pentru a sensibiliza elevii la poeziacontemporanã.

– Ce proiecte aveþi, cum intenþionaþi sã vã extindeþiactivitatea?

– În douã direcþii. Prima, internaþionalã,include atelierele de traducere cu þãri strãine, esteo operaþiune numitã “import-export” carereuneºte trei autori francezi ºi trei autori dintr-oþarã datã pentru a face un atelier de traducerecolectivã la Marsilia ºi în þara partenerã. Încercãmsã organizãm un “import-export” în fiecare andin 2000 încoace. A doua axã de dezvoltare estetot ceea ce þine de noua tehnologie. Am realizatun site internet acum doi ani, suntem pe cale dea-l completa ºi dezvolta, am vrea sã fie ºi maicuprinzãtor, ºi mai exigent, avem cam 400 de fiºede autor astãzi, ar trebui sã ajungem la un numãrdublu, ca sã prezentãm toþi autorii care au venit laCentru din 1990, ºi care sunt cam în numãr de800.

– Îþi mulþumesc.n

Interviu realizat de LETIÞIA ILEA

n François LespiauDeschideri: Centrul Internaþional de poezie Marsilia

interviu

Vasile Dorolþi

Page 19: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 19

Doru Sumuþã, din familie bunã ºi întinsã,nu ajunsese la casa lui, adicã rãmãseseburlac în garsonierã ºi îºi vedea liniºtit de

slujba mijlocitã printr-un unchi arhivar laDepartamentul Cultelor; aºa erau legile atunci,cum cã toþi trebuiau încadraþi la stat. Când aacceptat sã ia în subzistenþã un cameleon –nepotul sãu din partea surorii mici se lãsase scurttimp încântat de oferta unui coleg de clasã, cãruiaun vaporean în vorbã cu maicã-sa îi adusesereptila, – o ºopârlã veritabilã ce dãdea cu limbadupã muºte, nici nu visa cã rãscrucea soarteiapare într-o clipitã mult mai târziu relevatã.

Unchiul Doru ºedea ore în ºir sã contemplelegãnatul molcom al cameleonului multicolor,ochii independenþi cu pleoape solzoase, lãbuþãdin douã degete ridicatã ca un salut glumeþ,declanºarea imposibil de perceput a limbiineverosimile ºi mestecatul degajat al muscoilor,cosaºilor, fluturilor, tot ce-i putea stãpânulcolecþiona primprejurul blocului, ba chiar ºi dinParcul Poporului. Întâi stãtuse între geamurileferestrei spre balcon, apoi într-un acvariu mare(mai târziu îi spusese terariu), primit de la Ianicoaforul ce renunþase la prãsitul scalarilor,acoperit cu plasã metalicã de muºte. Ulterior i-apus o cracã uscatã, bine fixatã.

Dar schimbarea culorilor... ceva incredibil! Seschimbau ºi datoritã sentimentelor, nu doarmediului. Scria în cartea lui Brehm despre asta:„În cursul luptelor între masculi, coloritul seschimbã foarte repede“. Uneori Doru fãcea pemasculul – îl întãrâta cu pliciul de muºte,strigându-i ºi numele: Mucky (nu prea reuºea sãpronunþe englezeºte dar gestul conta); cameleonulscutura capul, cãsca gura ºi... culorile seîntunecau.

– Pentru la iarnã o sã-i pui muºte în oþet, îlzãdãra Buju, prietenul care venea uneori sã maifacã o tablã (pe bere). Sau gândaci de bucãtãrie, cããºtia nu hiberneazã, completa prefãcuta grijãpentru dihanie.

Ce-i drept, gândaci se mai gãseau, dacãrãmâneau resturi menajere se înfiinþau.

– Nu-i destul de cald, se îngrijora Sumuþã, vatrebui sã-i pun radiator.

Prea multe n-aveau ei ce discuta; vecinulmiliþian asculta de dincolo, cu paharul în peretelecomun, discuþiile subversive, treabã ºtiutã dealtminteri. „Am jurat, zicea el când avea accese desinceritate, drujba-i drujbã.“ Cu o sticlã de romera rezolvat, nu mai auzea nimic minim douãzile.

Cu toate atenþiile, cameleonul a murit, totuºi,fãrã veste. Nimeni nu ºtie cât a suferit DoruSumuþã; doar sufletul lui. Îl mângâia ºi nu-ivenea sã creadã. Rememora gesturi de-aleanimalului, i se pãrea cã-l vede miºcând înacvariu. S-a decis sã-l înmormânteze într-un locferit, la cimitirul Eroilor bunãoarã, ºi a organizatpomana exclusivã – a luat de la Alimentara (aºa lezicea atunci buticurilor) o sticlã de coniac (risipãcuratã la salariul lui) pe care a început-o darrepede i s-a fãcut lehamite ºi, în vreme ce ezitadacã sã lase restul bãuturii în pahar sau s-o toarneînapoi, a traversat o orã astralã.

Sã jupoaie cameleonul, sã-i activeze pielea, poatedacã... un curent electric, ceva excitant... bionica se ocupãcu studii în naturã... dacã pielea rãmâne vie, în bulionnutritiv, ca þesuturile de le folosesc medicii pentrucârpirea marilor arsuri... se poate modela o imagine... caun ecran de televizor... cu totul altceva decât filmul...fiecare cu gândurile sale transformate în imagini... poatechiar indicii, testarea stãrii interne... nebunie curatã!

O tresãrire de repulsie! Groaznic... sã-lmãcelãreascã pe Mucky... sacrificiu pe altarulºtiinþei, da... va îngropa resturile dupã cuviinþã, culumânare la bisericã. Haide, nu-i decât o ºopârlã,rupsese coada la câteva în tinereþe! Încã un coniacla domnu’! Uite unde duce bãutura pe amatori!Ostentativ, Doru Sumuþã a dat peste cap coniaculºi... s-a apucat sã improvizeze, trebuia sã fieoperativ. Mult mai târziu s-a uimit de resurselesubconºtiente... cã nu ºtia cum procedase.

Ziua urmãtoare – alergãturã cu adresã, doarpentru asta sunt neamurile – o conexiune,recomandare, mânã de ajutor. Soluþie nutritivãuºor alcalinã de la preparatorul laboratorului deanalize al pieþei (fosta gazdã a mãtuºii Aurelia),sursã reglabilã de curent continuu din dotarea luiPupu (cu fire cu tot). Ramã cu geamuri,încãlzitor automat pentru apã, termometru, tavãde inox, se adunã!

Dispozitivul era destul de simplu, ceva a lagalvanizãri. Problema era cum sã comunice cueºantionul de piele. Prin curentul electric? Saucontact direct? La ºcoalã experienþele se terminaurepede, aici nu era cazul. Trebuiau epuizate toatevariantele. Ceasuri bune a stat Doru cu palma însoluþie, lipitã de sticla ce presa pielea lui Mucky.Ei, în intervalul acela se mai uita la televizor, câttransmitea, douã ore. Într-o searã a vãzut înoglinda de control, sigur: ceva se pãrea cãschimbã culorile, nu oricum, avea o noimã, exactca starea sa de amploiat singuratic. Eracertitudinea pe care o cãutase; obþinuse „ecranulcameleon“; de acum nu mai trebuia decât sã legeobservaþiile, modelãri coerente. pragulincertitudinilor fusese depãºit!

De Ziua Morþilor s-a dus la cimitirul Eroilorºi a meditat în preajma rãmãºiþelor lui Muckydespre fragilitatea fiinþelor vii. Lume multã cujerbe de brad, coroane, dureri înãbuºite... oricummorþii erau mai mulþi, nu puteau fi plânºi toþi!

Într-o zi veºtile au explodat, cine ºtie cum –Revoluþie, Marea eliberare, Jos comunismul, cenoroc cã avea televizor alb-negru. Se auzea vecinulde sus strigând pe palier „Uraa! Libertate!“ apoiretrãgându-se rapid în locuinþã. Dintr-odatã s-avãzut conectat în direct la Marile TransformãriSociale, cuplat la mass-media internaþionalã. Cã întârgul natal ce altceva puteai sã faci în timpul liber?Cozi la mãrfurile de import, aprovizionare pecartelã, bãuturã, televizor.

Vorbeau prieteneºte necunoscuþii între ei,comunicau: teroriºti, împuºcãturi, morþi,comploturi... toate departe, unde era televiziune;totuºi, se apropia Crãciunul. Ei, dar existau uniice vegheau. Uite-aºa s-a pomenit Doru Sumuþãîntr-o dupã-amiazã cu bubuituri în uºã.

– Deschide, mã, comitetul de iniþiativã tecautã!

Au intrat ca nesimþiþii, fãrã ziua-bunã, învitezã direct cãtre chicinetã ºi bineînþeles au vãzutinstalaþia pe masã.

– Uite, transmite securiºtilor, zbiarã unul! ºicu matraca poc! În cutia de sticlã!

– Dumnecaþii tãi de securist!– Pãi, ãla stã alãturi, vizavi este miliþianul, a

turbat Doru dintr-o datã, prima oarã în viaþã. Vãsparg capul, cãcãnarilor, mi-aþi distrus invenþia!

Indivizii s-au cãrãbãnit. Sumuþã a continuat sãzbiere din capul sãrilor. „Cine v-a spus cã eu?!Asta-i revoluþie?! Care comitet, bã? O sã-mi daþidespãgubiri! Cã vã purtaþi ca securiºtii, poatechiar voi sunteþi! Sãriþi, cã au venit securiºtii!Ajutoor!“ Ehe, de când o ºtersese comitetul deiniþiativã!

Degeaba izbucnirea de revoltã; faptul fuseseconsumat. Sigur, experimentul se puteareconstitui, nu era un cap de þarã, dar ceva sefrânsese în Sumuþã, laolaltã cu jaloanele existenþeisale.

Poate fãcuse o descoperire mare, poate o luasepe direcþia greºitã... cine ºtie? Sigur însã cãtrãieºte ca un ratat, dintr-aceia care se plimbãcâteodatã la prânz prin centrul oraºului, unde seperindã ºi alþii ca el, salutându-se respectuos lafiece revedere.

n

proza

n Marian Drumur

Colapsul unei invenþii adeceniului nouã

Horea Nascu

Page 20: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

20 TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

teatru

Festivalul Internaþional de Teatru-Atelier aajuns la cea de-a XII-a ediþie. Performanþãnotabilã, în peisajul extrem de arid al

“mecenatului” cultural autohton. Evenimemtulteatral de la Sfântu Gheorghe a rezistatavatarurilor aºa-zisului capitalism românescdatoritã tenacitãþii cîtorva oameni: directorulfestivalului, Radu Macrinici, directorul Teatrului“Andrei Mureºanu”, Doru Mareº ºi directoruleconomic al aceleiaºi instituþii, Dumitru Mãciucã.Pe cînd unele festivaluri au dispãrut – precumGala Teatrelor Naþionale de la Cluj – iar altele ºi-au diminuat ritmul – Festivalul orãdean deTeatru Scurt –, fireºte, din motive independente devoinþa organizatorilor, existenþa “Atelierului” mi separe de-a dreptul un act de rezistenþã culturalã.

Ediþia din acest an – desfãºuratã între 10-14iunie – a reunit unsprezece spectacole în concursºi alte cinci în off. Spectacole de toate calibrele ºicategoriile, de la tragedii antice pînã la texteextrem-contemporane, inclusiv româneºti, înmontãri de amatori, studenþeºti ºi profesioniste.

Festivalul s-a deschis cu o adaptare dupã Multzgomot pentru nimic – adicã Troppu trafficu ppi nenti ,în sicilianã – a Teatro degli Alchimisti & Lunariadin Catania. Un spectacol interesant capropunere, ratat ca realizare. Premisa de la carepleacã cei doi autori ai prelucrãrii – AndreaCamilleri ºi Giuseppe Di pasquale, cel din urmãsemnînd ºi regia – este cã textul shakespearian s-ar baza pe un altul, atribuit lui Michele AngeloFlorio Crollalanza (nume care, tradus în englezã,e tocmai Shakespeare). Spectacolul pleacã de laun text ce mixeazã dialectul sicilian cu o limbãinventatã, cu un fond muzical de sorginteorientalã ºi cu costume ºi decoruri exotic-indeterminate. E, în ultimã instanþã, o manierãpostmodernã de a reprezenta noua paradigmãculturalã a Europei, în care vocile se amestecã,fãrã ca alteritatea sã fie neapãrat asumatã evident.Scenic însã, Mult zgomot…e un eºec. Actorii joacãîngroºat convenþional, precum în montãrile deoperã, regia e supãrãtor lipsitã de virtuþi, decorule cu totul sãrãcãcios. Un spectacol adormitor deplicticos. Din pãcate.

A urmat un text contemporan românesc –Talk-Show (Gabriela ºi-a extirpat un ovar) de ªtefanCaraman – montat de tînãrul regizor SebastianBãrbãlan la Teatrul Naþional “Sterija” din Vârºeþ,Serbia.

Piesa lui Caraman se dezvoltã pe o canavaabsurdã, avînd ca eroi un soþ ºi o soþie, carepovestesc (bavardeazã ar fi probabil un termenmai potrivit) despre – evident – legendaraGabriela, despre eºecul relaþiei lor, despre cîtealtele. Cei doi au aparenþa unor pãpuºi mecanice,închise într-un cerc rutinier-domestic, descãrcatde orice palpit vital. Aspectul este de altfelsurprins scenic, prin gesturile actorilor ºi prinrepetarea cvasi-onomatopeicã a unor fragmentede replici. Regizorul a evidenþiat golul ontologicprin contrapunerea, pe fundal, a unor secvenþevideo – uºor banale, e-adevãrat – cu prim-planuripe ochi, urechi ºi buze; simbolistica întregului nue dificil de sesizat.

Uºor teribilist, Talk-Show e, în versiunea luiBãrbãlan, foarte conform cu universul dramatic allui ªtefan Caraman, spiralat-ascendent, þintindcãtre o apocalipsã a existenþei postmoderne.

Expresiv au jucat Nora Chiriac ºi TraianGãtãianþu, conturînd un univers apãsãtor-rutinier-circular. Partea video s-a remarcat abia lafinal, cînd operatorul Slobodan Zivkovic a întorscamera spre salã, într-un baleiaj al chipurilor despectatori. Secvenþã abilã, care te oglindeºte înalteritate. Altfel însã, ideea regizorului de a relua,dupã o falsã pauzã, reprezentaþia, precum într-uncarusel ce nu se mai opreºte, n-a depãºit gradulde experiment facil.

Nevrozele sexuale ale pãrinþilor noºtri de LukasBarfuss, piesã prezentatã în 2003 ca spectacol-lecturã, ºi-a gãsit în acest an concretizarea scenicãîntr-un spectacol realizat de Radu Afrim laTeatrul “Toma Caragiu” din Ploieºti. Nevrozele…e un text de mare duritate interioarã, însã extremde generos spectacular. Eroina sa e o adolescentãcu deficienþe psihice, Dora, care trãieºte într-oipocrit-onorabilã familie burghezã. În urma uneistranii relaþii cu un comis-voiajor, Dora rãmîneînsãrcinatã ºi este nevoitã sã avorteze. Pentru asalva “respectabilitatea” familiei, pãrinþii ºimedicul ei decid sã-i facã o ovarectomie.Sexualitatea uºor excesivã a Dorei, pentru careacuplarea e ceva absolut firesc, deloc ruºinos, îºigãseºte un complement specular în cea apãrinþilor, care frecventeazã pe ascuns uncinematograf porno ºi fac sex în grup cu partenerigãsiþi prin mica publicitate.

În spectacolul lui Afrim, identitateapesonajelor se acutizeazã semnificativ: tatãl ºipatronul Dorei sînt grotesc efeminaþi, în timp cemama capãtã trãsãturi comportamentale marcatmasculine. Medicul pare a fi amantul mamei, iaroperaþia fãcutã fetei echivaleazã tocmai uneivirilizãri forþate a acesteia. Excelent a conturatElena Popa sensibilitatea, ingenuitatea ºi altfel-itatea (îngãduiþi termenul) Dorei, anulînd oriceconotaþie obscenã a replicilor puternic conotateerotic. I-am mai remarcat superlativ ºi peConstantin Cojocaru (Tatãl Dorei) ºi pe KarlBaker (Domnul subþire); de asemenea, coregrafiaFatmei Mohamed ºi scenografia lui ªtefanCaragiu.

Nevrozele… e un spectacol întrutotul potrivitorizontului nostru emoþional. Un spectacol“marca Afrim”. O reuºitã.

Neîmplinit, în schimb, s-a dovedit a fiNijinski (Teatrul Naþional din Bitola, Macedonia),un one man show tentant ca propunere, darnefericit îngrãdit în sintagma “recital actoricesc”.Valoarea indiscutabilã a spectacolului rezidã înpunerea în valoare a unor fragmente din jurnalulmarelui dansator Vaslav Nijinski, dupã unscenariu de Ema Nicola, completat de momentede dans ºi interpretare muzical-vocalã. CoregrafaMãlina Andrei ºi actorul Filip Ristovski auedificat însã un spectacol oarecum fracturat,momentele nefiind integrate îndeajuns. De aiciun supãrãtor efect de montaj artificial. Nijinski eun spectacol promiþãtor, creditabil, dar are nevoiede ajustãri ºi finisaje profesioniste. Transformareasa asumatã într-un eveniment cultural eimperioasã ºi posibilã. Altfel, rãmînem cu un“recital” relevant abia pedagogic.

Cu o anume rezervã a fost întîmpinatUnbuckled – Descheiat la cataramã, producþie aUniversity of California, Irvine. Poate din cauzamizei accentuat textuale, cãci Unbuckled

promoveazã un tip de teatru epic, declaratmilitant, desfãºurarea scenicã fiind doar un suportpentru partitura literarã. Cei patru actorievolueazã într-un spaþiu edificat convenþional,schematic aproape – o camerã de apartament ºisala unui bar –, iar replicile ºi le rostesc mereu cufaþa spre public. Textul însã – extrem de dens ºisolicitînd atenþia spectatorilor – este excelentdozat, nuanþat ºi frust totodatã. E vorba, înUnbuckled, de prejudecãþi sociale ºi sexuale, deinteracþiuni individuale, de definirea personalitãþii– în sens afectiv ºi erotic – într-o societate doaraparent permisivã, în fapt conservator-nivelatoare.Planurile lexicale, unul senzitiv, afectiv-erotic,celãlalt brutal, ba chiar vulgar-sexual, convergadmirabil într-un spectacol la care trebuie sãrezonezi intim. Dupã pãrerea mea, spectacolulamericanilor a fost un succes. Doar cã cerea,repet, maximã atenþie. ªi un strop de empatie.

Spectacolul lui Radu Afrim, Trei surori, ºi-a“luat revanºa” oarecum în acest an, dupã ce laediþia trecutã a Atelier-ului n-a putut intra înconcurs. Pentru cã vizionarea de anul acesta numi-a schimbat opinia superlativã, puteþi citicomentariul meu în articolul Jurnal de “Atelier”,publicat în Tribuna în 2003. O singurã precizare:de data aceasta, distribuþia a fost completã.

Un spectacol foarte interesant ca performanþãinterpretativã a fost Mamalou, al companieiomonime din Berna. Dansatoarea MoniqueSchnyder, coregraful Christian Mattis ºiscenaristul Christian Haller au conceput opoveste simpaticã: cîteva fragmente din viaþa uneifemei oarecare. Intimitatea înseamnãexcentricitate, pare sã fie sloganul lui Mamalou:protagonista danseazã cu mãturile, periile, gãleataºi alte obiecte folosite la curãþenie, îºi construieºteapoi o garderobã din abajururi de toate mãrimile,mãnîncã enorm ºi trece, fireºte, la aparatul degimnasticã etc. Mamalou e, de fapt, o inocentãprivire pe gaura cheii în încãperea/viaþa Celuilalt.Remarcabilã a fost interpretarea lui MoniqueSchnyder, ea dovedind disponibilitãþi coregraficedin cele mai diverse, de la miºcãri delicate,precum în secvenþa cu abajururile, pînã la unadevãrat tur de forþã acrobatic în jocul cu“aparatul de gimnasticã”.

Penultima zi a festivalului a programat, unadupã alta, douã reprezentaþii cu tragedii antice:Antigona (Teatrul “Tamási Aron” din SfântuGheorghe) ºi Medeea (Teatrul Naþional dinTimiºoara). Douã spectacole în netã opoziþie, celdintîi excelent, cel de-al doilea catastrofal. Le voidedica, în “duet”, o cronicã separatã, într-unnumãr viitor.

În fine, primul spectacol al ultimei zile defestival a fost Amphitrite, regizat de HoraþiuMihaiu la Teatrul Ariel din Târgu-Mureº, oadaptare dupã Gherasim Luca. Amphitrite e,probabil, spectacolul cel mai potrivit ideii deteatru-atelier. Un demers pregnant vizual, atentprelucrat semantic, un eseu teatral, dacã vreþi, cucertã valoare de recuperare culturalã. O propunereempaticã, ce trebuie neapãrat vãzutã, cãcirezumatã nu poate fi. O redutabilã prezenþãscenicã, de tulburãtoare forþã interioarã, a avutIoana Alexandrina Costea.

Sãrãcãcios ca viziune regizoralã, Cu uºileînchise, realizat de Emil Sauciuc la secþia maghiarãa Teatrului de Stat din Oradea, a pus totuºi învaloare interpretarea actoriceascã. Spectacolul emult prea static, spaþiul excesiv limitat, încîtinterpreþii trebuie sã suplineascã lipsa dedinamism “orizontal” a reprezentaþiei. Meritã

Din nou în “Atelier”n Claudiu Groza

Page 21: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

21

V rei sã uiþi de vietatea din sertarul „azi”,ale cãrei miºcãri dezordonate accentueazãnemiºcarea din camerã. Prin cutia

telescopicã vezi copilul vecinilor la cinzeci demetri depãrtare; e slãbuþ, are mâinile înnegrite,sare dintr-o datã, bate din palme, printre degete ise rostogolesc bulgãri mici de pãmânt. Parefericit; tu îþi þii respiraþia, îþi vin in mintenenumãrate întrebãri pentru o sumedenie derãspunsuri.

Copilul aleargã în cerc vreo câteva secunde, seopreºte brusc, începe sã fugã spre casã, revine cuo minge pe care o aruncã în cer; o prinde, oaruncã, o prinde, îi scapã din mâini. κi aþinteºteprivirea cãtre vârful adidasului drept; dedesubtulacestuia sunt câteva fire de iarbã, o urmãproaspãtã de lãcustã, un picioruº de pãianjen, uncui. Închizi ochii, nu mai eºti în camera ta.Copilul stãpâneºte cei trei centimetri pãtraþi depãmânt. Acum douã zile, câinele vecinului ºi-alãsat aici excrementele, cu opt mii de ani în urmã,aici sfârâia o pietricicã fierbinte, portocalie, tatãl

ºi-a aruncat aici scrumul þigãrii acum douã ore,au trecut patru ani de când un strop alb, gelatinoss-a pierdut printre plãcile tectonice tremurãtoare,un gândac îºi arde aripile pe orbita celor treicentimetri pãtraþi. Se aud þipetele copilului,vecinul îl îmbrânceºte, se repede cu pumnii spreel, „el e mic, mic de tot”… Fereastra ta eincasabilã, uºa se aflã în podea, sertarul „azi” e totblocat, mingea se rostogoleºte în drum sub roþilecamionului, þipete iar; huruitul monoton al uneimaºini mari. Te-ai trântit în fotoliul rotativ ºiaºtepþi. Pe zidul din faþã s-a înghesuit o altã cutie.Iei ruleta ºi îi mãsori plãcuþa din exterior: treicentimetri pãtraþi. Nu ai curajul sã ºtii ce seascunde în spatele ei. Trebuie sã fie ceva înlegãturã cu buline albe, pumni, priviri aþintite,roþi, magmã vulcanicã. Nu ai mai numãratsertarele de când unul ºi-a fãcut apariþianeproiectat, într-o dimineaþã, pe furiº. Întâi te-aicrezut în faþa unei minuni. Apoi ai realizat cã ohaitã de cutii strecurate din senin în planulriguros al camerei tale, micºorând spaþiul altor

sertare, sfidând forma dreptunghiularã ºi culoareagri a acestora, te va expulza din propria-þilocuinþã.

Acum ºtii: celelalte cutii o sufocã pe „azi”.Din ea au mai rãmas plãcuþa, numele ºi mâneruluzat. Înãuntru existã doar un coridor îngust pecare o vietate îl strãbate dintr-un capãt într-altul,orbecãind prin întunericul vâscos. Te-ai ghemuitîn fotoliu. Dacã faci o miºcare, sertarele încep sãlatre, sã muºte, sã zgârie; din ele rãsare o armatãde copilaºi cu papuci fãcuþi din mingi sparte, cu ogrãmadã de semne pe obraji. Te-au încercuit ºivorbesc. Câþiva deseneazã cu creta, îºicoordoneazã miºcãrile; patru trag linii drepte înstânga, patru curbeazã linii în dreapta. Nasul,ochii, gura – tu rãsari pe luciul podelei. O canã þise sparge la picioare, urmeazã niºte fiole.Contururile chipului îþi dispar sub o pereche detãlpi enorme – doi vulturi invalizi ce se târãscspre cuib, fãrã grabã, înapoi în cuºcã; nuanþelevocilor s-au estompat. Afarã bãiatul vecinilorizbucneºte în râs; priveºte cãrãbuºul cu aripidantelate care parcurge un teritoriu. Ochii þi seîngusteazã, te gãseºti în sertarul cu liniºte.

n

Cuºca!

TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

n Roxana Sicoe-Tirea

felicitaþi, aºadar, Fábián Enikø, Gajai Ágnes,Kovács Levente, Csatlós Lóránt ºi Kocsis Gyula.Altfel însã, piesa lui Sartre s-a dovedit oprovocare prea mare pentru regizor.

Cîteva cuvinte despre trei din spectacolelesecþiunii off.

Pagini bizare , pe un scenariu dupã Urmuz deRadu Macrinici, i-a prilejuit Innei Andriucã unrecital actoricesc de zile mari. Recomandat caspectacol-lecturã, proiectul depãºeºte acest nivel,edificîndu-se ca un one man show (actriþa a jucat,evident, în travesti). În scenariul lui Macrinici,“pãrintele absurdului” românesc este însuºi unpersonaj, care, pe baza unor aºa-zise dosare dejudecãtorie, proiecteazã ficþional destinul unor“infractori”: Ismail ºi Turnavitu, Stamate etc.,pentru a “convinge” un editor. Însã ºi destinultragic al autorului transpare aici, el citind în finalchiar procesul verbal ce-i constatã moartea. Paginibizare e un spectacol cu profundã semnificaþie de

recuperare culturalã, care ni-l relevã pe Urmuzextrem de… scenic. Inna Andriucã a jucat cuforþã dar nuanþat, marcînd fiecare accent altextului ºi transmiþînd publicului o expresivãemoþie.

Ca ºi anul trecut, actorii Fatma Mohamed ºiFlorin Vidamski au fost prezenþi în festival cu oproducþie a trupei de liceeni “Ecou”, pe care ocoordoneazã. Spectacolul de acum a fost Nuntade Cehov, într-o montare în cheie clasicã, plinãînsã de prospeþime ºi de o poftã de joc cum rarmi-e dat sã vãd. Elevii au fost ingenioºi, dãruiþi,talentaþi ºi convingãtori, dînd un dinamismaparte, dezinvolt, textului clasic. Unii dintre ei îºivor urma pasiunea în facultãþile de teatru, aºa cãle doresc (tuturor) succes.

Catedra de Teatru a Universitãþii clujene aparticipat la festival cu un proiect al Centrului deCercetãri Teatrale (coordonat de C.C. Buricea-Mlinarcic): Anonimus, pe un scenariu de Ozana

Budãu dupã Leonid Andreev, în regia lui SergiuAliuº (care a primit, de altfel, ºi premiulFundaþiei A&A). Anonimus este un spectacoloarecum “militant”, o frondã a tinerilor creatoride teatru faþã de tot ce înseamnã rigiditate,mortificare, falsitate în actul teatral. Avînd caintrigã vizita unui virtual sponsor într-o instituþieteatralã, proiectul studenþilor revelã toatãipocrizia ºi doza de compromis prezente aici(mostrã: “Directorul: Noi sîntem instituþieserioasã. Noi nu aducem p… pescenã./Sponsorul: Dle director, mie nu îmi placcuvintele nespuse./Directorul: O aducem, oaducem…”). Excelent au evoluat toþi tineriiactori, cu o menþiune specialã pentru IoanFiscuteanu jr. (anul I), care a trecut cu brio pesteo agresiune verbalã din public.

În concluzie, sper ca ediþia a XIII-a (!), cea deanul viitor, a Festivalului de Teatru-Atelier sãaducã organizatorilor… noroc. ºansa, adicã, de amai crea un “festin” teatral pe cinste. Pentru cãmie îmi place tare mult la Sfântu Gheorghe.

Premiile Festivalului de Teatru-Atelier 2004:

Premiul pt. cel mai bun spectacol: Trei surori ,Teatrul “Andrei Mureºanu”, Sf. Gheorghe, r.Radu Afrim;

Premiul pt. regie: Radu Afrim, pt. spectacoleleTrei surori ºi Nevrozele sexuale ale pãrinþilor noºtri deLukas Barfuss, Teatrul “Toma Caragiu”, Ploieºti;

Premiul pt. interpretare masculinã: BiróJózsef, pt. rolul Creon din Antigona de Sofocle,Teatrul “Tamási Aron”, Sf. Gheorghe, r. BocsárdiLászló;

Premiul pt. interpretare femininã: Elena Popa,pt. rolurile Anfissa din Trei surori ºi Dora dinNevrozele sexuale…;

Premiul pt. coregrafie: Fatma Mohamed, pt.spectacolele Trei surori ºi Nevrozele sexuale…;

Premiul pt. scenografie: ªtefan Caragiu, pt.spectacolul Nevrozele sexuale….

n

Monique Schnyder în Mamalou

proza

Page 22: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

22 TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

V om fi cazaþi la Casa de oaspeþi aGuvernului. Aici va fi Cartierul generalcãci vom cãlãtori în urmãtoarele zile: la

munte, la mare, în locuri importante din punctde vedere istoric ºi cultural. Chiar dacã n-ambãtut atâta amar de drum ca sã facem turism, nicimãcar turism cultural, dupã cum aveam sã aflãmîn scurt timp.

Abia sosiþi – n-a fost chip nici sã ne duºãm mã-car – suntem transportaþi la sediul Casei de creaþieunde se desfãºura Conferinþa internaþionalã peteme de culturã ºi civilizaþie româneascã, organi-zatã în cinstea aniversãrii a 85 ani de la sãvârºireaMarii Uniri. La masa prezidiului, amdasadorulRomâniei la Hanoi, dl. Constantin Lupeanu,cunoscut sinolog – realizez imediat cã am acasãcâteva tomuri traduse din chinezã de dânsul ºi desoþia sa, d-na Mira – înconjurat de personalitãþiculturale ºi ºtiinþifice autohtone. În spatele mesei,puþin înspre dreapta, o micã tribunã înzestratã cuun microfon destul de capricios, cum se întâmplãde regulã în astfel de împrejurãri, parte din pricinastângãciei oratorilor, parte din pricini tehnice, iarîn fundal, în acelaºi colþ, bustul lui Ho Chi Min,plasat în faþa steagului vietnamez; aveam sã-ldescopãr, nu fãrã un tainic frison, peste tot, întoate instituþiile în care am intrat, dimpreunã cucelãlalt simbol comunist: secera ºi ciocanul. Dealtfel, o mare piaþã din centrul oraºului se cheamãLenin. Discursuri în vietnamezã, o limbã fãcutã,parcã, pentru nituirea creierelor, din care distingcuvinte precum Eminescu, Enescu, Brâncuºi,Creangã dar ºi Mihail Sebastian sau ZahariaStancu. Un excelent discurs în românã, pe tema“miracolului românesc”, aparþinând lui MirceaGhiþulescu, ºeful delegaþiei.

Cã veni vorba despre componenþa delegaþiei,sã mai spun cã Ghiþulescu este critic ºi istoric

teatral dar ºi prozator, secretar al USR. Ceilalþimembri sunt Horia Gârbea, dramaturg, poet,critic literar, secretar al Asociaþiei Scriitorilor dinBucureºti ºi Valeriu Butulescu, dramaturg ºiautor al unei cãrþi de aforime traduse pânã înprezent în … 19 limbi, mare cãlãtor, de felul sãu,a vizitat 63 de þãri, în Vietnam se aflã pentru adoua oarã. Un poet între oameni de teatru,aºadar…

Nu e de mirare cã una dintre obsesiilecãlãtoriei a fost teatrul. Proiectul editãrii uneimasive antologii a teatrului românesc, tradusã înlimba vietnamezã, pare a fi realizabil în anulurmãtor. Un turneu al teatrului de marionete peapã este de asemenea de dorit, în ciudadificultãþilor de ordin tehnic ºi financiar.

Am urmãrit un astfel de spectacol, înpremierã absolutã pentru noi, la Teatrul Naþionalde marionete pe apã din Hanoi: un taraf tipic,având în componenþã douã soliste, deschidereprezentaþia ºi face legãtura între secvenþe.Subiectul, dacã se poate vorbi de aºa ceva, vizauniversul uman dar mai ales cel animalier:dragonii scot flãcãri ºi aruncã jeturi de apã pegurã, leii danseazã, pãsãrile phoenix se lasãantrenate într-un tandru dans nupþial, vulpeavâneazã o raþã care-ºi gãseºte salvarea în vârfulunui stâlp de unde – dupã ce pericolul pãrea sã seîndepãrteze – face þuºti în apa verzuie traversatãfuguþa de un ºobolan cât se poate de real, optzâne danseazã ºi ele cât se poate de expresiv,copiii se hârjonesc în vreme ce orezul rãsaremiraculos din ape, totul respirã poftã de joc,dinamism, desãvârºire tehnicã ºi o naivitate purã,ce mai: o feerie!…

Primul obiectiv turistic, ca sã spun aºa, vizitatîn Hanoi, este o baltã verzuie, urât mirositoare, încare zac rãmãºiþele unui B52 doborât în anii

rãzboiului în aceastã margine a oraºului unde sepãtrunde cu greu pe niºte strãduþe strâmte pecare jeepul nostru abia se strecoarã. Am fãcutpoze sub coroana golaºã a unui copacneidentificat. Horicã a scris mai târziu un textludic, monorimat, în care aduce laude vitejieivietnamezilor.

Al doilea a fost o pagodã construitã pemarginea unui lac. Nu e singurul lac din Hanoi.Într-unul îºi duce veacul (ori veacurile) o þestoasãuriaºã, secularã; în mijlocul sãu se aflã o insuliþãpe care se înalþã o pagodã pãrãsitã. Sã nu te ducãgândul la “bisericuþa dintre ape”? Ba bine cã nu.Alte douã lacuri, gemene, se întind nu departe demausoleul lui Ho Chi Min, plasat într-un spaþiugeneros unde vietnamezi de toate vârsteleobiºnuiesc sã alerge sau sã facã gimnasticã. N-aivoie sã calci sau sã te întinzi pe straturile de iarbãîncadrate de cãrãrui de beton. Zona e plinã demilitari care te fluierã de cum încalci interdicþiileinscripþionate peste tot în vietnamezã ºi englezã.

Revenind la pagodã, sã notãm abundenþa deculoare: roºul aprins, galbenul portocaliu ºiverdele dominã. În interior, în centru, statuiauriaºã a lui Buddha, vopsitã în negru. Mulþime deobiecte: un fel de arme sacre, alte statui, aromegrele, praf. Într-un colþ, un cãlugãr venerabil,numai piele ºi os, abia îºi ridicã ochii de pe obucoavnã ca sã se întreþinã cu o tânãrã. Alãturi, seaflã o clãdire auxiliarã amenajatã ca un magazinunde se vând obiecte de artizanat din os, lemn,piatrã ºi argint dar ºi desene ºi picturi executate înmaniere diverse; am descoperit delicate acuareledar ºi un peisaj lucrat în felul lui Van Gogh sauun portret cubist alãturi de numeroase pânzeexpresioniste.

E riscant sã ieºi pe stradã singur. Atragi atenþiaºi e aproape imposibil sã scapi de asaltulnegustorilor ambulanþi ºi al motocicliºtilor care teîmbie sã te plimbe pe mai nimica. N-am rezistattentaþiei ºi, într-o searã, eram cu Horicã, ne-amîntors “acasã” din zona lacurilor gemene, cãlarepe câte-o motocicletã. M-am simþit o viespeprintre alte sute, m-am simþit de-al lor, adicã, preþde câteva minute.

Îmi place muzica lor: picuri sonori alternândcu sunete prelungi, reverberate, care te îndeamnãla calm ºi meditaþie.

M-am deprins ºi cu modul lor de a se odihnistând pe vine, fumând ºi uitându-se impasibilinicãieri.

Am devenit repede un fan al bucãtãrieivietnameze bazatã pe fructe de mare, peºte, orez,verdeþuri, legume ºi fructe. Este o bucãtãrieanaliticã deoarece toate felurile de carne suntexpuse pe rând, alãturi de boluri sau farfurioarecu ulei de soia, zemuri cu gust ºi miros ciudat ºinelipsita combinaþie de ardei iute, sare ºi piperpeste care se stoarce sucul unei lãmâioare pe careeu, cel puþin, am adoptat-o imediat integrând-ocu entuziasm, aº zice, repertoriului meu culinar.În câteva rânduri, la restaurant, pe masã a fostinstalat un aparat de gãtit unde d-na Tam, primaînsoþitoare a d-lui Dao, opãrea carnea crudã ºiverdeþurile servindu-ne apoi pe fiecare cu cea maimare delicateþe ºi generozitate, nu înainte de a nestriga pe nume slabisind în felul lor caracteristic:Ghi-þu-lescu! Bu-tu-lescu! Gâr-bea! Pe-tean!striga spre amuzamentul nostru. Iar noi ridicampaharul de vodcã de orez, înainte de a ne pune pe“treabã”, intonând: þu su cué! adicã noroc, lamulþi ani!

n

n Mircea Petean

Praful roºu (Al doilea episod)

Vietnam, Vietnam, l'amour secret de mon âme, sau, mai pe româneºte,Vietnam, Vietnam, iubire mai tainicã n-am!

jurnal asiatic

Gicu ªerban

Page 23: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 23

teledependenþa

Cunoaºteþi probabil acea rubricã a revisteiAcademia Caþavencu intitulatã: Avem o þarã.Cum procedãm? Vã informez aici asupra

unei “proceduri” stãruitor aplicatã, intratã în gura,ochii ºi urechile lumii, bucurîndu-se de un ecouTV internaþional:

Dupã eºecul proiectului Dracula Parc, în bunã mãsurã datorat intervenþiei PrinþuluiCharles al Marii Britanii pentru salvarea cetãþiimedievale Sighiºoara, unicat în Europa datoritãfaptului cã este singura aºezare de acest tiplocuitã, a rãmas vestigiul numãrul unu al lui“Dracula” ºi a vampirismului mondializat, nimicaltceva decît faimosul Castel Bran, cumpãrat (la licitaþie, oare?) de o “nemþoaicã de-a noastrã”– nãscutã la Timiºoara, trãind mai nou la Sibiu –moºtenitoarea foarte bogatã a unui ºi mai bogattatã, decedat (confortabil) în Germania. Doamnacu pricina se numeºte Nora Stern, ºi investiþiadumneaei de la Castelul Bran a concentrat,limitîndu-l, marele Parc al lui Dracula. De ce spun asta? Fiindcã a trebuit sã aflu de la postulRTL (finanþat, pare-se de Concernul Stern, nici o legãtura cu eroina noastrã!) cã horror-medievalul aºezãmînt este amenajat drept hotel

cu destinaþie ºocant vampiricã/ vampiristã… cumvã place…

Aºadar, reþeta managementului de succes aleventualului Dvs. loisir cuprinde urmãtoareleingrediente: o femeie neînfricatã cu mulþi bani, olocalitate relativ uitatã de firea ºi fibra naþiunii,avînd în centru sus-numitul Castel, din care secroieºte istoria imaginarã ºi imaginatã pe“materialul clientului” – tineri occidentali(nemþi) îndeobºte, excitaþi de senzaþii tari, dar ºiburghezi cumsecade otrãviþi de cotidian, veniþisã-ºi încarce bateriile potenþialitãþilor “încete ºitriste” în folosul ºi indiferenþa obºtei lor de “pestemãri ºi þãri” ale Vestului ultra sastisit ºi ultra-agresat. Doamna Nora Stern (între 30 ºi 45 deani) a conceput o regie în stil “sons et lumieres”,cu dinþi de vampir obligatoriu distribuiþi lapurtãtor (fiecãrui client al lãcaºului), urlete,furtuni ºi vaiete înregistrate pe CD, difuzate printoþi pereþii-temeinicã-piatrã la ore tîrzii denoapte, beznã multã, cîte o pîlpîire de veiozã abilajustatã etc., etc. Pe scurt, o regie ºi o scenografieadaptate aºteptãrilor frisonante. Numai cãimprevizibilul, dacã nu tocmai spiritul luiDracula în “coadã” ºi danturã arheologicã, îºi face

simþitã prezenþa. Aºa s-au potrivit lucrurile, de-aajuns patroana Stern pe banca acuzaþilor unuiproces penal pentru tineret filmat zilnic de RTL.Ea ar fi muºcat aproape fatal gîtul unei eleve de17 ani, cu care avusese în prealabil o relaþieamoroasã (ori sã-i zic sexualã?!). A reieºit cã n-afost ea autoarea cvasi-mortalei muºcãturi, cu oadîncime de doi cm (o plagã de doi centimetri,nu este o glumã, oriunde s-ar afla pe trup, darmai cu seamã în zona carotidei…), dar cepublicitate fãcutã Castelului ºi Transilvaniei ºiRomâniei la un loc! În plus, doamna brunã dinboxa acuzaþilor era vopsitã negru pãcurã din pãrîn tãlpi, purta mãnuºi din dantelã neagrã, ochelariFantomas cu adãugiri Matrix-look - nevoitã sã-i deajos, a scos la ivealã ochi enormi, bine creionaþi,lentilã de contact “ochi de pisicã” la dreptul, deunde privea plenul judecãtoresc ºi camera defilmat, de-i clãnþãnea obiectivului sticla, ºi nouã,spectatorilor improvizaþi, dinþii de vampircrescuþi subit la provocarea entertainment-ului atîtde popular, nãscut pe meleagurile “proverbialeicuminþenii” ale deal-vãilor strãmoºeºti.

n

Dracula Landn Monica Gheþ

salonul defavorizatului

Nu ºtiu cum se petrec lucrurile, dar, chiarla vreme de agitaþie electoralã, apar totfelul de unsori ºi creme destinate ba

pãrului, ba pielii acre gãzduieºte; cea mai nouãsoluþie în domeniu începe cu o întrebare retoricã:„Pãrul tãu e cu moralul la pãmânt?”; îþi ºopteºti înbarbã cum cã aºa este, scoþi o sumã frumuºicã,alergi la o drogherie, cumperi soluþia ºi te freciharnic pe creºtet; nu se poate sã mai persistepãrul cu asemenea moral lamentabil; seredreseazã urgent, aratã falnic, moralul ridicat,probabil, îl conduce spre o stare de-a bineleaerectilã; la cei prezentând o chelie bleagã, tristã,soluþia le-ar putea, cine ºtie?!, reface podoabacapilarã ºi nu oricum, ci deþinând fiecare fir depãr un moral desãvârºit, unul care nu mai e lapãmânt, ci în întregime în aer, un pãr cu moralaerian. Mã gândesc cã ar trebui sã port tot timpulasuprã-mi soluþiile pentru calmarea pielii capuluiºi cea pentru sporirea moralului. Asta aºa, ca sãarãt ºi eu corespunzãtor la eventuala întâlnire cuun amant ºi amanta sa; pe vremuri am cunoscut-o pe ea, brunetã mignonã, cam prostuþã laînvãþãturã, dar harnicã în priceperea

mecanismelor amorului; la mulþi ani distanþã,absolut întâmplãtor, l-am cunoscut pe el, inginercunoscãtor atroce de liricã patrioticã, foarteenergic, dotat cu soþie ºi progeniturifermecãtoare; dupã alþi ani, am reîntâlnit-o pesoþia inginerului liric era ca ºi îmbroboditã într-un aer trist, melancolic, mi-a povestit cât desearbãdã e viaþa, chiar dacã are de toate, inginerulliric câºtigã bine, dar o neglijeazã total, pentru elnu mai conteazã decât funcþiile, sã fie cât maimari. Chiar mi-a pãrut rãu, mai ales cã nu eramîntr-o stare ajutãtoare la consolare. ªi iar a trecutvremea ºi am aflat cã inginerul liric, afirmat chiarºi politic, deþine pe post de amantã o brunetãmignonã; mã tot gândesc cât de bine se iubesc ceidoi: el, când scapã de funcþii ºi vajnice îndatoriricetãþeneºti, aleargã în braþele (mai dolofane cuvremea) mignonei brunete; ea îl primeºte cu totdragul, mai ales cã nu e ca ceilalþi, se ºtie descurcaîn viaþã atât de bine ºi, pe deasupra, el ºtie sãrecite aºa de frumos, se topeºte pur ºi simplucând îl ascultã; chiar ºi acum, când e foarteimplicat în chestiuni politice, tot îi mai spunepoezii. În vreme ce porumbeii gânguresc în

versuri (el) ºi prozã (ea), în Balcani situaþia nu echiar uºoarã: nu e vorba de bucata de continentpurtând acest nume, ci de o comunã a patrieinoastre; aici existã doi domni, Vasile G. Raþã ºiVasile N. Raþã; ºi pe cei doi rãþoi i-a apucatpasiunea politicii; numai cã rãþoiul N. s-a camîmbãtat, atât de tare încât nu-ºi mai amintea dinpartea cui candideazã; balcanicii din localitateBalcani s-au trezit în faþa altei probleme, cãrãþoiul N. dormea cuminte pe fotolii: la lege nuscrie ce atitudine a luat faþã de cei aflaþi în starealui N. Raþã. ªi oare, ce fel de soluþie a aplicat pecreºtet rãþoiului N., „pentru moralul la pãmânt”,sau „pentru calmarea pielii capului”?!

n

Moralul pãrului, amanta cea grea ºi derutadin Balcanin Mihai Dragolea

Silviu Ghetie

Page 24: Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ · Apare sub egida CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ serie nouã • anul III • nr. 44 • 1-15 iulie 2004 • 10.000 lei revistã de culturã

M aramureºul istoric a devenit, în ultimiiani, un spaþiu mitic, la care lumea seraporteazã atunci când se referã la

conservarea tradiþiilor.Expoziþia de fotografie “7 zile”*, prezentatã ºi

la Casa Matei din Cluj, nu încearcã sãdemonstreze contrariul. De fapt, nu încearcã sãdemonstreze nimic. Ci doar sãconstate, prin intermediul instantaneelorfotografice, care este viaþa de zi cu zi alocuitorilor din Poienile Izei.

Ce rezultã? Într-un birt, o tânãrã cu ie ºi fotã,dar cu ciorapi de plasã, se sãrutã cu foc cu untânãr cu o cãmaºã chinezeascã, cu dragoni, în faþaunei halbe de bere ºi a unei sticle de Fanta. Otânãrã domniºoarã de onoare, invitând nuntaºii lapetrecere în timp ce le oferã spre degustarehorincã dintr-o sticlã de vodcã “Smirnoff”. Uncazan de þuicã în care fierb visurile ºi fantasmelesãtenilor. Un “mini-Oser”, cu plase de rafie ºi uncelofan care încearcã sã ascundã tricourile decontrabadã scoase la vânzare. “Coconi” vorbind,în timpul aceleiaºi nunþi, la telefonul mobil.Opinci ºi obiele. O bunicuþã, privind întrebãtoarepeste gard, atât la obiectivul aparatului defotografiat, cât ºi la cele ce se întâmplã în jurul ei.În ochii albaºtri, afundaþi în orbite, cu o faþã încare fiecare zbârciturã pare sã aibã povestea ei, seadunã întreaga nedumerire a timpului pe caredestinul i l-a rezervat.

Poate nici nu a vãzut, lângã gardul bisericii,cum, sub un Christ, o fatã inocentã, ce nu pare sãaibã mai mult de 16 ani, îºi odihneºte capul peumãrul unui bãtrânel. Nu e nici bunicul, nicitatãl ei. E iubitul! Sugestiv parcã, pe câmp, oþãrancã ºi soþul ei dorm cu spatele la obiectiv.“Asta e!”, par a spune ei. O lume pe care nu avemdreptul sã o judecãm. Ci doar sã o privim ºi sã oacceptãm. Astfel cum e relevatã de expoziþiavernisatã la Cluj.

Responsabilii se numesc: Bojan, Bumbuþ,Cãlinescu, Croitoru, Dorolþi, Gheþie, Paul,ªerban, Tishkovets ºi Triebl. Alte amãnunte ºifotografii la www.7zile.ro.

n

Notã:* Grupul de fotografie “7 zile” s-a nãscut în 1999, în

Baia Mare, din iniþiativa câtorva prieteni care ºi-aupropus sã fotografieze, o datã pe an, vreme de 7 zile,într-o locaþie prestabilitã, iar, la final, sã expunã celemai bune lucrãri într-o expoziþie. Au trecut, pânãacum, prin obiectivele celor de la “7 zile” Mãguri,Sighetul (de 3 ori) ºi Negreºti.

24 TRIBUNA • nr. 44 • 1-15 iulie 2004

bloc-notesAlexandru Jurcan: Luminile din Bretagne • 2

editorialOana Pughineanu: Festiff • 3comentariiIon Cristofor: Proza poliþistã ºi observaþia moralã • 4Ion Cristofor: Un roman insolit • 5Angela-Monica Jucan: Petre Dulfu – „Tatãl” lui Pãcalã • 6ex abruptoRadu Þuculescu: Ruxandra ºi ceilalþi • 6

agenda pignastylªtefan Manasia: Criticul foiletonist faþã cu reacþiunea • 7revista presei culturaleTop 3 (al revistelor culturale) cu/fãrã propuneri • 7

anul Ioan Slavici – Tribuna 120Gabriel Vasiliu: Sextil Puºcariu despre Ioan Slavici • 8

filmFestivalul Internaþional de Film Transilvania 2004 • 9Tudor Giurgiu • 9Mihai Chirilov • 10Cristian Mungiu • 11Tudor Caranfil• 12Andrei Gorzo • 13Adrian Þion: Thalassa?... • 14Claudiu Groza: ...Thalassa! • 14Ovidiu Pecican: De-ale TIFF-ului • 15Adrian Þion: Festivalul de dupã colþ • 15

poeziaAndrei Gazsi • 16meridianMarius Jucan: Patimile antiamericanismului (dupã Jean François Revel) • 17

interviuFrançois Lespiau • 18prozaMarian Drumur: Colapsul unei invenþii a deceniuluinouã • 19Roxana Sicoe-Tirea: Cuºca! • 21

teatruClaudiu Groza: Din nou în „Atelier” • 20jurnal asiaticMircea Petean: Praful roºu (Al doilea episod) • 22

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Moralul pãrului, amanta cea grea ºideruta din Balcani • 23teledependenþaMonica Gheþ: Dracula Land • 23

arteMihai Goþiu: Asta e! • 24

SUMAR

CU RIDICARE DE LA REDACÞIE:60.000 lei – trimestru120.000 lei – semestru

240.000 lei – un an

CU EXPEDIERE LA DOMICILIU:90.000 lei – trimestru

180.000 lei – semestru360.000 lei – un an

Persoanele interesate sunt rugate sã achitesuma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau são expedieze prin mandat poºtal la adresa:

Revista de Culturã Tribuna, cont nr.5010.9575592 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

A B O N A M E N T E

arte

Asta e!nMihai Goþiu

Cosmin Bumbuþ

Petruþ Cãlinescu