www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXIII • NR. 1 (255) • 2020 • 20 PAG. • 5 lei

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Luci

an Ir

imes

cu –

Doa

mna

ºi c

âine

le 1

2 , serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFPetriºor Militaru

SECRETAR DE REDACÞIEMaria Dinu

REDACTORICosmin Dragoste

Marius Cristian EneDaniela Micu

Cristi Nedelcu

REDACTORI ASOCIAÞIMihaela Albu

Denisa CrãciunGeo Fabian

Silviu GongoneaIoana RepciucMihaela Velea

COLEGIUL DE REDACÞIEGabriel CoºoveanuGheorghe Fabian

Viorel Pîrligras

CONCEPTUL GRAFICLucian Irimescu

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 300 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel: 0351 467 471

E-mail: mozaicul98@yahoo.com

ISSN 1454-2293

9 771 454 2 290 02

Nr. 1 (255) / 2020

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

AVANTEXTNicolae MARINESCU: Revelion ºi

Revoluþie 2

MIªCAREA IDEILORIon Militaru 60Coordonator: Ionel BuºeIonel BUªE: Calea regalã 3Nicolae COANDE: Un grãdinar 3Firmilian CALOTÃ: În cãutarea pa-

radoxului ºi revelarea semnificaþiilorascunse 4

Vasile SÃLAN: Ce calificã un filo-sof? 4

Ion HIRGHIDUª: Un portret aproa-pe într-o mie de cuvinte 5

Gabriela BOANGIU: Ion Militaru– filosof inspirat, creativ dincolo degraniþele disciplinare… 5

Horia DULVAC: A te îmbogãþi cu unvis 6

Marian BUªE: Explorãri în coti-dian 6

CRONICA LITERARÃGeo CONSTANTINESCU: Vintilã

Horia ºi autenticitatea jurnalului intim 7

BELETRISTICÃViorel SURDOIU: Poeme 8Denisa POPESCU: Poeme 8

LECTURIMaria DINU: Femeia cu trupul de

cearã sau riscurile sondãrii interi-oare 9

Anca ªERBAN: Poezia nu se scriesub anestezie 9

Daniela MICU: Cu moartea premoarte cãlcând 10

Andrei-Doru POPA: Psihanaliza ºicriminalitatea 10

Mihaela ALBU: Constantin Eretes-cu ºi Jurnalul ca veghe între douã„lumi” 11

Ion POPESCU-BRÃDICENI: Trãi-rile copacului în formã de cruce 12

ARTESuzana FÂNTÂNARIU: „Aur ºi ar-

gint”. Lucian Irimescu, Mihaela Tãtu-lescu ºi Radu Tîrnovean 13

Adriana TEODORESCU: „Nu cred cãar fi spectacole cu sala plinã spre arhi-plinã dacã publicul n-ar fi mulþumit dece vede”. Interviu de Marina Andrei 14

Adrian SIMEANU: Aurora, la Piteºti 15Alexandru IOANICESCU: „Sã fim

mai buni”! 15Adrian SIMEANU: Concertino, la

olteni 15Gheorghe FABIAN: Toamna muzi-

calã craioveanã 16Geo FABIAN: Vioara – regina in-

strumentelor (sinopsã) 16

SERPENTINEFlorin COLONAª: „Meseta” – foa-

ie literarã 17

BELETRISTICÃ (poezie)Cristina TECªILÃ: Poeme 18Robert MATEI: Poeme 18

UNIVERSALIARolf JACOBSEN: Poeme; traducere

din norvegianã de Maria Eliza Voinea 19

AVANGARDEPetriºor MILITARU: „Victor-Victo-

rios” – catalogul expoziþiei Brauner dela Galeria Dada 20

NICOLAE MARINESCU

Aparþin generaþiei de orãºeni care s-abucurat în copilãrie sã descopere lumea„plimbându-se” cu carul. Cel tras de boi,nu auto-carul! În curtea casei din Craio-va în care am copilãrit, pe strada Stalin-grad, la numãrul 44, azi Împãratul Traian,poposeau adesea oameni din Malu-Mareveniþi la Piaþa Centralã, pe locul unde esteastãzi Teatrul Naþional, cu diverse pro-duse agricole. Când îºi încheiau negoþulºi porneau înapoi spre casã, noi, copiii,eram foarte fericiþi sã îi însoþim pânã laParcul Romanescu, atunci al Poporului,de unde ne întorceam, mândri de ispravanoastrã, pe jos.

Am descoperit apoi aventura mersuluicu autobuzul, nou introdus în transportulurban, „pânã la Garã”, valorificând în modpropriu panourile educative din staþie cu„Aºa da” ºi „Aºa nu” care ne învãþau cãurcarea se face prin spate iar coborâreaprin faþã, biletul trebuind aruncat la coºulde gunoi, nu pe jos. Resursele financiarefiindu-ne limitate, descoperisem soluþiaparteneriatului privat prin recuperarea bi-letelor de la cei care coborau „prin faþã”ca sã urcãm, dupã instrucþiuni, „prin spa-te”, cu bilet. Chiar dacã se întâmpla ca no-rocul sã nu ne surâdã ºi la întoarcere sãfacem drumul înapoi pe jos, bucuria nu neera mai micã, cãci descoperirea oraºuluirãmânea fascinantã.

Apoi, tânãrul orãºean care eram prinanii ‘60 a descoperit socializarea în„ratã”, autobuzul cu care aveam sã facnaveta, ca profesor navetist, mai întâi laDobriceni-Iancu Jianu, judeþul Olt, undeprimisem repartiþie la ºcoala cu claseleI-VIII, vecinã cu casa preotului ºi adoamnei învãþãtoare Bãlaºa, pãrinþii ilus-trului pictor Sabin Bãlaºa.

Toate aceste amintiri mi-au fost tre-zite de cãlãtoria cu WizzAir-ul de la Cra-iova la Bologna, la sfârºitul acestui de-cembrie 2019, când am fost invitat defiica mea Andreea ºi nepotul Taymour sãfac Revelionul la ei, în Italia, la Verona.Am realizat, de aceastã datã pe aeropor-tul din Craiova, dar ºi la Bologna, schim-barea lumii mele de-a lungul timpului. Pedeoparte atmosfera mi s-a pãrut cam ace-eaºi cu cea din autogarã sau din „ratã”, cuaceeaºi lume pestriþã, mânatã de preocu-pãri ºi interese aparent diverse, în fondasemãnãtoare, aºa cum destinaþia deaproape 2000 de km. este parcursã încam acelaºi timp în care mergeam de laCraiova la Dobriceni-Iancu Jianu, acum,e drept, în niºte condiþii de confort maibune. Pe de altã parte WizzAir-ul are ocapacitate echivalentã cam cu aceea avreo cinci „rate”. Rapiditate trecerii fron-tierei, cu simpla prezentare a cãrþii deidentitate la postul de control, mi-a amin-tit de românii, mai ales tineri, împuºcaþicând încercau sã treacã graniþa din Ro-mânia în Iugoslavia sau Ungaria, întãrin-du-mi încã odatã convingerea cã, în urmãcu 30 de ani, am avut ºansa de a trãi oRevoluþie ºi de a-i supravieþui.

revelion ºirevoluþie

Dar Bunul Dumnezeu s-a arãtat cu sep-tuagenarul care sunt nu numai îngãduitorci ºi generos. Cãci la Verona, copiii meimi-au oferit o surprizã absolutã: o noaptede revelion, pentru prima oarã în viaþa mea,la teatru! Pe 31 decembrie 2019, ora 22.10,la Teatrul „Nuovo” din Verona, un specta-col de balet susþinut de Russian NationalShow Gazhel, din Moscova.

A fost grandios. Dansurile populareruseºti, interpretate într-o ingenioasãcombinaþie de stiluri coregrafice: folk,balet ºi music-hall, au fost aplaudate fur-tunos timp de aproape trei ore de cei circa500 de spectatori care au umplut salapânã al ultimul loc, chiar dacã preþul bi-letelor a variat între 30 ºi 60 de euro.Noile tehnologii multimedia combinatecu ideile creative ale coregrafilor au re-creat mituri, cântece ºi ceremonii popu-lare ruseºti de celebritate mondialã, im-presionanta prezenþã scenicã a celor 45de membri ai ansamblului coregrafic ºia celor 600 de superbe costume care sti-lizau motivele specifice artei tradiþiona-le, transmiþând publicului toatã profun-zimea spiritului rusesc.

ªi pentru ca evenimentul sã fie desã-vârºit, în ritmul paºilor de dans, a fostscandat pe scenã ºi în salã: tre, due, uno,ZERO!, marcând astfel venirea AnuluiNou, 2020, iar dupã spectacol spectato-rii au fost aºteptaþi în foaier cu ºampanieºi tradiþionalul „panetone”.

Dincolo de satisfacþia unei experien-þe unice, mi-am amintit atunci cã în 2020Teatrul Naþional Craiova împlineºte 170de ani de existenþã, cã în urmã cu 20 deani, la iniþiativa inimitabilului directorEmil Boroghinã – La mulþi ani, maestre!– , evenimentul a fost marcat ºi de apari-þia Istoriei Teatrului Naþional din Cra-iova – 1850-2000, lucrare monumenta-lã având ca autori doi iubitori pãtimaºi aiinstituþiei: Alexandru Firescu ºi Constan-tin Gheorghiu, onoratã de prefaþa unuimare cãrturar, fiu al Craiovei, prof. univ.dr.doc. Ion Zamfirescu, autor al celebreiIstorii universale a teatrului, apãrutãiniþial în trei volume ºi reeditatã apoi laAius în patru volume, îngrijite de RodicaFirescu ºi Alexandru Firescu, sub direc-ta îndrumare a autorului.

Publicul veronez prezent la teatru înnoaptea de Revelion mi-a evocat marilefamilii boiereºti ºi din burghezia craio-veanã cãrora li se datoreazã întemeiereacelei mai prestigioase instituþii de cul-turã, de la cele dintâi traduceri în limbaromânã (fragmente din Othello – Shake-speare) în Mozaikul lui Constantin Lecca(1838-1839) la instituþia ca atare: PeraOpran, G. Bibescu, Gr. Oteteliºanu, D.Filieºanu, Diculescu, I. Glogoveanu ºi nuîn ultimul rând Gh. Chiþu (apud Firescu,Gheorghiu - cit.). ªi o remarcã: instituþieprivatã, teatrul craiovean a trãit ºi s-aimpus datoritã susþinerii publicului sãu,prezent la spectacole asemeni publiculuiveronez mai înainte pomenit.

Revelionul ºi Revoluþia, cotidianul ºiistoria îºi dau mâna pentru a ne atenþionacã evoluþia înseamnã a construi solidar,a semãna azi pentru a culege mâine, maispectaculos ori mai discret, într-o Re-voluþie Continuã, într-o Patrie pe carene-o construim fiecare, în fiecare zi!

Un an rodnic, prieteni!

Prietenilor care susþin proiectul „Mozaicul”, dedicat afirmãriivalorilor culturale ale Olteniei în spaþiul naþional, ca ºi

reafirmãrii valorilor româneºti în universalitate, le reamintimcã ºi în acest an revista va fi distribuitã numai abonaþilor, însemn de respect pentru colaboratori ºi pentru cei angajaþisolidar cu proiectul nostru. Mulþumim celor deja abonaþi ºi

sperãm cã aceia care cred cã orice progres de anvergurã ºidurabil are un fundament cultural vor fi tot mai mulþi!

2020 sã vã fie cu spor tuturor!

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

eav

antext

3, serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

Ion Militaru, nãscut la 1.01.1960, în Goieºti – Dolj, este absol-vent al Universitãþii din Bucureºti, Facultatea de Istorie-Filo-sofie, promoþia 1984. Doctor în Filosofie – Universitatea Bu-cureºti (1999). Bursier al guvernului francez (Universitatea ParisI – Sorbona, 1990 – 1991). Din 1991, pânã în prezent, cercetãtorºtiinþific în cadrul Academiei Române – filiala Craiova. Debutea-zã în Revista de filosofie (1984) cu o recomandare scrisã a luiConstantin Noica. Este membru al Filialei Craiova a UniuniiScriitorilor din România. Domenii de interes: istoria ideilor, istoriafilosofiei, hermeneuticã.

Lucrãri publicate: Existenþa defectã. Trei introduceri laEmil Cioran, Cluj Napoca, Editura Grinta, 2019; Viaþa ele-mentelor. Trei exerciþii de cãutare a fericirii, Editura Institu-tul European, Iaºi, 2019; Mai este acesta un filosof? Eseudespre Karl Marx, Editura Cartea Româneascã, 2018; Nu-Lcunosc pe acest om, Editura Academiei Române, 2014; Criti-ca raþiunii avare, Editura Academiei Române, 2013; Prome-teu moare azi, Editura Academiei Române, 2012; Autonomiaumbrei, Editura Academiei Române, 2011; (Premiul „MirceaFlorian” al Academiei Române); Abstraþia iubirii. Incercarede erodicee, Editura Academiei Române, 2010; Înfrângerealui Robinson, Editura Academiei Române, 2009 (Premiul Uni-unii Scriitorilor, filiala Oltenia); Filosofia româneascã în zeceepisoade narative ºi un epilog dramatic, Editura AcademieiRomâne, 2008; Meditaþii despre Occident, Editura AcademieiRomâne, 2005; Filosofia vieþii cotidiene, Editura Grinta, 2005;Meditaþii asupra filosofiei româneºti, Editura Aius, 2003; Eu-ropa fausticã, Editura Scrisul Românesc, 2004; ConstantinNoica ºi critica Occidentului, Editura Cartea Româneascã,2001; Meditaþii asupra istoriei româneºti, Editura Dacia,1999 (Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Oltenia; Premiulrevistei Ramuri).

În anii ’80, Secþia de Filoso-fie a Facultãþii de Istorie-Filosofie a Universitãþii

Bucureºti o percepeam în majori-tate ca anti-ceauºistã, dar nimeninu avea curajul sã o arate. Nu ºtiuînsã în ce mãsurã era ºi antico-munistã. N-am fost membru departid ºi rar ajungea la urechilenoastre ceea ce se discuta laºedinþele tovarãºilor, unii dintreei destul de dogmatici ºi de „þii-tori” de scaunele lor. Dupã cãde-rea lui Ceauºescu am aflat de totfelul de „dizidenþe”, fie de la uniiprofesori, fie de la colegi, foºtimembri de partid. Dupã rãzboi...

Prima întâlnire cu „Mili”, cumîi spuneam în facultate, a fost unaindirectã. Foºtii lui colegi de ar-matã îl numeau, uneori cu ironie,Kãntel, tocmai pentru cã în ceamai mare parte a timpului se ocu-pa de filosofie. Întâmplarea a fã-cut sã fim colegi de grupã ºi sãlocuim împreunã la cãmin, în „6Martie” ºi apoi în „Grozãveºti”.Aºa am aflat cine era, de fapt, IonMilitaru. În primul rând, intraseprintre primii la facultate, cu unan înaintea mea (dupã aceea fã-cuse armata), într-o concurenþãde 14-15 candidaþi pe loc. În aldoilea rând, era un mare iubitorde lecturã. Ultimul leu pe care-lavea îl dãdea pe cãrþi. Toate anti-cariatele din Bucureºti le cunoº-tea. Nu mai vorbesc de librãrii. Îlînsoþeam de multe ori, dar fãrã sãating aceastã performanþã.

Atunci eram tineri ºi visam laKant, la Hegel, dar nicidecum laMarx. Am suportat împreunã aniide ceaþã, am devenit noicieni cã-utând în Noica profesorul pe carenu-l aveam la facultate, gândito-rul interbelic profund, bucurân-du-ne de apariþia Devenirii întrufiinþã, a Jurnalului de la Pãl-tiniº, cãrþi pe care le comentamcu mare entuziasm tineresc „dizi-dent”. Tot împreunã vedeam fil-

IONEL BUªE

calea regalãmele de artã de la Cinematecã, dela Casa Studenþilor sau pieselede teatru „rezistente”, de la Bu-landra sau Teatrul Mic. Împreu-nã am trecut prin marea febrã aexamenelor, unele deloc uºoare,dupã mai mult de 40 de ore decurs ºi de seminar, de luni pânãsâmbãtã. Nu avusesem profesoriinterbelici, dar unii dintre ei fuse-serã totuºi printre cei mai bunistudenþi ai celor care mai rãmã-seserã dupã marile epurãri. Din-colo de obligatoriile cursuri demarxism, fãcusem patru ani delogicã ºi metafizicã.

De la început, prietenul meu aurmat calea regalã a filosofiei. Aînceput prin a fi noician, apoi bla-gian prin lucrarea de licenþã, pu-blicând filosofie chiar în ultimulan de facultate. Întotdeauna cãu-ta sã fie original, inclusiv la semi-narii ºi examene. De aici, însã, nis-a tras ºi o mare spaimã, cândprofesorul de materialism dialec-tic (un personaj inteligent, darcare nu prea aprecia „originalita-tea”, deºi pãrea cã o face, în afaramarxismului), ne-a picat pe amân-doi în sesiunea din varã din anulI, cu un dispreþ fãrã margini. Co-mentasem „original”, la un semi-nar al sãu, ceva despre religie,cred cã celebra frazã din FraþiiKamarazov, „Dacã Dumnezeu nuexistã, atunci totul este permis”.Dacã nu luam examenul în toam-nã, eram exmatriculaþi... Fusese,probabil, o capcanã întinsã deprofesor, fost secretar de partidcomunist pe facultate, care la cã-derea lui Ceauºescu a devenit atâtde vocalic ºi de critic la adresaP.C.R. încât, stupoare, s-a angajatsã facã „reforma” învãþãmântuluifilosofic la Catedra de Filosofie.Asta pentru cã nu mai avea ob-iectul muncii ºi avea nevoie de uncurs nou, dar pe care trebuia sã-lia acum de la alþii. Pânã la urmã,când mai mulþi profesori ºi studenþi

i-au reamintit cine a fost, a decissã disparã din peisajul universi-tar ºi s-a pensionat. Sincer, m-aîncercat un sentiment de milã. Îmiplace sã cred cã dobândise con-ºtiinþa iremediabilei ratãri în uto-pia generaþiei lui.

Dupã 1984 am corespondat,de pe unde ne aflam fiecare „curepartiþia”, cel mai adesea desprefilosofie ºi germanã. Noica, pecare îl vizitasem separat ºi carese stinsese în 1987, spre amarã-ciunea noastrã, era, bineînþeles,capul de afiº. Între timp, colegulºi prietenul meu îºi fãcuse unnume în revistele din Sibiu.Aceastã recunoaºtere a întãritîncrederea de care avea nevoie,dupã cãderea regimului, în pute-rea sa de creaþie. Ne-am reîntâl-nit amândoi la Craiova, dupã1990, ºi am început sã publicãmîn paginile revistei Ramuri.

Cartea lui de debut a marcatînceputul unei serii de lucrãricare i-au conturat profilul de fi-losof, a cãrui originalitate a de-ranjat dogmatismul foºtilor uni-versitari comuniºti, care nu l-audorit la Universitatea din Craio-va, dar care i-a adus ºi apreciereaunor mari nume de intelectuali dinspaþiul public românesc, de laAcademia Românã, a cãrei editu-rã l-a publicat constant, D. R.Popescu numindu-l, cu câþiva aniîn urmã, „cel mai bun filosof algeneraþiei sale”. ªi, într-adevãr,nu cunosc un alt nume, care sãfii abordat atâtea teme filosoficeºi sã fii scris atâtea cãrþi în ultimii20 de ani, onorând nu numai nu-mele Institutului de „ªtiinþe So-cio-Umane” din Craiova, dinsubordinea Academiei Române,unde este cercetãtor gradul I, dar,mai ales, calea regalã a filoso-fiei româneºti, de la care nu s-aabãtut niciodatã.

La mulþi ani, dragã Mili!

Ion Militaru 60

Mai întâi am scris acesttext în minte, într-onoapte – ºi mi-a ie-

ºit mai bine, cred. Dupã ce amadormit am avut un vis în careHerta Müller, aºezatã la o masãalãturi de un domn, îmi spuneaºoptit c-a terminat o nouã carteºi cã titlul ei este… tocmai atuncifiul meu, care stãtea lângã minela aceeaºi masã, m-a întrebatceva. L-am ºuºotit, dar Hertaspusese deja titlul ºi nu a cata-dicsit sã repete. O prozatoare im-portantã nu toacã de douã oripentru un român surd ºi neatent(în vis).

Visul ãsta nu aº fi putut sã-lam dacã nu aº fi scris în gândceva despre Ion Militaru ºi de-spre felul în care el trãieºte în ideeºi pentru idee. Noi, poeþii, trãimpentru momentul în care memo-ria va crãpa ºi vom atinge din noucu noi simþuri vechi stãri ºi clipecare ne-au adus cândva în pra-gul fericirii. Cum spune Proust,în Contre Saint-Beuve, instinc-tul musai sã ocupe locul întâi, daracest tip de preeminenþã trebuiestabilit de inteligenþã, doar eaeste capabilã sã proclame rapor-turile. Un paradox proustian, veþiconcede. Nu cred cã Ion ar fi de

NICOLAE COANDEun grãdinar

acord imediat cu mine, dar mergpe mâna lui Proust.

Trãind în orizontul ideii, urcândnecontenit acest versant, IonMilitaru pare neinteresat desimþuri ºi de felul în care ele seascund în obiecte uitate (totProust) pentru a reveni cândva lanoi într-un fel surprinzãtor. Atuncicând te întâlneºti cu Ion Militaruºtii cã nu poþi discuta lucruribanale. Între toþi cei pe care îi ºtiuîn oraº abonaþi la idee, Ion estecel mai puþin înclinat sã discutebanalitãþi, chiar dacã au ºi elerostul lor – unei gânditoare cufaimã i-a ieºit cândva o carte im-portantã despre banalitatea rãului.

Dupã câteva replici uzuale, elîþi propune îndatã o temã de dis-cuþie. Ai zice c-a premeditat astavreme îndelungatã, iar acum i s-aivit în fine ocazia. Deºi îl cunoscde ceva timp, sunt de fiecare datãsurprins de abordarea lui. Ion nuîþi dã pace – ºi bine face. Ideeamerge foarte bine la rãzboi, pa-cea ºi melancolia o blegesc. Eleste belicosul nostru de serviciu,preocupat de felul în care gândi-rea îºi taie un drum prin natura

„cea maratrã” de obiecte ºi sem-nificaþii cãreia îi spunem viaþã.Singurul dispus sã nu acceptedevãlmãºia este Ion. Cumva so-cratic, el cere un canon pentrufiecare gând sau vorbã exprima-te (în Evanghelii aflãm cã la Ju-decata de Apoi vom da socotea-lã pentru orice „cuvânt nefolosi-tor”!) iar senzaþia mea a fost decâte ori l-am ascultat vorbind ecã el scrie deodatã cu noi. Adicãîºi scrie cartea în timp ce ne exa-mineazã: suntem puncte, virgu-le, conjuncþii ale gândirii sale carese desfãºoarã de visu.

Cu toate astea, o dubitaþie mãîncearcã: Ion Militaru pare unuldintre ultimii mohicani care maicred în dãinuirea filosofiei, iarenergia cheltuitã în favoarea eieste tocmai expresia unei deznã-dejdi aproape universale: filozo-fia aºa cum o ºtiam noi e pe ducã.Greºesc? Poate cã da, însã com-paraþia cu schimbãrile climaticeale planetei ºi care ne afecteazãviaþa mã îmboldeºte sã înþelegastfel furor-ul sãu editorial dinultimii ani. El scrie ºi gândeºteîntr-o perioadã în care cititorii de

filozofie ºi eseu filozofic se îm-puþineazã pe zi ce trece ori au tre-cut în tabãra celor care citesc fi-lozofia tip tabloid. Umanitatea numai pare interesatã de gândireavie, atâta vreme cât existã tabelede pseudo-gândire care se dã de-a gata. E posibil sã fie ºi o obo-sealã fizicã, timpul sã se fi con-tractat dar ºi spiritul sã intre într-oinvoluþie. E posibil sã nu fie nimicdin toate astea, ci doar amprentaconsumerismului în care totuleste deja ambalat. Kauf-Landuri-le filozofice sunt la mare cãutare.

Poate cã filozofia ar trebui dinnou predatã prin viu grai, cãrþilepar atât de multe ºi nu ne maidescurcãm cu ele. Nici mãcar citi-torii de anduranþã nu mai urmã-resc atât de concentrat filozofie –s-ar spune cã gândirea a obosit,se aflã în reflux sau, cum spunepoetul cu reînnoitã dreptate, „eapus de zeitate ºi-asfinþire de idei”.

ªi-atunci, la ce bunã filozofia?Sã spunã ce este istoria omuluispiritualizat, ea care îºi aminteº-te, dupã Kierkegaard, trecutul caprezent. Forma cea mai deplinã aamintirii este fragmentul, acea

urzealã destrãmatã a lumii recom-pusã de intuiþia ºi de inteligenþanoastrã în clipele de adevãr pecare le putem deþine sau afla. Dacãadevãrul e de obþinut în timp,atunci trebuie gãsit musai aceltimp al totalitãþii. Nu poþi trãi însepararea timpurilor, iar în pleni-tudinea lor încã nu ºtim cum. Cineºtie sã lipeascã fragmentele va-sului spart este filozof.

Ceea ce pot eu bãnui este fap-tul cã ar trebui poate deschiseºcoli unde dialogul filozofic sã fienorma de convieþuire, fãrã aceascolasticã a predãrii ºi a notãriiseci din ziua de azi. Adicã a imbe-cilizãrii prin grade. Filozofii saucei interesaþi de filozofie sã fiecrescuþi aidoma plantelor plãpân-de cãrora le trebuie un sol bun ºiun grãdinar priceput. Un Socratenu doar bãutor de esenþe tari, ciatent la esenþele omului, gata sãlupte cu insinuarea post-umanu-lui care este tema zilei de azi. Adi-cã sã se reîntoarcã la mirosurilenaturale ale filozofiei. Dar pentruasta trebuie sã te îndrãgosteºtide niºte tineri, iar epoca noastrãe rãu famatã aici.

Ion Militaru ar putea fi un ast-fel de grãdinar.

Coodonator: Ionel Buºe

4 , serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

Numele este o matricepentru materialitateafiinþei. Etimologic, nu-

mele Militaru vine de la militar,oºtean, constrâns de o discipli-nã inflexibilã sã acþioneze teleo-logic urmãrind strategii clare.Nãscut sub semnul Capricornu-lui, în Mãlãieºti/Goeºti, Ion Mili-taru nu se dezice ca solitar, ambi-þios, rãbdãtor, perseverent, deanduranþã. Meticulos, se grãbeº-te încet, metodic. Pentru cã reali-tatea trebuie reflectatã multidi-mensional, cu pretenþii de com-pletitudine. S-a nãscut pe o cul-me de deal, a Mãlãieºtilor, pentrua fi mai aproape de cer sã urcezmeie spre universalitate. ªi tot-odatã, orgolios, sã-ºi coboareinteresul, asupra istoriei ademe-nitoare a cunoaºterii prin con-templarea Amaradiei ºerpuindsub maluri sãpate în umbrã dezãvoi. Umbrã, cãreia, sistematic,îi construieºte un regat al auto-nomiei (Autonomia umbrei,2011). Astfel cã, atras alternativde arheologia spiritului ºi proiec-þiile lui cosmice, dar ºi abãtut deforþa gravitaþionalã a istoriei sprespaþiul românesc ºi european în-cearcã aducerea lor împreunã,mai mult ca disparitate decât casimilitudine (Meditaþii asuprafilosofiei româneºti, 2004; Medi-taþii despre occident, 2005). Îiplace sã balanseze între corzi! Sãle uneascã prin analogii ºi toto-datã sã spulbere conexiunile lor

FIRMILIAN CALOTÃ

în cãutarea paradoxului ºi revelareasemnificaþiilor ascunse

tradiþionale care se dovedesc fal-se. Oricum, istoria este detesta-bilã, pãrtinitoare, inconsistentã,rescrisã permanent de cei puter-nici. Are ºi un rol manipulator ºifuncþioneazã dupã meteorologiacontextului. Criticii actuali ai is-toriei sunt, culmea, specific local,odrasle demne de proprii genitoricare, anterior, au siluit-o. Ion Mi-litaru are, de altfel, un punct devedere realist asupra „mizeriei is-torice” româneºti, care, adesea,promoveazã triumfalismul în de-trimentul adevãrului (Meditaþiiasupra istoriei româneºti, 1999).Într-o discuþie relativã la acestãabordare, el rãmâne consecvent,chiar rigid, asupra adevãrului dedragul ºi în spiritul adevãrului.Dar conceptele, ideile, sunt in-strumente ori arme în confrunta-rea permanentã numitã viaþã.Confruntare care, numai loialã nueste. ªi trebuie sã aibã, pe lângãrolul imediat, utilitarist ºi unulmotivant, în stare sã recruteze ºisã concentreze energiile emoþio-nale. Forþa brutalã, disproporþio-natã, poate fi contracaratã doarprin inteligenþã. Niciodatã, nu sejustificã aroganþa ºi pumnul. ªitotuºi existã. ªi nu pot fi afronta-te cu onestitate. Dacã prietenulmeu este de acord cu o filosofierelativistã, caleidoscopicã, pre-cum realitatea, atunci trebuie sãaccepte ºi conþinutul relativist,contextual, al conceptelor. De-mersul sãu logic este corect la

modul abstract, dar filosofia tre-buie sã se preocupe întâi de fun-damentele existenþei conºtienteºi apoi de euristicã ºi direcþii es-tetizante. Confortul spiritual alistoriei necesitã eforturi, perse-verenþã, resurse, timp ºi, înaintede toate, respectul sfânt pentrurãdãcini, pentru pãmântul albitde oasele antecesorilor ºi însân-gerat cu inocenþa zdrobitã a vlãs-tarelor. Dacã nu am fost agresori,nu înseamnã cã, obligatoriu, amfost proºti. Poate cã am fost ex-cesiv de creºtini! Sub ficþiuneapalmei ocrotitoare pe creºtet,zburdã voiniceºte divide et im-pera. Tinerii, educaþi de corpo-raþii strãine, sclavii perfecþi, suntconvertiþi în duºmani ai spaþiuluicare i-a zãmislit, atenþiona când-va Mahatma Ghandi. Cetãþeanulplanetar, informat, activ, implicatºi liber ºi fãrã rãdãcini are, dar nueste. (Fericit).

Rolul benefic al istoriei este cãdeterminã condiþiile pentru lan-sarea curentelor filosofice (I.M.)pãstrând un concubinaj interesatcu religiile. Nedumerirea mã de-terminã sã întreb obsesiv: de cefilosofii sunt atât de aderenþi re-ligios? Ion Militaru participãonest, pasionat ºi riguros, la pro-iectul de construcþie a unei filo-sofii a diversitãþii ºi specificitãþiide loc ºi arhetip cultural (Filoso-fia româneascã în zece episoa-de narative ºi un epilog drama-tic, 2007). Henri Coandã susþinea

cã profilul micromineral al pãmân-tului pe care te-ai nãscut ºi copi-lãrit se regãseºte în apa structu-ralã a fiinþei, îþi determinã tempe-ramentul ºi înrâureºte comporta-mentul. Adiacent în spaþiu-timpºi venind din aceeaºi configura-þie mineral-energeticã, de Mãlã-ieºti, cu Ion Militaru, am convin-gerea cã spaþiul copilãriei ºi ado-lescenþei noastre este special.Are o anumitã încãrcãturã cuenergie, sensibilitate, cunoaºte-re, fertilitate ideaticã, trudã ºi, înconsecinþã, orgoliu. Este arealulvacanþelor lui Macedonski, alconcediilor astronomului NicolaeCoculescu, interesat de proble-ma dificilã a dinamicii celor treicorpuri a lui Poincaré, cu care,marele matematician deschidea,ca promotor, teoria haosului de-terminist. ªi acum cercetãtorul fi-losof, Ion Militaru, scriitorul con-sacrat, Ion Munteanu. Într-unspaþiu-timp, un eveniment care s-a întâmplat, cu siguranþã, se vamai repeta. Mezotopul circum-scris spaþiului mãlãieºteano-ama-radian a acceptat, pe 1 ianuarie1960, þipãtul timid al unui fenotipîn desfãºurare a cãrui variantãgeneticã devenea realitate. Pro-misiune decentã, ca orice geniuinfantil ºi neglijat, poate tocmaide aceea, precoce, s-a uimit detavanul nopþilor de stele, descânteierea albastrã-sticloasã acerului strãbãtut de corãbiile ima-culate ale norilor de interogaþii.

Cu picioarele desculþe a spartboabele de rouã incendiate derazele argintii, orizontale ale di-mineþii. Cioburile lor i-au atrasatenþia cã are rãdãcini ºi din ele adeprins curajul ºi perseverenþade a se plasa, blagian, în conti-nuitatea razei Pãmântului. ªi camarele filosof care a conectatspiritualitatea româneascã, cuprofunzimile ei filosofice, la an-corele cosmologice, Ion Milita-ru, într-un alt spaþiu-timp, este untruditor tenace al revalorificãriiistoriei ºi filosofiei româneºti.Spirit ambivalent, heliotrop ºi te-luric, de facturã neocartezianã areînclinaþii spre a oferi justificãripentru aerul proaspãt, pentru în-noiri ale fibrelor filosofiei, prinaprofundarea diversificãrii ºi in-terogarea sâcâitoare a existenþei.Propensiunea pentru aventurãintelectualã îl împinge sã riºte ºiconstrucþia unei autonomii a exis-tenþei lui Emil Cioran (Existenþadefectã, 2019). Ca fenomenologiecuprinzãtoare, dinamicã ori castructurã a stãrii de a fi în(tru) ins(ens). Conþinãtorul amprenteazã,personalizeazã existenþa prin co-borârea ei din potenþialitate înrealitate. Poate perfectã, defectã,suspectã, circumspectã etc., exis-tenþa lui Ion Militaru urcã pantaaxiologizantã a realitãþii ºi se de-limiteazã ca singularitate ºi argu-ment cã filosofia, deºi venerabi-lã, îºi pãstreazã dinamismul fertil,evolutiv.

Invitat sã rosteascã un cu-vânt de deschidere la Fes-tivalul de la Salzburg din

26 iunie 1979, prima reacþie a luiKarl Popper a fost dacã nu cum-va organizatorii, în chip scuzabil,greºiserã destinatarul. M-am în-trebat dacã nu cumva am fostconfundat cu altcineva, marturi-seºte Popper*. Nu, nu greºiserã,este asigurat. El, Karl Popper, eracel care trebuia sã deschidã fes-tivalul cu o scurtã dar elocventãalocuþiune. Am cãutat sã înþeleg,povesteºte Popper, de ce oare amfost invitat, explicându-ºi, oare-cum pueril, cã poate s-a întâm-plat datoritã dragostei melepentru acest oraº sau, continuãtot el, datoritã reputaþiei melede a fi un optimist incorigibil. ªi

VASILE SÃLAN

ce calificã un filosof?ce anume este un optimist, se în-treabã mai departe. Nu este înniciun caz un individ naiv carecrede cã totul este bine sau cãlumea se aflã pe o scarã ascen-dentã a binelui ºi progresului, amoralitãþii. Dimpotrivã, optimisteste acel ins care deþine privirealucidã, care vede cã lumea greºeº-te când greºeºte, cã existã rãu,întrebându-se dacã rãul poate firemediabil ºi aºa mai departe. El,Karl Popper, considerându-se unastfel de optimist de cursã lungã.

În îndelungata lui carierã(când rostea alocuþiunea de laSalzburg în iunie 1979, Popperavea ºaptezeci de ani, avea sã maitrãiascã încã douãzeci ºi ceva)avusese prilejul sã testeze o ast-fel de credinþã, iar în studiile salede specialitate (filosofia ºtiinþei)fãcuse din aºa ceva chiar o me-todã : metoda falsificabilitãþii. Oastfel de metodã, mãrturisea el,avea sã dea roade surprinzãtoa-re în domenii îndepãrtate de do-meniul gândirii, în cel de faþã,adicã în muzicã. Consultând di-ferite manuscrise muzicale, aratãel, a fost frapat de un lucru ele-mentar: existau manuscrise aleunor compoziþii muzicale, plinede ºtersãturi, corecturi, adaosuri,ºi manuscrise impecabile, simple,în care un adaos sau o ºtersaturãfie nu puteau fi gãsite, fie erauextrem de rare. Beethoven apar-þine primului tip. Manuscriselesale, pline de corecturi, erau, ade-

sea, ilizibile muzical. Mozart, înschimb, aparþine celuilat tip încare manuscrisele sunt imacula-te sau aproape aºa.

Existã artiºti ºi scriitori, con-chide Popper, de foarte multe fe-luri. Unii par sã nu lucreze nici-odatã cu metoda corectãrii gre-ºelilor. Ei sunt, dupã cât se pare,în stare sã realizeze o operãcompletã ºi fãrã încercãri pre-liminare. Printre filosofi, Ber-trand Russell a fost un aseme-nea geniu. El a scris în cea maifrumoasã limbã englezã; iar înmanuscrisele sale se gãseºtepoate câte un cuvânt corectat latrei sau patru pagini. Alþiilucreazã într-un cu totul alt mod.Metoda lor de a scrie este cea aîncercãrii ºi a corectãrii erorii,metoda corectãrii greºelilor.

Evident, Popper nu întocmeº-te o listã a tuturor filosofilor carese încadreazã într-o categorie saualta. Se mulþumeºte cu numirealui Betrand Russell în prima cate-gorie. Lui i se pot însã adãugamulþi alþii. Socrate, de exemplu,aparþine categoriei opuse. Gân-direa lui este din aproape înaproape, cu reveniri, reformulãri,adaosuri, corectãri… Aristoteleste alãturi de Russell. Metafizi-ca acestuia este un exemplu degândire care merge la sigur, fãrãezitãri sau proceduri de corecþie.

Dar gândirea modernã, undese aflã aceasta? Dacã admitem cãmodernitatea este un proces de

evoluþie continuã în care reveni-rea, corecþia ºi schimbarea suntcoordonatele lucrului, atuncimodernitatea aparþine acelei gân-diri care, conform lui Popper, ac-ceptã ca esenþã a ei autocritica,corecþia, acceptarea greºelilor ºieliminarea acestora.

Colegul ºi prietenul nostru,Ion Militaru, aparþine declarat ºifãrã ostentaþie acestei moderni-tãþi conºtiente de sine, de pro-pria failibilitate ºi posibilitate decorecþie. Susþine, pe urmele celuinumit de Leszek Kolakowski (unfilosof mult admirat de el!) patro-nul tuturor filosofilor, adicãSocrate, cã nu ºtie nimic sau mainimic. Nu are ce face cu certitu-dinile, susþine tot el, decât sãadere la ele. În schimb, punereaîn discuþie este totul, transferulcultural (ascultând de un vechiîndemn al lui Constantin Noica,potrivit cãruia filosof nu este celcare are o idee, fie ºi genialã, abiatrecerea prin culturã a unei idei, aunei intuiþii te calificã astfel).

Filosofia nu este o suitã decertitudini pentru prietenul nos-tru. Este, în schimb, o suitã dedubitaþii. Din lecþia modernitãþiicarteziene, Ion Militaru a preluattocmai lexicul acelui silogism carea deschis larg porþile lumii noi:Dubito, ergo cogito, abþinân-du-se sã avanseze cãtre a douaparte a silogismului lui Descartes.Este convins cã gânditorii auten-tici pot fi testaþi în funcþie de pre-

ferinþa pentru partea întâi saupartea a doua a silogismuluicartezian: fie pentru dubito, ergocogito, fie pentru cogito, ergosum, convins cã partea a douaare prea puþin de-a face cu filo-sofia. Finalmente, rostul filoso-fiei, aºa cum l-am desprins dinlucrãrile prietenului nostru, nueste altul decât descoperirea aceva nou, menit sã infirme seriatuturor certitudinilor, a tuturoradevãrurile moarte ºi inutile. Aºase explicã de ce într-una dintrecãrþile sale cele mai originale, Maieste oare acesta un filosof?, afãcut din enigmã ºi mister cheiaunei complicate ºi subtile here-meneutici dezavuând orice sigu-ranþã ºi orice certitudine în con-tul gândirii.

La mulþi ani, Ion Militaru !

*Karl . R. Popper, În cãutareaunei lumi mai bune, Humanitas,1998.

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

5, serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

Prima datã când am auzitde Ion Militaru era înanul 1983, în prima par-

te a studenþiei mele clujene. Încafeneaua supranumitã Arizona,am întâlnit un om extraordinar ºiatipic pentru regimul de atunci,Viorel Bãdicã, un filosof înadevãratul sens al cuvântului,mult mai dotat pentru filosofiedecât majoritatea profesorilor meiuniversitari. Acesta avea ideea degratuitate, care, dupã spusele luiIon Militaru, nu ar exista în spiri-tul românesc (Meditaþii asupraistoriei româneºti, p. 65). Impor-tant este cã Viorel Bãdicã mi-aspus atunci cã existã un „IonMilitaru”, încã student la Bucu-reºti, care scrie ºi gândeºte fru-mos ºi adânc. Acest nume a de-venit o persoanã vie prin inter-medierea lui Ionel Buºe, colegbucureºtean al acestuia. A fost oîntâlnire între prieteni, eu ºi ªte-fan Melancu fiind gãzduiþi cugenerozitate într-un cãmin stu-denþesc din Grozãveºti. Eram fu-mãtori ºi vrednici bãutori de bereºi puteam discuta, uneori cu tea-mã, despre orice. Au trecut aniiºi multe dintre iluziile noastre s-auspulberat. Faptul acesta esteconfirmat de cãrþile pe care încãnu le-am scris ºi care, poate, dormnefericite în noi.

L-am urmãrit pe Ion Militaru întimp, atât cât am avut acces la cãr-þile pe care le-a publicat (15 cãrþi,publicate la edituri de prestigiu

ION HIRGHIDUª

un portret aproape într-o mie de cuvintedin România). Prin acestea, s-aformat ca un intelectual desãvâr-ºit care are ceva de spus în eseis-tica filosoficã de la noi. Poteca luis-a transformat într-un drum sigur,aºa cum un pârâu minor devinerâu ºi, poate, fluviu dacã semnelevremurilor sunt bune.

Am remarcat la Ion Militaru unascuþit spirit critic, dovada unuiintelect pãtrunzãtor care are cevade spus despre sine ºi, la un mo-ment dat, despre cultura românã.Pentru a ajunge la aceastã per-formanþã, i-a vizitat pe cei maride la noi, tot ceea ce a oferit cul-tura românã, blamabilã sau nu, câtºi pe cei mari din Occidentul cul-tural. Eseurile propuse, publica-te în revistele de specialitate sauîn cãrþi, dovedesc o strãduinþãperpetuã, gata sã acapareze prinerudiþie, prin francheþe, prin lo-gicã indubitabilã ºi printr-un cu-ceritor talent scriitoricesc. Orica-re dintre aceste eseuri poate creao stare de confort spiritual, dar ºiun disconfort când aratã uneoriimaginea în oglindã a unei reali-tãþi diforme. De la cartea de de-but din anul 1999 (Meditaþii asu-pra istoriei româneºti) ºi pânãla Existenþa defectã din 2019 suntpropuse teme majore sau, uneori,din lucruri aparent mici sunt con-struite idei mari.

Ion Militaru este printre puþi-nii cercetãtori din câmpul socio-umanului care au scris la noi ocarte despre Karl Marx dupã anii

1990. Atunci când am citit carteaMai este acesta oare un filosof.Eseu despre Karl Marx, mi-amadus aminte de douã perioade,una nefericitã ºi una care mi-a des-chis un drum nu nepãrat fericit,dar mai apropiat de realitate. Pe-rioada nefericitã (un timp pierdut)a fost reprezentatã de îndoctrina-rea aºa-zis marxistã, de profesoriiancoraþi într-o doctrinã deforma-tã. Celaltã perioadã este reprezen-tatã de audierea cursurilor Profe-sorului Achim Mihu. Acesta eraun excelent cunoscãtor al opereilui Marx, o cunoaºtere fãrã inhibi-þii, cu o expunere periculosã pen-tru regimul de atunci ºi pentru noicare-l ascultam. Socialismul nu apromovat decât o reverberaþie alui Marx, acesta fiind un fel deMarele Anonim, idee pe care ogãsim în cartea lui Ion Militaru,dar într-o altã formã de exprimare.Marx este, într-un fel, echivalentcu „medicul sãrbãtorilor”, che-mat mereu sã revigoreze regimuri-le socialite obosite, aºa cum facepersonajul lui Dino Buzzati cupetrecãreþii obosiþi, idee pe care oare în vedere Jean Libris, în carteasa intitulatã Un viitor luminos.Eseu asupra mitologiei marxis-te. Marxismul nu a fost chiar oevanghelie pentru cã în spatele luinu se mai aflau cuvintele gândi-torului german, ci doar fetiºulacestora.

Este de apreciat la Ion Milita-ru ideea criticã, aceastã sabie a lui

Damocles aºezatã deasupra cape-telor nepricepute, ignorante ºiignobile ale criticilor înºiºi. Temanumitã „Marx” nu este comodã,nu este nicio fantezie la comandã.Trebuie sã ai îdeletnicire filosofi-cã ºi sã faci abstarcþie de la tors,cum spune Eminescu. În termeniiunui fizician, trebuie sã te afli înafara sistemului de referinþã, darcu sistemul în sânge. Marx nueste o temã, ci este o încercareesenþialã, aºa cum pentru îngeriºi pãsãri este zborul. Eseuldespre Marx al lui Ion Militarunu ne propune sã-l iubim sau sã-lurâm, ci este o meditaþie asuprametaistoriei., o încercare în caredovedim capacitatea nostrã deasimiliare a celui mai complexlabirint, unul care s-a jucat cuviaþa multor milioane de oameni.

Sunt la marginea celor 1000 decuvinte, un blestem al revisteipeste care nu am voie sã trec. Maizic doar atât: trebuie sã spunemdacã-l iubim pe Marx sau doar îlblamãm. Unul dintre criticii epis-temologici ai lui Marx, Karl Pop-per, l-a asociat pe acesta cu „duº-manul societãþii deschise”, peaceeaºi linie cu Platon, cu Hegel.Cred cã Marx se aflã în aceaºi di-lemã cu Uniunea Sovieticã. Les-zek Ko³akowski foloseºte în ca-tea Este Dumnezeu fericit?, îneseul „Comunismul ca formaþiu-ne culturalã”, o anecdotã polone-zã în care o fetiþã primeºte ca temãpentru acasã sã scrie o compune-re intitulatã „De ce iubesc Uniu-nea Sovieticã?”. Fetiþa este totalnelãmuritã ºi cere sprijinul pãrin-þilor, cât ºi al altor adulþi. Rãspun-surile acestora reprezintã ura raþi-onalã împotriva unei superputericare i-a cucerit ºi i-a umilit. Darfetiþa nu înþelege aceastã urã carevine dintr-o raþiune istoricã. Eaînþelege doar iubirea care nu esteraþionalã, cea aºezatã în ºi dinco-lo de fiinþa omului. Ea, pânã laurmã, fãrã a fi influenþatã de uraraþionalã a adulþilor, scrie în caie-tul ei: „Iubesc Uniunea Sovieticãpentru cã nimeni nu o iubeºte”.La fel putem spune ºi despreMarx: îl iubim pentru cã aºa estecreºtineºte: sã-l iubeºti pe oricefiu risipitor al filosofiei mai alesdacã a contribuit esenþial la dra-ma umanitãþii.

…Pentru cã Ion Militaru de-pãºeºte întotdeauna graniþeledidacticismului rigid, se poziþio-neazã prin rafinament ºi elegan-þã discursivã în cadrele înruditecu filosofia, pentru bucuria dia-logului, a formulãrilor inspirate ºia gãsirii conexiunilor originale.Coleg de înaltã þinutã în cadrulInstitutului de Cercetãri Socio-Umane „C.S. Nicolãescu-Plop-ºor” al Academiei Române, înCraiova, onoreazã întotdeaunaconversaþia cu formulãri sponta-ne, ce transced domeniile sau în-nobileazã discursul prin întrebãrice nasc iluminaþii.

Mi-aduc aminte cu drag deperioada mea de început la Insti-tutul Academiei, când mi-am cu-noscut mai bine colegii, datoritãfrumoaselor „simpozioane ad-hoc” ce aveau loc în holul gene-ros de la etaj, unde Domnul Pro-fesor Ion Militaru genera dialo-guri fascinante, aducând mereu înscenã filosofia, istoria, sociologia,folclorul ºi ºirul poate continua.Flexibilitatea discursului sãu prin-tre diverse discipline, fãrã a forþaformularea, este remarcabilã, cãcireuºeºte cu iscusinþã filosoficã sãajungã la esenþe tari, la adevãrurinebãnuite încã. Domnul ProfesorIon Militaru ajutã sã se nascã idei,intenþionalitatea maieuticii saleeste genuinã, lipsitã de prejude-cãþi, este pusã în miºcare de unspirit liber, de o curiozitate meto-

GABRIELA BOANGIU

Ion Militaru – filosof inspirat, creativ dincolode graniþele disciplinare…

dicã aproape, cãci întrebãrile saleapar din prea-plinul unor cone-xiuni formidabile.

Am ales sã vã prezint succintuna dintre lucrãrile DomnuluiProfesor Ion Militaru – „Filosofiaromâneascã în zece episoade na-rative ºi un epilog dramatic”, pu-blicatã la Editura Academiei Ro-mâne în anul 2007, pentru cã seaxeazã pe narativitate ºi nu pe unfundament istoric al filosofiei ro-mâneºti, aºa cum mãrturiseºte înArgument: lucrarea „încearcã purºi simplu sã treacã filosofia ro-mâneascã din planul îngust al is-toriei ºi expunerii, în cel larg ºi

viu al povestirii”. Constatãm aºa-dar, o anumitã fluiditate argumen-tativã, nu în afara unei rigori con-ceptuale. Filosoful Ion Militarualege narativitatea ca mod de ex-punere specificã ºi nu rigiditateadidacticistã pe care o presupuneo istorie a filosofiei româneºti.

Descoperim astfel primul epi-sod, ºi anume „Structuri literarede tip cavaleresc în LetopiseþulÞãrii Moldovei al lui GrigoreUreche”. Autorul sublinia faptulcã „letopiseþele (…) înainte de afi scrieri istorice sau izvoare, suntpur ºi simplu scrieri literare” (p.9).De aici se naºte ºi comparaþia cu

„Mihai ªora sau când filosofiaîncheie prea devreme”. Epiloguldramatic – „Platitudinea inutilã(Marxismul românesc – 1945-1989)” face referire la golul filo-sofic produs politic de cãtre mar-xismul românesc, acesta a fost„emanaþia unui regim politic, nucreaþie filosoficã purã” (p.196).

Lucrarea adusã în prim-planvorbeºte despre spiritul înalt alautorului, regãsim în ea interogaþiitematice, problematizarea vie ºiactualizantã a unor timpuri aproa-pe prin abordarea meticuloasã, debijutier argumentativ. La mulþiani frumoºi ºi buni, DomnuleProfesor Ion Militaru! La câtmai multe lucrãri inspirate ºi,întotdeauna, prieteni de nãdej-de în preajmã!

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

romanul cavaleresc, „maniera dea scrie” a cronicarilor ºi influen-þele literaturii de tip cavalerescsunt evidente, „când în vigoareeste o singurã tehnicã, a o urmaeste ceva de ordin firesc, natu-ral” (p. 21).

Un alt episod asupra cãruia amzãbovit cu interes este cel despre„Mircea Eliade sau un posibil cri-teriu de tipologizare a culturii înopera de tinereþe”. Filosoful IonMilitaru analizeazã opera de tine-reþe a lui Mircea Eliade cu un fo-cus aparte asupra originalitãþii ºiproblematicii de ordin socio-cul-tural pe care le incumbã lucrareaSolilocvii, care a apãrut în 1932.Triada solilocvii-dialog-culturãdã naºtere la ample dezbateri ºitipologizãri, pe care autorul leformuleazã cu har narativ ºi rigoa-rea interogaþiilor. Vã recomandcu cãldurã celelalte episoade na-rative: „Apariþia filosofiei pure înRomânia: Vasile Conta”, „EmilCioran sau despre oportunitateanihilismului în cultura românã”,„Vasile Bãncilã: filosofie ºi naþio-nalism (Studiu asupra condiþiilorde posibilitate ale filosofiilor et-niciste)”, „Petre Pandea – douãtipuri de postumitate”, „Filoso-fia istoriei la C. Rãdulescu-Mo-tru (Între logica gândirii ºi incon-sistenþa operei)”, „D.D. Roºca ºidificultãþile existenþei tragice”,„Mircea Vulcãnescu sau când fi-losofia nu are ultimul cuvânt”,Între Horia Dulvac ºi Sorina Sorescu, la Colocviile Mozaicul

2009

6 , serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

miº

ca

rea

id

eil

or

„Iatã-ne aºadar îmbogãþiþi cuun vis – pe cât se pare –, pe noicare credeam cã deþinem înþele-sul cel mai adevãrat al cunoaº-terii” – acesta era citatul din Pla-ton care servea ca motto sub-stanþialei cãrþi Autonomia um-brei, apãrutã la editura Academieiîn anul 2011 (volum care a primitde altfel ºi premiul Mircea Florianal prestigioasei instituþii.)

Simpla parcurgere a listei cãr-þilor scrise de Ion Militaru (13volume de eseuri, dintre care optapãrute la Editura Academiei)sugereazã deja profilul unui cer-cetãtor care îºi afirmã vastitateaariei de gândire, coerenþa teme-lor, seriozitatea preocupãrilor.

Acesta este însã doar vârfulaisbergului. Avem de-a face cuun scriitor puternic, cu o profun-dã vocaþie ºi pregãtire intelectua-lã ºi înnobilat de o solidã discre-þie. O discreþie care îl face oare-cum vulnerabil la superficiala în-cadrare într-o anume tipologie:aceea a specialistului captiv înbibliotecã ºi în propriile închideri.

Aventura explorãrii operei luiIon Militaru dezvãluie însã unparcurs captivant dar complicat,datã fiind solicitarea iniþiaticã lacare devii pãrtaº încetul cu înce-tul, descoperind cã eºti tovarãºulde drum al unui gânditor care s-adezvoltat ºi a ajuns foarte departe.Un erudit calificat ce ne conducecu aplomb într-un univers ce serafineazã ºi devine din ce în ce maisubtil, deºi parcursul iniþiaticdebuteazã prin cele mai colocvialeprovocãri ºi teme.

Ion Militaru ºi-a dezvoltat unarsenal de concepte susþinute întermeni de ºtiinþã filosoficã sauistorie a culturii, concepte inte-grate în þesãtura de idei care sevor fi dezvoltând în cãrþile saleulterioare, astfel încât la un mo-

HORIA DULVAC

a te îmbogãþi cu un visment dat descoperi cã opera saîn întregime se subsumeazã unuisistem, evolueazã într-o uimitorde bine crescutã reticularitate.

Va rãmâne sarcina eventualilorcercetãtori în istoria filosofiei sãdescopere, sã structureze ºi sãevidenþieze acest sistem. Cert estecã deocamdatã, Ion Militarurãmâne un vast necunoscut careaºteaptã sã fie descoperit.

Spuneam cã prejudecãþi ºischeme de gândire pot încadraautorul de faþã în categorii comu-ne, ca cea a filosofului academist,prizonier al uscatei sale erudiþii,pretenþios sau plictisitor. Nimic maifals. Înainte de toate, cei care l-aucitit ºtiu cã Ion Militaru scrie nudoar erudit, convingãtor sau do-cumentat, dar ºi sclipitor. Discursulfilosofic este nu doar argumentat,ci însufleþit ºi convingãtor.

Ion Militaru este un rafinatestet. Urmãreºte ºi gustã litera-turã contemporanã, judecã ºi în-cadreazã cu deschidere filosofi-cã autenticã deconstrucþiile ºireconstrucþiile noilor forme deartã, ca un competent cunoscã-tor al paradigmei înlocuirii ce ac-þioneazã în expresie.

Închiderile academice, carepot fi recunoscute la alþi autorica proaste deprinderi ale practi-cii sau metodei, sunt departe degândirea acestui autor.

Aproape toate marile teme alefilosofiei sunt reluate, descompu-se ºi reconstruite de acest filo-sof a cãrui înaintare, cu harnaºa-mentul sãu de instrumente con-ceptuale ºi stilistice, a fost înaceste decenii de o uimitaore vi-talitate, dezvãluind resurse par-cã de neoprit. Cãrþile lui Ion Mili-taru reclamã acum, la aceastã vâr-stã a maturitãþii, o perspectivãglobalã. Rezultatul va fi surprin-zãtor, cu siguranþã.

Reuºita cãrþilor lui Ion Milita-ru nu ar fi fost posibilã fãrã voca-þia ºi exercitarea talentului de scri-itor. Însãºi tehnica de creative-writing vorbeºte despre devoþi-une ºi pasiune: temele abordatede Ion Militaru sunt de o onesti-tate care poate fi uneori vecinãcu cruzimea reevaluãrii mariloradevãruri. Ele sunt încadrate fãrãreproº în modelul cultural propusîn ipotezele sale de lucru, de celemai multe ori luminoase ºi clare;supuse reevaluãrii spiritului liber,ospãþ la care cititorul e invitat sãparticipe cu maxima deschidere.

Totul, într-un construct deoperã simfonicã, cu preambul,eliberarea temei, degajarea rândpe rând a argumentelor ºi posibi-litãþilor de expresie ale instrumen-telor esteticii ºi raþiunii. Uneledintre aceste instrumente fiind

propriile sale concepte, solid sus-þinute prin referinþe erudite saulocusuri încãrcate de semnifica-þii, deseori exersate într-o carteanterioarã. Tuturor acestora leadãugãm o frazã limpede ºi clarã,ingrediente care susþin încã odatã cã avem de-a face cu un fi-losof viu, adevãrat.

Pentru Ion Militaru orice în-trebare e legitimã, orice temã avieþii cotidiene este una aptã sãfie reevaluatã ºi discutatã; filo-sofia pare cã îºi gãseºte în scrie-rile acestui autor spiritul sãu ori-ginar ce o face sã reînvie.

În fine, vorbind despre tehni-ca de limbaj, trebuie reîntãritã oobservaþie importantã: Ion Mili-taru uzeazã un stil literar de oneobiºnuitã energie ºi expresie.De altfel, însuºi autorul remarcarelaþia dintre aptitudinea de ade-

vãr a discursului ºi gradul sãude finalizare plasticã, capacitateaexpresiei de a sublime ºi a deveniizvor epistemic.

Înaintarea lui Ion Militaru înopera ºi ºi propria sa creaþie areceva din luciditatea citatului dinPlaton, de care vorbeam: în cãu-tarea adevãratului înþeles al cu-noaºterii, filosoful se îmbogãþeº-te cu încã un vis.

Avem de-a face cu unul dintrecei foarte bogaþi filosofi pe careîi are în acest moment cultura ro-mânã. Un adevãrat nabab de visedocumentate ºi judicioase, unulpentru care izbânda fiecãrei cãrþipare cã fusese deja perfectatã înlumea celor nevãzute, vorba luiPitagoras: „Dar nu începe o lu-crare mai înainte/ de a-i rugape Zei sã þi-o desãvârºeascã.”

În Filosofia vieþii cotidie-ne, apãrutã la Editura Grin-ta din Cluj-Napoca, în

2005, Ion Militaru ne oferã o altãperspectivã asupra cotidianului.Ceea ce-l determinã pe autor sãfacã din cotidian subiect de me-ditaþie filosoficã este faptul cã,atunci „când universalele au de-venit vorbã goalã, când Dumne-zeu a murit, ºi când Raþiunea aîncetat sã mai fie scrisã cu ma-jusculã, în lume au apãrut mãrun-þiºurile, lucrurile efemere, strân-se toate în viaþa cotidianã” (p. 8).

În concepþia lui Ion Militaru,

MARIAN BUªE

explorãri în cotidiandeºi omul a trãit întotdeauna încotidian, viaþa cotidianã apare „înmomentul unei limpeziri de con-ºtiinþã” (p. 19), „când excepþio-nalul pãrãseºte istoria pentru ase ascunde în camerele umbriteºi obscure ale trecutului. Ea apa-re atunci când subiectul ei: omulsimplu, ia locul opusului sãu:omul excepþional: eroul, regele,prinþul” (p. 19). Altfel spus, eaapare atunci când subminareavalorilor are ca rezultat „fluidiza-rea eternului ºi apariþia tempora-litãþii” (p. 19). Acest lucru se în-tâmplã când locul aristocraþieieste luat de burghezie. Potrivit luiIon Militaru, „Don Quijote estecapodopera absolutã în care vie-þii aristocratice ºi reprezentãrii eiculturale i se cântã prohodul. PrinDon Quijote, Charon face ultimultransport de pasageri peste Styx.Acum dispar cu toþii: ºi Murito-rii, ºi Styxul, ºi Luntraºul” (p. 20).

Cotidianul, aratã Ion Militaru,dispare, însã, „prin, paradoxal,exacerbarea lui absolutã” (p. 30).Altfel spus, „când totul devinecotidian, când ceea ce interesea-zã cu adevãrat nu este decât co-tidianul, când nimic nu i se maiopune acestuia ºi nu-i mai stã alã-turi, se pune întrebarea dacã el

ca atare mai existã” (p. 30). Ceamai bunã dovadã a „imperialis-mului cotidianului este mass-me-dia ºi exercitarea ei ca o puterede stat” (p. 30). Aceasta este epo-ca postmodernitãþii. Ea, sublinia-zã Ion Militaru, în consonanþã cuanalizele lui Jean Baudrillard, „di-zolvã cotidianul în ficþiune. Ceeace trece drept cotidian, pentru afi ca atare, trebuie sã îndeplineas-cã condiþia reprezentãrii sale.Reprezentarea o ia înaintea reali-tãþii, substituindu-i-se” (p. 30).

Radiografia cotidianului trimi-te, implicit, la problema regimuri-lor politice, a societãþii închise ºia societãþii deschise.

Astfel, spre deosebire de regi-murile totalitare, care „au nevoiede literaturã, de beletristicã dincauza excesului de concept în carese gãsesc plasate” (p. 40), în regi-murile democratice lucrurile stauinvers. Potrivit lui Ion Militaru,„funcþia filosofiei într-un astfel deregim este de stopare moderatã aritmului cardiac, care, altfel, riscãsã aducã societatea în stare degravã hipertensiune” (p. 40).

De asemenea, Ion Militaru ra-porteazã democraþia la metafizi-cã. Un reper referitor la aceastãproblemã este Descartes. Potri-

vit lui Ion Militaru, „universali-zând raþiunea, întemeind demo-craþia în raþiune, în acea raþiunecare este lucrul cel mai bine îm-pãrþit din lume, Descartes o raþi-onalizeazã, o face expresia politi-cã imediatã a ei. Între raþiunea aºadistribuitã ºi democraþie relaþiadevenind naturalã” (p. 43).

În concepþia lui Ion Militaru,comunismul a redus totul la o sin-gurã dimensiune: ziua. Potrivitacestuia, „comunismul nu a des-coperit amurgul, seara, noaptea,pentru el nicio pasãre a Minerveineluându-ºi zborul. De aceea, elnu a fãcut posibilã nici arta, nicifilosofia. De aceea, nu a avut niciuna, nici alta (p.p. 52-53).

De asemenea, Ion Militaru areîn vedere psihologia dictatorului,dar ºi problema alienãrii, înþelea-sã distorsionat de cãtre Marx, lip-sitã de sensul ei universal, derostul pe care îl are ea în explica-rea condiþiei umane.

Radiografia vieþii cotidiene,realizatã de Ion Militaru, surprin-de, de asemenea, diferite aspec-te care þin de mentalitatea româ-nilor. Autorul remarcã, de pildã,faptul cã „nu avem o culturã ainteriorului, a salonului. La limitaextremã, o asemenea neglijenþã –

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

Ion Militaru60

pânã la un punct, nu nejustifica-tã istoric – se converteºte în ne-glijenþã metafizicã, neglijenþã faþãde interiorul veritabil, faþã de in-teriorul uman, de Sine” (p. 87).Printre aspectele abordate de IonMilitaru se numãrã receptareaunor gânditori, precum Nietzscheºi Heidegger, dar ºi probleme le-gate de monarhie, de bisericã ºide canonizarea unor voievozi,cum ar fi Mihai Viteazul. Referiri-le la Marx ºi la comunism nu lip-sesc, însã, nici aici. Astfel, IonMilitaru distinge între utopii cen-trate pe logicã ºi istorie ºi utopiilegate de reverie, de imaginarulliterar. Avem, aratã autorul, „pede o parte, coerciþie ºi restricþio-nare logicã, pe de alta, defulareºi descãrcare a unui potenþial ar-tistic exprimat literar. Imaginardebordant, pe de o parte, de alta,utopii care fac din istorie un jocde puzzle” (p. 120).

Aºadar, Filosofia vieþii coti-diene ne propune un alt mod dea gândi cotidianul, de a reflectaasupra unor probleme legate detotalitarism ºi democraþie, reamin-tindu-ne, implicit, de scrierileunor autori, precum: Karl Popper,Hannah Arendt ºi Mario VargasLlosa.

Ion Militaru, Ionel Buºe, Horia Dulvac

7, serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

cro

nic

a li

tera

rãc

ron

ica

lite

rarã

cro

nic

a li

tera

rãc

ron

ica

lite

rarã

cro

nic

a li

tera

rãc

ron

ica

lite

rarã

cro

nic

a li

tera

rãc

ron

ica

lite

rarã

cro

nic

a li

tera

rãc

ron

ica

lite

rarã

cro

nic

a li

tera

rãc

ron

ica

lite

rarã

cro

nic

a li

tera

rãc

ron

ica

lite

rarã

cro

nic

a li

tera

rãc

ron

ica

lite

rarã

cro

nic

a li

tera

rã

Jurnalul în limba românã allui Vintilã Horia, intitulatMemoriile unui fost sãge-

tãtor, descoperit târziu printre ma-nuscrisele autorului de fiica sacea micã, Cristina, a apãrut în2015, la Editura Vremea, sub în-grijirea lui Cristian Bãdiliþã ºi aSilviei Colfescu.

Jurnalul cuprinde perioadacopilãriei în România, formarea saintelectualã ºi spiritualã în spa-þiul românesc, mai apoi deveni-rea în strãinãtate, în vremuri cum-plite de exil, lagãre de concentra-re, în perioada primã de dupã celde-al doilea rãzboi mondial, pri-begind prin Viena, Italia, Argen-tina, Spania, Franþa, unde s-a re-marcat ca scriitor ºi gânditor înmai multe limbi, de circulaþie uni-versalã. Ceea ce este demn deremarcat la Vintilã Horia este cãpoezia ºi-a gândit-o ºi conceput-o pentru totdeauna, deºi mereudeparte de þarã, în limba românã.Creaþia poeticã, deci, ºi-a dove-dit puterea de expresie ºi auten-ticitatea proprie doar în limbamaternã, cea care a dat sens fiin-þei însãºi a puternicei personali-tãþi care a fost Vintilã Horia.

El ºi-a intitulat manuscrisulMemoriile unui fost sãgetãtorpentru cã s-a nãscut pe 18 de-cembrie 1915 pe stil vechi, deciîn zodia sãgetãtorului, iar pe stilnou a devenit capricorn, data fi-ind de 31 decembrie.

Unul din spaþiile mirifice undeºi-a petrecut copilãria a fost laDãrâmaþi, aproape de RâmniculSãrat. Despre aceste locuri afirmãautorul, în jurnal: „În casã, în liva-dã, sub merii de lângã fântânã,între butucii de viþã, în miriºtile detoamnã de pe câmp, cu Râmniculîn faþa ochilor, sau cu lanurile le-gãnate în spice, am legat în acelloc râmnicean ºi de cerul lui dedeasupra prietenia fãrã cusur cusufletul pãmântului din care mãnãscusem ºi din sevele cãruia amfost atât de puternic adãpat ºinutrit ca de o altã mamã, fãrã chip,însã plinã de suflet, de iubire ºi deîndemnuri de a creºte drept”(Vintilã Horia, Memoriile unui fostsãgetãtor, p. 43)

Legãtura cu acest spaþiu a fostpentru Vintilã Horia permanentã,copleºitoare, mai ales etern du-reroasã ca absenþã pentru întrea-ga sa viaþã de exilat. Asta pentrucã, dupã 23 august 1944, cândruºii au nãvãlit în România ºi auinstalat guvernele lor marionetã,Vintilã Horia a fost condamnat lamuncã silnicã pe viaþã datoritãactivitãþilor diplomatice reprezen-tând regimurile româneºti ante-rioare ºi activitãþii publicistice cuputernice accente naþionale ºi an-tisovietice de pânã atunci. Toateacestea culminând cu campaniade presã comunistã din anii 1960,pornitã din þarã, tocmai cândVintilã Horia, singurul autorstrãin creator în limba lui Voltaire,a fost distins cu PremiulGoncourt, pentru romanul con-ceput direct în francezã, Dumne-zeu s-a nãscut în exil. Dezamãgitºi dezgustat, el a refuzat premiul,iar relaþia cu regimul comunist dinþarã a rãmas în permanenþã înghe-þatã. Din nefericire, nici dupã1989 Vintilã Horia nu a mai pututrevedea plaiurile care i-au dat fi-

de stipendiile grase ale oficialitã-þilor, s-au ridicat împotriva ade-vãratelor valori. Iar laureatul i-asfidat din nou. A refuzat premiul.Ecoul moral al acestui refuz a fostmult mai mare. Cartea s-a tradusîn mai multe limbi ºi s-a bucuratde o mult mai largã difuzare. Iar„lupii” au rãmas în continuaredoar cu urletele lor… Pânã cânds-au stins… Pânã când s-a stinsºi ideologia lor falsã, mincinoa-sã, frustrantã, dezarticulatã, deturmã acefalã…

Aceastã atitudine demnã, libe-rã ºi neaplecatã, o moºtenea scri-itorul de la tatãl sãu. Spune eldespre cel care i-a dat viaþã ºi,mai ales, exemplu de verticalita-te. Pentru el „…lichelismul ºi ne-cinstea erau pãcatele cele maigrele ºi mai hotãrâtoare în calea

progresului unui popor. Din ace-laºi motiv cred cã n-a intrat înpoliticã, într-o vreme în care toþineajutoraþii din naºtere se cãþã-rau tot mai sus pe Þarã ca niºteplante otrãvitoare, curmând ela-nurile trunchiului ºi înecând subfrunze bolnave mugurii tuturorsperanþelor.” (Memoriile…,p. 25).

La fel, pentru Vintilã Horiamunca, chemarea spiritualã, inte-ligenþa de netãgãduit, departe deþara pe care o iubea, de limba carei-a inspirat harul poetic dar me-reu cu ele în suflet, l-au împinspe cele mai înalte culmi ale cele-britãþii. A scris în francezã, italia-nã ºi spaniolã, a transmis prinopera sa ideea cã libertatea estecel mai înalt ideal uman. Afirmã elfãrã echivoc: „…lucrul cel maigreu de ajuns în secolul al XX-lea

Vintilã Horia ºi autenticitatea jurnalului intiminþã, autorul decedând subit în1992, când îºi dorea cu ardoaresã revadã, în sfârºit, o Românieliberã ºi demnã.

În cealaltã carte memorialisti-cã, apãrutã în 1966, la Paris, Jour-nal d’un paysan du Danube(tradusã în româneºte de DoinaJela cu titlul Jurnalul unui þãrande la Dunãre ºi apãrutã la EdituraVremea, Bucureºti, în 2016) afir-mã despre condiþia sa de exilat:„Îi invidiez pe trecãtorii care seperindã la umbra plopilor din pia-þa Sfântului Ioan al Crucii, indife-renþi la fericirea de a trãi la ei aca-sã, în oraºul ºi în þara lor. Dacã-midau peste tot aere de adaptat ofac pentru ca sã nu plâng de furie.Dacã cineva mi-ar spune: vorbeº-te-mi despre dreptate, i-aº azvârliîn faþã viaþa mea”. (V. H., Jurnalulunui þãran de la Dunãre, p. 24)Iar starea aceasta de furie ºi du-rere o noteazã târziu, în 1965, cândcele mai grele momente din viaþalui de intelectual al lumii seschimbase de mai mult timp înbine. Dar þara, þara lui pe care nu oputea cânta ºi pentru care nu seputea ruga decât în cuvintelemamei, se afla departe, dincolo decortina de fier, iar cei care osupuseserã îi considerau pe ei, ceicare gândeau liber ºi erau departetrãdãtori, transfugi etc., etc.

Deºi tânãrul Vintilã Horia lua-se atitudine, printre alþii, în calita-te de diplomat la Roma ºi jurnalistpatriot, când se produsese sfâ-ºierea României, în 1940, prininvazia sovieticã în Basarabia ºipierderea Transilvaniei de Nordprin Arbitrajul de la Viena ºi, caurmare a unui protest al Ambasa-dorului Italiei la Bucureºti, a fostchemat din post…

La fel, mai târziu, în 1942, cândera ataºat de presã la consulatulromânesc din Viena, iar reprezen-tanþii guvernului României aufost invitaþi sã participe la unCongres internaþional tocmai lahotelul Belvedere unde se sem-nase odiosul Arbitraj în daunaRomâniei, tânãrul diplomat a luatatitudine, iar oficialitãþile germa-ne a trebuit sã schimbe locaþia.

Dar acesta era patriotismulprofund al omului care poartã însuflet patria oriunde s-ar afla.

În anul 1960, când scriitorultrebuia sã-ºi ridice binemeritatulpremiu de literaturã al capitaleiculturii din acea vreme, Paris,când a fost invitat de autoritãþileromâneºti comuniste de la Am-basada din oraº sã împãrtãºeas-cã împreunã cu ei victoria, VintilãHoria a refuzat categoric. Astapentru cã, menþioneazã autorul„Întruchipam miile de nevinovaþicare umpleau închisorile dinRomânia ºi mã gândeam fãrãîncetare la ei, fiindcã eram parte aaceleiaºi nedreptãþi, a aceleiaºiimense singurãtãþi compacte. Eiau fost singura mea consolare întimp ce lupii urlau sub ferestrelenoastre ca în copilãrie”. (op.cit.,p. 23) Desigur, „lupii” nu erau fi-inþele înspãimântãtoare ºi sãlba-tice care îi înfiorau pe la ferestrevisele copilãriei, dar care partici-pau cu lãcomia lor la echilibruldin totdeauna al naturii, ci inte-lectualii de stânga din Franþa,care, asmuþiþi de presa falsã ºiobedientã de la Bucureºti, dar ºi

GEO CONSTANTINESCU

Radu Tîrnovean - Oameni ºi sfinþi

este sã poþi rãmâne liber, sã fii unom liber, desfãcut de orice gru-pare, de orice partid, de orice felde mafie mai mult sau mai puþinsecretã”. Ideal pe care el l-a atinsîn momentul când Þara era înge-nuncheatã, poporul mutilat ideo-logic ºi politic, veºnic ameninþatcu disoluþia sau cu înstrãinareade sine. Autorul însuºi, cucerin-du-ºi accesul cãtre universalita-te cu o forþã ºi o capacitate imba-tabile, ºi-a pãstrat nealteratã fiin-þa intimã, dar ºi descendenþa na-þionalã, purã. Oriunde a mers, ori-unde a întâlnit obstacole s-a spri-jinit pe forþa moralã a celor care i-au dat viaþã, pe echilibrul ºi fru-museþea plaiurilor care i-au mo-delat gustul ºi i-au desãvârºittentaþiile absolutului.

Opera lui este nu doar expli-catã, ci ºi întregitã cu aceste jur-nale, omul moral, omul nedreptã-þit de istorie ºi suferind se înalþãdin aceste pagini la fel de mãreþ,la fel de liber ºi demn ca marilesale creaþii ce-ºi continuã, cu ace-eaºi intensitate, cu aceeaºi forþã,viaþa lor spiritualã, nemuritoare.

Preocuparea permanentã a luiVintilã Horia în calitate de autorde jurnale, literaturã consideratãde „periferie” de critica literarã,care acordã întâietate forþei ima-ginaþiei în creaþia esteticã, a fostaceea de autenticitate a omuluifaþã în faþã cu evenimentele pecare le sãvârºeºte ºi care îl desã-vârºesc prin luarea lor în pose-sie. Spune el la un moment dat:„Un jurnal alcãtuit din faptediverse petrecute de–a lungulunei zile, sau din citate din autoricelebri, comentate ad-hoc este unfel de fals literar” (Jurnalul…, p.18). Dar atunci când autorul dejurnal este capabil sã discearnãºi sã aleagã pentru exprimarea fi-inþei sale nu ceea ce este perisa-bil, trecãtor ºi înºelãtor, ci ceeace este profund ºi necesar, el cre-eazã o operã. ªi aceastã operãeste însãºi expresia moralã ºi es-teticã a vieþii sale. Deci autentici-tatea fiinþei ºi autenticitatea sprecare tinde însãºi literatura în evo-luþia ei de milenii…

8 , serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

VIOREL SURDOIU

PELERINUL

Sub paºii sãise ascund cãrãriledin suflet

DESPRE NATURÃ

Despre naturã vorbindu-nedescoperim cã înþelegerea noastrãe dintr-o parteînþelegerea desprepartea din afarã a noastrãcea mai puþinã ca preþuire în comparaþie cupasul nostru cel strivitor de firescºi firele fireºti ale ursiteise rup atunci când noi ne gândimca unul în tot ºi în toatedestinul nu mai e în conexiuneel se numeºte soartã luatã în propriile mâinimâinile care nu mai discutã nici mãcarîntre eletoate sunt dinspre noiaºezate de-a dreapta ºi de-a stângaîmpãrþite ºi împãrãþite de voia noastrãînspre nevoia noastrãºi asta se numeºte opþiuneoportunitateoptimaºadar despre naturã ce sã maivorbime neproductivea este o organizaþie non profit

OASELE DE UMBRÃAºa aleargã luminacu oase de umbrãcu picioare lungicâteodatã împiedicându-sede un râude un gardprin cimitire când trececrucile par cã vor sã o urmezesau când pãdurile o ascund înamieziîn negura lor luminaîºi odihneºte oasele de umbrãdar mereu ajunge la timpdincolo de muntedupã care îºi pierde urma

CARTEA NELINIªTIRIIDrumul parcurs în toate direcþiilemereu înspre minecãrându-mã în tãcere din furtuna în vandezlãnþuitãpretutindenipeste fiecare zipeste fiecare dintre simþuripeste toate cuvintele nespuseca un sisif lãsând bolovanul deopartemã aplec peste foile cãrþiiscrise de briza oceanuluila margine de pãmântîn tãcere scrisãîn tãcere cititãîn tãcere pãtrunde din negurão muscã atrasã de lampãextrasã din noaptearuncatã precum o mãsea stricatãneagrãîntunericul nu strigãnu are dureretãcerea însã se vaitã bâzâiesunetul acela de burghiu ce trepaneazãsmalþulgândul îºi cautã un locpentru întâlnirea cuneliniºtea sufletuluisau gândul neclarificat în sinedornic de coborârea înliniºtea sufletuluica o panterã însetatã de steleprecum un cãlugãr în sihãstria luiîn afara mea lumile se revarsãca o simfonie dezacordatãredatã în buclã

toate instrumentele alertând osingurã notãca o vocalã îmbrãþiºatã de unZeu stridentdevoratã

CARTEA DIN DORDe ce un om n-ar putea gândi sã fiefiecare dintre elementele carealcãtuiesc ceea ce se aflã împrejurul sãuºi sunt adevãrateel având...ceva ce aparent nu are nici o legãturãcu spaþiul inert în care existã?în definitiv el este limita ultimãsau doar argumentare a ajungerii la unstadiuîn care datele se schimbãrãmânând aceleaºigândirea logicã este lipsitã de poezie!?gândirea logicã e mai degrabã Bineiar binele este sângele care þine adevãrulîn viaþãstructural logicul este potenþialulimaginatmanifestat printr-un gând bunfãuritor de adevãrpoemul este gând purdar frumosul este o stare de binedecursã dintr-o emoþie adevãratãploaia nu ºtie cã plouãvântul nu ºtie cã se avântãalbul nu ºtie cã nu e negrunici poezia nu e conºtientã de eadar ea esteun cocor negru vânturând norul albdin care plouã peste toate ºi peste totºi toate ca o dorinþã împlinitã din dor.de foarte multe ori am deschis ochiidorind sã vãdîn adevãram întins mânadorind sã atingde-adevãratam ascultatdorind sã audcu adevãratdorind sã gust am deschis guraºi am gustatºi la multe altele asemeneadespre dorinþã am luat seamapentru cã a cunoaºteînseamnã a recunoaºtedar mereu a rãmas cevamai mult decât dorinþao certitudinedincolo de argumente se face simþitãlimita ultimã este în fapt o desprindereºi o prindereo intrare cãtre ceva spre care mã tragcu dor de a cuprinderisipindu-mã în fiecareºi ca sã fiu cinstit pânã la capãtchiar dacã nu mi-ar fi povestit nimenidespre tineºi nu Þi-ar fi rostit numeleeu mã nãscusem mereu cãutându-tefãrã limiteîn totcerinþa fireascãde toamnã

omiliile toamnei

ÞI-A FOST DOR

Þi-a fost dor mereu de ceilalþi.De tine nu þi-a fost dor niciodatã.

Pânã astãzi, pânã acum,Când ce e vechi e prea vechiªi când te-a ajuns, în sfârºit,Îngerul din urmã pe drum.

Mergi lângã el.ªtii cã mergi, de fapt, lângã tine.

Dacã vrei, dacã ai curaj,Îl poþi îmbrãþiºa.Abia aºa vei afla

Cât þi-ai lipsit.Abia aºa, ca un prunc,

Liniºtit, cu tine te vei împãca.

LINIªTEA E TÃRÂMLiniºtea e tãrâm sau e trecere?

E pãmânt sau e apã?Cât din mine mai poate

În liniºte sã încapã?La care poartã sã bat,Cãror ochi sã m-arãt,

Ce sã promit,Ca sã mã întorc acoloUnde nu rãsare nimic,

Pentru cã nimicÎncã n-a asfinþit?

LINIªTEA ESTE TIMPLiniºtea este timp.Poþi trece prin ea

Numai dacã nu auziªi nu eºti auzit.

Ca o pasãreCare-a devenit înger

Înainte de-a se fi prãbuºit.

UNEORI NE PIERDEMMEMORIA

Uneori, ne pierdem memoria.Zburãm atunci departe.

Fluturi mari, galbeni,Care cunosc întâia oarã lumina.

Nicio emoþie nu mai e veche.Nicio pierdere pentru totdeauna.

Rãsãrim din propriile aripi.Rãsãrim întruna.

LACRIMÃ A TUTURORLACRIMILOR

Lacrimã a tuturor lacrimilor,A copilului când vine pe lume,

A dezrobitului când o pãrãseºte,Fii deasupra mea.

Peste cuvinte,Peste închinarea pe care o fac,

Peste fricile corpuluiªi peste fricile minþii,

Mai presus de ce n-am ºtiut

DENISA POPESCU

poemeªi de ce, ºtiind, n-am putut.Lacrimã a tuturor lacrimilor,Fãcãtoarea mea de minuni.

ªI DACÃ NU SUNTDEPARTE

ªi dacã nu sunt departe,E pentru cã nu am încã atâta amintire

Câtã sã-mi fie casã, masã ºi Dumnezeu.Nu ºtiu nici pe mine cât mã mai am.Sã mã strãbat de la un capãt la altul

Mi-e foarte greu.Aºa cã lasã-mã aici, unde m-am aºezat

Ca un rãsãrit ºi ca un apus.Ca o veºnicie.

Lasã-mã pânã când mã voi obiºnuiSã curg numai în sus.

ZIUA ACEASTA MÃPRIVEªTE

DE FOARTE APROAPEZiua aceasta mã priveºte de foarte

aproape. Parcã acum m-ar vedea.Ca o lebãdã cât un soareSe lipeºte de inima mea.

ªi nu ºtiu dacã trec, Nu ºtiu dacã stau,

Nici dacã e Timp ce primesc Sau Timp e ceea ce dau.

TREC PE LA FERESTREPÃSÃRI NECUNOSCUTE

Trec pe la ferestre pãsãri necunoscute.Aripa lor n-o vedem,

Dar e mai grea ca un munte.Ce sunt ºi de unde vin pãsãrile acestea?

Nu cumva sunt cuvinteCare zboarã din minte în minte,

Neliniºtite, neîndurãtoare,Pentru cã nu pot sã-ºi cearã iertare?

LUMILE DE LÂNGÃ NOILumile de lângã noi

Pot fi prãpãstii adânci.Pot fi basm, ºi vedenie,

ªi duioºie.Nu conteazã cum le spunem,Câtã vreme ne intrã în carne,

Ca sã trãiascãCe nu mai poate sã fie.

ÎN VENELE MELE CÂNTÃIAR O PRIVIGHETOARE

În venele mele, cântã iar o privighetoare.Cântã limpede, cântã liber,Cã mã prefac, de dragul ei,

Cã libertatea nu doare.Îmi curge prin sânge o privighetoare.O ascult, mã-ndoiesc ºi iar o ascult.

Sã fie acesta sângele meuSau e sângele cuiva

Care-a trãit mai de mult?

PLECÃM ÎNTÂI DIN VIEÞILENOASTRE

Plecãm întâi din vieþile noastre,Apoi din vieþile altora,

Fãrã sã ºtimCã nu ne vom mai întoarce.

Locul din care plecãmVa fi absorbit de liniºte

ªi va rãmâne o vreme aºa.Locul însuºi ne va uita.Pânã când aerul pe care

L-am respiratVa ajunge pe buzele altcuiva,

Vom fi rãtãcit dintr-un cer în altul,Fãrã sã ne fi vãzut,

Fãrã sã fi putut lumina.

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

9, serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

Nicoleta Crãete a debu-tat în 2019 cu volumulFemeia cu trupul de

cearã, volum care a obþinut pre-miul la secþiunea „Manuscris”, cuun an în urmã, în cadrul Festiva-lului Internaþional de Poezie dela Sighetu Marmaþiei. Cu toate cãvorbim despre un volum de de-but, Nicoleta Crãete aduce în faþalectorului o poezie maturã, adânccumpãnite ºi cu un univers poe-tic bine conturat, trãgându-ºiseva din trãitul cât se poate detransfigurator al eului liric, caresondeazã exteriorul printr-o arde-re interioarã extrem de fertilã. Vo-lumul Femeia cu trupul de cea-rã se remarcã printr-o poezie lu-dicã, reflexivã, curajoasã prin ra-portarea ei la un exterior ce stãsub semnul absurdului. NicoletaCrãete ne conduce asemenea luiCharon pe râul Styx care separãlumea viilor de lumea morþilor,într-o cãlãtorie liricã, ce are ca axãcentralã tema morþii. Dar moarteanu este un final, ci mai degrabã oeliberare, o îndreptare spre din-colo, spre luminã, spre transcen-dent, departe de un exterior ab-surd ºi nu prea ofertant, asociatîn plan simbolic cu întunericulnecesar pentru a coborî înlãun-tru ºi a vedea cu ochii închiºi. Mise pare semnificativ chiar poemulcare deschide volumul eu nu suntaici, ce atrage atenþia de la înce-put asupra alternãrii planului ex-terior cu planul interior din care

ANCA ªERBAN

eul liric devine un fin observatoral unui scenariu ce reþine elemen-te specifice ritualului de înmor-mântare: acoperirea oglinzilor „amacoperit toate oglinzile din casãcu mâna”, contemplarea trupuluiaflat întins pe masã de cãtre su-flet „nu sunt eu întinsã pe masaaceasta lungã ºi albã”. Un altpoem care vine cumva în com-pletarea celui anterior menþionateste poemul tablou cu masã(pag. 25), ale cãrui versuri în tuºealb negru, compun o atmosferãzguduitoare, dar lucidã, poemulîncheindu-se cu motivul mortu-lui „mortul de pe masã plecase”.

Nicoleta Crãete penduleazã ºise joacã cu imagini situate la gra-niþa dintre viaþã ºi moarte, pe carele suprapune ºi le recreeazã, gã-sind ºi dând sens durerii în di-recþia unei evoluþii interioare cevine din experienþã. Am identifi-cat în acest volum trei tipuri deraportare la moarte: propria moar-te în sens transcendental, moar-tea strãbunicii ca factor declan-ºator de conºtientizãri ºi de re-considerare a propriei existenþe„soarele lumineazã mai tare camoartea strãbunicii/ (...) iar þipã-tul s-a despãrþit de trupul/ care ascris cel mai frumos poem „ (peplajã, pag. 11) ºi o referinþã lamoartea hristicã „pãmântul s-acurbat” (cum sã ucizi bucuria,pag. 6) alãturi de numeroase altetrimiteri la textul biblic, dar evi-dent reinterpretate „fericit cel

care râde când plânge” (tihna dinurme, pag. 8) sau „adevãr vã spunvouã (...) ºi nu va fi întristare învocea mea/ numai zâmbet ºimoarte/ ºi nu va fi întristare înumbletul meu/ numai zâmbet ºimoarte”(arãtãrile zilei). În poemulpãmânt apare moartea în iposta-za de cale spre înflorire interioa-rã, o înflorire în faþa cãreia inclu-siv „Dumnezeu vorbeºte ºi tace”sau în poemul câteva fotografiicu tentã goticã din ziua x „unvis locuia pe partea cealaltã a pie-lii/ îºi spunea dumnezeu” în careDivinitatea apare ca pãstrãtor altainei interiorului. În poemul inti-tulat dumnezeu, divinitatea „aadormit în patul nostru cât era elde lung”, cãpãtând proporþii ma-teriale sau în poemul ºtiu cã exist„un dumnezeu trist ºi mânjit/ defricã bate scurt/ îl port de mânãca pe un copil”, apare în ipostazade însoþit, nu de însoþitor. Tre-buie subliniat faptul cã volumulnu se poate reduce la aceastã di-recþie tematicã, deoarece avemºi elemente gotice, tablouri liricepopulate de cãlãi ºi victime: „suntvictima perfectã devorez cãlãi”(de interes general) sau „o cri-nolinã albã într-o oglindã spartã/ca spaima cãlãului” (câteva foto-grafii cu tentã goticã din ziua x)sau „oamenii au aruncat instru-mentele de torturã” (absurduldeschis), pretexte în conturareaunor imagini ce corespund seis-mografului sãu sufletesc puter-

nic marcat de implacabilul exte-rior, în faþã cãruia manifestã des-chidere ºi curaj.

În poezia Nicoletei Crãete esterecurent albul ºi felul în care di-secã luminã, de la lumina solarã,ce descoperã exteriorul într-unmod brutal „deasupra soarele lu-mineazã mai tare ca moartea strã-bunicii”, la lumina translucidã,acea luminã din poemul la capã-tul lumii de exemplu „cuvintele seînghesuiau în lumina gãlbuie aserii/ ca bãtãile inimii”, lumina încare prinde contur sufletul ºi senaºte poemul, dar nu un poem

nãscut din siguranþã, ci un poemnãscut dintr-o zdruncinare pro-fundã pentru cã „poezia nu sescrie sub anestezie (dacã e sãscrii poezie). Nu în ultimul rândmi-au rãmas în minte imagineapãsãrii din poemul tuºe: „o pasãrealbã/ dormea/ a deschis o zi rece/într-o rochie rece/ cu faþa pãtatã/de sens”, care din punct de vede-re simbolic ar putea reprezenta ouºã spre poezie, care pentruNicoleta Crãete este un modus vi-vendi, dupã cum afirma chiar au-toarea într-un interviu: „Absoluttot ce trãiesc este poezie.”

poezia nu se scrie sub anestezie

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

MARIA DINU poetree of life

Nicoleta Crãete, Femeia cutrupul de cearã, Editura Grin-ta, Cluj-Napoca, 2019

F emeia cu trupul decearã este volumul cucare debuteazã poeta

din Târgu-Jiu, Nicoleta Crãete,ºi a fost lansat la Biblioteca Ju-deþeanã „Alexandru ºi AristiaAman” din Craiova, la finalulanului trecut. Volumul este o ra-diografie complexã a miºcãrilorsufleteºti cu maladiile sale – fri-ca, moartea, maturizarea, absur-dul, amintirea celor dispãruþi –în care principalul factor de co-liziune este un exterior amenin-þãtor ce îºi lasã amprenta în „car-nea” poeziei asemenea urmelorunei lame de cuþit, frecvent în-tâlnit în universurul poetic alNicoletei Crãete: „lumea e unvârf de cuþit/ în care mã arunc/ epreþul ultimei iluzii.” (ultimareligie). Ceilalþi împiedicã inti-mitatea cu sinele astel încât re-laþia eu-ceilalþi devine o devo-rare reciprocã, un joc în careprotagoniºtii schimbã succesivrolurile de victimã ºi cãlãu, deºifiinþa poeticã are cel mai multde suferit.

Poemul care deschide volu-mul, intitulat eu nu sunt aicipropune o variantã desacraliza-

femeia cu trupul de cearãsau riscurile sondãrii interioare

tã a cinei care nu mai presupuneregãsirea unei anumite comu-niuni, unitãþi ºi apropieri întrecei prezenþi, ci invadarea desta-bilizantã a spaþiului intim în ciu-da precauþiilor de autoprotecþie:„eu nu am mai deschis uºa de zileîntregi/ am acoperit toate oglin-zile din casã cu mâna/ ºi mi-amlipit pe frunte o carte/ care sãmã împiedice sã cad”. Aceastãvulnerabilitate este, însã, asuma-tã, transformatã în mijloc de au-tocunoaºtere de unde ºi mizavolumului, regãsirea echilibru-lui interior în raport cu amenin-þãrile din afarã. „Femeia cu trupulde cearã” ar fi, într-o primãipostazã, fragilitatea celei careîncearcã sã nu se lase modelatãsau transformatã de o lume încare valorile sunt inversate sau„toate s-au schimbat între ele”,poezia Nicoletei Crãete fiindscrisã pe acest trup de cearã, nuîntâmplãtor, ºi expresia cãutãriisacralitãþii.

Pe cât de tãios este contac-tul cu exteriorul, e atât de mis-terioasã este lumea semnelorredatã în nuanþe suprarealiste încâteva poeme ºi descifrate prinputerea înþelepciunii la nivelulcorporalitãþii („cuvintele se în-ghesuiau în lumina gãlbuie a se-rii/ ca bãtãile inimii/ am între-bat-o pe femeia care locuieºteîn miezul erorii/ unde a pus lam-

pa cu gaz a bunicii/ ca sã pot citimâinile”, la capãtul lumii).Într-un plan oniric sub semnulunei tulburãtoare ºi curajoasecoborâri în lumea de dincolo sauîn „cutia” sufletului, se naºte nurevelaþia speranþei precum încelebrul mit al Pandorei, ci for-þa interioarã de a-ºi înfrunta du-rerea – reprezentatã, în poemulcitat mai jos, de amintirea celordispãruþi –, dar ºi conºtiinþamorþii ca fapt transformator,mereu reînnoit: „þi-am visat co-zile împletite deasupra dezastru-lui/ ca un lapsus mi-a spus// des-chide cutia ºi inspirã lumina car-bonizatã a somnului/ în care aiplantat morþii copilãriei// dinoasele lor parfumate nu expirã

tristeþi/ e doar o muzicã neagrãfoºnind pe podea/ într-o rochiealbã// mireasã virginã de fieca-re datã moartea/ va dansa goalã”(deschide cutia).

Citit cu atenþie, volumul este,astfel, unul al transformãrilornocturne prin intermediul som-nului, prezent atât în poemul an-terior, cât ºi în vis rãsturnat:„iubirea e un eºafod pe care dor-mim/ iar somnul nostru are fe-restre cu vedere spre pãsãri//nu-þi face leagãn din pãrul femeiiîndoite cu apã/ o pasãre ºi-a fã-cut cuib în el/ ca sã moarã// ovei planta a doua zi/ ºi vei ºti/ cãnu ºtii nimic din ce ºtii/ când cumâinile oarbe pe trupuri citeºti//nu mai rãmâne decât sã legicopacii cu faþa în jos/ sã seoglindeascã pãmântul în ei cândte cheamã/ cu nume strãin.” Eli-berator prin asumarea durerii,somnul simbolizeazã momentultrezirii când o altã fiinþã prindeviaþã odatã cu „sãmânþa” unuisuflet nou plantat în pãmânt,matricea spiritualã din poeziaNicoletei Crãete. În cealaltãipostazã, „femeia cu trupul decearã” este, deci, fiinþa care ºi-a descoperit forþa interioarãdupã ce a învãþat sã ardã, sacri-ficiu de sine în numele cunoaº-terii, a pãtrunderii lucrurilor înesenþa lor.

Aceastã cunoaºtere are, însã,

preþul ei, ºi duce fie spre orbireavoluntarã precum în poemul di-socieri („cu noua mea pereche deochi/ nu mai disting decât ireali-tatea/ de-aceea în orice moment/ceva eu alunecã prin ceva trans-parent/ unde cresc baltã alte for-me de eu/ pe jumãtate goale/ cunoua mea pereche de mâini/ îmiastup ochii”), fie spre o hipertro-fie a simþurilor, spre acel cara-gialesc „simþ enorm ºi vãz mon-struos” sau mai degrabã dureros,cum citim în poemul sugestiv in-titlulat vãd atât de clar, în carecorpul este acoperit cu „perechitãcute/ de ochi”, încât „când calc/mã doare pânã jos/ unde pisica apãºit/ prin cele douã gropi/ afa-rã// þi-a mai rãmas prea puþin loc/sã mã atingi”. În ultima ipostazã,„femeia cu trupul de cearã”, dacãne raportãm ºi la poemul care dãtitlul volumului, însumeazã con-ºtientizarea vulnerabilitãþii ce-lorlalþi – viziune profundã ceaminteºte de volumul Ilenei Mã-lãncioiu, Sora mea de dincolo,sau, mai recent, de cel al Mari-nei Popescu, Ultimul nu va stin-ge lumina –, dar ºi o sondare dia-lecticã a interioritãþii în care eva-darea dintr-un „cerc” al proprii-lor temeri echivaleazã cu o cu-noaºtere, pe alt nivel, a suferin-þei, riscul, în fond, al poeziei care„nu se scrie sub anestezie”, cre-zul Nicoletei Crãete.

Nicoleta Crãete ºi Anca ªerban, la lansarea volumului

10 , serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

DANIELA MICU

Alexandru Ovidiu Vintilã,2019, Transparenþa unui poporde foci, Bistriþa, Charmides.

Alexandru Ovidiu Vinti-lã a reuºit de-a lungulcelor cinci volume de

versuri ale sale (caricatura decretã – 2004, miezonoptice. tra-diþia rupturii – 2008, cartea luikoch – 2009, viaþa preschimba-tã – 2011, obiecte psihice – 2014)ºi acum, cu Transparenþa unuipopor de foci, sã lase o ampren-tã în peisajul liricii româneºti ac-tuale ºi sã-ºi contureze o vocespecificã ce poate fi identificatãcu o oarecare uºurinþã. Or, vor-bind de ceva ce îi este deja atri-buit sau recunoscut în tabloul li-terar autohton, este o victorieasupra timpului ºi o marcã a tri-umfului poetic personal.

Caracteristicile liricii vintilienesunt recunoscute aproape înunanimitate de criticii care s-auocupat pânã acum de opera sa:

cu moartea pre moarte cãlcândeste vorba despre o stare de con-templare a lumii, construcþia par-cimonioasã a versurilor, austeri-tatea jocurilor stilistice, intertex-tualitatea, dar ºi surprizele meta-forice. Apreciat în primul rândpentru sobrietatea sa, în textelesale pulseazã fulgurant neaºtep-tate alãturãri insolite: „când os-cilaþia pendulului îþi adânceºteprivirea/ într-o rutinã pur ºi sim-plu/ de la halucinantul dans alfocului ºi pânã la/ apele lunecoa-se ale sângelui/ iatã cum trec ano-timpurile/ propoziþiile dense ºiinegale” (dinadins). ªerban Foar-þã atrage atenþia, în prefaþa volu-mului de faþã, asupra pericoluluila care se expune un poet aºezat:„acest poet cu totul remarcabilare un singur, pare-se, pãcat: într-un context vociferant, fãrã buso-lã ºi gregar, el e discret – multprea discret.” (p. 6) Însã, în celedin urmã, existã aceste douã ca-tegorii de public: una cautã poe-zia vociferantã, care sã iasã înstradã ori sã o asculte în baruri,însoþitã de acordurile unei chita-re clasice, iar alta tânjeºte dupã opoezie discretã, fiindcã asumareaei þine de o anumitã intimitate ºiviziune proprie. Ambele au far-

mecul lor ºi se completeazã.În ceea ce priveºte temele pre-

dilect abordate în poezia sa, Ale-xandru Ovidiu Vintilã este unpoet bine ancorat în cotidian.Poemele sale sunt mici negativeale vreunui episod cu potenþialpoetic surprins pe alocuri: „eraifrumoasã în rochia ta verde/ e onimica toatã ºi cu totul altcevasã îmi spui/ ce frig þi-a fost/ câte natura de goalã/ la umbra de la

marginea pãduri plouã/ e un gustde praf/ pe care îl simþi/ de depar-te” (Gustul de praf). Nemiºcareasa se materializeazã în instrumen-tul cu ajutorul cãruia poetul iapulsul lumii: „de la un timp/ simþiacut mersul lumii/ stai nemiºcatºi zgomotul/ te acoperã” (În fie-care zi). Acoperirea de „zgomot”reprezintã imersiunea în cotidian,cu conºtiinþa rolului sãu de ob-servator. A. O. Vintilã subliniazãîn multe rânduri caracterul dupli-citar al relaþiilor interumane, nuîn scop critic, ci mai degrabã con-templativ: „pe atunci era o ascun-dere de nu te vedeai om/ cu om/nici cuvintele nu ne mai ajun-geau” (e ºi asta o artã).

Tanatosul este subiectul celmai abordat, din cele mai diverseperspective, dar, în general, estevãzut ca o parte fireascã din via-þã, nu îl detaºeazã de lumea celorvii: „ni s-a spus e un copil de doarun an ºi puþin/ A murit/ de dinain-tea noastrã chipul lui/ al pruncu-lui serghei/ fericit ºi solemn/ fru-mos/ ºi privea stând deoparte denoi” (pruncul serghei). Asemeniunui imitatio Christi, aºa cum îlpomeneºte ªtefan Bolea, poetul„calcã pe moarte” ºi „tempereazã

Apãrutã în anul 2017 laeditura Trei, Crimina-lul palid de Stephen

J. Costello reprezintã o apariþieineditã în domeniul psihanalizeiprin abordarea unei teme mai pu-þin discutate din acest unghi, ºianume fenomenul criminalitãþii.Studiul vizeazã, în principal, cincigiganþi ai psihanalizei: SigmundFreud, C.G. Jung, Melanie Klein,D.W. Winnicott ºi Jean JacquesLacan. Selecþia riguroasã ºi înacelaºi timp comparativã a texte-lor nu doar cã înlãturã o mareparte din vãlul ce plana asupraperspectivei metapsihologiceprivind aparatul psihic criminal,ci realizeazã ºi o introducere însistemul de gândire al psihana-liºtilor amintiþi anterior, motiv

psihanaliza ºi criminalitateapentru care lucrarea ar putea in-teresa atât juristul, medicul ºipsihologul, precum ºi pe cel caredoreºte o mai bunã familiarizarecu terminologia analiticã. Toateacestea vor orbita însã în jurul adoi termeni: „criminal palid” ºi„criminal stacojiu”.

Astfel, potrivit accepþiunii luiStephen J. Costello, „criminalulpalid” sau, mai punctual spus,„criminalitatea palidã” este privi-tã ca o tulburare psihicã de natu-rã patogenã. În ceea ce priveºteizvorul nominal al terminologiei,aflãm cã aceasta este în parte desorginte freudianã, urmându-se

îndeaproape modelul „omuluipalid” din Aºa grãit-a Zarathus-tra a lui Nietzsche. În comple-tarea acestui tablou patogen sealãturã ºi tipologia criminalului„stacojiu”. Prima categorie, ceade criminal palid, poate reþine odublã semnificaþie a vinei: atâtde element determinant a priorial crimei, cât ºi de antidot alculpei ce se descarcã, a poste-riori, prin intermediul pedepsei.Potrivit dimensiunii prezenteiexpuneri sistemice, ne vom li-mita la a spune cã acest senti-ment, care de obicei constituieun efect, poate sã fiinþeze ºi sub

forma cauzei, adicã sã preceadãºi chiar sã declanºeze deviaþiicomportamentale antisociale,prin erijarea în antidot al vinei.Pentru el pare a fi singura mo-dalitate de a resimþi o uºurare apresiunii care, deºi esenþial fan-tasmagoricã, este perceputã cainsuportabilã. Este un miraj decare vrea sã se descotoroseascãsub orice chip. În schimb, cri-minalii stacojii nu resimt un ata-re sentiment nici înainte, nicidupã comiterea crimei. Ei trã-iesc doar sub condiþia proprieiîndrumãri sufleteºti, cãci la eifuncþia conºtiinþei morale estefie deficitarã, fie absentã, activi-tãþii psihice fiindu-i imposibil deînsuºit ceea ce criminalul paliddesemneazã drept culpabilitate.Cu toate cã gândul lor, adeseapremeditat, poate fi încadrat, fo-losindu-ne de terminologia freu-dianã, în registrul preconºtiinþei,adicã al unei reprezentãri psihicecare poate fi adusã în faþa con-ºtiinþei, atât sub aspect etiologic,cât ºi ca produs, ei refuzã sã îºistãvileascã pornirile sau sã îºianticipeze consecinþele propriiloracþiuni.

Demn de menþionat ar fi ºi in-teresul crescut pentru criminali-tate pe care îl manifestã nu doarorganele de cercetare ºi judeca-tã, în particular, ci ºi oamenii derând, în general. În partea intro-ductivã a lucrãrii sunt citate douãsurse relevante care deºi nu ape-leazã la o abordare psihanaliticã,concordã cu metodologia aces-teia: The unknown murderer deTheodor Reik ºi Insanity and theCriminal Law de William A., am-bii autori raliându-se opiniei cãaversiunea pe care oamenii omanifestã, în cea mai mare parte,faþã de fenomenul criminalitãþiipoate sta mãrturie pentru uneleporniri proprii spre delicte, fie ele

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

angoasa morþii existenþiale”.Face acestea apropiindu-ºi noþi-unea morþii ºi aprofundând mul-tiplele ei faþete, însã nu lasã învolum o senzaþie întunecatã,goticã. Cuvântul „moarte” apareca un vaccin, el neutralizeazãprin frecvenþa cu care este uti-lizat teama paralizantã a spiritu-lui în faþa morþii: „reuºeºti sã temenþii viu/ ca un bãrbat perfectfericit/ dar mai ales când lângãtine zace un mort/ te gândeºti lamiºcarea diurnã a unor ºerpi/osteneºti ca o dãrâmãturã ºi ini-ma-þi/ pe Dumnezeu îl invoci/frigul/ atâta lucru ºi frigul/ sin-gurãtatea minþilor/ transparenþaunui popor de foci berryman ºi/cântecului Lui vis” (transpa-renþa unui popor de foci)

Tehnoredactarea aerisitã, lip-sa semnelor de punctuaþie, lim-bajul auster, abordarea temelorprecum moartea ori rãceala/ dis-tanþa între semeni, singurãtateaºi altele, oferã o senzaþie glacia-lã. Universul poetic ni se înfãþi-ºeazã ca o chilie monahalã dincare poetul evadeazã pentru a-ºilua resursele ca poezia sã prindãviaþã ºi sã se plaseze ca un scutîn faþa morþii spiritului.

ºi în stare latentã sau privite casimple eventualitãþi greu de re-alizat. Este vorba, de fapt, de ri-dicarea criminalului la rang de„monstru”, accesându-se astfeldisponibilitatea personalã aauto-sensibilizãrii prin care suntescamotate impulsuri scelerateprin proiectarea lor asupra unuiterþ. Aceastã problemã nu îºi gã-seºte însã rãspunsul prin niºtesimple explicaþii preliminare, fe-nomenul trebuind a fi observatîndeaproape prin înlãnþuirea ca-uzalitãþii psihologice. Rolul revi-ne aºadar psihanalizei care, înurmãtoarele capitole, separat dealte aspecte, va clarifica ºi acestpunct de vedere.

Încheind, orientarea lucrãriide faþã nu este una clinicã, legalãsau medicalã, dupã cum susþineînsuºi autorul. Ea se axeazã peteoria psihanalizei care, abordândun larg „evantai de concepþii”,încearcã sã punã sub o nouã lu-minã aspecte cãrora, pânã ºi înziua de astãzi, pare sã nu le fi fostacordatã atenþia cuvenitã. Stu-diul nu urmãreºte sã impunã, înmod restrictiv, un anumit punctde vedere, ci sã suscite la produ-cerea unei noi forme de cunoaº-tere prin corelare, o cunoaºterecapabilã sã aducã o nouã contri-buþie la teoria psihanalizei.

Andrei-Doru PopaLucian Irimescu – Câinele interbelic cu rahatul de aur regãsit

11, serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

„O fereastrã deschisã cãtrepeisajul Americii zilelor noastre”,aºa începe prezentarea de pe co-perta 4 a Jurnalului de exil IV,scris de Constantin Eretescu,publicat, cu puþin timp în urmã,ca ºi celelalte volume, tot deprestigioasa editurã Vremea.

„Fereastra” (ca ºi în cele ante-rioare) este deschisã însã multmai larg: cãtre lumea contempo-ranã – cu toate ale ei –, cãtre Ro-mânia, incluzând firesc ºi Basa-rabia, ºi nu mai puþin cãtre viaþascriitorului român trãitor fizic înoraºul Providence (din StateleUnite), dar cu gândul ºi inima laBucureºti.

Cele afirmate mai sus acope-rã, de fapt, ideea generalã pentrutoate cele patru volume ale Jur-nalului. Individualizarea în cazulcelui recent o conferã în primulrând perioada de timp în care suntfãcute însemnãrile: 2011 – 2018,deci foarte aproape de timpul lec-turii, de timpul eliberãrii cãtrepublicul românesc a gândurilorºi trãirilor celui care, din imagina-rul „turn de veghe”, ºi-a asumatrolul de observator ºi comenta-tor al lumii în care trãieºte.

„Eu am sã dau seamã de toatecâte sunt” pare a spune în sub-text, dincolo de textul Jurnalu-lui de exil, Constantin Eretescuºi acum. Ca ºi în celelalte volu-me, diaristul împleteºte subiecti-vitatea cu consemnarea (pe câtposibil) obiectivã a evenimente-lor pe care le trãieºte, la care estemartor – direct ori indirect.

Jurnalul dã astfel „seamã” deevenimentele politice (alegeri,de exemplu), de evenimente ma-jore climatice (uragane etc.) oriunele obiºnuite, dar care pertur-bã viaþa de zi cu zi (cãderi masi-ve de zãpadã, frig sau cãldurã ex-cesive), de întâmplãri mai multsau mai puþin semnificative, darcare au valoare de simbol ºi des-chid „o fereastrã” cãtre realita-tea dintr-o þarã sau alta (sistemulmedical, sistemul de învãþãmânt– universitar în cazul de faþã, evi-denþiindu-se în subsidiar agendaculturalã a Universitãþii Brown –,situaþia bãtrânilor etc., etc.). Numai puþin importante sunt ºi no-taþiile prin care aflãm detaliisemnificative referitoare la în-suºi scriitorul Constantin Ere-tescu, la stilul sãu de lucru, lamigala cu care cizeleazã textul(„Ca sã închei o lucrare, eu tre-buie sã trec prin câte patru versi-uni”, noteazã la pagina 22), fiindtotuºi veºnic nemulþumit de fap-tul cã nu se mobilizeazã mai mult.(„Nu ºtiu de ce nu pot sã respecttermenele, sã lucrez zilnic ºi egalca un om responsabil”, citim lapagina 29). Dar informaþia asu-pra seriozitãþii, migalei, impor-tanþei pe care o dã cuvântuluiscris se repetã în mai multe rân-duri într-o formã sau alta! Este onemulþumire permanentã de alt-fel, fiindcã astfel de notaþii aparfrecvent. ªi totuºi, o trecere înrevistã a operei sale – fie ºi nu-mai cu romanele ºi nuvelele saucu piesele de teatru (v. Sala deaºteptare, Humanitas, 2014) pu-blicate în timp, fãrã mai þine sea-ma de studiile serioase în dome-

MIHAELA ALBU

Constantin Eretescuºi Jurnalul ca veghe între douã „lumi”

niul folcloristicii, de exemplu, dearticolele socio-politice, aduna-te în volumul Articole politice ºiliterare (2017) ori chiar de celede memorialisticã (PensiuneaDina, 1995, Periscop. Mãrturii-le unui venetic, 2003 ºi cele pa-tru volume de jurnal) – ar con-stitui un serios argument pentrucititor sã îl contrazicã.

Nemulþumirile, durerile suntînsã ºi de altã naturã. Una dintrecele mai importante: singurãta-tea emigrantului într-o lume cã-reia nu îi aparþine, pe care nu oînþelege nu de puþine ori, jurna-lul fiind ºi o formã de comuni-care cu sine ºi cu cititorul po-tenþial („…mã întorc la caietulde demult ca sã am cu cine sãmai schimb o vorbã.” – p. 217)

Ca orice jurnal, Turnul de ve-ghe. Jurnal de exil cuprinde înpaginile sale o viaþã de om aºacum este, cu bucurii – mai micisau mai mari, mai simple/ banaleori cu o încãrcãturã afectivã ma-jorã –, dar mai degrabã cu tristeþi,cu inerentele dureri printre care,desigur, este cea a conºtientizã-rii acelui fugit irreparabile tem-pus. Dar mai vine de undeva du-rerea ºi ne spune autorul chiar dintitlu – Jurnal de exil! Cãci el trã-ieºte în alt spaþiu decât cel natal,dar stã cu gândul permanent la þarape care teroarea istoriei l-a silitsã o pãrãseascã. ªi astfel, pestedurerile fizice prin care anii îºi lasãamprenta se suprapune tragedia

desþãrãrii, drama emigrantului alcãrui gând e permanent la„oamenii dragi de acasã”. ªi nunumai în Jurnal întâlnim astfel deraportãri. În textul introductiv lavolumul Feþele lui Janus (2001),de exemplu, Constantin Eretescudecoda mesajul general, afirmânddirect cã „Spiritul care poate firegãsit în toate textele este gândulla România”. Tristeþile acoperãaºadar o temã generalã – singu-rãtatea, în varii ipostaze – de lacea a omului aflat pe pãmântstrãin, departe de rude ºi prieteni,departe de locurile familiare, pânãla întrebãrile existenþiale asupracondiþiei umane.

Însemnãrile din Jurnal abun-dã însã ºi în ironii, autoironii, înnotaþii pline de umor, în formulede adresare care creeazã iluziaunui interlocutor, toate acesteafiind o contrapondere, un mijlocde a echilibra tonul general. Câ-teva exemple: „Mâine urmeazã sãmi se ghiceascã viitorul. Nouaghicitoare este spitalul de lângãcasã, unde sunt programat la otomografie (p. 217); „Ger de cra-pã pietrele. Întuneric de diminea-þã. Trai în cavou. Poate cã ºi mor-þii se miºcã tot aºa. Singurã de-osebire cã nu au cafea, n-au ceai,sãrmanii. Parcã tot mai bine eviu” (p. 129)

La final, cititorul, parcurgând,împreunã cu diaristul, zile, luni,ani – cu bune ºi cu rele, cu mul-te rele, dar ºi cu bucurii – îi este

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

alãturi ºi omului, ºi scriitorului.Omul e supus condiþiei trecãtoa-re, dar ºi vremurilor în care trã-ieºte, scriitorul se constituie însãîn martor, stã „de veghe” în tim-pul sãu ºi vrea sã „dea samã”.

Numindu-l „un exilat de tipdeosebit”, suferind de douã oriexilarea (o datã din Basarabia înRomânia, a doua oarã din Româ-nia în SUA), Mircea Angheles-cu (în Prefaþa din 2013) ghida-se cititorul primului volum an-ticipând în bunã mãsurã ºi volu-mele urmãtoare.

Astãzi, în urma lecturii celorpatru – aceeaºi concluzie cu cea aprefaþatorului: „Jurnalul este maimult decât o agendã a unui scrii-tor din exil (…) el este în ace-laºi timp foaia de temperaturã

a vieþii unui intelectual format înalt mediu cultural” pentru care„inadecvarea este starea de bazãa emigrantului”, aºa cum notaselucid autorul însuºi într-un eseudin volumul Cu ochii în zare. O„inadecvare”, o permanentã ra-portare la cultura þãrii în care s-aformat, dar, desigur, încercând sãcunoascã cât mai bine societateaîn care trãieºte. ªi de aceea între-gul lanþ de notaþii referitoare laîntâmplãrile propriei vieþi ori aleunor rude, prieteni sau vecini, celecare dau informaþii despre spec-tacolele de teatru, despre concer-te, despre alte evenimente cultu-rale etc. nu înseamnã altceva de-cât integrarea în cotidianul ameri-can (întrerupt din când în când deîntoarcerile în þarã, de târgurile decarte din Bucureºti, de revedereacu prieteni ºi colegi).

ªi astfel, între 1995 (începu-tul notaþiilor din primul volum)ºi 2018 (anul cu care îl încheiepe al patrulea), cititorul Turnu-lui de veghe. Jurnal de exilsemnat de Constantin Eretescuare în faþã o frescã a lumii con-temporane de dincolo ºi de din-coace de ocean, o lume în careun intelectual român trãieºte,dar o ºi analizeazã cu luciditate.

Turnul de veghe Jurnal deexil, ºi cu acest al patrulea vo-lum, rãmâne un document preþiosal vieþii unui om, dar mai cu sea-mã al unui scriitor-martor ºi con-ºtiinþã a vremii sale.

Mih

aela

Tãt

ules

cu –

Mea

t

12 , serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

1. Contemplaþiireveriante

O resemnare metafizicã estesinonimã cu acedia, sorã cu me-lancolia nervalianã ºi cu îngân-durarea surrealistã a lui GelluNaum.

Eu vãd altfel poezia lui Emi-lian Mirea, antologatã la an 2019,în 99 de poeme. Cel care l-a de-butat ca poet, în Contemporanul,este Radu Cârneci, laureatul Ma-relui Premiu al A.N.P.C.P. „S.L.”pe anul 1999.

Aºa se explicã ºi rapiditateacu care-i abordez culegerea careurmeazã uneia mai vechi „De vor-bã cu Dumnezeu”, apãrutã la Edi-tura lui Aurel ªtefanachi, din Iaºi,TipoMoldova, în 2013.

În „RESEMNARE METAFI-ZICÔ, – Antologie, 99 de poe-me, (Editura Autograf MJM,Craiova, 2019) Emilian Mirea în-cearcã sã-ºi recreioneze portre-tul, unul autoreflexiv ºi autore-ferenþial. E portretul artistuluiajuns la maturitate, al creatoru-lui sigur pe stilul sãu concentrat,implosiv-explosiv, adicã eliberatde angoasele existenþiale prinautointrospecþie, autoexplorareateritoriilor sinelui/eului antiem-fatic ºi non-patetic.

Dimpotrivã, poetul se înde-pãrteazã de „sentimentalul” Ese-nin, orfic, nu ºi de naturalitateascriiturii acestuia, în permanenþãconectatã la cosmic, la ontosulresurect ºi plin de „contempla-þii” reveriante.

2. O sinucigaºãfermitudine

A fi metafizic ºi a te resemna laa-þi asuma propria condiþie de ommuritor – iatã tema centralã caredã greutate de plumb întregii „re-culegeri” de versuri care de caremai ºocante: „frumuseþea ta e caun bumerang/ care se întoarce ºimã loveºte”; „de la o vreme/m-am transformat într-un greiercare îºi cântã tristeþea/ ºi apoiadoarme cu vioara sub cap”; sau,„prin trupul fiecãruia trece câte ospânzurãtoare –/ uneori chiarsimt picioarele atârnând”.

Dar, postmodernist fiind, cu osinucigaºã fermitudine, EmilianMirea îºi recicleazã lecturile an-terioare, cumva întâmplãtoare,din: Eminescu, Blaga, Bacovia,Sorescu, Montale, Esenin, Bâr-silã, Caraion, Ungaretti, Dosto-ievski, Stoica º.a. Contopirea in-fluenþelor într-un nou întreg etotalã, alchimicã. Tema oniricã,tema funerarã, tema amintirii,tema cotidianului derizoriu, tema

ION POPESCU-BRÃDICENI

trãirile copacului în formã de cruceIadului (care revine obsesiv(ã)),tema Sfintei Treimi brãzdeazãînalt ºi adânc un teritoriu poeticredundant, cu mãsurã, minimalist(trans-bacovian) ºi uneori de opuritate volens-nolens: „e oradouã dimineaþa ºi-ncerc ºi eu cugreu s-adorm// în timp ce pestemine viaþa se-ntinde ca un visenorm”. Motivul «vieþii ca vis» etrans-baroc ºi a fost repus în cir-culaþie de Lope de Vega, de MihaiEminescu, de Nichita Stãnescu ºialþi uriaºi ai poeziei europene.

3. Ca o buteliesub presiune

Oricum, poetul cautã sã-ºi re-cupereze, de peste tot, din fiecetrãire, în parte, „forma intimã aFiinþei”, precum Noica, ori Tur-cea, Voiculescu, ori Drãghici.Reciclãrile periodice þintesc deipso et de facto, o alta finalã.Pasajul cu pricina e ºi o ars po-etica din care aflãm cã poetul eca o butelie sub presiune ºi fi-indcã, „uneori explodeazã câte unrecipient cu pasiune sub presiu-ne”, „scrisul (sãu – n.m.) aremenirea sã îl clarifice faþã desine” (Horia Gârbea).

Fiindcã ne-am (con)centratdeja pe poeticitatea-ca-atare, vatrebui sã-i interceptez propriile-iautodefiniri, în oglindã metafizi-cã. Emilian Mirea e, pentru mine– vã jur! – o revelaþie oximoroni-cã ºi cu posibilitatea de a facepasul în imperiul transmodernis-mului actual (vezi mica bijuterienarativ-misticã intitulatã „Copa-cul în formã de cruce”, dar ºi pan-teistartisticã – n.m.).

Gândind în antiteze, în dico-tomii ºi în antinomii transfigura-te, Emilian Mirea îºi conservã,în profunzimea constructivismu-lui sãu sociopoetic, baza roman-ticã ºi terþul exclus hegelian,deºi, azi, înclinã, încã neconvinspe deplin, înspre terþul incluslupascian-nicolescian, specificnumai paradigmei transdiscipli-naritãþii.

4. O (se)manticãintrinsecã

Metafizica se întemeiazã peinventarea mitologicã a Departe-lui, a Dincoloului, a TãrâmuluiParadiziac etc. Marii metafizicieni(printre ei, T.S. Eliot, Saint-JohnPerse, Rainer Maria Rilke, EdgarAllan Poe, Lucian Blaga, GeorgeBacovia, Benjamin Fondane º.a.)ºi-au celebrat nostalgiile, le-aureconvertit în ritualuri mai degra-bã ezoterice decât exoterice.

Vã invit sã-i recitiþi, ca sã per-cepeþi ex abrupto de ce ºi craio-veanul Emilian Mirea crede cã„nimeni nu ºtie câtã poezie e înnebunie (ºi viceversa)” – vezi„S-au înmulþit nebunii în oraº” –n.m.), adicã semantica este, iniþi-al, o manticã – precum la Mace-donski –, e un produs farmako-nic ºi – ne avertizeazã/ presupu-ne poetul – „poate cã e conecta-tã la un/ centru de comandã alvrãjitoarelor/ unde mi (i, - n.m.)se pregãteºte o viaþã/ de coºmarºi o moarte violentã”. René Gi-rard, în „Sacru ºi violenþa”, ara-tã cã violenþa e o marcã psiho-logicã a sacrului ºi a sacrificiului.

Deci, poetul se sacrificã – în nai-vã conºtientã – pentru umanita-te, precum întemeietorul religieimoderne, Iisus Hristos. Fie înofensivã, fie în defensivã, homotransreligiosus reflecteazã, cu„ochii telescopici”, „shakespea-rian ºi tragic”, ameninþat de „ouriaºã vieþuitoare extraterestrã”,la „diferanþa” dintre „transcen-denþã” ºi „virtuozitate” ºi ne în-credinþeazã, mai întâi: „pânã nuplec din aceastã imagine/ ai sãvezi cum urlã legãtura de sevedintre vegetal ºi om”; ºi apoi cã„acesta este cuvântul potrivit/pentru creatorul tãu (al iubitei –n.m.) care þi-a pus (i-a pus poetu-lui – n.m.) în ochi strãlucirea ºivocaþia perfecþiunii”.

Ancorându-ºi „avatarul” în fie-ce „metamorfozã liricã” – cu,practic, inevitabila resemnaremetafizicã – poetul descrie, caSalvador Dali, „farfuria cu maci”,finisându-ºi transformarea pânãla trans-substanþierea hristicã:„farfuria cu maci e aºezatã în mij-locul mesei – sursã de hranã pen-tru fluturi ºi amintiri fierbinþi ºiroºii ca sângele// spre searã cândfluturii se transformã în molii/din trupul meu (al lui, al poetuluimetafizicizat – n.m.) iese un fumsubþire/ ca de opaiþ cãruia/ i s-aterminat untdelemnul”. Fumul e,desigur, cel al jertfei pe altarulCreaþiei (vezi „Creaþie”, p. 46).Poetul are, astfel, prilejul unic,în trans-temporalitate, sã se mi-nuneze (ca Lucian Blaga, bunã-oarã), de Creaþia Creatorului, dar,mai ales… de Creaþia Celui care„L-a Creat pe Creator”.

5. Întoarcereala Naturã

Metapoetica lui Emilian Mi-rea e parþial cripticã, parþial fani-cã ori, salutar, câteodatã, tipictransmodernistã, tipic transapa-rentã. Beþia dionisiacã e în com-plementaritate cu luciditateaapolinicã. Simptomele la vederesunt indicii râvnite de cãtre cri-ticul hermeneut: „închisoareatrupului”, „paharul cu alcool”,„reîncarnarea”, „cãutarea în altãdimensiune”, „ispita”, „mirosulde ars” (de lângã athanorul ma-gicianului, utilizat „pentru fiertvrãjile ºi blestemele”, „metafizicabsolut”); „în jurul parfumului”,„în Lumea de Dincolo… Spirite-le… degustã sevele vieþilor vii-toare/ iar dacã, pe la miezul nop-þii/ simþiþi (stimaþi cititori – n.m.)vreo adiere parfumatã/ ea estemesagerul viitoarelor flori/ ºi aiviitorilor copaci…”; „pâinea pul-seazã ca o stea/ dintr-o galaxie/care locuieºte/ chiar în bucãtã-ria mea”; „scheletul suprem” e„în toate formele de manifesta-re”. Poetul se confeseazã – pre-cum Ion Mureºan – însã, subexigenþa propriei interioritãþi su-fleteºti exacerbate de-atâta neli-niºte ºi angoasã: „m-am pierdutîn alcovuri ºi beþii/ ca ºi când aºfi nemuritor – deºi ºtiam cã nusunt/… / poate aºa la sfârºitulzilelor mele/ mã vor primi ºi pemine în Lumea celor Drepþi/ ºi-mi vor da o lingurã de lemn/ ºi ostrachinã de lut/ din care sã-mimãnânc Veºnicia/ privindu-i/ depe margine/ pe cei mai vrednicidecât mine.”

Poetul pledeazã, pe aceastãcale concret-abstractã, pentruîntoarcerea la naturã, ca leac alclaustrofobiei… bacoviene, rei-tereazã motivul culegerii tranda-firului (ca simbol al suferinþei dindragoste) ºi despre asemenea„platforme futuriste” scrie la omasã „care plânge înlãuntru/ pen-tru fiecare celulã care a murit/ însinele sãu”. Astfel, ca-ntr-o cele-brã poemã eminescianã dedicatãmesei de brad, poetul mort seidentificã, metaforico-alegoric, cu„masa din lemn masiv” la carescrie... „Poezia a rãmas cu el – sin-gurul martor sub acoperire/ caredenunþã public/ dramele ºi nefe-ricirile”. Doar Poezia „îi mai þinede urât în nopþile sumbre”. „Darºi Poezia pleacã la un momentdat/ în viaþa ºi moartea/ altuiPoet”. Estimp, „natura stã întin-sã pe spate – ca ºi mortul în si-criul din cimitir – cu faþa la cer”.„Liliecii din podul casei” (perso-nificarea e sorescianã, totuºi –n.m.) sunt „sufletele morþilor”care... „în liniºtea nopþii/ ei co-municã/ printr-un limbaj sinistru/se rotesc pe cer ºi deseneazã/umbre de pe celãlalt tãrâm”. Însã,animalul primordial ºi umedcare îl locuieºte îºi tot schimbãculoarea, cameleonic, pânã când,zi de zi, „începe sã devinã verde-albãstrui – semnul comuniuniidintre iarbã ºi cer/ dintre sângelevegetal ºi sângele astral”.

6. Devierea creativistã

În fine, poetul penduleazã în-tre trei reducþii trans-arhetipa-le: furnica (pe care o cãlcãm),ori pãianjenul (cãruia îi distru-gem pânza) ºi paharul (din carebeau vii ºi morþii, laolaltã, ºi nule facem niciodatã/ nici un pa-rastas). Motivul paharului graa-lic/ christic e la fel de emoþio-nant ilustrat ºi de Marian Drã-ghici, în „Pãhãruþul”.

Când scrie Poezie (noþiuneae reconotatã, ca substantiv pro-priu, cãci e o Divinitate Infinitãca însãºi Solitudinea… imprevi-zibilã, în definitiv, ºi ea, cãci esorã geamãnã cu Hazardul…Creator), Poet-Omul EmilianMirea mediteazã post-barbian(vezi… „Nastratin Hogea la Isar-lîk”: „Sfânt trup ºi hranã sieºi,Hagi rupea din el” – n.m.), în„plajã” similitudinarã; citez:„Când scriu Poezie parcã rup/bucãþi de carne din mine”. Însã,poetul deviazã creativist spre oaltã direcþie, în cele din urmã,originalã, deºi, în solida tradiþiea „victimei ispãºitoare” ºi a „du-blului monstruos”.

René Girard atribuie „dorin-þei mimetice” acea transcenden-þã care nu poate recoborî prin-tre oameni, decât recãzând înimanenþã. La Emilian Mirea,Poezia are nevoie, din când încând, de asistenþã… medicalã.Citez: „fiecare vers e ca o muº-cãturã adâncã/ a unui animal sãl-batic – aproape cã þâºneºte sân-gele// într-un carnagiu îngrozi-tor/ al þesuturilor care mã þin înviaþã// din când în când/ mãopresc ºi aºtept la semafor sãvãd cum se mai simte Poezia –dacã trebuie sã-i fac respiraþiegurã la gurã/ ºi dacã pot s-o pãs-trez/ în continuare/ ca metresã/

cât m-or mai þine balamalele”(Când scriu Poezie, p. 81).

7. Tãcerea ºi NimiculMartin Heidegger se întrea-

bã „Ce este metafizica?”. „Nu-mim aceastã aflare – dincolo defiinþare – transcendenþã”. Emi-lian Mirea o defineºte drept„prelungirea ºirei spinãrii mele/(sale – n.m.) din viaþa anterioa-rã în cea de acum”.

Tot Martin Heidegger preci-zeazã cã, prin interogarea meta-fizicã, fiinþarea însãºi este che-matã sã se revele. În „Revelaþie”,Emilian Mirea e paradoxal, cãci,în „practicarea” textului scurt,face sã survinã irumperea (derEinbruch) unei fiinþãri numitãOM, în întregul fiinþãrii, încã denou-nãscut, stând sub dublã re-gentare: a Paradisului ºi a Infer-nului: Dacii sunt agenþii Nimi-cului? Teama revelã Nimicul?Teama ne reduce la tãcere?...

În faþa Nimicului, orice ros-tire rãmâne mutã: Emilian Mi-rea scrie poema Tãcerea, pe careo citez, ca argument final, al ple-doariei mele cã, DA, poetulcare a compus-o e matur, puter-nic, sclipitor, melancolic, „unînger cãzut în cãutare de aripinoi”, abandonat în voie extazu-lui vegetal, care îºi aºteaptã rân-dul la reîncarnare... Iatã poemulîn-de-sinea-sa fundamentalã:„m-am întâlnit cu Brâncuºi/ laMasa Tãcerii/ ºi am tãcut înde-lung ºi/ profund aºa cum se face/la Masa Tãcerii// Tãcerea însãºia tãcut// semnificativ ºi grav/privind cãtre universul/ dimpre-jur/ împãrãþit de Tãcere// apoi euam plecat/ Brâncuºi a rãmas/ laMasa Tãcerii lui/ adunând toatãTãcerea lumii/ în punctul infini-tezimal/ din care a pornit ances-trala Tãcere.” (Tãcerea, p. 63).

Acelaºi Martin Heideggersocoteºte cã aducerea-amintepreschimbã absenþa în prezenþã.ªi tot dânsul edicteazã cã „abiaîn noaptea luminoasã a Nimicu-lui, ivit odatã cu teama, se naºtestarea originarã de deschidere afiinþãrii ca fiinþare”. Pe ea, poe-tul îºi grefeazã, traklian, stareade poeticitate – geamãnã cu„acel ceva de care ne-am temutºi pentru care ne-am temut, afost de fapt nimic”: „În margi-nea luncii ardeau vrãbiile (ca niº-te lumânãri)/ era o zi de septem-brie ºi strugurii picoteau în viide oboseala aromei// dincolo deporþi grãdina pãrea îngenunchea-tã –/ amurgurile cãlãri în dealuri/poticneala ierbii de aer// ca ºicum nu s-ar fi întâmplat nimic –dormeai”.

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

lec

turi

13, serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

Aurul etern-invincibil ºiargintul purificator,douã metale preþioase

care sunt ºi concepte de ordinspiritual având o strãveche sim-bolisticã religioasã, cu o largãrãspândire: de la monahi, la omulobiºnuit; de la meºter fãurar, laartistul profesionist; de la artis-tul renascentist la artistul con-temporan inventiv, autentic; dela sacru la profan.

În Vechiul Testament existãreferinþe amintind de þara Havila,sau þara aurului prin care trecearâul Pison ce delimita teritoriulEdenului. Identificându-se cu lu-mina solarã, aurul reprezenta ne-murirea personificatã. A fost ºieste unul dintre simbolurile luiIisus: Lumina, Soarele, Orientul.Artiºtii creºtini L-au reprezentatadesea pe Iisus cu pãrul galben,cu o aureolã în jurul capului, darºi cu un fundal aurit, iconograficbizantin, ca o rãsfrângere a Du-hului Sfânt ºi a Luminii cereºti.Cum albastrul este asociat cupacea, liniºtea ºi seninãtatea, iarroºul cu pasiunea mistuitoare ºipericolul emergent, galbenul-au-riu a devenit un simbol de netã-gãduit al perfecþiunii, puterii ºiîmplinirii. În China, însã, culoa-rea aurului este albul ºi nu gal-benul, ce ar corespunde pãmân-tului, lutului din care s-ar fi nãs-cut aurul. Simbol al cunoaºterii,Yang-ul esenþial ºi primordial,aurul, semnificã prosperitate ºinobleþe. El reprezintã principiulactiv, masculin, solar, regal, diurn,produs de foc purificator fiindconsiderat metalul perfect ºidivin, semn al iluminãrii ºi alperfecþiunii absolute. Cu nume-roasele sale virtuþi, acest metaleste dãtãtor de viaþã, sãnãtate,înþelepciune, luminã, fecunditate,dragoste, dãruire. În acelaºi timp,aurul poartã ºi un simbolismambivalent, el poate aduce uneorifericirea, prin valoarea monetarã,dar dacã nu este folosit co-rect produce declin ºi prãbuºire.

În sistemul de coresponden-þã al metalelor ºi al planetelor, ra-portat la Lunã, argintul este sim-bol al feminitãþii, alb ºi luminos,reprezintã înþelepciunea divinã,puritatea. El a apãrut în Egipt ºiare funcþii protectoare, vizionare.Datoritã legãturii cu apa, esteconsiderat ca un factor purifica-tor prin transformarea aspectelornegative în favoarea binelui. De-a lungul istoriei, vârstele de aur,de argint, de bronz, de fier mar-cheazã etapele descendente aleciclului prin nunþile simbolice încare timpul ireversibil lasã urme-le sale adânci în biografiile uma-ne. Aºadar, prin ºi dupã acestscurt comentariu teoretic, asis-tãm la un proiect expoziþional ine-dit la „Galerii de Artã-ReperajCetate” din Oradea, intitulat „Au-rul ºi Argintul” al excelenþilor ar-tiºti: Lucian Irimescu (Craiova),Mihaela Tãtulescu ºi Radu Tîr-novean (Oradea).

Lucian Irimescu, un spirit cri-tic ºi autocritic faþã de cliºeele degândire, prezintã în acest proiectexpoziþional, picturi pe pânzã ºiinstalaþii a cãror complexitateideaticã impresioneazã privitorul,îl provocã sau îl contrariazã. Po-vestea aurului cu împrumut de

SUZANA FÂNTÂNARIU

„aur ºi argint”Lucian Irimescu, Mihaela Tãtulescu ºi Radu Tîrnovean

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

e

la „aur” este o temã ce se inter-pune între sacru ºi profan. Limi-te. Limite. Limite., scrie autorul.Aurul ca sacralitate, aurul ca ma-terialitate, sunt douã paliere pecare artistul le evocã simultan saupe rând ca un performeur al de-criptãrii unei realitãþi istorice, dar,ºi contemporane crude, dezvã-luind secretele frumuseþii înãbu-ºite de armuri metalice false. Opu-lenþa ºi luxul au fost legate din-totdeauna de prezenþa aurului, lafel ºi conceptele de monarhie ºiaristocraþie. Dacã, în limbaj iniþia-tic, verdele este simbolul banilor,auriul este culoarea extravagan-þei ºi a bogãþiei perene, a perver-tirii, a lãcomiei ºi exaltãrii iraþio-nale a dorinþelor. Lucian Irimes-cu avertizeazã prin lucrãrile salecã aurul, ca monedã de schimbîn zona eticii, prin pervertirea va-lorii sale spirituale, a devenit sim-bol al materializãrii esteticului ºireligiosului, ducând la degrada-rea conºtiinþei ºi la decãdereaumanã. Din nou mãrturiseºte cuamarãciune autorul: Acceptândaurul, drept plus valoare, trebu-ie sã-i acceptãm controverseleivite: mãreþie, decadenþã, gran-doare, crimã, pace, frumuseþe lã-untricã, urâtul frumos, pedeap-sã, gând tainic, furt, generozi-tate ºi alte asemenea conivenþecontemporane forþate ºi obliga-torii. Iatã ºi titlul unei lucrãri cusemnificaþie în acest sens: „Nuvreau sa fiu Rege”. Mai depar-te, scrie artistul: aur sau argint eacelaºi metal – simbol, al„poleirii” care este la limitadintre elegant, natural,echilibrat ºi, pe de altã parte, al„spoielii” care aratã preamultul, prea plinul ºi grobianuldin noi. Aurul ºi argintul suntunul ºi acelaºi, adunate într-unconcept, unitar, care „atârnã deun fir de aþã” ca sã fie elegant,pozitiv faþã de inestetic ºi nega-tiv. Semnificative sunt titlurilelucrãrilor, cu un puternic impactplastic, bazate pe un ridicat nivelal limbajului folosit cu mãiestrierarã: „Câinele interbelic curahatul de aur regãsit” (obiect/instalaþie), „ªah Ecleziastic”(obiect instalaþie), „Churchill –Fine Bone China 100 la 100”

(obiect instalaþie), „Idoli versusCrucifix” (obiect instalaþie),„Vânãtorul cel vânat de visul lui”(acryl/pânzã), „Doamna ºicâinele” (acryl/pânzã ºi obiect/instalaþie) ºi altele la fel de inci-tante. L. I. spune, repetând: Li-mite. Limite. Limite. Lucrãrilemele sunt doar autoironii, nusãgetez pe nimeni cu excepþiamea. Ele doresc sã ne aducãzâmbete cu/ ºi fãrã sclipici dinaur.” Creaþiile lui Lucian Irimes-cu, cu valenþe aproape universa-le, sunt pline de sens chiar dacãsunt ancorate într-o realitate sub-iectiv-interpretativã, tocmai deaceea ele pot genera semnificaþiiºi interpretãri diferite. Elemente-le imaginii nu au reguli stabilite;existã o decãtuºare în universulcreativitãþii artistului. Luând cor-poralitatea ca simbol apar în lu-crãri anumite contorsionãri cau-zate de durere încãrcând adeseaimaginea din punct de vedereemoþional.

Mihaela Tãtulescu: Având capretext aurul si argintul, lucrã-rile sugereazã ideea de uniformi-zare a individului într-o societa-te dezgolitã de simboluri, invo-luþia unei mulþimi, dar ºi încer-carea unei evadari din interio-rul unui sistem în care orizontulse transformã încet, dar sigur,într-un spaþiu al izolarii spiri-tuale. Am încercat sã articulezun nivel arhaic cu unul actual înideea de recuperare sau deresemnificare a unor simboluri,un traseu iniþiatic în care aurulºi argintul îºi cautã semnificaþii-le, de la sublim pânã la derizoriu.

Acesta este crezul artisteiMihaela Tãtulescu privind conce-perea expoziþiei de grup intitulatãpreþios, „Aurul ºi argintul”. Suntlucrãri seriale cu limbaj elevat,proaspete, inventive, autenticeprin mesaj ºi calitate artisticã.Simboluri antropomorfe sau ani-maliere, scaune rostogolite, desus în „gol” (în „Cãdere liberã”)sunt prezente în lucrãrile artistei,sugerând dezechilibrul provocatde o realitate necontrolabilã. Silu-ete de personaje mici, fragmenta-te, sunt integrate în câmpurile descriere cum ar fi în lucrarea „Coe-ficient evaluare”, mãrind zona de

interes a perceperii sociale.Preferatul autoarei este albastrulfluid-transparent sau verdele alportretului-bust populat cusemne, figuri miniaturale, înlucrarea „Cu scaun la cap”, deco-dificând mesajul ironic . Defecteprecum lãcomia, ura ºi egoismultrebuie transmutate cu ajutorulartei în virtuþi ale iubirii, compasi-unii ºi înþelepciunii. Ca rãspuns alprovocãrilor temporalitãþii,Mihaela Tãtulescu construieºteun fragil cadru orizontal-teatral încare douã personaje dialogheazã„incomod” („Dialog incomod”).Realizate în culori reci, sugereazãlipsa de comunicare între indiviziiaflaþi la marginea unei societãþicare i-a exclus, mesajul artistei fiindunul raportat direct la realitate.„Dincolo de aur” este un titluatemporal, al unei lucrãri concep-tuale realizatã printr-un gestualismmãiestrit, astfel cã sclipirile de lu-minã celestã penetreazã discretprin cele patru pãtrate, simboluriale stabilitãþii ºi echilibrului.Prezent semnificativ în universul- artistic al autoarei, albastrulfluidizant transparent semnificã,poate, apa cea vie a mântuirii, pecare o va aduce Mesia într-un vasde aur nevãzut, amintind de mo-mentul când Moise a scos mira-culos apa din stâncã. În lucrareaserialã cu valenþe grafice intitula-tã „Dream”, negru-albastrui-ulsemnelor stilizate este surprins deo dârã de luminã traversând ca-drul lucrãrii în direcþie desceden-tã. Mai sus uºurãtatea zborului ºilibertatea, mai jos, greutatea pã-mântului prin atracþia gravitaþio-nalã. „Gol”ºi plin reprezentat demultiple dreptunghiuri din faguriun „aur” patinat de timp, a cãruistrãlucire discretã acoperã adevã-rul pur sau îl descoperã priniluminare ºi transparenþã. Excelen-ta lucrare „Izolare în grup”,purtând un titlu semnificativ, în-corporeazã în serie figuri antropo-morfe asemãnãtoare pionilor dintablele de ºah departe de „ºirul luiFibonacci” sau, „numãrul de aur”;o colectivitate aparentã, un ade-vãr al zilelor trãite în prezent prinizolare – alienare ºi suicid. Înlucrarea „Meat” realizatã în alb-negru ca „principii”, cum spuneascriitorul I.D. Sîrbu, cadrelegeometrice din prim-plan sunt îndeclin. Culoarea argintie rezultãdin combinarea albului cu negrul- semnificând începutul ºi sfârºitul,pasajul dintre luminã ºi întuneric.Negrul este culoarea lucrurilorascunse ºi al secretelor, iar memo-ria colectivã este sugeratã prindiscreta populare din fundal a„mulþimii” personajelor anonimeminiaturale, aplatizate, înlãnþuiteîn miºcãri variate, prinse nefast înplasa timpului, precum într-o pân-zã de paianjen.

Radu Tîrnovean este creato-rul care împrospãteazã LegendaRegelui Midas din mitologia grea-cã: opera vizualã a artistului de-vine un material preþios precumaurul, iar dictonul autohton: „me-seria e brãþarã de aur” devine lael plauzibil. Aºadar, artistul vizualcontemporan ia locul Regelui: totce atinge el devine aur, artã ºi re-prezentare. Iatã o mãrturisire asa: De la Midas la Iuda relaþiacelor douã metale scumpe ºi rare

au o poveste comunã: ele aduccu sine mirajul puterii, provoa-cã febra cãutãrii pânã la desco-perirea de noi tãrâmuri, dar ºila idolatrie. Sculpturile ºi insta-laþiile mele se înscriu între sa-cru ºi contemporan-profan ºi in-vitã la o cãlãtorie iniþiaticã por-nind de la „Viþelul de aur” ºiajungând la înþelepciunea „Adi-dasului de argint”: ...dacã vrei,poþi!!! Conceptele ºi simbolisti-ca religioasã ale artistului pusfaþã în faþã cu practicile arteicontemporane, dar ºi cu meº-teºugul tradiþional al acesteia,sunt clare, rafinate ºi sintetice, iarrelaþia timp-imagine creatãmãiestrit este o probã de înaltprofesionalism. Lucrarea „Viþelulde aur ” din lemn vechi înnegrit,un cilindru arhaic (cric pentrucãruþe), oprit din creºterea sapentru a înrãdãcina, coarneleaurii ale animalului sacru, estesemnificativã. Radu Tîrnoveanrealizeazã un transfer în timp,amintindu-ne de rugãciuneaizraeliþilor atribuitã unui viþel sprefuria lui Moise. Au adunat toatepodoabele de aur din poporfãcând din ele un viþel de aurcãruia oamenii i se închinau pre-cum lui Dumnezeu. Lucrãrile ar-tistului sugereazã faptul cã Tim-pul ca simbol traseazã graniþa în-tre Lumea de aici ºi Lumea atem-poralã, a Veºniciei.

Procesul auto-purificãrii, aso-ciat cu transformarea conceptua-lã a unui material brut considerat- în mod convenþional ca lipsit devaloare spiritualã (lemnul, fierul)în simboluri sacre cum ar fi„Arderea de tot” ne oferã ºansade a percepe metamorfozareamateriei în spirit prin învãluire,salvare, „conservare”. Lemnulstriat ars, negrul lucios, strãlucindca o luminã de Lunã, este îmbrãþi-ºat ºi protejat de o cruce ocru-auriu, din alamã. Tainã, meditaþie,tãcere dar ºi o reactualizare aprocesului de ardere ca o preves-tire a încãlzirii globale a planetei,cãci întreaga expoziþie este adusãpe scena timpului prezent.

Enumerând doar câteva titluridin expoziþie „Timp oprit”, „To-tem I si II”, „Semne” „ reBorn”observãm cã artistul elaboreazão altã realitate, decât cea obiec-tiv – referenþialã, determinând oreþea de reprezentãri care formea-zã imaginarul operei. „Pseudo-veºmânt”, un trunchi de lemngolit de esenþa materiei vii în in-teriorul cãruia ,tainic ºi protectordãinuie un veºmânt aflat la cum-pana vremii, ne oferã o imagineemblemã femininã care a pãstratºi protejat însemnul formei ºi cro-matica caldã. În imaginarul ope-rei „Rãboj”, treisprezece elemen-te orizontale simple oferã privi-torului un ritm sacadat, o scur-gerea linã a timpului imaginat ºireprezentat . „Codex” este o car-te-obiect din lemn ºi fier ataºat(ready-made), o portiþã a uneisobe în care paradoxal lemnularde; foc ºi mistuire cenuºã ºirenaºtere. În sculptura „The Qu-een” presupun, conceptual men-tal cã existã o legãturã între aurºi simbolul regal ca o prelungirea explorãrii unei realitãþi materia-le de la profan la sacru.

Mihaela Tãtulescu – Arhaisme

14 , serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

Teatrul pentru copii ºi ti-neret ,,Colibri”, teatrulcraiovean de pãpuºi,

înseamnã o familie frumoasã, oa-meni care au grijã unii de alþii ºiîmpreunã de micii ºi marii specta-tori. Primii paºi pe care îi face uncopil în lumea culturalã se fac laei, la teatrul de pãpuºi. Într-o ca-merã plinã cu pãpuºi ºi poveºti oîntâlnim ºi pe Adriana Teodores-cu, un om deschis, plin de viaþãcare este gata sã ne împãrtãºeas-cã din gândurile, planurile ºi pe-ripeþiile ei ºi ale colegilor ei ºi, dece nu, chiar ºi ale Teatrului ,,Co-libri” din Craiova.

Marina Andrei: Cum e aceas-tã stagiune?

Adriana Teodorescu: Este catoate celelalte stagiuni, în sensulcã începem ºi terminãm odatã cuºcoala. Toþi au fost destul de ne-rãbdãtori sã se întoarcã la teatru,la spectacolele de scenã, dar aumai avut, ca în fiecare varã, unsupliment de vacanþã cu festiva-lul, unde se saturã. Au spectaco-le ºi ateliere ºi concerte ºi expozi-þii ºi de toate pe sãturate. Darcând e prãjitura bunã niciodatãnu-i prea mult ºi nu-i destul. Batla uºã: când începem, când înce-pem, când începem?...

M.A.: Care sunt spectacole-le preferate ale celor mici?

A.T.: Sã ºtii cã au gusturi dife-rite, ceea ce este foarte bine. Deasta spun cã noi încercãm sãavem o diversitate, ºi de stiluride teatru, ºi de abordare ºi de ti-tluri. Deºi ne axãm pe repertoriulclasic, pe poveºtile clasice, pen-tru cã asta înseamnã baza teatru-lui de repertoriu pentru copii, nune-am ferit sã adaptãm vremuri-lor noastre poveºti clasice ºicumva sã le aducem în secolulXXI. Pãrinþii, bunicii, copiii ies dela teatru ºi nu toþi au aceeaºi pã-rere despre un spectacol. Unspectacol poate þie sã îþi placãfoarte mult ºi sã-þi doreºti sã-lrevezi de zece ori, de 15 ori, iar eusã îmi regret banii pe bilet. Exa-gerez, bineînþeles. Îmi asum.Când îmi cumpãr bilet la teatruîmi asum ºi sã nu îmi placã. Darteatrul este artã. Arta este ches-tiune de gust. Nu poþi sã ai una-nimitate. Nu e bunã unanimita-tea niciunde, darãminte în artã!Nici vorbã de aºa ceva. Nu potsã spun cã avem o ierarhie a spec-tacolelor, din punct de vedere alpreferinþelor publicului. Nu, nuavem. Ierarhiile ºi le fac ei.

„Incertitudinea astaeste oribilã,

groaznicã, teconsumã foarte mult”

M.A.: Ce vã propuneþi în ur-mãtoarea stagiune?

A.T.: Ne propunem sã avemun soi de confort ºi un soi de sta-bilitate din punct de vedere albugetului pentru cã este foartegreu sã faci planuri pe termen

moz

aiku

l în

trea

bã

Adriana Teodorescu: „nu cred cã ar fispectacole cu sala plinã spre arhiplinã

dacã publicul n-ar fi mulþumit de ce vede”mediu ºi lung. Din pãcate nu sepot face planuri pe termen foartelung din cauza legilor care existãde mult, nu de acum. Nu existãbuget multianual. Pe mine asta mãdisperã, faptul cã nu existã bu-get multianual ºi tu nu poþi, sãzicem, sã contactezi un mare re-gizor, indiferent cine ce spune.Este un soi de gentlemen sau la-dies agreement, cum vrei tu. Dartu sã faci un contract sau un pre-contact cu o vedetã, un regizorsau pentru orice altceva nu poþidecât în anul de execuþie bugeta-rã în care te afli. Nu ai garanþia cãîn 2021 sau în 2022 poþi sã ai bu-getul acela, poþi sã ai aceleaºi legidupã care funcþionezi. Dacã seschimbã peste noapte o lege?Atunci totul se dã peste cap ºitrebuie sã iei legãtura cu regizo-rul cu care ai vorbit ºi care ºi-ablocat perioada aceea din an sã-ispui „ºtii, nu mai putem face lu-crurile acestea”. Din pãcate, aºafuncþionãm. E pentru mine un rãz-boi continuu ºi cu mine ºi cu sis-temul, dar încercãm sã supravie-þuim, ca ºi alþii. ªi pentru stagiu-nea asta pe care tocmai am înce-put-o, încercãm cumva sã creº-tem un pic. Cât putem noi, înfuncþie de buget, de cadrul legis-lativ. Sã creºtem ca nivel, sã creº-tem ºi ca numãr de premiere, dacãse poate. Sã creºtem ºi ca eveni-mente ºi ca diversitatea eveni-mentelor. Sã acoperim o arie ºimai mare decât acoperim acum cuspectacolele, cu atelierele de cre-aþie, cu spectacole invitate dela Teatrul ACT, cu festivalulPuppets Occupy Street, cu expo-ziþii, cu acte caritabile, cu prieteniai teatrului care vin ºi au diverseevenimente în spaþiul nostru.

Încercãm sã deschidem ºi maimult uºile ºi orizontul în acelaºitimp, sã vinã ºi mai mulþi oameni.Sã vedem ce ne aºteaptã în 2020.Sunt foarte rezervatã la a dezvã-lui toate planurile din acestmotiv, pentru cã am vãzut cumfuncþioneazã ºi la alte teatre dinþarã. κi anunþã perfect normal ºicu o bunã strategie ºi de comu-nicare ºi un soi de respect faþãde public ºi de finanþatori, ce vormonta în stagiunea urmãtoaresau în anul calendaristic urmãtor.ªi din cele pe care le-au enume-rat, jumãtate au cãzut, jumãtateau fost adaptate. O sã vedem ce-osã fie. Incertitudinea asta esteoribilã, groaznicã, te consumãfoarte mult. Foarte mult, dar sperºi vrem mai mult.

„Este un lux asumatsã aduci Teatrul ACT

din Bucureºti,lunã de lunã”

M.A.: Ce greutãþi aþi întâm-pinat pânã acum?

A.T.: Financiar n-am întâmpi-nat greutãþi de când suntem aici,din 2013, n-am întâmpinat nici-odatã greutãþi financiare din par-tea ordonatorului de credit, res-

pectiv Primãria ºi Consiliul local.Greutãþile au fost din punct devedere al legii care ne guvernea-zã pe toþi, dar nu din punct devedere strict de ceea ce a þinutde Primãrie ºi de Consiliul local.Dimpotrivã, a fost întotdeauna odeschidere ºi o unanimitate cummai rar am vãzut.

Revenind acum la partea fi-nanciarã, niciodatã nu pot sãspun cã prisosesc banii, dar amavut confortul financiar al deru-lãrii unor proiecte pe care alte tea-tre similare nouã din þarã nu le-auavut ºi nu-l au în continuare. Esteun lux asumat sã aduci TeatrulACT din Bucureºti, lunã de lunã,ºi sã aibã o stagiune, iatã, intrãmîn a V-a stagiune, din 2014încoace, ºi nu este de ici de colodin punct de vedere financiar. Iarpreþul biletului este foarte mic, casã-ºi permitã absolut orice craio-vean sã vinã sã vadã un specta-col pentru cã, repet, suntem in-stituþie subvenþionatã. Forma derespect ºi de mulþumire pe carenoi o întoarcem craiovenilor esteprin pãstrarea unui preþ decent,accesibil tuturor categoriilor so-ciale. E adevãrat cã o sã mai fie ºimici creºteri de preþuri pentru cãaltfel n-ai cum sã supravieþuieºtiºi nu poþi sã faci venituri proprii.În acelaºi timp am pãstrat propor-þiile ºi nu cred cã ar fi spectacolecu sala plinã spre arhiplinã ºi nuam þine oamenii la uºã spunân-du-le cã nu mai sunt bilete dacãspectacolele nu ar fi bune, dacãpublicul n-ar fi mulþumit de cevede raportat preþ-calitate. Ne-ampermis acest, nu pot sã spun lux,dar devine în comparaþie cu alteteatre, sã avem curãþenie, sãavem spaþiu primitor, sã avem

materiale de producþie, sã avemacest festival care este unul din-tre festivalurile reper ºi al cãruirenume a trecut de graniþele þãrii.Este finanþat exclusiv ºi integralde cãtre Consiliul Local ºi Primã-ria Craiova, în condiþiile în carenoi nu facem încasãri pentru cãtoate manifestãrile sunt gratuite.Tot ce se întâmplã afarã este gra-tuit. Este cu titlu gratuit. ªi cutoate astea noi ne facem planulde venituri proprii. Dar nu, nupot sã spun cã am avut dificul-tãþi. Depinde de ce îþi propui, deþinta pe care o ai. Pentru cã dacãtu ai o þintã sus, aºa cum ne-amimpus-o noi, nu ajungi uºor. Facizece paºi, þi se pare cã eºti pedrumul cel bun, ºi te prãbuºeºtica Sisif sau te trage unul înapoi.Ca Sisif, o iei de la început, cuun alt bolovan mai mare în spi-nare sau un drum mai greu. Amînvãþat sã fim ºi foarte perseve-renþi ºi sã credem foarte mult ºiîn acelaºi timp sã ºi riscãm.

,,Noi înºine suntemagenþii de marketing

ai teatrului”M.A.: Cum vã promovaþi?

Cum se promoveazã teatrul?A.T.: ªi aici am o problemã cu

legea pentru cã mã enerveazãcând suntem toþi bãgaþi în aceeaºioalã. Dacã o instituþie publicãface ceva greºit atunci ne taie tu-turor capetele. E foarte compli-catã ºi foarte restrictivã legeaaceasta a publicitãþii pentru noi.Trebuie sã gãseºti niºte artificiila limita legii sau de-a dreptul s-oîncalci ca sã faci nu ºtiu ce pro-movãri ºi nu ºtiu ce publicitate.

N-o sã fac aºa ceva. Din acestmotiv, cum sã spun, resurselenoastre creative sunt destul deistovite. Încercãm sã gãsim ideiastfel încât sã nu încãlcãm legea.Cum nu ai voie sã ai bani la pu-blicitate, atunci ce putem sã fa-cem? Flyere, afiºe, vorbim, nepromovãm în mediul online, darîntrucâtva tot ceea ce facem noila teatru, gãzduim serbarea uneiºcoli sau a unei grãdiniþe, esteacþiune de marketing. Pentru cãdoamnele educatoare, învãþãtoa-re, pãrinþii care, sã spunem cã nuau venit niciodatã la noi la teatrudin varii motive, vãd ce este lateatru, îºi culeg informaþia de lasursã ºi dacã dintr-o sutã de oa-meni vin 20 pentru noi este o vic-torie. Avem spectacole pentruadulþi, adulþii care vin la teatru aucopii, nepoþi, vecini cu copii, cu-noºtinþe, prieteni ºi aºa mai de-parte. Le recomandã. Noi, anga-jaþii teatrului, suntem agenþi demarketing pentru cã actorii suntrecunoscuþi pe stradã, în super-market, în parc, fac ateliere, îi vãdpe scenã. Noi înºine suntemagenþii de marketing ai teatrului.Cred cã sunt deocamdatã celemai bune ºi cele mai eficiente,în condiþiile date. Rar mi s-a în-tâmplat sã nu fiu la un spectacolºi nu numai mie, multor colegi.Încercãm sã fim foarte deschiºiºi dupã ce se trage cortina dupãun spectacol, sã mai laºi un picmagia asta ºi prin prezenþa unuiactor ºi prin prezenþa unui omimplicat în spectacol ºi sã-l vezi.E altceva! ªi sã fim foarte aproa-pe de oameni cã ei ne dau pulsuldirect. Bune ºi statisticile, dardestul de înºelãtoare, sunt reci.Nu spun cã sunt inutile cã mãceartã sociologia.

,,Noi suntem primaredutã pe care trebuie

s-o câºtige copiii”M.A.: De ce?A.T.: Pentru cã uitã-te la ce

diversitate de divertisment, dacãpoþi sã îmi permiþi expresia, avemacum. Teatrul de pãpuºi din Cra-iova, Colibri, cum se numeºteacum, a fost unul dintre cele maiimportante teatre din România. Laun moment dat, chiar dãdea to-nul celorlalte teatre din România.Dar nu mai este suficient. Acumai atâtea posibilitãþi sã vezi un filmºi 3D ºi în cinema ºi acasã ºi DVD.Pe atunci nu existau decât dia-pozitive ºi teatrul de pãpuºi. Citi-tul e altfel. Divertismentul pen-tru copii e altfel. ªi atunci facemºi aceste ateliere de creaþie, caresunt una dintre marile reuºite aleteatrului. Avem trei serii de ate-liere pe an, unde sunt în total vreo400 de copii. Aduc ºi venituri pro-prii frumuºele pentru teatru, adi-cã e ºi o modalitate de câºtig. Înacelaºi timp, noi încercãm, pen-tru cã asta este una dintre misiu-nile teatrului, sã facem educaþieculturalã copiilor dezvãluind un

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

eReluãm cu acest numãr rubrica istoricã a revistei noastre, Mozaikul întreabã, rubricã iniþiatã de C. Lecca în prima serie a revistei. Mergem la instituþiile

de culturã din Oltenia ºi aflãm ce rezultate, ce proiecte, ce idealuri au pentru noi, publicul de artã. Începem cu poate cea mai dinamicã instituþie ºi de care,în bunã mãsurã, depind ºi celelalte – Teatrul ,,Colibri”.

15, serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

ABC cultural, or, teatrul fiind o artã sin-creticã, el îmbinã mai mult arte. Ai literaturãpentru cã teatrul se bazeazã pe text. Aiartã plasticã pentru cã scenografia e artãplasticã în miºcare. Ai muzicã pentru cã aicântecele la spectacol. Ai, de ce nu, ºiistorie, cultura civilizaþiilor pentru cã ºi po-veºtile îþi spun ele la un moment dat ºi auun sâmbure din zona de unde vin. Ai po-veºtile româneºti, ai poveºtile universalecãci vin din Marea Britanie, din Franþa,din Africa de Nord, de pe unde îþi iei tupoveºti sã le pui în scenã. Cumva, tu îicam plimbi pe copii prin toatã cultura ºicivilizaþiile ºi îi pui în contact cu arta. Sce-nografia înseamnã inclusiv arhitecturã.Copiii învaþã ºi comportament socialpentru cã la teatru trebuie sã fii punctual,trebuie sã nu vorbeºti la telefon, trebuiesã nu mãnânci în salã. Ai niºte norme.Lucrurile astea contribuie la educaþia unuicopil. Noi ne jucãm cu ei. Nu facem actorie,nu scoatem vedete. Nu facem aºa ceva.Nu e performanþã. Îi ajutãm pe copii sã îºidescopere talentele, sã-ºi descoperepersonalitatea, sã-ºi înfrângã timiditatea,sã corectãm, pe ici pe colo, tot ce seîntâmplã rãu în ºcoalã pentru cã în ºcoalãsunt niºte norme foarte rigide prin pãrþileesenþiale ºi care din punctul nostru devedere le cam îngrãdesc copiilor fantezia,creativitatea, personalitatea. Noi încercãm,cumva, sã contracarãm lucrurile acesteape care nu numai ºcoala, acum nu trebuiesã fiu atât de rea cu ºcoala, de fapt cusistemul, ci ºi cu societatea.

„Uite cum se poate citio poveste”

Pãrinþii trãiesc într-un ritm alert ºi nuprea au timp sã le citeascã copiilor po-veºti. Din acest motiv, noi am fãcut unprogram. Am început din stagiunea asta.Ia uite, o noutate pentru stagiunea asta.Am introdus spectacole de lecturã sâm-bãtã dimineaþa, unde actorii noºtri, în func-þie de preferinþele lor, de ideile lor, de cre-ativitatea lor, aleg câte o poveste pe careo citesc ºi o exprimã artistic, o ilustreazãsã spunem, cu mijloacele specifice teatru-lui de animaþie. Sunt colegi care au citit opoveste le-au ilustrat cu pãpuºi, alþi co-legi care au preferat sã deseneze pe tablãpovestea pe care au citit-o. Alþi colegi careau folosit teatrul de umbre, alþi colegi careau folosit jocuri dupã ce au citit povestea.Au transpus povestea în jocuri cu copiii.Sunt o grãmadã de modalitãþi pe care ei,creativi fiind, pot sã le aducã copiilor înfaþã. Uite cum se poate citi o poveste. Înacelaºi timp ºi foarte subversiv ºi foarteperfid, dar în sensul bun al cuvântului, îiînvãþãm ºi pe pãrinþi cum sã le citeascãcopiilor o poveste pentru cã eu îi înþelegcã nu au timp. Dar este foarte importantsã ne jucãm cu copiii ºi sã le citim poveºti.Foarte, foarte important. Este o dependen-þã a copilului de pãrinte la vârstele aces-tea mici care se poate, aceastã dependen-þã emoþionalã, afectivã, culturalã, fructifi-ca prin poveºti, prin citit. E primul pas, celmai simplu ºi cel mai facil. Atunci, da, amfãcut ºi lucrul acesta cu spectacole de lec-turã ºi chiar au prins. Sunt în fiecare sâm-bãtã dimineaþa în sala Studio. Sâmbãtãseara avem spectacolele clasice, obiºnui-te pe scenã, duminicã dimineaþa tot pescenã ºi în timpul sãptãmânii avem la ce-rerea unitãþilor de învãþãmânt spectacoleorganizate cu instituþiile de învãþãmânt.ªi atelierele de creaþie. Este bãtaie pe lo-curi. Nu cred cã noi am fi rezistat atât demult cu atelierele dacã nu se vedeau re-zultatele la copii. Sunt copii pe care îi ºtimde mici, care au crescut în teatru. Eu credcã sunt spectatorii de mâine ai spectaco-lelor altor instituþii, ai Teatrului Naþional,de exemplu, spectatorii Operei, ai Filarmo-nicii, ai muzeelor, clienþi ai bibliotecii ºi aºamai departe. Cred cã aici încep sã facã pri-mii paºi. Noi suntem prima redutã pe caretrebuie s-o câºtige copiii. Asta încercãmnoi sã facem.

Interviu de Marina Andrei

Venitã, autumnal, la biblioteca dinurbe, c-un proaspãt roman.ªamanul, intitulat. Ce adunã-n

el ºi ficþiune, ºi realitate. Mixate nimerit deprofa doljeanã, dupã cum susþinurã pre-zentatorii, în deplin consens. Denisa Po-pescu, amfitrionul întâlnirii, Carmen Fãge-þeanu, cadru didactic activ în Bãnie, ºiNicolae Marinescu, editorul opului. Aces-ta din urmã reuºind sã-l descifreze cel maipotrivit, în opinia mea. Finc-a preferat o ex-punere nepretenþioasã, colocvialã, da’ con-vingãtoare neîndoielnic. ªi cu prizã la pu-blic, vãdit. Vãzându-se clar cã omu-i gaze-tar vechi, cu experienþã la verb ºi drag deliteraturã...

Aurora Dumitrescu e o prozatoare dince în ce mai pregnantã în spaþiul culturalautohton. Produsul înfãþiºat argeºenilorinteresaþi arãtându-se ca o poveste deveac douãzeci. Cumva iniþiaticã ºi terapeu-ticã. Eroii sãi redescoperind benefic „ener-giile arhetipale eliberatoare de frica morþiiºi a suferinþei”. Nu doar o fantezie, ci ºi oexperienþã nu de lepãdat. Pe foaie-aºter-nute în chip novator. Ce pare a se bucurade un succes în creºtere, ca ºi „Caglios-

Oricând ºi cu oricine, dar maiales în preajma sãrbãtorilor.Departe de a fi un îndemn ri-

dicol, golit de sens ºi credibilitate în aniidin urmã, imboldul pentru bunãtate ma-nifestã ºi implicare completã, pentru so-lidaritate ºi chiar pentru activarea sau re-descoperirea putinþei de a dãrui cu fo-los, genereazã simpatie ºi interes. Maiales în rândul copiilor, în îndoita calitatede protagoniºti ºi beneficiari ai unui pro-iect special, multiplicat necontenit de obunã bucatã de timp. Tradiþia strângeriide obiecte diverse în preajma sãrbãtori-lor de iarnã dureazã de un deceniu la ni-velul Bibliotecii Aman. S-a înrãdãcinatdefinitiv, ne place sã credem, în etosullocului ºi al oamenilor cãrþii.

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

e

Eveniment cultural

Aurora, la Piteºti

În vecin autumnal, pe motiv de fes-tival. Cãci filarmonica loco anualorganizeazã aºa ceva, ispititor. De

astã dat’, pe afiº, inspirat, ºi bãieþii de pes-te Prut. Acordeoniºti, vreo cinci. Un bate-rist flautist. Lângã ei, un pianist, apoi unviolonist. Sigur, un contrabasist. Cu toþi,o trupã spectaculoasã. Sudat, rodat, ono-ratã cu aplauze pe mãsurã. Negruþã ºi-ailui evoluând excelent. Pregnant, impresi-onant. Incandescent, eficient. Peste aº-teptãri...

Sunt muzicieni de clasã cert. Virtuozi,vãdit. Programu’ lor, unu’ divers. ªi delocfacil. De la clasic, la etno jazz. Cu ºtime de

Vivaldi, Rota, Bizet, Haciaturian, Piazzol-la, Galliano. Plus ceva folclor prelucratminunat. Ce ne-a sãltat în picioare ime-diat. Ingeniozitate, virtuozitate, eleganþãinterpretativã bogat etalând. ªtiinþ-a no-telor întrutotu’, dorinþã de-a cânta cloco-titoare. Improvizaþii chibzuite, potrivite,iscusite. Energie nestãvilitã, vibraþie ne-contenitã. Fluenþã, acurateþã, precizie. Ale-gere a partiturilor nici cã se poate mai ni-meritã. Redare-a lor nici cã se poate maiizbutitã, în asemenea formulã...

Cu Sandu Iosub alãturi, dirijorul amicavizat, am ascultat nemiºcat, captivat, en-tuziasmat ce-au dat din ei moldovenii.

Apoi, firesc, am comentat. Mulþumindu-imeritat cã util a insistat sã vin în Bãnie, lao aºa muzichie. Nereligioasã, aleasã, fru-moasã. Cuceritoare nespus, cel puþin lanoi. Fraþilor, dotaþilor, de la Chiºinãu, luaþifilarmonicile române la rând! Cã sigur leonoraþi de vã prezentaþi pe scenã ca sãconcertaþi. Publicul o sã-l captaþi nu doarla Craiova deplin. Nu mã îndoiesc, defelnu glumesc ºi-o sã vã gãsesc dac-o fi ºi-ofi iarã de-þi veni. Cã pohtesc la voi din plinºi nu mã reþin s-o mãrturisesc...

Adrian SIMEANU

„concertino”, la olteniMuzica zilelor noastre

„sã fim mai buni”!Vreme de trei sãptãmâni, între 25 no-

iembrie ºi 13 decembrie a.c., sub un slo-gan pe cât de simplu, pe atât de grãitor,bibliotecarii de la Aman au colectat sutede jucãrii ºi obiecte destinate copiilor cusituaþii materiale precare. Întrucât jucãrii-le au devenit veritabile raritãþi pentru mulþidintre elevii care învaþã în mediul rural,întreaga campanie a gravitat în jurul aces-tei nevoi simple ºi, putem spune la finalulcampaniei, relativ uºor de împlinit. Celedouãzeci de cutii doldora cu jucãrii au fosttransportate, la mijlocul acestei luni, spretrei grãdiniþe ºi tot atâtea ºcoli din locali-tãþile Gângiova, Teslui ºi Þãrþãl. Sute decopii au primit daruri ºi au oferit zâmbetepline de recunoºtinþã la schimb. Reacþiageneralã a copiilor nu a constituit o nou-

tate absolutã, an de an culegem impresiisimilare. Pentru ei însã, experienþa a fostmemorabilã. Gestul copiilor „donatori” –desfãºurarea dãrniciei iniþiale care obligãla generozitate sufleteascã - le-a fãcut oimpresie adâncã, de neºters. Dinamica fie-cãrei zile va mistui tot ºi le va uita pe toa-te. Ei însã, pãstreazã cu sfinþenie aminti-rea felului în care au fost trataþi.

Printr-o fericitã potrivire a faptelorbune, alãturi de aceastã primã campanie,biblioteca a încheiat ºi proiectul „Un citi-tor, o carte”; un program care s-a desfã-ºurat în ultimele nouã luni ºi care ºi-a pro-pus, nici mai mult, nici mai puþin, înfiinþa-rea unui colþ de bibliotecã într-una dintreºcolile rurale din Dolj. Lectura duce la cu-noaºtere, iar cunoaºterea îl poartã pe elevdin treaptã-n treaptã pânã la dobândireaunei educaþii solide. Pentru acest obiec-tiv, colþul de bibliotecã pare de la sine unînceput promiþãtor. Cu sprijinul cititorilor,dar ºi mai multor ºcoli ºi licee din judeþeleGorj ºi Dolj, am colectat o sumedenie decãrþi ºi manuale ºcolare, rechizite ºi jucã-rii. Am înfiinþat primul „colþ de bibliotecã”în ªcoala Primarã din Tãrþãl. Þinând contde bunãvoinþa profesorilor, dar ºi de pe-nuria materialelor ºcolare disponibile lafaþa locului, am fãcut o figurã cât se poatede potrivitã cu împrejurãrile. O ºtim cu to-þii, educaþia continuã nu poate fi nicioda-tã îndestulatã. Prin campanii ca acestea,zilele ºi clipele de emoþie sincerã fac câtveacurile ºi într-un veac încap foarte mul-te fapte bune!

„Sã fim mai buni”!

Alexandru Ionicescu

tro” cel precedent, de exemplu. Am fost însalã ºi m-am convins. Mai multe despre

carte, altãdatã poate...

Adrian SIMEANU

16 , serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

Sala polivalentã din Cra-iova a gãzduit, în cadrulFestivalului Internaþio-

nal „Elena Teodorini”, ediþia a16-a, organizat de Opera Românã(manager: Antoniu Zamfir), unconcert – spectacol cu participa-rea Larei Fabian, cântãreaþã dereputaþie internaþionalã; ca stil, oputem situa pe linia marilor ºan-sonetiºti. Lara ne-a oferit o lecþie;o lecþie de autentic profesio-nalism, în cântat, în miºcare sce-nicã, costumaþie, mimicã etc., deo eleganþã rãvãºitoare ºi înalt rafi-nament artistic. Glasul ei de so-pranã liricã lejerã acoperã un re-gistru ce tinde spre ambitusulinegalabilei Edith Piaf. Evidenþiem,totodatã, contribuþia de excepþiela succesul concertului a tânãruluidirijor Dumitru Cârciumaru, veri-tabil maestru al baghetei, de mareviitor. Craiova are un Stadion nou,are o salã Polivalentã nouã! Ce-imai lipseºte? Vã spunem noi: osalã de spectacole ºi concerte cuo capacitate de 1.500-1.700 delocuri ºi dotare tehnicã de ultimãorã, care sã gãzduiascã marile eve-nimente culturale ale Craiovei ºiale Olteniei! Nu, nu, nu – sala po-livalentã nu este pentru evenimen-te muzicale de anvergurã!

Folclorul, aceastã inestimabi-lã comoarã de înþelepciune ºisplendoare, acumulatã prin strã-dania de secole ºi milenii de cã-tre creatorii anonimi de pe acestemeleaguri, rãmâne ºi în zilele noas-tre un punct de atracþie pentruiubitorii muzicii tradiþionale.Într-o pledoarie elocventã pentrumenþinerea vie a acestui tezaurl-a constituit recenta ediþie a Fes-tivalului–Concurs al InterpreþilorCântecului Popular Românesc„Maria Tãnase”, desfãºurat înperioada 11-15 noiembrie 2019(sala Teatrului Naþional), în orga-nizarea Centrului Judeþean pen-tru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Dolj (mana-ger: Amalia Etegan), cu partici-parea extraordinarã ºi de înaltãcalitate artisticã a orchestrelor„Lãutarii” din Chiºinãu (dirijorNicolae Botgros) ºi „MariaTãnase” din Craiova (dirijor

GHEORGHE FABIAN

toamna muzicalã craioveanãNicolae Drãghia). În faþa juriuluisupradimensionat (dupã pãrereanoastrã), în bunã parte format dinspecialiºti ai domeniului (cadredidactice universitare), au evo-luat zeci de soliºti vocali ºi in-strumentiºti din diferite zone folc-lorice ale þãrii (ºi nu numai), dinrândul cãrora „juraþii” aveau sãaleagã premianþii (6 premii spe-ciale; 3 premii pentru soliºti in-strumentiºti; 3 premii pentru so-liºti vocali). Marele Premiu ºi Tro-feul „Maria Tãnase a fost decer-nat solistei vocale Elena LuizaTurcu, pe care o putem apreciaca o înzestratã ºi deosebit de ta-lentatã cântãreaþã de folclor dinzona Olteniei.

A 46-a ediþie a Festivalului„Craiova Muzicalã” (15 noiembrie-6 decembrie 2019), organizat de Fi-larmonica „Oltenia” (manager:Gabriel Zamfir), a cuprins ºaseconcerte ce s-au constituit în totatâtea pledoarii pentru muzica decalitate, în adevãrate evenimenteartistice. Debutul festivalului arevenit orchestrei simfonice ºicoralei academice a filarmoniciioltene, inegalabilului mare, foartemare artist care este actorul, cân-tãreþul ºi compozitorul TudorGheorghe; ne-a oferit, ºi de aceas-tã datã, o demonstraþie de virtuo-zitate ºi aplomb, ca om de culturã,„personaj singular în peisajul cul-turii române”. A fost secondat, cuun real profesionalism, de cãtredirijorul ºi orchestratorul MariusHristescu. Soþii Valentina ºi DanDediu, într-un duo pianistic deexcepþie, au realizat o searã apar-te, rar întâlnitã pe scenele simfo-nice din România, intitulatã „Con-ferinþã la patru mâini”, conferinþãstructuratã din douã pãrþi: o pri-mã, a constat dintr-o succintã ºielocventã incursiune în istoria re-centã a muzicii româneºti, într-unlimbaj muzicologic „pe înþelesultuturor” auditorilor prezenþi însalã; a doua parte, din prezenta-rea ciclului „Idile et guerrille”, op.76, pentru pian la patru mâini, pur-tând semnãtura compozitoruluiDan Dediu. Lucrarea omagiazãpersonalitãþi sau personaje femi-nine ilustre printr-un demers com-

ponistic înclinat spre clasicitate ºiaccesibilitate. Concertino Accor-dion Band al Filarmonicii Naþio-nale „Serghei Luncherici” din Chi-ºinãu, condus de Eugen Negruþã,alcãtuit din cinci acordeoniºti,secondaþi în concertul din festi-val de un grup restrâns de alþi in-strumentiºti, ne-a oferit dimensi-unea excepþionalã a neîntrecuteivirtuozitãþi, abordând un reperto-riu divers de la clasic la folclor ºijazz. Ansamblul de muzicã vecheromâneascã „Anton Pann” dinBucureºti, cu o îndelungã activi-tate concertisticã în þarã ºi strãi-nãtate (peste 600 de concerte),fondat ºi condus de ConstantinRãileanu, cântã pe instrumentetradiþionale ºi vocal o muzicã în-tre Orient ºi Occident, muzicã au-zitã odinioarã la curþile domneºtiºi boiereºti, neocolind muzicamahalalelor ºi satelor. Publicul afost impresionat de autenticitateaºi ineditul demersului artistic al an-samblului. Formaþia de muzicã bi-zantinã „Psalmodia” din Bucu-reºti, condusã de dirijorii NicolaeGheorghiþã ºi Gabriel-ConstatinOprea, înfiinþatã în anul 1988, îºiaxeazã activitatea pe promovareaunui model autentic de cântare bi-zantinã autohtonã, reprezentândun izvor nesecat al creaþiei noas-tre muzicale. Cele 23 voci bãrbã-teºti ale formaþiei evolueazã de omanierã impresionantã, convin-gând publicul de sufleteasca lordeschidere spre religios, eclezias-tic. Orchestra simfonicã a Filarmo-nicii din Chiºinãu a susþinut con-

certul de închidere a Festivaluluicraiovean, avându-l la pupitru pedirijorul Dumitru Cârciumaru; înprogram, miniaturi simfonice maimult sau mai puþin cunoscute pu-blicului meloman, într-un cuvânt,muzicã de mare popularitate. Chiardacã ansamblul de coarde al or-chestrei a fost redus la jumãtate(condiþiile de deplasare au impusaceastã soluþie, puþin favorabilãrealizãrii unui echilibru de sonori-tate), evoluþia instrumentiºtilorbasarabeni a fost deosebit debunã (cu solo-uri de înaltã clasã),s-a bucurat de o caldã primire dinpartea publicului.

Tradiþionalul concert de colin-de al coralei academice a Filar-monicii „Oltenia”, prezentat înpreajma Crãciunului, a cuprins, înesenþã, titluri îndeobºte asimila-te ºi fredonate cu ocazia sãrbã-torilor de iarnã de publicul care aumplut „la refuz” sala de concer-te a instituþiei: Iatã vin colindã-torii; Am plecat sã colindãm; O,ce veste minunatã; Steaua susrãsare; Domnuleþ ºi Domn dincer; Flori dalbe, flori de mãri;Dupã datini colindãm; Colindãde pricinã... înveºmântate coralde Tiberiu Brediceanu, GheorgheCucu, Gheorghe Dima, Dan Bu-ciu, Marius Hristescu, AlexandruPaºcanu, Adrian Pop. Ineditulprogramului l-a constituit prezen-tarea în primã audiþie absolutã asuitei pentru cor mixt, percuþie ºiinstrumente tradiþionale „Carteacântãrilor de iarnã”, semnatã deprolificul compozitor craiovean

Eugen Petre Sandu, cãruia i s-aîncredinþat ºi conducerea muzi-calã a concertului, oferindu-ne,astfel, imaginea unui dirijor decor cunoscãtor al tainelor aces-tei mirifice îndeletniciri artistice.În fapt, veritabilul poem coral-instrumental închinat Crãciunu-lui ºi Noului An, suita este struc-turatã în douã pãrþi distincte: oprimã parte cuprinde patru colin-de (Naºterea Ta, Dumneazeulnostru; Sculaþi, sculaþi boierimari; Mare minune s-aratã; Latulpinã la doi meri), cu secþiuniintroductivã ºi auguralã; a doua,începe cu sonoritãþi arhaice defluier ºi caval; urmeazã ciclul decinci colinde (Ia, te scoalã iciDomn bun; Citinele, citioarã;Vine capra de la munte; Steauasus rãsare; La poartã la Þari-grad), pentru ca finalul sã fie untutti însufleþitor, sãrbãtoresc.„Sper ca acestã lucrare sã bucuresufletul publicului oltenesc, ni seconfesa autorul, pentru cã spiri-tualitatea acestei însemnate vetrefolclorice este redatã prin moti-vele de esenþã strãvechi culesede unul din pionierii etnomuzico-logiei româneºti George Breazul”(nãscut în Amãrãºtii de Jos, Dolj).Concertul, în întregul sãu, a fosto reuºitã deplinã, oferitã cu ne-dezminþit talent de cãtre coralaacademicã ºi dirijorul Eugen Pe-tre Sandu, primul muzician caredeþine cea mai înaltã funcþie di-dacticã (de profesor universitar)din cadrul învãþãmântului supe-rior craiovean.

Vioara, cel mai rãspânditinstrument muzical,face parte din grupul

instrumentelor cu coarde ºi arcuº;se situeazã pe cea mai înaltãtreaptã de perfecþiune. Din aceas-tã familie fac parte vioara (so-pran), viola (alto), violoncelul (te-nor ºi bariton) ºi contrabasul.Grupul formeazã, dupã cum seºtie, nucleul orchestrei clasice,romantice ºi moderne. Cinevaspunea cã vioara este, în dome-niul artei sunetelor, instrumentultot atât de necesar pe cât estepâinea în alimentaþia de toate zi-lele. Instrumentul a apãrut la scurttimp dupã anul 1500; se trage dinlira da braccio. Vioara a pãstratacordajul în cvinte, în compara-þie cu acordajul cvartoterþial alvechilor viole. Cvinta este inter-valul pragului situat deasupracãruia sensibilitatea auzului estepregãtitã pentru trãiri mai înalte,transcendentale. Vioara, ca ve-chime, se situeazã pe locul doi,imediat dupã strãvechea harpã.Jean de Grouchy, teoretician mu-zical francez, în tratatul sãu ArsMusicae, remarca faptul cã cea

vioara – regina instrumentelor (sinopsã)mai importantã printre instru-mentele muzicale pare a fi vioa-ra, pentru cã poate sã executeun cântec ºi, în fapt, orice genmuzical.

Apariþia viorii a fost preceda-tã de lirã ºi rebab, care în perioa-da secolelor XI-XVI au fost „reo-rientate” de la ciupire la cântatulcu arcuºul. Un important prede-cesor este ºi cruth – chrotta, in-strument celtic cu arcuº. Con-strucþia a premers în acea vremetipul de instrument cu prelungitãcamerã triunghiularã de rezonan-þã. Chrotta avea patru corzi me-lodice ºi douã bourdon dispuseoblic peste camera de rezonanþã.Un alt predecesor a fost trum-scheit, cu corpul în forma uneipene. Avea una chiar douã corzi,care se „scurtau” prin modalita-tea flageoletului. Acest instru-ment avea culoarea sonorã detrompetã marinã; o importanþãmare au avut-o fidula medievalã.

La început, tensiunea corzilora fost micã în cazul instrumente-lor ciupite; corzile sub presiuneaarcuºului se miºcau; ca urmare, afost necesarã introducerea cãlu-

ºului. Acesta era la început plan,aºa cã toate corzile sunau în ace-laºi timp. Pentru a elimina acestinconvenient, s-a ajuns la cãlu-ºul boltit. Marginile cutiei rezo-natoare au fost îndoite (aspectulcifrei opt) ºi astfel arcuºul a pri-mit destul spaþiu pentru a produ-ce sunete chiar ºi pe cele mai în-depãrtate corzi. Orificiul (deschi-zãtura) pentru ieºirea sunetuluidin cutia de rezonanþã a evaluatde la orificiul rotund la semicercºi pânã la eful de astãzi, care dintoate punctele de vedere dãunacel mai puþin liniilor de forþã alevibraþiilor pe faþã superioarã, aºacã sunetul avea mai mult spaþiu.Corpul instrumentului a fostcondus spre aspectul definitiv,iar suprafaþa viorilor preþioase afost frumos decoratã ºi împo-dobitã cu sidef.

Forma viorii, pânã astãzi ne-schimbatã, a fost stabilitã de lu-tierul italian Gasparo Bertolotti,cunoscut sub numele de Gaspa-ro da Salo (1542-1609), urmat deG. P. Maggini (1580-1640),A. Amati (1530-1611), N. Amati(1596-1684), A. Stradivari (1644-

1737), care au definitivat formainstrumentului.

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

ea

rte

art

e

þie o au ºi violele (corzile do, sol,re1, la1), violoncelele (Do, Sol, re,la) ºi contrabaºii (Mi, La, re, sol).

Antonio Stradivari a fost de-osebit de muncitor, n-a pãrãsitCremona niciodatã ºi a lãsataproape de o mie de viori, treisute de viole, violoncele, chita-re. Primele viori le-a confecþionatla treisprezece ani, însã primeleviori de care era mulþumit le-a cre-at la 56 de ani. Dupã genialii Mag-gini, Amati, Stradivari ºi Guarnerinimeni nu a dovedit cã este înstare sã construiascã viori caresã egaleze instrumentele acestormaeºtri. Pentru un violonist, ceamai avantajoasã dintre tonalitãþieste Re major, precum ºi tonalitã-þile înrudite, ceea ce explicã de cemajoritatea concertelor pentruvioarã ºi orchestrã sunt scrise înaceste tonalitãþi. Tehnica mâiniidrepte este cunoscutã sub denu-mirea de tehnica arcuºului. Exe-cuþia la vioarã se bazeazã pe pa-tru degete de la mâna stângã (dela arãtãtor la degetul mic).

Geo Fabian

Arcuºul a primit, de la început,aspectul arcului. Actuala formã aarcuºului, a fost definitivatã lajumãtatea secolului XVIII de meº-terul francez François XavierTourte (1747-1835), numit ºi Stra-divari al arcuºului. Lemnul folo-seºte fernambuc, adus din Brazi-lia, nume preluat dupã regiuneade provenienþã; pãrul, din coadãde cal. Corzile, la început, erau dinmaþ (intestine), din anii 20 aisecolului XX ºi, îndeosebi dupãAl Doilea Rãzboi Mondial, dinmetal. Vioara are patru corzi (sol,re1, la1, mi2). Ambitusul ei, de la solla do5. O asemãnãtoare construc-

Corala academicã a Filarmonicii „Oltenia”. Dirijor Eugen Petre Sandu

17, serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

Avangarda de la A la Z

Denumirea publicaþiei lite-rare este preluatã de laacel vast platou (La Mese-

ta) care separã masivele Gredos deGuadarrama, districtele Vechii Castilii(în Nord) de Noua Castilie, aflatã înSud. În þinutul vechii Arhiepiscopii aValladolid-ului, citadelã aflatã pe râulPisuerga în districtul Castilia-León,apare, în 1928, o publicaþie antologi-cã – „Meseta”, ilustrând asemeneaunui barometru sensibilitatea tineri-lor intelectuali ai momentului. Iniþia-torii revistei, ºapte la numãr, îl aveauîn frunte pe Martin y Gomez ºi JoseArroyo. Revista debuteazã în 1928,aidoma tuturor publicaþiilor de acestgen ºi are la bazã entuziasmul unoroameni de spirit, dar fãrã posibilitãþifinanciare. În plus, trebuie sã semna-lãm ºi dimensiunea revistei, 31x24 cm,ceea ce conferã un format mai întinsdecât actualul format A4. Revista vasupravieþui, totuºi, un an – intervaltemporal în care se vor edita ºase nu-mere, ceea ce nu este deloc puþin pen-tru o revistã de avangardã. În numã-rul al doilea, din februarie 1928, întâl-nim ºi o poezie de Rafael Alberti, poetcaptivat încã din tinereþea sa (avea26 de ani) de folclorul iberic, trans-pus savant în lirica sa:

„meseta” – foaie literarã

s erp

en

tin

ese

rpe

nti

ne

serp

en

tin

ese

rpe

nti

ne

s erp

en

tin

es e

rpe

nti

ne

serp

en

tin

ese

rpe

nti

ne

s erp

en

tin

ese

rpe

nti

ne

serp

en

tin

es e

rpe

nti

ne

s erp

en

tin

ese

rpe

nti

ne

serp

en

tin

ese

rpe

nti

ne

s erp

en

tin

e

Abonamentele se fac:1) cu mandat poºtal pe adresa Aius Printed S.R.L., str. Paºcani,

nr. 9, Craiova, jud. Dolj, cod poºtal 2001512) prin virament bancar, pentru Aius Printed S.R.L. Craiova,

jud. Dolj, CUI RO2307037, Nr. Înreg. Reg. Com. J16/2389/1991,cont bancar RO23RNCB0134041636180001 deschis la BCRCraiova.

3) direct la redacþie.Preþul abonamentului pentru cititorii din România este:- pentru 6 luni - 49 lei- pentru un an - 98 leiPreþul abonamentului pentru cititorii din strãinãtate este:- pentru 6 luni - 25 euro (30 USD)- pentru un an - 50 euro (60 USD)Preþul abonamentului include taxele poºtale.Pentru detalii legate de adresa de expediere a revistei ºi alte

informaþii ne puteþi contacta la tel. 0351 467 471, 0722 214 373sau e-mail editura.aius@gmail.com.Abonamente pentru 2020:1) André Paleologue (Franþa)2) Lucica Bianchi (Italia)3) Cristian Gabriel Moraru4) Dan Gabriel Mogoº5) Marilena Tiugan6) Elena Pîrvu7) Ramona Bãdescu8) Nicolae Pârvulescu9) ªtefan Vlãduþescu10-12) MOGOS MED – 3 abon.13) Mihaela Berceanu (pt. JIUL SA)14) Cezar Avram15) TURECONS PROIECT16) Ioan Ioanicescu17) Ileana Fabian18) Emil Stanciu19) FANTY GRUP20) Ana Paraschivescu21) Daniela Micu22) CARSPEED EXPEDITION23) Sandu Silvia (pt. ROMWARD IMPEX)24) MALIQ25) Mihai Racu26) Laurenþiu Sandu27-30) Mario Ovidiu Oprea (1 abon. personal + ªc. gen.

nr. 24 „Sf. Gheorghe” + CN „Carol I” + Facult. de InginerieElectricã Craiova)

31) Carmen Fãgeþeanu32) Soc. Prof. Notarialã Ilie Victor Florea33) Constantin Duþulescu34) Vasile Ghirã35) Geo Constantinescu36) Ovidiu Bãrbulescu37) Mihaela Geamãna38) Liviu Budica (pt. FIBALCO Segarcea)39-40) Magda Buce-Rãduþ – 2 abon.41) Anca ªerban42) Ansamblul Folcloric „Maria Tãnase”43) Spiridon Popescu44) Emanuela Buºoi45) Cornelia Bodîrnea46) Nicoleta Ionescu47) Teatrul pentru copii ºi tineret „COLIBRI” Craiova48) Gabriel Colþan - 1 abon. 6 luni49) Origen Bunescu50) Mircea Bârzanu51) Uniunea Nationalã a Patronatului Român - UNPR Filiala Dolj52) Mihai Firicã53) Carmen Mihai54) Mioara Iana55) Ionel Buºe56) Sofia Corneanu57) Maria Marica Sima (Suedia)58) Constantin Bazãverde (pt. Lic. Pleniþa)59) Mircea Pospai60-61) Marius Dobrin (1 abon. personal + Teatrul

„I.D. Sîrbu” Petroºani)62) Ion Jianu - 1 abon. 6 luni63) Ion Munteanu64) Aurel Petrescu65) Toma Grigorie66) Ion Deaconescu67) Eleonora Gheorghiu68) Emilian Mirea69) Iulian Bitoleanu70-74) Nicolae Giugea – 5 abon.75-76) Horaþiu Buzatu – 2 abon.77-79) Sãuleanu ºi asociaþii – 3 abon.80) Mirela Mitu81) Antoniu Zamfir – Opera Românã Craiova82) Gabriel Zamfir – Filarmonica „Oltenia” Craiova83) Luciana Ionescu Avram84) Laurenþiu Ivanovici85-86) Mihai Soare (LT Henri Coandã + Lic. Teologic Adventist)87) Daniel Drîgnei88-89) Flavius Sirop (1 abon. pers. + LT Henri Coandã)90) Florin ªerban (pt. Primãria Predeºti)91) Marian Jean Marinescu92) Eleanor Mircea93) Gabriel Nedelea94) Muzeul de Artã Craiova95) AEDILIA PROIECT96) CCPTP Dolj97) Daniel Guþã98) SENIOR ART99) Gabriel Coºoveanu100) Ion Bogdan Lefter101-102) Primãria Seaca de Câmp (primar Iulicã Bãloi) – 2 abon.103-104) LT „C.D. Neniþescu” – 2 abon.105-107) Marian Vasile (1 abon. pers. + LT Auto + Colegiul

Univ. „Spiru Haret”)108) Sorin Enii

Abonamente la revistaMozaicul FLORIN COLONAª

Un toro azul por el aguaya apenas si se le ve.

***Barco carbonero.Negro el marinero.Negra en el viento la vela.Negra por el mar la estela.

La sirena no le quiere.El pez espada le hiere.

În rest, întâlnim în texte ºi în ti-tluri un dinamism perpetuu; „ima-gini ale miºcãrii” de Felix Ximenezde Sandoval – En medio: la vida,ruedad el morir sau titlul datoratlui Adriano del Vale – Hidroplanos,ce ilustreazã ideea pomenitã ante-rior. În numãrul al treilea, din mar-tie 1928, avem o nouã apariþie a luiRafael Alberti, de aceastã datã pedouã pagini cu o serie de poezii din

Rafael Alberti - 1968

Francisco Pino

Angeles SantosFrancisco Pino – ESPESA RAMA.

Desen copertã de Jesus Mier

José María Luelmo

volumul El alba del alheli (1925-1926). De altfel, marele poet apareºi în numãrul urmãtor (4) în care po-ezia este „la ea acasã”. Poezie, multãpoezie ºi în acest numãr: madrilea-nul Jose Maria Quiroga Pla, Francis-co Martin y Gomez, Antonio Espina,Juan Chabas, Jose Maria Luelmo,Ramon G. Ribot, Jose Vela De La Hu-erta. Poezia este la ea acasã ºi în celde-al cincelea numãr: un poem inti-tulat Greta Garbo ºi dedicat poetu-lui Francisco Pino de cãtre JoséMaría Luelmo, precum ºi Varios po-emas de Jorge Guillén, dar ºi altenume ca Fernando Villalón ori Mi-guel Perez Ferrero ce întãresc aceas-tã aserþiune.

În 1929 apare cel de-al ºaselea ºiultimul numãr cuprinzând Aurorasdel Lagér de Fernando Allue. RafaelAlberti este prezent ºi de aceastã datãcu Los Angeles colegiales, José Al-faro, Mariano Grau Sanz, completândpartitura liricã. La rubrica „Cinema”,îl întâlnim pe eternul Charlot atât deiubit de publicaþiile spaniole, euro-pene sau sud-americane. În continua-re o cronicã plasticã se ocupã de pic-tura Ángelesei Santos Torroella, fi-ind reproduse douã lucrãri: „Cele treigraþii” ºi „Autoportret”. Un substan-þial articol despre Centenarul Schu-bert ilustreazã latura muzicalã, iarcele patru poeme ale diferiþilor au-tori încheie tumultuos apriþia revis-tei iberice dovedind, o datã în plus,cã oamenii entuziasmaþi care au edi-tat revista de avangardã erau preocu-paþi de complexitatea actului cultu-ral în sine. Multitudinea de subiecteºi seriozitatea tratãrii lor este un scopîn sine, cultura de cea mai bunã fac-turã fiind astfel pusã la îndemâna ci-titorilor.

„– Eh, marinero, eh, eh!¡

– Un toro por el mar, eh!¡– Queé...?¿

Qué negro su caminar!

Negra su vida en el mar!”

¡

¡

18 , serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

de afarãîn camerã e beznãsub plapumã miºcãrile noastre se simt caun cartilagiu

mã doare de când eram copil

ascult pârâitul oaselor târãsc picioarelezdrobiteîmi trasez tuºulde afarã vine un miros greu de animalmort

cineva în lumea asta ar trebui sã vreasã mã omoare sã-mi lase cadavrul înmijloculstrãzii Theodor Aman

în hainele tale plâng cu toþi oamenii caremãiubescnu e niciodatã prea târziusã fim fericiþi

dupã toate asteascuzã-mã pentru scrumiera negolitã ºipentrudezordineam lãsat pe toate cãnile ºi þigãrile urmede rujcearºafurile ne înghitvinyl-urile îmi adâncesc ridurile când lepun în pick-up

prima datã când vorbim la telefon dupãtoate asteavocea ta îmi face rãufondul de ten rãmâne pe ecran stingscrumul în apa fierbinte din cadã întricouriletale încã mã simt vulnerabilã

în noaptea aia nu m-am demachiat

meleaguripielea devine tot mai strãinã moarteaapasãpe oase pânã în mãduvãsã nu tulbure carnea

o spãl pe faþã cu mâinile crãpateare vânãtãi de la timpul scurs printre noi

meleaguriîntre mine ºi lumea de dincolodistruse de duminicile nenorocite în careîþilãsai capul în poala meaca în filmele clasice

cu ochii legaþidormim pe aceeaºi canapea extensibilã amspus împrumutã-michipul Tãu m-am sãturat sã morcu semne pe coapse

odatã eram mâncaþi de viermi era unînceputde toamnãºtiu cã nu ºtiu nimic & cã trupul nostru eprovizoriu am fantezii cu tine când nefotografiem goi în pãdure

mi-ai legat pãrul cu sârmã ghimpatãam stat ca un mort lângãalt mort în genunchi tociþi cucoatele slãbiterezemaþi în iarbã ne-am fi iubit

fãrã martori fãrã bani ca niºte pãsãrineînþelese

prea tinerine închipuim apusuri care se sinucidþipete bolnaveflori întoarse spre cercu rãdãcini rupte ºi aruncateîn roaba de fier din spatele curþii

þi-am remarcat picioarele goale pe gresiadin bucãtãrieþi-am cusut ciorapii rupþi am întrebat decâteva ori dacã vrei bani de benzinãaveai o cãmaºã dintr-un second handcând aiplecat & un miros de parfum ieftin încãrãmasîn piele

eu sunt la fel ca atunci nu m-amschimbatdelocfãrã bani cu un pulover viºinã-putredãaºtept sã te întorci

suntem prea tineri pentru aºa ceva

peste mine în staþiesurâd printre resturi ºi gunoaieîmi plãcea atât de mult de tine cã voiamsã daipeste mine în staþiesau sã mã împiedic de gleznele talefãrã sã bagi de seamãce miºto ar fi sã te duc acasã într-o searãne-am pune bocanciighiozdanul pãtat de bere hainele pe patne-am culca pe jos sã privim cerul

unghiile te zgârie oasele se prãbuºescai speriat toate pãsãrilesunt pe balcon e dimineaþã ºi mã gândesccum naiba dorm unii când nu au parte dedragoste & unde pot duce gãleata asta curesturi

CRISTINA TECªILÃ ROBERT MATEI

poemepoeme

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã

be

letr

isti

cã pãmânt

din pãmânt îmi fac patoasele se rup încerc sã le cos la locflorivor creºte când vei pãºi deasupra lor

din Sfântul Sebastiansmulg sãgeþi otrãviteîþi voi scrijeli numele în scoarþã

ploaia nu va ºterge

nu mã simt liniºtit vreau sã caddacã ar fi pãmânt nu aº fi speriat delocdar în braþele talemã îngropi

când voi începe sã crãpfantoma mea te va pãrãsi

între plãmâniaºteptintrã în piept nu sunt speriat

înghite cât de mult aer poþi elibereazã-lîntre plãmâniînchide-mi gura þine-mã de nas

senzaþiile se împrãºtienu trãiescde suteºi suteºi sute de ori

am o fantomã în cutia toracicã

dacã deschidem ochii te rognu privi prea mult nu am dormit înultima vrememai bine uitã

poþi sã-mi dai viaþã sau sã o iei completeu vreau doar sã-þi iau respiraþiacu mine

din adâncuriîncã îmi amintescalergai prin grãdinã înnebunitãpriveai pe fereastrã înãuntrute întrebai dacã sunt eu

m-am mutat la etaj din durere þi-ai facutun pumnall-ai înfipt în coastele casei — am þipatnu ai reuºit sã treci mai departe desternaºa cã þineai mâna rece pe geamulaburital bucãtãrieiascultaiîi miºca sângele prin vene ºi se scurgeaunde ai tãiat

e o luminã deasupra capului meutunet în inimile noastreaºtept sã intriprin tavan ca apa ce curge când plouãboteazã-mã

înghit poezii ºi mã înec

e întuneric se face târziuse fac aniumbra ta eclipseazã cerulnu pot sã ajung la tine suntem înmijlocul furtunii

caut am pietre în buzunarenu eºtinu aici

am lãsat robinetul sã picure la partersuntem o familie luatã de potop

mama mea violentãîncercãm sã ne îngrijimla fel cum cel care se îneacã trage spreruinã pe salvatorplutim pentru un moment apoi mãscufunzimi te reverºi în urechivalurile mã dizolvãbraþele tale absolvã pãcate ce nu mai potcãramã sparg pe plajã ºi mã trag în adâncconsumat de mama mea violentã

poezie dezmembratãvãd în colþul ochiloro sutã de mâini ce vor sã mã rupãîmi inundã privirea perifericã de hârtieau împrãºtiat cernealã pe birou

am smuls o floare ºi am îndesat-o în jurnalsã plâng mereu deasupra eipetalele se întãresc androceul sedistorsioneazã

am fugit peste pãduredeparte de bisericidar vii de sub piept sã mã devastezie furtunã în minte ºi cântec în cer

umbra s-a transformat într-o pisicãneagrã ce îmi taie mereu caleaînainte sã fac zece paºiajung din nou pe ºinele de tren dinmijlocul pustietãþiiîncerc sã transcendultima speranþã nu mã loveºte niciodatãaceeaºi femeie aºteaptã cu rochia pestecapnaºterea meaîn timp ce strãbuna priveºteneputincioasãcoºmarul

nu mai dormnorii nu acoperã niciodatã soarele aicivreau din nou râsete în întuneric

vreau sã mã înghitã pereþii lumina eviolentã

19, serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

Maºini zburãtoareAluminiu:– Duminica de varã.Frunzã pe care soarele strãluceºte.Zãpadã.

Aluminiu:– Solzii de peºte.Valuri gri-ulei peste iniþiala nefericire aadâncimii.

Piele de panterãpeste fibra muºchiului împletitã cuþesãtura fierului.

Aluminiu:Câmpiile tremurã.Aripi se întunecã pe cer.Motorul îºi croieºte calea îngãurindsoarele.

Metafizica oraºuluiSub gratiile canalului,sub mucegãitele pivniþe de betonsub umedele rãdãcini ale aleilor de teipuciosºi gazonurile parcului

Fibrele nervoase ale cablurilor detelefon.Îngãurite vene ale þevilor de gaz.Sistemul de canalizare.

De la esticii munþi de oameni înalþipânã la cer,de la vesticele faþade ale vilelor dinspatele creþuºtilor– aceleaºi nevãzute legãturi de fier ºicuprune leagã la un loc.

Nimeni nu poate auzi viaþafremãtãtoare a cablurilor de telefonNimeni nu poate auzi tuºitul bolnav alþevilor de gaz din adâncimiNimeni nu poate auzi tunetulsistemului de canalizare cu particule ºimirossute de kilometri în întuneric.

Sistemele oraºului îmbrãcate în fierlucreazã.

Dar deasupra în timpul zilei dansezichiar tu cu arzãtoaretãlpi ale pantofilor peste asfalt, ºi aimãtase pesteochiul alb al buricului ºi palton nou înstrãlucirea soarelui.

ªi deasupra într-un loc în luminã stauchiar eu ºi privesc cumsufletul albastru al þigãrii se zbateprecum un virtuos îngerprintre frunziºul castanilor spre viaþade apoi.

Luna înaintesã se facã întuneric

Un balon de sãpun pluteºte departe ºise sparge peste ale parculuironduri cu frunze ºi a fântânilor spumãCopii mici îl vãd ºi vor sã-l prindã înale lorpalme.

Afarã departe în albele seri e ridicatão fãclie. E un semnal al toamnei:Vino înãuntru, urma ta e clarã.

Mai târziu vedem de obicei luna ca peun gri

Scriitorul norvegian Rolf Jacobsena trãit între anii 1907-1994. Cuvolumul de debut Jord og jern

(Pãmânt ºi fier) din 1933, Jacobsen a in-trodus tema tehnologiei în poezia norve-gianã. Jacobsen a avut abilitatea remarca-bilã de a crea imagini poetice unde naturaºi tehnica se îmbinã în moduri inedite.

Jacobsen este considerat unul dintre ceidouãzeci de poeþi norvegieni importanþi aideceniului. Datoritã volumului de poezii dedragoste Nattapent (Deschis în timpulnopþii), Jacobsen a devenit unul dintre ceimai apreciaþi scriitori din Norvegia.

Motivele centrale din poezia lui Jacob-sen sunt inspirate din anii de tinereþe aiscriitorului. În Solo, tânãrul Jacobsen atrãit în apropierea unei cãi ferate, astfelîncât vibraþiile erau resimþite în casã defiecare datã când un tren strãbãtea zona.De aici au apãrut douã dintre motivelecentrale ale poeziei lui Jacobsen: trenul ºisistemul de feroviar. Un exemplu este po-ezia Jernbaneland (Þara cãii ferate), oodã pentru reþeaua fizicã pe care siste-mul de cãi ferate îl reprezintã. Poemelesale încearcã adesea sã extindã percep-þia cititorului asupra lumii. Dupã 1950,poeziile sale au cãpãtat o perspectivãecologicã, venind ca un avertisment cuprivire la tehnologie.

Jacobsen a primit numeroase premii,printre care Doblougprisen, Aschehoug-prisen ºi premiul Academiei Suedeze. În1960, acesta a primit premiul Kritikerpri-sen (Premiul criticului) pentru Brev til ly-set (Scrisoare cãtre luminã).

ROLF JACOBSEN

craniu care ne aºteaptã afarã în spateleceasului de cristalal serii. Ea stã destul de liniºtitã ºibate ceasul cu osul eipentru a auzi dacã suntem în viaþã saudacã am murit.

EpistolãCare eternitate se înclinã spre iarbaunde gândacii trec,ºi care galaxii de credinþã în spateleluminii trandafirului.

Durerea, ceva enigmatic, care ardeîn gâtul mugurilor. Dorul tãu,iubirea ta.

Acum se scurge timpul spre toate pajiºtile,timpul stelelor, în verdeºi scrie „trandafir” aici ºi „iarbã” acolofãrã tine, ºi pãmântulle strãbate încet cu ofrandeºi cu dorul dupã o inimã trezitã.

MelculMicul rãtãcitor al firelor de iarbãcu trompetã pe spate ºi înaltele coarneca antene de sonor spre est ºi vestce cântãreþ orb, el carecu respect, mereusãrutã pãmântul.

Cu grijã el îndoaiefiecare fir de-o parte, ascultã atentpericolele de acolo. ªi cântã la trompetãcântecul veselal ierbii.

Fãrã casã, fãrã timpMic prieten în iarbã, el care colindãpe un sãrut.

Casã goalãCasã goalãºi un mic gândCare a rãmas în urma ta pe un scauna zburat departe. Jucãuºfluture. Cefacem noi cu aºa ceva.Unde e pãmântul unde e timpul.

Uneori mai volatil decât aerulmiºcare a gurii, fluturarea unei aripi.În afara oricãrui lucru.

– nu ºtiu unde sunt mâinile talemâinile umanepoate aripi poatezborul fluturelui în soarele franjurat.

– poate de o naturã mai puternicãalbatrosul vede marea fãrã de sfârºitcãutând coastelemai albastre decât aerul – nu îndrãzneºte sã oboseascã.

Pãdurea de anteneSus pe acoperiºul oraºului sunt câmpiimari.Acolo sus a pãtruns liniºtea când numai era loc pentru eape strãzi.

Acum vine pãdurea din urmã.Ea trebuie sã fie acolo unde liniºteapersistã.Copac dupã copac în miraculoasele pajiºti.Nu e corect finalizat pânã baza nu e preatare.E o pãdure cu gãuri, o creangã spre est,ºi una spre vest. Pânã se aseamãnã cu ocruce. O pãdurede cruci. ªi vântul întreabã – Cine se odihneºte aiciîn aceste gropi adânci?

Traducere din limba norvegianãde Eliza Maria Voinea

poeme

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

un

ive

rsa

lia

Mihaela Tãtulescu – Izolare în grup

20 , serie nouã, anul XXIII, nr. 1 (255), 2020

ava

ngar

dea

vang

arde

ava

ngar

dea

vang

arde

ava

ngar

dea

vang

arde

ava

ngar

dea

vang

arde

ava

ngar

dea

vang

arde

ava

ngar

dea

vang

arde

ava

ngar

dea

vang

arde

ava

ngar

dea

vang

arde

ava

ng

ard

e PETRIªOR MILITARU

„…întâlnirea cea maimare ºi cea mai formi-dabilã cu sinele esteîntâlnirea cu ANTI-EUL” – Victor Brauner,9 februarie 1964

Deschisã pe 12 aprilie2019 ºi prelungitã pânãpe 15 septembrie, expo-

ziþia de la Galeria Dada (StradaToamnei nr. 10 din Bucureºti) –„Victor-Victorios (desene, gravuri,obiecte, evenimente)” a fost dedi-catã operei grafice a lui Victor Brau-ner ºi s-a întrupat sub forma unuisuperb ºi consistent album tipãritla Editura Vellant ºi lansat pe 29octombrie la Modul Cãrtureºti.Amfitrionii evenimentului au fostCristinel Popa, patronul GalerieiDada, ºi criticul de artã ErwinKessler, directorul Muzeului deArtã Modernã.

Succint spus, în albumul de artã„Victor-Victorios” gãsim reprodu-ceri dupã cele peste 300 de lucrãriale lui Brauner prezente în expozi-þie: de la desene, gravuri ºi litogra-fii originale (unele inedite), pânã laîntreaga colecþie de cãrþi ilustrateºi o bogatã colecþie de reviste deavangardã la care a colaboratBrauner.

Conform spuselor manageruluiGaleriei Dada, Cristinel Popa, „ve-detele” expoziþiei Brauner au fostrevista 75 HP (realizatã de tande-mul Victor Brauner-Ilarie Voronca),exemplarul lui Saºa Panã, ºi man-dolina pictatã de Harry Braunerpentru fratele sãu Victor, în 1922,expusã pânã în prezent o singurãdatã publicului, în 1993, în Franþa.

Albumul, care are peste 430 depagini, este apãrut în condiþii grafi-ce remarcabile ºi cuprinde pe lângãnumeroasele reproduceri dupã de-sene, gravuri, linografii, obiecte,cãrþi ilustrate, afiºe sau publicaþii deavangardã ºi o serie de eseuridedicate lui Victor Brauner, menitesã familiarizeze cititorul român cudiferitele faþete ale operei artisticeale suprarealistului francez de ori-gine românã.

Practic, albumul bilingv (textelesunt în românã ºi în englezã) estestructurat în patru mari secþiuni:„Texte”, „Catalog”, „Cronologie” ºi„Bibliografie”, iar categoria dedi-catã exegezei operei ºi vieþii luiBrauner include ºapte eseuri: Vic-tor Brauner, Dublura ºi „Anti-Eul” de Margaret Montagne, Pic-topoezia ca motor al reþelei avan-gardiste de Erwin Kessler, VictorBrauner – activitatea expoziþio-nalã din România de MãdãlinaLascu, Note despre Victor Braunerºi Propunere pentru EdituraMeridiane de Yvonne Hassan,Victor Brauner ºi activitatea su-prarealistã din Franþa deDominique Rabourdin ºi Victor-Victorel, dibaci menestrel de Flo-rin Colonaº.

Margaret Montagne este doc-tor în istoria artei cu o lucrare dedoctorat despre grafica lui VictorBrauner (lucrare publicatã în 5 vo-lume, totalizând 3000 de pagini) ºi,în prezent, este conferenþiar uni-versitar la Universitatea Jean Mon-net din Saint-Étienne. Eseul din ca-talogul de faþã se referã la douã

„Victor-Victorios” – catalogul expoziþieiBrauner de la Galeria Dada

teme esenþiale pentru înþelegereauniversului artistic braunerian:„drama dublului” ºi semnificaþia„anti-eului”, iar în cercetarea sa exe-geta face referire la Arhiva „VictorBrauner” de la Centru „GeorgesPompidou” din Paris ºi la lucrãrireprezentative precum La Porte,Ultratableau biosensible, Totemde la subjectivité blessée, Nai-ssance de la matiere, La Somnam-bule, Loup-Table, La Ville etc.

Contribuþia lui Erwin Kessler vi-zeazã importanþa apariþiei revistei75 HP în contextul avangardist na-þional ºi modernist-european, vi-zând în analiza sa elementele futu-risto-dadaiste prezente în publica-þie, redefinirea poetismului prin con-cepte ca pictopoezia, aviogramati-ca, dactilocinematografia º.a.m.d.

Mãdãlina Lascu, cercetãtoare aavangardei româneºti de la Biblio-teca Academiei Române din Bucu-reºti, publicã un eseu despre celedouã expoziþii bucureºtene ale luiVictor Brauner (cea din 1924 de lasala Sindicatului Artelor Frumoa-se de pe strada Corabiei nr. 6 ºi ceadin 1935 de la Sala Mozart dinstrada C. Mille nr. 4), înainte de apãrãsi þara ºi de a se stabili la Paris.

Yvonne Hassan, în Note despreVictor Brauner, subliniazã cã ideilesusþinute de Brauner în revista 75HP nu erau „simple formulãri plinede vervã, ci idei artistice esenþia-le”, iar textul intitulat Propunerepentru Editura Meridiane ne de-monstreazã cã Yvonne Hassan aîncercat încã din 1967 sã publice omonografie Victor Brauner, primaîn România dacã ar fi vãzut luminatiparului.

Regizorul ºi criticul literar fran-cez Dominique Rabourdin ne oferão privire de ansamblu asupra rapor-tului dintre activitatea grupului su-prarealist francez ºi contribuþia ar-tisticã a lui Victor Brauner în cadrulmiºcãrii suprarealiste pariziene.

Cu un farmec aparte al scriiturii,colecþionarul ºi exegetul Florin Co-lonaº ne spune povestea mandoli-nei pictate de Harry Brauner în1922, reconstituind parfumul epociiºi contextul istorico-artistic din pri-mele decenii bucureºtene ale se-colului al XX-lea.

Fãrã nici o îndoialã, consisten-tul album monografic „Victor-Vic-torios (desene, gravuri, obiecte,evenimente)” este un remarcabileveniment editorial menit sã între-geascã bibliografia studiilor (Sara-ne Alexandrian, Cristian RobertVelescu etc.) ºi a albumelor româ-neºti dedicate lui Victor Brauner dela Amelia Pavel (albumul VictorBrauner din anul 2000), Emil Nico-lae (Victor Brauner – la izvoareleoperei; Patimile dupã VictorBrauner; Victor Brauner ºi înso-þitorii) ºi Michael Ilk (Victor Brau-ner, linogravorul ºi Cãrþile ilus-trate de Victor Brauner), pânã lacele mai recente ale Mihaelei Pe-trov (Victor Brauner. Cuvântulscris ºi opera plasticã, 1934-1965; Victor Brauner, pictopoet.Mãrturii ºi proiecte consemnateîn scris 1924-1948. Desene ºiacuarele; Victor Brauner – Vizio-nar al timpurilor moderne).

Erwin Kessler ºi Cristinel Popa la Modul Cãrtureºti

Mandolina pictatã de Harry Brauner