APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA … · , serie nouă, anul XVII, nr. . . 78 ( ( (189190), 20141414 3 Am avut revelaþia ºansei extraordinare pe care colectivul

cam aºa suntomagiaþi scriitorii

nnnnn CONSTANTIN M. POPA

Un articol cu titlul Camaºa scriu despreUlysses, apãrut în

„România literarã” (nr. 25 din 13iunie 2014), sub semnãtura luiMircea Mihãieº, mi-a amintitfaptul cã 16 iunie a devenitBloomsday, o zi consacratãcelebrãrii anuale a faimosuluiprozator James Joyce. „Oame-nii din Dublin” ºi, mai ales, miilede turiºti care strãbat metropo-la irlandezã descoperã, de fie-care datã, prezenþa de neînlo-cuit a celui ce a revoluþionatromanul contemporan prin scri-erea lui Ulysses. Neîmpovãrãtorºi statornic, Joyce a intrat închip nemijlocit în existenþa ora-ºului, s-a acordat cu tot ceea ceînseamnã ritmurile familiare alevieþii, respiraþia simplã a strãzii.Un reper evocator este TurnulMartello, datând din secolul alXIX-lea ºi devenit azi muzeulcare i-a fost dedicat. Numeroºiivizitatori participã la lecturile dinUlysses ºi admirã splendidapanoramã asupra golfuluiDublin, prezentatã, cum se ºtie,în debutul romanului. Prielniceîntâlnirii cu lumea joyceanã serecomandã ºi serile cu luminitihnite, cu acea îmbietoare at-mosferã relevând sensul intimi-tãþii, când nu trebuie ocolitpub-ul David Byrne’s, imortali-zat graþie „semnãturii” simboli-ce a lui Leopold Bloom, rãtãci-torul personaj, care a popositpentru cinã în acel loc.

Plãci comemorative, statui ºipoduri omagiazã scriitori celebri.Desigur, atrage atenþia, în aceas-tã privinþã, prin arcuirile sale svel-te ºi îndrãzneþe, Podul „SamuelBeckett”, traversând trufaº ape-le fluviului Liffey ºi pãstrândmemoria fostului secretar al luiJoyce, rãmas perpetuu „în aºtep-tarea lui Godot” chiar ºi dupã

primirea premiului Nobel. Cultu-ra este insinuatã fãrã pedante-rie, cu o libertate discretã, în as-pectele imediatului. Un tur al cu-noscutei artere Duke se aratã su-ficient pentru a intra într-un dia-log cordial cu arta. Pe scene înaer liber sau în pub-uri de felulcelui numit chiar Duke Pub, ac-tori talentaþi interpreteazã textedin Brendan Behan, autorul pie-sei Candidat la spânzurãtoare,considerat un epigon al lui SeanO’Casey, alt dramaturg de noto-rietate, cu premiere la TeatrulAbbey. Sã menþionãm aici amã-nuntul, deloc de neglijat, cãprestigioasa instituþie de spec-tacole a fost condusã o vremede cãtre poetul William B. Yeats,deþinãtor, din anul 1923, al pre-miului Nobel.

Bântuit de amintiri, Dublinulrespirã literatura infuzatã în ori-zontul înnobilat de veghea ºitrecerea marilor spirite creatoa-re, aºa cum a fost ºi OscarWilde, nonconformistul, apari-þie neaºteptatã în MerrionSquare. Un Oscar Wilde aþin-tind, de pe stânca-fotoliu, tre-cãtorii, cu o privire ironicã ºi re-laxatã, un veritabil „portret al luiDorian Gray” sculptat în piatrãcoloratã asemeni marmurelorvechilor elini.

Din toate aceste imagini alecapitalei irlandeze þâºneºte ge-neros ideea de recunoaºtere avalorii, de inteligenþã conjuga-tã a locului ºi a istoriei sale cul-turale.

Închei aceste însemnãri cu oîntrebare: când oare, în ambian-þa cotidianã a Craiovei, se vorputea întâlni „Cafeneaua Mace-donski”, „Rãspântia Gib I.Mihãescu”, „Terasa Rebreanu”,„Pasajul Meridian”, „Librãria-teatru I. D. Sîrbu”, „Carul luiSorescu”?

www. revista-mozaicul.ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XVII • NR. 7-8 (189-190) • 2014 • 24 PAG. • 3 lei

avantext

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Daniela Micu:Michel Onfray ºievoluþia princãlãtorie a omului

Mihaela Albu: Ion Biberi(1904-1990). de la Lumeade mâine la Lumea de azi

MIªCAREA IDEILOR:„Rinocerii” – un spectacol pur WilsonDosar coordonat de Nicolae Marinescu

Semneazã:l Mircea Corniºteanu

l Andrei ªerbanl Tompa Gabor

l Luiza Mitul Cornel Mihai

Ungureanu

Livia Corcoveanu

2 , serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 7-87-87-87-87-8 ( ( ( ( (189-190189-190189-190189-190189-190), 20), 20), 20), 20), 201414141414

In this issue:

AVANTEXTConstantin M. POPA: Cam aºa sunt

omagiaþi scriitoriiIn his article Constantin M. Popa wri-

tes about one day annual celebration de-dicated to the famous writer James Joyceand the possibility to celebrate our cultu-ral values. l 1

MOVEMENTS OF IDEAS: Rhinos – anexemplary performance of Robert Wilson

Our thematic pages are focused on theperformance Rhinos written by EugèneIonesco and directed by Robert Wilson.The interviews and articles are signed by:Mircea Corniºteanu, Andrei ªerban, Tom-pa Gabor, Luiza Mitu ºi Cornel Mihai Un-gureanu. This section is coordinated byNicolae Marinescu. l 3-7

FICTIONIn this section we publish poems by

Luiza Mitu. l 8Cristina GELEP: Puzzle: un construct

romanesc heteroclitIn her review, Cristina Gelep writes

about Florin Logreºteanu’s new novel,Puzzle. l 8

LITERARY REVIEWIon BUZERA: A (re)porni din cel mai

îndepãrtat punctIon Buzera writes about Virgil Nemoia-

nu’s new volume of articles, Note de lec-turã. l 9

REVIEWMihai GHIÞULESCU: Cui îi e fricã de

Lucian Boia?In the article „Who’s afraid of Lucian

Boia”, Mihai Ghiuþulescu discusses therecent and controversial book World WarOne. Controversies, paradoxes, reinter-pretations. l 10

ªtefan BOLEA: De la re-definirea po-eziei la starea de invictus

In his article ªtefan Bolea writes aboutRuxandra Cesereanu’s new poetry volu-me, California (pe Someº). l 10

Ioana REPCIUC: Pasiunile – de la fi-losofie la anatomie

In her article, Ioana Repciuc writesabout Ioana-Rucsandra Dascãlu’s newessay volume,

Étude sur les passions dans la cultureancienne et moderne. l 11

Cãtãlin GHIÞÃ: Cãrturarul vs. regeleIn his article, Cãtãlin Ghiþã writes about

A Man for All Seasons directed by FredZinnemann and based on the play writtenby Peter Bolt. l 12

Andreea PÎRªU: Primul chick-lit ro-mânesc

In her article, Andreea Pîrºu writesabout Alexandra Ares’s book Viaþa meape net. l 12

Florentina PASCU: Excursuri în criti-ca contemporanã

In her review, Florentina Pascu analy-zes Ion Buzera’s new book, Excursuri. l13

Roxana ILIE: Parisul lui AlexandruPotcoavã

In her article, Roxana Ilie writes aboutAlexandru Potcoavã’s prose dominatedby a hybrid image of Paris. l 13

Viorel FORÞAN: fulgurãri la Fulgu-rãri

In his article, Viorel Forþan describesIulia Ghiþã’s poetry from her volume Ful-gurãri. l 13

SERPENTINESAdiana ULIU: Dadaiºtii ruºi (II)In her essay Adriana Uliu writes about

Russian Dadaist poets from NicevokiGroup. l 14

ARTSEmilian POPESCU: Sculpturile lui

Costel PãunIn his article, Emilian Popescu descri-

bes the features of Costel Pãun sculptu-res. l 15

Viorel PÎRLIGRAS: Multiplele feþeale Evei

In his article, Viorel Pîrligras describesLivia Corcoveanu’s artistic photographyfrom her new exhibition titled „Chic ”. l15

Emilian POPESCU: Picturã la Sala„Arta”

In his article, Emilian Popescu descri-bes Adriana Marcea’s painting exhibion,„Proprietarã de drept”. l 16

Magda BUCE-RÃDUÞ: Actualitatea ºimodernismul enigmaticului „AmericanGothic”

In her article, Magda Buce-Rãduþ wri-tes about Grant Wood’s sculpture „Ameri-can Gothic”, exhibited publicly for the firsttime at the Art Institute of Chicago. l 16

SERPENTINESDaniela MICU: Michel Onfray ºi evo-

luþia prin cãlãtorie a omuluiIn her article, Daniela Micu discusses,

starting from Michel Onfray’s essay ontraveling, about the anthropological mea-ning of choosing different routes. l 17

Aurel PETRESCU: Ion Creþeanu sauIon al Cobzei

In his article, Aurel Petrescu writesabout the Romanian minstrel Ion Creþea-nu. l 17

Ion POPESCU-BRÃDICENI: NicolaeCoande: mascã ºi metanoia

In his essay, Ion Popescu-Brãdiceniwrites about Nicolae Coande’s antholo-gy of poetry, Persona. l 18

NNNNNooooo 7-87-87-87-87-8 ( ( ( ( (189-190189-190189-190189-190189-190) • 20) • 20) • 20) • 20) • 201414141414

vara lecturilorimportante

– plãcerea lecturii

Ion Munteanu, Desprelibertatea muzicii ºi muzi-ca libertãþii. Dialoguri cudirijorul german de origi-ne românã Horia Dinu Ni-colaescu, Colecþia Exege-sis, Editura Aius, 2014.

Gheorghe Smeoreanu,Sfârºitul presei ºi ultimulziarist, Colecþia Exegesis,Editura Aius, 2014.

Tiberiu Pîrnãu, Libersã gândesc, Colecþia Exe-gesis, Editura Aius, 2014.

Ion A. Rãdulescu-Po-goneanu, Viaþa ºi filoso-fia lui Vasile Conta, Co-lecþia de filosofie româ-neascã, Editura Aius,2014.Ioana Repciuc, Poetica

decântecului românesc,Colecþia Clio. Seria An-thropos, Editura Aius,2014.

Daniel Leotescu, Lan-dmarks of British History,Colecþia Universalia, Editu-ra Aius, 2014.

Michael FINKENTHAL: Sesto Pals, unpitagoreic suprarealist al secolului alXX-lea (III)

In his essay, Michael Finkenthal wri-tes about the Sesto Pals’ vision aboutHegel philosophical work. l 19

Mihaela ALBU: Ion Biberi (1904-1990).De la Lumea de mâine la Lumea de azi

In her article, Mihaela Albu writesabout Ion Biberi affective connection withOltenia region. l 20

Gabriel C. CORNEANU: Prin Africaecuatorialã ºi America latinã, alãturi deun urmaº al lui Ion Neculce (I)

In his review, Gabriel C. Corneanu wri-tes about the book of the biologist DragoºNeculce, Ecolog rãtãcitor prin lume whichdescribes scientific expeditions throughEquatorial Africa and Latin America. l 21

INTERVIEWMarius PANDURU: „În final, coeren-

þa filmului este un scop comun ºi nu vi-ziunile personale...”

In this section Marius Dobrin made aninterviu with Marius Panduru about theartistic essence of a movie. l 22

UNIVERSALIAWalter SITI: Sã reziºti nu foloseºte la

nimicIn this section we publish a fragment

from the novel Resistere non serve a nien-te by Walter Siti. l 23

AVANGARDESPetriºor MILITARU: Joan Miró: liber-

tatea interioarã ca imagine celestãIn his article, Petriºor Militaru analy-

ses the relationship between inner free-dom and celestial pattern in Joan Mirópainting. l 24

ab

le o

f c

on

te

nts

Revista de culturã editatã deAIUS Printed

DIRECTORNicolae Marinescu

REDACTOR-ªEFConstantin M. Popa

SECRETAR DE REDACÞIEPetriºor Militaru

COLEGIUL DE REDACÞIEMarin Budicã

Gabriel CoºoveanuHoria Dulvac

Gheorghe FabianLucian Irimescu

Xenia Karo-NegreaAdrian MichiduþãSorina Sorescu

REDACTORIMaria Dinu

Mihai GhiþulescuSilviu Gongonea

Daniela MicuLuiza Mitu

Gabriel NedeleaMihaela Velea

COORDONARE DTPMihaela Chiriþã

Revista „Mozaicul” este membrãA.R.I.E.L.

Partener al OEP (ObservatoireEuropéen du Plurilingvisme)

Tiparul: Aius PrintEd

Tiraj: 600 ex.

ADRESA REVISTEI:Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova

Tel/Fax: 0251 / 59.61.36

E-mail: [email protected]

ISSN 1454-2293

Responsabilitatea asupraconþinutului textelor revine autorilor.

Manuscrisele nepublicatenu se înapoiazã.

www.revista-mozaicul.ro

9 77 1 45 4 22 9 00 2

Acest numãr aparecu sprijinul financiar al

3, serie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul Xserie nouă, anul XVIIVIIVIIVIIVII, nr, nr, nr, nr, nr. . . . . 7-87-87-87-87-8 ( ( ( ( (189-190189-190189-190189-190189-190), 20), 20), 20), 20), 201414141414

Am avut revelaþiaºansei extraordinare

pe care colectivulnostru ar avea-o sã

experimenteze genulde spectacol practicat

cu atâta strãlucirede Robert Wilson

Nicolae Marinescu: Iatã cãRinocerii lui Eugen Ionescu s-aujucat pe scena Naþionalului cra-iovean, în regia celebrului Ro-bert Wilson. Un adevãrat eveni-ment naþional.

Mircea Corniºteanu: Cu cer-titudine. Ba chiar unul de maimare anvergurã, fiindcã Ungaria,Bulgaria, þãrile din fosta Iugosla-vie sau Ucraina nu au avut privi-legiul unui spectacol realizat deacest uriaº creator, dorit de oricemare teatru din lume. Pentru cã alucra cu Robert Wilson înseam-nã sã te ridici la niºte standardefoarte înalte, de la care el nu faceniciodatã rabat.

N.M.: Cum aþi reuºit sã-l adu-ceþi la Teatrul Naþional „MarinSorescu”, fiindcã nu-mi pot ima-gina cã argumentul consisten-þei onorariului poate intra îndiscuþie?

M.C.: Ba poate! Dar nu asta eimportant. Deºi pot spune, ºi-isunt profund recunoscãtor pen-tru asta, cã atât Domnia-sa cât ºiechipa care l-a însoþit au accep-tat onorarii cu mult sub nivelul lacare lucreazã de obicei.

Primele contacte le-am avut în2008, când a venit la Craiova cuFemeia mãrii, de Henrik Ibsen,prezentatã în Festivalul Shake-speare de o companie spaniolã.Atunci am avut revelaþia ºanseiextraordinare pe care colectivulnostru ar avea-o sã experimente-ze genul de spectacol practicatcu atâta strãlucire de Robert Wil-son. ªi i-am propus o colaborare.

Mi-a rãspuns cã o sã mai vorbim,dar am înþeles din atitudine ºi toncã era numai o formã de politeþe.Ideea însã am pãstrat-o ºi, cândîn 2010 a revenit la FestivalulShakespeare, pentru a susþine oconferinþã despre Hamlet, i-amreînnoit invitaþia de a face unspectacol la noi.

Am continuat discuþia într-unspaþiu colocvial, unde s-a simþitfoarte bine, într-o companierestrânsã, selectatã. I-a plãcut ºicompania ºi specialitãþile româ-

interviu cu managerul Teatrului Naþional „Marin Sorescu” din Craiova

neºti degustate ºi de data asta apãrut cã ia în serios propunerea.M-a întrebat dacã am ceva în ve-dere. N-am dorit sã-i fac vreo su-gestie, aºa cã i-am rãspuns cãeste o hotãrâre care îi aparþine.La sfârºitul serii, mi-a rãspuns cão sã se gândeascã. Nu vã spunce surprizã plãcutã am putut aveacând, spre sfârºitul anului, amprimit un email prin care îmi pro-punea sã optez între douã texteale lui Eugen Ionesco, Scauneleºi Rinocerii.

Eugen Ionesco îispusese cã îl gãseºtefoarte potrivit pentru

a-i pune piesele înscenã, iar el nu fãcuseîncã niciun spectacol

din opera acestuiaEram conºtient în ce intram,

fiindcã standardele la care lucrea-zã Robert Wilson presupun ºicosturi pe mãsurã, dar dorinþamea era foarte puternicã ºi clarã:o asemenea ºansã nu se rateazã,chiar dacã trebuie sã îþi asumi ris-curi. În fond nu se poate realizanimic fãrã bani ºi fãrã riscuri. Iarîmprejurarea cã ni se propuneaun autor de talia lui Eugen Ionescoera cu atât mai motivantã. I-amrãspuns cã, din raþiuni manage-riale, aº prefera Rinocerii, caredãdea posibilitatea unui numãrmai mare de actori craioveni sãse confrunte cu un alt gen despectacol decât cel realist-psiho-logic tradiþional - cu care ei, ca ºimajoritatea actorilor din lume,sunt obiºnuiþi - ºi sã lucreze într-un format nou, ofertant ºi provo-cator. M-a înþeles perfect ºi a fostde acord. Aþi vãzut spectacolul,sunt în scenã 27 de actori…

N.M.: ªtia cã Slatina e aproa-pe de Craiova?

M.C.: Nu ºtia de Slatina nimic,dar ºtia de România. Îl întâlnisepe Eugen Ionesco la Paris prinanii ‘70, chiar de mai multe ori, ºimarele Ionesco îi spusese cã îlgãseºte foarte potrivit pentru a-ipune piesele în scenã, deºi nufãcuse încã niciun spectacol dinopera acestuia. Aºa cã am intratîntr-un schimb de email-uri cu el,cu producãtorii lui, cu Elisabetadi Momber, coproducãtoareaspectacolelor aduse în Festiva-lul Shakespeare de la Craiova,Femeia mãrii ºi Sonetele luiShakespeare, ultimul susþinut de

Berliner Ensemble în 2012. A ur-mat o perioadã dificilã ºi stresan-tã, în care am avut multe discuþiicu staff-ul sãu tehnic, care îmi totvorbeau despre dotãrile sceneinoastre, pe care o cunoºteau din2010 ºi 2012. Ca sã ne imaginãmdespre ce este vorba, am sã vãspun cã în 2012, pentru Sonetelelui Shakespeare, Berliner Ensem-ble a venit cu trei tiruri pline cuechipamente de lumini ºi sunet,care au fost montate timp de cincizile. I-am convins cã vom face totce este necesar ºi cã putem reali-za spectacolul în 2014. Nu ºtiamîncã la ce mã înhãmam ºi ce riscîmi asumam.

Nu puteam rataoportunitatea

ca Robert Wilsonsã facã un spectacol

la Craiova, primulîn România

N.M.: Era într-adevãr unmare risc, ºtiind cã într-un ase-menea contract nu este loc pen-tru niciun compromis, cã totuleste consemnat în detaliu ºi tre-buie îndeplinit întocmai ºi lamomentul stabilit.

M.C.: Aºa este, dar nu puteamrata oportunitatea ca RobertWilson sã facã un spectacol laCraiova, primul în România, ºichiar în Europa de Est. Progra-mul unui artist de talia lui estestabilit cu cel puþin doi ani înain-te, încât, pierzând momentul, seputea anula totul. Mi-am asumatriscul ºi m-am angajat contractualcã exigenþele formulate vor fi sa-tisfãcute, astfel cã din ianuarie 2014a început lucrul la Rinocerii...

N.M.: Nu aveaþi încã bugetulaprobat…

M.C.: Nu. A fost o perioadãfoarte grea. Mai ales cã, în efor-tul de a convinge decidenþii de

Mircea Corniºteanu: „am dovedit cãîn România se poate face spectacol teatral

ca oriunde în lume”


































valoarea naþionalã a proiectului,din cauza deselor schimbãri de laMinisterul Culturii, a trebuit sãfac demersuri pe lângã patru mi-niºtri care s-au succedat în nu-mai doi ani: Puiu Haºoti, DanielBarbu, Gigel Sorinel ªtirbu ºiKelemen Hunor. E adevãrat cãfiecare dintre aceºtia a manifes-tat înþelegere ºi bunãvoinþã, darpresiunea generatã de incertitu-dinea bugetarã a fost enormã.

N.M.: Cum s-a rezolvat, to-tuºi, o finanþare atipicã?

M.C.: Domnul Kelemen Hunorm-a primit la scurt timp dupã ce apreluat ministeriatul ºi mi-a spuscã este informat, din documente-le depuse anterior, despre propu-nerea noastrã ca, în limitele bu-getului propriu, sã ne fie aproba-tã o singurã premierã, ºi anumeRinocerii, ºi un proiect, cu unbuget mic, dedicat tinerilor crea-tori de teatru. De obicei se mer-gea pe 6-7 producþii noi anual,dar aveam în vedere ºi cã reper-toriul Naþionalului craiovean estedestul de bogat pentru a satisfa-ce nevoile curente ale publiculuisãu, timp de o stagiune. DomnulKelemen Hunor m-a asigurat desprijinul sãu, deºi Ministerul dis-pune de cel mai mic buget pe carel-a avut de la Revoluþie, ºi mi-apromis cã într-o sãptãmânã,douã, va cãuta o soluþie pentru oalocare de fonduri. A fost o maresurprizã când, dupã numai douã-trei zile, directoarea adjunctã adirecþiei economice din Ministerm-a sunat sã-mi spunã cã o partedin suma solicitatã a fost dejaviratã în contul teatrului, urmândca ea sã fie completatã în cel multdouã sãptãmâni. Ceea ce s-a ºiîntâmplat. Sigur cã aceastã sumãnu acoperea ºi costurile necesa-re pentru dotãri, dar peste puþinãvreme ni s-a alocat o sumã nespe-ratã, pentru procurarea de echi-pamente, din capitolul de inves-tiþii. Atât eu, cât ºi întregul colec-tiv al teatrului îi suntem profundrecunoscãtori domnului ministruKelemen Hunor precum ºi doam-nei secretar general Ioana MihailKaitor pentru înþelegerea arãtatãºi promptitudinea cu care au ve-nit în sprijinul nostru, înþelegândsemnificaþia prezenþei unui crea-tor de notorietatea lui RobertWilson în România..

N.M.: Este cu adevãrat impor-tant sã fie demnitari competenþila locul potrivit. Mã gândesc înacelaºi timp cã, dacã n-aþi fi în-ceput producþia în ianuarie,fãrã buget aprobat, nu s-ar firealizat nimic.

M.C.: Repet cã fãrã asumarea

unor riscuri e greu sã realizezi mariproiecte, ceea ce mã va face sãîmi asum asemenea responsabi-litãþi ºi în continuare.

N.M.: Înþeleg cã pânã la urmãaþi reuºit sã achiziþionaþi ºi echi-pamentele necesare producþiei.

M.C.: Aproximativ 70% dintreechipamentele necesare suntacum proprietatea noastrã, ceeace face ca Teatrul Naþional dinCraiova sã fie unul dintre cele maibine dotate tehnic teatre din þarã.ªi, ceea ce este foarte important,ele vor folosi artiºtilor care vorrealiza spectacolele viitoare pescena noastrã.

Despre alte echipamente potspune cã nu le-am cumpãrat nudin lipsã de fonduri, ci pentru cã,fiind prea scumpe în raport cugradul de utilizare, pot fi închiria-te, la nevoie, cum am procedat ºiacum. Nu-þi cumperi transatlan-tic ca sã faci o singurã cãlãtorie,chiar dacã ai bani, ci foloseºtinavele altora.

Deºi proiectul pare scump, ºia fost scump, banii nu au fostcheltuiþi pentru un singur spec-tacol, care oricum va dispãreaodatã, ci a fost prilejul pentrureutilarea teatrului cu echipamen-te moderne de sunet, lumini ºivideo, de cel mai înalt nivel.

N.M.: Am insistat asupra aces-tor aspecte, pentru cã scapã, fi-resc de altfel, observaþiei spec-tatorului care se bucurã de cese întâmplã pe scenã, fãrã sãrealizeze „industria” din spate-le acesteia, de multe ori decisi-vã în spectacolul de astãzi.

M.C.: Aveþi dreptate. Nu credcã îºi poate imagina cineva ce am

trãit pe la jumãtatea lui iunie, cândfirma care se angajase sã ne adu-cã cu chirie un anume echipamenta adus altul, considerat similar, fi-indcã nu l-a gãsit pe cel solicitatºi angajat de mine prin contract,iar Robert Wilson mi-a notificat cã,dacã nu-i aduc ceea ce am conve-nit, întrerupe colaborarea. ªtiamcã mai plecase ºi din alte pãrþi însituaþii de acest fel, iar noi fãcu-sem mari cheltuieli, achitasem fac-turi ºi onorarii parþiale, ºi nu neputeam permite abandonarea pro-iectului în curs de finalizare. TotRobert Wilson ne-a scos din im-pas, spunându-ne cã a lucrat cuacel tip de proiector la Praga. Amsunat ºi am gãsit înþelegerea ne-cesarã. Fiindcã ºtiau bine ce în-seamnã sã lucrezi cu Robert Wil-son, ne-au trimis imediat echipa-mentele solicitate ºi cu o chirie ab-solut rezonabilã. A doua zi erau dejala Craiova. Le transmit ºi pe aceas-tã cale întreaga mea gratitudine.

Este extraordinarde important sã admiþi

cã se poate ºi altfel,la acelaºi nivelde strãlucire

N.M.: Sã ne întoarcem la ob-iectivul principal: implicareacolectivului teatrului în realiza-rea unui spectacol experimen-tal inedit ºi insolit, menit sã adu-cã un plus virtuþilor care l-auconsacrat deja în competiþia in-ternaþionalã. Cum s-a constituitechipa de actori chematã sã deaviaþã textului ionescian ºi con-cepþie regizorale?

M.C.: Sigur, a fost un cas-ting…, la care au fost invitaþi toþidoritorii sã se implice în specta-col... La prima întâlnire dl. Wil-son a þinut un speech, de vreoorã ºi ceva, în care ºi-a prezentatviziunea despre spectacolul deteatru. Esenþial pentru el nu estetextul, ci vizualul, expresivitateacorpului, culoarea, lumina, miº-carea care umplu spaþiul scenic,cuvântul urmând sã se suprapu-nã ulterior pe aceastã construc-þie plasticã. Dupã ce le-a spus ceaºteaptã de la ei, i-a invitat pe ceihotãrâþi sã parcurgã acest drum,bãrbaþii într-o zi, femeile în alta,sã revinã pentru castingul pro-priu-zis. Fiindcã drumul sãu înteatru este doar unul dintre mul-tele drumuri posibile, fiecare avealibertatea sã meargã pe el sau nu.

Potrivit conceptului sãu tea-tral, acest moment ar fi trebuit sãse întâmple în vara lui 2013, cândar fi venit la Craiova cu întregulsãu staff pentru cunoaºterea re-ciprocã ºi omogenizarea viziuniiasupra spectacolului. Am fostînsã obligat sã-i spun delicat cãnu-mi stã în putere sã asigur de-plasarea ºi cazarea întregii echi-pe timp de mai multe zile, membriiei venind din diferite pãrþi ale lu-mii unde lucrau pentru alte con-tracte, precum ºi onorariile afe-rente. Atunci domnul Wilson m-ainvitat pe mine la Watermill Cen-ter, lângã New York, unde estesediul fundaþiei sale, numitã BirdHoffman Fondation ºi conduceun laborator de performanþã lacare sunt adunaþi tineri artiºti dinîntreaga lume, pentru a exploraidei noi din toate domeniile arte-lor ºi ºtiinþelor sociale, umane ºinaturale, în abordare transdisci-plinarã. Acolo se organizeazãºapte-opt workshop-uri pe zi,unde membrii echipei sale lucrea-zã cu tineri artiºti, adesea ºi înfaþa unui public numeros, formatdin specialiºti, dar ºi pur ºi sim-plu din persoane interesate. Amdus fotografii din spectacole ºiCV-uri ale actorilor trupei noas-tre, videocasete, DVD-uri ºi arti-cole din presã dedicate lor, careau fost analizate, comentate ºiuneori am fost invitat sã dau lã-muriri în chestiuni punctuale,necesare conturãrii proiectului.

N.M.: Înþeleg cã stabilireadistribuþiei s-a fãcut atât înurma contactului direct al regi-zorului ºi echipei sale cu mem-brii trupei craiovene, cât ºi alinformaþiilor adunate cu multtimp înainte.

M.C.: Aºa este. Întâlnirea dela Watermill Center a avut loc în

august 2013, iar spectacolul a fostridicat în picioare, cum spunemnoi, în ianuarie 2014, când au în-ceput repetiþiile, în opt zile, fãrãtext, fiindcã, aºa cum am spus,Wilson creeazã forme, pe care leumple apoi cu vorbe, pãstrând dintextul dramatic doar ceea ce co-respunde ideii, viziunii sale desprespectacol. A spus-o de altfel ex-plicit încã de la început: nu-l inte-reseazã nici ca el, nici ca actorii sãfie interpreþi ai textului, ci ai gân-dului sãu despre acesta.

N.M.: E probabil ideea încare cele mai multe replici alepersonajelor din Rinocerii suntcitite/rostite de Ilie Gheorghe.

M.C.: Într-adevãr, Ilie Gheor-ghe este aici Autorul, un perso-naj inventat, care nu a fost gân-dit de la început, ci s-a conturatîn timp ce se lucra la spectacol.Ilie Gheorghe fusese iniþial dis-tribuit în rolul Logicianului, dar adevenit pe parcurs ºi Autorul, unelement important în economiaacestei construcþii scenice.

De acum, în CV-ullui Robert Wilson

vor figura Româniaºi Craiova

N.M.: Presupun cã aþi urmã-rit realizarea spectacolului întoate etapele sale.

M.C.: Evident. Chiar dacã nuam putut pe cât aº fi vrut. Dar amfost la toate reprezentaþiile: cincirepetiþii generale cu public, pre-miera ºi spectacolul de ieri, ºi voifi desigur ºi desearã, la ultimulspectacol din aceastã stagiune.ªi chiar dacã eu, ca regizor, nuiubesc acest drum al lui RobertWilson, l-am invitat sã lucreze lanoi din mai multe motive. În pri-mul rând trebuie arãtat cã, atuncicând vrei ceva foarte tare, ai toa-te ºansele sã ajungi la capãt, dacãnu te laºi descurajat de toate ob-stacolele ºi nu abandonezi ideeala care þii. De câte ori am vorbitde-a lungul acestor ani cu cine-va, ºi am vorbit cu multã lume,am întâlnit multe zâmbete subþiri,în care simþeam o finã ironie, sauîncurajãri ipocrite, trãdând neîn-crederea. Faptul cã acest mareartist a venit sã lucreze cu un tea-tru din România, cu atât mai multcã nu e din Bucureºti, nu e o vic-torie numai a mea, ci este a Ro-mâniei ºi, bineînþeles, a Naþiona-lului craiovean. De acum, înCV-ul lui Robert Wilson vor fi-gura Craiova ºi România. Este, canotorietate, ca ºi când LucianoPavarotti ar fi cântat o stagiune


întreagã cu Opera din Bucureºti.În al doilea rând am vrut sã asi-gur artiºtilor craioveni un fel destudii postuniversitare, în care sãaibã posibilitatea de a exersa oaltã „limbã” teatralã, conectân-du-se la modul unic în care acestmare creator înþelege ºi realizea-zã spectacolul teatral. ªi iatã cãam demonstrat cã acest tip despectacol s-a putut practica înRomânia, iar actorii noºtri au înmomentul de faþã o condiþie maibunã. Este extraordinar de impor-tant sã admiþi cã se poate faceteatru ºi altfel, la acelaºi nivel destrãlucire. Se poate face teatrufoarte bun ºi ca Silviu Purcãrete,Andrei ªerban sau Tompa Gabor,ori ca Lev Dodin, Robert Lepagesau alþi mari regizori ai lumii.

Poþi sã iubeºti un anume felde teatru, dar asta nu înseamnãcã nu trebuie sã rãmâi cu ochii,cu inima ºi cu mintea deschise lace fac alþi mari creatori. Experi-mentele duc totdeauna la pro-gres, chiar când par simple gra-tuitãþi, ceea ce nu e cazul laWilson. Altfel teatrul ar fi rãmas,sã zicem, la Eschil, Sofocle ºiEuripide…

Rezistenþa unuisingur „om” poatesalva umanitatea,

aºa cum Arca lui Noea salvat lumea.

N.M.: Înainte de spectacol, pecare de altfel l-am vãzut ºi eu dedouã ori, am recitit Rinocerii.Într-adevãr, nimic din ce am vã-zut nu semãna cu ceva din ceeace îmi reprezentasem la lecturã.Spectacolul m-a fãcut sã gân-desc cã Robert Wilson duce mai

departe pe Eugen Ionescu, dupãcum acesta îl dusese pe I. L. Ca-ragiale.

M.C.: Sigur, existã un truismlegat de „ce vrea sã spunã auto-rul”. Dar cine ºtie „ce a vrut sãspunã”, când adesea nici el nu oºtie precis sau descoperã cã unaa vrut ºi alta a spus? Iar publicul,în imensa lui majoritate vine lateatru fãrã sã cunoascã textul pie-sei. Pânã la urmã fiecare desci-freazã polisemia textului ºi a spec-

tacolului cum ºi cât poate.Sigur cã Robert Wilson nu a

vrut sã traducã Rinocerii într-oparabolã a fascismului sau a ori-cãrui alt sens pe care critica l-adat textului. Ceea ce reiese lim-pede însã din spectacol – audi-tiv, vizual ºi din ceea ce fac acto-rii pe scenã – este existenþa unuipericol iminent: „rinocerii”, careapar rând pe rând. Tot mai mulþioameni se înroleazã în armata „ri-nocerilor”, pentru cã „rinocerita”

este ca o boalã molipsitoare, ame-ninþând umanitatea cu dispariþia.Acestui pericol copleºitor i seopune un „om”, Beranger – inter-pretat magistral de ValentinMihali ºi citit strãlucit de IlieGheorghe – singurul hotãrât sãreziste orice s-ar întâmpla. Ultime-le lui cuvinte: „Nu cedez! Nu ce-dez!” sunt dãtãtoare de speranþãpentru umanitate. Rezistenþa unuisingur „om” o poate salva, aºacum Arca lui Noe a salvat lumea.

N.M.: Foarte frumos spus!Date fiind exigenþele tehnicecerute de acest spectacol ºi cos-turile presupuse, întrevedeþiposibilitatea unor turnee în þarãsau în strãinãtate?

M.C.: Spectacolul a fost gân-dit pentru a fi jucat la Craiova,aºa cum Faust al lui Purcãrete sejoacã numai la Sibiu. Cine va dorisã-l vadã va veni aici ºi o va face.El va circula însã sigur în lume.Avem deja contractat, pentruperioada 15-23 iunie 1015, cu DetNorske Teatret, din Oslo, al cãruidirector tehnic a fost aici spre avedea despre ce e vorba, însoþitde cei doi secretari literari ai tea-trului. Au vãzut, le-a plãcut ºi amrealizat deja un parteneriat. Separe cã teatrele din Norvegia auceva mai mulþi bani decât cele dinRomânia. Sunt deja discuþii pen-tru a o prezenta la Gdansk, cuprilejul inaugurãrii noului teatru„Shakespeare” de acolo, iar ma-rele critic John Elsom a venit spe-cial pentru a vedea spectacolul,în vederea invitãrii lui la Barbi-can Center din Londra. Specta-colul va putea fi vizionat deci laCraiova, ºi toþi cei interesaþi dinþarã vor putea veni aici pentruceva atât de special, cum deja auºi fãcut-o Andrei ªerban, TompaGabor sau Maia Morgenstern,care au venit ºi sã se împãrtãºeas-cã din geniul marelui lor contem-poran. Am lansat de altfel o invi-taþie tuturor celor din teatru ro-mânesc sã vinã la Craiova, sãvadã gratuit spectacolul

Oricum, s-a demonstrat cã înRomânia se poate face un spec-tacol Wilson ca orice mare teatrudin lume, ºi sunt sigur cã Româ-nia va fi perceputã de acum ºi alt-fel decât se întâmplã de obicei.Faptul cã Robert Wilson a înce-put repetiþiile la Craiova a douazi dupã premiera spectacoluluisãu cu Încoronarea Popeii, deMonteverdi, de la Opera Garnierdin Paris, spune mult.

N.M.: Sunt bucuros, maestre,sã constat cã încununaþi atât defrumos o carierã ºi o vârstã carevã onoreazã, deopotrivã, pedumneavoastrã, dar ºi Craiova,de care vã leagã atâtea împli-niri. La mulþi ani!

Robert Wilson ºi Mircea Corniºteanu. Foto: Florin Chirea


Ahmad Kamyabi Mask,în teza sa de doctoratdin 1978, dedicatã în

special piesei Rinocerii, tezã in-titulatã Rhinoceros au thèâtre,

études de mise en scène ºi publi-catã sub formã de carte în 1987cu titlul Ionesco et son thèâtre,aminteºte într-o notã de subsolde existenþa unui poem budist cutitlul Rinocerii. În prefaþa pe careIonesco o face acestei cãrþi, vor-bind despre alegerea rinoceruluica simbol pentru a face trimiterela Garda de Fier, subliniazã cã înpiesã existã ºi o altã conºtiinþãdecâ cea ideologicã, aceastã con-ºtiinþã corespunzând unei intui-þii profunde ºi autentice a auto-rului. Într-adevãr, rinocerul esteun simbol important în tradiþiabudistã primitivã. Acest subiecteste tratat în detaliu în cartea AGândhârî Version of the Rhino-ceros Sûtra a lui Richard Salo-mon, apãrutã în anul 2000 la Bri-tish Library Kharosthi. Rhinoce-ros Sûtra a fost identificat ca fi-ind unul dintre cele mai vechi tex-te din literaturã budistã. Poemulse referã la virtuþile solitudinii:„un individ ar trebui sã cãlãto-reascã singur ca un rinocer” sau

nnnnn LUIZA MITU

„Rinocerii” - simbol al detaºãrii ºi al culpei

„un individ ar trebui sã cãlãto-reascã singur ca un corn de rino-cer”. Refrenul poemului consti-tuie o controversã pentru specia-liºtii care analizeazã acest text în-trucât înþelesul termenului khag-ga din sanscrita veche este tra-dus prin cuvintele rinocer ºi sa-bie, comentatorii acestui text op-

tând pentru termenul de rinocer.Specialiºtii insistã totuºi cã ter-menul nu se referã la animal, ci lacornul lui, rinocerul indian, spredeosebire de cel african, avândun singur corn. Ca simbol în lite-ratura budistã, rinocerul semnifi-cã detaºarea unui individ de fa-milie ºi prieteni, acesta putând sã-ºi gãseascã iluminarea doar însingurãtate. Detaºarea nu esteînþeleasã ca retragere din familieºi societate, ci alegerea cu grijã acompaniei în care se aflã un indi-vid, având la bazã criterii moraleºi spirituale foarte solide. Pescurt, în literatura budistã, ima-ginea rinocerului este folositãpentru a caracteriza o persoanãavansatã spiritual care trãieºte însolitudine.

În opinia noastrã, piesa Rino-cerii este o încercare de demisti-ficare a spaimei ontologice, undezechilibru organic, cum o nu-meºte personajul Bèranger, alunei divinitãþi care alege sã sedesprindã din sine pentru a secunoaºte. Dezechilibrul organicintervine atunci când umanitatease aflã în cãutarea unui sens pier-dut al existenþei, ºi, mai mult, alunei identitãþi primordiale, esen-

þa fiinþei care se aflã dincolo deorice culturã, ideologie, religie. Înabsenþa acestui sens fiinþa uma-nã este pusã sub semnul între-bãrii.

Omul surprins în piesã esteomul cu douã dimensiuni, uni-corni ºi bicorni, („Unicorni ºi bi-corni, jumãtate-jumãtate, fãrã niciun alt semn distinctiv”, p. 90) ceade-a treia dimensiune, afectivita-tea, lipsindu-i. Aceastã a treiadimensiune nu o resimte decâtpersonajul Bèranger, singurulcare rezistã rinoceritei. Rinoceri-ta este simbolul culpei adamice.Culpa este un obiect al repulsiei,o fiinþã abjectã pentru moralita-tea noastrã: „Culpabilitatea esteun sentiment primejdios: estesemnul unei lipse de puritate”(p. 93), afirmã Bèranger. Situat în-tre sentimentul culpei, cu care ce-lelalte personaje se identificã ºiefortul de gândire ºi voinþã princare rezistã rinocerizãrii, Bèran-ger se aflã într-o stare permanen-tã de incertitudine: „Mã apasãsingurãtatea. Ca ºi societatea.”… „Nu mã obiºnuiesc cu mineînsumi. Nu ºtiu dacã eu sunt eu.”(p. 21) Afirmaþia lui Bèrangerpune în evidenþã singurãtatea

Primul impuls, dupã ce amvãzut „Rinocerii” lui Ro-bert Wilson la Teatrul

Naþional „Marin Sorescu”, a fostsã urmez îndemnul lui Ionescu,din „Nu”: „Nu fiþi indulgenþi. In-dulgenþa e o laºitate”. Dacã amsimþit un tremur pe parcursul pre-mierei, nu a fost al entuziasmuluisperat, cât mai degrabã vibraþiauºoarã a rezonanþei cu zicala po-pularã „La pomul lãudat sã nu teduci cu sacul”. Alte douã mon-tãri ale cunoscutului regizor, careau putut fi vãzute la Craiova, „Fe-meia mãrii”, dupã Ibsen, ºi „So-netele” lui Shakespeare, ridicase-rã nivelul expectanþelor, iar me-diatizarea colaborãrii în premierãa lui Wilson cu un teatru româ-nesc crease o plãcutã tensiune.Nu speram ceva anume de la„evenimentul anului” ºi nu amdescoperit niciun ingredient lip-sã din „reþeta lui Bob”: un marecreator de imagini, un expert înjocul de-a sunetele ºi de-a tãce-rea, pe care, practic, l-a inventat,un lector atent, cãutãtor al sem-nificaþiilor esenþiale ale unui text.

Am urmãrit, aºadar, succesiu-nea ºi combinaþiile de imagini ºilumini, precizia echipei de sunet,cu impresionantul ei arsenal teh-nic, pãdurea proiectatã, pisicaîmpãiatã, rama de fereastrã, tele-fonul suspendat, frumuseþeavreunei apariþii care traveseazãscena, am ascultat replicile repe-tate obsesiv, decupate din textsau adãugate, modularea vocilor,rãcnetele rinocerilor ºi liniºteavalurilor, am fost atent la evolu-þia actorilor ºi la reacþia publicu-lui. ªi, ca sã derulez în sens in-vers, am vãzut spectatori carepãreau a trãi voluptatea exerciþii-lor de decriptare a unor mesajeascunse, misterioase, dedicateiniþiaþilor, precum ºi strãduinþa lorde a asimila imagini ºi simboluri.Alþii aveau pe chip o stupoare,

nnnnn CORNEL MIHAI UNGUREANU

Rinocerii. un spectacol trist

iar unii nu erau nici mãcar intri-gaþi, doar plictisiþi ºi dornici sãplece. Am vãzut – cu excepþia luiIlie Gheorghe – actori reduºi laexpresii corporale, ceea ce nu erãu, în sine, numai cã, deperso-nalizaþi, actorii pot fi oricare alþii.Iar dacã montarea este doar oformulã de împletire a unor mij-loace plastice, sonore, de miºca-re scenicã, atunci ºi textul poatefi oricare altul. Nici asta nu e rãu,în sine, altfel metoda matematicãa lui Wilson nu ar fi funcþionatmagistral în alte cazuri, aº amintiînºiruirea de tablouri vivante din„Sonete”, una minunatã pentru

cã însoþeºte textul, iar sincroni-zarea celor douã tipuri de atinge-re sufleteascã este perfectã. În„Rinocerii”, aceastã înºiruire pareostentativã, iar spectacolul eunul trist, îi lipsesc tocmai com-ponentele care susþin „absurdul”imaginat de Ionesco: emoþia ºiumorul.

„Am pregãtit ceva specialpentru fiecare dintre voi. Lega-þi-vã centurile de siguranþã ºi fiþigata pentru un drum zdruncinat.Un ultim lucru: e în regulã sã râ-deþi”, spunea Robert Wilson, lapremierã. Dar singura replicã lacare s-a râs cu adevãrat în seara

respectivã a fost „Yesterday Iwent to Auchan”, iar puþinelemomente la care am zâmbit au fostcele muzicale. Esenþializarea tex-tului lui Ionesco era de aºteptat,dar dacã tai tocmai umorul ºi va-lorile umanului – prietenia, dra-gostea –, dacã alegi sã pãstrezidezbaterea preponderent la nive-lul unor chestiuni de logicã ºi re-nunþi, practic, la consistenþa unorpersonaje precum Bèrenger,Jean, Dudard, Daisy, minimali-zând firele care le legau, dacã laºide-o parte referinþele, de dragulunei universalitãþi spaþiale ºi tem-porale, atunci mesajul capãtã un

sunet strãin, fals, contrafãcut,moralizator, care compromite ºiºansele demersului estetic. Întâl-nirea care pãrea idealã, matema-tica lui Wilson cu matematica luiIonesco, nu se produce. Sigur, întradiþia americanã – „speranþã” ºi„schimbare” sunt promisiunilecare l-au dus pe Obama la CasaAlbã – Robert Wilson a precizat,înainte ca actorii sã intre în sce-nã, cã „spectacolul nu este ter-minat, încã lucrãm la el”. Dar, deo-camdatã, la clasica întrebare dedupã fiecare premierã: „Simt ne-voia sã revãd acest spectacol?”,rãspunsul este ionescian.

care existã în interiorul unei so-cietãþi, aceastã contradicþie pro-fundã care stã la baza nefericiriiumane. Ionesco acordã termenu-lui de societate douã accepþiuni:separare ºi reculegere, acesta dinurmã fiind înþeles ca meditaþie,contemplare, cugetare. O socie-tate în care contemplarea a fostuitatã devine o societate miraj.Lupta lui Bèranger se dã întreefortul de a rezista identificãrii cupropria proiecþie, transformareaîn culpã (BÈRANGER: „Mi-eteamã sã nu devin altcineva”,p. 71) ºi detaºarea de aceastã cul-pã, detaºare care îi permite con-templarea lumii ºi înþelegerea ei.

Piesa Rinocerii subliniazã ide-ea cã Divinitatea alege sã coboa-re în lume, în existenþã, prin expe-rienþa rãului. Aceastã experienþãa rãului face trimitere la culpaadamicã; în finalul piesei Bèran-ger ºi Daisy devin arhetipuri alelui Adam ºi Eva. (DAISY: „Sã re-generãm omenirea?”/ BÈRAN-GER: „Da, vom fi Adam ºi Eva.”)Însã Daisy alege sã coboare înculpã pentru a înþelege limbajulcelorlalþi, rinocerizaþi, limbajulumanitãþii care a luat naºtere dinpropriul pântec.


Liliana Hinoveanu: DomnuleAndrei ªerban, spectacolul cuRinocerii pus în scenã de RobertWilson v-a determinat sã veniþila Craiova pentru a-l viziona.Care sunt impresiile dupã ce aþivãzut aceastã avanpremierã?

Andrei ªerban: În primul rândtrebuie sã menþionez faptul cãprezenþa lui Robert Wilson, unuldintre cei mai mari ºi mai cunos-cuþi oameni de teatru din zilelenoastre, la Craiova se datoreazãcolegului meu Mircea Corniºtea-nu. Atunci când eram eu însumidirector al Teatrului Naþional dinBucureºti am încercat sã-l aducpe Wilson, am adus un specta-col de-al lui, dar pe el în persoa-nã n-am reuºit. Ei bine, Corniº-teanu a reuºit imposibilul. ªi astaeste remarcabil ºi cred cã teatrulromânesc, toatã cultura româ-neascã trebuie sa-i fie recunos-cãtoare lui.

L.H.: Ce ne puteþi spune de-spre spectacol?

A.ª.: Când eºti în avanpremie-re schimbi foarte mult de la o zi laalta, nu pot sã-mi dau cu pãrerea,pentru ca nu este premiera, ºi,dupã cum însuºi Wilson a spus,lucrurile sunt în schimbare. Suntanumite momente care mie mi-auadus aminte, într-un mod indirectºi de Caragiale. Pentru cã IonLuca Caragiale are un umor ex-trem de sec, care se vede în Io-nescu, cel care a preluat mult dela Caragiale. Wilson habar nu arede Caragiale, cred ca nici nu ºtiecine este, dar, intuitiv, prin talen-tul lui, a simþit ºi universalitatea

Andrei ªerban:„Mircea Corniºteanu a reuºit imposibilul”

lui Caragiale prin Ionescu. ªi astaîmi place cel mai mult, pentru cãeste un fel de absurd abstract,foarte greu de digerat pentru pu-blic. Ca sã vedem acest specta-col, cum a spus ºi regizorul, tre-buie sã ne punem centurile desiguranþã, deoarece nu este unspectacol uºor, la care publiculsã vinã sã se amuze, sã râdã. Deºiam fost încurajaþi sã râdem, nuprea am râs, pentru cã uneori estechiar înfricoºãtor, este un umornegru, un umor violent, un umorcare chiar te sperie. Piesa în esenþaei este destul de durã ºi violentã,destul de neliniºtitoare desprecondiþia umanã ºi despre faptulcã omul este în faþa rinocerizãriigenerale a societãþii în care trãim.Acum, omul este în situaþia de a-ºi pierde umanitatea, ceea ce ºispune în monologul final. Darspectacolul este pur Bob Wilson.I-am vãzut cred 50 de spectacoleºi sunt foarte obiºnuit cu stilullui, însã sunt extrem de curioscum va fi dupã premierã, cândvor veni spectatori obiºnuiþi.Spectacolul este unul sofisticat,iar spectatorii, chiar dacã nu suntobiºnuiþi cu un asemenea gen,vor veni din respect. Pe scenãvezi fiecare moment, atât de plas-tic este coregrafiat. Este ca un felde picturã, de sculpturã în miº-care, o explozie de artã contem-poranã, de artã vizualã foarte ra-finatã, la cel mai înalt nivel. Sãmergi la teatru ºi sã vezi ceva atâtde rafinat ºi de abstract este in-teresant nu numai pentru publi-cul craiovean, ci ºi pentru cel

bucureºtean, pentru cã nu auvãzut niciodatã aºa ceva. Cura-jul lui Mircea Corniºteanu de a-laduce pe Robert Wilson la Cra-iova este de admirat.

L.H.: Ce puteþi spune despremodalitãþile de expresie ale re-gizorului ºi despre alegerea ac-torilor pentru roluri ?

A.ª.: Nu-i cunosc pe actoriicraioveni foarte bine, îi cunoscpe câþiva din spectacolele lui Sil-viu Purcãrete... dar îl ºtiu pe Clau-diu Bleonþ pentru cã eu l-am adusla Teatrul Naþional. Este un actorminunat ºi aici face un rol de marefineþe, de mare poezie, mai alescând joacã rolul feminin. Estesuperb, este ceva suprarealist.Actorii au fost deschiºi spre unstil cu care nu s-au mai întâlnit,aceastã extremã în care Wilson îiface sã joace, cu un machiaj acãrui realizare dureazã trei ore, caniºte pãpuºi mecanice, ca niºteroboþi mecanici care au, din cândîn când, o energie foarte specia-lã, îºi folosesc vocile, sunt foartespeciali. Acest mod de lucru i-apus în faþa unui necunoscut ºicred cã i-a interesat foarte tare...Sunt lucruri inedite, cu care nici-odatã în viaþã nu au avut ocaziasã se întâlneascã. Unde va duceaceastã manierã de punere în sce-nã vom vedea! Dar este sigurceva nou, ceva proaspãt ºi astaeste de aplaudat.

L.H.: Care momente v-au im-presionat mai mult?

A.ª.: Cel mai mult mi-au plã-cut momentele poetice, momen-tele lirice. Pe acelea le-am gãsit

Liliana Hinoveanu: DomnuleTompa Gabor, aþi pus în scenãfoarte multe spectacole care v-auadus premii la nivel naþional.Printre teatrele care au benefi-ciat de talentul dumneavoastrãregizoral se numãrã ºi TeatrulNaþional din Craiova. Acum vãaflaþi aici în dublã calitate, despectator ºi specialist, vizionândavanpremiera spectacoluluiRinocerii, în regia lui Robert Wil-son. Care sunt primele impresii?

Tompa Gabor: În primul rândvreau sã vã spun cã am venit caadmirator al lui Robert Wilson,cãruia i-am vãzut cel puþin zecespectacole, puse în scenã în di-ferite colþuri ale lumii. El este unartist emblematic al epocii noas-tre. A vedea un spectacol de Ro-bert Wilson înseamnã a cumpãraun tablou de Dali, de exemplu. Îþiplace sau nu pictura, nu poþi sã-inegi calitatea ºi extraordinaravaloare. Sigur cã nici Dali nu apictat numai capodopere. Dacãvorbim despre Wilson, el are olume personalã, el face parte dinacei artiºti de semnãturã, aducepe scenã o lume proprie care nuse poate confunda cu nimic alt-ceva. Am auzit multe voci spu-nând ca Wilson face acelaºi lu-cru. ªi Dali picta acelaºi lucru,Mozart ºi Bethoveen compu-neau în stilul lor, poþi sã le recu-

Tompa Gabor: „Robert Wilson este un artistemblematic al epocii noastre”

noºti muzica dupã câteva secun-de, ºi poþi sã recunoºti un spec-tacol de Wilson dupã lumea per-sonajelor care se repetã de la opiesã la alta. Lumea lui Wilsonseamãnã cu cea a lui Dali, chiardacã nu este suprarealism cu ade-vãrat, dar este teatrul unui regizorcare este autor de scenã, scriitorde scenã, cum afirma George Banu.

L.H.: Credeþi cã Robert Wilsona reuºit sã gãseascã la EugenIonescu culorile ºi sunetele nece-sare pentru a crea tabloul pe caredumneavoastrã îl evocaþi?

T.G.: Din punct de vedere alrelaþiei scriitor-regizor, Wilson aoperat în stil impresionist, a scosdin piesã acele impresii pe care avrut sã le evidenþieze, sunete,vorbe repetitive, o baie de cuvintecare devine o simfonie. Este unfel de reducþie, iar cei care suntinteresaþi sã vadã drama Rinoce-rii probabil cã vor fi decepþio-naþi, dar primesc în schimb o lumevizualã foarte puternicã, chiar cuanumite tente de caricaturã într-un fel. ªi pot sau nu sã fie de acord,dar, într-adevãr, spectacolul lasãimpresia puternicã a unei lumi per-sonale, pe care în România proba-bil nu a mai vãzut-o nimeni. Estemare lucru cã Teatrul Naþional dinCraiova a reuºit sã-l aducã pe Ro-bert Wilson la Craiova.

L.H.: Cum s-au adaptat acto-rii la stilul wilsonian?

T.G.: Ei l-au urmat frumos, cumare disciplinã, dar, dupã mulþiiani care au trecut de la Hamlet,am admirat trupa de la Craiova înspectacolele puse în scena deSilviu Purcãrete. Spectacolele luiSilviu au amprenta vizualã ºi ima-gisticã la fel de puternicã, aºa cãechipa de actori antrenându-se înacele spectacole nu cred cã era unpericol sã nu treacã acest examen.

L.H.: Care dintre abordãrileregizorale vi s-au pãrut mai ex-presive?

T.G.: Este o poezie scenicã spe-cialã a lui Robert Wilson, care seregãseºte în aceste imagini, poe-zia luminii, a profunzimii spaþiului,ciclorama aceea care este folositãpermanent ºi decupeazã foartefrumos spaþiul, dar existã ºi o pre-cizie a luminii la care Wilson þinefoarte mult, este foarte riguros înacest sens. De asemenea, obser-vãm un fel de decupaj al miºcãriica urmare a faptului cã regizorulare aceastã rãdãcinã în dans, încoregrafie, acesta fiind unul dinpunctele forte ale lumii lui.

A consemnatLiliana Hinoveanu

cele mai bune. ªi momentul în lim-ba englezã. Pentru a-l face pe ac-tor sã vorbeascã în tonalitãþiaproape muzicale, se potriveºtefoarte bine limba englezã, mai

puþin limba românã. Ceea ce vafi un real succes la festivalurileinternaþionale.


îi visase pe cei doi.Într-o noapte viitoare.se împãcase în vis cu iubita amantului ei.amantul ei era un trup imaginat.pictorii desenau pe oglinzi trupurile lorgoale.spargerea trupurilor întârziase platafusului orar.în acelaºi moment în care cei doiintraserã pe uºã trupurile lor sespãrgeau în oglinzile pictorilor.transformarea se fãcuse într-un spaþiuînchiriat, locuit de un bãrbat care-ºipierduse fluturii. de fiecare datã cândîntâlnea o femeiecãuta în pielea ei fluturii pierduþi. daruneori pielea rãspândea mirosul de carnede femeie trezitã dupã o noapte de sex.ºi atunci bãrbatul uita ca atinsese pieleaîn care fluturii se nãºteau a doua zi.bãrbatul era frumos acoperit în frigulîmprumutat.

Virghiul ConnLeConnu îºi duse cana cuapã la gurã ºi bãu. Între gura însetatã ºivasul incomunicabil apãru o luminã. Eraunirea prin iubire a douã forme distincte.

Virghiul ConnLeConnu era locuit deVirghiul LeConnu. Virghiul LeConnu eralocuit de Virghiul Connaissant. VirghiulConnLeConnu fu lovit de o maºinã.Suferi un ºoc. Virghiul Connaissant îlpãrãsi pe Virghiul LeConnu, VirghiulLeConnu îl pãrãsi pe VirghiulConnLeConnu care conºtientizã cãfusese locuit de toþi Virghiulii care-lprecedaserã. Acum rãmase golul ºi ºoculcreaþiei.

Spune-mi cu cine te împrieteneºtica sã-þi spun cine eºti

La o tejghea Virghiul Connaissant dãpeste Virghiul LeConnu. Îl atrãgea cevaîn relaxarea amicului. Se apropie de el ºiîncepurã o discuþie pe tema prieteniei.Virghiul Connaissant: Ne-am mai întâlnitundeva?Virghiul LeConnu: Sunt aicidintotdeauna.

nnnnn LUIZA MITU

Virghiul Connaissant: Cum aºa, nu te-ammai vãzut pânã azi.Virghiul LeConnu: Asta pentru cã nu ºtiisã priveºti.Virghiul Connaissant [puþin indignat]:Ascultã, domnule, nu-þi permitobrãznicia...Virghiul LeConnu: Nici eu orbirea.Virghiul Connaissant se aºezã la masã,îºi aprinse o þigarã ºi începu sã seholbeze la Virghiul LeConnu.Virghiul Connaissant: Da, domnule, aidreptate, ai fost aici dintotdeauna. Cumde n-am bãgat de seamã!? Erai atât deevident.Atunci Virghiul Connaissant îl înghiþicu pofta unui observator meritoriu peamicul sãu ºi-ºi recunoscu lenea. Nuºtiu de unde-ºi fãcu apariþia VirghiulConnLeConnu.

Mã bãnuieºti de Frica cimitirelorAici se inchideziua morþilorºi noaptea viilorTransformã pielea în clopote de 6bileþele scrise dadaîn limbi strãine De 3 oririnocerii dispãruþi la poarta sãrutuluiMâinile mi se împreunã coloane reci ºipomi-femeieTemple-porþi mersul într-un picior zei ºimonºtri urlãmuzicatransformã pielea mea în luminã.Aici nu vom trece negrii din cartier suntfetuºii rãmaºi din naºterile viitoareMã rãtãcesc la acelaºi capãt de liniePablo Picasso ºi oamenii mecanici dinmetrou reflectã mecanismul meu înligheane-marsupiu negresele îºi carãcopiiiReverenþe în supermarket: mi-ar plãceaîntr-o zi sã vorbesc luminã ºi tãcere parafrazã dincontemporaniFeþe, gãri, cerºetori care-ºi piaptãnãcopilele blonde, nehotãrârea de a alegetaxiul sau metroulSchimbul euro pentru trecerea dincolo înoraºul vechi aici sunt tinerii tatuaþiurcaþi pe ziduri.

poeme

Romanul lui Florin Lo-greºteanu, pseudoni-mul lui Radu Scorojitu,

este o carte mozaic, o construc-þie postmodernã, enigmaticã,fragmentarã, palimpsesticã, inter-textualã, atent construitã, cu parþiromaneºti care se îmbinã într-unpuzzle cu mize destul de mari ºide diverse. De asemenea, roma-nul reprezintã o încercare neomo-genã, cu o structurã eteroclitã,venitã din îmbinarea unor parþice se armonizeazã într-un alt plandecât cel al discursului narativ,de unde ºi caracterul straniu.

Romancierul lasã sã se vadãschelãria, elementele componen-te, acest aspect putând fi consi-derat o altã componentã de tippostmodern: naratorul lãsã dra-periile trase pentru cititorii avizide dedesubturile romaneºti. Estevizibilã, de exemplu, afinitatea ºiadmiraþia pentru Mircea Eliade,ceea ce predispune la intertextua-litate: „La început nu-ºi recunos-cu gândurile. Erau haotice. Îl cu-prindeau la mijloc sau îl înghesu-iau în colþurile galeriei subtera-ne. Evitã boxele deschise în carealtãdatã ar fi intrat fãrã sã-ºi facã

probleme. Fetele îl þineau demânã, se lipeau de el, îi aplecaucapul între sânii dezgoliþi, unºicu uleiuri eterice. Ameþit, Neghi-baur nu li se împotrivea, doarochii îmbãtrâniþi îi simþea scãldaþide lacrimi de neputinþã. Unde sãse ascundã? ...Se cuibãri la piep-tul primei femei apropiate, îi cu-prinse mijlocul gol, îi pipãi circu-lar, pe urmã braþele coborârã de-a lungul coapselor. Provocatoa-re, femeia desfãcu larg picioareleiar tovarãºele ei chicotirã.”Acestfragment, avându-l în centru peprofesorul Neghibaur, protago-nistul romanului Puzzle, pare oscenã desprinsã din nuvela Laþigãnci, iar Neghibaur un adevã-rat Gavrilescu prins în jocul moi-relor. În altã ordine de idei, roma-nul are mai multe mize, dar nutoate pot fi complet tratate. Esteo îmbinare de satirã socialã, criti-cã a sistemului, sunt prezente ele-mente filosofice, scene de realismmagic, o frescã a contemporanei-tãþii, dar ºi drama personalã a pro-fesorului ºcolii Metropolitane,plasatã într-o zonã metafizicã,simbolicã, a semnelor ce se cerdecriptate, epifaniile, semnele

sacrului sunt permanent insera-te în cotidian, dar sacralitateaconstruitã cu ajutorul heruvimi-lor, prezenþe simbolice, are si ele-mente ironice, instanþele serafi-ce sunt integrate cotidianului,pastiºate. Avem mai multe tipuride heruvimi, de la heruvimi-timo-nieri, heruvimi-bugetari, heru-vimi-hotarnici, heruvimi-media.

Romanul are pãrþi remarcabile,în care îºi pune problema educa-þiei ºi a perspectivelor tinerilor, adestinului culturii, a izolãrii ºi so-litudinii intelectualului ancoratîntr-o lume idealã. Se întâlnesc ºielemente psihanalitice ºi dacã totam vorbit de contaminarea elia-descã,însã, aici drama nu rãmânesuspendatã, e conºtientizatã ºiacceptatã cu resemnare: „Neghi-baur plutea într-un pustiu vâs-cos; subsolul locuinþei era ticsitde gândurile lui refulate, scãpatede sub controlul raþiunii. Îl neli-niºtea cã tot ce-i mai rãmãseseerau aceste fetiºcane dezmãþate,aproapr goale, înverºunate sã nu-i dea pace. Se lipeau de el, îl mân-gâiau, îi pipãiau neputinþa, strâm-bând din nas, comentând fãrãperdea ºi amuzându-se. Umilit,

Neghibaur înþelese cã era un bãr-bat scãpãtat, un bãtrân bolnav derammolisment, cã un altul era cã-utat sub epiderma lui creponatã,de culoare galben-verzuie.” ZonaMetropolitanã ºi ºcoala Metro-politanã, sunt un fel de axismundi, zone din care iradiazã ener-gia, conflictul, clocotirea roma-nescã, embleme ale stabilitãþii, cese vor prãbuºii în numele moder-nitãþii pentru a ascunde sub rui-ne un trecut demn, ºi a aduce la

Puzzle: un construct romanesc heteroclitsuprafaþã o lume brutalã a con-sumerismului, haoticã ºi dezori-entatã: „Strãinul a avut drepta-te: panouri metalice ascund pri-virilor fundaþia imensã a uneiconstrucþii-gigant. Nimic nuaminteºte de fosta librãrie ºi nicide ciºmeaua smulsã probabil cuexcavatoare ºi cãratã în afaraMetropolei, la groapa de gunoi.Neghibaur îºi simte picioarele degelatinã, incapabil ºã se grã-beascã în zona ºtrangulatã astrãzii unde foieºte mulþimea demetropolitani. Este împins, în-ghiontit ºi apostrofat de cei carenu vãd cu ochi buni inspiraþiaconstructorului de a bloca o par-te din carosabil, îngreunând ac-cesul din piaþã înspre bulevard.”

Naratorul este conºtient detoate iþele ficþiunii, ca dovadãpracticã pastiºa, umorul, ironia,fragmentarismul asumat, lãsândplãcerea cititorului avizat de aumple eventuale discontinuitãþinarative ºi de a reface mintalunele legãturi ideatice din puz-zle-ul romanesc.

nnnnn Cristina Gelep

memorii verziCând gustul de þigarã mentolatãAsmute câinii albi pisica neagrã îºi lingevidul.Când limbile albe ºterg memorii verzijunii îmi strigã numele,mormintele duhnesc a rachiu,ºacalii sculpteazã lei la sânul oii rãtãcite

De vor parfumul tãmâii

caval del val în patul nupþial memoriilenu se scriuîn numele tãu

eu stau în negrul pãmântului recitândpoeme primitiveatunci îmi zic: Ridicã-te, nanita! Adunã-þioasele ºi memoria verde

ºi mã trezesc în genunchi golind camerade toate lucrurile

venisem sã învãþ cele 44 de lecþii despregravitaþieîn atelierul pictoruluiMelancolia rula pe pereþi, iar obiecteleîºi transferau imaginea în sunetul casei.I se spunea Zakir,cel care obiºnuieºte sã se ascundã înfântâni.

Zakir primeºte în fiecare zi scrisori pecare nu le deschideaproape Niciodatã, îmi spune cãaºa nu se vor schimba sunetele cosmice.

ele

tris

tic

ă


Când un autor de nive-lul lui Virgil Nemoianucontinuã sã publice în

limba românã, sã acorde inter-viuri, sã urmãreascã ce se întâm-plã în literatura, politica, mentali-tãþile etc. tinerei democraþii mem-bre UE&NATO, e un semn cã lu-crurile încep sã se lege bine caþesãturã din ce în ce mai rezisten-tã a normalitãþii. Ce înseamnã, ca-revasãzicã, normalitate? O circu-laþie a ideilor (critice) cât mai acu-tã, fãrã inhibiþii ºi fãrã prea multeobstacole, în primul rând. O plu-ralitate de puncte de vedere con-sistente ºi care nu simte deloc(dar deloc!) nevoia unanimitãþii,a „aderãrii” la vreun centru (ori-cum: pasabil, neluat, în timp, înseamã nici mãcar de sine!) decomandã. Un numãr rezonabil –câteva zeci, dacã nu sute – depublicaþii de cât mai bunã calita-te, care sã permitã aceastã difu-ziune ideaticã, sã întreþinã dez-baterile, polemicile, controverse-le, sporurile cognitive de oricefel. (Aici, sã recunoaºtem, maisunt multe de fãcut: stãm la felde bine cum stãm cu autostrãzi-le: cele care existã sunt proaste,iar cele bune nu se vãd; în oricecaz, Mozaicul joacã destul debine rolul încã-inexistentei auto-strãzi Craiova-Piteºti!). O putere,mai ales, de impunere a ipoteze-lor de lucru, sistemelor de gândi-re noi, de confruntare de pe pozi-þii de egalitate cu ce se întâmplãîn Europa ºi aiurea. Cu alte cu-vinte, o astfel de stare de lucrurinu þine, nu ar þine seama de ceeace continuã sã-ºi imagineze miciinoºtri „magnaþi” literari, care, ori-cât ºi-ar dori, nu mai au aproapenicio influenþã, ei nefiind, oricum,altceva decât „rãmãºiþe” (vorbaadmirabilului Mario VargasLlosa) ale unui mod de gândirede mult apus. ªi mai e încã ceva:normalitate în cultura românã în-seamnã sã nu mai discutãm atâtde mult despre dumneaei, norma-litatea, ci sã ne comportãm ca ºicum am fi acolo deja, confortabilinstalaþi, mai ales cã avem (voilà!)suficiente motive. La treabã (co-mentariu), deci! Teoretizãrile fas-tidioase pot fi lãsate (cãci, ori-cum, autostrãzi au berechet!) înseama prestigioºilor universitarigermani, francezi, englezi, ameri-cani ºi chinezi.

Am în faþã, de aceastã datã, ocarte mai degajatã a lui VirgilNemoianu: Note de lecturã, Edi-tura Scrisul Românesc, Fundaþia– Editura, 2013, 132 p. Ediþia edestul de ok, a apãrut în septem-brie 2013, strânge articolele pu-blicate în revista omonimã ºi înConvorbiri literare, dar are cammulte greºeli, unele de-a dreptulsupãrãtoare, de corecturã. Aici(ºi în alte cãrþi precum Tradiþie ºilibertate, 2001), Virgil Nemoianuface un fel de operaþie prelimina-rã, de pro-punere a unor temecare ar merita aprofundate, arun-când un fel de „nade” cititoruluiinteresat, care se poate sau nuagãþa în cârlig. Rezonez intens cu

aceastã bunã, fecundã „dispari-tate”, cu tendinþa de a împãrtãºidescoperiri, cãrþi, idei, amintiri ºicu situãrile ingenios stratificateale comentariului, pe care numaiochiul versat le poate distinge ºicare se tranformã în plãcere a jo-cului cu literatura, cu multele eitâºniri reuºite. (Cine nu gãseºteºi plãcere în exerciþiul scrierii de-spre literaturã – ºi nu numai – ,aproape cã în zadar scrie; deexemplu: „Pentru mine unul a pre-dominat plãcerea lecturii”, p. 63)Este vorba aici despre un com-plex ludic avansat, care nu nu-mai cã nu eliminã „responsabili-tatea”, sã zic aºa, ci îi gãseºte noiîntrebuinþãri, în cadre mai puþinrigide. Implicaþia este aceasta: nuînseamnã cã, dacã scrii în regimarticlier, fragmentar etc., nu ai operspectivã clarã, personalã,energicã asupra literaturii ca în-treg în continuã devenire. Evi-dent, poþi ºi sã nu o ai. Virgil Ne-moianu o are din plin: el scrie dininteriorul unui model de reflecþiefoarte rodat, global-competitiv. Înaceastã privinþã, ipoteza mea delucru este urmãtoarea: de la unpunct încolo, orice text scris deun critic important devine rele-vant. ªi asta cu atât mai mult cucât ne ciocnim, din ce în ce maides, cu „studii” literare (scrise nunumai la noi) fãrã urmã de sare,ca sã nu mai vorbim de piper, atâtde împleticite în premisele vagi ºiîn lipsa de argumentaþie ºi de stil,încât a parcurge un volum pre-cum Note de lecturã tinde sã setransforme, prin contrast, într-unfestin de receptare. Aºa cã mã veþiînþelege (sper!) de ce voi optapentru acestea din urmã: voi ale-ge, cu alte cuvinte, deliciul, iarnu supliciul.

Virgil Nemoianu este un citi-tor impenitent, de elitã: e foarteorganizat, „topic”, strâns, urmã-reºte o temã peste tot. Sunt des-tule embrioane ale unor cãrþi ex-ponenþiale. (Pe unele, deloc pa-radoxal, Virgil Nemoianu le-a ºiscris!). Indiferent cã este vorbadespre un autor sau o grupare,un tip textual, ba chiar un gen etc.,proiecþia integratoare este predo-minantã. E o putere de sintezãfoarte precizatã, activã, înhãþã-toare. „În ansamblul ei poeziafrancezã a secolului XVI este se-ninã, armonioasã, virtuoasã, vo-ioasã. Ea exprimã un umanismcare nu se rupe, nici mãcar nu sedepãrteazã, de valorile spiritua-le. Zãboveºti cu plãcere [dinnou!, n. m., IB] în acest universimaginar plin de eleganþã, debune maniere, de politeþe spiri-tualã, de jocuri. Este un admira-bil moment, un parc înmiresmat,în istoria literaturii europene.”(p. 50) Plãcerea pe care o pome-neam derivã din surâsul abun-denþei parcurse, din nonemfazaunor formulãri memorabile, carepot apãrea oricând, dar mai alesdin priza incredibilã, care se stre-vede prin perdeaua calificative-lor, asupra Zeitgeist-ului vizat. Nue vorba, aºadar, de o simplã înºi-ruire de epitete ºi de metafore cri-tice, ci de punerea lor pe tapet

numai dupã ce acea „intuiþie aîntregului” (pe care o aveau învedere marii romantici, aceia cu-noscuþi atât de bine de autor) ºi-a îndeplinit rolul.

Stilul este unul relaxat-agluti-nant, în care anecdota îºi dã mânacu referinþa savantã, iar compac-tarea sinteticã este „justificatã”prin cutare amãnunt revelator,neexcluzându-se deloc verdictulpropriu-zis. Despre Cãrturari,opozanþi ºi documente afirmã, depildã, cu deplinã îndreptãþire:„Dupã ce am spus aceste lucrurisã subliniez cu toatã tãria cã vo-lumul lui Gabriel Andreescu esteo realizare de maximã valoare, unlucru vrednic de laudã prin miga-la ºi exactitatea muncii depuse,prin subtila inteligenþã analiticã,prin onorabila þinutã eticã, princurajul civic al rectitudinii salesau, ºi mai simplu, prin faptul cãare deplinã dreptate în ce spu-ne.” (p. 125) Alte consideraþii cucare nu pot sã nu fiu de acordsunt urmãtoarele: „Dar Simiones-cu în mod deosebit este clar pecalea postmodernismului, descin-de din Borges, de pildã. Imagisti-ca lui e liberã, neînfrânatã, inter-secþia dintre real, satiric ºi fan-tastic este matricea scrisuluisãu.” (p. 41) Intervin ºi panora-mãri brutale (intuiesc aici o nu-naþã ironic-adaptativã), simplifi-catoare, caracterizãri smucite, darpânã ºi acestea intrã în regulajocului. În orice caz, dimensiuni-le reduse ale textelor l-au provo-cat pe autor la câteva tururi deforþã ºi în acest registru herme-neutic minimal: propune „obser-vaþii conversaþionale” (p. 8), darcu bãtaie lungã, în care sunt cap-taþi ºi destui scriitori români. Dealtfel, conectarea literaturii româ-ne la o Weltliteratur cu geome-trie fatalmente variabilã (având înminte principiul „maximei diver-sitãþi” al lui Kundera), nu maipoate fi, astãzi, un „deziderat”, o„posibilitate” etc., ci un proces

firesc, cumulativ, acumulativ. Înaceste condiþii, comparatismul îºipoate aroga virtuþi mai puþin mã-reþe, generaliste ºi se poate ori-enta spre teme stringente, con-crete. Ieºirea din provincialismulstãtut, din obsesiile bolnãvicios-narcisiace ºi din langoarea meto-dologicã este posibilã, mai ales,prin aceºti paºi mãrunþi, dar si-guri, prin identificarea unor cir-cuite ideatice cât mai destinse. Espre ceea ce ne conduce, uºor,cartea lui Virgil Nemoianu, inclu-siv prin pasiunea factologicã, ri-goarea datãrii, energia recuperã-rii genealogiilor simple sau maicomplicate ale celor pe care îicomenteazã. „Filo-cerchismul”(sã-i zic aºa, puþin cam forþat) estenu numai un stil al evocãrii, o con-stantã a cercetãrii, ci ºi un instru-ment potenþat de cunoaºtere.

Putem desprinde din prezentacarte ºi alte linii ale unui autopor-tret intelectual în miºcare, redes-coperirea aproape spontanã desine: „Eu însumi fiind mult ºi cudrag influenþat de acest mare raþi-onalist moderat [Nicolai Hart-mann, n. m., IB] al secolului 20”(p. 15); „precum marele meu das-cãl filosofic Leibniz socot ºi eu cã-mi place tot ce citesc, din toategãseºti ceva de învãþat” (p. 19);„Abordând literatura ºi cultura cumetodele morfologiei culturale(cele mai folositoare ºi eficientedupã opinia mea) nu abandonãmnici contextele socio-culturale, nicianalizele estetice ºi formale, cidimpotrivã, beneficiem de avan-tajele decurgând din fiecare dinele.” (p. 111) Bogãþia ideaticã, ne-secata disponibilitate a (re)desco-peririi ºi calculata dezinvolturã sedezvoltã, de fapt, pe spiralele adouã pulsiuni esenþiale: empatieºi ironie. La Virgil Nemoianu, lã-sând la o parte faptul cã le gãsimîmpreunate în multe (dacã nu întoate, fiind un fel de cod secret,aflat, adicã, la îndemâna oricui!)întreprinderi critice reuºite, ele tind

sã se potenþeze reciproc, ceea cenu e deloc puþin lucru, deoarece aarmoniza astfel de trãsãturi „con-trarii” þine de o disciplinã a spiritu-lui care se distileazã în spontanei-tate purã a facultãþii de judecatã.

M-a frapat anamnetic ºi urmã-torul fragment: „Vreau sã spunprin acest exemplu (s-ar mai pu-tea da ºi destule altele) cã anumetrãsãturi definitorii ale literaturiisunt extrem de durabile, ba elepar chiar înscrise în codul gene-tic însuºi al fiinþei omeneºti. Carear fi acestea? Înainte de toatenarativitate ºi memorie, dar peacelaºi plan putinþa de a echili-bra armonia proporþiilor întregu-lui cu descentralizarea discursu-lui. Apoi calea de deschidere, deopþiune, spre transcendenþã ºimultiplicitate alternativã. Foartebine a formulat aceste lucruri se-mioticianul Umberto Eco, într-oexpresie pe care nu mã satur sã otot citez. Zicea el (prin 1979) cãfoloasele literaturii sunt: «o ne-încetatã vioiciune, viteza induc-þiei, construirea de ipoteze,postularea unor lumi posibile,subtilitate moralã, proficienþa lin-gvisticã, înþelegerea pãtrunzã-toare ºi conºtientã a valorilor».Evident cã putem sã mai adãu-gãm una-alta la catalogul sãu, depildã ceva asemãnãtor cu celezise în propoziþiiile mele de maiînainte, dar pânã una-alta tot ex-celentã ºi utilã rãmâne definiþialui Eco.” (pp. 56-57) Aº puteaadãuga ºi eu câteva caracteris-tici, dar nu vreau sã stric suspan-sul. Tot ce pot sã spun este cã,într-adevãr, aici (ºi în vreo altecâteva, puþine, locuri) UmbertoEco s-a depãºit pe sine.

O conjecturã importantã îºiface loc, în urma lecturii cãrþii luiVirgil Nemoianu, dar nu numai aacesteia: unde se opresc filoso-fia ºi orice alt domeniu de activi-tate umanã (poate) începe litera-tura: ea are, totdeauna, o dublã,bizarã origine. Cine poate con-ºtientiza asta înþelege ºi de ce nueste o vocabulã fãrã sens, aºacum cred sau încep sã creadã di-verºi ignari sofisticaþi, autori de„studii” impunãtoare care, sprefericirea lor, vor fi înghiþite demonstrul delicat pe care-l voreºuat pe plaja resentimentului lor.

Astfel cã a citi, la modul pro-fesionist, înseamnã inclusiv aputea accepta orice „depãrtare”,orice „ivire” la care ne aºteptamºi mai ales nu ne aºteptam. Uni-versul literaturii, aflat într-o clarãexpansiune, este alcãtuit nu nu-mai din planetele „noastre”, cãl-duþe, „canonice”, confortabile,aflate (unele, bietele!) în pragulsufocãrii, „graþie” minunatuluiefect de serã al insipiditãþii inter-pretative, ci ºi din „exoplanete”,acelea care vor aduce marile sur-prize de mâine. În Note de lectu-rã, Virgil Nemoianu ne sugerea-zã nu numai aducþiuni de relec-turã a ceea ce ºtiam, ci ºi cãi deacces spre provizoriu-incognos-cibilul textual. Dar poate cã bu-curia cea mare (pp. 81-85) rãmâ-ne, totuºi, aceea a redescopeririiplanetei-mamã, a resurselor einebãnuite, acelea care, spre deo-sebire de petrol, nu pot fi atinsede patima epuizãrii.

Aceste Note... sunt precumo oglindã din colþul unui tablouimpunãtor.

nnnnn ION BUZERA

a (re)porni din cel maiîndepãrtat punct


nnnnn MIHAI GHIÞULESCU

Lucian Boia, Primul RãzboiMondial. Controverse, parado-xuri, reinterpretãri, Editura Hu-manitas, Bucureºti, 2014, 119 p.

Am scris în ultimii ani demulte ori despre cãrþi-le profesorului Boia.

De atât de multe ori, încât am stâr-nit glumiþe de genul: „o sã ajungisã nu mai þii pasul cu apariþiile”sau „ar trebui sã schimbi numelerubricii”; sã pun adicã un derivatal numelui celebrului istoric. Înultima vreme, am fost, de câtevaori, mai contondent. Susþin încontinuare ce am zis, dar îmi parerãu cã am fãcut-o. Nu de alta, dars-a întâmplat sã rigoleze (ºi) per-soane cu care nu am afinitãþi in-telectuale nici mãcar la nivel deAbecedar. Plus cã m-am trezit fo-losit – în cercuri mai mãrginaºe, eadevãrat – într-un argumentumad verecundiam stupid ºi imo-ral. „Dacã (pânã ºi) M.G. zice cã…,e sigur cã…”. Avetisment: M.G.are grijã ca, dupã el, sã nu fie si-gur nimic. În continuare, voi(re)dezamãgi pe mulþi.

cui îi e fricã de Lucian Boia?Primul Rãzboi Mondial nu a

stârnit atâtea discuþii ca De ce eRomânia altfel? ºi Sfârºitul Oc-cidentului, dar parcã sunt maiurâte. Parcã a crescut nivelul deaberaþii ºi de invective pânã aajuns la tv, în prime time. LucianBoia are un mare critic, academi-cianul Ioan-Aurel Pop. Nu preasunt eu de acord cu academicia-nul, dar mi-e clar cã Istoria, ade-vãrul ºi miturile (Editura Enci-clopedicã, 2002) e o scriere deº-teaptã ºi serioasã. Cred cã întrecei doi mari e ºi un clenci caredepãºeºte le commun des mor-tels. Deci nu cu IAP am o pro-blemã, ci cu pletora de nu ºtiucum sã le zic care ºi-au fãcut un„argument ad IAP” în obsesia lorde a arãta cã – le mai simplific ºieu simplificãrile – Boia are cevacu românii ºi cu istoria lor.

Mulþi oameni pe care îi stimezpicaserã, într-o fazã pre-lecturã,cu un lob în mrejele discursuluiacuzator/denigrator. Dupã lectu-rã (care dureazã câteva ore, cunotiþe cu tot) au recunoscut cãdiscursul este un exemplu de bunsimþ. Lucian Boia nu vrea sã ara-te cã lucrurile au stat într-un anu-me fel, ci doar cã nu au stat nea-pãrat aºa cum ne-am obiºnuit sãcredem. Se fereºte cât poate deistoria contrafactualã. Dupãmine, precauþia e un pic enervan-tã. Nu cred cã era nevoie sã tot

repete cã nu putem ºti cum ar fifost dacã (n-)ar fi fost. Cine a vruta priceput asta de mult, cine nu,n-o s-o priceapã niciodatã. Idei-le nu sunt greu de rezumat. Înprimul rând, rãzboiul nu era ine-vitabil; e vorba de „un mecanismcauzal mai complex ºi mai subtil,mai puþin tiranic ºi mai puþin pre-vizibil decât schema explicativãcu care s-au obiºnuit istoricii” (p.28). În al doilea rând, „vinovãþiae atenuatã ºi difuzã” (p. 49). Si-gur cã Germania ºi Austro-Unga-ria, învinse (dar cât pe ce sã fieînvingãtoare, caz în care vina arfi fost atribuitã ºi explicatã invers)ºi, în consecinþã, acuzate, îºi aupartea lor de vinã, dar nici Rusiaºi Franþa nu trebuie ignorate.

Nu neapãrat în al treilea rând,România. De fapt, în primul rândRomânia, cãci ea roade. „Noro-cul” românilor de la 1918 nu maie un secret ºi nici un tabu pentrunimeni. Pur ºi simplu, mersul eve-nimentelor a fãcut ca România sãcâºtige mai mult decât îºi puteacineva imagina cu patru ani – casã nu mai zicem de doi ani sau unan – mai devreme. Cã unirile nus-au fãcut chiar democratic ºi cuentuziasm unanim se vede dinfapte. Murim dacã recunoaºtemasta? Sau devenim mai puþin ro-mâni! Sã fim serioºi! Tot LucianBoia a îndrãznit, într-o carte pre-cedentã, sã citeascã public date-

le demografice, constatând cãRomânia Mare a fost, etniceºte,mai puþin „româneascã” decâtRomânia Micã. Sunt lucruri carenu prea pot fi contestate istoricºi/sau logic. Astrologia rãmâneînsã oricând o variantã. Cea mai„periculoasã” alunecare pe pan-ta istoriei contrafactuale se gã-seºte la finalul capitolului despreRomânia: „În 1914 nu se lua încalcul sfârºitul imperiilor, soco-tindu-se în consecinþã cã Româ-nia trebuie sã plãteascã – printr-un tribut de sânge – teritoriul re-vendicat de Austro-Ungaria. Iro-nia istoriei stã în aceea cã l-ar fidobândit, poate, ºi «gratis»” (p.85). Poate, dar greu de crezut!

Ruxandra Cesereanu, Califor-nia (pe Someº), Ed. Charmides,Bistriþa, 2014

Unul din rizomii carestrãbat cel mai recentvolum de versuri sem-

nat de Ruxandra Cesereanu esteproiectul de re-definire a poeziei.Gãsim cel puþin ºase definiþii alepoeziei: i). „Poezia e o garã cumultiple sãli de aºteptare”1 (14).Este gara-receptacul în care tepregãteºti pentru întâlnirea cumultiple trenuri. Sau un purgato-riu în care aºtepþi o infinitate dedestine alternative; ii). „poezia esubterana ºi ieºirea” (25). Eaeste Untergrund, metaforã pen-tru inconºtient ºi exitus, calea deieºire din închisoare, modul cumputem transgresa domnia „paz-nicilor” (simbol al supraeului saual „poliþistului din creier”); iii).„Se zvonise cã poezia izbutiseextincþia spaþio-temporalã.”

de la re-definirea poezieila starea de invictus

(56) Din nou, autoarea ne trimitela inconºtient (ca „loc” în careieºim de sub incidenþa spaþio-temporalã) ºi mai ales la „atopia”„ieºirii de pe GPS”. Planeta inte-rioarã a poeziei nu este în siste-mul nostru solar, probabil nici îngalaxia noastrã; iv). Poezia întreascezã ºi pericol letal (Liebes-tod): „Crezusem odinioarã cãmãnãstirea e un antrenamentpentru poezie/ iar poezia o cã-lugãriþã în carne ºi oase./” (12);v. Eul liric se întoarce în preisto-rie, ca personajul din filmul luiCoppola, Youth Without Youth,

dar nu pentru a gãsi limba origi-narã, ci pentru a relua confrunta-rea cu poezia, conceputã ca ovocaþie transistoricã, care îºi con-tinuã quest-ul în ciuda transmi-graþiei: „Sunt în Neolitic./ O iaude la capãt cu poezia./ Mã nasca treia sau a patra oarã./ Nusunt nici soldat, nici preot.// ”(34); vi). Poezia e nu numai theor-ía + scholé ci ºi solitudine + trau-mã. Este criza cât ºi depãºirea cri-zei (axa eu=eu se dobândeºte prinluptã ºi conflict, aºa încât eul estepropria sa dublã negaþie): „De lamaternitate, am fost adusã într-o

casã închiriatã pe râu./.../ Într-ozi, pãrinþii mei au fugit amân-doi pe Someº,/ ca sã scape deþipetele fetiþei nou-nãscute./Dupã vreo câteva ceasuri de sin-gurãtate am învãþat ce e poezia./A fost cea dintâi lecþie.//” (53)

Sintetizând, avem o poezieatopicã ºi acronicã, ambiguã (for-mã de meditaþie ºi mijloc de „pier-dere”), anomicã, chiar anarhicã(v. anxietatea ºi dezavuarea paz-nicilor ºi abolirea legii [„Iatã, asosit ceasul în afara ºi totodatãdeasupra legii”, 59]), via regiapentru un univers interior, caretransgreseazã istoria sau coman-damentul teritorial.

Pentru cã „noi trãim începu-tul ºi sfârºitul în ordine inver-sã” (7), volumul începe cu un felde apocalipsã post-modernã, încare sunt „deconstruite” (în sen-sul de „destrucþie”) simboluri re-cognoscibile ale Clujului („Pemal, biserica Sfântului Mihail co-borâse de pe picioroange,/ copiiicu praºtia îi crãpaserã vitraliile./Cafeneaua Insomnia duhnea aurinã ºi a poeþi descompuºi,/ Înclubul Zorki pianele se stricase-rã,/ la barul Rivers dimineaþa li-chidã avea culoarea pereþilor despital,/ pe terasele de la obelis-cul Carolina fusese trasã la sorþi/apocalipsa de început de mileniu./Însuºi regele Mathias venise sãse scalde în Someº.//”, [8]) ºi seterminã cu un imn al renaºterii, opledoarie pentru o „religie a ini-

Dreptatea împãrþitã prin siste-mul tratatelor din 1919-1920 esteºi ea discutabilã. Este, ca întot-deauna, dreptatea învingãtorilor.Principiul naþionalitãþilor, oricumrãu aplicat – ºi voit, ºi nevoit –, afost ignorat în privinþa germani-lor. De aici, calea deschisã sprecel de Al Doilea Rãzboi Mondial.Întrebarea-cliºeu din titlu nu edoar de efect. Chiar mã întreb cuiîi e fricã de Lucian Boia. În primulrând, celor pe care m-am hotãrâtsã îi numesc naþiomani. Ei simtorice întrebare ca pe o loviturã înplex. Dar numai lor? Cu siguran-þã, nu. Tuturor, ºi nouã celor carepalpitãm la „reinterpretãrile” mar-ca Boia. Ele sunt mereu o tulbu-rare a unui confort intelectual (ºiidentitar), în care ne instalãm, maimult sau mai puþin, toþi. Chiardacã la început ne aruncãm cudeplinã încredere, vedem repedecã gândurile devin tot mai greude controlat. Ideile se leagã ºi sedezleagã tot mai ciudat; certitu-dinile vechi se duc pe apa sâm-betei, dar în locul lor apar, inevi-tabil, altele noi. Tentaþia relativi-zãrii permanente se luptã cu ne-voia unui punct fix. Raþiunea seluptã cu sine. Un exemplu: deºiºtim cã istoria contrafactualã eficþiune – e logic, nu? –, ne vinetare greu uneori sã ne abþinemde la scenarii logice de tip „whatif...”. E greu sã gestionezi o ast-fel de stare. E uºor sã cedezi, sãajungi, mãcar pe moment, sã re-greþi cã n-ai rãmas cuminte la idei-le primite de-a gata. Gândirea eceva periculos. Orice am zice, tu-turor ne este, mãcar un pic, fricãde Lucian Boia.

mii” („Vara s-a fãcut metatimp,/.../ Inima e singura lege ºi e dic-þionar./ Toate celelalte organeau fost mâncate,/ din inimã senaºte o nouã limbã.// ªi am ur-cat la bucata de carne crudã ainimi,/ apoi am intrat invicþi înAkropolis,/ unde nu mai era di-ferenþã între oameni, animale,zei.// Poezia era singurã//”) (60).

Dacã re-definirea poeziei esterizomului volumului California(pe Someº), expresia sa concre-tã, „fructul” sãu este sentimen-tul de „neînfrângere”, sintetizatde versul „My head is bloody,but unbowed” din poemul din1875 al lui William Ernest Henley,Invictus. Acest sfidãtor „I dareyou to hit me harder” adresatsorþii, expresia unui amor faticonºtient asumat, singularizeazãvolumul Ruxandrei Cesereanu, caun adevãrat manifest al libertãþiiîntr-o societate care se caracteri-zeazã din pãcate prin isteria ºiuzura lui animal laborans. În-cheiem cu versul poetei clujene:„[N]oi nu vom fi niciodatã ghe-muiþi ori seduºi, ci, mereu altfel,adicã invicþi ...” (43).

1 Toate sublinierile aparþin autoarei.

Liv

ia C

orc

ove

anu

carte cu zimþi

nnnnn ªTEFAN BOLEA

ec

tu

ri


mecanism bizar

opulenþa lumilor improvizatenaºte vicii lipite de lava siropoasã în asfaltul derutant redudant tocuri de plastic lasciv mutileazã iluzii (in)utile vitrine persuasive strigã demenþial (ne)fericirile trec la semafor pe roºu e un miros de vezuviupestilenþial de haine cãlcate (a)simetric cuvinte volatile transcend cercuri stupide certurile se dezbracã de (in)cert itudini morþi mercantile se plimbã cutaxiuri roz ca într- un maraton bizar deefect mãºti barbare se pliazã pechipul defect gustul speranþei ardeefuziunile singurãtãþii sexul costã exorbitant nuditatea râde tendenþios cristalele (in)colore ale unuisuflet sedus de fobii retorice se expune dezola(n)t mirobolant (par)fumul adrenalinei(sin)ucide dragostea ca niºte dem(o)ni narcisiºticerºim (im)perfecþiunea

Incandescenþe pe dealurile cu pãdurisãlbãticite cu apusuri roºcate-arãmii am presãrat lacrimi debunãtate ºi am rãsfirat safirele gingãºiei din salba sufletului meuperegrin

nu mi-aþi zãrit cãrãrileluminoase n-aþi plâns picãturã cupicãturã pentru umbra din luminiºuriîn apa tulburatã de ploi aizvoarelor am spãlat vise, rãni, destine

urmareaþi fiecare unduire avântului culegeaþi ramurile uscate diniarba palidã dar n-aþi ºtiut cã în scorburaunui pin veºtejea inima mea hoinarãca o cometã ea s-a rostogolit pentrutotdeauna din cerul translucid în apele solitare ale pãdurii

sidefie ca zãpada mi-am autodenunþat peteleroºietice galben-arãmii niciodatã verzi ale imperfecþiunii melecotidiene

ºtiaþi cã sunt ca o flacãrãce îºi aprinde cenuºa cu cremene ?

aþi ars lumea poveºtilor melede tainã templul de coral al copilãriei dar inima mea pulsa pe cãrãrivoluptoase prin râpe derizorii blândã în sinceritatea ei incandescentã ca o otravãmolipsitoare

nnnnn Angela Melania Cristea

Cartea Ioanei-Rucsan-dra Dascãlu (Étude surles passions dans la

culture ancienne et moderne,apãrutã la Editura Universitariadin Craiova, în 2014, în colecþia„Études françaises”) este o va-lorificare a interesului constantmanifestat de autoare, în ultimiiani, pentru ultima operã a lui Des-cartes, Les Passions de l’âme, fi-nalizatã în 1649, cu puþin înaintede moartea autorului. De fapt,materialul care constituie punc-tul de plecare al analizelor dinacest volum este traducerea înlatinã a tratatului cartezian, reali-zatã de juristul Henri des Maretsîn 1650, Passiones animae. Vari-anta latineascã suscitã cu deo-sebire atenþia cititoarei fiindcãaceasta corespunde specializãriisale academice în domeniul lim-bilor clasice.

Având meritul de a configuracu mijloacele analizei comparati-ve, textuale, lingvistice ºi cultu-ral-istorice conþinutul Pasiuni-lor... carteziene, la care se adaugãnumeroase explicaþii privitoare laîmprejurãrile redactãrii ºi influen-þele din epocã ce l-au determinatpe marele filosof sã-ºi limpezeas-cã propria opinie despre o regiu-ne complexã a existenþei umane,volumul de faþã rãmâne de la uncapãt la altul fidel unei grile unita-re de lecturã. Nimic mai rezonabildecât pasiunea pentru studiulpasiunii, complicatã adecvat deînsãºi subiectivitatea lãsatã libe-rã a pasionatului care vede în ob-iectul pasiunii deopotrivã o sursãde raþiune ºi una de plãcere.

Aflat pe drumul definitivãriisistemului sãu filosofic, Descar-tes s-a simþit aproape obligat sãofere publicului sceptic al seco-lului sãu – dar aflat încã sub do-minaþia dogmelor creºtine, aºacum autoarea aratã pertinent înanaliza sa – un complement alMeditaþiilor metafizice, care sãvalideze res cogitans chiar ºi peteritoriul mai greu de strunit meta-fizic al res extensa. Filosoful eraconºtient cã spiritul geometric,edificiul raþiunii autonome eramereu ameninþat de intruziunileiraþionalului din om. Prin urmare,Pasiunile... reprezintã necesaraabordare a periculoasei regiuniontologice în care uneltele anali-tico-matematice ale filosofuluipãreau sã nu poatã pãtrunde sauunde acestea ºi-ar fi putut com-

ocheanul întorsocheanul întorsÎn contextul geopolitic atât de

încordat al acestor zile, apare nr.7/ 2014 al revistei „Apostrof”,consacrat unui secol de la izbuc-nirea primului rãzboi mondial.Ancheta realizatã de Marta Pe-treu ºi Lukács Jósef este susþi-nutã prin semnãturile lui OvidiuPecican, Horia Gârbea, Irina Pe-traº, Cristian Vasile, Cseke Péter,Vasile Dâncu, Al. Sãndulescu,Sonia Elvireanu, George Neagoeºi Iulian Boldea care observã„modul în care scriitorii români auabandonat o viziune genericã,globalã, mistificatoare, asuprarãzboiului, percepând drama sin-gularã, traumele individualitãþii

umane, identitatea mutilatã a fi-inþei plasate în angrenajul cata-clismului mondial”.

Din sumarul dens al „Bucovi-nei literare” (nr. 5-6/ 2014) reþineminterviul cu „invitatul revistei”,Emilian Galaicu-Pãun (amfitrionVasile Proca), „notele” acordatede cãtre redactorul-ºef al publi-caþiei, Alexandru Ovidiu Vintilã,pictorului suprarealist Jules Pe-rahim , „portretele” datorate lui

Al. Cistelecan, precum ºi excelen-tele pagini de beletristicã semna-te de Radu Vancu ºi Matei Viº-niec. Semnalãm, de asemenea,prezenþa, în paginile acestui nu-mãr, a colaboratorilor noºtri Da-niela Micu (recenzie la CaietulRoxanei ºi alte jurnale, de ªte-fan Bolea ºi Florin Colonaº cu -noi contribuþii la un posibil dicþi-onar al avangardei.

Punctele de atracþie ale publi-caþiei piteºtene (nr. 7 / 2014) sunt

de aflat în textele lui Gh. Grigur-cu, reputatul critic radiografiind„calea compromisului” pe carescriitori de toate calibrele au mersîn timpul regimului comunist,Mircea Bârsilã cu analiza sa vi-zând „antinarcisismul feroce” dinpoezia lui Nicolae Coande ºi ªte-fan Ion Ghilimescu, relevând „ilu-minãrile lui Ion Mureºan, „fasci-nantul poet de adâncimi metafi-zice, care lasã uneori impresia cãde-abia dacã înþelege el însuºi cese întâmplã în chilia cuvântuluisãu”. Ultima paginã a revistei neinvitã la o descindere pentru de-gustãri de vinuri în celebrul oraºsubteran Cricova, avându-l dreptghid pe Dumitru Augustin Do-man.

pasiunile – de la filosofiela anatomie

promite pertinenþa, ºi anume ceaa dualismului corp-suflet. Aºa sepoate explica importanþa opereicarteziene abordate aici de Ioana-Rucsandra Dascãlu. Cunoaºterealingvisticã a universitarei craiove-ne o va conduce pe aceasta la ointeresantã sondare a modului încare tratatul a fost citit pe maimulte nivele ºi în mai multe mediide cunoaºtere, plecând de la pro-blema transbordãrii cuvintelorcare exprimã conceptul de pasiu-ne din originalul cartezian în ter-meni latineºti ºi apoi chiar în ceiromâneºti (în cele 3 traduceri inte-grale ale volumului lui Descartesîn limba românã analizate) la re-ceptarea culturalã în epocã ºi prinprisma ºabloanelor cognitive fa-miliare contemporanilor filosofu-lui francez, pe o axã mergând de lareligios la ºtiinþific.

Însã cel mai interesant traseual acestei receptãri pluricontextua-le este al teoriei aflate in statunascendi, pe parcursul alcãtuiriiei de autor, timp în care acesta esteinfluenþat de o bogata corespon-denþã cu prinþesa palatinã Eliza-beta a Boemiei. Personalitate im-portantã a dinastiei Stuarþilor, darexilatã de mulþi ani la Haga, dupãscurta iarnã de domnie de careavusese parte alãturi de soþul ei,Frederic al V-lea, Elizabeta trãia operioadã austerã a vieþii sale. De-presia de care suferea îi lasã urmeinclusiv în starea fizicã ºi ar fi pu-tut fi declanºatã de moartea dinurmã cu câþiva ani a soþului, deincapacitatea de a asigura condi-þiile de continuitate dinasticã ne-numãraþilor sãi copii, dar mai alesde notoria executare a fratelui sãu,Charles I al Angliei, în cadrul rãz-boiului civil englez. Aparþinând celpuþin oficial unei lumi prin exce-lenþã catolicã, dar cãreia sistemulsãu filosofic nu îi plãteºte nelimi-tat tribut, Descartes va încerca sãtrateze melancolicele sondãri filo-sofice trezite de puritanismul pro-testant al Elizabetei prin forþa co-gito-ului sãu, capabilã de a con-trola latura pasionalã prin inter-mediul celei raþionale. Aºa cum vapuncta ºi autoarea acestei cãrþi laun moment dat, schimbul episto-lar dintre Descartes ºi prinþesã arputea fi vãzut ca o confruntaresincerã ºi paºnicã între douã per-

spective care se înfruntau pro-fund în secolul al XVII-lea ºi din acãror opoziþie nu au rezultat doarregretabile conflicte interconfesi-onale armate (ca rãzboiul civil en-glez sau cel de 30 de ani, în carechiar familiile prinþesei fuseserãimplicate), ci ºi mai profitabila vi-ziune ºtiinþificã modernã.

Dând dovadã de o bunã cu-noaºtere a istoriei semantice alimbii latine ºi a celei franceze,autoarea aratã cã polisemantis-mul latinescului passio se subîn-tinde de la sensul mistic creºtindin Evul Mediu – aflat mereu înopoziþie cu omologul sãu dinzona de umbrã a concupiscenþeice trebuie învinsã de autocenzu-ra cultivatã de creºtinism – la maiumanul conflict al pasiunii cu ra-þiunea din tragediile clasicismu-lui francez, prin excelenþã drama-tic, la pasiunea ca obiect de stu-diu pentru combinaþia de psiho-logie ºi anatomofiziologie cu careîncã opera medicina de originenaturalistã a epocii.

Suprinzând importanþa domi-nantei ºtiinþifice cu care spiritulmatematic specific lui Descartesvine sã tranºeze problematicaemoþiilor, Ioana-Rucsandra Das-cãlu subliniazã folosirea de cãtrefilosof, ºi apoi mai ales de tradu-cãtorul sãu în latinã, a termenilordin sfera emoþiilor consacraþi înfilosofia naturalistã, astfel încâtopera lui Descartes devine un„tractatus pathologicus”. Laaceastã identitate de tratat ºtiin-þific ne conduce nu doar tendin-þa cartezianã de a reduce im-ponderabilul la ponderabil, spiri-tul la lãcaºul sãu corporal, dar ºicalitatea analiticã a scriiturii, am-biþia autorului de a enumera ti-purile de „pasiuni primitive” ºilegãtura acestora cu spiritul deacþiune, cu influenþele exterioaresuferite de corp ºi spirit.

O interesantã continuitate aacestei pledãri implicite pentrusemantica medicalã se va creio-na ºi în istoria traducerilor româ-neºti, datã fiind versiunea româ-neascã Tratat despre sentimen-te – aºa cum a fost propus titlulîn ediþia autohtonã din 1999. De-sigur, este evidentã aici o subtilãepurare a încãrcãturii carnale a„pasiunii” ºi înãlþarea ei la statu-

tul mai abstract de „sentiment”,mai precis deplasarea, în interio-rul ºtiinþelor despre omul inte-gral, de la fiziologia laturii anima-le la psihologia laturii semidivinea fiinþei. Nu întâmplãtor Descar-tes a fost luat serios în conside-rare de neuroºtiinþele secoluluitrecut. În final, rezolvarea propu-sã de matematicianul ºi fizicianulDescartes pentru explicarea ten-siunilor dintre cele douã pãrþi alefiinþei este glanda pinealã,punct din centrul creierului res-ponsabil de fiziologia pasiunilor.

În concluzie, îi va recomandapacientei sale de rang nobil unremediu stoic, lectura lui Seneca.Pe lângã aceastã cale stoicã înînþelegerea filosofiei carteziene apasiunilor, autoarea mai observãºi direcþia augustinianã prefera-tã de Descartes, bazatã pe tran-formarea pasiunilor negative înpasiuni pozitive printr-un soi depurificare sau redirecþionare a lorcu ajutorul raþiunii dominante.Totuºi, puritanismul de esenþãcreºtinã al prinþesei, înfruntat depuritanismul spiritului matematical lui Descartes, va face dificilã orezolvare eficientã ºi fãrã rest adualismului aflat la baza acesteiproblematici. Elizabeta a accep-tat cu greu, se pare, sã adoptecalea unei credinþe absolute încontrolul, prin voinþã, al întregu-lui fiinþei umane, aºa cum materi-alismul cartezian a mai fost multesecole dupã aceea pus sub sem-nul îndoielii de idealismul filoso-fic. Probabil acesta este ºi moti-vul fascinaþiei mereu noi resimþi-te de alþi noi cititori faþã de unimportant episod al filosofiei uni-versale, din fericita categorie acãrora face parte ºi Ioana-Ruc-sandra Dascãlu.

nnnnn IOANA REPCIUC

ec

tu

ri


nnnnn CÃTÃLIN GHIÞÃ altfel despre filme

- Este datoria mea s-orepudiez pe reginã ºi nici-un papã de la Petru încoa-ce nu se poate pune de-acurmeziºul. Cum de nu în-þelegi acest lucru? Toatãlumea înþelege.

- Atunci ce nevoie areÎnãlþimea voastrã de umi-lul meu sprijin?

Dialog între Henric alVIII-lea ºi Thomas More,

A Man for All Seasons

Trãim, din pãcate, într-oþarã în care mulþi dintrecãrturari nu ar înþelege,

probabil, niciodatã esenþa schim-bului de replici dintre Henric alVIII-lea ºi Thomas More, citat demine ca epigraf. În complicatarelaþie dintre politicã ºi culturã,prea adesea ultima a cedat presi-unilor celei dintâi. Lucrul este,altminteri, de înþeles: intelectua-lul a fost dintotdeauna un ina-daptat, un ins slab insertat so-cial ºi, în consecinþã, puþin dotatsã susþinã, cu seninãtatea cinicãa politicianului, ºocurile realitãþiiºi contradicþiile acesteia din urmã.Ceea ce ne-a salvat pe „noi, filo-logii” (ca sã glisez în trena luiNietzsche), a fost laºitatea cucare natura a gãsit de cuviinþã sãne doteze, pentru ca þestele noas-tre îmbibate de atâta ºtiinþã decarte sã nu se rostogoleascã, lapropriu sau la figurat, prea de-vreme în þãrâna ignobilã. Dar separe cã destinului îi plac excep-þiile, pe care le cultivã cu încãpã-þânare: din vreme în vreme, se ri-dicã dintre noi, doctorii în diferi-te ºtiinþe, câte un individ cãruianu-i pasã de consecinþele gestu-rilor sale publice. El nu se temecã ar putea plãti scump pentru

cãrturarul vs. regelesinceritatea ºi intransigenþa uneiopinii ºi, astfel, ne face pe toþiceilalþi de ruºine. De aceea vreausã vã vorbesc în continuare de-spre o astfel de persoanã.

Prieten al umanistului Erasmusdin Rotterdam, filosoful englezThomas More (sau Morus, cum is-a latinizat numele) a rãmas în is-toria literaturii ca autor al unei cãrþiscrise în limba latinã ºi denumiteUtopia, lucrare publicatã la Leu-ven în 1516. În ea, More imagi-neazã o alternativã idealã la viaþapoliticã europeanã, la acea vremedominatã de regate din ce în cemai puternice ºi deci mai dispusela autocraþie internã ºi la agresiu-ne externã. Alternativa se numeº-te Utopia, iar acest þinut, împreu-nã cu cele învecinate, Tallstoria,Nolandia ºi Aircastle, adãposteº-te o societate protocomunistã, încare proprietatea privatã a fostdesfiinþatã, iar sexele se bucurã deegalitate deplinã. Cartea a avut,din pãcate, accente profetice:Raphael Hythlodaeus, unul din-tre personajele cãrþii, crede cã, maidevreme sau mai târziu, etica (per-sonalã sau colectivã) va intra înconflict cu realitatea politicã. În

aceastã afirmaþie rezidã sâmbure-le intrigii din filmul regizat, în 1966,de Fred Zinnemann ºi intitulat AMan for All Seasons.

Turnatã în doar trei luni ºi cuun buget redus la douã milioane

de dolari, pelicula lui Zinnemannare la bazã piesa omonimã a dra-maturgului britanic Peter Bolt ºi-iare în prim-plan pe regele Angliei,puternicul Henric al VIII-lea, ºi pelordul cancelar Thomas More.

Iniþial buni colaboratori, chiarprieteni, relaþia dintre cei doi semodificã radical în momentul încare regele vrea sã divorþeze deCaterina de Aragon, ca sã se poa-tã cãsãtori cu Ana Bolena. Rugatsã semneze petiþia cãtre papa Cle-ment al VII-lea, More refuzã, pemotivul cã papa nu ºi-ar da nici-odatã consimþãmântul. Pentru anu fi constrâns sã cedeze la pre-siuni din ce în ce mai puternice ºipentru a-ºi pune familia la adã-post, More demisioneazã din înal-ta funcþie pe care o deþine. Vã-zând cã fostul lord cancelar nuaderã la Jurãmântul de Suprema-þie, care-l transforma pe regeleAngliei în suveran al Bisericii,rupând astfel cordonul ombilicalcu Vaticanul, Henric decide sã serãzbune. Acuzat de trãdare demãrturia mincinoasã a lui RichardRich (numit, între timp, ProcurorGeneral pentru Þara Galilor, însemn de recompensã politicãpentru gestul sãu), More se tre-zeºte arestat. Curajos, la proces,el denunþã abuzurile regelui, carea încãlcat, astfel, atâta MagnaCharta, cât ºi propriul jurãmântla accederea pe tron. Condamnatla moarte de un tribunal-mario-netã, în pofida protestelor asis-tenþei, More îºi acceptã cu seni-nãtate destinul ºi-ºi iartã cãlãul.Dupã execuþie, capul sãu a statînfipt pe Poarta Trãdãtorilor timpde o lunã. Pentru ajutorul sãu„nepreþuit”, Rich a fost rãsplãtitcu titlul de lord cancelar.

Fãrã a trãda semnificativ ade-vãrul istoric, Zinnemann zugrã-veºte figura lui More în tuºe foar-te luminoase (chiar ºi la propriu:în timp ce adversarii sãi uneltescîn semiobscuritate, prezenþa peecran a marelui umanist este în-conjuratã permanent de un ha-lou de strãlucire). Pelicula a fostatât un succes de casã, cât ºi unulde criticã: a câºtigat nu mai puþinde ºase premii Oscar ºi cinci pre-mii BAFTA. Dincolo de toateaceste encomioane, rãmâne înistorie splendoarea gestului unuiintelectual integru de a nu ceda,sub nicio formã, ameninþãrilor pecare el le considerã injuste.

Alexandra Ares, Viaþa mea penet, traducere din limba englezãºi note de Larisa Copãceanu, Edi-tura Polirom, Iaºi, 2012.

V iaþa mea pe net repre-zintã startul chick-lit-ului pe piaþa literaturii

româneºti. De altfel, acesta estecel de-al doilea chick-lit româ-nesc ºi singurul finalist la „USABest Books”, 2011. AlexandraAres, membrã a Uniunii Scriitori-lor, autoarea stabilitã în Americaa realizat un veritabil romanchick-lit, piperat cu umorul carac-teristic acestui gen literar ce în-vãluie realitãþile cotidiene. Au-toarea scrie în limba englezã de-oarece „Ca sã scrii un roman sauo piesã de teatru trebuie sã aiceva de spus. Or, eu trãiesc din1998 la New York, deci experien-þa mea de viaþã e americanã, newyorkezã, mai exact. De asemenea,trebuie sã recunosc cã îmi placefaptul cã limba englezã este unade circulaþie mondialã. Dacã mãvoi muta din nou în România laun moment dat, ceea ce e foarte

primul chick-lit românescpopcorn un timp îndelungat înscopul de a economisi pentru a-ºi putea plãti datoriile, decât sãridice steagul alb ºi sã cearã aju-tor familiei. De altfel, riscã foartemult atunci când publicã anun-þuri pe Craigslist pentru a-ºi gãsiun coleg de apartament ºi unpotenþial iubit. Viaþa i se dã pestecap o datã cu apariþia lui Beata,aparent colocatarul ideal, “o fe-meie de afaceri” care nu locuieº-te propriu-zis acolo ºi o cople-ºeºte cu cadouri pe Emily. Preafrumos ca sã fie adevãrat, aflã cãproaspãta ei colegã lucreazã cadoamnã de companie indepen-dentã. În curând, va fi cãutatã depoliþie ºi arestatã.

Dupã mai multe fiascuri cu jo-burile, Emily se hotãrãºte sã ce-deze invitaþiilor pe Craigslist aleunei aºa-zise Ducesa ºi sã lucrezetemporar ca doamnã de companie.Îºi face o schimbare radicalã delook ºi intrã pe scena tumultoasãa VIP-urilor care-i vor aduce nu-mai probleme. Astfel, numele ei vafi menþionat în toate revistele descandal, paparazzi îi vor acapara

posibil, probabil cã voi scrie dinnou în limba românã, dupã o anu-mitã perioadã de acomodare.”

Povestea se deschide cu pro-tagonista, Emily Thompson, o tâ-nãrã pasionatã de artã ºi o redu-tabilã fatalisã, proaspãt conce-diatã ºi pãrãsitã de iubitul ei,Toby, un artist în devenire. În ciu-da obstacolelor pe care le va în-tâlni, Emily alias Swan se va în-cãpãþâna sã reziste în jungla dinNew York, sã se descurge pecont propriu, respingând potenþi-ala ideea de a se întoarce în ora-ºul natal, Buffalo, sau sã cearãajutorul financiar al pãrinþilor ei.

Viaþa lui Emily se învârte înjurul site-ului Craigslist, omnipre-zent în toate aventurile ºi care îiva aduce sistematic atât regre-sul cât ºi reuºita. Acest lucru îltransformã într-un personaj veri-dic, actual, în care ne putem re-gãsi cu uºurinþã, în acest timpdominat de internet ºi gadgeturi.Cu toate acestea, Emily nu esteo femeie superficialã, ci mai de-grabã o femeie cu o ambiþie defier. Preferã sã se hrãneascã cu

locuinþa. Emily Thompson va re-veni pe un fãgaº normal o datã cuapariþia noii colege ºi viitoare prie-tene, o femeie din Spania ºi atuncicând va avea o relaþie cu vecinulei, pe care de altfel, îl spiona dinplictisealã. ªi pentru cã întotdeau-na dupã nor, vine soarele, prota-gonista se va îmbogãþi cu un mili-on jumãtate de dolari de pe un ta-blou de Basquiat pe care o sã-lgãseascã în tomberon. Mai mult,o sã primeascã ºi o ofertã de an-gajare la o galerie de artã, dome-niu pe care este specializatã. Ast-fel, romanul are un happy-endaºteptat, specific chick-litului. Caîn viaþa realã, totul este bine cândse terminã cu bine.

Nararea se face la persoana I,ceea ce dã un plus de realism ºiinduce cititorului o modalitatemult mai uºoarã de a se vedea pesine în diverse ipostaze prin caretrece eroina. De asemenea, secreeazã o imagine veridicã aoraºului New York ºi mai precis acartierului East Village.

Viaþa mea pe net este o lecturãcaptivantã, stilul este alert, con-

temporan ºi nu-þi dã voie sã o laºidin mânã decât dupã ce ai termi-nat-o de citit. Cu alte cuvinte,acest roman este biletul la film,unul neobiºnuit care se petrecenu pe marile sau mici ecrane, ciundeva mai profund de atât – înmintea cititorului. Instrucþiunile defolosire ºi coordonatele sunt pla-sate nonºalant aºa cã ce mai aº-tepþi? S-a dat liber la imaginaþie!

nnnnn Andreea Pîrºu

ec

tu

ri


Alexandru Potcoavã, Ce avãzut Parisul, Herg Benet Publis-hers, 2012.

Oculegere de povestiriaproape fantastice, încare personajele se

aflã pe muchia dintre realitate ºifantezie, acolo unde posibiluldevine absurd, unde realitateaParisului este redatã sub formaunei ficþiuni submundane, evo-catoare de imagini venite dinadâncurile subconºtientului.

Sticla este un obiect care seregãseºte obsedant în toate po-vestitrile acestui volum, suge-rând un spaþiu rece, gol ºi trans-parent în care personajele îºi an-coreazã experienþele de viaþã.Locuri damnate, care determinãcomportamente neobiºnuite, bãr-baþi care aruncã femeile pe carele iubesc în Sena de pe Pont desArts, acel loc unde perechile îºijurã iubire eternã prin prindereaunui lacãt cu iniþialele lor. O bã-trânã care face o încercare zadar-nicã de reþinere a materialului, unataºament încãpãþânat de o car-casã goalã, care nu va supravie-þui trecerii timpului. Aceasta îiscoate globii oculari cu linguriþade cafea soþului sãu mort ºi îiaruncã în foc, pentru ca, în celedin urmã, sã-i împingã întregul

Parisul luiAlexandru Potcoavã

trup în vatrã. Acest gest este oîntoarcere la primitivism, o muti-lare ºi o jertfã inutilã, o încercaredeznãdãjduitã de a ºterge oriceurmã a celui ce fusese domnulMorandini pentru a descoperiputerea catharticã, vindecãtoarea focului.

În acest volum Alexandru Pot-coavã încearcã o prelucrare apar-te a cotidianului, care se destra-mã, pãºind pe un teritoriu undefantasticul ºi realul fac parte dinacelaºi plan, fãrã a se contopi. Deexemplu, sticlele cu vin roºu suntdesprinse din realitate, dar ºi unvehicul menit sã inducã o stareoniricã, ancestralã. Vinul roºuacþioneazã ca un prevestitor alnenorocirilor, fiind o reprezenta-re a sângelui în accepþiunea ve-chilor egipteni, sânge vãrsat decãtre aceia care au avut cutezan-þa de a se împotrivi zeilor.

În povestirea „Fundaþia” regã-sim o adaptare a teoriei unui Pã-mânt care este gol în interior, te-orie expusã de cãtre Jeremiah N.Reynolds ºi John Cleves Sym-mes, care erau de pãrere cã în in-teriorul planetei se aflã un spaþiunelocuit, însã propice vieþii, in-trarea în acest spaþiu fãcându-seprin intermediul unor intrãri afla-te la Polul Nord ºi Polul Sud:„Apa invadã tunelul ºi umplu

mijlocul gol al planetei, înecândlumea din interiorul Pãmântului.”(p. 59)

Alexandru Potcoavã nu seopreºte, însã, aici ºi, prin interme-diul altor douã povestiri, intitula-te simplu „Partida” ºi „Partida 2”,oferã douã posibile variante dedesfãºurare ale aceluiaºi eveni-ment, pentru a pleda în favoareateoriei care spune cã destinul esteinfluenþat de alegerile pe care lefacem de-a lungul vieþii.

Întâlnim în proza lui Alexan-dru Potcoavã o imagine hibrid aParisului, descrisã oarecum înmaniera lui Julio Cortázar, o navãplutind pe ape învolburate, un„Manuscris gãsit într-o sticlã”(Edgar Allan Poe), ce aratã laturaîntunecatã, poveºtile nespuseale Parisului.

nnnnn Roxana Ilie

Autor al unor studii me-ritorii precum Litera-tura românã faþã cu

postmodernismul. Studiu criticdespre ªcoala de prozã de laTârgoviºte (1996), Reinventarealecturii (2000) ºi Proximitãþi cri-tice (în trei volume, apãrute în2004, 2009 ºi 2010), Ion Buzera îºicontinuã explorarea în sfera criti-cii ºi istoriei literare de la noi ºidin afarã în noul volum de cro-nici Excursuri. Regãsim aici oviziune personalã, inconfundabi-lã despre critici ca Mircea Mar-tin, Eugen Negrici, Cãlin Vlasie,Simona Popescu, Iulian Boldea,ªtefana Pop-Curºeu, AlexandruDragomir ºi mulþi alþii. În cazul luiAlexandru Dragomir – „adevãra-tul nostru Privat denker, nu Cio-ran” (p. 29) –, autorul semnalea-

excursuri în critica de azizã în volumul Seminþe filiera hei-deggerianã ºi preocuparea pen-tru idei filosofice, mai ales în pri-vinþa temporalitãþii. Interesanterãmân pe de o parte afirmaþiile luiAlexandru Dragomir ºi pe de altãparte, cele ale lui Ion Buzera, caresfârºeºte prin orientarea proprieianalize critice înspre portretul li-terar ºi spre o anumitã referenþia-litate ºi autoreferenþialitate inci-fratã în discursul fiecãrei perso-nalitãþi abordate.

Nu lipsesc nici verdictele axio-logice, posibilele clasamente încanonul literaturii noastre con-temporane. Despre autorul volu-mului Un anotimp în Berceni, de

exemplu, Ion Buzera subliniazã cã„Oricât de mult, poate, ºi-ar dori,Claudiu Komartin nu poate rataniciun top five al poeþilor aflaþipe traiectele afirmãrii în literaturaromânã contemporanã”. (p. 41);Adrian Marino, cãlinescian caformaþie prin 1947, totuºi „era uncritic literar de top, chiar dacã sis-temul literar «nu-l asimilaseîncã». Dar dacã nu ar fi fost com-plet dat peste cap în anii urmã-tori, nu ar fi întârziat sã o facã.”(p. 43).

Criticul are, de altfel, ºi autoripreferaþi precum René Wellek sauVirgil Nemoianu. În viziunea luiIon Buzera, acesta din urmã

Am descoperit târziuplacheta de versuri aIuliei Ghiþã, poetã pe

care o cunoºteam de pe vremeacând regretatul Emil Csatai a avuto retrospectivã de artã decorati-vã la Muzeul de Artã din Calafat,muzeu condus pe atunci de poe-ta la care mã refer în rândurile demai jos.

Asemenea zugravilor de ierisau de azi, care amorseazã supra-faþa unui perete înainte de a ozugrãvii, apoi încã o suprafaþã ºiîncã una, Iulia Ghiþã amorseazãîn poeziile sale o suprafaþã a vie-þii, apoi încã una ºi încã una, pen-tru ca mai apoi sã poatã zugrãviibucuriile ºi restriºtile propriilor eiexperienþe existenþiale grupateaici în Celei plecate ºi Liniºteadin strigãt.

Cu toatã prezenþa acesteiamorse, fie cã o poate satisface,fie cã nu pe autoarea volumuluiFulgurãri, scrisul ei rãmâne can-tonat în lirica feministã. Elocventîn acest sens mi se pare poemulTu eºti plecatã în pãsãri, ce des-chide succesiunea opurilor: „Îþihrãnesc mereu nefiinþa:/ astãzi cuun curcubeu/ mâine cu o ploaie,/pentru mine n-am pãstrat decât/înºelãtoarele bucurii .../ Trebuiesã mã prefac într-o/ insulã încãr-catã cu dragoste/ în care sã-miascund durerile/ pline de ultimulcântec al lebedei./ Te aºteptîncã.../ în ecoul întârziat!/ Pânã laieºirea din moarte, / tu eºti pleca-tã în pãsãri,/ sã furi câteva zbo-ruri/ fãrã întoarcere.”; „Dragos-tea ºi ura/ Abisul ºi Înãlþarea (...)Se topesc în mine.” (Douã câtedouã); „Oare, mã voi bucura

fulgurãri la Fulgurãri

„aparþine tradiþiei pe care începsã o apreciez cel mai mult în lite-ratura românã. Cred cã sunt treifiloane: cel erudit, cu instinct ex-trem, cuprinzãtor ºi creaþie multi-formã, oarecum de nedepãºit:Haºdeu, Iorga, G. Cãlinescu, Elia-de, Culianu; cel «mediu» adicã alconcilierii de mai multe facturi, pemai multe planuri, aparþinând au-torilor care se «descoperã» peparcurs ºi opþiunilor plurale ºialternative: Odobescu, Emines-cu, Caragiale, Creangã, Lovines-cu, Arghezi, Radu Petrescu [...];în fine, cel «omogen» literar:Macedonski, Bacovia, Rebreanu,parþial Camil Petrescu, Ion Ne-goiþescu, Nichita Stãnescu etc.(pp. 79- 80). Lista ar putea conti-nua, deoarece ne aflãm perma-nent într-o literaturã pe care IonBuzera reuºeºte sã o cuprindã,sã o reînvieze, sã o repunã sublupa criticului, sã o revalorificeestetic, transgresând o literaturãromânã hibridã, dar încã fascinan-

vreodatã / de buzele / rãcoroaseale tinereþii”(Oare?); „Pânã ai sãte-ntorci / stau în poartã / în cã-maºã de vise / ºi numãr zilele înpalmã / una câte una”(Una câteuna); „Olar topit în luturi crude /frãmântã-n jar sub umedele la-crimi 1 ...” (Lut crud);

O prezenþã indiscutabilã ºi in-disolubilã în acelaºi timp în poe-matica autoarei este a intangen-þei tangibilului: „Îmi amintesc cãtrenul/ acela/ a oprit/ timpul înloc” (Peronul fãrã nume); „De-atâta/ adâncime, nu/ mã regã-sesc” (Vise curate); „ning pãsãride/ cearã/ drumul nostru/ gol ºiostenit” (Pãsãri de cearã); „Vaine-am întors prea curând în noi/cãzând inelar dinspre sfârºit/ cã-tre început” (Neîmplinire); „Cumse leagãnã macii/ cu rãdãcinile-nfipte în somnul/ ce nu mai urcãspre noi” (Insomnie 2)

Iulia Ghiþã cultivã ºi extindeambivalenþa cu echivocuri trufa-ºe, lirice sau acute: „zbuciumulramurilor/ ºi ochiul halucinant alTimpului/ aþintit spre noi” (Poemscandinav); „Doar lujeri verzi ºilujeri roºii/ îºi varsã-mbrãþiºareaîn ostoitul scrum” (A nins); „... ºipântecul palmei/ rodeºte rotun-duri de ulcior/ în gânduri ce-nflo-resc din lehuzie 1 ... (Lut crud);

„Mamã,/ frângi în mine aripide tãcere,/ piatra se stinge subglas/ ºi pâcla altor vieþi/ o simtasprã/ ca-mbrãþiºarea privirilortale - / liniºtite de ani ...” (Cheag);

Poeta are înverºunarea unuipanotaj al figurilor de stil ample,multiple ºi compozite: „Pãduri despini îmi sângerau cãrãrile/ ºistraniul suspin de miazã-noapte”(Reverie); „Un clar de lunã sfânt/s-a urzit pe ramuri” (Clar delunã); ca ºi arabescuri de frumu-seþe intrinsecã: „O candelã / stro-peºte întunericul / cu roiuri / debeznã ! ...” (Candelã).

Contraefectul faptic, fizic aldiscursului poetic: Iulia Ghiþã po-etizeazã într-o câmpie divers ac-cidentatã ºi împotriva uzanþelordrumul pe care pãºeºte spre ori-zont, în loc sã devinã punct aco-lo unde, conform definiþiei, cerulse uneºte cu pãmântul, devineun ecran sufletesc pe care pri-veºti jur-împrejur ... Cât poþi ...Fulgurãri ...

nnnnn Viorel Forþan

tã în ochii unui „critic versat” cumîl numeºte Maria Dinu într-o cro-nicã din Mozaicul (nr. 3-4/ 2014,p. 7), intitulatã sugestiv Fasci-naþia ºi rigorile criticii literare.Indirect, volumul Excursuri ina-ugureazã o paradigmã a criticiiromâneºti actuale, un spaþiu încare creaþia proprie a criticului seîntâlneºte armonios cu creaþiaautorilor abordaþi.

nnnnn Florentina Pascu

Liv

ia C

orc

ove

anu

ec

tu

ri


nnnnn ADRIANA ULIU

1. dadaiºtii ruºi2. grupul „nicevoki” – o ipostazã puþincunoscutã a avangardei literare ruse

(II)Decretul nicevokilor poeziei

„emis” în august 1920 ºi publi-cat în al doilea almanah pare ini-þial mai explicit, dar în final, apareca un text ambiguu ºi, în ultimãinstanþã, aproape ilogic.

Intitulat Decret, acest impera-tiv literar este în totalã conso-nanþã cu atmosfera epocii, cândavalanºe de decrete ºi ordine re-glementau viaþa politicã, econo-micã ºi socialã a Rusiei postre-voluþionare.

În acest spirit, în martie 1918,în numãrul 1 al „Gazetei futuriºti-lor” era publicatã declaraþia fu-turiºtilor aderenþi la revoluþie, in-titulatã categoric Decretul 1 de-spre democratizarea artelor, încare se cerea cu virulenþã muta-rea artei din „palate, galerii, sa-loane, biblioteci, teatre” în stra-dã, pe garduri! S-a vorbit chiarde apariþia unei noi specii literareîn poezia vremii, cea a ordinului,ilustratã exemplar de versurile deagitaþie ºi propagandã politicã alui V. Maiakovski – din cele treiOrdine (1918,1921,1923) adresa-te „armatei artelor”! Dacã futu-riºtii postrevoluþionari cereauacceptarea necondiþionatã a sub-ordonãrii artei politicului, nicevo-ki vroiau sã impunã prin decret,deci în termeni politico-adminis-trativi, o poezie absolut subiecti-vã, „care sã opereze cu sensulintrinsec al fenomenelor ºi lucru-rilor, atât referitor la obiectul ana-lizat, cât ºi la cuvânt (sensul fi-ind nimic ºi din punctul de vede-re al materiei)…” (?!).

În limbajul de lemn al timpu-lui, Decretul prevedea în artico-lul 2 judecarea de cãtre Tribuna-lul Revoluþionar al Nicevokilora vinovaþilor, care rãspândesc unalt fel de poezie decât cea nice-vokã! Ameninþarea ar pãrea hila-rã, dacã doi ani mai târziu, V. Ma-iakovski ºi Osip Brik n-ar fi orga-nizat la 19 ianuarie 1922, în aulamare a Muzeului Politehnic dinMoscova o Searã de „epurare apoeþilor”, la care au fost „prelu-craþi” poeþi, prezenþi sau nu, pen-tru pãcatul de a nu fi scris o poe-zie „revoluþionarã”! Printre acu-zaþi erau Anna Ahmatova, Viaces-lav Ivanov, Valeri Briusov, dar ºiconfraþii nicevoki! Peste ani, ast-fel de condamnãri, de data aceas-ta oficiale, vor avea, dupã cum seºtie, consecinþe dramatice.

Carnavalizare de sorginteavangardistã, manifestarea impri-ma, totuºi, atmosferei de scandala mai tuturor întrunirilor poeticeale vremii o anume intoleranþã. Înspatele aspectului ei burlesc seascundeau ameninþãri consonan-te cu nefasta lozincã „Cine nu-icu noi, e împotriva noastrã”…

ªi dadaiºtii organizaserã laParis în 1920 un simulacru de pro-ces (Procesul lui Barrès), al cãruipreºedinte era André Breton,printre martori figurând ºi TristanTzara. Procesul fãcea parte dinmanifestãrile Dada pe care Ma-rio de Micheli le numeºte „depominã”, iar Valeriu Cristea lecatalogheazã în seria „ludicului

agreabil” al nonconformismuluidadaist, însã Serile de „epurare”prefigurau, din pãcate, ceea ce vadeveni curând dictatura modelu-lui realist socialist.

În articolul 3 al Decretului ni-cevok se cere ultimativ „curãþa-rea poeziei de tradiþionalul ºimeºteºugãresc-poeticul elementde bãlegar al vieþii, în numele co-lectivismului principiului univer-sal al creaþiei ºi al Chipului Nimi-cului (…) Noi cei dintâi ridicãmcãrãmizile insurecþiei pentru Ni-mic. Noi suntem nicevoki” (!!!)

În urmãtoarele trei articole aleDecretului radicalitatea se ampli-ficã pânã la absurd, proclamân-du-se ºi soluþionarea idealã a cri-zei actuale a poeziei: „diluareaoperei poetice în numele Nimicu-lui”! Autorii, considerându-seunicii reprezentanþi ai adevãrateipoezii, declarã ritos: „Viaþa mer-ge spre înfãptuirea lozincilornoastre: Nu scrieþi nimic! Nu ci-tiþi nimic! Nu vorbiþi nimic! Nupublicaþi nimic!” (sic!).

Este simptomaticã coinciden-þa cu dictatura negãrii dadaiste,clamatã de Tristan Tzara în ma-nifestul domnului antipyrine (ci-tit la 14 iulie 1916 la Zürich ºi pu-blicat la Paris în mai 1920):„DADA nu existã pentru nimeni”sau în manifestul intitulat tristantzara (citit ºi publicat în 1920 laParis): „Dada propune douã so-luþii: GATA CU PRIVIRILE!GATA CU VORBELE! Nu mai pri-viþi! Nu mai vorbiþi!” Louis Ara-gon cerea la Salonul independen-þilor (1920): „Gata cu pictorii, gatacu literatorii, gata cu muzicienii,gata cu sculptorii, gata cu religii-le, gata cu republicanii, gata cumonarhiºtii, gata cu imperialiºtii,gata cu bolºevicii, gata cu politi-cienii, gata cu proletarii, gata cudemocraþii, gata cu armatele, gatacu poliþia, gata cu patriile, în sfâr-ºit sã se isprãveascã cu toateprostiile astea, sã nu mai fie ni-mic, nimic, Nimic, Nimic, Nimic”.

Desigur, chiar bravând, nice-voki n-ar fi putut cere cu atâtavirulenþã „gata cu bolºevicii, pro-letarii, patriile” în numele Nimi-cului, cãci ei se aflau în Rusia în-ceputului dictaturii comuniste,poliþia politicã (Ceka) era deja în-fiinþatã, ºi nu li s-ar fi permis nici-odatã o atitudine atât de fãþiºostilã, fie chiar ºi în numele „ludi-cului agreabil”…

Ca avangardiºtii de toatenuanþele ºi grupul nicevok culti-va acel „noi” atotcuprinzãtor ºicategoric, care îndemna la deta-ºarea dispreþuitoare de ceilalþi,dar care în Rusia va deveni cutimpul acel „noi” sinistru, deza-vuat de Evgheni Zamiatin în cu-noscutul sãu roman antiutopicNoi (1920).

Încã din 1912, futuriºtii ruºiclamau în celebrul lor manifest Opalmã datã gustului public:„Numai noi suntem chipul timpu-lui nostru” (s.n). Iar cu câþiva animai târziu mai toate grupurile ºiasociaþiile literare postrevoluþio-nare se declarau cu aroganþã sin-

gurele reprezentante „legale” alenoii arte. Nicevoki n-au fãcut ex-cepþie, dar vocea ºi talentul lorerau prea slabe în comparaþie cucele ale membrilor Proletcultului,LEF-ului sau ale imaginiºtilor.

Îndemnul la respingere ºi pro-test a fost în spiritul oricãrei for-me de avangardã artisticã, dar,probabil, numai miºcarea Dada ºiinsignifianta miºcare ruseascã anicevokilor propuneau ca alter-nativã a negãrii absolute nimicul.În Rusia anilor ’20 formaþiunilecu un caracter mai mult sau maipuþin avangardist doreau însãimpunerea unui nou model deartã susþinând, respingând sauignorând puterea.

Nicevoki nu ºi-au putut pro-mova „nimicpoezia” pentru cã secontraziceau, argumentaþia lor nuera nici logicã, nici coerentã. Pede o parte, cereau ca pe „canava-ua slovelor sã brodãm recepta-rea identitãþii ºi vizionãrii lumii, aimaginii, culorii, mirosului, gus-tului ei…”, iar, pe de altã parte,cã poezia trebuie sã fie „subþiatãde imagini, metru, ritm, instrumen-tare, finaluri”. Cu ajutorul uneiformule matematice (modalitate lacare au apelat ºi imaginiºtii ruºiîn manifestul lor 2x2=5) semna-tarii Decretului ajungeau la rezul-tatul final: „Nimic este scopul in-finitului = Nimic”.

Decretul n-avea, desigur, pu-tere de convingere, ameninþãrileproliferate, ca ºi pretenþiile poe-tice, fiind mai degrabã absurdedecât mobilizatoare, stârnindadesea râsul.

Nu putem evita tentaþia între-bãrii în ce mod a ajuns miºcareaDada, de pânã la 1920, sã fie cu-noscutã în Rusia ºi sã influenþe-ze efemerul fenomen nicevok ?

Informaþiile de care dispunemnu ne permit un rãspuns catego-ric. Este de presupus cã în Rusias-a aflat despre Dada destul detârziu. Anul de debut al miºcãriiDada –1916 – era un an de rãz-boi, când în Rusia ºtirile cultura-le din vest ajungeau cu maregreutate sau deloc. Iar începândcu februarie 1917, în situaþia tul-bure ºi nesigurã a schimbãrii pu-terii ºi a rãzboiului civil, puþini vorfi fost aceia care ºtiau ce se pe-trece la Paris, Berlin sau Zürich.

Se pare cã primul text rusescîn care se consemneazã informa-þii despre miºcarea Dada a fostarticolul lui Roman JakobsonScrisori din Vest.Dada, scrisdupã ce autorul vizitase la Berlinîn iulie 1920 Primul târg internaþi-onal Dada (Erste InternationaleDada-Messe) ºi apãrut în numã-rul 82, din februarie 1921 al uneireviste de mic tiraj – „Mesagerulteatrului”. În acelaºi an apãrea ºiediþia întâi a almanahului Ladapentru câini, în care nicevoki sedeclarau dadaiºti ruºi. Care din-tre cele douã texte a apãrut maiîntâi n-am putut afla. Cert este unsingur lucru: în anul 1921, fie

chiar într-un mediu culturalrestrâns, la Moscova se ºtia de-spre miºcarea Dada.

Au existat ºi alte cãi prin careau putut pãtrunde informaþii de-spre Dada. De pildã, un apropiatal miºcãrii dadaiste a fost picto-rul Vasili Kandinski, care a ºi sem-nat un articol în placheta Caba-ret Voltaire, apãrutã la Zürich în1916. El a revenit în Rusia dupã1917 ºi ar fi putut face cunoscuteaspecte ale acestei miºcãri în þarasa natalã. Dupã 1917, au venit înRusia din Germania expresionis-tul Alfons Paquet ºi dadaistulFranz Jung ( care s-a întâlnit ºicu Lenin!). Ei ar fi putut popula-riza miºcarea dadaistã în Rusia,deºi vizita lor era motivatã maiales politic, ºtiut fiind faptul cãîn Germania dadaismul ºi expre-sionismul au avut o orientare destânga, dacã ne gândim doar cãfondatorul Partidului Comunistdin Renania a fost poetul, picto-rul ºi editorul dadaist J.Th. Baar-geld.

Câþiva oameni de culturã ruºiau fost legaþi de miºcarea dadais-tã europeanã: la Paris Ilia Zda-nevici – poet ºi dramaturg ºi D.ªarºun – prozator ºi pictor, iar E.Golîºev – compozitor ºi poet - afost membru al grupului dadaistgerman „Noiembrie”.

În anul 1922 Velemir Hlebni-kov ºi V. Maiakovski notau încarnetele lor de însemnãri nume-le lui Tristan Tzara, J. Ribemont-Dessaignes, Fr. Picabia, Ph. Sou-pault, Paul Eluard, ceea ce neconfirmã presupoziþia cã, cel pu-þin în mediul artistic rusesc, da-daismul era cunoscut.

V. Maiakovski dupã vizita-rea Berlinului în 1922, unde l-aîntâlnit pe Tristan Tzara ºi peRoger Delaunay, ºi a Parisului,unde a ajuns la atelierele lui Pi-casso, Delaunay, Braque, Légerºi la „Salonul de toamnã”, va scrieun articol despre pictura parizia-nã care cuprinde ºi o scurtã ca-racterizare a dimensiunii pictura-le a miºcãrii Dada. Tot la Paris, înanul 1924 Maiakovski se întâl-neºte printre alþii ºi cu poetuldadaist francez - Roger Vitrac.

Mai existã câteva consemnãridespre miºcarea Dada în publi-cistica rusã: în anul 1922 Valen-tin Parnah, poet avangardist,publicã în numãrul 1 al revistei„Pânze de corabie” articolul Cri-za literaturii franceze, în caresunt multe referinþe la TristanTzara, iar în 1923 în revista „Ves-tul contemporan” apare un arti-col intitulat Dada ºi dadaismul,semnat de A. Efros. În almanahul„Vest ºi Est” în 1926 specialistulîn literatura francezã Boris Pesispublicã articolul De la Dada lasuprarealism, iar în 1927, revista„Viaþa artei” tipãreºte articolul luiD. Tolmaciov Dadaiºti la Lenin-grad, ceea ce dovedeºte cã înRusia nu dispãruse interesulpentru aceastã miºcare, chiardacã apogeul ei în Europa trecu-se deja.

Spre anii ’30, când politica

culturalã sovieticã devine din ceîn ce mai rigidã, dadaismul va ficonsiderat în Rusia doar un exem-plu al „descompunerii artei bur-gheze”. Rãmâne sigur însã cã ni-cevoki, declarându-se în 1921 da-daiºti, au fost printre primii, dacãnu cei dintâi, care au adus acestnume în peisajul cultural rus.

Totuºi, este greu de precizatcât de bine au cunoscut membriigrupului nicevok fenomenulDada ºi dacã l-au copiat, l-autransplantat în mediul rusesc, saunumai au preluat o etichetã con-venabilã prin ineditul ei.

Mãrturii despre „acþiunile”poeþilor acestui grup sunt con-semnate în literatura memorialis-ticã. Mai toate aceste manifestãrise încadreazã în obiºnuitele bu-fonerii care însoþeau recitalurilede poezie ale reprezentanþilorgrupãrilor aflate în nesfârºite con-fruntãri estetice, care asiguraudeliciul publicului. Tradiþia aces-tui fel de promovare a artei deavangardã a început în Rusiaodatã cu debutul futurismului.Scandalul era o formã de autore-clamã foarte eficace!

Provocarea trebuia obþinutã cuorice preþ: suplimentul ediþiei adoua (1922) a almanahului nice-vok s-a numit ÑÂÎ Ë Î×Ü ! (Li-chea, lepãdãturã). De altfel, ºi ti-tlul almanahului era, desigur, me-nit sã ºocheze: era vorba de ladaîn care hingherii adunau câiniivagabonzi pentru a fi sacrificaþi.Dar mai poate fi o explicaþie a aces-tui nume: el reprezenta acronimulcuvintelor ruseºti „Dicþionarultuturor excrocheriilor literare evi-dente ale omenirii”!!

La întrunirile literare nicevokiprovocau scandaluri sau se pre-zentau tãcuþi, þinând în mâini ofoaie albã, ce trebuia sã sugereze„operele” lor! La 17 octombrie1921 în aula Muzeului Politehnicdin Moscova la o întâlnire a gru-pãrilor poetice, condusã de poe-tul V. Briusov, nicevoki au urcatpe scenã purtând niºte bavete,pe care erau imprimate faimoase-le lor lozinci: Nu scrieþi nimic, nucitiþi nimic, nu tipãriþi nimic! Aurãmas pe scenã fãrã sa scoatã uncuvânt (Nu vorbiþi nimic!) ºi flu-ieraþi de cei din salã au plecat.

Alteori, intrau în conflict des-chis cu adversarii lor literari. Ast-fel, la Seara de „epurare” a poeþi-lor din ianuarie 1922, trei dintrenicevoki au venit elegant îmbrã-caþi, cu o batistã roºie legatã lagât asemenea unui ºervet. Dupãce ºi-au citit Manifestul, care aplãcut într-o oarecare mãsurãpublicului, au declarat cã-i inter-zic lui Maiakovski sã-i „cureþe”pe poeþi ºi l-au trimis pe Bulevar-dul Tverskoi, în faþa statuii luiPuºkin sã cureþe cizmele trecãto-rilor! Cei prezenþi i-au huiduit, iarMaiakovski i-a umilit spunând cãnicevoki ºi-au pus batistele la gâtca sã nu le curgã nasul pe plas-troane! În fluierãturi ºi hohote derâs nicevoki au pãrãsit sala. Carãspuns, Tribunalul nicevok l-acondamnat pe Maiakovski sã nu


mai aibã dreptul de a scrie!Cu timpul, elanul ostentativ al

grupului de nicevoki s-a tempe-rat; memoriile contemporanilor numai consemneazã alte manifestãrinãstruºnice. La întrunirea, orga-nizatã de Uniunea panrusã a po-eþilor la 29 noiembrie 1925, tot înAula Muzeului Politehnic dinMoscova, din partea nicevoki-lor a venit doar Riurik Rok, careºi-a citit paºnic câteva poezii dinplacheta apãrutã în 1923.

Este de la sine înþeles cã, încondiþiile restrângerii tot mai evi-dente a libertãþii de exprimare ar-tisticã nicevoki n-au mai pututsã se manifeste arogant ºi pro-vocator ºi au aderat în 1924 latoleranta Uniune panrusã a poe-þilor, care n-a fost niciodatã înconflict cu politica culturalã ofi-cialã, iar apoi s-au dizolvat fãrãurme în lumea literarã a anilor ‘20.

Se ºtiu puþine lucruri despreevoluþia lor ulterioarã: SusannaMar s-a dedicat traducerilor, B.Zemenkov a devenit un specia-list în istoria ºi cultura Mosco-vei, A. Ranov ºi L. Suharebski aulucrat în domeniul educaþiei sa-nitare. R. Rok (pe adevãratul sãunume Riurik Iurievici Ghering) aemigrat în Franþa. Unele surseinformeazã cã din Franþa a plecatîn Germania de unde îi scria lui V.Meyerhold despre viaþa teatralãde acolo; apoi s-ar fi întors înRusia unde ar fi fost executat în1932; versiune ce nu este accep-tatã de toþi istoricii literari ruºi.

Pe panoplia compozitã a avan-gardei ruse grupul nicevokilor aadus o notã de originalitate, nunumai pentru cã s-a declarat da-daist, dar ºi pentru cã, în afaraextravaganþelor de tot felul, a în-semnat o formã de opoziþie faþãde cultura ºi ideologia oficialã,chiar dacã declaraþiile belicoasenu i-au fost susþinute de produc-þii literare semnificative.

Bibliografie:1. Biriukov, S.E., Avangard.

Summa tehnologhii, „Voprosî litera-turî”, 5/1996

2. Butnaru, Leo, 100 de poeþi aiavangardei ruse. Antologie, versiu-ne româneascã, prefaþã ºi note de LeoButnaru, Constanþa Ed. Ex Ponto,2008.

3. Cotorcea, Livia, Avangardarusã, Iaºi, Ed. Universitãþii A.I. Cuza,2005

4. Dinu, Camelia, Avangarda li-terarã rusã: configuraþii ºi meta-morfoze, Bucureºti, Ed. Universitã-þii din Bucureºti, 2011

5. Krusanov, A.V., Russkii avan-gard:1907-1932, Sankt-Petersburg,Ed. NLO, vol.I 1996, vol.II, 2003

6. Nikitaev, A.T., Nicevoki: ma-terialî k istorii i bibliografii, „Devisu”, 0/ 1992

Costel Pãun a venit laCraiova, la galeria„Cromatic” cu o amplã

expoziþie de artã plasticã. Vernisa-jul a avut loc la data de 25 iunie2014, orele 14.00. Artistul se reco-mandã ca autodictact, un simpluiubitor de artã, care s-ar fi apucatde sculpturã, dar ºi de picturã …acum trei ani! Sincer, am fost ten-tat sã-l ºi cred, pânã la o analizãmai atentã a lucrãrilor expuse.

Nãscut la 25 august 1951, încomuna Nicolae Bãlcescu, jude-þul Teleorman, Costel Pãun a avutdintotdeauna preocupãri artisti-ce. Deºi nu a urmat vreodatã oºcoalã de artã, este clar, mai alesîn lucrãrile de sculpturã, cã artis-tul are, pe lângã o culturã plasti-cã bogatã ºi acel simþ al propor-þiilor, al echilibrului, al spaþialita-þii, care-l face deosebit, respec-tat, dar ºi invidiat în rândul cole-gilor de breaslã. Mentorul decla-rat al artistului este profesorulDumitru Ciocan – SIN din Roºio-rii de Vede. Doru Draguºin, sculp-torul, se pare cã a influenþat de-mersul artistic al artistului care seaflã deja la a 20-a expoziþie per-sonalã. (Poate nu sunt multe,având în vedere cã are deja pes-te 150 de lucrãri de sculpturã!).

Dacã prima expoziþie a avut locîn anul 2011 la Roºiorii de Vede,în iunie 2014 a participtat la unsimpozion internaþional, cu pic-turã ºi sculpturã, la Gorna Orya-hovitsa, Bulgaria. Realizate în„piatrã de râu”, sculpturile reali-zate de Costel Pãun, surprind înprimul rând prin simplitate ºi ine-dit. Structurile compoziþionale,raportul între gol ºi plin, juxtapu-nerea inspirata a volumelor, darºi ritmurile ºi contrastele voit cre-ate acapareazã ochiul ºi sufletulprivitorului. Prin „piatrã de râu”trebuie sã înþelegem bolovani debazalt, granit, andezit, uneorimarmurã, de dimensiuni relativreduse, gãsiþi în ape, în preajmaacestora sau în alte locuri, în careartistul „vede” ceva. Costel Pãuntrãieºte realizarea fiecãrei lucrãride sculpturã la intensitate maxi-mã. Numai aºa se poate explica

sculpturile lui Costel Pãungradul atât de înalt de finisare allucrãrilor, dobândit, fireºte, dupazeci, poate sute de ore de ºlefui-re manualã! Gândite ca lucrãri deplasticã micã, sculpturile în pia-trã extrem de durã aparþinând ar-tistului Costel Pãun, realizate lascarã monumentalã, ar putea sãfie amplasate în spaþii publice calucrãri de artã ambientalã. Volu-mele se cer mângâiate, nu numaicu privirea, dar ºi fizic, cu mâna.

„Pietrele” sunt de fapt bolo-vani pe care artistul i-a cioplit maiîntâi mental. Frumuseþea sculptu-rilor este potenþatã, subliniatã, defrumuseþea naturalã a pietrelor pecare artistul a decis sã le prelucre-ze. Sunt luate in considerare doaracele pietre care corespund exi-genþelor artistului ca formã, textu-rã si culoare. Costel Pãun lucrea-zã dupã metoda „taille directe”,deci fãrã sã aibã în prealabil unmodel pe care sã-l transpunã înpiatrã. ªi mai interesante suntsculpturile unde sunt alãturatedouã bucãþi de piatrã de dimensi-uni, culori, texturi ºi duritãþi diferi-te. Uneori a realizat ºuruburi dinpiatrã, la propriu, fãcând astfel po-sibilã îmbinarea fizicã a volume-lor, dar ºi efectul optic, realizat prinaceste îmbinãri surprinzãtoare devolume. Aici avem proba simþu-lui cromatic al artistului. In celemai multe cazuri acordul cromaticeste perfect. Textura pietrelor ºle-fuite este folositã creativ, cu mul-tã inteligenþã. Artistul jongleazãcu volume dispuse pe verticalã,pe orizontalã, cu golul, plinul, darºi cu lumina.

Accentele sunt date de forme-le mari, compuse, de arhitecturainterioarã a fiecarei lucrãri. Volu-me straniu colorate, din piatrã,închizând un triunghi de luminã,un pãtrat sau un cerc, alterneazãcu volume compacte, unde echi-librul optic este asigurat de an-samblul volum-culoare-formã-texturã-luminã. Deºi toate sculp-turile par realizate în ronde-bos-

se, majoritatea par sã aibã doardouã pãrþi „interesante” din punctde vedere plastic.

Costel Pãun este, fãrã indoia-lã, informat în ceea ce priveºtearta, în general, ºi sculptura, înmod special. Majoritatea lucrãri-lor sale aparþin non-figurativului.Cu siguranþã nu îi sunt strãinelucrãrile lui Henry Moore, JeanArp, Constantin Brâncuºi. Simpli-tatea sculpturii africane, se facesimþitã, de asemenea, în unele dinlucrãrile sale. Lucrãrile lui CostelPãun se caracterizeazã prin forþã,inedit, eleganþã. Soclurile partici-pã, de asemenea, din plin, la reali-zarea compoziþiilor. Astfel, fiecarelucrare are câte un soclu specialconfecþionat, deosebit, cu careaceasta formeazã un corp comun.În expoziþie sunt prezentate, pe

lângã cele 26 de lucrãri din piatrãºi patru lucrãri sculptate in lemn.Este vorba despre compoziþii abs-tracte, organizate pe verticalã.Acestea nu concureazã în niciuncaz lucrãrile din piatrã, desigur ºidin cauza frumuseþii naturale apietrelor atât de bine puse în va-loare, prin ºlefuire ºi cizelare decãtre artist. Pictura expusã este,de asemenea, remarcabilã. Artis-tul expune lucrãri în ulei sau tem-pera, pe suport din pânzã sau hâr-tie. În lucrãrile de picturã putemobserva o înclinare spre decora-tiv. Lucrãrile surprind, de aseme-nea, prin forþã, contraste puterni-ce, prospeþime, prin juxtapuneriinspirate, amintind uneori de pic-tura fovã.

nnnnn Emilian Popescu

Oferitã privitorilor la în-ceputul verii pe sime-zele Muzeului Olteniei,

expoziþia de fotografie „Chic”semnatã Livia Corcoveanu s-aaxat pe tema portretului femininîn ipostaze vintage. O reuºitãconceptualã, care a beneficiat detimpul necesar conceperii lucrã-rilor într-o tematicã unitarã, de-oarece proiectul a demarat acumcâþiva ani.

Apoi, spre satisfacþia degus-tãtorului de artã, expoziþia Liviei

multiplele feþe ale EveiCorcoveanu aduce un plus despecializare fotografiei de amator.Elaborarea, ºedinþele foto cu totce implicã ele – lumini, machiaj,costume, modele –, prelucrarea,listarea ºi expunerea, toate aces-tea vin dintr-un registru profesi-onist care conferã unui simpluhobby, prin atenþia, efortul ºi se-riozitatea susþinutã, un statut ar-tistic adevãrat.

În reuºita expoziþionalã, LiviaCorcoveanu a beneficiat de douãatuuri majore. Primul – talentul –

nu mai are nevoie de justificãriatâta vreme cât, în numai câþivaani de abordare serioasã, artistaa reuºit performanþa participãriicu lucrãri acceptate în mai multeexpoziþii colective naþionale ºiinternaþionale, fiind totodatã re-compensatã cu distincþii impor-tante, precum locul I la cea de-aVI-a ediþie a Salonului Internaþi-onal de Artã Fotograficã de laTârgu Mureº. Al doilea atu vinedin seriozitatea cu care artista aabordat aceastã expoziþie. Prac-tic, a fãcut din pasiune un picto-rial cu arsenalul ºi abordarea ar-tiºtilor fotografi de profesie: mo-dele machiate, în costume ce þinde moda antebelicã, jocul pro-fund ºi tehnic al luminii ºi um-brei, prelucrarea digitalã, listareade calitate ºi expunerea într-unspaþiu adecvat contemplãrii.Chiar ºi cursurile de artã ºi tehni-cã fotograficã absolvite la Cer-cul Militar Craiova sub direcþiacol. Mircea Anghel, specializareaîn editare foto sub îndrumareaartistului fotograf Bogdan Panait,specializarea pentru ocupaþia defotograf organizatã de Asociaþia„Dominou” ºi statutul de mem-brã a Fotoclubului „Mihai DanCãlinescu“, toate au contribuit lasuccesul acestei expoziþii.

În fine, tema, generoasã, sur-prinde femeia în nuanþele ei defetiþã, adolescentã sau maturã, cumisterele ei redate plastic printr-un clarobscur studiat sau cu exu-beranþa cromaticã a vârstei spe-ranþelor. O menþiune specialã pen-tru costumaþia desprinsã parcãdintr-o prezentare de modã a în-ceputului de ev XX, o costumaþiecare însã nu face altceva decât sãpunã în evidenþã frumuseþeaportretului – dantela barocã cedezvãluie un chip sau broderiacare lumineazã liniile elegante aleunui spate. O cununiþã de flori sauun buchet filigranat, câteva penede pãun ce rimeazã cu machiajulochilor sau bijuteriile care înnobi-leazã pielea, mãtasea roºie, lune-coasã, îngemãnându-se cu furoulnegru mat în evidenþierea marmo-reanã a pielii, obiectele vechi – untelefon, un serviciu de ceai sauun ceas – ce trimit la un stil deviaþã cu parfumul unei alte lumi,trecute... Un aparat fotograficvechi e zâmbetul discret al artisteiadresat artei cãreia ºi-a dedicattimpul ºi energiile creatoare.

Un album reunind toate aces-te creaþii ar fi nu doar binevenit,ci chiar necesar.

nnnnn Viorel Pîrligras

Liv

ia C

orc

ove

anu

rte


Miercuri, 02 iulie 2014,la sala „Arta” dinCraiova a avut loc

vernisajul unei expoziþii de pic-turã. „Proprietarã de drept“ a spa-þiului expoziþional, pentru douãsãptãmâni, este artista AdrianaMarcea, profesoarã de educaþieplasticã la Scoala nr. 2 „Traian”din Craiova. Licenþiatã a Univer-sitãþii de Vest din Timiºoara, Fa-cultatea de Arte Plastice si De-corative, secþia Pedagogia Artei,Adriana Marcea expune, de dataaceasta, 17 lucrãri de picturã.Lucrãrile sunt pictate în ulei, pepânzã. Adriana Marcea se aflã laa 7-a expoziþie personalã. Estepentru prima oarã când expunela sala „Arta”, salã destinatã pro-fesioniºtilor din domeniul artelorvizuale. A onorat aceastã salãprintr-o picturã sincerã, de cali-tate. Sincerã, în sensul autenti-cului, autoarea nu se „inspirã”din artiºtii deja cu renume, cumse mai întâmplã… Artista se in-spirã doar din naturã. Picteazã cumultã plãcere, cu dãruire, naturistatice, flori, peisaje. Astfel, lu-

picturã la Sala „Arta”crãrile se numesc „Naturã staticãcu pere”, „Vas cu floarea soare-lui “, „Mesteacãn”, „Vas cu pe-tunii”, „Garofiþe”. Stãpâneºte per-fect tehnica picturii in ulei. Folo-seºte pensule ºi culori de calita-te. Florile pictate par proaspete,luminoase, parcã li se simte ºiparfumul!

Este interesant ºi felul cumaranjeazã aceste naturi statice,florile, cum compune peisajele.Structurile compoziþionale suntsurprinzãtoare.Ceea ce caracteri-zeazã pictura artistei este culoa-rea, dar ºi modul special de a ob-þine contrastele, efectele plasti-ce, prin pensulaþie diferenþiatã,prin nuanþe apropiate, predomi-nant calde. Este interesatã, deasemenea, de structurile natura-le, pe care le introduce în compo-ziþie. Pictura Adrianei Marceaeste luminoasã, caldã, atractivã,dar în acelaºi timp sobrã, fãrã ex-cese. Progresul artistei, având careper ultima expoziþie, sunt sem-nificative.Profesoara AdrianaMarcea nu este mai prejos decâtartista Adriana Marcea. Doar

anul acesta, a obþinut, cu eleviipregãtiþi cu pasiune, la „Olimpia-da micã“, organizatã la Liceul deArte „Marin Sorescu” din Craio-va douã premii I si un premiu II.

În acelaºi timp, în acelaºi spa-þiu, expune ºi profesoara AndaMarina Andreescu, invitata Adri-anei. Cele 11 lucrãri prezentate deaceasta sunt realizate în ulei pepânzã, sau în pastel. Toate aces-tea au o notã deosebitã, par sãaparþinã graficii, mai puþin pictu-rii. Poate ºi datoritã pregãtirii cabiolog al artistei, în sensul pre-zenþei unui exces de detalii înunele lucrãri. Anda Andreescu alucrat destul de puþin, deocam-datã. Reuºeºte, însã, cu mijloacereduse, sã surprindã volumul,materialitatea, culoarea, dar ºi at-mosfera creatã de o naturã stati-cã cu zambile, de exemplu. Prinlucrãrile expuse, artista demon-streazã cã are tot ce-i trebuiepentru a se afirma, în timp ºi îndomeniul artelor vizuale.

nnnnn Emilian Popescu

Lucrarea anului 2013– Constantin Brâncuºi

„Pasãrea de aur”

Cu o sutã de ani în urmã,în 1913, Art Institutedin Chicago a fost gaz-

da celei mai importante expoziþiia secolului al XX-lea, Expoziþiainternaþionalã de arta modernã,despre care Revista „Mozaicul”,la timpul respectiv, a publicat unmaterial amplu. Erau expuse „lu-crãri ale celor mai radicali artiºtieuropeni ai perioadei alãturi decontemporanii lor americani,schimbând estetica ambientuluiºi percepþia artisticã pentru restulsecolului”, specificã programuluiexpoziþiei. La expoziþia centenarã2013 lucrarea anului a fost pro-pusã sculptura lui ConstantinBrâncuºi – „Golden Bird” – „Pa-sãrea de aur” de la muzeul de artãdin Chicago, considerata de cri-tica de artã americanã „cel mai pu-ternic simbol pentru începuturileartei moderne”.

Aprilie 2014 – Chicago– RedeschidereaGaleriei de artã

modernãÎn acest an, la sfârºitul lunii

aprilie s-a redeschis, pentru se-zonul 2014, Galeria de artã mo-dernã a Pavilionului de artã mo-dernã ºi contemporanã din ArtInstitute Chicago. Închise pen-tru renovare ºi reamenajare, darºi completate cu lucrãri noi alepictorilor europeni: Pablo Picas-so, Henry Matisse, Marcel Du-champ, Georges Rouault, ChaimSoutine sau Joaquin Torres Gar-cia din Uruguay, la nivelul al trei-lea sunt sãlile destinate ArteiModerne Europene, iar la al doi-lea nivel este expusã arta moder-nã americanã. La deschidereaExpoziþiei internaþionale dearta modernã – perioada 1900-1950, Erin Hogan - curatorul ex-poziþiei, spunea cã: „O clãdireeste ca un instrument muzical. Atrebuit sã ne obiºnuim întâi cu

actualitatea ºi modernismul enigmaticului„American Gothic”

ea, apoi sa facem ajustãri... Cadesign, Galeria de arta modernãva arãta ca ºi înainte, dar specia-liºtii muzeului au folosit noi me-tode pentru ca vizitatorii sã înþe-leagã lucrurile importante din pe-rioada de timp în care aceste lu-crãri au fost create (1900-1950) ºisã punã în evidenþã motivele pen-tru care anumite picturi ºi sculp-turi sunt grupate, folosind o dis-punere cronologicã amplã cu tex-te explicative aplicate pe pereþiigaleriilor. De asemenea, au fostcreate programe pentru telefonsau calculator care pot fi folositeîn galerie sau în afara muzeului,acasã”.

Elizabeth Merritt, directoareaCentrului pentru viitorul muzee-lor, a completat spunând cã „Teh-nologia ne dã o nouã posibilitatede a oferi educaþie continuã, mu-zeele propunându-ºi sã devinãmai mult decât o vizitã”. Pentrucã urmeazã perioada de varã cufoarte mulþi vizitatori, este foarteimportantã lumina naturalã, care,în anul care s-a scurs, s-a dove-dit neegalã, cu prea multa luminãîn galeriile mari ºi insuficientã înspaþiile mai mici. Pentru recalibra-re, difuzare ºi distribuire în modegal au fost montate pe ferestrefolii speciale ºi senzori pentru calumina ºi temperatura sã fie con-stante, indiferent dacã afarã estesoare sau sunt nori. Faþã de anultrecut, specialiºtii muzeului aucorectat ºi îmbunãtãþit „linia tim-pului” – textele cronologice cuimagini de pe pereþi.

Lucrarea anului 2014– Grant Wood

„American Gothic”

Opera de artã reprezentativãpentru anul 2014 a fost propusã„American Gothic” a pictoruluiamerican Grant Wood. Lucrarea,devenitã simbol al artei america-ne, face parte din colecþia perma-nentã a muzeului, fiind aleasã

pentru coperta pliantului de la ArtInstitute din Chicago.

„American Gothic”, este expu-sã pentru noul sezon în Pavilio-nul de artã modernã ºi contem-poranã, nivelul al doilea, în Gale-ria 263 pentru artã modernã ame-ricanã, perioada 1900-1950. Noultext explicativ al galeriei, intitulat„Regionalism ºi Naþionalism înStatele Unite” explica dificultãþi-le economice ºi sociale ale pe-rioadei Marii Depresii a anilor1930, când „unii artiºti au încer-cat sã creeze lucrãri care au pãrutrelevante în perioada de timp atâtde tulbure a Marii Crize Econo-mice. Pictorii Grant Wood ºi JohnStewart Curry, reprezentanþii Re-gionalismului American, s-au in-spirat din zonele rurale din Mid-west realizând picturi încãrcate denostalgie ºi întoarcere la trecut.

Adepþi ai artei tradiþionale ameri-cane, ei au evitat inovaþiile mo-dernismului european ºi au ad-optat în picturã un stil natural,narativ care a cucerit publiculamerican. Pictorii ºi-au îndreptatatenþia spre tradiþii ºi obiceiurirurale, peisaj ºi port, promovândo formã de naþionalism cultural,respectând tradiþiile democratice.Miile de lucrãri create sunt do-cumente care reflectã ºi comen-teazã perioada anilor 1930, rãmâ-nând una din cele mai mari moº-teniri culturale ale secolului”.

Grant DeVolson Wood s-anãscut la 13 februarie 1891 înAnamosa, statul Iowa. Este per-ceput ca un artist regionalist, culucrãri realizate în diverse tehnici:desen în cãrbune, tuº, graficã,ceramicã, lemn, metal, folosind casuport pentru picturã în ulei pân-

za, lemnul sau cartonul presat.Tematica lucrãrilor este în cea maimare parte inspiratã din mediulrural american al Vestului Mijlo-ciu, cea mai cunoscutã picturãfiind „American Gothic”, o ima-gine figurativã, simbolicã a Ame-ricii primei jumãtãþi a secolului alXX-lea. A fost pictatã în anul 1930,în ulei pe suport de lemn presat,78 x 65,3 cm. Alte picturi, în careapar aceleaºi elemente specifice,tradiþionale: îmbrãcãminte, case,unelte agricole, plante, ornamen-te, sunt „Femeia cu plantã”, „Pri-mãvara în oraº”, „Appraisal”,„Ferma”, „Drum nou”, „Autopor-tret”. Viaþa artistului se opreºte cuo zi înainte de a împlini 51 de ani,la 12 februarie 1942.

Pentru a rãmâne in spiritulamerican al descifrãrii lucrãriianului 2014 - tabloul „AmericanGothic”, voi prezenta textul depe simeza galeriei de la Art Insti-tute din Chicago: „În august 1930Grant Wood a vizitat Eldon, Iowa,unde a vãzut o locuinþã modestãconstruitã în anul 1880, în stilulnumit Carpenther Gotic. Casa l-aimpresionat ºi l-a inspirat pe pic-tor, care a încercat sã îºi imagine-ze rezidenþii – proprietarii aces-teia: o pereche provincialã victo-rianã, pãstrãtoare a vechilor va-lori, sau «oameni gotici ameri-cani» cum îi descrie el. Wood i-arugat pe dentistul sãu, Dr. B. H.McKeeby ºi pe sora sa, NanWood sa îi fie modele pentru fer-mier ºi pentru fiica sa necãsãtori-tã. El ºi-a compus pictura atri-buind roluri tradiþionale, specifi-ce fiecãrei persoane într-o gos-podãrie, dându-i bãrbatului o fur-cã pentru a sugera munca lui ºiaºezând plante de casã în spate-le femeii ca un simbol al activitã-þii casnice. Când a fost expusã laArt Institute în decembrie 1930,American Gothic a avut un maresucces ºi o mare popularitate, de-venind în timp una din cele maireprezentative, mai parodiate ºireproduse picturi ale secolului alXX-lea”.

nnnnn Magda Buce-RãduþChicago, aprilie 2014

rte

Grant Wood – American Gothic


nnnnn DANIELA MICU

T héorie du voyage.Poétique de la géo-graphie (Librairie Géné-

rale Française, 2007) de MichelOnfray este unul dintre cele maifrumoase eseuri despre cãlãtoriescrise vreodatã. Eseistul francezne propune prin încercarea de arãspunde la întrebãri precum „Deunde vine dorinþa de a cãlãtori?”sau „De ce sunt necesare cãlãto-riile?” un voiaj dinspre exteriorspre interior ºi invers. Cu o scrii-turã ireproºabilã ºi seducãtoare,tratatul lui Michel Onfray estetransformator – el scormoneºtela rãdãcinile primului drum ºi ajun-ge pânã la o poeticã a geografiei.Acest parcurs are ºi o mare în-semnãtate antropologicã, dinmoment ce surprinde evoluþiaprin cãlãtorie a omului, fie cã ur-mãrim o perspectivã holisticãsau, dimpotrivã, vorbim despreînþelegerea unui impuls interior,cãtre ale cãrui origini meritã sãne întoarcem privirea.

În antropologie, globalizareaa impus o nouã ordine a lumii,cea a mobilitãþii ºi a unei istoriifãrã „rãdãcini”, aºa cum o carac-terizeazã James Clifford (1997),considerat pãrintele postmoder-nismului antropologic. Situaþiaeste actualã, dar nu nouã. Onfrayîncepe apologia cãlãtoriei remar-când cã, dupã modelul biblic allui Cain ºi Abel, lumea poate fiîmpãrþitã în douã categorii: i) ti-pul agricultor (fr. éleveur), celcare se stabileºte într-un loc undeîncearcã sã-ºi creeze resurselenecesare supravieþuirii (agricul-tura a fãcut ca omul sã se seden-tarizeze, sã construiascã, case,oraºe, o culturã proprie), ºi ii)vânãtorul sau pãstorul (fr. ber-ger), cel care cãlãtoreºte dintr-unloc în altul pentru a gãsi hranã ºipentru cã are, probabil, un spiritnesedentarizabil: „Primii iubescruta, lungã ºi interminabilã, sinu-oasã ºi ocolitoare, ceilalþi se bu-

Michel Onfray ºi evoluþiaprin cãlãtorie a omului

curã de pãmântul sumbru ºi pro-fund, umed ºi misterios. Acestedouã principii existã mai puþin înstare purã, în felul arhetipurilor,ca o componentã abia sesizabilãîn detaliul fiecãrei individualitãþi.”(trad. n., Onfray 2007:10). Izgonitde Dumnezeu, dupã uciderea luiAbel, Cain ºi-a luat una dintresurori ºi a început sã cutreierelumea pentru a rãspândi rasaumanã. Gândirea ar putea sã seextindã ºi spre momentul izgoni-rii din rai a lui Adam ºi a Evei.Creatorul lor nu-i condamnã lamoartea imediatã, mai întâi îi iz-goneºte. Blestemul lui Cain – dea deveni nomad în ciuda firii salesedentare – s-a rãsfrânt ºi asu-pra altor popoare: evreii ºi þiga-nii. Din cele mai vechi timpuri,imperiile s-au constituit prin asi-milarea popoarelor migratoare.Evreii ºi þiganii nu au putut fi se-dentarizaþi ºi de aceea s-a încer-cat extirparea lor, aºa cum au fã-cut-o naþional-socialismul ger-man ºi stalinismul, care celebrea-zã rasa înrãdãcinatã, fixã, naþio-nalã. Astãzi, capitalismul încear-cã ºi el sã împiedice migrarea ce-tãþenilor dintr-o þarã în alta, pen-tru cã aceºtia nu mai pot fi consi-deraþi repere fixe, nu mai pot con-tribui la schimbul bani-marfã dincadrul aceleiaºi pieþe: „Capitalis-mul de azi condamnã, de aseme-nea, rãtãcirea, absenþa de la do-miciliu sau ºomajul indivizilor carerefuzã sã munceascã. Crima lor?Sunt neasimilabili la piaþã, patriabanilor.” (trad. n., idem: 14).

Cãlãtoria este factorul cheiepentru transformãrile ce au loc înpostmodernitate, fiind principa-lul instrument cu ajutorul cãruiase realizeazã schimburile cultura-le, informaþionale etc. Pentru a neadapta la contemporaneitate nuputem rãmâne la ideea de spaþiibine delimitate, specificã etno-grafiei, ci este necesarã o recon-siderare a diverselor forme decãlãtorie, acþiune care ar trebuisã þinã, din punctul nostru devedere, de antropologie. Dacã întrecut oamenii cãlãtoreau, în pri-

mul rând, din necesitate (pentrulocuri de muncã, comerþ, studii,rãzboaie, cãsãtorie etc.), astãzidin ce în ce mai mulþi oameni cã-lãtoresc de plãcere. În cadrulacestei din urmã categorii, Mi-chel Onfray defineºte douã tipuriumane: cãlãtorul ºi turistul. În-tre aceºtia doi existã o diferenþãradicalã de perspectivã, chiardacã traseele lor coincid. Turis-tul vede cãlãtoria ca pe o vacan-þã, în care poate sã se relaxeze, sãnu se mai gândeascã la nimic, înconsecinþã sã amorþeascã, dupão perioadã în care a muncit pânãla epuizare ºi în care, tot într-ostare de amorþealã, s-a îngrijit debunãstarea sa fizicã ºi familialã,prin procurarea hranei ºi a altorresurse de trai. Aºa cum subli-niazã eseistul francez, el nu cau-tã nimic ºi, în consecinþã, nu vagãsi nimic. Are mai mult timp sãfacã lucrurile pe care le face deobicei: sã doarmã, sã mãnânce,sã se plimbe etc., cu alte cuvinteîºi prelungeºte ºi accentueazãstarea de amorþealã.

Cãlãtorul se supune legilor si-nelui, iar cãlãtoria sa are ca scopregãsirea subiectivitãþii. Aceas-ta este marea diferenþã dintre tu-rist ºi cãlãtor. El se rupe cu bunãºtiinþã de mediul amortizant ºi îºipropune sã afle ce rezistã din sineîn momentul în care nu se mai aflãîn zona sa de confort, unde toateacþiunile sale sunt premeditate.Pentru el cãlãtoria înceteazã sãmai fie terapie/ tratament (în sen-sul cel mai banal al cuvântului) ºidevine o „ontologie, o artã de afi, o poeticã a sinelui” (trad. n.,idem: 86). Cãlãtorul va observacã iniþiativa lui este o cale de aamplifica cele cinci simþuri: „sãsimþi ºi sã auzi mai bine, sã pri-veºti ºi sã vezi mai intens, sãguºti sau sã atingi cu mai multãatenþie – corpul este entuzias-mat, tensionat ºi gata pentru noileexperienþe, înregistreazã mai mul-te date ca de obicei” (trad. n.,idem: 51-52).

Regãsirea subiectivitãþii înce-pe încã din momentul în care îºi

alege destinaþia. Selecþia o faceîn funcþie de condiþiile climatice,geografice, sociale etc. la care sepoate adapta mai uºor, fie cã op-teazã pentru un loc cald sau rã-coros, cu apã, vegetaþie sau, dim-potrivã, deºert, fie cã preferãconfortul oraºului sau, dacã esteun spirit mai aventurier, provo-carea sãlbãticiei. Alþii merg înpelerinaje sau pe acele „drumuri-penitenþã”, precum drumul cru-cii sau pelerinajul în genunchi laCompostella. Michel Onfray afir-mã cã durerea nu are nicio utilita-te în procesul de descoperire asinelui ºi cã negativitatea esteinjectatã în doze mici în mod na-tural în viaþa de zi cu zi, astfel în-cât nu este necesarã o accentua-re a ei, care poate dezechilibra ire-mediabil: „Iniþiativa socraticã nunecesitã folosirea sinelui ca peun lucru, ca pe un obiect potriv-nic. Dimpotrivã. Stima de sine, anu se confunda cu iubirea, vene-rarea sau complacerea de sine, seinstaleazã, sub cele mai bune aus-picii, la antipodul idealului asce-tic. Nici refuzul, nici celebrareasinelui, ci un ocol savant prinlume pentru a ajunge la o cunoaº-tere corectã a identitãþii sale inti-me.” (trad. n., idem:84)

De regulã chiar ºi numele uneidestinaþii declanºeazã o reacþieneuro-emoþionalã – se întipãreº-te în memorie, ºi revine cu primaocazie. La întrebarea „Unde aicãlãtori dacã banii nu ar fi o pro-blemã?” probabil cã rãspunsuri-le ar fi dintre cele mai surprinzã-toare. Dar oricât de exotic ar sunanumele destinaþiilor, caracteristi-cile lor principale corespund tem-peramentului fiecãruia. Aproapeinstantaneu se petrece un fel detriaj natural în cadrul sertarelornoastre interioare, care pot cu-prinde informaþii în legãturã cuarhetipuri, ereditate etc. „Tot tim-pul existã o geografie care cores-punde unui temperament” (trad.n., idem: 21). Mai mult decât atât,credem cã persoana care aratã oîncercare, fie ea ºi imprevizibilã,de regãsire a propriei subiectivi-

Ion Creþeanu vine de pecâmpul cu mãghiran dela Voineasa Olt, cãlare

„pe-un cal bãlan”, înarmat cu ocobzã care, nimeni nu ºtie când afost fãcuta sau poate aºa a fostdintotdeauna, sã ne cânte piesemuzicale vechi, uitate de lume,ºtiute numai de el. Dar el nu vinenumai singur vine uneori ºi cutaraful de la Greceºti sau cu celde la Morunglav sã ne poarte pecãrãri deschise de meºteri cuvioara, contrabasul ori þambalulspre o muzicã dintre cele maipure, rezistând timpului ºi schim-bãrilor care au avut loc atât în so-cietatea noastrã cît ºi în muzicacontemporanã. Dacã l-ar fi ascul-tat cântând, Vince Lombardi ar fispus pentru el: „Uneori este atâ-ta frumuseþe pe lume încât inimamea neputând sã o primeascã seascunde într-o peºterã”.În vre-mea când muzica popularã este

Ion Creþeanu sau Ion al Cobzei

tãþi va alege destinaþii provoca-toare din punct de vedere al cul-turii ºi civilizaþiilor, sau cel puþinfoarte departe de propria casã.Doar intenþia de a cãlãtori câtmai departe de locul de domiciliuspune foarte multe despre nevoi-le interioare, chiar dacã uneoripuþin conºtientizate, ale oameni-lor. Adevãratul cãlãtor realizeazã,în momentul în care închide uºacasei în spatele sãu ºi porneºtela drum, una dintre cele mai au-tentice ºi necesare dovezi de iu-bire ºi respect faþã de creaþia luiDumnezeu. El se aflã, în sfârºit,în propriul sãu suflet.

Din categoria cãlãtorilor facparte atât autorii de jurnale decãlãtorie, cât ºi antropologii. Eiau în comun faptul cã din încer-carea de a-ºi regãsi propria sub-iectivitate – chiar ºi antropolo-gul are la baza demersului sãuºtiinþific, mãcar la începutul ca-rierei sale, aceastã intenþie obser-vabilã în momentul alegerii tere-nului de cercetat, alegere ce seface în mod subiectiv în funcþiede informaþiile pe care le deþinecu privire la acesta ºi capacitateasa de a se adapta la condiþiile demediu – îºi dezvoltã o laturã al-truistã, de a împãrtãºi cu ceilalþidescoperirile lor, sau, din contrã,una narcisistã, de a epata prindescoperirile lor, aºa cum se poa-te observa nu la puþini dintre ei.Indiferent ce se aflã la baza do-rinþei de a comunica realitãþileobservate, cititorul trebuie sãaccepte cã „lumea existã ºi dato-ritã tentativelor de a o reda încuvinte” (Onfray 2007: 113).

puternic expusã kitschului, prinapariþia unor noi ramuri ale muzi-cii populare printre care „muzicaetno”, cu trãsãturi esenþiale dinmuzica popularã, se remarcã ori-ginalitatea muzicii lui Ion Creþea-nu, dacã se poate spune aºa, prinversul cules din vatra satului,ritm sincretic de o mare valoareexpresivã ºi melodia ce asigurãspecificitatea naþionalã prin su-flul larg cantabil apropiat destructura psihicã a românului,plinã de supleþe ºi elegenþã.

Ion Creþeanu cântã în toateanotimpurile, în toate lunile ºi întoate zilele sãptãmânii. Cântã aca-sã ºi în codru. Cântã ziua ºi sea-ra, cântã de dor ºi de jale, cântãsã-ºi arate bucuria ºi întristarea.Dar, mai ales, îi cântã lui Dumne-zeu prin rugãciune înlãcrimatã ºicredinþã pe la biserici ºi mãnãsti-ri.Popoarele cu o culturã tradiþi-onalã ºi cu respect pentru valori-

le vechimii, au pãstrat, mereu vie,flacãra sufletului muzicii. Cele„moderne” au pierdut ºi au uitatfrumuseþile ºi sfinþenia izvorâtãdin muzica popularã.Doar câte-va naþiuni mai sunt în stare sã selaude cu aceste bogãþii nemuri-toare. Pe lângã români, care auîncã vie viaþa tradiþiilor, a cântu-lui, jocului, dansurilor ºi horelor,vecinii din vest, ungurii, se maipot lãuda cu muzicã ºi tradiþiepopularã. Italienii ºi spaniolii,macedonenii, bulgarii, grecii ºisârbii, mai pãstreazã ºi ei, valoriizvorâte din taina muzicii, a cân-tului ºi a tradiþiilor populare.Muzica lui Ion Creþeanu, pe de oparte, ca fiind cea mai veche for-mã de creaþie a muzicii româneºti,este caracterizatã de o mare vita-litate ºi expresivitate, ascultatã deun public larg ºi divers tocmaipentru calitatea mesajului neal-terat transmis ºi poate fi o sursã

de inspiraþie pentru creaþia muzi-calã cultã. Ion Creþeanu împreu-nã cu tarafurile sale nu s-au „în-noit” cu instrumente electro-acustice sau chiar electrice, nu aîmprumutat sonoritãþi din muzi-ca pop sau tempo mai miºcat auîncercat sã scoatã la ivealã ade-vãratul mesaj al pieselor culesepoate aºa cum George Enes-cu spunea: „Folclorul nos-tru… nu numai cã estesublim, dar te face sã înþe-legi totul. E mai savant decîttoatã muzica aºa-zis savan-tã. ªi asta într-un fel cu to-tul inconºtient. E mai me-lodic decît orice melodie,dar asta fãrã sã vrea.E duios, ironic, trist, ve-sel ºi grav.”

nnnnn AurelPetrescu


Antologia Persona (Edi-tura Mãiastra, Târgu-Jiu, 2013) e o selecþie

întocmitã de poetul NicolaeCoande ºi o autorevizuire calita-tivã sub dubla interogaþie adre-satã personei ºi numelui. Prinurmare, poezia sa se manifestãîntre persoanã ºi persona, întreautenticitate ºi artificiu, adicã în-tre onticitate ºi structuralitate (ase înþelege: între naturã ºi cultu-rã): „În era tehnocraþilor pe un patde spital inconºtient creierul fie-cãruia avea forma poeziei lui”,„abia întrezãritã”, în „imensul golal memoriei”. Glisajul dintre per-soanã ºi persona se micºoreazã,universul uman ºi universul po-etic tind sã devinã consubstan-þiale. Nicolae Coande, ca unulcare a „trãit în partea suprarealis-tã ºi ieftinã a lumii” ºi-a coborâtscriitura (l’écriture) pânã la gra-dul zero al ei (sã-i zicem, ca ºi el,sec: „raport”) tocmai pentru a nuse supune artei. Parabola aratãlimpede noua esteticã (o non-es-teticã ºi o non-ficþionalitate fãþi-ºe, revendicate cu luciditate) aautorului care ºi-a angajat discur-sul anti-liric pe direcþia redezgro-pãrii zãcãmintelor (sã le zicem ar-hetipuri, arheitãþi etc).

Pentru Nicolae Coande operapare a se dezvolta narativ, po(-v)estitorial (ºi memorial) odatã cuvorbirea rãtãcitoare. Comunica-rea operei nu constã în faptul cãea a devenit comunicabilã, prinlecturã, unui cititor. Opera esteea însãºi comunicare, intimitateîn lupta între exigenþa de a citi ºiexigenþa de a scrie: scrie „într-ocamerã care-i va supravieþui”, totmai sigur pe sine, precum HenryMiller, cã „un mare artist este celcare cucereºte romanticul dinsine însuºi”. Vom depista în pro-zopoemele sale o profunzimeviolentã, o densitate de imaginihalucinantã, un limbaj solitar prinansamblul de ritmuri, prin cere-monialul evident (sau discret) al„poemului mortal” (redactat înanul cactusului putrezit) secre-tizat „în pura lui abstracþiune car-nalã precum o a doua voce esen-þialã liniºtitã ºi secretã” a unui„biet cântãreþ dupã ureche robimitaþiei/ cantor umil copil din florial improvizaþiei”, a „unui biet vi-sãtor cu suflet trândav... în de-primanta tulburare a formelordimprejur.”

Autoironia/ antifraza suntabordãri agreate de autorul ase-diat de „moartea posibilã” într-o„Craiova Revival” în care „poe-þii... sunt fraierii... de onoare”,pricinã din care „ar accepta sãplece oriunde/ numai sã-ºi scriecãrþile cu ligamente”. „Rege ador-mit într-un colþ pe cãrþile sale”antipoe(i)etul declarã cã „un unicDumnezeu ºi aurul unic etalon/iatã ce nu se schimbã în viaþã”,în aceastã „lume de cucerit” pecare „scrie Dumnezeu cu laba luide gâscã” punându-l pe autor însituaþia (platonicianã) de a fi un„traducãtor” al „translimbii” di-vine ºi un transcriptor. Consecin-þa: „poeþii au limbã de scrum/vorbesc/ scriu cenuºã” din du-bla posturã de amanþi ai neantu-lui, dar ºi de amanþi ai literaturii.

Angajat într-o culturã ce i-afost datã, într-o generaþie de „chi-liaºti”, protagonistul unui scrisrevoluþionar ne avertizeazã rituos:„am scris în plin bâlci poemele izo-lãrii – ãsta, da, cap de afiº/ asta,

Nicolae Coande: mascã ºi metanoia

da, artã/ fãrã acoperiº deasupracapului sub cerul liber al Burseide sclavi”, Generaþiei (fraþilormei chiliaºti). Apoi, cu dezinvol-tura unui poet de clasã protestea-zã mereu, plantând mine împotri-va reducþiei care face de obicei dinlimbaj un simplu instrument decomunicare. Aventura complexãîn care s-a lãsat prins poetul esteanticalofilã ºi se referã – sub gra-dul zero al scriiturii – la profunzi-mea corpului imposibil de explo-rat cu „vocea artei”, ci doar abiaforatã cu „vocea ºtiinþelor”.

„[…] aroma persistentã a di-vinitãþii / mirosul de carne vie alpoeziei” „spune mereu o poves-te”, iar Nicolae Coande, care sepreface a nu ºti sã spunã poveºti,le scrie de fapt pe dedesubtulmacrotextelor sale transmemoria-listice, transjurnaliere. Acestemacrotexte par formate din cuvin-te înºirate în lipsa zeului, ca ºi cumn-ar mai exista nici un zeu care sãstrângã laolaltã cãtre sine oame-nii ºi lucrurile ºi sã rostuiascã,pornind de la o asemenea alãtu-rare, istoria lumii ºi sãlãºluireaomului în ea.

Personalitatea lui NicolaeCoande se constituie dintr-omultitudine de personalitãþi (bã-trânul fotograf Fincler, un simplucerºetor, Lazãr, Iisus Hristos,Dalai-Lama, un zugrav sãrac, tes-larul, un pitic din Albã-ca-Zãpa-da, un nebun inofensiv, un vechimuncitor care „la o lampã cu gazscrie poeþilor dispãruþi”, Agop).Eul sãu poetic se orienteazã „cu

ochii larg deschiºi”, „cu privireainspiratã dar nu catatonicã” ºiscrie – în „Frumuseþea contem-poranã. O sutrã”– „izolat în sãrã-cia din fagurii casei/ biata frumu-seþe contemporanã”. Un mediuanume pretinde o atitudine anu-me. Gradul de identificare a euluicu atitudinea respectivã determi-nã o reprezentativitate în numelecolectivitãþii, nu însã fãrã o mas-cã despre care ºtie cã rãspunde,pe de-o parte intenþiilor sale, pede alta exigenþelor ºi opiniilormediului sãu, în aºa fel încât în elpredominã când elementul perso-nal, când influenþa exterioarã.Sentimentele ºi fragmentele ima-ginative nu pot fi decât percepþiiale unor procese inconºtiente,fenomene cãrora le aparþin ºi vi-sele: „Azi noapte am visat cãscriam versuri/ am vrut în viaþaasta sã fiu poet/ n-a fost sã fie/am visat cã scriam într-o limbãnecunoscutã/ direct pe asfaltuldin piaþa unde vin porumbeii/ sãciuguleascã din mâna copiilor/ amvisat cã scriam Dumnezeu nu areamprente/ decât la mâna stângã/m-am speriat dracu’ parcã-mi dic-ta/ m-am ridicat de la masa descris mã durea mâna” ( Fincler).

Dupã cum persona este oesenþã care constituie adesea în-treg caracterul aparent al unuiom, tot astfel ºi sufletul este oesenþã precis conturatã, careuneori are un caracter invariabilstabil ºi autonom ce poate fi foar-te bine definit ºi descris: pentruNicolae Coande „tot ce se dividepoartã mascã în jocul sângerosal aparenþei”. „Cu persistenþaunui suflet captiv într-o mãcelã-rie” poetul înregistreazã, „un ade-vãr de semne noi ce se divid cusimplitatea unui cuplu obosit ce-ºi mai oferã doar sinteza mâiniimasturbarea intensitatea/ unuicântec devastat”. Poate, în celedin urmã, „cu mâini de gheaþã”„sã culeagã tot ce din viitor vor-beºte cu marea artã a simplitãþii”,iar farmecul abia presimþit îi dã„în miezul anului fiori ironici deprozã ºi continuitate/ vedenii deºaman uitat la intersecþia vãzuluicu limba/ în concordatul de ne-conceput al unui zâmbet liric”

(Prãpastia cu ochi albaºtri).Poemele traduc starea conflic-

tualã de la nivelul expresivitãþii,care oscileazã între suavitate ºigrotesc, între notaþia diafanã ºiaceea brutã. Persoana poetuluieste drapatã de travestiul perso-najului, ale cãrui obsesii se adau-gã la fantasmele poetului. Mãºti-le în ostensiune nu-l ascund pepoet ci-l dezvãluie. Iar poetul de-cupeazã o serie de imagini ale stã-rilor limitã prin care trece eul lirical poemelor. Poezia sa fixeazã ima-gini ale precaritãþii fiinþei agresa-te de real ºi de propriile determi-naþii, pe care este silitã sã le joa-ce. Disimulaþia converteºte „sin-ceritatea” confidenþei într-o liri-cã a rolurilor, unde eul devine unpersonaj lipsit de teatralitateacomunicãrii sau, mai bine spus,un actor ce-ºi însuºeºte euri strãi-ne, pentru a sugera cã ele îl expri-mã ºi cã nu sunt variante masca-te ale eului sãu autentic.

Fondul nonconformist al po-etului se proiecteazã într-o suitãde travestiuri mitologice, folclo-rice sau livreºti, al cãror arhetiporiginar (iniþial ºi iniþiatic) rãzba-te mereu din dedesubt deasupra:ba „este Ahasverus cel de o uni-cã ºi pãtrunzãtoare culoare”,„sângele tribului strigã în el cugura lui Abel”, „îl preocupã ine-fabilul privit prin lentila aceluisordid Spinoza”, deºi ar trebui sãadmitã cã „avea clarviziune ºi stil

nu ca emfaticul Spengler sau ne-bunul de Nietzsche”, „are propriasa tehnicã moºitã de instinct”, baar putea romanþa „dacã structu-rile naraþiunii nu ar fi atât de fal-se” ºi îºi va vedea mai departe de„viaþa de greier cântãreþ fãrã olescaie în buzunar” º.a.m.d. „Artaar fi ridicolã – ne pune în gardãpoetul – dacã aceºti domni arcunoaºte-o/ noroc cã-ºi poartã cuiscusinþã travestiu-ul”.

Sensibilitatea la grotescul tra-gic transpus în prim-plan mitolo-gic („Prim-planul m-a distrus”)produce un viu sentiment al vi-dului ºi al oboselii, dar ºi o bufo-nerie încrâncenatã, metodicã princare poetul îºi joacã simbolic an-goasele. Demitizãrile sunt contra-balansate de gravitatea viziona-rã. Fiinþa încearcã sã domine ago-nia trupului ºi sensibilitatea afec-tatã de spaima extincþiei: „S-ar zicecã lucrez pentru stranietate ºi dis-trugere/ ºi atât de puþin pentrudragoste/ nu mai iubesc de mult ofemeie pentru cã sînt mort”.

Aºa cum ni se relevã din ca-podopera-i Bãrbaþii din litera-tura familiei noastre „Poezia e oDoamnã care ne cunoaºte dinleagãn pânã pe patul de suferin-þã”, fiecare cuvânt al ei conþine„un strop de divinatoriu”, iar po-etul posedã ºtiinþa enormã de ascrie „cu sictirul pe buze”.

nnnnn Ion Popescu-Brãdiceni

lllll comparativul de superioritate lllll comparativul

ARGUMENT. „Martor ºi co-mentator avizat al marilor creaþiiteatrale ale contemporaneitãþii(Peter Brook, Jerzy Grotowski,Giorgio Strehler, Ariane Mnouc-hkine, Patrice Chéreau, PeterStein, Klaus Michael-Grüber,Robert Wilson sau Tadeusz Kan-tor), George Banu este, cum elînsuºi precizeazã, adeptul criti-cii de acompaniament”. IULIANBOLDEA, ªTEFANA POP-CURªEU (coord.), Aproape descenã, George Banu, Ed. CurteaVeche, Bucureºti, 2013****

ÎMPÃRATUL E GOL!. „Pros-tia ºi lenea sunt idei, vicii saudefecte, mai mult sau mai puþinmorale. Totuºi, nu ideea lor estestimulatoare. Este, în schimb, ima-ginea. Or, imaginea despre prostieºi lene am descoperit-o în poveº-tile geniale ale lui Ion Creangã”.ION MILITARU, Nu-l cunosc peacest om!, Ed. Academiei Româ-ne, Bucureºti, 2014***

unor întrebãri nu þine de o crizãde inspiraþie, cât de nevoia de aafla cât mai multe rãspunsuri la ochestiune care, într-un momentsau altul, mã preocupa”. CORNELMIHAI UNGUREANU, Odicolo-nuri, Ed. Adenium, Iaºi, 2014***

COLOANA LATINITÃÞII.„Peter Jacobi: La începutul ani-lor 90 am prezentat o machetã, înbronz, unor oameni politici dinCraiova ºi care au arãtat un oare-care interes pentru realizarea aces-

tei coloane în Craiova. Acea ma-chetã am donat-o apoi Muzeuluide Artã, dar nimeni de la PrimãriaCraiova sau din altã parte (Con-siliul Judeþean Dolj etc.) nu a fostinteresat de acel proiect al meu...Acea coloanã, mãritã ulteriot, amrealizat-o ºi amplasat-o în Germa-nia”. ION JIANU, Interviuri cuactori, regizori ºi artiºti plasticiîn slujba artei, Ed. Ramuri, Cra-iova, 2014**

Liv

ia C

orc

ove

anu

CUVÂNTUL AUTORULUI.„Aº mai spune cã redundanþa


nnnnn MICHAEL FINKENTHAL

Sesto Pals, un pitagoreic suprarealistal secolului al XX-lea (III)

Problema hazardului va fiºi ea abordatã; dar nu însensul „hazardului ob-

iectiv” mult discutat de prieteniisãi suprarealiºti: „când privescînspre exterior”, scrie poetul‚„constat cã:

a. Eu sunt diferit de orice fiin-þã exterioarã existentã

b. În ceea ce este esenþial, adi-cã naºterea ºi dispariþia acesteifiinþe, pot opera legile hazardu-lui. Este o întâmplare cã s’a nãs-cut undeva X ...el putea sã nu senascã dacã... în locul lui putea sãse nascã Y. Asupra existenþei luiX, indiferent de naºterea sa, eunu pot deduce nimic fiindcã Xnu-mi apare egal decât prin ca-racterele sale exterioare, deciposterioare naºterii ºi nu am nicio conºtiinþã despre un X existentanterior.

c. Dacã X ºi toþi indivizii exis-tenþi apar datoritã hazardului,atunci ºi Eu mã gãsesc în aceas-tã situaþie ºi nu ca Eu exterior cacaracter, ci ca Eu interior mie ºidiferit de oricare altul chiar dacãacest altul mi-ar fi ca exterior ace-laº; ei bine, eu care nu pot fi unaltul în mine.

Or, cum eu în mine nu pot fialtul, nici hazardul nu poate apa-re în interiorul meu. Deci în mã-sura în care eu am o existenþã in-terioarã, hazardul nu poate ope-ra asupra ei. Hazardul opereazã(doar) asupra relaþiilor mele exte-rioare.

În momentul în care recunoscun Eu interior mie, adicã mã recu-nosc ca existent în mine, trebuiesã admit existenþa aceasta a meaîn afara hazardului.

Dacã lucrurile s’ar desfãºurafãrã existenþa mea proprie saudacã fac abstracþie de existenþamea interioarã, atunci totul esteîn ordine. Nu este necesar sã maiintroduc acest Eu care mã încur-cã. Dar odatã ce-l simt ºi ºtiu cãexistã aici diferit de «orice altce-va», gândul cã cu acest eu aºputea fi opera hazardului îl res-ping de la început fiindcã hazar-dul nu mã poate produce pe minecare – cel puþin în ceea ce priveº-te relaþia purã cu mine însumi –sunt în afara lui.

Cuiva care-mi va spune cãdefiniþia mea interioarã ca Eu esteposterioarã concepþiei ºi deciexistenþei mele ºi cã la început afost creaþia mea ºi apoi eul meu[...] voiu rãspunde cã (mã) gân-desc exact ca ºi dânsul când mâgândesc la el. Pentru ca cinevasã se poatã gândi cum m-am gân-dit trebuie sã rãmânã complet înel însuºi. În caz contrar el nu vaputea simþi (aceastã) imposibili-tatea ca Eul sãu propriu sã fieprodusul hazardului ºi în acestcaz el se va vedea un altul ºi nupe el însuºi. Hazardul poate sãlucreze asupra exteriorului diver-selor entitãþi, fie ele bile, fie eleindivizi vii. Mai mult decât atâta,pentru hazard o bilã care se ros-togoleºte ºi un om care fuge suntacelaº lucru: douã corpuri în miº-care.

Poate hazardul sã contribuiela creerea mea?

Din moment ce unirea dintrepãrinþii mei a fost o chestie de

hazard, tot hazard a fost ºi unirealor într-un anumit moment ºi poa-te într’un anumit loc. Fiindcã uni-rea lor într’un alt moment ºi în-tr’un alt loc l-a creiat pe fratelemeu.

Iatã deci ca hazardul derivã dinnecesitate. Într’adevãr hazardulpresupune cã anumite condiþiisunt necesare ºi suficiente pen-tru ca un lucru sau un evenimentsã aibe loc ca acelaº evenimentºi nu altul. Ori eu ºi cu fratele meusuntem numai aparent acelaºeveniment care se produce înaceleaºi condiþii. În realitate sun-tem douã evenimente diferite ºicare numai în ceeace au ele „ace-laºi” pot fi considerate ca operãa hazardului (Numai ceea ce dife-rã pe o laturã poate fi egal pe altaºi vice versa. În realitate, aici estedoar o egalizare a raþiunii).

...Hazardul care este prin defini-

þie legea multitudinii n-ar puteasã se aplice unitãþii.

ªi noi ne putem întreba: dacãhazardul este în esenþã legeamultitudinei nu face el oare sãaparã mereu ºi mereu alte lucrurialte obiecte mereu altele ºi nicio-datã aceleaºi? Aºa cel puþin îmiapar mie fiinþele care se nasc trã-esc ºi dispar. Dar dacã e aºa,atunci înseamnã cã eu sunt pro-dusul hazardului care creiazã nunumai celelalte individualitãþi cim-a creat „întâmplãtor” ºi pemine; dar dacã Eu sunt o creaþieîntâmplãtoare, atunci înseamnãcã eu nu pot avea un conþinut almeu interior. Hazardul opereazãasupra exteriorului lucrurilor ºiindivizilor prin definiþia lui. În in-teriorul meu este dorinþa, voinþa,care mã conduc”.

Freud este ºi el implicat in dis-cutie: „Deci dacã eu sunt o crea-þie a hazardului înseamnã ca laînceput eu n-am avut nimic al meupropriu, cã eram deci un obiectpur exterior ºi am devenit ulteriorEu. Deci am cãpãtat ulterior inte-rioritate. Când s’a întâmplataceasta? Din momentul în care amînceput sã respir am avut în minedorinþa de a mânca, de a privi, ºiFreud a susþinut, chiar libido. Darmi se putea obiecta cã nu erameu acela, cã era numai un feno-men cibernetic. Aici trebuie sãvedem care este difetenþa esen-þialã între un proces cibernetic ºiun proces psihic de gândire. Exis-tã unii care vor spune cã nu exis-tã nici o diferenþã, totul este nu-mai o diferenþã de metodã, vorsusþine ei. Procesul ciberneticeste de fapt raþiunea, dar mai multdecât atât, raþiunea care determi-nã ºi alege dintre obiectele «ex-terioare» sistemului obiectelecele mai favorabile ºi determinãcondiþiile ei proprii, rezolvã diver-se «probleme», etc. Eu pot mer-ge mai departe chiar ºi sã presu-pun cã în viitor ceerul electronicva putea raþiona mai corect ºi maibine decât creerul uman, care l-acreiat. El nu va depinde de diver-se erori de care e susceptibilã ra-þiunea umanã”.

În acest punct, autorul seopreºte ºi se întreabã: „Dar ceeste raþiunea? Pânã nu de multraþiunea se considera ca un pro-

ces conºtient al creerului uman.Sã vedem acum dacã conºtiinþaeste necesarã raþiunei sau raþiu-nea se naºte în ea, din ea, ºi nouãne devin «conºtiente» diversemomente raþionale pe care noi lecombinãm apoi din nou astfel în-cât din imediate ele devin momen-te mediate ale raþiunei noastre.

Pentru un animal raþiunea nueste un proces conºtient ca pen-tru noi. Când vorbim despre in-stinct ºi spunem cã pãsãrile cãlã-toare se conduc dupã instinct, înrealitate ele se conduc tot dupãraþiunea care e un proces psihiccorespunzãtor substanþei cenu-ºii sau albe din creerul lor, însã laele raþiunea nu este conºtientã.Ea devine conºtientã prin rezul-tatul ei, care îl duce pe animal di-rect la acþiune. Numai omul simtesau poate sã prindã cu simþul sãudesfãºurarea diverselor momen-te ale gândirii sale ºi prin aceastasã fie în stare sã gândeascã dinnou propria lui gândire.

Ceea ce poate sã realizeze omaºinã electronicã este sã treacãdela un moment al gândirii la altmoment al ei. ªi eventual, sãpunã în miºcare – în funcþie derezultat – un anumit mecanism.Limita maºinei stã în faptul cã eanu poate sã «simtã» ceeace gân-deºte ºi în consecinþã nu poateforma un individ care gândeºte.Fiindcã în esenþa gândirii intrã înprimul rând acest simþ interiorprin care gândirea, deºi procesexterior individului, îi devine in-terioarã. Individul simte gândireacare se desfãºoarã ca desfãºurân-du-se în el ºi prin aceasta intervi-ne în acest proces de gândire.

Aºadar eu mã diferenþiez netde o maºinã, de orice maºinã cares’ar putea crea, prin faptul cã suntdefinit atât de ceeace se petreceîn mine, cât ºi de ceeace se petre-ce în afara mea. Mai mult decâtatâta, eu mã pot concentra în aºafel încât sã mã simt pe mine în-sumi. ªi aceastã simþire a mea princare mã simt pe mine, îmi dã certi-

tudinea prorpriei existenþe în afarãde timp ºi spaþiu, certitudine carenu mã pãrãseºte chiar ºi atuncicând îmi închipui inexistenþa mea.Când îmi închipui cã eu nu exist,de fapt mã închipui pe mine ºi fi-indcã sunt eu acela care mã închi-pui pe mine, mã simt ca existent înaceastã stare de inexistenþã”.

Concluzia – momentana – apoetului este cã: „din cele de pânãaici rezultã câteva lucruri clarepentru mine: eu sunt în prezenþaa douã lumi ºi anume: una careîmi e exterioarã ºi care formeazãpentru mine mediul exterior.Aceastã lume constituie pentrumine în acelaºi timp «materia» dincare eu fac parte în calitate departiculã componentã. Aceastãlume se opune existenþei mele caindivid astfel încât mã sileºte sãmã supun legilor ei. Aceste«legi» apar datoritã faptului cãeu ºi alþi indivizi se comportã înmod identic la anumite solicitãriºi datã fiind aceastã identitate sepoate vorbi de o lege «statisti-cã» în care indivizii ca atare numai apar. Aceastã lume care îmiparvine direct ºi în care sunt cu-prins este ceeace în mod normalse numeºte exterior. Prin perce-perea directã a acestei lumi seînþelege perceperea ei senzoria-lã. În acest fel, între senzaþiile fur-nizate de lumea exterioarã ºi ob-iectele care au constituit acestesenzaþii se produce o relaþie decorespondenþã care se pãstrea-zã mult timp dupã producereaacestei senzaþii. Cum reprodu-cerea directã a senzaþiei cores-pondente obiectului care îi cores-punde nu este posibilã de multeori, aceastã senzaþie trece printransfer asupra obiectelor asocia-te (reflex condiþionat). Dacã amreuºi sã obþinem senzaþiile cores-pondente de exemplu cu ajutorulunor curenþi electrici sau a unoralcaloizi am avea «halucinaþii» ºinu ne vom îndoi de realitatea lor.

ªi o altã lume pe care mulþi oconsidera ca fiind interioara mie

ºi care formeazã în realitate su-portul meu material (care dupãunele pãreri sunt chiar eu) estefiinþa mea psihofizicã ºi fiziologi-cã, în care se produc proceselevitale ºi psihica, cãrora le dato-rez «existenþa». Sunt eu rezulta-tul acestora ºi altceva nimic?Aceste procese se petrec însãoarecum indiferent de mine ºi totce ºtiu „eu” despre ele însã par-vine prin «semnale» care îmi daude ºtire despre funcþionarea lor.Este adevãrat cã eu pot sã-misimt existenþa numai prin desfã-ºurarea lor fie cã ºtiu acest lucru,fie cã nu-l ºtiu. Fãrã ele nu ºtiudacã pot sau nu pot exista pen-tru mine ºi cu atât mai puþin pen-tru alþii. Dar acest lucru provinedin faptul cã printre proceselepsihofizice al cãror sediu este«materia mea» sunt chiar aceleprocese care îmi permit sã simt îngeneral. Imediat ce procesele psi-hofizice care se referã la centriinervoºi sunt împiedicate ºi sim-þurile mele se resimt. Se poateajunge astfel prin oprirea aces-tor procese ca eu sã nu mã maisimt. Aici este limita dintre fizicaºi metafizica pe care o impuneºtiinþa modernã.

Presupunerea existenþei meleîn mãsura în care eu simt aceastãexistenþã pare atât de evidentãîncât numai cu greu poate fi ata-catã. Interiorul meu fizic ºi psihicpare sã fie limitat le „materia mea”,la materia mea interioarã, iar exte-riorul meu pare sã se limiteze lalumea materialã (sau sensibilã)din care fac parte. În consecinþã,eu fac parte din materia infinitã ºimã deosebesc de aceastã mate-rie prin faptul cã am o lume mate-rialã a mea. Între cele douã mate-rii, lumea materialã ºi eul meumaterial, este contradicþia careexistã între interior ºi exterior,contradicþia care se rezolvã dia-lectic prin existenþa mea”.

Columbia, 7 februarie 2014

Livia Corcoveanu


Ion Biberi aparþine (prinvârstã ºi implicare în acti-vitatea literar-culturalã)

unei generaþii la care – pentru în-semnãtatea sa în istoria culturiinoastre – se face adeseori referi-re. Raportarea la aceastã genera-þie se datoreazã, deopotrivã, nu-mãrului mare de personalitãþi dincare se compunea, diversitãþii pre-ocupãrilor fiecãreia dintre aces-tea ºi nu în ultimul rând puterni-cei lor aplecãri spre desãvârºireaformaþiei intelectuale.

Incontestabil, liderul genera-þiei a fost Mircea Eliade. El, ca ºialte personalitãþi deja cu un numebine definit în plan cultural ro-mânesc, propunea o altã per-spectivã asupra culturii române,aceasta vãzutã ºi în sistemul mailarg universal. Dar alãturi de el,s-au aflat mulþi alþii. De nu maipuþinã importanþã au fost MirceaVulcãnescu, Petru Comarnescu ºimai tinerii C. Noica, Emil Cioran,Eugen Ionescu etc., aceºtia, larândul lor, conºtientizând roluljucat de congeneri, ca ºi motiva-þia acestui rol asumat.

Rãsfoind presa timpului orivolume de amintiri ºi jurnale dinacea perioadã, vom întâlni, alã-turi de cele mai cunoscute nume,ºi pe acela al lui Ion Biberi. Nu elocul aici de a face o trecere înrevistã a participãrii sale în acti-vitãþile culturale. Vom da numaiun singur exemplu. Aflãm astfelcã Ion Biberi era implicat, printrealtele, în cea de conferenþiar lanou înfiinþata Universitate Libe-rã Democraticã (în 1945), alãturide importanþi intelectuali ca Al.Rosetti, S. Stoilov, Andrei Oþe-tea, Mihail Sebastian º.a. Dat fi-ind cã la moartea neaºteptatã alui Sebastian (acesta aflându-sechiar în drum spre Universitatespre a þine o conferinþã despreBalzac), cel care iese primul ºianunþã tragica veste a fost IonBiberi, aceasta ne îndreptãþeºtesã afirmãm cã el era unul dintremembrii activi ai Universitãþii.Discursul sãu va începe astfel:„Mã gãsesc, iubiþi auditori, îndureroasa situaþie de a rosti ne-crologul lui Mihail Sebastian, înloc de a avea rara bucurie inte-lectualã de a asculta prelegereasa despre Balzac, care a preocu-pat în ultimii ani inteligenþa aces-tui om sclipitor.“ (v. „Universita-tea Liberã Democraticã a come-morat moartea scriitorului MihailSebastian“, în Jurnalul de dimi-neaþã, 31 mai 1945, apud MihaiIovãnel, „Moartea lui Mihail Se-bastian ºi ecourile ei imediate”,în Cultura, 30. 09. 2010).

Biberi se va numãra ºi printrecei care vor scrie, în cuvinte despecialã apreciere pentru scrii-torul Mihail Sebastian, în presavremii, afirmând cã, o datã cumoartea acestuia, „a dispãrut oconºtiinþã. Universul a devenitdeodatã mai sãrac. Din atmosfe-ra vieþii noastre culturale s-adesprins o vibraþie, o bogãþie.“(v. articolul „Mihail Sebastian“,publicat în revista Victoria din31 mai 1945).

Prietenii ºi colaboratorii dingeneraþia sa, dar ºi alþii mai tineri,îi vor deveni, în timp, interlocu-tori în mult citatele sale interviuri.O trilogie1 formatã din volumeleLumea de mâine (1945), Orizon-turi spirituale (1968) ºi Lumea

Ion Biberi (1904 – 1990)

de la Lumea de mâine la Lumea de azide azi (1980) concretizeazã inten-þia autorului de a reconstitui, subforma unor dialoguri, profilul uneiperioade speciale (ºi cu atâtea -cunoscute de acum - consecin-þe) din istoria culturii noastre:perioada de dupã instaurareacomunismului. La realizarea aces-tor inegalabile biografii intelec-tuale a contribuit substanþial fap-tul cã autorul nu a recurs la între-bãri convenþionale ºi nu a reali-zat un chestionar stereotip. „An-cheta noastrã – mãrturiseºte au-torul în prefaþa primului volum –are semnificaþia unei cercetãripsihologice, ale cãrei principiisunt departe de a fi improvizate.Am elaborat, în adevãr, în lungulanilor, o metodã de examen, pecare am amãnunþit-o în studiulnostru consacrat individualitãþiiumane, ºi pe care am aplicat-oîntr-o serie de cercetãri consem-nate în volume, în parte publica-te. Ne-am aflat deci în faþa aces-tor personalitãþi în posesia uneimetode precise de lucru, ca ºi aunui spirit foarte depãrtat de cu-riozitatea reporterului în cãutarede texte.”2 Aºadar, interviuriledevin la Ion Biberi experimenteleunei cercetãri psihologice. Aºa seexplicã ºi faptul cã el se situeazãfoarte departe de „curiozitateareporterului în cãutare de texte.”Dublat de psiholog, reporterul aºtiut sã-i determine pe cei inter-vievaþi sã se situeze „pe liniileesenþiale ale vieþii lor interioare”,sã înlãture faptele nesemnificati-ve, interviurile devenind, dinacest punct de vedere, o înmã-nunchiere de examene de con-ºtiinþã. Cu fineþea psihologului,Biberi a urmãrit în mod obiectivºi constant „orbita fiecãrui des-tin individual”.

Din totalitatea mãrturisirilorînsã, din totalitatea punctelor devedere asupra lumii „de azi” ºi acelei „de mâine”, cititorii deatunci, ca ºi cei de acum pot des-cifra ºi pot înþelege un segmentsemnificativ al vieþii sociale aanilor de dupã rãzboi.

Eugen Simion avea dreptatenumind volumul „documentulunei epoci” ºi, desigur, perioadaaceea nu ar fi putut fi înþeleasã înafara personalitãþilor reprezenta-tive (scriitori, muzicieni, sculptori,pictori, critici literari ºi critici deartã, oameni politici, oameni deteatru, medici etc.). Dintre aces-tea, George Enescu, Mihail Sa-doveanu, G. Cãlinescu, Alice Voi-nescu, Petre Pandrea, LucreþiuPãtrãºcanu, Ion Sava, pentru ada numai câteva exemple, se dez-vãluie atât în forul lor intim, uman,cât ºi prin specificul creaþiei.„Marele merit” al volumului, unuldintre merite am adãuga noi,subliniat astãzi de istoricul Adri-an Cioroianu este acela „de a fiintuit cã despre viitor nu potvorbi decât oamenii care au înspatele lor mai ales un trecut”.3

Avem în faþã aºadar un volumcompact, ce a fost supranumit „ofoaie de temperaturã a epocii” (v.coperta interioarã). Dar cartea areîn acelaºi timp o dublã semnifi-caþie. Ea este, pe de o parte, oexpresie a nevoii de anticipaþie(„am înþeles sã legãm aceastã ati-tudine în faþa realitãþii de mâinede întreaga formaþie a personali-tãþii celor întrebaþi” – v. p. 5), darare ºi „caracter de actualitate”,

având totodatã ºi „semnificaþia”,cum am mai subliniat, a unor „do-cumente sufleteºti.”

Conºtient de impactul cãrþii,autorul va insista asupra rezulta-tului ei mai târziu, într-un dialogcu Nicolae Pop: „Aºadar, am ur-mãrit mai multe þeluri: prezenta-rea unor portrete morale, o dis-cuþie de probleme, un documen-tar al unei epoci.” (v. Perimetrusentimental. Dialoguri cu scrii-tori olteni, Edit.Scrisul Româ-nesc, 1980, p. 50)

Gabriel Dimisianu încadra vo-lumul lui Biberi într-un triptic cuvalenþe similare: „Mãrturia uneigeneraþii de Felix Aderca, din1929, Lumea de mâine de Ion Bi-beri, din 1945, ºi Convorbiri lasfârºit de secol de Mircea Iorgu-lescu, din 2006, ca an de apariþie,dar conþinând convorbiri care auavut loc în 1996 ºi 1997, deci lasfârºit de secol.” (v. Gabriel Di-misianu, „La început, la mijloc, lasfârºit de secol”, în Lettre Inter-nationale, nr. 62/ 2007).

Peste timp, începând cu anul1965, publicat însã în 1968 ca o

continuare a dialogurilor din Lu-mea de mâine, în volumul Ori-zonturi spirituale autorul îºi pro-punea sã demonstreze tripla ipos-tazã a omului: aceea de construc-tor, de gânditor ºi de estet. Fie ºinumai dintr-o simplã trecere în re-vistã a „titlurilor” interviurilor seva observa multitudinea de pre-ocupãri, toate menite sã creeze opano-ramã a specificului „lumii deazi”. Iatã câteva: „Problema ori-ginii culturii” (acad. C.I.Gulian),„Coordonatele poeziei contem-porane” (Vl. Streinu), „Folclor ºispecific naþional” (Ov. Papadi-ma), „Criticã, istorie ºi monogra-fie literarã” (Al. Piru), „Aspecteale lingvisticii matematice” (So-lomon Marcus) etc., etc.

De la ciberneticã la arheologie,de la teatru, poezie ºi folclor pânãla biologie ºi geneticã, de la bio-matematicã la lingvisticã matema-ticã, fãrã a neglija însã nici arhi-tectura, fizica, arta cinematografi-cã, cercetarea spaþiului cosmic ºinu în ultimul rând meteorologia,nu cred sã fi scãpat aproape niciun domeniu neabordat.

„Sunt foarte legat sufleteºte de viaþa culturalã a Olteniei, de a mã învãþa carte, unde mi-am formatmulte, cu foarte multe strãdanii – cultura unor mari învãþãtori – mulþi la numãr! – ºi unde am publicato carte: Oameni ºi cãrþi (E ciudat cã, din cele treizeci de volume publicate de mine, nu a putut apãreadecât o singurã carte la Craiova, deºi mã simt ca fãcând oarecum parte din cãrturarii locali!

Socotesc cã nu ar fi nici un risc din partea editurii craiovene publicarea unei cãrþi semnate demine, cãci toate volumele pe care le-am fãcut sã aparã, s-au epuizat în câteva zile.”

Convorbirile date la tipar în1980 reprezintã reproducereaunui ciclu de emisiuni radiofoni-ce, intitulate „Lumea de azi”, careau fost organizate sãptãmânaltimp de ºapte luni ale anului 1969.ªi în aceastã carte, Ion Biberidoreºte sã treacã în revistã o câtmai diversã arie de preocupãri ºivalori, el intrând în dialog din noucu matematicianul Grigore Moi-sil, apoi cu folcloristul Mihai Pop,cu regizorul Liviu Ciulei, cu tânã-ra scriitoare Ana Blandiana saucu lingvistul Dimitrie Macrea.Preocuparea de a lãrgi cât maimult aria domeniilor investigatese face cu scopul mãrturisit de „ada o imagine cât mai concretãasupra lumii de azi, prin mijloci-rea mãrturiilor unor personalitãþicât mai reprezentative ale vieþiiculturale româneºti.” (p. 11)

Un amãnunt semnificativ: în1977, autorul îmi trimitea o listã acâtorva lucrãri în manuscris pen-tru a le propune editurii „ScrisulRomânesc”. Printre acestea, seînþelegea din scrisoare, se afla ºiLumea de azi. Directorul editurii


Recent a apãrut o exce-lentã carte de calatorii,realizate ºi descrise de

un eminent biolog român, dinpãcate puþin cunoscut generaþieiactuale, Dragoº Neculce. Urmaºdirect al marelui cronicar Ion Ne-culce, format la ºcoala universi-tarã clujeanã, biologul DragoºNeculce a moºtenit de la marelesãu înaintaº, cronicarul Ion Ne-culce, pasiunea pentru noutate,pentru cunoaºterea fenomenelorºi a naturii care ne înconjoarã. Po-sedã de asemenea un har de aprezenta întâmplãrile ºi situaþiilela care a participat. Activitãþiledesfãºurate de-a lungul timpului(cercetãtor în România, cercetã-tor în Canada, funcþii de condu-cere în unele companii cu activi-tãþi în ecologie), iniþiator al unorexpediþii în Africa Ecuatorialã ºiAmerica Latinã) i-au permis acu-mularea unor vaste cunoºtinþe debiologie teoreticã ºi aplicativã.Acestea îi permit sã prezinte ogama largã de informaþii desprelocurile vizitate, ecosistemele ºibiodiversitatea naturii, fauna ºiflora întâlnite, aspecte care con-ferã relatarilor sale, o deosebitãvaloare informaþionalã.

Volumul analizat poate fi struc-turat în douã pãrþi distincte: (a)expediþii în Africa, alaturi de co-lective de specialiºti din Româ-nia, ºi (b) expediþii efectuate lavârsta pensionãrii, în AmericaLatinã, autorul realizând un visdin tinereþe, explorãri în zona tro-picalã a planetei.

Dupã studiul acestui volum,consider cã autorul a beneficiatatât de zestrea ereditarã de “scor-monitor” în evenimentele vieþii ºiale lumii înconjurãtoare, moºteni-re geneticã de la ilustrul sãu îna-intaº (fost spãtar, mare hatman ºivornic al Moldovei), cât ºi de unmediu propice (familia ºi viaþauniversitarã clujeanã), în careaceste premize au fructificat, fiindstructurat în acest fel savantulcontemporan, Dragoº Neculce,organizator al acestor expediþii.

Zestrea geneticã a fructificatdisponibilitatea cãtre studiul lu-mii înconjurãtoare, începutã cupasiunea pentru experimentelede chimie ºi artã fotograficã, con-tinuatã cu pasiunea pentru stu-diul unor grupe de vieþuitoare (in-secte, posibilitatea supravieþui-rii în regiuni izolate ale globului aunor animale considerate dispã-rute), precum ºi abordarea unortematici de analizã ºi cercetare aunor medii exotice (pãdurea tro-picalã, Sahelul, procesele de de-ºertificare din Africa, º.a.

Viaþa universitarã clujeanã dela mijlocul secolului XX a consti-tuit un mediu social ºi ºtiinþificfavorabil, fiind dominatã de acti-vitatea unor somitãþi marcante alebiologiei române de care s-a apro-piat ºi de la care a dobândit expe-rienþã ºi cunoºtiinþe teoretice ºipractice: profesorii universitariVasile Gh. Radu, Eugen Pora, EmilPop, Victor Pop, dr. Carol Witten-berger, º.a. În plus, a beneficiatºi de îndrumãrile primite de la alþispecialiºti din alte centre univer-sitare (dr. Ludovic Rudescu,Academia Românã, Bucureºti;prof. Dr. Nicolae Botnariuc, Uni-versitatea Bucureºti; dr. IonFuhn, Institutul de Biologie dinBucureºti, º.a.), care au contribuitla formarea sa intelectualã.

Viaþa familialã dominatã de re-stricþii financiare, însa atentã laasigurarea necesitãþilor sale, l-audeterminat ulterior sã fie deschisºi receptiv la realitatea înconju-rãtoare pentru a putea beneficiade posibilitãþile materiale oferitede societate, precum ºi de la ceidin jur. Condus de ideile ºi nã-zuinþele proprii, în care a crezut,a apelat cu încredere la unitãþiºtiinþifice sau economice din þarã,reuºind sã obþinã suportul mate-rial ºi logistic pentru efectuareaprimei Expediþii Române Trans-Africane: aprobãrile pentru efec-tuarea expediþiei constituitã dinopt membrii; dotarea expediþieicu un autoturism de teren AROM-461 si doua autoutilitare TV;

finanþarea ºi dotarea expediþiei cuaparatura ºi materialele necesa-re, sprijinul conducerii Universi-tãþii din Cluj (Acad. prof. dr. Con-stantin Daicoviciu, prof. dr. ªte-fan Pascu, º.a.).

(a) Expediþii in Africa.1.Expediþia Trans-Africanã,

acþiunea de început, a fost ca vo-lum de muncã, duratã de timp,obiective ºi rezultate obþinute, ceamai temerarã acþiune. Alãturi deDragoº Neculce, un alt motor alrealizãrii acestui proiect a fost Ni-colae Coman, genetician la Uni-versitatea Babeº-Bolyai din Cluj,conducãtor oficial al expediþei fi-ind profesorul Nicolae Botnariuc(55 ani, Universitatea din Bucu-reºti). Din cei 8 membri ai expedi-þiei patru au fost biologi (Prof. dr.Nicolae Botnariuc, decan, fac. Bi-ologie, Universitatea Bucureºti;Asist. Dr. Nicolae Coman, Geneti-cã, Univ. Babes-Bolyai Cluj-Na-poca; biolog Dragoº Neculce,Staþiunea Arcalia UniversitateaBabes-Bolyai; biolog Valeriu Cim-poeru, redactor Televiziunea Ro-mânã), ceilalþi patru având altãpregãtire (asist univ. Sever Popa,UMF Cluj-Napoca, doctor stoma-tolog; ing. Liviu Ungureanu, ºeflaborator Cineficare, Univ. Ba-bes-Bolyai Cluj-Napoca; ing. IoanCataranciuc, ºef secþie prototi-puri, uzina ARO Câmpulung Mus-cel; tehnician Constantin Ludu,ARO Câmpulung Muscel. Plecaþidin Cluj în 10 noiembrie 1970, mem-brii expediþiei au traversat o partedin România ºi Iugoslavia, pentrua se îmbarca în 16 noiembrie penava comercialã jugoslavã Bihinjîn portul Rijeka, ajungând în 9decembrie la Dakar, Senegal, înAfrica.

Traseul expediþiei de peste20.000 km pe teritoriul Africii, aînceput în data de 10 decembrie1970 la Dakar pe malul OceanuluiAtlantic ºi s-a sfârºit la 2 aprilie1971 la Mombasa, pe þãrmulOceanului Indian, trecând prin 12state: Senegal, Mali, Volta Supe-rioarã (Burkina Faso), Niger, Ni-geria, Camerun, Ciad, AfricaCentralã, Zair, Rwanda, Uganda,Kenya. Pe acest traseu, au foststrãbãtute diferite forme de relief:savana uscatã, deºert cu dune denisip ºi pãdurea ecuatorialã. Peparcursul expeditiei, a fost reali-zatã o prezentare directã a maºi-nilor de teren fabricate în Româ-nia (celebrul ARO M-461 ºi douãautoutilitare TV), ºi a fost recol-tat un bogat material ºtiinþific denaturã botanicã ºi zoologicã pen-tru dotarea unor muzee ºi unitãþide cercetare ºi învãþãmânt supe-rior din România (Muzeul de Is-torie Naturalã Grigorie Antipadin Bucureºti, Universitatea dinBucureºti, Grãdina Botanicã dinBucureºti, Universitatea din Cluj,Grãdina Botanicã ºi Muzeul Zo-ologic din Cluj).

Membrii expediþiei au adus înþarã un valoros material zoologicºi botanic pentru studenþi ºi mu-zee, printre care peºti din genu-rile Polipterus ºi Protopterus,consideraþi fosile vii, precum ºialga Spirulina platensis (Cya-nophyceae) din lacul Ciad, º.a.

prin Africa ecuatorialã ºi Americalatinã, alãturi de un urmaº

al lui Ion Neculce (I)

Autorul prezintã pe rând, succin-te informaþii privind istoria, relie-ful, flora ºi fauna statelor strãbã-tute, textul redactat oferind am-ple informaþii de culturã genera-lã. Prezentarea diferitelor întâm-plãri care au pus la încercare te-meritatea grupului expediþionar,oferã informaþii suculente carefac un text extrem de agreabil, înciuda amplelor informaþii ºtiinþi-fice despre plante, animale, aso-ciaþii ºi ecosisteme, text însoþit de37 planºe cu 212 fotografii colorde calitate.

Din lacul Ciad (statul Ciad),membrii expediþiei au recoltat ce-lebra algã verde-albastrã (Spiru-lina platensis, Cyanophyceae),veche de circa 3 miliarde ani, foar-te rezistentã la factorii de stress,utilizatã în alimentaþie, extracþiade substanþe bioactive ºi în bio-tehnologii. De menþionat cã dra-pelui statului Ciad este similar cutricolorul românesc, cele trei cu-lori fiind dispuse în aceeaºi ordi-ne. De fapt patru state (principa-tul Andorra, Ciad, RepublicaMoldova ºi România) au acelasitip de drapel, cu mici diferenþeîntre nuanþele de galben ºi albas-tru, sau raportul dintre lungimeaºi laþimea steagului. Ajunºi în ini-ma Africii, autorul ne prezintã omulþime de informaþii despreMarele Rift African, marile lacuridin aceasta zonã (lacul Albert,Eduard, Kivu, Tanganika), parculvulcanilor (vulcanul Nyiragongo,cu lavã în crater, care a evoluat,în decurs de câteva secole, de laun vulcan de tip exploziv, la unvulcan efaziv, cu un lac de lavãcu scurgere continuã, în perioa-de mari de timp; trecerea a avutloc probabil în timpul desfãºurã-rii expediþiei, º.a.), ne relateazãproblemele ecologice fierbinþicare pot sã aparã, datoritã pre-zenþei rezervelor de petrol la micãadâncime, sub fundul unor lacuri,º.a. Pe traseul expediþiei au fosttraversate paduri cu lemn de ca-litate superioarã, cu vegetaþiespecificã ºi numeroase animale,unele dintre ele fiind fosile vii(peºtele Protopterus aetiopi-cus), sau drumuri înfundate aleevoluþiei (Okapia johnstoni,º.a.), organisme având caracterespecifice (somnul electric, Ma-lapterurus electricus), sau spe-cii recent descoperite (peºtelesambaza, sardinele Limnothrissasp.), º.a. Sunt prezentate de ase-menea aspecte extrem de intere-sante privind relaþiile interspeci-fice ºi factorii care le influenþea-za, º.a.

nnnnn Gabriel C. Corneanu

de atunci s-a arãtat interesat laînceput de a publica manuscriseale lui Ion Biberi, fãrã însã ca peparcurs sã onoreze invitaþia pecare i-o fãcuse scriitorului, dinmotive care ne scapã. Peste pa-tru ani, Biberi revenea cu o scri-soare în care îºi mãrturisea legã-tura de suflet cu Craiova. Dinnou editura a rãmas indiferentãla propunerile scriitorului.

Cum niciodatã nu e prea târziu,poate cã acum, la 110 ani de lanaºterea sa, o editurã din oraºulnostru va afla ºi va publica acel alpatrulea volum în manuscris (de-spre care îi vorbea lui G. Prutea-nu) sau îi va reedita una dintrecãrþi. Ar fi un restitutio necesar ºio cinstire – tardivã, ce-i drept – aunui important intelectual nãscutpe plaiuri olteneºti.

nnnnn Mihaela Albu

1 Acestor trei volume li s-ar fiadãugat încã unul, care, informa Bi-beri cititorii într-un dialog cu G. Pru-teanu, i-a fost refuzat la editurã:„Ultimul volum, însã, a fost refuzat,nu ºtiu pentru ce, de cãtre un direc-tor de editurã, deºi nu era „în joc”personalitatea mea, ci personalitateaa vreo treizeci de reprezentanþi aiculturii româneºti.” (v. Ion Biberi îndialog cu George Pruteanu, în Cro-nica, nr. 44, 1 nov. 1985))

2 În acelaºi interviu, Ion Biberiîºi completeazã informaþia asupravolumelor sale de „mãrturii ale cãr-turarilor români.”: „Adevãraþi cori-fei ai vieþii noastre intelectuale mi s-au „mãrturisit” cu toatã sinceritatea.Am putut publica aceste destãinuiri,alcãtuite fie din notele pe care le luamîn timp ce-mi vorbeau, fie pe bazabenzii de magnetofon, în care ºi dom-nia-voastrã vã încredeþi. Aceste douã„fluvii” de valori intelectuale ºi mo-rale, adicã, pe de o parte, cãrþile ºi,pe de alta, oamenii cunoscuþi, întrecare, cum spuneam, ºi unii de marevaloare, ca George Enescu, NicolaeIorga (care mi-a consacrat câteva cu-vinte ce mã “ruºineazã” încã ºi aziprin bunãvoinþa arãtatã), P. P. Negu-lescu ºi atâþia alþii, dupã cum se poa-te vedea din cele patru volume, dincare nu au apãrut decât trei...”

3 v. Adrian Cioroianu, Focul as-cuns în piatrã, Editura „Polirom”,2002, p. 261. (Istoricul mãrturiseºtecã a citit de pe poziþia prezentuluicu mare interes despre lumea de ieriºi despre perspectivele schimbãrii înopinia celor mai reprezentative per-sonalitãþi ale timpului)

Livia Corcoveanu


Marius Dobrin: Când ai sim-þit cã desluseºti esenþa artisticãa unor imagini?

Marius Panduru: Cred cã emult spus cã începuturile mele seaflã sub semnul esenþei artisticedescoperite în imaginile pe carele accesam la vremea aceea. Laînceput a fost mirajul tehnic. Mãîntrebam mereu cum e posibil cao succesiune de fotografii încre-menite pe o panglicã de plasticsã poatã deveni viaþã. Astfel, pri-mul contact cu filmul a venit înurma achiziþionãrii unui aparat defilmat pe 8 mm ºi a întregului sis-tem de proiecþie. Petreceam orebune în camera obscurã improvi-zatã, developând filmuleþe fãcu-te fãrã pretenþii artistice, încer-când sã descopãr taina miraco-lului tehnic al miºcãrii. Era un ri-tual plãcut, plin de mistere, maiales când improvizam o salã deproiecþie într-o camerã cu jaluze-lele trase, astfel încât sã realizezcât mai bune condiþii de întune-ric. Îmi amintesc ºi acum mirosulsubstanþelor din aºa numita ca-merã de developare, care era baiaapartamentului, ºi imaginile pli-ne de zgârieturi ºi voaluri, dincare apãreau cu greu chipurilecelor pe care îi prinsesem pe peli-culã. Pãrinþii ºi bunicii mei eraufotografi pasionaþi, aºadar amavut un oarecare acces la repre-zentarea fotograficã a lumii, darniciodatã nu am transferat înzona profesionalã aceste cãutãrisporadice. Contactul cu imagineaca reprezentare a realitãþii a apã-rut ºi în urma multiplelor discuþiidespre pictura universalã, careaveau loc la mine acasã, pãrinþiimei fiind foarte pasionaþi de arte-le vizuale. Astfel am început sãsimt cã imaginea are o putere spe-cialã. Ea povesteºte lucruri de-spre epoci trecute, despre oameniºi creaþia lor ºi, mai ales, despreuniversul interior, acel lucru atâtde greu de vãzut în mod obiºnuit,fãrã un mijlocitor. Revoluþia din’89 a fost factorul declanºator. Orevoluþie televizatã în care ve-deam cum mor oamenii, cum stri-gã de durere sau de extaz, mi-adovedit definitiv puterea fabuloa-sã pe care o are imaginea ºi, im-plicit, realizatorul ei. Fie cã spuipoveºti reale sau fictive, prinmodul cum faci acest lucru potimanipula emoþia oamenilor ºiãsta este un sentiment foarte pu-ternic.

M. D.: Din pasiune pentruavioane ºi trenuri eºti tentat sãsurprinzi mai degrabã miºcarea?

M. P.: Pasiunea pentru avioa-ne ºi trenuri vine din pasiuneapentru mecanicã. Mi-a plãcutmereu sã descopãr cum funcþio-neazã orice maºinãrie, sã-i des-copãr mãruntaiele ºi sã înþeleg totprocesul care se aflã în spateleunei invenþii tehnice. De altfel amîncercat sã transform în profesieaceastã pasiune pentru aviaþiedar acest lucru nu s-a concreti-zat pânã de curând, când am de-cis sã-mi iau licenþa de pilot. Esteadevãrat cã se poate face o atin-gere între dinamica mijloacelor detransport ºi film, ambele impli-când miºcarea, dar asta doar la

Marius Panduru:„în final, coerenþa filmului reprezintã un scop

comun ºi nu viziunile personale...”

nivel tehnic. Cred cã este hazar-dat sã filosofãm prea mult în sen-sul ãsta, pentru cã nu simt niciorelaþie conºtientã sau programa-tã între mecanica vehiculelor ºiestetica dinamicii din imaginilemele. Simplificând lucrurile, atâtavionul cât ºi trenul îmi dãruiescun sentiment de libertate, amin-tindu-mi oarecum de spiritul decãlãtorie. Aº putea vorbi multdespre trenuri ºi avioane, multmai mult decât despre film, darnu face obiectul întrebãrii.

M. D.: Cum decurge negocie-rea imaginii la un film?

M. P.: Primul contact cu filmulvine odata cu lectura scenariu-lui. Citind povestea îþi faci o ima-gine despre design, despre mo-dul cum vezi tu lucrurile. Apoiurmeazã lungi discuþii cu princi-palii realizatori ai filmului. Suntdiscuþii despre poveste, despreculoare ºi luminã, fiecare vine cuargumente care se dezbat ºi sedefinitiveazã în ceea ce se numeº-te conceptul filmului. Amãnunte-le de ordin plastic pe fiecare sec-venþã sau cadru se stabilesc de-finitiv odatã cu prospecþia tehni-cã sau chiar la blocking. Înprospecþia tehnicã se traseazã uncrochiu al designului de luminãºi se stabilesc direcþiile generaleºi mood-ul. Culorile ºi tot con-ceptul plastic sunt apoi discuta-te cu scenograful ºi pictorul decostume ºi ultimele retuºuri se facla filmare, dupa blocking. Nu esteneapãrat o negociere. Cred cã maicurând trebuie sã fie un acordconceptual. Ãsta este motivulpentru care este aºa de importan-tã colaborarea între DOP ºi regi-zor. Este foarte greu sã colabo-rezi cu cineva care are gusturifoarte diferite de ale tale. În finalcoerenþa filmului este un scopcomun ºi nu viziunile personale,oricât de bune am crede noi cãsunt, luate în sine.

M. D.: Cum vezi minimalismulromânesc? La Poliþist, adjectiv,faci spectatorul sã urmãreascãun urmãritor.

M. P.: Fiecare poveste presu-pune un anumit limbaj de comu-nicare. Când spui o poveste sen-sibilã încerci s-o faci alegândanumite cuvinte. Când spui osnoavã foloseºti alt ton ºi altecuvinte. Cam astfel se petrece ºiîn film. Afinitatea de viziune estelegatã de proiectul pe care-l faci

ºi nu de viaþã în general. Cred cãmodul în care am lucrat la Poli-þist, adjectiv este cel adecvatmomentului ºi gândirii regizoru-lui, legat strict de povestea res-pectivã. Nu sunt un prieten alminimalismului românesc dar în-þeleg cã este unul din stilurile încare poþi comunica istorii intere-sante din zona asta de lume hao-ticã, aflatã la graniþa dintre Euro-pa ºi Orient. În aceeaºi mãsurãcred cã se face acum abuz de sti-listica asta devenitã manieristãdeja. Cred cã realizatorii de filmar trebui sã caute ºi alt limbaj.Sunt multe lucruri de spus despreasta ºi ºtiu cã sunt mulþi parti-zani ai genului considerat pe ne-drept românesc. Free cinema trã-ieºte de multe zeci de ani ºi a fã-cut epocã în Franþa, Italia ºi mul-te þãri din America Latinã. Credcã ºi în România a fost un timp allui dar repetarea obsesivã a ace-luiaºi mod de exprimare doar pen-tru cã a fost un succes de festi-val, duce la consumarea lui. Po-rumboiu este un povestitor ex-celent, cu umor ºi cu mult har.Ceea ce este minunat la el estesinceritatea cu care vrea sã co-munice ºi asta face ca lucrurilesã nu fie neapãrat turnate într-unstil anume. Este mai mult un modde exprimare instinctual, ºi la elinstinctul a funcþionat foarte binepânã acum. La Poliþist, adjectivam încercat sã fim cât mai discreþica povestitori. Cadrele lungi fil-mate din unghiuri comune fac sãuiþi cã eºti în faþa unui film. Ast-fel situaþiile capãtã notã perso-nalã, implicându-te activ în lumeadescrisã. Cel puþin asta am încer-cat noi.

M. D.: Te pierzi în film ? CuCãtãlin Mitulescu ai realizat ºiscurt-metraje dar ºi un foartebun film despre anii de comu-nism.

M. P.: Cu siguranþã. Nu poþilucra la un film fãrã sã crezi în ceeace faci. În primul rând trebuie tu,ca realizator, sã înþelegi lucrurileca sã poþi judeca ce ar dori sãvadã ceilalþi privitori. Fãrã sã-tiiubeºti personajele pe care le în-fãþiºezi auditoriului, nu ai cum sãfaci ceva viabil ºi credibil. Cel maiadesea te pierzi în poveste ºi demulte ori ideile bune vin tocmaidin acest mod de relaþionare inti-mã cu mediul pe care vrei sã-lconstruieºti. Desigur cã aici apa-

re ºi o capcanã în care suntemprinºi mulþi dintre noi. Acest tipde iubire a propriei opere, de alu-necare într-un subiectivism ab-solut, te poate îndepãrta de co-municarea cu audienþa. De multeori sunt lucruri pe care tu le înþe-legi pentru cã eºti implicat afec-tiv dar care, în lipsa comunicãriiprin limbajul specific, nu sunttransmise ºi celorlalþi. Asta ducela opere neînþelese ºi la artiºti lafel de neînþeleºi. Cred cã e foarteimportant ca mereu sã te iposta-ziezi spectatorului ºi sã vezi câtse poate de obiectiv dacã ºi ceînþelegi din cutare scenã sau si-tuaþie. Dar asta e foarte greu. Câtpriveºte lucrul cu Cãtãlin Mitu-lescu pot spune cã am avut ex-perienþe excelente. Este un regi-zor foarte inteligent ºi cu un foartebun simþ al comunicãrii. ªtie me-reu ce merge ºi cum poate fi po-vestit astfel încât privitorul sãînþeleagã ºi sã asimileze ce vreisã comunici. Am învãþat multe dela el.

M. D.: În Cea mai fericitã fatãdin lume (Radu Jude) aþi pussemne din profesia voastrã?

M. P.: Mã leagã de Radu o prie-tenie strânsã. Este un om foarteinteligent ºi are un admirabil simþal autoironiei. Tocmai acest simþal autoironiei ºi al autoderiziuniine leagã foarte mult ºi în viaþaprofesionalã. Amândoi conside-rãm cã profesia asta are doza eide ridicol ºi cã mare parte dincomponenþii ei fac parte din zonaimposturii. Este un domeniu încare lesne te poþi simþi conforta-bil fãrã sã ai ceva de spus pentrucã mãsura valorii este de dome-niul abstractului. O piesã lastrung are niºte cote finite. Dacãnu le respecþi rigoarea se chea-mã cã eºti un strungar prost. Unregizor sau un operator prost egreu sã fie etichetat corect în lip-sa unor criterii obiective. Astadeschide uºa spre cei care în lip-sã de altceva au ales drumul ãsta.ªi eu simt cã fac parte din zonaasta, dar am curajul sã-mi asumasta ºi sã râd de mine însumi. Camasta se vede ºi în Cea mai ferici-ta… Cred cã este mai mult o do-cudramã decât un film de ficþiu-ne. Situaþiile din echipa de filma-re sunt culese din lumea realã.Aºadar majoritatea acestor in-stantanee de care vorbeaþi alcã-tuiesc un film de zi cu zi de prinmica noastrã industrie media ºide film.

M. D.: Periferic ºi Eu cândvreau sã fluier, fluier au presu-pus solicitãri speciale?

M. P.: Nu pot sã vorbesc de-spre solicitãri speciale. Fiecareproducþie înseamnã o investiþiede timp ºi de energie. Este o pro-fesie în care lucrãm cu emoþii ºiasta face ca solicitarea sã fie înprimul rând de ordin intelectual,lucru care de multe ori este maiistovitor decât efortul fizic. Peri-feric a fost un film la care am lu-crat cu mare plãcere. BogdanApetri este un regizor cu un bunsimþ special. Când mã refer la bunsimþ vorbesc inclusiv despre bu-nul simþ profesional. Personajelesale trãiesc o viaþã proprie ºi fie-

care este ºlefuit ºi modelat ca ungiuvaier. În acelaºi timp Bogdanstãpâneºte un foarte dezvoltatsimþ estetic. Este atent la luminãºi culoare ºi încearcã sã foloseas-cã aceste instrumente în sens cuadevãrat creativ, fiind preocupatde tot ce înseamnã limbajul vi-zual. Astfel, filmul are o imaginerafinatã într-un anume sens, chiardacã povestea este din zone deperiferie ºi asta face cumva co-municarea cu spectatorul sã fiemai apropiatã, mai caldã. La Flu-ier lucrurile au fost într-un sensantagonic. Granulaþia aleasã, pre-cum ºi modul de filmare liber sur-prind parcã asemeni unui repor-taj de news energiile omeneºtiîntr-un univers extrem de agre-siv. Personajele lui Florin ªerbansunt asemeni sclavilor lui Miche-langelo, fãrã finisaje estetizantedar cu o uriaºã forþã de adevãr.Astfel, filmul parcã e fãcut din-tr-o rãsuflare, fãrã sã-þi dea timpsã te plictiseºti.

M. D.: Cum a apãrut colabo-rarea la Agon?

M. P.: Am fost contactat de unproducãtor pe care-l cunoºteamºi am acceptat propunerea ime-diat. A fost o experienþã foarteinteresantã. Aºa am cunoscut olume despre care ºtiam foartepuþin. Toatã tensiunea asta etni-cã a Balcanilor, unde populaþiaîºi gãseºte istoria neîntreruptã demii de ani, face ca orgoliile naþio-naliste sã fie la cote pe care lecredeam de mult dispãrute în Eu-ropa. Am cunoscut actori foarteexpresivi ºi oameni plãcuþi ºi plinide viaþã, mai ales din echipa gre-ceascã.

M. D.: Cât de solicitant esteun spot publicitar?

M. P.: Solicitarea la un spotpublicitar vine din complexitateape care ºi-o propune. Lucrul laun spot video este foarte diferitde experienþa de la un film. Aicirigorile estetice sunt impuse declient, care de multe ori nu estecea mai potrivitã persoanã sãemitã judecãþi estetice dar careplãteºte ºi are tot dreptul sã facãdupã cum crede de cuviinþã. Celemai mari solicitãri în publicitatesunt de ordin tehnic, în sensulcã zilele de filmare sunt excesivde lungi. În încercarea de a redu-ce bugetul investit, se ajunge ºila 30 de ore de lucru fãrã pauzã.Ce mai poþi face creativ cu unastfel de program? În general sevrea mult cu bani puþini. ªi maiexistã ºi un soi de snobism carevine din lipsa de educaþie vizua-lã a comanditarului. Existã modaregizorilor ºi operatorilor aduºi depeste hotare. Nu conteazã ce faceomul, important este cã e strãin.Sunã bine în birourile funcþionã-reºti ale departamentelor de pu-blicitate, deºi cel mai adesea ceicare vin ºi filmeazã spoturi înRomânia sunt mai slabi decât unstudent de anul I. Dar asta e oaltã poveste ºi mai bine mã oprescaici dacã mai vreau sã mai lucrezpentru publicitate.

Interviu realizat deMarius Dobrin


- Întrebarea este: ce e de rela-tat din toate aceste? Prea multe-le tuºe întunecate de la sfârºit ris-cã sã strice tabloul.

- De ce-ai vrea sã-mi pese deasta? eu merg oricum în infern,esenþial e cã rezultã clar tabloulîn ansamblu.(…)

- Vrei sã spui priveliºtea uneioligarhii mondiale care impunepropriile reguli, ca ºi cum ar fi legiindiscutabile ale naturii, sau de-a dreptul postulate ºtiinþifice?»

- Pãi sunt, pentru noua specieumanã sunt; nu zic banul, darproiecþia holograficã a banuluiemite feromoni, care îmbatã min-þile digitalizate…

- Toþi acuzã dar nimeni nu faceceva cu adevãrat.

- Este ceea ce în Teoria jocuri-lor se numeºte echilibrul luiNash1… când niciun jucãtor nuare interesul sã fie singurul careschimbã.

- Totuºi, va fi viermele în sis-tem, discul care face sã explode-ze gramofonul.

- ªtii, Walter, fiecare are pãrin-þii pe care îi meritã.

- Lovit ºi scufundat… citeamieri despre un jurnalist care seducea la redacþie cu escorta… darnu scrie pentru „Il Mattino”, scriepentru „Gazzetta di Modena”…dacã însã ar fi fost un biet comisvoiajor sau, cum a fost tatãl meu,proprietarul unei prãvãlii, i-aþi firuinat viaþa….

- N-aº vrea sã te împing pe unteren atât de atroce, scuzã-mã.

- Obsesiile trebuie sã atingãfundul… ºi apoi sã urce din nou,pe jos.

Când se începe jocul cu oglin-zile, nu se ºtie niciodatã de ce felde revoluþii te împiedici.

- Accepþi sã vorbeºti ºi despreIsa?

- Dupã Isa, umanitatea mi-adevenit insuportabilã… vãd rãulîn toate… în locul inimii am unchewing-gum mestecat, ºi mãface sã râd.

- Hai, nu face pe scepticul al-bastru2… tu ai sãrit deja ºanþul…gândeºte-te la mine, care am rã-mas la jumãtatea vadului.

- Vrei sã ºtii ce-mi vine în min-te, ca o vomã, ori de câte ori mãgândesc la Isa? chiar feromonii…o anecdotã entomologicã pe caremi-a povestit-o… cã anumiþiviermi trãiesc în creierul lãcuste-lor ºi când trebuie sã se reprodu-cã conduc lãcustele spre apã, darlãcustele nu ºtiu sã înoate ºimor… atunci viermii gãuresc ca-rapacea lãcustelor înecate ºi sereproduc în apã.

nnnnn WALTER SITI

sã reziºti nu serveºte la nimicPremiul Strega 2013

- Dacã or fi inventat asta de laînceput pânã la sfârºit...

- Probabil… dar naºterea dinmoarte mã impresioneazã… noi,pentru cã ºtim niºte lucruri pecare alþii nu le ºtiu, violãm pânãºi cadavre…

- Desigur, e dificil, cu aceastãultimã versiune a ta, sã susþinferm ideea mea de la început, aunui imn materialist ºi anticultu-ral… îmi iei penelul din mâini, fãrãun profil recognoscibil al prota-gonistului nu existã roman.

- Ai prefera un tehnocrat insa-þiabil care înþelege doar numerele?

- Le réalisme, c’est l’impossi-ble… se pare cã a zis Picasso pri-vind o vulvã… nu o vulvã realã,ci pe aceea pictatã de Courbet3

pentru un diplomat turc, apoi in-tratã în posesia unui psihanalistfrancez…

- Acum unde se aflã?- La muzeu.- Pãcat, aceea merita sã fie cum-

pãratã, nu aceºti barbari de rahat…În centrul salonului, umilind-

o pe Judita, se lãbãrþa un tablou-pompier în culori calde, care re-prezenta Prãdarea Romei; arãtaForul invadat de sãlbatici ro-buºti, în timp ce unul se cãþãrape o statuie ºi trecea un laþ în ju-rul gâtului ca s-o doboare; e golºi musculos ºi, ca sã urce, spriji-nã piciorul pe un tovarãº aproa-pe la fel de gol.

- Mereu alegeri rafinate ºi snoa-be… nu eºti ca aceia care se cum-pãrã, Campiglii4, Mignecii5 ºi Cas-cellii6, ca sã-i îngroape în seifuri.

- Pentru reciclare existã meto-de mai puþin sãlbatice.

- Dar, oricum, avem asemeneabarbari.

- Ah, îmi aminteºti mereu… nute-ai emancipat încã?

- Dar ce, tu te-ai emancipat debulimie?

- În sensul în care îl înþelegi,poate nu… totuºi, am încercat sãrezist.

- Sã reziºti nu serveºte la ni-mic… sângele bãtrânilor nu vreanimic.

- Nu þi-e teamã sã te afiºezi caun complice al meu? Îþi mai tre-buie ºi alþi bani?

- Bani am avut, i-am cheltuitrãu ºi, dacã aº mai fi avut ºi alþii,i-aº fi cheltuit ºi mai rãu,

- Ascultã, Walter, pot sã-þi puno întrebare idioatã?

- Idioþenia este tãrâmul meupreferat.

- Ce sunt eu pentru tine? Vreausã zic ce reprezint, fiindcã tu eºtiun angajat în luptã...

- M-am întrebat ºi eu... poatecã eºti stuntman7-ul meu, cel careexecutã pentru mine scenele pe-riculoase... un prototip al schim-bãrii... sau poate, privind maiadânc, eºti rãzbunãtorul meu.

- Toþi vor spune cã te-ai vân-dut crimei organizate; de unul camine ar trebui sã stai departe.

- Voi declara cã eºti un fruct alimaginaþiei mele... acesta esteavantajul romanelor... te-am de-legat sã trãieºti teme care suntale mele... practic, eu voi scrieun roman prin procurã.

- Eh, dacã faci pe investigato-rul n-ar trebui nici mãcar sã în-cepi... crezi cã moralmente aº fiun mizerabil?

- Dacã nu se calculeazã riscu-rile ºi tot felul de prezentãri alerãului, jocul virtuþii este un joctrucat... nu ai putut sã-þi trãieºtimodestia în condiþiile standard.

- Faci aluzie la tatãl meu?- Nu, te invidiez... invidiez vas-

titatea colectivã a orizonturilorvoastre.

- Prin Angola, vom includePortugalia bucatã cu bucatã...dãrâmãm colonialismul fãrã sãtrecem peste drepturile omului.

- Categoriile sunt atât de noi,încât vã încurcã ºi pe voi.

- În familie, Isabella era numi-tã Isy... easy, uºoarã... adormeacu computerul aprins... la înce-put a avut un Ape Maia cu o lu-miniþã înãuntru...

Imita tonul infantil, îºi acope-rea ochii; dacã nu m-ar fi blocatteroarea dependenþei, aº fi pututsã vorbesc despre mine.

- Poate sângele meu a gãsit cevoia... cartea aceasta va funcþio-na ca o dovadã pentru el... ca sãvadã dacã va fi capabil sã mã iu-beascã chiar ºi aºa...

- Ne-am intersectat timp de oclipã ºi suntem gata sã ne des-pãrþim... te mai exploatez cinci mi-nute.

- Zi-mi.- Dupã tine, de ce sã ucizi e

considerat un fapt atât de grav?- Pentru cã specia se apãrã,

presupun... e un rezidiu mentalfosil de pe vremea când erampuþini... ºi apoi poate ºi pentrucã a ucide un om este limita de anu mai fi om, ºi în sus ºi în jos...

- Atunci e chiar mai bine caromanul sã se termine aici.

- Poate cã va mai fi o coda, darnu þi-o spun. (…).

- Ce faci, cretinule?Niciodatã ofensa n-a fost atât

de capabilã sã topeascã gheaþainterioarã, transformând acrealaîntr-o bãtaie agitatã de aripi – cevade înmormântat, simþit totuºi cao aºteptare imposibilã, într-unmod neclar.

- Cine vorbeºte? (spus doarpentru câºtigarea timpului ºi arespiraþiei)

- Nu eºti faimosul delincventTommaso Aricò?

- Gabry, ce vrei? Te rog...Doamne, cât erai de frumoasã!

- Cât sunt de frumoasã, bãdã-ranule.

- Cãrui fapt datorez onoarea?- L-am întâlnit pe Walter Siti ºi...- Vreþi sã mã denunþaþi? Nu

aveþi dovezi.- Tu n-o sã mergi în infern...

þi-am telefonat doar ca sã-þi spun

asta, cã tu n-o sã mergi în infern.Rumoare de zãvoare care des-

chid camere secrete; Tommasoabia are puterea sã stingã com-puterul.

- Poþi sã mã asculþi douã mi-nute, Gabry?

- Ar fi timpul, da...- Am greºit, am greºit total faþã

de tine... nu aveam dreptul sã tepretind numai pentru mine, acumînþeleg asta.

- Unicul delict care mã înspãi-mântã este plictisul... chiar dacãfac pe viteaza... unde ai avea fan-tezia sã mã duci?

- ªtii de câte ori te-am revãzut,închizând ochii? Stãteai cu tor-sul gol, cu Marlboro în gurã, ºi

Walter Siti s-a nãscutîn 1947 la Modena.Este critic literar,

eseist ºi prozator. A publicatdouã volume de criticã literarã,Realismul avangardei (1973) ºiNeorealismul în poezia italia-nã (1980), dar ºi eseuri despreMontale, Penna, Pierpaolo Paso-lini, îngrijind apariþia operei com-plete a celui din urmã la EdituraMondadori. În 2009 câºtigã pre-miul literar Dedalus, iar în 2013îºi adjudecã Premiul Strega, curomanul Resistere non serve aniente (Sã reziºti nu serveºte lanimic), publicat la Editura Riz-zoli. Romanul a fost bine primit,fiind întâmpinat cu superlative:Autopsia pe cord deschis a unuicadavru, capitalismul financiaral ultimelor decenii (Massimo

Gramellini, La Stampa); Siti ascris marele roman al timpuluinostru (Marco Lodoli, La Reppu-blica); Un roman de excepþieprin forþa confruntãrilor sale,prin vivacitatea rãnilor sale(Goffredo Fofi, Internazionale).Romanul este, în mare, povestealui Tommaso, personajul în ju-rul cãruia se miºcã o lume încare banul comandã ºi defor-meazã; în care posesia este uni-cul criteriu al valorii, trupul estemonedã ºi violenþa un avantajcomercial (…). O lume în carebanii murdari ºi cei curaþi seconfundã într-o þesãturã încur-catã, în timp ce distincþia dintrebine ºi rãu apare incertã ºi ve-leitarã, aºa cum este prezentatãcartea pe ultima copertã a sa.

1 John Forbes Nash, matemati-cian ºi economist american de geniu,laureat al Premiului Nobel pentrueconomie (1994), celebru, în special,pentru dezvoltarea teoriei „NashEquilibrium”, o aplicaþie a teoriei jo-curilor.

2 În text scettico blu, persoanãcare, cu emfazã ºi ostentaþie, se afi-ºeazã ca o persoanã cinicã

3 Gustave Coubert – (1819-1877), pictor francez care a condusmiºcarea artisticã a realismului înpictura francezã a sec. al XIX-lea

4 Massimo Campigli (1895-1971), pictor italian. S-a alãturat cu-rentului futurist milanez. În 1926 s-acãsãtorit cu pictoriþa românã Mag-dalena Rãdulescu (Dutza), de care

s-a despãrþit ca sã se cãsãtoreascã cusculptoriþa Giuditta Scalinini, în1936. Are tablouri în toate marilemuzee ale lumii.

5 Giuseppe Migneco (1908-1997), pictor italian, considerat unuldintre cei mai mari impresioniºti aisec. al XX-lea.

6 Michele Cascella (1892-1989),pictor crepuscular italian

7 stuntman (în englezã) = casca-dor, dublurã pentru acþiuni riscanteale personajului princiupal

8 Sadko Arcade, magazin ºi re-staurant de lux în centrul de azi alMoscovei

Traducere, prezentare ºinote de Marin Budicã

încercai sã îmbraci bluza tricota-tã fãrã sã întrerupi fumatul... cudreapta þineai þigareta, cu stângafãceai un gest de toreador ºi, în-datã ce decolteul trecea peste cap,îþi lãsa doar filtrul între buze.... încontraluminã pãreai de sidef...

- Acum sunt ceva mai trans-parentã.

- Trebuie sã fac o aterizare laMoscova, luni... mã însoþeºti sautrebuie sã-þi dau un preaviz?

- L-ai merita.- S-o luãm iar de la zero, vrei?

Cu lucrul cel mai rãu pe masã.La Sadko Arcade8 sunt ca aca-

sã... dar tu, când vom ajunge, mãvei uimi.

- Sau mã vei uimi tu, n-are im-portanþã cine conduce.

- Important este cã ºtim undemergem...

- Eh, mi se pare cã am exclusinfernul...nu rãmâne decât sã în-cercãm în altã direcþie.

- Anunþã-mã electronic, bufo-nule, ne vedem la aeroport.

Livia Corcoveanu


nnnnn PETRIªOR MILITARU

„Ceea ce cauteu… este miºcareaimobilã, ceva ce esteechivalentul elocin-þei tãcerii sau ceea ceSfântului Ioan alCrucii, cred, descriaprin termenul de«muzicã mutã».”

Joan Miró

Expoziþia „Miró,vers l’infinimentlibre, vers l’infi-

niment grand” – deschisãîntre 21 iunie ºi 9 noiembrie2014 la Muzeul Paul Valérydin Sète, „Mica Veneþie” aFranþei, situatã în apropierede Montpellier – cuprindepeste ºaptezeci de picturi,desene ºi sculpturi de JoanMiró, provenind atât dincolecþii publice, cât ºi parti-culare. Prin aceastã mani-festare organizatorii ºi-aupropus ca vizitatorii sã aibãacces la principalele axeideatice ºi artistice ce tra-verseazã imaginarul avan-gardist al artistului nãscutla Barcelona. Titlul expozi-þiei subliniazã extrema liber-tate a lui Miró reflectatã înconcepþia sa esteticã, în re-prezentarea femininului, înviziunea despre marile con-flicte care traverseazã epo-ca sa ori în dorinþa de a in-troduce în picturã o cosmo-gonie personalã în rezonan-þã cu imensitatea spaþiilorceleste.

Joan Miró (1893-1983) afost un pictor, sculptor, ce-ramist ºi poet catalan ce adebutat ca artist cu lucrãriacademice ºi, apoi, l-a în-tâlnit pe Francis Picabia –care în 1917 publica revis-ta 391 –, întâlnire hotãrâ-toare din punct de vedereartistic. În general, operelelui Miró din acea perioadãsunt atât de descriptive,încât indiferent de temati-cã impresia dominantã erauna de dezintegrare (ca înNu debout, 1918). În 1919

Joan Miró: libertatea interioarãca imagine celestã

a fãcut prima cãlãtorie laParis, ocazie cu care l-a cu-noscut pe Picasso ºi a vizi-tat Muzeul Luvru. Din anulurmãtor, îºi va împãrþi tim-pul între Paris ºi Montroigunde îi plãcea „sã coboarecu picioarele pe pãmânt”.Atelierul sãu din Paris seafla pe strada Blomet, lân-gã cel al lui André Masson,iar în prezent, locul se nu-meºte „square de l’Oiseaulunaire”, deoarece artistulcatalan a donat capitaleifranceze sculptura în bronz„L’Oiseau lunaire”, care afost plasatã în 1974 chiarîn acest spaþiu public. Totla Paris se întâlneºte cupoeþi ca Max Jacob, PierreReverdy ºi Tristan Tzara ºiparticipã la activitãþile or-ganizate de gruparea Dada.Apoi i-a cunoscut pe Ro-bert Desnos, Michel Leirisºi Antonin Artaud. Din pe-rioada sa timpurie dateazãlucrarea La terre labourée(1923-1924), consideratãprima capodoperã supra-realistã a lui Miró, reprezen-tând o îmbinare complexãde obiecte ºi figuri în caredominã nuanþele de gal-ben. Tabloul este un mo-ment de cotiturã în creaþiasa artisticã, deoarece înfã-þiºeazã capacitatea pictoru-lui de a transforma realita-tea ºi de a sonda planuloniric, dat fiind faptul cãfiecare dintre elementelereprezentate în lucrare tin-de sã devinã un semn. Pefundalul lipsit de orice va-loare referenþialã, Miró îºidezvoltã primele elementecare îi vor defini vocabula-rul artistic ºi care transfor-mã ºi depãºesc realitateaimediatã: ochiul, flacãra,conul, talpa mare etc. (vezilucrarea La Sieste, 1925).Pânã în 1927, Miró era „ceamai rafinatã panã din pãlã-ria suprarealistã” dupãspusele lui Breton, cu toa-te cã artistul catalan nu era

preocupat de chestiunileteoretice ºi prefera mai de-grabã sã îºi perfecþionezecontinuu lucrãrile, decât sãse punã în slujba dicteuluiautomat. Dar, în mod con-stant, apãrea în lucrãrilesale ceea ce mai târziu Pa-trick Waldberg va numi„Mirómonde”, amprentadefinitorie a stilului recog-noscibil din pictogramelecreate spontan (o sponta-neitate îndelung studiatãdupã cum se va dovedi ul-terior!) pe fundaluri nete-de, realizate cu miºcãri am-ple de pensulã. La sfârºitulanilor ’20, face o cãlãtorieîn Olanda care îl inspirã sãreinterpreteze câteva pic-turi clasice, portrete ºi ob-iecte, distorsionate într-ununivers artistic plin de cu-loare. De aici înainte, Miróse va raporta constant lacrezul sãu de „a asasinapictura”, realizând colajehazlii ºi ansambluri artisti-ce prin combinarea de di-ferite materiale.

O primã axã, în jurul cã-reia se organizeazã expozi-þia de la Sète, ºi care tra-verseazã creaþia sa artisti-cã, are implicaþii sociale ºise referã la istoria ºi imagi-narul cultural spaniol. Or-ganizatorii expoziþiei aupus-o sub semnul „libertã-þii de a fi ºi de a spune întãcere”. La sfârºitul anilor’30, consecinþele rãzboiu-lui din Spania ºi cele deter-minate de Al Doilea RãzboiMondial întunecã paletalui Miró ºi îl împing în sferarealismului tragic. Ataºatmai degrabã ideii de repu-blicã decât de anarhie, el seangajeazã cu devotamentîn plan social, ca ºi în planartistic, într-o manierã per-sonalã, individualã ºi inde-pendentã. Dupã ce conce-pe afiºul „Ajutaþi Spania”ce va fi reprodus pe un tim-bru poºtal menit sã ajuteguvernul republican spa-niol, el se va angaja în rea-lizarea unei fresce monu-mentale (Le Faucheur)pentru pavilionul celei de-aDoua Republici spaniole laexpoziþia internaþionalã dela Paris, din 1937. „Înaceastã luptã actualã, vãdîntr-o parte forþa perimatãa fascismului, iar în parteacealaltã oamenii cu imenseresurse creatoare capabilisã dea Spaniei un elan ceva uimi întreaga lume”, vadeclara Miró în preajmaacestui eveniment. În 1939,Miró s-a stabilit la Varen-geville ºi a început sã lu-creze la o serie de douãzeciºi douã de guaºe de o ui-mitoare complexitate tema-ticã, intitulate Constelaþii.Acestea vor fi terminate înPalma de Mallorca ºi îl vorinspira pe André Bretoncare le va include în volu-mul de poeme omonim

(Constellations, 1959). În-tre 1942 ºi 1946, la Mallor-ca ºi apoi la Barcelona,Miró va fi inspirat într-omanierã decisivã de diferi-te surse ºi motive specifi-ce culturii spaniole. Esteperioada în care opera saeste impregnatã de elemen-te tematice ºi simbolice ca-racteristice locurilor nata-le, iar punctul, linia ºi fun-dalul vor deveni elemente-le maximale ale unei picturice la nivel simbolic formea-zã un limbaj subtil ºi com-plex, în ciuda simplitãþii saleduse la extremã.

Cea de-a doua axã þinede reprezentarea mitologi-cã ºi organicã a femeii, avieþii ºi a lumii, în general.Erotismul sau relaþia dintrefemeie ºi bãrbat apar înmod constant în lucrãrilelui Miró, numai cã nu neaflãm în sfera descriptivã aîntâlnirii dintre douã cor-puri, ci întâlnirea este adu-sã în zona reducerii la esen-þã, este interiorizatã ºi re-mitizatã. Începând cu 1945,pregnant apare ºi motivulpãsãrii („ocell”), asociat înimaginarul tradiþional cata-lan cu masculinul. Încãrcã-tura oniricã evidentã ,du-blatã de reprezentãrile on-dulatorii, lirice, nu fac de-cât sã întãreascã caracte-rul mitic, primordial pe careîl evocã lucrãrile sale.

O a treia axã ce traver-seazã universul artistic alpictorului catalan se con-centreazã în jurul ideii de

„cosmologie contemplati-vã a imensitãþii celeste”.Oricine poate observa cã,în cea mai mare parte a lu-crãrilor sale, Miró foloseº-te „culorile viselor sale” –pentru a parafraza titlulunei lucrãri din 1925 – încãutarea unui limbaj artis-tic nou, care sã exprime si-multan legãtura cosmicã ºirealitatea invizibilã a omu-lui. Din acest motiv, printreprincipalele teme ale crea-þiei sale se numãrã vidul ºispaþiul, într-o încercare evi-dentã de a depãºi simplareprezentare a naturii, refu-zând ideea cã arta ar aveaceva de-a face cu simplareprezentare a realitãþii ex-terioare. „Sunt singur ºinebun, dar singurã nebu-nia este justã: ea ne reco-necteazã la Cosmos”, afir-mã Miró. Creând spaþii in-termediare între cer ºi pã-mânt, orizontul descris înoperele sale apare ca liantîntre eul artistic ºi lume, în-

tre om ºi cosmos, între ma-terie ºi energie, între real ºiimaginar. Pe tot parcursulvieþii sale, Miró nu încetea-zã sã îºi manifeste spiritulindependent ºi nonconfor-mist ce l-a þinut departe deorice doctrinã esteticã carei-ar fi limitat libertatea inte-rioarã. O esteticã “celestã”se contureazã începând cuConstelaþiile din 1939-1941 ºi se desãvârºeºteodatã cu lucrãrile din anii’70, ce evocã o cartografiea cerului realizatã prin re-prezentãri abstracte picta-te monocromatic, expresiea unei libertãþi totale încare ºi semnul se dizolvã,lãsând universul culorii sãia în stãpânire pânza. Ununivers al semnelor cereºtice foloseºte lirismul unuilimbaj pictural inovator ca-pabil sã capteze infinitulcelest în care Miró reuºeº-te sã integreze „tot felul deforme mici în marile spaþiivide”.

La terre labourée – 1924Fãrã titlu – 1978

Constellation-deux – 1939-1941

24

Documents

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA … · , serie nouă, anul XVII, nr. . . 78 ( ( (189190), 20141414 3 Am avut revelaþia ºansei extraordinare pe care colectivul