Aplicatie Practica 4bis

APLICAŢII PRACTICE TOPOGRAFIE SPECIALĂ

APLICAŢIE PRACTICĂ 4

TRASAREA PE TEREN A UNEI CLĂDIRI

Datele problemei:

1. Planul de situaţie cu amplasarea clădirii.

2. Coordonatele punctelor reţelei de sprijin pentru

trasare, 102 şi 103, existente de la ridicarea topografică a terenului.

3. Coordonatele a două din colţurile clădirii, C1 şi C2,

citite grafic în raport cu sistemul rectangular de axe în care este

redactat planul de situaţie.

4. Cota reperului de nivelment RN 3 de transmitere şi

control, făcând parte din reţeaua de sprijin pentru trasare.

5. Cota zero a clădirii proiectate.

Inventarul de coordonate al punctelor cunoscute:

Nr.pct.

Coordonate absoluteX(m) Y(m) Z(m)

1 2 3 4102 9139.65 6912.51 -103 9209.52 6941.07 -C1 9180 6910 214.000C2 9160 6905.5 214.000

RN 3 - - 215.551

29


Operaţiile sunt:

1. Pregătirea topografică a proiectului pentru trasare;

calculul elementelor de trasare pe teren a poziţiei în plan a

colţurilor clădirii: unghiurile şi distanţele orizontale.

2. Trasarea pe teren a elementelor ce determină poziţia

în plan a colţurilor clădirii, folosind metoda coordonatelor

polare, metoda intersecţiei unghiulare înainte şi metoda

intersecţiei liniare înainte.

3. Modul de lucru pe teren pentru darea cotei zero a

clădirii, prin metoda orizontului instrumentului.

Rezolvare:

După întocmirea proiectului de execuţie a construcţiilor,

se trece, concomitent cu organizarea şantierului de construcţie,

şi la organizarea lucrărilor topografice de aplicare pe teren a

proiectului.

Pregătirea topografică a proiectului de trasare trebuie să

asigure:

- stabilirea punctelor care se trasează, precizia de

trasare şi termenele de predare a punctelor trasate;

- stabilirea metodelor de legare a punctelor proiectate de

punctele reţelei de sprijin, existentă din timpul ridicării

topografice sau creată în scopul trasării;

30


- stabilirea metodelor şi instrumentelor de trasare, în plan

şi pe verticală, care să asigure precizia cerută la trasare;

- determinarea după proiect a tuturor elementelor

geometrice necesare trasării punctelor din proiect;

- întocmirea, pe baza elementelor de trasare, a planului

general de trasare şi a schemelor de trasare în detaliu a

punctelor.

- organizarea lucrărilor de trasare; ordinea trasării,

instrumente, echipe, metode de aplicare, precizia lor, termenul

de predare a elementelor trasate etc.

La întocmirea proiectului de trasare pe teren a

construcţiei, proiectantul va avea în vedere faptul că, toate

punctele proiectate vor trebui determinate în acelaşi sistem de

referinţă sau axe de coordonate cu punctele vechi, existente de

la ridicarea topografică. Numai în aceste condiţii se poate stabili

legătura dintre punctele vechi, de pe teren, şi punctele noi

proiectate.

În cazul lucrărilor deosebit de importante, toate punctele

caracteristice ale construcţiei proiectate sunt determinate prin

calcule numerice. În cazul unor lucrări mai mici şi mai izolate,

coordonatele punctelor construcţiei se determină grafic, în

raport cu sistemul de axe rectangulare folosit la redactarea

planului. În cazul clădirii, coordonatele colţurilor C1 şi C2 au fost

31


citite grafic pe plan. Valorile obţinute au fost trecute într-un tabel

adecvat iar pe baza lor, ca şi a coordonatelor punctelor reţelei

de sprijin pentru trasare, 102 şi 103, se calculează elementele

de trasare pe teren a clădirii.

Operaţia de trasare pe teren a clădirii proiectate se face

în următoarea ordine:

4.1. Pregătirea topografică a proiectului pentru

trasare; calculul elementelor de trasare pe teren a poziţiei

în plan a colţurilor clădirii: unghiurile şi distanţele

orizontale

Elementele de trasare pe teren a construcţiei depind de

metoda aleasă pentru determinarea poziţiei în plan a punctelor

caracteristice. Astfel, în cazul metodei coordonatelor polare, în

faza de birou, faza pregătirii topografice a proiectului pentru

trasare, se calculează ca elemente de trasare unghiurile şi

distanţele orizontale. Unghiurile orizontale se pot obţine din

diferenţa orientărilor direcţiilor, de aceea, din coordonatele

numerice şi grafice ale punctelor, se calculează mai întâi

orientările direcţiilor şi totodată cu controlul lor şi mărimile

distanţelor orizontale.

32


De exemplu, pentru direcţia 103-C1, se calculează mai

întâi coordonatele relative, folosind relaţiile:

X103-C1=XC1-X103

Y103-C1= YC1-X103 ,

iar după aceea , în funcţie de semnul lui x şi y, şi de mărimea

lor, se calculează orientarea direcţiei respective:

=arctg(x/y) pt. (x<y) sau =arctg(y/x) pt.

(x>y)

103-C1=103-102+1;

103-C2=103-102+2;

103-102= arc tg Y103-102/X103-102

103-C2

1 d01

1

θ103-C1 2

d02

02

2 2 1

01

Y

θ

103-102

O

Calculul elementelor de trasare pe plan.Fig. 4.1. Calculul elementelor de trasare pe plan

Distanţa orizontală dintre cele două puncte va fi:

33


d01=x103-C1/cosθ103-C1,

iar pentru verificare:

d01=y103-C1/sinθ103-C1

Egalitatea dintre cele două relaţii, reprezintă şi un control

de calcul a orientării direcţiei. În acelaşi mod, se calculează

direcţiile şi distanţele orizontale, direct într-un formular tipizat:

Calculul orientării şi a distanţelor orizontale din coordonatele punctelor:

Ori

ent

area

( i

j ) Numărpunct

Coordonate absolute

Cadran

θ (g,c,cc)

d0

(m)X(m) Y(m)

1 2 3 4 5 6 7

θ 103

-C1

C1 9180 6910III 251.628

242,8

6103 9209.5

26941.0

7 -29.52 - 31.07

θ 103

-C2

C2 9160 6905.5III 239.655

060,9

7103 9209.5

26941.0

7 -49.52 - 35.57

θ 102

-103

102 9139.65

6912.51 III 224.703

075,4

8103 9209.52

6941.07

-69,87 -28.56

θ 102

-C1

C1 9180 6910IV 396.045

040,4

3102 9139.6

56912.5

1 +40.35 -2.51C2 9160 6905.5

34


θ 102

-C2 IV 378.880

721,5

2102 9139.6

56912.5

1 +20.35 -7.01

Controlul trasării pe teren a punctelor proiectate se face

prin dublă trasare, folosind elemente de trasare independente.

Pentru fiecare punct proiectat, elementele de trasare şi de

control a trasării, sunt cuprinse într-un tabel adecvat:

Elementele de trasare şi de control al trasării:

Pct.

proiecta

t

Elemente de trasare

din punctul 103

Elemente de control

trasare din punctul 102

d0 d0

1 2 3 4 5

C1 29g92c52cc 42.86 28g65c80cc 40.43

C2 14g95c20cc 60.97 45g82c23cc 21.52

Pe baza elementelor de trasare, se întocmeşte planul

general de trasare, pe care sunt trecute mărimile numerice ale

elementelor de trasare şi de control al trasării, pentru axele sau

punctele caracteristice ale construcţiei.

35


4.2. Trasarea pe teren a elementelor ce determină

poziţia în plan a colţurilor clădirii, folosind metoda

coordonatelor polare, metoda intersecţiei unghiulare

înainte şi metoda intersecţiei liniare înainte

După pregătirea topografică a proiectului de trasare, în

cadrul căreia s-au calculat elementele de trasare şi s-a întocmit

planul de trasare, urmează faza a doua, de trasare pe teren a

axelor şi a punctelor caracteristice ale construcţiei proiectate, în

vederea execuţiei. Alegerea metodei de trasare în plan depinde

de precizia de trasare, de natura construcţiei, de condiţiile de

teren, de densitatea punctelor reţelei de sprijin, de felul

aparatelor şi instrumentelor aflate în dotare etc.

a. Metoda coordonatelor polare constă în trasarea pe

teren, a poziţiei în plan, a punctelor construcţiei proiectate din

punctele reţelei de sprijin pentru trasare, cu ajutorul elementelor

de trasare: unghiurile orizontale () şi a distanţelor orizontale

(d0). Metoda se aplică în teren deschis, care să permită

măsurarea în condiţii bune a unghiurilor şi a distanţelor

orizontale.

36


Operaţia de trasare pe teren a punctului C1, se

desfăşoară astfel:

- se aşează teodolitul în punctul cunoscut de pe teren

103, se centrează şi se calează;

- se vizează semnalul din punctul cunoscut 102 şi se

efectuează citirea pe limb (ex. c1);

- se roteşte alidada în sens direct, până se

înregistrează pe limb citirea: c2=c1+1, şi se semnalizează

direcţia obţinută printr-un jalon sau printr-o fişă;

- pe direcţia astfel obţinută, se aplică distanţa orizontală

do = 42,86m, fixându-se diviziunea zero a panglicii în punctul

103. La citirea corespunzătoare distanţei se va obţine punctul

C1, care se materializează printr-un ţăruş.

În acelaşi mod se obţine şi punctul C2, controlul trasării

făcându-se prin operaţia de dublă trasare.

Un control suplimentar, se face prin compararea distanţei

din proiect dintre colţurile C1 şi C2 ale clădirii cu distanţa

măsurată pe teren după trasare. Diferenţa dintre ele nu trebuie

să depăşească 1…2 cm.

37


Celelalte două colţuri ale clădirii, se obţin prin măsurarea

pe perpendicularele ridicate în cele două puncte.

X

do 1 C1

’1

102

103

do ’

O

Axa

de

tras

are

Fig. 4.2. Trasarea în plan prin metoda coordonatelor polare

b. Metoda intersecţiei unghiulare înainte constă în

trasarea pe teren a punctelor C1 şi C2 prin aplicarea unghiurilor

orizontale de trasare (), în raport cu direcţiile determinate de

punctele reţelei de sprijin. Metoda se utilizează în cazul

terenurilor accidentate.

Operaţia de trasare a punctului C1 se desfăşoară astfel:

- se aşează teodolitul în punctul cunoscut de pe teren

103, se centrează şi se calează;

38


- se vizează semnalul din punctul cunoscut 102 şi se

efectuează citirea pe limb (ex. c1);

- se roteşte alidada în sens direct, până se înregistrează

pe limb citirea: c2=c1+1, şi se semnalizează direcţia obţinută

prin jaloanele J1 şi J2;

- se mută teodolitul în punctul cunoscut 102, se

centrează, se calează şi se vizează semnalul din 103, făcându-

se citirea pe limb (ex. c1)

- se roteşte alidada în sens direct, până se înregistrează

pe limb citirea: c2=c1+’1, şi se semnalizează direcţia obţinută

prin jaloanele J3 şi J4;

- la intersecţia direcţiilor J1-J2 şi J3-J4 se obţine poziţia

punctului C1.

În acelaşi fel se obţine şi punctul C2.

O trasare mai precisă, se poate face prin aşezarea a

două teodolite instalate în punctele 103 şi 102, astfel nu se mai

materializează direcţiile, obţinându-se direct punctele căutate.

Controlul trasării se face prin dublă trasare.

39


Fig. 4.3. Trasarea în plan prin metoda intersecţiei

unghiulare înainte

Fig. 4.4. Trasarea în plan prin metoda intersecţiei liniare

înainte

40


c. Metoda intersecţiei liniare înainte constă în trasarea

pe teren a punctelor prin aplicarea distanţelor orizontale de

trasare (d0), în raport cu punctele reţelei de sprijin. Are o

precizie ridicată dar se poate folosi numai pe un teren destul de

plan iar distanţele de trasare să nu depăşească lungimea

instrumentului de măsură.

Operaţia de trasare pe teren a punctului C1, se

desfăşoară astfel:

- se fixează diviziunea zero a unei panglici în punctul

cunoscut de pe teren 103 şi se întinde bine ruleta până la

diviziunea corespunzătoare distanţei orizontale de trasare

d01=42,86 m;

- se fixează diviziunea zero a celei de a doua panglici în

punctul cunoscut de pe teren 102 şi se întinde bine ruleta până

la diviziunea corespunzătoare distanţei orizontale de trasare

d’01=40,43 m;

- se apropie cele două panglici până când, cele două

diviziuni se suprapun, obţinându-se punctul căutat C1.

În acelaşi fel se trasează şi punctul C2. Controlul

operaţiei se face ca la metoda intersecţiei unghiulare înainte.

41


4.3. Modul de lucru pe teren pentru darea cotei zero a

clădirii, prin metoda orizontului instrumentului

Cotele planurilor sau punctelor izolate ale proiectului se

dau faţă de un nivel convenţional care corespunde unei

anumite cote, menţionată în proiect. În cazul unei clădiri, nivelul

convenţional se numeşte cota zero a clădirii, fiind cota

pardoselii finite a parterului. În cazul clădirii ce urmează a se

trasa pe teren, cota zero stabilită prin proiectare este ±0,000m

= 214,000 m ( Zo).

Trasarea cotei zero pe teren se face prin metoda

nivelmentului geometric sau prin metoda nivelmentului

trigonometric, în funcţie de accidentaţia terenului în zona

respectivă, cota zero a clădirii trasându-se câţiva metri mai

încolo, într-un singur punct sau în mai multe puncte, în funcţie

de mărimea clădirii şi de problemele ce trebuie rezolvate. În

continuare este prezentată cea mai folosită metodă care

asigură precizia cea mai mare la trasarea unei cote pe teren.

Metoda orizontului instrumentului constă în

determinarea citirii ce trebuie efectuată pe mira ţinută vertical în

punctul trasat în plan când baza mirei se află la cota din proiect.

42


Operaţia de trasare (numită şi dare) a cotei zero se face

astfel:

- se bate un stâlp în pământ, în punctul C, aflat la 2…4m

de amplasamentul clădirii care să rămână 1,00…1,50m

deasupra solului;

- se instalează nivelul aproximativ la mijlocul distanţei

dintre reperul din reţeaua de sprijin pentru trasare RN 3 şi

punctul C, în care s-a fixat în poziţie verticală un stâlp;

Fig. 4.5. Trasarea pe teren a cotei zero:

a. - metoda orizontului instrumentului

b. - fixarea cotei zero pe stâlp

- se calează nivelul, aducându-se axa de vizare în poziţie

orizontală, se execută citirea LOR pe mira ţinută vertical în

43


reperul cunoscut şi se calculează cota planului de viză, folosind

relaţia:

Zpv = ZR + L0R

dacă L0

R =1042,

rezultă că

Zpv=ZR+L0R = 215,551+1,042=216,593 m

- se calculează citirea ce trebuie efectuată pe mira

ţinută în punctul C, când baza mirei se află la cota proiectată:

LOC = ZPV - Z0 ; L0

C=Zpv-Z0=216,593-214,000=2,593 m

- un muncitor va deplasa mira pe verticală de-a lungul

stâlpului, până când operatorul va citi pe miră, în dreptul firelor

nivelor, valoarea calculată LOC, iar poziţia astfel obţinută

corespunde cu cota zero a clădirii. Cota se materializează

printr-un triunghi roşu cu vârful în jos. Latura opusă acestui vârf

este nivelul zero al clădirii.

De la acest punct, se transmit cotele de săpare a

fundaţiei, de turnare a radierului, de fixare a cofrajelor, etc.

Verificarea se face prin dublă trasare, în raport şi cu alt

reper din reţeaua de sprijin sau măcar cu un nou orizont al

aparatului.

44

Documents

Aplicatie Practica 4bis