1 APOSTOLIA • NR. 104 • NOIEMBRIE 2016 CUVÂNTUL EPISCOPULUI SILUAN L a jumătatea lunii noiembrie în- cepe Postul Nașterii Domnu- lui. Ca în orice perioadă de post, creștinul ia aminte la ce mănâncă și bea, la ce vorbește și gândește, la ce dorește și trăiește. Dar perioada premergătoare Praznicului Nașterii Domnului are o conotație apar- te, comparativ cu celelalte posturi. E o pe- rioadă de așteptare. Tradiția creștină apu- seană a asimilat această perioadă cu adventum, adică cu perioada în care se așteaptă venirea în trup a lui Dumnezeu. Vom zice noi, creștinii: „Dar Dum- nezeu S-a întrupat. Noi ce mai așteptăm AȘTEPTÂND AM AȘTEPTAT PE DOMNUL (PS. 39, 1) sau cum să trăim această perioadă ce premerge Crăciunului?” În Sfânta Scriptură se vorbește des- pre Domnul și ca despre Cel ce vine (cf. Mt. 11, 3; Apoc. 1, 4; 1, 8; 4, 8). Iar noi cei care în Hristos ne-am botezat și în Hristos ne-am îmbrăcat (cf. Rm. 6, 3), Îl așteptăm pe Cel Care iarăși va să vină întru slavă, să judece viii și morții. Pentru noi, creștinii, Domnul vine (1 Cor 16, 22) în toată vremea, în toate zilele. De aceea, rugăciunea cea mai des repetată în biserică este Doamne miluiește. Adică mereu se cheamă Numele Domnului, de când primii dintre cei care au crezut
Apostolia 104-nov_interior-IT.indd1A P O S T O L I A • N R . 1 0 4
• N O I E M B R I E 2 0 1 6
CUVÂNTUL
EPISCOPULUI
SILUAN
L a jumtatea lunii noiembrie în- cepe Postul Naterii Domnu- lui. Ca
în orice perioad de post, cretinul ia aminte la ce mnânc i bea, la
ce vorbete
i gândete, la ce dorete i triete. Dar perioada premergtoare
Praznicului Naterii Domnului are o conotaie apar- te, comparativ cu
celelalte posturi. E o pe- rioad de ateptare. Tradiia cretin apu-
sean a asimilat aceast perioad cu adventum, adic cu perioada în
care se ateapt venirea în trup a lui Dumnezeu.
Vom zice noi, cretinii: „Dar Dum- nezeu S-a întrupat. Noi ce mai
ateptm
ATEPTÂND
sau cum s trim aceast perioad ce premerge Crciunului?”
În Sfânta Scriptur se vorbete des- pre Domnul i ca despre Cel ce
vine (cf. Mt. 11, 3; Apoc. 1, 4; 1, 8; 4, 8). Iar noi cei care în
Hristos ne-am botezat i în Hristos ne-am îmbrcat (cf. Rm. 6, 3), Îl
ateptm pe Cel Care iari va s vin întru slav, s judece viii i morii.
Pentru noi, cretinii, Domnul vine (1 Cor 16, 22) în toat vremea, în
toate zilele. De aceea, rugciunea cea mai des repetat în biseric
este Doamne miluiete. Adic mereu se cheam Numele Domnului, de când
primii dintre cei care au crezut
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 62
C U V Â N T U L E P I S C O P U L U I S I L U A N
în Domnul, la Rusalii, au auzit cuvân- tul Sfântului Apostol Petru:
Tot cel ce va chema Numele Domnului se va mân- tui (F.Ap. 2, 21;
Ioil, 3, 5). Aa se face c primii cretini se numeau cei ce chea- m
Numele Domnului (F.Ap. 9, 14).
Chemarea numelui Domnului este, aadar, o „îndatorire” a fi ecrui
cretin, tiut fiind c aceasta constituie i un mod de a binecuvânta
pe Dumnezeu i de a-i mulumi pentru binefacerile Sale revrsate peste
lume. i cântm la Sfânta Liturghie: Binecuvinteaz sufl ete al meu pe
Domnul i toate cele dinluntrul meu, Numele cel sfânt al Lui (Ps.
102, 1). Iar la praznicele Maicii Domnului i la Cununie auzim
cântând partea a doua a versetului din psalmul 115: Ce voi rs- plti
Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua
i Numele Domnului voi chema (v. 3-4).
De observat asocierea a dou lucruri eseniale pentru cretin, în
versetul de mai sus: paharul mântuirii i chemarea Numelui Domnului.
i aceasta se leag i de praznicul pe care ne pregtim s-l întâmpinm,
pentru c noi chemm Numele Celui Care S-a pogorât din ce- ruri i S-a
întrupat, de la Duhul Sfânt i din Maria Fecioara, i S-a fcut om
(cum mrturisim în Crez). i fcându-Se om sau înomenindu-Se, Fiul Cel
venic al Tatlui ceresc S-a fcut nou Pâinea care s-a pogorât din cer
(cf. In 6, 51) i S-a dat nou – Trup i Sânge – adevrat mâncare i
adevrat butur (cf. In. 6, 55). Pentru a gusta din aceast hran
ce-
reasc ne pregtim prin postire i prin înfrânare în Postul Crciunului
i în fi e- care perioad de postire, pentru a ajun- ge s o facem în
zilele de miercuri i de vineri ale fi ecrei sptmâni, pentru a ne
bucura de ospul Împriei Tatlui i a Fiului i a Sfântului Duh care se
pro- clam solemn la fi ecare Dumnezeiasc Liturghie.
Perioada de pregtire i de ateptare din vremea Postului Crciunului
are ca menire tocmai de a ne provoca foame i sete de „altceva”, de
alt mâncare i de alt butur decât cele pe care lumea aceasta ni le
propune. De aceea auzim în biseric îndemnul: Gustai i vedei c bun
este Domnul (Ps. 33, 8).
Prin întruparea Sa, Domnul S-a pus la msura noastr , dar nu ca s-l
„micorm” pe El la msura doririlor i a plcerilor noastre, ci ca noi
s ne ridi- cm i s aspirm la înlimea i mreia a ceea ce El dorete
pentru noi: s cu- noatem iubirea lui Hristos, cea mai presus de
cunotin, ca s ne umplem de toat plintatea lui Dumnezeu (cf. Efes.
3, 19). Cci Dumnezeul nostru a venit în trup, plin de Har i de
Adevr (cf. In. 1, 14), i din plintatea Lui noi toi am luat, i har
peste har (cf. In 1, 16). Prin prtia la Trupul i Sângele lui
Hristos pe Care am fost „altoii” prin Botez, devenind trup din
trupul Lui i os din oasele Lui, ne facem prtai, prin Har, la
plintatea dumnezeirii ce slluiete trupete (cf. Col. 2, 9) în- tru
El.
3A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
C U V Â N T U L E P I S C O P U L U I S I L U A N
Pentru a contientiza la ce slav suntem chemai i pentru a ne împrti
mai cu adevrat din plintatea de via nestriccioas i de iubire pe
care o aduce naterea lui Hristos, ne pregtim în perioada acestui
post ca unii care de la Botez suntem purttori ai acestui tezaur în
vase de lut (cf. 2. Cor. 4, 7), netiind s-l preuim cum se
cuvine.
Fie ca perioada acestui Post al Crciunului s aduc în sufl etele i
în viaa noas- tr acea schimbare (metanoia – pocin – convertire)
care s fac loc Fiului lui Dumnezeu ce vine s ne vesteasc Împria Sa
i s ne reaminteasc statutul de fi i i (deci) de motenitori pe care
îl avem în ea.
Duhul i mireasa zic: Vino. i cel ce aude s zic: Vino. i cel însetat
s vin. i cel ce dorete, s ia apa vieii în dar. Vino, Doamne
Iisuse!
†Episcopul Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 64
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
C ine v ascult pe voi pe Mine m ascult. Este un cuvânt de inves-
tire a Apostolilor cu putere mult.
Aici avem fundamentul crerii ulterioare a tradiiei paternitii în
Biseric. Tot cel
TÂLCUL EVANGHELIEI
Luca 10, 16-21
„Zis-a Domnul ucenicilor Si: cine v ascult pe voi pe Mine M ascult
i cel ce se leapd de voi de Mine se leapd; iar cine se leapd de
Mine se leapd de Cel care M-a trimis pe Mine. Iar cei aptezeci s-au
întors cu bucurie, zicând: Doamne, i diavolii se pleac nou în
numele Tu. Atunci Iisus le-a rspuns: am vzut pe Satana ca un fulger
czând din cer. Iat, v-am dat putere s clcai peste erpi i peste
scorpii i peste toat puterea vrjmaului; i nimic nu v va putea vtma.
Îns nu v bucurai de aceasta, c duhurile se pleac vou, ci v bucurai
mai ales pentru c numele voastre s-au scris în ceruri. În ceasul
acela s-a bucurat Iisus cu duhul i a zis: Mrturisescu-m ie, Printe,
Doamne al cerului i al pmântului, c ai ascuns acestea de cei
înelepi i de cei pricepui i le-ai descoperit copiilor. Da, Printe,
cci aa a fost bunvoina/bunvoirea înaintea Ta.” Luca 10, 16-21
ce voiete s cunoasc pe Dumnezeu în- tr-un mod viu i autentic devine
ucenicul unui printe însufl at de har, care îi spune i îl îndrum nu
vorbind de la el însui, ci cele pe care Duhul Sfânt va pune in
inima lui pentru învcel. Ucenicul se va numi asculttorul, întrucât
el va fi împlintorul cuvântului Domnului. În modul acesta, ucenicul
primete cuvântul de la Dumne- zeu prin gura printelui duhovnicesc,
i ascult cu bucurie, împlinind, i aici se produce o mare tain:
ascultarea uceni- cului, împlinirea cuvântului, îi d autori- tate
printelui. Altfel, acesta nu vorbete de la sine dup prerea lui,
nici dup tiina lui, ci primete cuvântul dup rugciunea i adânca
cutare a asculttorului. Persoa- na printelui se face sla al harului
pentru ascultarea ucenicului, care acum va avea
5A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
T Â L C U L E V A N G H E L I E I
contiina c nu omul i-a vorbit, ci însui Dumnezeul cel viu.
Povuitorul va avea multe astfel de prilejuri smeritoare încât s nu
se socoteasc pe sine cineva, nici ucenicii nu se vor raporta ca la
un guru, ci vor vedea în printele lor blând i sme- rit chipul lui
Hristos.
„M numii pe Mine Învtorul i Domnul i bine zicei, cci Însumi sunt”
... „Învai-v de la Mine cci sunt blând i smerit cu inima, i vei afl
a odihn su- fletelor voastre”. Dup acest cuvânt, Domnul întrete
spunând un altul: „Cine se leapd de voi, de Mine se leapd”. De aici
putem vedea cât de mult preuiete Domnul cuvântul i ascultarea,
întrucât sunt trimise din iubirea Lui fr margini. Lepdarea de
trimiii lui Dumnezeu este lepdare de El însui. Neîmplinirea cuvân-
tului printelui si povuitorului nostru, în tradiia noastr, este
neascultarea cu- vântului mântuitor, care Domnul i l-a dat, chiar
fr ca el s tie sau s „simt” pen- tru noi i direcia noastr în
via.
Aadar, atenie cu fraii notri care vin s primeasc doar cuvântul pe
care îl vor, care s le fi e convenabil i dup prerea lor. Tocmai
aici se simte criza noastr as- tzi, când spunem c nu avem mari du-
hovnici. Domnul poate nu trimite mari duhovnici i pentru faptul c
nu vor fi as- culttori care s-i „nasc”. Apoi mai este un aspect,
omul de astzi nu caut un cu- vânt, direcie nou, care s-i schimbe
viaa, s-l fac s triasc dup voia lui Dumne- zeu, ci vor o simpl
descrcare psihologi- c care s le asigure un minimum „con-
fort” al unei contiine parial adormite, inut parc cât s nu supere
patimile i obinuinele mondene.
Toat aceast chemare de sus se face de la Domnul i în Numele Lui.
Este acest mandat pe care însui Domnul Hristos ca Fiu L-a împlinit
fa de Tatl, tot aa apos- tolii din toate timpurile vor vorbi, nu în
numele lor sau pentru ei, ci în numele i pentru numele Domnului.
Ucenicii s-au minunat c i demonii se supun lor pen- tru numele Lui.
Erau uimii, dar nu uita- ser cuvântul „toate câte vei cere în nu-
mele Meu, cu credin , vei primi”, iar întru puterea Numelui „nimic
nu v va v- tma”. Cu toate acestea, bucurie cea mare este c numele
lor „s-au scris în ceruri”.
Cunoatem din tradiia Bisericii c atât în perioada apostolic, cât i
în cea primar exista o practicare a rugciunii Numelui Domnului. În
Noul Testament, cretinii sunt numii „cei care cheam numele
Domnului”, fi indc „oricine va chema Numele Domnului, se va mân-
tui”. Ulterior, tradiia monahal a prinilor deertului, din pustia
scheti- c, au lucrat ceea ce numim astzi rug- ciunea inimii:
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiete-m”, numi- t i
rugciunea Numelui sau rugciunea neîncetat. Prin aceast rugciune în
în- treaga noastr fi in se imprim Numele Domnului Hristos, i numele
nostru va fi scris în ceruri, pentru c însui Numele Lui se va
înscrie în noi.
Pr. Gabriel Popescu
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 66
I N M E M O R I A M
I at c de peste dou milenii încoace, adic de la întemeierea
credinei cre- tine, suntem capabili s ne cinstim i s ne omagiem
eroii istoriei sau mar- tirii credinei precum i personalit-
ile marcante, universale i naionale, care au amprentat istoria,
veacurile i locurile cu ac- tivitatea, cu viaa i cu învturile ori
scrie- rile lor mult folositoare!...
PRINTELE ARHIEPISCOP
I „PATRIARHUL” JERTFELNIC
(1921 – 2016)
În acest sens, iat c anul acesta, din ziua de duminic - 30
octombrie 2016, ne facem prtai la naterea în viaa cea venic a
Împriei Cerurilor a unui mare cunosc- tor i mrturisitor al istoriei
bimilenare ro- mâneti, totodat i propovduitor al drep- tei credine
cretine – Arhiepiscopul Iustinian Chira al Maramureului i
Stmarului, dup ce i-a purtat cu toat demnitatea, onestita- tea i
încrederea în Dumnezeu crucea cre- tineasc a vieii, a slujirii i
pastoraiei misi- onare, vreme de foarte muli ani, i care, la data
de 28 mai anul curent, a împlinit vene- rabila vârst pmânteasc de
95 de ani…
Înaltpreasfi nitul Printe Iustinian Chira – Episcopul Maramureului
i Stmarului, a trecut la cele venice în dimineaa zilei de 30
octombrie 2016, în timpul slujirii Sfintei Liturghii duminicale. În
seara zilei de sâmb- t, 29 octombrie 2016, Înaltpreasfi nia Sa a
suferit un infarct miocardic i a fost internat la Spitalul Judeean
de Urgen (SJU) din mu- nicipiul Baia Mare, judeul Maramure.
7A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
I N M E M O R I A M
Venerabilul Pstor Duhovnicesc i Ierarh s-a nscut la 28 mai 1921, în
satul Plopi din judeul Maramure, dintr-o familie de rani evlavioi
la botez primind numele de Ioan. A urmat coala primar în satul
natal (1928 - 1934). Între anii 1934 - 1941 a fost reinut acas de
prini pentru sprijin în gospod- rie, apoi a urmat doi ani cursurile
Liceului Ortodox de biei „Simion tefan” din mu- nicipiul Cluj
Napoca.
Animat i însufl eit de dragostea de a-L sluji cât mai bine pe
Dumnezeu, s-a dus la Mnstirea „Sfânta Ana” din Rohia, din ara
Lpuului, ca frate de mnstire în data de 12 martie 1941, tuns în
monahism sub numele de Iustinian (în anul 1942). La 15 august 1942
a fost hirotonit diacon, iar la 17 aprilie 1943 preot la Mnstirea
Rohia - Maramure de c- tre Preasfinitul Printe Nicolae Colan -
Episcopul Vadului, Feleacului i Clujului.
Între 22 noiembrie 1942 i 10 martie 1943 este încorporat, în pofi
da hainei cleri- cale, în armata maghiar la Miscolt. În îm-
prejurrile istorice dramatice dintre 1940 -1944, monahii din
Mnstirea Rohia – Maramure triau într-o înfrigurat ndej- de:
eliberarea rii i a Transilvaniei.
În zorii în care aceast speran devenea o certitudine, este numit
Stare la Mnstirea Rohia tânrul ieromonah, în vârst de nu- mai 23 de
ani, Printele Iustinian Chira, care avea s conduc acest sfânt loca,
aproape 30 de ani; una din cele mai îndelungate i rodnice
streii.
Pentru meritele sale în conducerea m- nstirii, la propunerea
Preasfi nitului Printe Episcop Teofil Herineanu al Vadului,
Feleacului i Clujului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
i-a conferit, în anul 1967, rangul de Arhimandrit, iar în anul 1973
a fost ridicat la rangul de Arhiereu, fi ind ales în treap- ta de
Episcop - Vicar la Arhiepiscopia Vadului, Feleacului i
Clujului.
În luna septembrie anul 1990 a fost ales Episcop Eparhiot al
reînfiinatei Episcopii Ortodoxe Române a Maramureului i Stmarului,
fi ind instalat la data de 11 noiem- brie 1990 dup ce, vreme de 17
ani a fost vred- nic Episcop Vicar la Cluj, fi indu-i loial i cre-
dincios ucenic i apropiat colaborator Înaltpreasfi nitului Printe
Arhiepiscop Teofi l Herineanu al Vadului, Feleacului i
Clujului.
În aceast funcie i calitate iniiaz re- organizarea de curând reînfi
inatei Episcopii a Maramureului i Stmarului. În acest scop a cerut
înfi inarea postului de Episcop – Vicar pe seama Episcopiei
Ortodoxe Române a Maramureului i Stmarului, post în care l-a
propus, în anul 1994, pe Preacuviosul Printe Arhimandrit Iustin
Hodea – Stareul de atunci al Mnstirii „Sfânta Ana” – Rohia, care
devine astfel, din ziua de duminic – 17 aprilie 1994, Preasfi nitul
Printe Episcop Vicar Iustin Sigheteanul.
La 13 decembrie 2009 a fost ridicat la rang de Arhiepiscop Onorifi
c, de ctre Preafericitul Printe Daniel, Patriarhul României, în
Catedrala Episcopal „Sfânta Treime” din municipiul Baia Mare,
judeul Maramure.
Drept urmare, în iureul zilei i în vârte- jul timpului mi-am adus
aminte, pentru câ- teva momente, de Înaltpreasfi nitul Printele
nostru Arhiepiscop Iustinian Chira a crui plecare o regretm foarte
mult astzi...
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 68
I N M E M O R I A M
El este i va rmâne în continuare, în con- tiina discipolilor, profi
lul organizatorului i al omului de cultur i autentic tradiie, cu
deschidere spre istoria acestui neam i popor, spre restaurarea i
reabilitarea bisericilor i mnstirilor vechi – vestite i renumite
mo- numente istorice, toate acestea transmise nou cu foarte mult
drnicie, generozitate, noble- e sufl eteasc i vrednicie...
De aceea, a fost mult iubit de tinerii elevi- seminariti, studeni -
teologi, preoi i clug- ri, ajutându-i pe foarte muli dintre ei prin
reco- mandrile i sfaturile pe care le-a dat fi ecruia în parte, ori
de câte ori a fost solicitat...
Colaborator apropiat i sfetnic luminat al multor personaliti
culturale, între care, la loc de cinste, îi amintim i pomenim numai
pe Printele Nicolae Steinhardt – Monahul Nicolae de la Rohia, pe
Alexandru Paleologu
i pe Ioan Alexandru, apoi al multor profesori i ierarhi, îndrumtor
al multor seminariti i studeni, clujeni, bistrieni, maramureeni i
stmreni sau bihoreni i sljeni, pstor du- hovnicesc al atâtor
generaii de preoi i clu- gri, membru a foarte multe asociaii sau
fun- daii culturale, naionale i patriotice din inuturile
binecuvântate ale Maramureului i Stmarului, am observat, deja, cum
îl regret i-l plâng cu toii, fi ind contieni de marea pierdere ce
li s-a pricinuit, fi ind, laolalt, cu toi la unison, muli ierarhi
ai bisericii noas- tre, foti seminariti i studeni – fi i duhovni-
ceti ai Înaltpreasfi niei Sale, precum i foar- te muli preoi i
clugri...
În viziunea, în mintea i în inima mea personalitatea Înaltpreasfi
niei Sale s-a con- turat i s-a identifi cat prin câteva trsturi i
caliti distincte: – i anume, în primul rând
9A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
I N M E M O R I A M
prin maturitatea i bogata experien sau în- elepciune pastoral i
duhovniceasc, prin ataamentul fa de valorile spirituale, pere- ne
ale poporului nostru, prin felul su de a fi foarte fi resc i mai
puin sofi sticat sau com- plicat; dup aceea prin tenacitatea i
perse- verena, prin dispoziia pe care o avea spre intensifi carea
eforturilor în vederea rezolv- rii unei probleme, atunci când
situaia o ce- rea; prin ataamentul su fa de monumen- tele istorice,
mai ales vestitele i renumitele biserici de lemn din tot
Maramureul, i de patrimoniu, cultura istoric i nu numai cu care era
înzestrat, datorit muncii i tenaci- tii Înaltpreasfi niei Sale –
deoarece a fost un autodidact înnscut i foarte consecvent cu el
însui de-a lungul întregii sale viei; prin luciditatea i spiritul
critic însoit de foarte mult înelegere i condescenden; pe urm prin
spiritul de disciplin, în primul rând cu propria lui persoan,
revelat cu fi ecare sluji-
re ori cu fi ecare predic sau cuvântare, sus- inute într-un mod
foarte clar, limpede, con- cis, coerent dar i consistent, în
diferite împrejurri sau cu diferite ocazii!...
De asemenea, mai avea i calitatea de a fi un om de o sinceritate,
dar i fermitate, de o discreie i o modestie ieite din comun, care
îi inspirau foarte mult încredere, con- fort sufl etesc i dragoste
fa de valorile au- tentice i eterne ale spiritualitii noastre ro-
mneti i ortodoxe...
Aadar, sunt încredinat c sunt foarte muli oameni de rând,
credincioi i slujitori ai Bisericii noastre strmoeti, care se roa-
g Bunului Dumnezeu s-l ierte, s-l odih- neasc i s-i rsplteasc
pentru faptul c i-a fcut pe ei ori pe copiii lor oameni cu coal
teologic serioas, i pe care apoi i-a hirotonit preoi i diaconi, dup
care i-a in- stalat în parohiile încredinate lor spre ps- torirea
turmei celei cuvânttoare, spre Slava
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 610
I N M E M O R I A M
lui Dumnezeu – Pstorul cel Bun i Arhiereul cel Venic; apoi a
târnosit i binecuvântat atât de multe biserici i lcauri de închina-
re – fapt care nu poate fi uitat în istoria aces- tor locuri –
marcate de prezena i activita- tea Înaltpreasfi niei sale, atât de
prodigioas, care s-a desfurat pe parcursul atâtor ani; rugciuni
crora m altur i eu, avându-l permanent în cinstirea i preuirea
mea...
Din învturile, cuvintele, sfaturile i îndrumrile sale, reinem, în
cele ce urmea- z, doar zece citate celebre:
1 Rugciunea are darul de a face s picure în suflet neîncetatul
izvor al bucuriei.
Sufl etul din care nu se înal spre Cer glas de rugciune este
asemenea unei case pus- tii, plin de pienjeni, locuit numai de p-
srile întunericului. Un sufl et care nu se tie ruga nu va ti ce-i
fericirea, chiar de ar avea toate bogiile pmântului. Rugciunea ade-
vrat este trud sfânt.
2 Când eti mâhnit, când eti necjit, când ai ispite, nu te tulbura.
Du-te la fratele
tu i intr în vorb cu el: „Ce faci, frate?”. Fr s-i spui c ai venit
fiindc eti tare nelinitit. Discut banaliti. Tristeea se poa- te
risipi i primeti putere din puterea lui.
3 Trebuie s ne pstrm i s ne culti- vm dorul de Dumnezeu, dorul de
Maica
Domnului, dorul de sfini. S cutm s anulm barierele care ne rcesc
sufl etete, care ne împietresc, prin care uitm de Dumnezeu.
4 Când un om reuete s iubeasc, în ade- vratul îneles al cuvântului
, se
îndumnezeiete, devine asemenea cu Dum- nezeu.
5 Prin rbdare ajungi s-l iubeti pe frate- le tu, s-l ieri pe
fratele tu, s-l respeci
pe fratele tu, s vezi c-i mai bun decât tine, s vezi c-i mai frumos
decât tine, s vezi c-i mai harnic decât tine. Prin rbdare le vezi
pe toate acestea. Abia atunci te ridici.
6 Cea mai puternic rugciune este pome- nirea numelui lui Iisus
Hristos. Cu rb-
dare i practic, rugciunea lui Iisus ajunge s fac parte din viaa
noastr, la fel ca aerul pe care-l respirm.
7 Când Iisus Hristos este cunoscut i as- cultat cu adevrat, atunci
se face pace i
în sufl et, i în familie, i în ar, i în lume.
8 Omul, abuzând de libertatea pe care a primit-o de la Dumnezeu, a
czut din
starea lui cea dintâi i din stpân a devenit rob, rob al
instinctelor; toate s-au întunecat înluntrul lui, iar odat cu
cderea lui s-a tul- burat toat creaia.
9 Stresul se creeaz din grija exagerat. Din grij i iar din grij.
Toate relele vin din
aceast exagerat grij…
10 Voi sta la poarta Raiului i voi atep- ta s sosii cu toii
acolo!...
(Cf. Aurelian Ift imiu – htt p://basilica.
ro/zece-citate-celebre-ale-ips-arhiepiscop- iustinian-chira/ –
30.10.2016).
Dumnezeu s-l ierte i s-l odihneasc, s-l numere cu drepii i s-l aeze
cu Sfi nii Si!
Venic s-i fi e pomenirea, din neam în neam! Amin!...
Stelian Gombo
11A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
CUVÂNT
FILOCALIC
O dovad clar a imaturitii religioase este dorina de a ni-L însui pe
Dumne- zeu subordonându-L su- biectiv, propriilor noastre
ambiii. Dumnezeu trebuie s m ajute pe mine, s m asculte pe mine, s
m îneleag pe mine, s fac minuni cu mine, i aa mai departe. Cutarea
lui Dumnezeu este în acest mod, din perspectiv uman, pgu- boas.
Doar mila lui Dumnezeu, care întrete orice strdanie de a-L afl a,
îi poa- te da totui, rod. Cci noi adesea, cutând dialogul pe care
înine dorim s îl avem cu Dumnezeu, trecem cu vederea tocmai
dialogul pe care El vrea s îl aib cu noi. Iat un exemplu pustincesc
care susine logica acestei expuneri:
Undeva, departe de lume, retras în strfundul unei pduri uitate, se
nevoia un
PUSTIU, MINUNE I TAIN
schivnic împovrat de zile. Era acolo de trei- zeci de ani,
petrecând în priveghere i rugciune adânc. Îns nevoina lui cea mai
mare era postul. Singura lui hran în toi anii de sihstrie era
rdcina unei buruieni pe care o gsea în pdure. Aa petrecea, ateptând
deplina prtie cu Dumnezeu. i, dup treizeci de ani, diavolul l-a
biruit cu o ispit iscusit ticluit: i-a zis în sinea sa nevoitorul:
„Gata! S-a isprvit! Mi-e de ajuns! De treizeci de ani stau singur
aici în nevoin, mâncând doar buruiana aceasta fr gust, priveghind
în rugciune indiferent de vreme, de ploi, de ninsori, de vânturi, i
totui Dumnezeu nu mi-a dat nici mcar un semn c îmi primete jertfa.
Nu am avut nici o vedenie. Nici o clip de lucid vedere înain- te.
Nu am primit putere de a stpâni peste animalele pdurii sau de a
face o minune, oricât de mic. Dumnezeu nu s-a milostivit spre mine.
Gata. Plec”. i s-a pornit bietul
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 612
C U V Â N T F I L O C A L I C
spre lume, lsând în urm pdurea nevoinelor sale. Pe drum, îns, a
vzut artare de înger, care i-a spus aa: „Unde vrei s te duci, drag
fr ate? i de ce cârteti împo- triva Stpânului Tu. De- schide bine
ochii i vezi: nu-i o minune aceea c treizeci de ani Domnul i-a dat
putere s trieti aproape fr a mânca? Nu-i o minune ace- ea c nici
ploaia, nici gerul, nici aria nu i-au rpus tru- pul i ai învins
gol, timpul ru, atâta amar de vreme? Nu-i o minune c fiarele pdurii
te-au ocolit i nu te- au fcut loru-i hran, în tot rstimpul acesta?
Nu-i o mi- nune c singurtatea nu i-a luat minile i ai rmas cu
gândurile limpezi. Nu toat viaa ta e o minune? De ce vrei altceva
de la Stpânul tu?”. i primind cuvintele acestea, pustnicul s-a
întors din drumul pierzrii spre pdurea nevoinelor sale. A petrecut
în continuare în rugciune i post, ptruns de cuvintele apostolului:
„Cu adevrat, mare este taina dreptei credine” (I Timo- tei
3,16).
Pr. Trandafi r Vid
13A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
De ce…?
De ce Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat în icoane îmbrcat
în uniform militar i cu sabie de foc în mân?
Din Cartea Profetului Daniil (10, 13) afl m c Sfântul Arhanghel
Mihail este c- petenie a otirilor cereti i protector al poporului
Israil. Iar în Apocalips (12, 7-9) tot el, împreun cu îngerii lui,
pornesc rzboi împotriva balaurului, diavolului i a în- gerilor
întunecai ai lui pe care îi arunc pe pmânt.
De ce Sfântul Arhanghel Gavriil este reprezentat în icoane având în
mân un crin?
Sfântul Arhanghel Gavriil este mesagerul trimis de Dumnezeu pentru
a vesti întâi preotului Zaharia c va zmisli pe Înaintemergtorul
Ioan (Lc 1, 5-25) i mai apoi Maicii Domnului c va nate pe
Mântuitorul Iisus Hristos (Lc 1, 26-38). Crinul pe care îl ine în
mân ne duce cu gândul la curia i pururea fecioria Maicii Domnului,
pe care imnografi a ortodox o numete „crin ales”.
De ce Sfântul Arhanghel Rafail este considerat ocrotitorul
dragostei conjugale i „paznicul cununiilor”?
În Cartea lui Tobit din Vechiul Testament vedem misiunea minunat pe
care Dumnezeu a încredinat-o Sfântului Arhanghel Rafail, aceea de a
însoi pe tânrul Tobie i a-l ajuta în lupta pe care urma s o duc
împreun cu Sara, logodnica lui, îm- potriva demonului Asmodeu.
Acesta, care este de fapt diavolul curviei, ucisese deja apte miri
pe care Sara îi avusese. Cu ajutorul îngerului, Tobit îl învinge pe
Asmodeu i poate face cstoria curat cu Sara „cea cast în
iubire”.
Florica Zavate
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 614
Dicionar LITURGIC
Despre ridicarea mâinilor la rugciune (ii)
Î ntr-una dintre omiliile sale, Sfântul Ioan Gur de Aur
interpreteaz textul din Epistola I ctre Timotei, cap. 2 vers. 8,
neinsistând asupra semnifi caiei pe care o are ridicarea mâinilor
în rugciune – cel mai probabil datorit faptului c era un gest
obinuit în cadrul comunitilor cretine –, îns explic în varii
nuane
morale i duhovniceti ce înseamn „a ridica (a înla) mâini curate”
ctre Domnul. Acestea scot în eviden trei atitudini generale ce
exprim o stare de curie a omului: a te ruga fi ind ptruns de
sentimentul smereniei, a nu avea ur sau mânie împotriva aproapelui
i a crede c vei primi de la Dumnezeu cele râvnite. De asemenea,
sfântul menioneaz un lucru important, când amintete c iudeilor nu
le era îngduit s se apropie de Dumnezeu în alt parte decât la
Templu (considerm c, implicit, s se roa- ge ridicând mâinile), îns
evideniaz faptul c pe noi Apostolul Pavel ne îndeamn s ne rugm în
tot locul, ridicând mâinile ctre Dumnezeu, în sensul c trebuie s ne
ru- gm în tot locul având aceeai atitudine smerit fa de Dumnezeu i
nu una fariseic, indiferent dac ne rugm cu mâinile ridicate sau
nu1. 1. A se vedea Omilia a VIII-a din Comentariul Sfântului Ioan
Gur de Aur la Epistola I ctre Timotei,
în lucrarea Comentariile sau Explicarea Epistolelor Pastorale: I i
II Timotheiu, Epistola ctr Tit i cea ctr Filimon A celui întru sfi
ni printelui nostru Ioan Crisostom, în trad. Arhiereului Th eodosie
A. Ploeteanu, Bucureti, 1911, p. 67-69, în formatt elctronic pe:
http://download938.mediafi re.com/
pcc80tzvmreg/fp8t814dgijgnu3/8.+Sfantul+Ioan+Gura+de+Aur%2C+Comentariu+la+Epis
tola+I-II+Timotei%2C+Tit+si+Filimon.pdf
15A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
D I C # I O N A R L I T U R G I C
Despre acelai gest al ridic- rii mâinilor în rugciune se pot gsi
amnunte în viaa Sfântului Ambrozie al Mediolanului, scri- s de
biograful su, prezbiterul Paulin, care consemneaz fap- tul c,
înainte de a-i da duhul, sfântul s-a rugat întinzându-i braele în
chipul crucii. De ase- menea, tot el ar fi spus c „tre- buie s artm
în rugciune cru- cea Domnului”.
Dac ne îndreptm atenia ctre arta cretin vom desco- peri c în
iconografi a catacom- belor exist multe reprezentri cu sfi ni
rugându-se în aceast ipostaz. Dintre toate, putem aminti: pe cele
din catacombele Sfintei Priscilia, între care se evideniaz o fresc
în care o fe- meie este reprezentat în picioa- re i cu mâinile
întinse în chipul crucii (Fig. 1), i o alt fresc re- prezentând pe
cei trei tineri din Babilon, care, fi ind în mijlocul vpii, se roag
cu mâinile întin- se ctre cer (Fig. 2); pe cele din catacombele din
Via Anapo (Roma), unde se gsete o re- prezentare cu Prorocul Daniil
în groapa cu lei; iar în catacombe- le de la San Gennaro (Napoli)
se gsesc scene cu cretini care se roag cu mâinile întinse.
i în iconografi a i miniatu- ra bizantin se pot gsi astfel de
reprezentri, cele mai cunoscute fiind: Maica Domnului Orant (Fig.
3), sfi ni în rugciune ori diferite scene (cum ar fi jertfa lui
Melchisedec, preoi monahi ori psali rugându-se etc).
Am amintit aceste puine lucruri pentru a înelege mai bine de unde
provine gestul preotu- lui de a ruga pe Dumnezeu prin ridicarea
mâini- lor în chipul crucii, la începutul Liturghiei, ca de altfel
i pe cretinii care pot fi vzui uneori rugân- du-se într-o astfel de
ipostaz, prin biserici2. 2. Din pcate, am întâlnit i oameni care
fceau acest gest
în biseric pentru c viziunea lor „cretin” era ameste-
Fig . 1
Fig . 2
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 616
D I C # I O N A R L I T U R G I C
Practica înlrii mâinilor3 la rugciu- ne a ieit treptat din obinuina
cretinilor, tocmai pentru apariia exagerrilor (tendin pe care a
surprins-o Tertulian înc din sec al III-lea), i în prezent a
r-
cat cu practici orientale (reiki, yoga ori alte practici de
concentrare) i care spuneau c do- resc „s se încarce energetic”. E
adevrat c cel ce se roag cu adevrat „în duh i în adevr” poate fi
copleit de harul lui Dumnezeu, îns o astfel de viziune sincretist
îi apropie pe cei care o practic mai degrab de magi i vrjitori
decât de rugtori i slujitori ai lui Dumnezeu.
3. În Biserica Catolic s-a meninut gestul înlrii braelor de ctre
credincioi pentru momen- tul în care se rostete rugciunea Tatl
nostru. Acest gest – ca de altfel i „darea pcii” din ca- drul
Canonului Euharistic – ne amintete fap- tul c unele practici din
vechime au devenit, din pcate, în Biserica Ortodox, gesturi ex-
clusiv sacerdotale.
mas doar în seama preotului, care se roa- g în numele întregii
comuniti. Nu este interzis cretinilor ridicarea mâinilor la
rugciune, în biseric, dac se încadreaz în limitele decenei, ale
smereniei i ale bunei-cuviine. Îns, dac aceast practi- c devine
teatral i smintitoare pentru cel ce o practic, dar i pentru
ceilali, atunci este bine s se ia atitudine.
Sfântul Serafi m de Sarov îi înva uce- nicii ca din respect fa de
darul preoiei, nimeni s nu se roage cu mâinile ridicate în cadrul
Sfi ntei Litughii, ci doar acas, în locul su intim de
rugciune4.
Pr. Daniel Stîng 4. El însui poate fi admirat într-o
reprezentare
iconografi c (ce amintete de cele 1000 de zile petrecute pe o
piatr), rugându-se cu mâinile înlate spre cer.
Fig . 3
17A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
M A R T I R I A I N E A M U L U I R O M Â N E S C
MITROPOLITUL MARTIR
NIFON CRIVEANU
AL OLTENIEI
Marea i greaua rspundere la care sunt chemat, o primesc cu
cutremur, dar i cu credin în Dumnezeu. Cu cutremur, pentru înlimea
scaunului mitropolitan pe care m urcai, pentru însemn- tatea
istoric a arhipstoririi primului mitropolit al nou înfi inatei
Mitropolii…
Mitropolitul Nifon Criveanu
Î nc din timpul studeniei se deprinsese cu meteugul scrisului,
fcând din aces- ta o pasiune pe care o va exercita în folosul
viitoarei sale misiuni. A tiprit lucra- rea cu titlul „Cugetri i
maxime pentru via“, o carte care s-a bucurat de nu- meroase
aprecieri, fi ind reeditat în plin perioad comunist. Pe 12
decembrie 1939, Sfântul Sinod al BOR l-a ales pe Episcopul Nifon al
Huilor în scaunul
de Mitropolit al Olteniei i Arhiepiscop al Craiovei. În timpul
regimului comunist, a fost forat s nu mai prseasc incinta Mnstirii
Cernica, unde i-a dat obtescul sfâr- it în ziua de 14 iunie
1970.
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 618
M A R T I R I A I N E A M U L U I R O M Â N E S C
Perioada în care Biserica din Oltenia parcurge foarte uor drumul de
la extaz la agonie, de la înfi inare la desfi inare, este marcat de
figura marelui ierarh Nifon Criveanu. Mare crturar i administrator
de geniu, primul mitropolit al Olteniei dup mai bine de 400 de ani
a reuit s re- aduc, chiar i pentru un timp atât de scurt,
strlucirea pe care Biserica din Oltenia n-o mai avusese de atâta
vreme.
MITROPOLITUL NIFON
CRIVEANU, MINTE
LUMINAT
Vldica Nifon, pe numele de botez Grigorie, s-a nscut la 20
februarie1889 în comuna Sltioara din judeul Romanai, astzi judeul
Olt, ca al aselea fi u din cei zece ai familiei învtorului Ilie i
Balaa Criveanu. A urmat coala primar în satul natal, remarcându-se
ca un copil cu o inte- ligen ieit din comun. Datorit înclina- iilor
sale spre cele sfi nte, prinii au hot- rât s-l trimit la Bucureti,
pentru a urma cursurile Seminarului Central. Aici avea s studieze
opt ani (1902-1910), iniiindu-se în tainele cunoaterii de Dumnezeu.
Dup terminarea cursurilor seminariale, tânrul Grigorie Criveanu a
urmat Facultatea de Teologie din Bucureti, pe care a absolvit-o ca
ef de promoie în anul 1914.
La numai doi ani dup terminarea stu- diilor universitare îi
întemeiaz o fami- lie i este hirotonit ca preot ajuttor pe seama
bisericii Lucaci din Bucureti. În anul 1922, printele Criveanu
devine pa- roh al bisericii Popa Soare, unde va dez-
volta o bogat activitate misionar-pasto- ral prin numeroasele sale
publicaii, fcându-se remarcat de înalii prelai ai Bisericii
Ortodoxe Române.
La recomandarea Facultii de Teologie, printele Grigorie va fi
trimis de Patriarhie cu o burs de studiu, pentru o perioad de trei
ani (1924-1927), la Monpellier i Paris. i aici au continuat
preocuprile crturreti ale marelui ie- rarh, publicând în diverse
reviste cu ca- racter teologic, luând în acelasi timp con- tact
direct cu marii teologi occidentali din acea vreme.
Dup reîntoarcerea în ar, printele Grigorie Criveanu este numit, la
propu- nerea Patriarhului Miron Cristea, profe- sor i director al
Seminarului „Nifon Mitropolitul” din Capital.
PREOT, IEROMONAH I
ARHIEREU CRTURAR
Viaa printelui Grigorie avea s se schimbe radical în anul 1927. Dup
moar- tea prematur a soiei sale, Grigorie Cri- veanu s-a hotrât s
îmbrace haina nevo- inelor monahale, închinoviindu-se ca ieromonah
la Mnstirea Cernica i pri- mind numele de Nifon. La propunerea
Patriarhului Miron Cristea, ieromona- hul Nifon Criveanu a fost
hirotesit arhi- mandrit al Cernici, ca mai apoi, în sep- tembrie
1928, s fi e ales de ctre Sfântul Sinod în demnitatea de vicar al
Episco- piei Râmnicului i Noului Severin, Var- tolomeu Stnescu fi
ind episcop plin. Hi- rotonit arhiereu în februarie 1929, i
se
19A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
M A R T I R I A I N E A M U L U I R O M Â N E S C
d în grij conducerea tipo- grafiei episcopale „Cozia”, unde Vldica
Nifon va dez- volta o bogat activitate cul- tural, contribuind prin
nu- meroasele sale publicaii la promovarea valorilor teologi- ce în
mijlocul maselor de cre- dincioi, prin scrieri pe îne- les, brouri,
calendare i iconie cu caracter pastoral. S-a preocupat îndeaproape
de ridicarea nivelului de pregti- re a clerului, dar i a elevilor
seminariti din cadrul Semi- narului Teologic „Sfântul Ni- colae” de
la Râmnic.
Printre crile tiprite de viitorul mitropolit al Olteniei la Râmnic
se numr i lucra- rea cu titlul „Cugetri i maxi- me pentru via”,
lucrare ce s-a bucurat de numeroase apreci- eri, astfel încât va fi
reeditat în anul 1967, în plin perioa- d comunist.
La data de 19 octombrie 1 9 3 3 , E p i s c o p u l Ni f o n
Criveanu, vicarul Episcopiei Râmnicului, a fost ales prin vot
sinodal în funcia de arhiereu titular al Episcopiei Huilor i a
primit investitura deplin la data de 11 martie din acelai an. Aici,
la Hui, Vldica Nifon va desfura o bogat activita- te pastoral timp
de 6 ani.
PRIMUL MITROPOLIT
DE 400 DE ANI
Pe 7 noiembrie 1939 Carol al II-lea semna decre- tul ofi cial de
reînfi inare a Mitropoliei Olteniei, dup mai bine de 400 de ani de
la ultima atestare, decret prin care se reînfi ina, de fapt, vechea
Mitropolie a Severinului, eparhie ce a continuat s existe în
contiina poporului i a Bisericii muntene. La baza deciziei regale
s-au afl at demersurile întreprinse de primul ministrul Constantin
Argetoianu, Gheorghe Ttrscu, Virgil Potârc, Constantin Potârc (fost
primar al Craiovei), Richard Franasovici, Alexandru Brccil, Tilic
Ioanid i Constantin Basarab- Brâncoveanu, importani oameni politici
olteni sau Pamfil eicaru i arhitectul G. M. Cantacuzino, întrunii
cu ocazia serbrii centenarului naterii regelui României, Carol cel
Mare (1839-1914), care s-a desfurat la Turnu Severin. Real reparaie
moral i istoric i-au îndreptit pe istorici i oamenii de seam ai
acestui inut s prezinte reînfi inarea ace- stei Mitropolii ca fi
ind rânduit de Dumnezeu i dorit de oameni!
lns tal
ar ea
nii .
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 620
M A R T I R I A I N E A M U L U I R O M Â N E S C
Prin decretul semnat de Carol al II-lea, în chiar primul articol
este menionat numele pe care-l va purta noua instituie eclesiastic
– Mitropolia Ortodox-Român a Olteniei, Râmnicului i Severinului –
ca s fi e cât mai vie amintirea atât a Mitropoliei Severinului cât
i a Episcopiei Râmnicului. Ca sufragane avea Arhiepiscopia Craiovei
(înfi inat tot atunci), cu întindere peste toate judeele Olteniei –
Vâlcea, Romanai, Dolj, Gorj i Mehedini – dar i Episcopia Argeului
cu judeele Olt i Arge (Mnstirea Argeului care funcionase pân atunci
ca i Catedral Episcopal, urmând a fi cripta familiei rega- le a
României). De asemenea, urma s aib un Arhiereu vicar cu titlul de
„Râmniceanul”, Arhiepiscopul Craiovei era i Mitropolit al Olteniei,
cu reedina la Craiova, iar biserica „Sf. Dumitru” devenea catedral
mitropolitan.
Patriarhul Nicodim al Bisericii Ortodoxe Române îl deleag pe
Episcopul Irineu Mihlcescu vicar al Mitropoliei Olteniei, pentru a
ocupa, ca lociitor, scaunul, de-acum vacant, de Arhiepiscop al
Craiovei i Mitropolit al Olteniei. Ceremonia de înscunare a
acestuia s-a desfurat la 12 noiembrie 1939, la Craiova, cu deosebit
fast. Prin artico- lul 4 al Decretului-Lege nr. 3997 se desfi ina
Episcopia Râmnicului, care avea s cree- ze pe parcurs anumite
nemulumiri la nivelul clerului local i al credincioilor vâlceni. Cu
toate acestea, decizia de reactivare a mitropoliei oltene în vechea
reedin a bani- lor a fost primit foarte bine, fi ind considerat ca
una din înfptuirile cele mai scumpe sufl etului lor.
Mi tro
po lii
tul re
ga l
21A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
M A R T I R I A I N E A M U L U I R O M Â N E S C
În cursul aceleiai luni este convocat Congresul Naional Bisericesc
pentru alege- rea mitropoliilor Moldovei i Olteniei. Pe 29
noiembrie va fi ales noul mitropolit al Modovei în persoana
Episcopului Irineu Mihlcescu, iar la 30 noiembrie va fi e ales ca
Mitropolit titular al Olteniei Episcopul de Hui, Nifon Criveanu. Va
fi primul i singu- rul mitropolit care va pstori la Craiova, în-
trucât a fost i el pensionat la ordin i s-a afl at, pân la moarte,
sub supraveghere, într-o cas parohial din Bucureti. Nefi ind pe
placul guvernului dr. Petru Groza, este îndeprtat din scaun dup ce,
prin Decretul nr. 92 din 20 aprilie 1945, este desfi inat
Mitropolia Olteniei, prima eparhie româneasc ce a c- zut victim
unei practici devenit curent în perioada comunist, i anume desfi
inarea eparhiilor, cu scopul îndeprtrii ierarhilor neagreai de ctre
autoriti i înlocuirea lor cu ierarhi obedieni.
Mitropolitul Nifon a fost „pedepsit” i pentru „misiunea din
Transnistria”, deoare- ce eparhia care a format baza corpului pre-
oesc misionar a fost Mitropolia Olteniei, care a trimis nu mai puin
de 34 de preoi. La 20 iunie 1942 Arhiepiscopia Craiovei rspundea
Ministerului de resort c a fost aprobat plecarea (la cererea
Misiunii) a 20 de preoi. Dar despre asta vom vorbi mai
târziu!
Pe 30 noiembrie 1939, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
l-a ales pe Episcopul Nifon al Huilor în scaunul de Mitropolit al
Olteniei i Arhiepiscop al Craiovei, instalarea ofi cial având loc
la data de 21 decembrie a aceluiai an.
Tânrul mitropolit al Olteniei, care era deja înzestrat cu o bogat
experien pas- toral, a cutat s vivifi ce în primul rând via- a
cultural a eparhiei sale i a contribuit la ridicarea valoric a
învmântului religios din colile primare i din licee. De aseme- nea,
s-a accentuat foarte mult activitatea misionar a Bisericii prin
organizarea de numeroase cursuri în cadrul crora erau pregtii
misionarii laici care aveau s acti- veze alturi de preoi i monahi
în spitale, în închisori, precum i în lagrele de prizo- nieri
politici de pe tot cuprinsul Olteniei.
A fost deopotriv implicat i în lucrarea social a parohiilor, în
cadrul creia, cu aju- torul preoilor, a organizat i supravegheat
activitatea mai multor cantine sociale pen- tru srmani.
Astfel, ca un exemplu, la 11 februarie 1940, cu ajutorul nemijlocit
al vrednicului preot Gheorghe Demetrescu de la biserica „Sfântul
Gheorghe Vechi“ din Craiova, Mitropolitul Nifon a înfi inat cantina
co- lar “Iubirea Aproapelui” în curtea bisericii, unde zilnic luau
masa 120 de copii.
Despre activitatea acestor cantine soci- ale fondate de marele
mitropolit, printele profesor Alexie Buzera, fostul profesor de
muzic al Facultii de Teologie din Craiova, în calitate de martor al
acelor vremuri, mr- turisea: „Îmi amintesc de acea perioad c, fi
ind elev la coala primar din localitatea Vâlceaua, comuna Câlnic,
judeul Gorj, în- tre orele 11-12 a.m., împreun cu ceilali colegi,
mergeam încolonai împreun cu doamna învtoare Maria Novac sau cu dl
Ion Puiu la cantina din parohia «Sfântul
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 622
M A R T I R I A I N E A M U L U I R O M Â N E S C
Nicolae» din Vâlceaua, ne osptam, apoi mergeam fi ecare în
familiile noastre, aces- te activiti repetându-se zilnic”.
De asemenea, vrednicul vldic, prin intermediul parohiilor,
dimensiona activi- tatea pastoral i asupra armatei române,
aprovizionând-o cu obiecte de îmbrcmin- te din lân i asistând-o
religios prin preo- ii misionari, însoii uneori i de corul
Catedralei „Sfântul Dumitru“ din Craiova, care a cântat la Odesa,
„îmbrbtând osta- ii i aducându-le bucurie în inimi”.
MISIUNEA
TRANSNISTREAN,
MITROPOLITULUI NIFON
O grij deosebit a acordat-o Mitro- politul Nifon românilor din
teritoriile tran- snistrene, care fuseser ocupate de Arma- ta Roie
i, în care, mai mult ca niciodat, trebuia reactivat sentimentul
naional, dar i cel cretin. Misiunea Ortodox Român din Transnistria,
condus de vrednicul de pomenire Mitropolitul Visarion Puiu a fost o
lucrare misionar de proporii, în care au fost implicai, în mod
direct, mai muli ierarhi ai Patriarhiei Române: Mi- tropolitul
Ardealului, Nicolae Blan, Mi- tropolitul Basarabiei, Efrem
Enchescu, Mitropolitul Olteniei, Nifon Criveanu, Episcopul Oradiei
Mari, Nicolae Popovi- ciu, Episcopul Huilor, Grigorie Leu, Epi-
scopul Armatei, Partenie Ciopron etc.
Prin aportul celor 150 de preoi i clugri care au lucrat în stagii
de câte 5-6 luni, totalizând un numr de 18.671 de zile,
la 5 aprilie 1943, rezultatele acestor efortu- ri religioase i
umanitare se regsesc în re- pararea i restaurarea a 93 de biserici,
con- struirea a patru noi, redeschiderea a 20 de case de rugciuni,
împrejmuirea cu zid sau gard a 25 de biserici i a 27 de cimitire,
ri- dicarea a 38 de troie, înfi inarea a ase di- spensare, a 58 de
cmine culturale, a 19 bi- blioteci, 20 de parohii precum i înfi
inarea a 21 de cantine colare. De asemenea, bise- ricile din
Transnistria au fost dotate cu obie- cte de cult, veminte preoeti,
cri litur- gice, cri de rugciune, cri i brouri religioase, iconie,
cruciulie i calendare de perete, pentru întreinerea lcaelor de cult
i activitilor culturale. Suma tuturor ace- stor donaii este una
foarte mare pentru ace- le vremuri i anume 1.080.130 de lei.
Pentru a se informa direct asupra mo- dului în care îi desfura
misiunea preoimea oltean, plecat cu arhiereasc binecuvân- tare,
Mitropolitul Nifon s-a deplasat perso- nal în Transnistria, în
perioada 20 iulie - 3 august 1942. Cu aceast ocazie, a svârit mai
multe pomeniri la cimitirele din zona Odessei, a sfi nit ase
biserici i a hirotonit preoi i diaconi în 12 localiti.
Cunoscând câteva din aciuni le desfurate de ctre Mitropolitul
Nifon, în perioada 1940-1944, putem înelege mai uor de ce ierarhul
Olteniei era incomod regimului instalat la 6 martie 1945. Astfel,
pe lânga misiunea din Transnistria i predi- cile acuzatoare la
adresa puterii comuniste (sovietice), dup rapturile teritoriale din
1940, a gzduit 187 de clerici, iar în 1944 a sprijinit încadrarea
în parohiile Olteniei a
23A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
M A R T I R I A I N E A M U L U I R O M Â N E S C
594 de preoi, 8 diaconi i 297 de cântrei bisericeti retrai din faa
trupelor sovieti- ce care avansau pe teritoriul basarabean.
Evident, noua putere instalat la Bucureti i supravegheat în mod
direct de Moscova, nu vedea cu ochi buni toate aceste aciuni ale
unor membri ai ierarhiei BOR , de susinere a românilor din
Basarabia i Transnistria, printr-o incisiv propagand
antisovietic!
Îndeprtat în mod brutal din scaun1, dup ce prin Decretul nr. 92 din
20 aprilie 1945 este desfi inat Mitropolia Olteniei, prima eparhie
româneasc ce a czut victim unei practici devenit curent în perioada
comunist, i anume desfi inarea eparhiilor cu scopul îndeprtrii
ierarhilor neagreai de ctre autoriti i înlocuirea lor cu ierarhi
obedieni, Mitropolitul Nifon se refugiaz în comuna natal, la
Scrioara, frecventând mnstirile olteneti la cârma crora înc mai
erau fotii si colaborato- ri, iar mai târziu la fi ica sa la
Bucureti (fi - ind nevoit mai apoi s mearg cu domici- liu forat la
o cas parohial din Capital). Aici i s-a admis s slujeasc la
Mnstirea Antim, fi ind folosit ori de câte ori era po- sibil ca
arhiereu.
1 Printr-o ordonan de urgen, guvernul comu- nist condus de Petru
Groza pensiona forat, la numai 57 de ani, pe Mitropolitul Nifon,
iar Sfântul Sinod era obligat s consfi neasc hot- rârea guvernului.
Conform aceluiai decret, avea s se reînfi ineze Episcopia de Râmnic
(desfi in- at fi ind Mitropolia Olteniei!), unde a fost nu- mit
temporar ca Episcop locotenent arhiereul Atanasie Dinc Bârldeanul
(va fi la rândul lui înlturat de comuniti).
Dup ce, în cadrul unei predici din 22 mai 1949, dând dovad de un
curaj nema- întâlnit, a acuzat regimul comunist de ur slbatic fa de
oameni, de decdere mo- ral i social cum nu s-a mai vzut la noi,
spunând c în loc de libertate i iubire avem teroare i lagre,
Mitropolitul Nifon va de- veni un duman al noului regim (nu c pân
la acea dat nu ar fi fost!), duman care tre- buie supravegheat i
monitorizat perma- nent. Dup aceasta, situaia sa s-a agravat, fi
ind vizat i mai mult de Securitate.
De-a lungul anilor, dup mai multe memorii, afl i cauzele îndeprtrii
sale: Emil Bodnra, secretarul general al Preediniei Consiliului de
Minitri, i-a reproat c se bucura de atenia Marealului Ion
Antonescu, c a evitat guvernul Petru Groza i nici nu a devenit
colaborator al noului regim. Apoi primul ministru Dr. Petru Groza
i-a imputat propaganda an- tisovietic din Transnistria, unde fusese
cu sute de preoi.
Dei a demonstrat c este nevinovat i a obinut repunerea temporar în
funcie, mitropolitul Olteniei a fost, totui, înltu- ral pe motiv c
„a cântat prea tare împotri- va Uniunii Sovietice“.
A murit în 14 iunie 1970, într-o zi de duminic, îmbrcat în
vemintele arhiereti, dup ce a rostit predica sptmânal la fi - nalul
slujbei ofi ciat la Schitul Maicilor din Bucureti. Sfârit de om
dedicat lui Dumnezeu.
Venica lui pomenire!
Protoiereu dr. Constantin Totolici
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 624
S oborul Sfi nilor îngeri se prznu- iete de Biseric dup învturile
prinilor insufl ai de Dumne- zeu, care au lepdat de mult cre- dina
cea rea a închinrii de în-
geri care era la eretici i la închintorii de idoli. Cci înc în
Legea Veche, când popo- rul ales s-a deprtat de la Dumnezeu, a în-
ceput a se închina idolilor fcui dup ase- mnarea fpturilor vzute,
câte sunt în cer, sus i pe pmânt, jos. Atunci oamenii adu- ceau
soarelui jertf de închinciune ca lui Dumnezeu, precum i lunii i
stelelor, pe care le socoteau c au sufl et viu.
Tot cu astfel de închinciune i cu jert- fe se închinau ei i
îngerilor, despre acest lucru pomenindu-se în crile împrailor, unde
zice: „Se cade a aduce tmâie lui Baal i soarelui, lunii, planetelor
i la toat puterea cerului, adic îngerilor, cci acetia sunt osta- ii
cereti”. Acea credin rtcit a închin- rii la îngeri se înmulise i în
zilele Sfi nilor Apostoli, pe care dezrdcinând-o Sfântul Apostol
Pavel, griete astfel în Epistola sa ctre Coloseni: „Nimeni s nu v
amgeas-
SOBORUL SFÂNTULUI
ARHANGHEL MIHAIL
I AL CELORLALTE PUTERI CERETI
FR DE TRUPURI - 8 NOIEMBRIE
c pe voi, vrând aceasta în smerita cugetare i în slujba îngerilor,
învând cele ce nu tiu, în deert fi ind îngâmfat de gândirea
trupului su i neinând capul (adic pe Hristos)”.
Cci erau în acea vreme eretici care, ar- tându-se smerii i cu
mândrie ludându- se c urmeaz îngerilor prin înfrânare i prin viaa
lor cea curat, învau a da închi- nciune îngerilor ca i lui
Dumnezeu. Dup aceea s-au ivit alii, care ziceau c îngerii sunt
ziditori ai fpturii celei vzute mai pre- sus i mai cinstii decât
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ca nite fi ine fr de trupuri; iar
despre Mihail ziceau c este dumneze- ul evreilor. Apoi alii
dedându-se vrjitori- ilor, chemau pe diavoli i le slujeau lor, nu-
mindu-i pe ei îngeri.
Mai ales între coloseni, care erau sub Mitropolia Laodiceei, se
înmulise un ase- menea eres; i de ctre muli se svârea în tain o
pgâneasca închinare la îngeri, ase- menea cu închinarea la idoli,
pe care Sobo- rul Sfi nilor Prini din Laodiceea a bleste- mat-o,
dând-o anatemei. Deci, blestemat i lepdat fi ind credina rtcit a
închin-
25A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
S O B O R U L S F Â N T U L U I A R H A N G H E L M I H A I L
rii la îngeri, s-a legiuit dreapta credin i vrednica cinstire a
prznuirii sfi nilor în- geri, ca unor slujitori ai lui Dumnezeu i
pzitori ai neamului omenesc.
Chiar i în Colose, unde la început se aducea închinciune îngerilor,
a început a se svâri cu dreapt mrire prznuirea so- borului
îngeresc, zidindu-se biserici prea- frumoase în numele Sfântului
Arhanghel Mihail, cpetenia îngerilor. Astfel s-a zidit i în Hone o
mrit i preafrumoas bise- ric, în care însui Arhanghelul Mihail s-a
artat Sfântului Arhip. Apoi s-a rânduit a se prznui soborul Sfi
nilor îngeri în a opta zi a lunii noiembrie, spre închipuirea nu-
mrului cetelor îngereti, în numr de nou, pe care le-a numrat
Sfântul Dionisie Are- opagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel.
Cci, rpit fi ind Sfîntul Pavel pân la al trei- lea cer i vzând
acolo deosebirile cetelor sfi nilor îngeri, a spus aceasta i lui
Dioni- sie, ca unui ucenic al su. Iar acele nou cete sunt desprite
în trei ierarhii, care cuprind câte trei cete, cea mai de sus, cea
de mijloc i cea mai de jos.
În cea dintâi ierarhie, mai sus i mai aproape de Preasfânta Treime,
sunt Serafi - mii, Heruvimii i Scaunele. Cei care stau mai întâi
înaintea Fctorului i Ziditoru- lui, sunt iubitorii de Dumnezeu
Serafi mi, cei cu câte ase aripi, precum a vzut Isaia Prorocul,
care a zis: Serafi mii stau împre- jurul Lui, având câte ase aripi.
Ei sunt în chipul focului, precum scrie: Dumnezeul nostru este foc
mistuitor. Scaunul Lui par de foc, iar îmbrcmintea slavei Domnului
este ca focul. i în alt loc zice: Cel ce faci
pe îngerii ti duhuri i pe slugile tale par de foc. Ei aprind pe
oameni cu focul dum- nezeietii iubiri, precum i numele lor îi arat,
cci în limba evreiasc serafi m se tâl- cuiete cel ce aprinde sau
înclzete.
Dup Serafi mi, stau înaintea lui Dum- nezeu Celui Atoatevztor, Care
vieuie- te în lumina cea neapropiat, înelepii He- ruvimi cei cu
ochi muli, care mai mult decât alte cete mai de jos, strlucesc tot-
deauna cu lumina înelegerii i a cunotin- ei lui Dumnezeu. Cci, fi
ind luminai în tainele lui Dumnezeu i ale tiinei adân- cului
înelepciunii, lumineaz i pe alii, pentru care numele heruvim, în
aceeai lim- b evreiasc, se tâlcuiete mult înelegere sau revrsare de
înelepciune. Prin Heru- vimi se revars înelepciunea i se d ochi-
lor sufl eteti luminare pentru vederea i cu- notina lui
Dumnezeu.
Apoi, înaintea Celui ce ade pe scaun înalt, stau purttorii de
Dumnezeu – pre- cum îi numete Sfântul Dionisie, adic Sca- unele;
cci pe dânii, ca pe nite scaune îne- legtoare, se odihnete Dumnezeu
gânditor – precum scrie Sfântul Maxim Mrturisi- torul. Iar purttori
de Dumnezeu se îneleg nu cu fi ina, ci cu darul i cu slujirea; cci
scrie Sfântul Vasile cel Mare c i trupul lui Hristos a fost purttor
de Dumnezeu. Dar tru- pul Domnului era unit dup fiin i dup ipostas
cu Însui Dumnezeu Cuvântul, ca Cel ce purta pe Dumnezeu, dup unire
nedespr- it. Iar Scaunele se socotesc aa, nu dup fi - in, ci dup
darul cel dat pentru o slujire ca aceasta, odihnindu-se Dumnezeu pe
ele; de aceea se zic purttoare de Dumnezeu.
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 626
S O B O R U L S F Â N T U L U I A R H A N G H E L M I H A I L
27A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
S O B O R U L S F Â N T U L U I A R H A N G H E L M I H A I L
Deci, cu negrit chip odihnindu-Se Dumnezeu pe dânsele, rânduiete
judec- ile Sale cele drepte, dup cuvintele lui Da- vid: ezut-ai pe
scaun, Cel ce faci drepta- tea. Pentru aceasta, strlucete în ele
mai ales dreptatea judecilor lui Dumnezeu. Ei slujesc judecii lui
Dumnezeu celei drepte i o preamresc pe dânsa, revrsând puterea
dreptei Sale judeci peste scau- nele judectorilor acestora de jos,
dând împrailor i stpânitorilor, duhul drep- tei judeci.
În ierarhia cea de mijloc, la fel, sunt tot trei cete ale sfi nilor
îngeri, Domniile, Pu- terile i Stpâniile. Se numesc Domnii pen- tru
c domnesc peste ceilali îngeri care sunt sub dânii i care, fi ind
slobozi i lep- dând – dup Dionisie – toat temerea de rob, de
bunvoie i cu bucurie slujesc ne- încetat Domnului. Ei revars
acestora de jos, adic oamenilor care sunt pui de Dum- nezeu ca
stpânitori, puterea stpânirii cu bun înelegere i a iconomiei celei
îne- lepte, pentru ca s domneasc bine i cu dreptate peste rile ce
le sînt încredinate. Apoi înva a stpâni simirile, a smeri pof- tele
cele fr de rânduial i patimile; iar pe trup îl face rob duhului,
adic a domni pes- te voia sa i a fi mai presus de orice
ispit.
Iar Puterile, umplându-se de dumne- zeiasca putere, slujesc voii
celei tari i pu- ternice a Domnului Celui Preatare i Atot-
puternic, fr zbav i fr osteneal svârind slujba. Apoi fac minuni
mari i acelai dar al facerii de minuni îl revars peste plcuii lui
Dumnezeu care sunt vred- nici de acest dar, ca s tmduiasc
toat
durerea i s spun mai înainte cele viitoa- re. Dup aceea, sfi ntele
Puteri ajut oame- nilor ce se ostenesc cu purtarea jugului cel pus
asupra lor, în orice fel de ascultare, ca s fi e puternici a
împlini chemarea i a pur- ta sarcina celor neputincioi. Ele întresc
pe tot omul cu rbdare, ca s nu dezndj- duiasc în necazuri, ci s
rabde cu trie, cu mrime de sufl et i cu brbie puternic, toate cele
ce vin asupr-i i s mulumeas- c lui Dumnezeu cu smerenie, cci El
toa- te le rânduiete spre folosul nostru.
Stpâniile se numesc aa, pentru c au stpânire peste diavoli, ca s
potoleasc stpânirea cea drceasc i s ne fereasc de ispitele aduse de
ei asupra oamenilor i a nu-i lsa s vatme pe cineva atât cât ar vo
ei. Apoi întresc pe nevoitorii cei buni în nevoinele i ostenelile
lor cele du- hovniceti, pzindu-i ca s nu piard îm- pria cereasc.
Iar celor ce se lupt cu patimile i cu poft ele, le ajut în ceasul
is- pitei pentru a izgoni gândurile cele rele i asupririle
vrjmaului i a birui pe diavol. Îns toate acestea le svâresc prin
sfi nte- le Începtorii, Arhangheli i Îngeri, dup cum spune marele
Dionisie Areopagitul, în capitolul 50, despre ierarhia cea din mij-
loc i dup cum zice i Sfântul Maxim Mr- turisitorul la tâlcuirea
dumnezeietilor nume: „C aceasta este ierarhia cea mai de jos i mai
aproape de noi”.
Asemenea i în ierarhia cea mai de jos, dup cum s-a spus, sunt trei
cete: Încep- toriile, Arhanghelii i Îngerii.
Începtorii se numesc aa pentru c sunt mai mari peste îngerii cei
mai de jos, rân-
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 628
S O B O R U L S F Â N T U L U I A R H A N G H E L M I H A I L
duindu-i pe dânii spre împlinirea dumne- zeietilor porunci. Lor le
este încredinat îndreptarea a toat lumea i pzirea împ- riilor i a
domniilor, a inuturilor, a po- poarelor, a neamurilor i a limbilor.
Cci fi - ecare împrie, neam i limb are deosebit pzitor i îndrepttor
al întregii sale laturi pe un înger din aceast ceat cereasc. Sluj-
ba acestei cete, dup înelegerea lui Grigo- rie, este a înva pe
oameni ca s dea cuviin- cioas cinste la tot dregtorul, dup
vrednicia slujirii lui. Aceti îngeri înal pe cei vrednici la
treptele ierarhiilor celor mai cinstite i-i po- vuiesc pe dânii ca
s nu caute dregtoria pentru câtigul i chiverniseala lor, pentru iu-
birea de cinste i mrirea cea deart, ci pen- tru cinstea lui
Dumnezeu i pentru creterea i înmulirea laudei Lui i pentru folosul
celor de aproape, slujind de obte tuturor treburi- lor celor ce
sunt sub stpânirea lor.
Arhangheli se numesc cei mari i vesti- tori de bine, adic cei ce
vestesc tainele cele mari i preamrite i acetia au slujbe, pre- cum
zice marele Dionisie, a descoperi pro- rociile, cunotina voii lui
Dumnezeu i în- elegerile pe care le primesc ei de la cetele cele
mai de sus, pentru ca s vesteasc în- gerilor celor mai de jos i
printr-înii oame- nilor. Iar Sfântul Grigorie Dialogul zice:
„Acetia înmulesc sfânta credin între oa- meni, luminând mintea lor
cu lumina înele- gerii Sfi ntei Evanghelii, descoperindu-le tai-
nele credinei celei drepte”.
Îngerii, în rânduielile cele cereti, sunt mai jos decât toate
rânduielile i mai aproa- pe de oameni. Acetia vestesc oamenilor
tainele lui Dumnezeu i voile Lui cele mai
mici, povuindu-i s vieuiasc cu fapte bune i cu dreptate dup
Dumnezeu. Apoi sunt pui s ne pzeasc pe noi, pe fi ecare credincios.
Deci, pe cei ce suntem buni, ne in ca s nu cdem, iar pe cei ce
cdem, ne ridic. Niciodat nu ne las, dei uneori greim i sunt
totdeauna gata a ne ajuta, nu- mai s voim i noi.
Cu acelai nume se numesc toate cete- le cele mai presus de cer,
adic îngeri, cu toate c au i alte nume, dup rânduiala i iconomia
lui Dumnezeu i dup numirile darului de la Dânsul, precum: Serafi
mi, He- ruvimi, Scaune, i celelalte cete. Îns toi se numesc îngeri,
cci numele înger nu arat însi natura lor, ci numai slujba. Deci,
toi sunt îngeri pentru c toi slujesc lui Dum- nezeu, dup cele
scrise: Au nu sunt toi du- huri slujitoare, ce se trimit spre
slujire?
Numai slujbele lor sunt desprite i nu sunt la fel; ci fi ecare ceat
are slujba rându- ielii sale ce i se cuvine. Pentru c Preaîne-
leptul Ziditor nu descoper deopotriv tu- turor tainele dumnezeietii
Sale voine, ci prin mijlocitori, adic prin cetele cele mai de sus,
luminând pe cele mai de jos; ar- tându-le astfel voia Sa cea sfânt,
le porun- cesc s o îndeplineasc, precum se vede în cartea
Prorocului Zaharia. Când îngerul vorbea cu prorocul, alt înger ieea
în întâm- pinarea îngerului aceluia, poruncindu-i s mearg la proroc
i s-i vesteasc cele ce aveau s fi e pentru Ierusalim. Astfel, se
scrie: „Iar îngerul sttea grind ctre mine i un alt înger ieea în
întâmpinarea sa i a zis ctre dânsul, grind: Alearg i spune tânrului
aceluia – adic Prorocului Zaharia: Fr zid
29A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
S O B O R U L S F Â N T U L U I A R H A N G H E L M I H A I L
vor locui în Ierusalim, pentru mulimea oa- menilor i Eu voi fi lui,
zice Domnul, zid de foc împrejur”.
La aceste cuvinte, Sfântul Grigorie zice: „Când înger ctre înger
griete: «alearg i spune ctre tânrul acela», nu este îndoial c
îngerii unul pe altul se trimit, adic cei mai de sus trimit pe cei
mai de jos. Deci sunt mai mici cei trimii i mai mari cei ce
trimit”. La fel i în prorocia lui Daniil, se spune c un înger
poruncete îngerului s-i spun pro- rocului vedenia. Deci, de aici
este artat c îngerii cetelor celor mai de jos se ves- tesc i se
lumineaz de îngerii cetelor ce- lor mai de sus despre dumnezeiasca
voin- a Fctorului lor.
De aceea, în a opta zi a lunii noiembrie, care e a noua dup luna
martie, când a fost zidit lumea, Sfânta noastr Biseric lupt- toare,
creia îi trebuie ajutor, prznuiete cu cântri minunate soborul celor
nou cete ale sfi nilor îngeri. Toate aceste cete îngereti se vor
aduna în ziua cea înfricoa- t a judecii Domnului, care se socotete
de dumnezeietii învtori ai Bisericii, ziua a opta: dup veacul
acesta, va veni Fiul Omului, Judectorul cel drept, întru slava Sa i
toi sfi nii Îngeri cu Dânsul, precum Însui Domnul a zis în
Evanghelia Sa: i va trimite pe îngerii Si cu glas de trâmbi i vor
aduna pe aleii Lui din cele patru vânturi, adi- c de la rsrit, de
la apus, de la miazzi i de la miaznoapte.
Iar începtorii i voievozii tuturor aces- tor trei cete mai de jos,
dup Sfântul Ma- xim Mrturisitorul, sunt rânduii de Dum- nezeu Sfi
nii Arhangheli Mihail i Gavriil,
ca nite credincioi slujitori ai lui Dumne- zeu, care în vremea
cderii satanei, din pri- cina mândriei i a deprtrii lui de la Dum-
nezeu, au adunat aceste trei cete i oti îngereti i Arhanghelul
Mihail a strigat cu mare glas: „S lum aminte! S stm bine, s stm cu
fr ic înaintea Celui ce ne-a fcut pe noi i s nu cugetm cele
potrivnice lui Dumnezeu. (Fiindc dintre acetia au fost i cei ce au
czut, i din îngeri luminai, s-au f- cut diavoli întunecai, pentru
mândria lor). S lum aminte ce au ptimit cei ce erau îm- preun cu
noi zidii i cum se împrteau cu noi din dumnezeiasca lumin. S lum
aminte cum, îndat, din lumin s-au pref- cut în întuneric pentru
mândria lor i din înlime au fost aruncai jos în adânc. S lum
aminte, cum a czut din cer luceafrul cel ce rsrea dimineaa i s-a
sfrâmat pe pmânt”.
Astfel grind Arhanghelul Mihail ctre tot soborul îngeresc, a
început cel ce sttea la locul cel dintâi cu Serafi mii, cu Heruvi-
mii i cu toate cetele cereti, a slvi pe Sfân- ta cea de o fi in i
nedesprit Treime, pe Unul Dumnezeu, cântând cu glas de prz- nuire:
Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul i pmântul de
slava Ta!
Deci aceast conglsuire a sfi nilor în- geri s-a numit sobor
îngeresc, adic luare aminte, o cugetare, o glsuire, o unire; cci
împreun i cu un glas slvesc pe Tatl, pe Fiul i pe Sfântul Duh, pe
Sfânta Treime, Creia i noi s-I aducem slav în veci. Amin.
Preot Porumb Gelu-Valentin
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 630
P oate c nu puini sunt cei dintre noi care îi pun aceas- t
întrebare: ce s fac cu viaa mea, ce cale s aleg pentru a m simi
împlinit? Oare s m cstoresc, s rmân ce-
libatar sau s merg la mnstire? Pen- tru a afl a rspunul potrivit nu
prege- tm s citim acatiste, inem post poate, dm pomelnice, sperm s
gsim un duhovnic îmbuntit, de preferat v- ztor cu Duhul, care s ne
spun care este voia lui Dumnezeu cu noi. Rs- punsul se las îns de
cele mai multe ori ateptat, anii trec i eu tot nu m hotresc ce s
fac, încotro s o apuc. Deci, pe care cale s apuc?
A îndrzni s spun c la aceast în- trebare nici Dumnezeu nu tie
rspun- sul. Desigur c El tie dinainte cele ce voi face, dar
alegerile îmi aparin în ex- clusivitate. Nu poate Dumnezeu s de-
cid în locul meu. Asta ar însemn c Dumnezeu îl constrânge pe om,
ceea ce nu este cazul. Este oare calea în sine care m împlinete sau
starea mea su- fl eteasc cu care eu merg pe aceasta?
VIAA
Cred c singurul lucru care îl împlinete pe om cu adevrat este s se
simt iubit.
Asta ar însemna c aceast calea pe care o cutm cu toii este una
comun: Iubirea. tim c Hristos Dumnezeu este Iubirea cea adevrat –
pentru c este cea care dinuie,
Fo to:
H or
ea P
re ja
încotro? MEA,
31A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
V I A # A M E A , Î N C O T R O ?
care nu cade niciodat – i este i Calea care duce spre aceasta (Eu
sunt Calea, Adevrul i Viaa).
Omul nu se simte împlinit pentru c are o familie, pentru c are un
copil sau pentru c are prieteni, ci pentru c prin acetia el se
simte în primul rând iubit. i ce înseaman de fapt s te simi iubit?
Care este starea? Printele Stniloae o numete odihn: „iubi- rea
trebuie s ajung la o stare în care sufl e- tul se odihnete. Dac
n-ar veni odihna de la persoan i-n ultim analiz de la Persoana
suprem, omul ar rmâne mereu neîmplinit în setea lui de
iubire”1.
Mântuitorul însui o numeste odihn: „Venii la mine toti cei ostenii
i împovrai – de griji i de nevoi – i Eu v voi odihni pe voi – în
Iubirea Mea”.
Niciunde in Biblie Dumnezeu nu a zis: „vei fi fericit i împlinit
dac o s-i înteme- iezi o familie, dac rmâi celibatar sau dac mergi
la mnstire”, ci a zis „fericit este cel ce ascult Cuvântul lui
Dumnezeu i-l împlinete pe el”2.
Ar fi fost nedrept din partea lui Dumne- zeu ca starea de împlinire
i odihn a omu- lui s o lege, în mod exclusiv, de un anumit
statut.
Din pcate îns iubirea, fi e c vine ea de la oameni sau de la
Dumnezeu, nu rmâne în noi ca stare de odihn pentru prea mult vreme.
Se risipete. Oare de ce? Cu toii am vrea s pstrm acea stare de
odihn la nesfârit. Rspunsul îl d chiar Mântuitorul:
1. Printele Dumitru Stniloae, Teologia Dogmatic Ortodox, vol. 3, p.
474.
2. Sf. Evanghelist Luca 11, 28.
„Nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi, altfel vinul nou va
sparge burdufurile; i se vars i vinul i se stric i burdufurile”3.
Orice gând ru, de invidie, de inere minte a rului este asemenea
unei fi suri în vasele noastre i oricât am încerca s pstrm ceva bun
în ele, se risipete. Patimile, de orice na- tur ar fi ele (trupeti
sau sufl eteti), ne dez- bin atât în interiorul nostru cât i-n
relaiile cu semenii notri, ne storc de energii, sun- tem deja
epuizai, nu ne mai rmâne ener- gie s ne mai i bucurm. Poate oare un
om invidios s se bucure pe deplin, s se simt împlinit, fi e c este
cstorit, celibatar sau monah?
Cred c a te simi iubit, împlinit ine de calitatea vasului pe care
omul îl poart cu el pe cale. i atunci poate c preocuparea mea
principal ar trebui s fi e mai degrab curirea vasului i astfel
orice cale a deci- de s aleg la un moment dat, va fi cea care m v
împlini: „Desigur omul nu poate cu- prinde în sine toat iubirea lui
Dumnezeu. Dar nu e mai puin adevrat c, având-o în sine, o simte ca
pe ceva ce nu se mai sfârete. Ea crete în msura exerciiului i a
voinei de o intensifi ca”4. „Vinul nou trebuie pus în burdufuri noi
i împreun se vor pstra”5 spune Mântuitorul . Fericit deci cel ce
as- cult cuvântul Lui i-l împlinete pe el.
Iuliana TRA NC
3. Sf. Evanghelist Luca 5, 37. 4. Printele Dumitru Stniloae,
Ascetica si Mistica
Bisericii Ortodoxe, p. 355. 5. Sf. Evanghelist Luca 5, 38.
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 632
D I N V I A # A P A R O H I I L O R
8 NOIEMBRIE Z I U A Î N G E R I L O R
ori, când Dumnezeu le îngduie, se arat unor oameni curai su- fl
etete sub chipul unor neri fru- moi.
De la Botez, fi ecare dintre noi ne bucurm de prezena ocro toare a
unui înger bun, care nu numai c ne pzete, dar ne i povu- iete spre
lucruri bune i ne înva cum s împlinim voia lui Dumne- zeu. Toate
gândurile bune pe care le avem i faptele bune pe care le svârim
sunt inspirate de îngerul pzitor. El caut în toate împreju- rrile
vieii noastre s ne îndrepta- te spre Bine, îns alegerea este a
noastr, dac plecm urechea su- fl etului nostru la poveele lui sau
nu.
În ziua de 8 noiembrie, ziua în- gerilor, ne putem arta recuno- na
fa de îngerul nostru pzitor i fa de toi îngerii prin par ci- parea
la Sfânta Liturghie, prin ru- gciuni ctre îngerul pzitor i prin
ocro rea i îngrijirea celor mai mici ca noi, sau a celor nepu
ncioi.
Z I U A Î N G E R I L O R
Dragi copii,
În data de 8 noiembrie este sr- btoarea Sfi nilor Arhangheli Mi-
hail i Gavriil i a tuturor îngerilor.
Îngerii au fost creai de Dum- nezeu cu scopul de a-I sluji, de a
împlini voia Lui, de a pzi lumea, în special pe om. Ei sunt duhuri,
de aceea sunt nevzui, dar une-
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 632
P A G I N A C O P I I L O R
33A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
D I N V I A # A P A R O H I I L O R
Nite copii zvpiai au amestecat litere strine în textul de mai jos.
Îndeprtai literele X, Y, Z i vei afl a o poezie despre îngerul
pzitor. „XÎYZNGXERZAXYUL ZYMXYEU,YFXIZIZ CXUYZX XZMYIXNYE
ZRYXXBZZDYTZOYYRX,YYÎXNZSOXYZEXZTZE MZX ÎYXZN XZZBYOYRY,ZAXJUYTY
YMXYY CZÂYNYDX ZNU YXI UYXZORZ!”
Decupai din hâr e cei mai frumoi îngerai. Modelul îl putei gsi
aici:
http://krokotak.com/2015/12/paper-angels/
J O C &
CRAFT
33A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
P A G I N A C O P I I L O R
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 634
T E O L O G I E | I | T I I N # {
A pariia unor noi micri i grupri cretine pe margi- nea Bisericii
unice i împo- trivitoare acesteia este un fenomen întâlnit în
istoria
bisericeasc, înc din antichitate, la care contribuie factori
teologici i extrateolo- gici1. Sfânta Scriptur ne ofer destule
exemple elocvente în acest sens, atât în Vechiul Testament
(desprirea Regatu- lui dup Solomon), cât i în Noul, în isto- ria
Bisericii (exemplu partidele din Co- rint, etc.), iar acest fenomen
continu mai departe în cretinism prin apariia diver- selor
erezii.
Fragmentri tragice majore în istoria Bisericii sunt cele petrecute
dup Sinodul IV ecumenic de la Calcedon 451, schis- ma de la 1054 i
structurarea Bisericii ro- mano-catolice ca o monarhie eclesiasti-
c, din care la anul 1517 s-au rupt Bisericile Reformei,
protestantismul, care a desc- tuat individualitatea în detrimentul
co- 1. Pr. Conf. Dr. Gheorghe Petraru, Principiile „ri-
gorii protestante” i continuitatea lor în ideologiile
neoprotestante, în Analele tiinifi ce ale Universitii „Al.I.Cuza”,
Iai, Teologie, tom VIII, Editura Universitii „Al. I. Cuza”, Iai,
2003, p. 19.
PROVOCRILE PROCESULUI
PENTRU BISERIC
munitii, ceea ce explic apariia i în sâ- nul acestei confesiuni a
numeroase secte i denominaiuni2.
Confesionalizarea cretinismului a ge- nerat noi i noi concepte
eclesiologice3 i, 2. Diac. Conf. Dr. Petru I. David, Cluz
creti-
n – Sectologie, pentru cunoaterea i aprarea dreptei credine în faa
prozelitismului sectant, Editura Episcopiei Argeului, Curtea de
Arge, 1994, p. 146.
3. Considerând c o sumar enumerare este ne- cesar spre mai bun
edifi care am realizat o scurt sintez care se prezint astfel:
1. Existena unei singure Biserici, „area mântui- rii” (Ciprian al
Cartaginei), una Sfânt, sobor- niceasc i apostolic dup atributele
esenia- le ale Bisericii formulate în Simbolul de credin
niceo-constantinopolitan.
2. Concepia eclesiologic romano-catolic se în- temeiaz pe
raionamentul Fericitului Augustin, potrivit creia orice Botez este
valid întrucât „Hristos este cel care boteaz”, dar nu este ro-
ditor pân când cel botezat nu se convertete la adevrata
Biseric.
3. Teoria eclesiologic „vestigia Ecclesiae” – sem- nele, urmele
Bisericii - se întemeiaz pe ideea c elemente ale credinei exist i
în afara gra- nielor instituionale ale Bisericii, a comunit- ii
cretine propriu-zise întrucât „homo natu- raliter christianus”
(Tertulian) – omul este în mod natural cretin – iar Scriptura,
cultul, cre- dina, ndejdea i iubirea care exist în orice
35A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
T E O L O G I E | I | T I I N # {
cum este i fi resc, noi concepte misiologice, având în vedere
legtura intim, organic dintre Biseric i misiune.
În contextul europenizrii, prevzut a se încheia în anul 2020, se
încearc o uni- formizare a culturii, dar nu din dorina protejrii
valorilor care o defi nesc, ci din mo- tive subiective, de interes
material i economic, a unei oligarhii ce refuz s cunoasc cadrul de
valori culturale i religioase unanim acceptate, pentru care
valorile morale sunt inexistente, ceea ce face ca oferta lor s duc
la o decaden total, dup cum aver- tiza celebrul pedagog J. H.
Pestalozzi: „Cultura moral, ce face pe om stpân pe in- stinctele
sale animalice, e scopul cel din urm al vieii istorice a omenirii.
Egoismul, în care fi ecare om privete pe cellalt ca hrana sa, ca
mijloc pentru poft ele sale i pentru interesele sale, iar nu ca
fptur independent, e izvorul obtesc al demoralizrii”4.
Acest fenomen mondial este susinut i de noile micri religioase,
care, refuzând vechile valori i orientri umaniste, sunt într-o
disperat cutare de sens i forme noi de acaparare a adepilor.
Amintim în acest sens micarea New Age, care rspândete satanismul
prin diferite forme ale culturii i artei, iar în rândul tinerilor
prin interme- diul muzicii rock i metal cu derivatele lor. Aceasta
în contextul în care nu se sfi ete s vorbeasc permanent de sacru i
divin, pentru a produce o confuzie deplin asupra adevratelor valori
religios-culturale.
comunitate cretin sunt convergente spre comuniunea integral a
Bisericii una, în curs de realizare prin toate comunitile
cretine.
4. Principalele concepii eclesiologice protestante (Luther; Calvin)
accentueaz caracterul de eveni- ment al Bisericii, defi nit ca
“adunarea credincioilor în care se predic curat Evanghelia i se
admi- nistreaz sacramentele potrivit Scripturii” fr a abandona
aspectele instituionale ale Bisericii.
5. Teoria „ramurilor Bisericii” este o concepie eclesiologic
specifi c mai ales comunitilor Bisericii Anglicane. Dup aceasta,
Biserica Rsritean” cât i cea Apusean, inclusiv cea Anglican,
reprezin- t Biserica Universal. Schisma dintre Biserici este ceva
temporar i ea ine de structura intern a unei Biserici care are
nevoie de celelalte Biserici surori spre a realiza reconcilierea
permanent, o stare de druire, de jertf de sine pentru cellalt care
se simte astfel iubit.
6. Eclesiologia pietist îi are originea în micarea omonim secolelor
XVII-XVIII, iniiate de Iacob Spener („Pia Desideria”) i se
caracterizeaz mai ales prin subiectivism, individualism.
7. Un model eclesiologic evanghelist îi face loc tot mai mult
datorit, pe de o parte unui prozelitism intens în toat lumea mai
ales în acele spaii desacralizate i secularizate, iar pe de alt
parte, datori- t infl uenei americane în lume i modelului
socio-politic dublat de religie proprie tentat de un im- perialism
spiritual nobil al „Noului Israel” mandatat cu o misiune
mondial.
8. Odat cu redescoperirea dimensiunii slujitoare, fi lantropice,
caritative a Bisericii de ctre Bisericile protestante prin secia
„Life and Work” din Consiliul Ecumenic al Bisericilor s-a impus în
panorama cretinismului i o eclesiologie pragmatic a slujirii, o
„eclesiologie secular” care vede unitatea cre- tin exprimat în
modul cel mai just în slujirea, în diaconia Bisericii care servete
pe oamenii de as- tzi i problemele multiple ale omenirii. Cf. Pr.
Gheorghe Petraru, Ortodoxie…, pp. 84-89.
4. Christos Yannaras, Ortodoxia i occidentul, Editura Bizantin,
Bucureti, 1995, p. 78.
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 636
T E O L O G I E | I | T I I N # {
Vorbind despre acest fenomen, printele Teofi l Tia ne demonstreaz
c, în prezent, „Cultura european trece printr-una din cele mai mari
crize din istoria ei, deoarece valorile ei au ajuns s fi e puse în
dubiu de chiar reprezentanii ei”5. Neavând un punct de reper i o
autoritate în materie, „abandonat fi ind concepia despre o
totalitate noumeic a valo- rilor ultime i a fi nalitilor
indiscutabile, cultura cu-
5. Arhiep. Jooris A. Vercaamen, Misiunea credinei cretine în- tr-o
lume secularizat i multicultural. O abordare din per- spectiv
vechi-catolic, traducere din englez de Pr. Lect. Dr. Dan Sandu,
George Colibaba. Conferin susinut în sala coloanelor a Facultii de
Teologie Ortodox „Dumitru Stniloae” 16 aprilie 2002.
noate o profund i insupor- tabil rtcire intelectual i practic, ce
nu poate duce omul decât la schizofrenie i alienare total”6.
Nu trebuie s fi m surprini de aceast trist realitate, care îi
contureaz obâria odat cu apariia curentului iluminist, ce a
declanat, pe lâng aspec- tele pozitive, un libertinism cultural, în
faa cruia religia nu a avut dreptul la cuvânt, fi - ind pe banca
acuzailor pentru trecutul compromitor dato- rat Inchiziiei i al
luptelor pen- tru puterea pontifi cal; stri- ne cu desvârire
Ortodoxiei, tiina a rmas neputincioas, discreditat fi ind, iar
biserica a devenit un areopag al Occi- dentului pentru reformistul
Luter, pentru raionalistul Schleiermacher i demitologis- tul
Bultman, în care Dumne- zeu nu mai era conceput ca o realitate, ci
ca o noiune, des- pre care, implicit, nu se mai predica, ci se fi
lozofa. Acesta a fost cadrul propice de desacra- lizare a religiei
i de devalori- zare a culturii. Lovitura de graie a fost dat de
materiali- smul dialectic al lui Karl Marx i Friederich Engels,
exportat
6. Christos Yannaras, op. cit., p. 91.
37A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 6
T E O L O G I E | I | T I I N # {
de occidentali ruilor prin ide- ologia bolevic a lui Lenin, pentru
distrugerea temutului Imperiu arist.
Efectele devastatoare ale secularizrii au începând cu anul 1960
încoace repercusiuni asupra vechilor valori. Aparent ele sunt
estompate de cuceri- rile tehnico-tiinifi ce ale vea- cului XX, dar
sunt sesizate de omul sensibil religios i cizelat cultural. Ceea ce
ne îngrijo- reaz pe noi este presiunea secularizatoare a
civilizaiei occidentale, despre care regre- tatul profesor I. Bria
spunea c „este tot mai agresiv, chiar totalitar”7.
Biserica Ortodox Româ- n nu este indiferent i nici potrivnic
integrrii europene din aceast cauz. Dorete in- trarea în marea
familie a Euro- pei ca oaspei dragi, aducân- du-i în dar
cretinismul în formele lui originale, i vrea ca la masa acestei
frii s fi m ser- vii cu ce are ea mai bun, nu cu ceea ce, din
neglijena ei, s-a alterat. Cu alte cuvinte, afi rm pr. Ioan Mizgan,
„nu trebuie s uitm faptul c, Europa în care dorim s ne integrm, se
afl
7. Pr. prof. Univ. Dr. Ioan Bria, Tratat de Teologie Dogmatic i
Ecumenic, Bucureti, 1999, p. 260.
într-o profund criz spiritual. Biserica Ortodox nu poate fi
indiferent în faa avalanelor de alienri morale care ptrund în
rândul românilor i îi au ori- ginea în sânul comunitii europene.
Altfel spus, Bi- serica Ortodox sprijin integrarea european, nu-
mai c, aa cum spuneam mai sus, atrage atenia c drumul nostru spre
Europa nu trebuie s treac prin Sodoma i Gomora”8.
Preot Daniel Bcuanu
8. Ioan Alexandru Mizgan, Ortodoxia româneasc i Europa, în De ce
Ortodoxia, fr editur, Oradea, 2001, p. 110.
A P O S T O L I A • N R . 1 0 4 • N O I E M B R I E 2 0 1 638
CENTRUL DUMITRU STNILOAE
GÂNDURI LA ÎNCEPUTUL UNUI NOU AN DE STUDIU
MADRID, 27-30 SEPTEMBRIE 2016
PREASFINITUL TIMOTEI, GAZDA EVENIMENTULUI
D m slav lui Dumnezeu pentru aceast a patra ediie de examinare a
cursani- lor care s-au înscris la cele patru module organizate de
Centrul Dumitru St- niloae. Aceste cursuri sunt foarte importante
pentru misiunea Bisericii noas-
tre în diaspora, i nu numai pentru misiune, cât i pentru pastoraie,
fi indc sunt dou lucruri diferite: „a pstori” – îi pstoreti turma
pe care o ai în „staulul” de la biseric, iar misiunea se face mai
ales în afara Bisericii, cu cei care nu sunt în ea. Trim &