UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA

VETERINARA BUCURESTI

BIOSECURITATEA PRODUSELOR ALIMENTARE

APRECIEREA CALITATII LA CARNEA DE PASARE SI OUA

Coordonator: Custura Ion Student: Opincaru Maria Georgiana

Controlul şi calitatea cărnii de pasăre 

Întrucât producţia avicolă industrială din România este integrată pe verticală de la înmulţirea pasărilor şi până la abatorizarea şi procesarea cărnii de pasăre, la nivelul fiecărui stadiu de producţie sunt verificate următoarele aspecte de calitate:

calităţile nutriţionale şi organoleptice (gust, miros); aspectele optice (prezentare şi atracţie); securitatea bacteriologică, virusologică, parazitologică; securitatea cu privire la reziduurile nedorite (substanţe medicamentoase, metale grele,

biotoxine, hidrocarburi clorurate, corpuri străine, ţesuturi patologice etc).

 Fiecare etapă de producţie este, în esenţă, un proces de fabricaţie, iar calitatea şi eficienţa produsului finit la nivelul fiecărui stagiu de producţie depinde de calitatea materiilor prime, gradul de instruire a personalului, consumurile specifice şi tehnologia cu care se lucrează. Controlul calităţii începe cu controlul fiecărei etape de producţie (materii prime furajere, calitate ou de incubaţie, calitate pui de o zi, calitate furaje etc.) şi continuă pe parcursul întregului proces de producţie. Creşterea tuturor categoriilor de păsări se face într-un mediu complet controlat, evitând pe această cale introducerea în ferme a oricăror germeni patogeni. Reţetele folosite în nutriţia păsărilor au în vedere folosirea numai de surse salubre (nu se folosesc în hrana păsărilor făinuri proteice de origine animală, hormoni de creştere, organisme modificate genetic şi antibiotice ca factori de creştere), iar întocmirea acestora se face prin optimizare pe calculator. La nici o categorie de păsări nu este admis păscutul, din considerente sanitar – veterinare. 

Măsuri de securitate în fermele de tip industrial

 a. Circulaţia păsărilor pentru abatorizare

Se monitorizează fiecare transport cu privire la: ferma de origine, destinaţia şi traseul ce urmează a fi parcurs.

Se aplică procedura scrisă cu privire la documentele ce se vor elibera de DSV (Direcţia Sanitar Veterinară).

 b. Circulaţia puilor de o zi pentru populare şi a ouălor de incubaţie

Se monitorizează fiecare transport cu privire la: ferma de provenienţă, destinaţia şi traseul mijlocului de transport.

Se folosesc cartoane de unică folosinţă pentru ouăle de incubaţie. Cofrajele din PVC se spală şi se dezinfectează obligatoriu în vederea refolosirii.

 c. Circulaţia ouălor pentru consum

Sunt utilizate ambalaje şi cartoane de unică folosinţă pentru transportul ouălor pentru consum.

 d. Transportul furajelor combinate

Mijloacele de transport furaje se spălă şi se dezinfectează în afara fermei. La intrarea în fermă funcţionează un dezinfector sau un covor cu dezinfectant. Depozitarea furajelor în fermă se face în buncăre specializate, etanşe, pentru a evita

pătrunderea în interior a păsărilor sălbatice.

 e. Intrarea personalului în fermă

Trecerea printr-un filtru sanitar prevăzut cu trei încăperi (camera pentru echipamente de stradă, camera cu duş, camera pentru echipamentul de fermă).

Schimbarea îmbrăcămintei de stradă şi a încălţămintei cu echipament de fermă. Folosirea tăviţelor dezinfectoare la intrarea şi ieşirea din filtrul sanitar. Verificarea integralităţii gardurilor ce înconjoară fermele.

 f. Alimentarea cu apă a fermei

Se interzice alimentarea fermelor din surse de apă deschise. Alimentarea cu apă a fermelor se face din puţuri forate sau de la reţeaua publică de apă. Tratarea antimicrobiană a apei se face conform regulilor de igienă în vigoare.

 g. Adăposturile de creştere

Halele sunt etanşe pentru a evita pătrunderea în interior a păsărilor sălbatice şi a rozătoarelor.

La intrarea în adăpost există o tăviţă dezinfectoare pentru dezinfecţia încălţămintei şi un sistem de spălare şi dezinfecţie a mâinilor îngrijitorilor.

  MĂSURI CU PRIVIRE LA ANGAJAŢI ŞI/ SAU VIZITATORI

a. Mişcări de personal sau vizitatori în fermăPersonalul de serviciu (mecanici, electricieni, fochişti, tractorişti), chiar dacă nu intră în contact cu păsările, respectă programul de spălare şi dezinfecţie ca şi personalul din fermă (duş şi schimb de haine pentru persoane, dezinfecţie cu formalin pentru echipament). b. Contacte cu păsări din afara fermei

Angajaţii care lucrează în ferme şi abatoare nu au voie să crească păsări în ogradă. Angajaţii din fermele avicole nu pot avea al doilea serviciu tot în ferme de păsări. După concediu, personalul din ferme trebuie să stea în carantină 72 ore (fără contact cu

păsările) înainte de începerea serviciului.

  MĂSURI CU PRIVIRE LA INTRODUCEREA ÎN FERMĂ A MATERIALELOR DIN MEDIUL EXTERN

a. Diverse materiale care intră în contact direct cu pasările sau dejecţiile

Aceste tipuri de materiale trebuie cumpărate exclusiv noi şi dezinfectate cu formalin înainte de introducerea în ferme.

Este interzisă refolosirea acestor materiale.

 b. Materiale care nu intră în contact cu păsările sau dejecţiileAceste tipuri de materiale sunt mai puţin riscante, dar trebuie dezinfectate corespunzător la intrarea în fermă. c. Mijloace de transport dejecţii

Mijloacele de transport dejecţii din fermă în exterior, pe parcursul unui ciclu de producţie, trebuie să aparţină unei singure platforme de producţie şi sunt spălate şi dezinfectate la fiecare intrare în fermă.

Este interzisă folosirea aceloraşi mijloace de transport al dejecţiilor în mai multe platforme de producţie.

 d. Ingrediente furajere

Fiecare ingredient furajer are propriul său risc de contaminare. Ingredientele cu risc mare sunt monitorizate cu atenţie. Există registre corespunzătoare pentru fiecare furnizor de

ingrediente furajere şi sunt create baze de date ale controlului calităţii pentru fiecare furnizor.

Se întocmeşte un plan de utilizare a ingredientelor cu risc mare în hrana anumitor păsări, precum: păsările cu vârste foarte mici, păsări stresate sau păsări de reproducţie. Păsările sunt vulnerabile la diferite infecţii, de aceea sunt folosite cele mai bune materii prime, salubre şi nutreţuri granulate şi tratate antimicrobian.

Fabrica de nutreţuri combinate are un program de biosecuritate funcţional şi dispune de zone tampon care împiedică persoanele neautorizate să pătrundă în fabrică. Vizitatorii sunt consideraţi contaminaţi şi de aceea sunt echipaţi cu haine şi încălţăminte aseptice.

Rozătoarele şi păsările sălbatice sunt eliminate din fabrică sau din apropierea acesteia. Perimetrul clădirii trebuie să fie intact cu toate uşile şi ferestrele închise şi sigilate. Materialele propice pentru cuibărit sunt înlăturate, iar potenţialele locuri de cuibărit eliminate.

Modul de circulaţie al angajaţilor este conceput, astfel încât să minimalizeze posibilitatea contaminării încrucişate. Angajaţii de la primire ingrediente nu au voie să circule în zona furajelor finite şi invers. Adesea se folosesc echipamente de culori diferite pentru diferite categorii de angajaţi.

Zona de primire a ingredientelor este curată şi bine organizată. Ingredientele cu dejecţii de rozătoare şi/sau de păsări, infestate cu insecte sunt respinse înainte de descărcare. Gurile sau zonele de descărcare sunt lipsite de urme vizibile ale ingredientelor anterioare. Pentru salubrizarea gurilor de descărcare se foloseşte adesea porumbul măcinat (45 kg) conţinând între 0,5-1% substanţe antimicrobiene (amestec de acizi organici şi sărurile acestora);

Vehiculele de transport sunt inspectate şi salubrizate după o schemă regulată. Aşternutul, deşeurile de abator sau mortalităţile nu sunt niciodată transportate cu utilajele destinate transportului de ingrediente. Pentru furajele de reproducţie se folosesc mijloace de transport speciale.

Se folosesc numai furaje granulate sau tratate antimicrobian pentru puii de carne sau furaje numai tratate antimicrobian pentru celelalte categorii de păsări.

Fabricile de furaje au proiecte speciale de instruire a salariaţilor pentru îmbunătăţirea programului.

  MĂSURI PRIVIND EVACUAREA DEŞEURILOR ŞI GUNOIULUI DE GRAJD a. Păsările moarte

Colectarea şi eliminarea pasărilor moarte se face prin incinerare în fermă sau îngropare. În situaţia în care se transportă la protan pentru incinerare, păsările moarte se ambalează

corespunzător şi se transportă cu mijloace corespunzătoare.

 b. Resturi de incubaţie

Deşeurile rezultate în urma procesului de incubaţie se incinerează conform legislaţiei în vigoare, OM 723/2003, OM 42/2005, OG 47/2005.

Înainte de a fi transportate la locul de incinerare sunt dezinfectate şi ambalate corespunzător într-o încăpere special amenajată.

Incinerarea acestor deşeuri se face de către o persoană nominalizată şi specializată.

 c. Deşeurile de abator

Deşeurile de abator sunt sterilizate prin procesare şi transformate în făinuri proteice la temperatura de 135oC timp de 20 minute.

Făinurile proteice rezultate nu sunt folosite în hrana animalelor de fermă, ci urmează destinaţia conform legislaţiei în vigoare OM 723/2003, OM 42/2005, OG 47/2005.

În cazul în care nu există sisteme de sterilizare prin procesare şi transformare în făinuri proteice, deşeurile de abator sunt livrate spre incinerare la cel mai apropiat incinerator, având condiţia ca transportul să se facă în containere perfect etanşe.

 d. Dejecţiile din fermă (gunoiul de grajd)

Sunt depozitate şi dezinfectate pe platforme special amenajate, împrejmuite, urmând a fi utilizate doar după o anumită perioadă de timp.

Pentru fermele de găini ouătoare (crescute în baterii) dejecţiile sunt depozitate în batale speciale.

  MĂSURI PENTRU PREVENIREA INFECŢIEI ÎN ABATOR

a. Menţinerea igienei în abatorSe urmăreşte funcţionarea corectă a următoarelor activităţi:

Spălarea şi dezinfecţia cuştilor şi a autovehiculelor de transport păsări vii; Folosirea unei staţii de preparare a detergenţilor; Spălarea şi dezinfecţia utilajului mobil într-un spaţiu special amenajat; Prevenirea pătrunderii insectelor şi păsărilor sălbatice în abator prin existenţa unor

amenajări speciale; Sterilizarea cuţitelor, instrumentelor şi a altor accesorii folosite de personal în procesul de

producţie în sterilizatoare speciale; Folosirea materialului de protecţie pentru personalul care lucrează în abator (mănuşi,

mască şi eventual ochelari).

 b. Igiena personaluluiEste obligatoriu să existe:

Surse suficiente de apă pentru băut; Chiuvete pentru spaţiile tehnologice şi cele auxiliare (vestiare, săli de mese, toalete etc.); Cabinete de toaletă pentru bărbaţi şi femei; Spălătorie pentru echipamentele de protecţie; Spaţii pentru servit masa şi pentru punct sanita

arnea de pasăre ocupă un loc important în alimentaţia omului datorită calităţii sale. În comparaţie cu celelalte animale domestice producătoare de carne, pasărea prezintă avantajul de a furniza, datorită greutăţii ei corporale reduse, carne mereu proaspătă. Carnea de pasăre se prepară repede, uşor şi are numeroase însuşiri organoleptice şi nutritive: este săracă în calorii şi bogată în proteine (carnea albă de pui de găină are un conţinut ridicat de proteine 21-22% iar cea roşie de pui 19-20%). Datorită structurii sale fine este uşor de masticat şi digerat, fiind un aliment ideal pentru toate vârstele, iar pentru însuşirile sale dietetice este recomandată în alimentaţia copiilor, bătrânilor şi convalescenţilor. De asemenea, grăsimea din carnea de pasare are o cantitate mică de colesterol. Carnea de pasăre conţine toţi aminoacizii esenţiali necesari alimentaţiei omului şi nu are grăsime în interiorul sau între fibrele musculare. În plus, carnea şi organele de pasăre constituie o sursă bogată în săruri minerale şi vitamine. Pe plan mondial, carnea de pasăre a câştigat o poziţie foarte importantă între alimentele de origine animală ale oamenilor atât datorită calităţilor sale nutritive cât şi a costurilor reduse în comparaţie cu alte surse de proteine de origine animală. Structura şi compoziţia chimică a cărnii de pasărePrin carnea de pasăre, în sensul larg al cuvântului, se înţelege musculatura scheletică împreună cu ţesuturile de legătură naturală: conjunctiv, osos, gras, tendoane, aponevroze, vase sangvine şi limfatice, nervi şi piele. Uneori în această categorie sunt cuprinse şi organele comestibile: inima, ficatul, pipota, splina. Spre deosebire de mamifere, carnea de pasăre are bobul mai fin, irigaţia cu sânge este mai redusă, iar ţesutul conjunctiv este mai puţin dezvoltat. Grăsimea este depusă cu predilecţie în ţesutul conjunctiv subcutanat, pe pipotă, pe intestine şi pe pereţii interni ai cavităţii abdominale. La speciile găină şi curcă se întâlnesc două tipuri de musculatură: albă în zona pieptului şi roşie în restul corpului. La tăierea diferitelor specii de păsări rezultă, pe de o parte carcase curăţate şi organe comestibile şi pe de altă parte, subproduse necomestibile şi deşeuri. În compoziţia chimică a cărnii de pasăre există diferenţe destul de mari, mai cu seamă în funcţie de specie şi starea de îngrăşare.

Carnea de pasăre, în special cea provenită de la găină şi curcă, se prepară repede, uşor şi are

numeroase însuşiri organoleptice şi nutritive; este săracă în calorii şi bogată în proteine. Datorită

structurii sale fine, este uşor de masticat şi digerat, fiind un aliment ideal pentru toate vârstele, iar

pentru însuşirile sale dietetice este recomandată mai ales pentru copii, bătrâni şi convalescenţi.

Anul 2011 a fost mai generos cu avicultura românească, în context european, fără însă a excela. Pentru prima dată după aderarea României la UE, cu cinci an în urmă, preţul în euro al produselor avicole a crescut, la 1,6025 euro la carne de pasăre, faţă de 1.5129 în anul 2010 (105,7 %) şi la 6,04 eurocenţi la ouă, faţă de 5,77 eurocenţi în 2010 (104,6 %). Şi am reuşit, de

asemenea, să echilibrăm balanţa comercială externă a cărnii de pasăre, nu însă şi pe cea a ouălor. Deşi unele ţări partenere din UE continuă să ne fie ostile din punct de vedere al relaţiilor comerciale, atitudine care se va menţine şi adânci în perioada următoare, avicultorii români au fost şi vor rămâne corecţi (în afara intermediarilor de importuri şi exporturi de produse avicole, pentru care nu băgăm mâna în foc). Însă este necesară și o corectitudine mai agresivă în perioada următoare, pretinzând (şi obţinând) corectitudine şi de la partenerii şi colaboratorii noştri, interni sau externi. În această perioadă de criză prelungită, interesele tind să devină lipsite de caracter, în ideea de „scapă cine poate” şi aceea de „dacă ţine, de ce să n-o fac?”

Experienţa celor cinci ani de apartenenţă la UE, puţin profitabilă pentru noi, trebuie să ne fi învăţat cum să trăim alături de partenerii noştri europeni, care nu sunt prea încântaţi de prezenţa noastră şi nici de competitivitatea produselor avicole româneşti pe piaţa comunitară. Să sperăm că în cel de al doilea semideceniu de după integrare vom şti să fim mai dinamici şi mai convingători.

 

Cresterea puilor de carne

Cresterea pasarilor, avicultura, urmareste obtinerea de produse animale specifice, cu valoare economica ridicata. Alimentatia este unul dintre cei mai buni indicatori ai nivelului de trai al unei populatii. In Europa, spre exemplu, in ultimii 75 de ani, a scazut consumul de paine la mai putin de jumatate, in timp ce consumul de carne a sporit cu 55-60%, raportul paine-carne ajungand de la 5,7/1 pana la 1,8/1.

In Romania, potrivit datelor Uniunii Crescatorilor de Pasari din Romania (UCPR), productia interna de carne de pasare a crescut de la 121.000 de tone in anul 2000, la 334.000 de tone in anul 2009, avansul procentual fiind de 276%. Consumul de carne de pasare fara autoconsum a crescut de la 146.000 de tone in anul 2000, la 434.000 de tone in anul 2009, ceea ce se traduce printr-un avans de 297%. Totusi, arata datele Uniunii Crescatorilor de Pasari din Romania, o treime din consumul de carne de pasare este asigurat de importuri, ceea ce nu poate sa insemne decat ca exista inca piata pentru producatorii locali, cu conditia ca acestia sa fie activi. Date publicate de Institutul National de Statistica arata ca, in luna martie a anului 2010, s-a observat in Romania o scadere a numarului de pasari sacrificate, insa o crestere a cantitatii acesteia, ceea ce se traduce prin carcase cu greutate mai mare. Astfel, potrivit surselor citate, numarul total al pasarilor sacrificate in martie 2010 a scazut cu 0,7%, la 18,53 milioane de capete, in timp ce greutatea in carcasa a acestora a crescut cu 1,0%, la 31.433 de tone. Carnea de pasare este mult solicitata de consumatori, datorita insusirilor gustative deosebite, faptului ca se pregateste cu usurinta in foarte multe si variate retete culinare, a digestibi-litatii deosebite si valorii nutritive superioare. Va-loarea calorica a carnii de pasare la 100 grame este de 101 calorii.

Totusi, avand in vedere perioada dificila prin care trece economia nationala, orice investitie in demararea unui business nou necesita prudenta. "Recomandam prudenta in privinta infiintarii de noi ferme, cel putin pe perioada actuala, pentru a evita o investitie costisitoare si cu sanse minime de a realiza profituri", declara reprezentantii UCPR.

In Romania, consumul de carne de pasare in special, precum si cel de alimente in general, este asteptat sa scada odata cu impunerea de catre guvern a noilor masuri de austeritate. In �Romania intra anual circa 130 de mii de tone de carne de pasare din import, care conduce catre o piata interna de circa 430 de mii de tone, adica la circa 20 kg pe locuitor, dar circa 30 kg pe locuitor urban (po-pulatia urbana isi asigura in mare parte necesarul de consum din productia proprie), arata UCPR.

Organizarea fermei antreprenor, care se gandeste sa deschida o ferma de crestere a puilor, ar putea trage cartea pierzatoare daca nu ia in considerare elementele macro si microeconomice din prezent. Astfel, demararea acestui business pe timp de criza economica ar trebui sa aiba ca masura de siguranta asocierea in grupuri de producatori. "Actionand singur, crescatorul nu are sanse reale de supravietuire. El este tributar marilor cheltuieli de investitii, iar dupa terminarea constructiilor, trebuie sa se aprovizioneze cu pui de o zi si cu furaje de la marile societati, care nu-i vor crea facilitati. Iar dupa cresterea puilor, este obligat sa-i taie la un abator autorizat, la preturi stabilite de acesta, caz in care cea mai mare parte a profitului va apartine abatorului", considera reprezentantii Uniunii Crescatorilor de Pasari din Romania, precizind ca sistemul asociativ este prezent in toate tarile cu avicultura avansata, dar inexistent in Romania, desi ar putea avea succes si la noi.

Puii broiler sunt preferati de specialistii din domeniu pentru cresterea rapida si pentru conversia eficienta a hranei. In anul 1976, era nevoie de 63 de zile pentru ca un pui broiler sa atinga o greutate de 2 kg. In anul 2001, acest interval de timp s-a scurtat la 35 de zile. Cresterea mai rapida si conversia mai eficienta a hranei au facut ca pasarile sa valorifice mai bine hrana, reducand cantitatea de deseuri rezultate, dar si la o scadere dramatica a preturilor pe kilogram. In acelasi timp, selectia genetica pentru productii foarte mari duce atat la crearea de pasari cu numeroase afectiuni, cat si la pierderea variabilitatii genetice. Consumatorii pot influenta soarta broilerilor daca vor fi dispusi sa plateasca mai mult pentru pasari care cresc mai incet, dar sunt mai sanatoase.

Factorul cel mai eficient in cresterea acestei rase este, conform aprecierilor economistilor, inalta favorabilitate a conversiei furajelor in carnea broiler. Avantajele tehnologice ale industrializarii broilerului sunt atinse, in general, mai rapid decat la celelalte specii. Se estimeaza ca greutatea corporala a broilerului se va dubla in urmatorii 50-60 de ani, cu reducerea consumului de hrana si a timpului necesar de crestere, la mai putin de 50% fata de momentul actual.

Materialul genetic avicol necesar pentru infiintarea unei crescatorii de pui hibrid pentru carne broiler este asigurat, in mare parte, de companiile de ameliorare romanesti care detin in exploatare, pe principiul piramidei ameliorarii, ferme de linii pure, bunici si parinti care asigura hibrizii comerciali, rezultand cantitati suficiente de carne de gaina. Puii sunt crescuti in hale ventilate, curate si dotate cu sisteme de hranire si de adapare. Densitatea medie intr-o crescatorie ar trebui sa fie de aproximativ 34 de capete pe metru patrat pentru o greutate a pasarii ce nu depaseste un kilogram, scazand pana la noua pasari pe metru patrat, cand acestea au o greutate care depaseste 3,8 kilograme fiecare. In cazul puilor adusi pentru popularea fermei, densitatea poate sa fie de 18-20 pe metru patrat, cu conditia ca la 35 de zile sa fie sa-crificat un sfert din lot,

iar la 42 de zile sa fie sacrificat restul lotului.

Climatul controlat din hala trebuie sa asigure izolatia eficienta, valoarea umiditatii fiind de 0,4 W/m2/oC; aceasta este echivalenta cu 10 cm de fibra de sticla. In climate extrem de reci, este necesara o izolatie suplimentara. In plus, trebuie realizat un control eficient al iluminarii, mai ales cand programul de iluminare este in folosinta. Intensitatea maxima a luminii intr-o hala intunecata nu trebuie sa depaseasca 0,4 lux. Sistemul artificial de iluminare trebuie sa asigure o distributie uniforma a luminii in toata hala. De asemenea, trebuie asigurata o ventilatie eficienta care sa mentina la nivelul pasarilor un circuit controlat si adecvat al aerului, iar pavimentul trebuie sa contina o bariera de vapori, sa fie neted, din ciment bine finisat.

Hranirea puilor se face cu furaj prestarter in primele noua zile, timp suficient ca puii sa se si acomodeze cu sistemele de hranire, schimbat ulterior cu un tain adaptat pentru faza de crestere (pana la un kilogram - aproximativ 35 de zile) si finisare (36-42 de zile pentru puii care depasesc un kilogram). Sistemul de distributie al furajului trebuie sa permita accesul tuturor pasarilor la hranitori. Atat spatiul destinat furajarii, cat si timpul destinat distributiei acestuia au o importanta majora.

In mod curent, programul de lumina la broiler este de 23�24 de ore pe zi. Cercetarile au aratat ca in anumite tari programele ce presupun 23 de ore de lumina pe zi, aduc beneficii mai mari decat cele conventionale. De asemenea, se pot stabili programe de zile scurte, care debuteaza de la varsta de 7 zile si pot fi mentinute pe tot parcursul vietii lotului, sau programe de crestere constanta a timpului de lumina dupa aproximativ 21 de zile, pentru a stimula consumul de furaj si a spori cresterea. Crescatorul poate apela la programele cu lumina intermitenta atunci cand apar anumite afectiuni sau la sfatul medicului.

in hala de crestere trebuie sa aiba o grosime de 3-0 cm, in functie de adaposturi si izolatie. Materialele folosite trebuie sa asigure o buna absorbtie a umezelii, sa fie biodegradabile, confor-tabile, nivelul de praf sa fie scazut si sa provina dintr-o sursa ce indeplineste normele de biosecuritate. Accesul pasarilor salbatice si al rozatoarelor la locul unde este depozitat asternutul creste riscul aparitiei Salmonellei sau a altor agenti patogeni. Locul unde se depoziteaza asternutul trebuie protejat de intemperiile vremii si de daunatori si este, de asemenea, foarte important ca asternutul sa fie pastrat in locuri in care este prevenita umiditatea.

Potrivit specialistilor, raportul dintre consumul de apa si cel de hrana este de 1,8 litri apa la un kilogran de furaj, iar orice schimbari bruste a cantitatii de apa poate fi un semn de stres, boli sau o calitate slaba a furajului. In cazul in care folositi adapatori de tip clopot, asigurati-va ca exista opt astfel de adapatori, cu un diametru de aproximativ 40 de centimetri pentru 1.000 de pasari. Daca folositi adapatorile cu picurator media, ar trebui sa fie de aproximativ 10 pasari pe fiecare dispozitiv de adapare. Pasarile trebuie sa aiba acces la apa 24 de ore pe zi, iar in primele 4 zile de viata ale puilor este necesara instalarea unor adapatori suplimentare. De asemenea, trebuie precizat ca apa se poate contamina foarte usor din hrana pasarilor, astfel incat este necesara utilizarea substantelor de curatare a apei.

Managementul cresterii puilor hibrid broiler asi-gura ulterior o valorificare optima a acestora, astfel incat raportul dintre consumul de furaj si masa totala a pasarilor sa fie unul profitabil

pentru crescator.

Factorii care influenteaza direct productia de carne Greutatea corporala este o insusire cu heritabi-litate ridicata si difera in functie de specie, fiind mai mare la curci si gaste; prezinta, insa, in cadrul fiecarei specii, in functie de rasa, o mare variabilitate. Intensitatea de crestere influenteaza in mod deosebit productia de carne si este o insusire cu heritabilitate destul de ridicata. Pe baza acestei heritabilitati s-a reusit sa se formeze, intr-un timp scurt, linii cu intensitate mare de crestere in primele 8-12 saptamani de viata. Puterea de folosire a hranei este strans corelata cu intensitatea de crestere. Se urmareste sa se obtina un spor cat mai mare cu un consum cat mai mic in primele 10-12 saptamani de viata.

Subventii si finantari Din acest an, crescatorii de pasari din Romania nu mai beneficiaza de nicio forma de sprijin prin ajutoare de stat, investitiile au fost sistate, iar cre-ditarea pentru productie sau pentru investitii, inclusiv pentru cofinantarea fondurilor structurale europene, devine inexistenta. Din anul 2010, subventiile pentru carnea de pasare nu se mai acorda, dupa 9 ani in care acestea au permis cresterea productiei de carne industriala a tarii de peste 3,5 ori, ritm neatins de vreo alta ramura economica a tarii. De asemenea, din anul 2010 se aplica durele directive privind protectia animalelor. Iar obligativitatea acestora si pentru Romania vor necesita mari cheltuieli suplimentare, iar sprijinul statului pentru acoperirea partiala a acestor cheltuieli, solicitat de noi, este foarte problematica, arata UCPR.

In ceea ce priveste atragerea de fonduri europene nerambursabile, oportunitati ar putea exista in conditiile in care exista alocari pentru promovarea investitiilor in exploatatiile agricole din sectorul vegetal si de crestere a animalelor pentru realizarea de constructii noi si/sau modernizarea constructiilor agricole existente din cadrul acestora si a utilitatilor aferente, achizitionarea de masini si utilaje noi, infiintarea de plantatii etc. In perioada 2010-2013, valoarea maxima eligibila a unui proiect pe acest segment este de 4 milioane de euro, iar ponderea sprijinului nerambursabil va fi de 40% si nu va depasi 1,6 milioane de euro. Totusi, spun reprezentantii UCPR, astfel de investitii au un grad mic de eligibilitate, din cauza punctajului defavorabil, comparabil cu sectorul agricol si a cofinantarii interne, practic nefunctionala.

Aprecierea calitatii la carnea de pasare si oua

Pentru început, amintim avantajele și dezavantajele sistemului de creștere a puilor de carne în sistem tradițional.

• În primul rând, sistemul se adresează fermelor de capacitate mică și mijlocie, mai bine spus, gospodăriilor țărănești, dând plus-valoare microfermei respective prin valorificarea resurselor furajere din gospodărie.

• Costurile de producție a furajelor pot fi diminuate prin utilizarea judicioasă a terenurilor agricole. Programarea producției furajere se face astfel încât fermierul să cumpere numai componenta de 10% de concentrat și 15% de șrot de soia, diferența fiind asigurată din baza furajeră proprie.

De exemplu, sorgul are valori nutritive mult mai bune decât porumbul și îl poate înlocui. Paiele de sorg obținute la recoltare pot fi folosite ca așternut permanent în hala de producție, cu condiția ca sorgul să aibă conținutul în tanin mai mic de 5% sau chiar deloc.

• Produsele obținute în sistemele de creștere alternative sunt de nișă și nu intră în concurență cu marile complexe avicole. Costurile de producție ridicate date de consumurile mai mari de furaje, dar și de perioada mai îndelungată de menținere în efectiv, se compenzează prin obținerea unui produs mai bun, din punct de vedere organoleptic, și implicit, la un preț de desfacere mai mare decât produsele obținute în sistemele intensive și superintensive.

• Efectivele mici, crescute în gospodărie, nu sunt o activitate de bază a fermierilor, ci sursa unor venituri suplimentare.

• În comparație cu sistemul de creștere intensiv, la aceste efective se observă o mortalitate mai mare (5% față de 2%) și un consum mai mare de furaj per kg de carne în viu (2,2-2,4 kg/kg greutate în viu față de 1,8-2 kg/kg în viu obținut în sistem intensiv). Dar acest dezavantaj se poate compensa prin utilizarea rețetelor alternative, cu amestecuri furajere din producția proprie. Astfel se pot diminua costurile cu furajarea.

• Un dezavantaj major al sistemului tradițional este sacrificarea. Până când micii fermieri nu se vor asocia și nu vor realiza capacități de abatorizare special create pentru astfel de ferme, care să deservească un număr ce membri asociați, șansele de succes pentru acest tip de micro-fermă sunt foarte mici. Deci, înainte de a iniția acest gen de afacere trebuie lămurită problema abatorizării.

Indicatorii economici de rentabilitate

În tabelul 1 redăm datele generale și aproximative pentru un efectiv de 1000 capete pui de carne crescuți în sistem tradițional, în funcție de etapele de creștere, calculând consumul, mortalitatea și intrările/ieșirile din efectiv. Perioada de exploatare este de 81 de zile, la care se adaugă 21 de zile pentru vidul sanitar-veterinar, cu trei serii de exploatare pe an. Prognoza producțiilor a fost facută pe 5 ani.

• La perioada de demaraj (de la una până la 28 zile) avem o mortalitate de aproximativ 20 capete și un efectiv mediu furajat de 990 pui, cu un consum mediu de 51 gr/cap și 28 de zile furajate. Consumul total de furaj în această perioadă este de 1413,72 kg. Efectivul total la finalul perioadei este de 980 pui.

• La o perioadă de creștere de la 29 până la 49 de zile avem o mortalitate de aproximativ 15 capete, cu un efectiv mediu furajat de 972,5 capete și un consum mediu de 130 gr/cap, la 21 de zile furajate. Se înregistrează un consum total de furaj de 2654,93 kg și un efectiv, la finalul perioadei, de 965 pui. Începând de la vârsta de 42 zile, puii au acces liber în padoc.

• În perioada de finisare I (50 până la 70 zile) se înregistrează o mortalitate de aproximativ 5 capete, cu un efectiv mediu furajat de 962,5 buc. și cu un consum mediu de 130 gr/cap, timp de 21 de zile furajate. Consumul total de furaj este de 2627,63 kg pentru un efectiv de 960 pui la finalul perioadei.

• În perioada de finisare II (71 până la 81 zile) mortalitatea înregistrată se situează la aproximativ 10 capete, cu un efectiv mediu furajat de 955 de capete și cu un consum mediu de 120 gr/cap, la 11 de zile furajate. În final, vom avea un consum total de furaj de 1260,6 kg și un efectiv de 950 pui.

• La sfârșitul seriei, vom obține următoarele valori: 950 capete efectiv final cu o mortalitate de 50 capete, reprezentând 5% din efectiv. Greutatea medie corporală la sfârșitul seriei este de 2,565 kg, obținută în 81 de zile furajate. Consumurile totale de furaje pe serie ajung la 7956,87 kg.

Prețul final de cost și producția prognozată

Pentru a obține prețul final de cost al puiului de carne, trebuie să luăm în considerare și următoarele cheltuieli (tabelul 2): - 2 lei/pui cost de achiziție; - 0,2 lei/cap mortalitate, care se repartizează uniform pe fiecare pui din efectiv;- 1 leu/cap pentru tratamente și cheltuieli cu decontaminarea;- 1 leu/pui pentru consumuri energetice;- 0,5 lei/pui cheltuieli cu personalul;- 13,1 lei/pui cheltuieli cu furajarea.

Totalul costurilor/pui în viu este de 17,83 lei. Raportat la kilogramul greutate vie rezultă un cost de aproximativ 6,6 lei/kg greutate vie.

Producțiile prognozate pentru un efectiv de 1000 de pui de carne în sistem tradițional vor fi de aproximativ 2707,5 kg în viu pe serie, 8122,5 kg pe an și 40.612,5 kg de carne în viu pe 5 ani de producție (tabelul 3).

 

CONDIȚII MINIME

Pentru a obține calificarea fermei de pui de carne crescuți în sistem tradițional în aer liber, în timpul zilei trebuie să se asigure acces continuu în spații exterioare, cel puțin de la vârsta de 6 săptămâni, conform Regulamentului CE 1538/91. Spațiile exterioare trebuie să aibă o suprafață acoperită, de dorit, cu vegetație, și o încărcătură de cel puțin 2 mp/pui.

Conform aceluiași regulament, păsările destinate îngrășării provin dintr-un hibrid cu creștere lentă, iar vârsta minimă de sacrificare este de 81 zile. O altă condiție este ca rețeta de furajare aplicată în faza de îngrășare, adică de la vârsta de 50 de zile, să conțină cel puțin 70% cereale.

Consumuri de furaje şi greutăţi corporale obţinute aplicând tehnologia prezentatăHibridul de carne Vârsta în zile Greutatea corporală în gr pentru ambele sexe Consum cumulat de furaj gr/pui Consum cumulat de furaj kg/86.000pui lei/kg furaj Lei total cantitate furajCobb 500demaraj 7 173 150 12900 1,25 1612514 475 514,9 44281,4 1,25 55351,7521 901 1174,3 100989,8 1,25 126237,25creştere 28 1390 944,95 81265,7 1,15 93455,55535 1950 2120,9 182397,4 1,15 209757,01finisare 42 2300 1327,2 114139,2 0,96 109573,632total 4622,4 397526,4 445567,892

Analiza raport cost – beneficiu

Formula Rata Beneficiului Net utilizată:tRBN = ∑ (Câştiguri)t – (Cheltuieli)to (1+r)tUndet – este variabila de timpr – rata de actualizare a monedei pentru moneda leu va fi de 0,05calculam rata benefciciu net pentru o perioadă de cinci ani Câştiguri = nr serii de pui pe an × preţul de vânzare a unei seriiCheltuieli = (nr de serii de pui pe an × cheltuielile pentru o serie) + investiţia iniţială în echipamente şi adăpost*Costuri aproximative cu utilajele, utilaje oferite de poultec –Investiţia iniţiala2,1 euro/pui – de unde rezultă dotarea halelor pentru o ferma de capacitate de 86.000 este de 180600 euro la o rata de schimb de 4,4 rezultă în lei o valoare de 794.640 lei valoare ce se amortizeaza în 5 ani de producţie.

Au fost luate urmatoarele valori pentru calcularea profitului:1. cost de productie pentru un pui la greutatea de sacrificare – 10,96 lei/pui2. subventie incasata – 1,6 lei/pui3. adaus comercial – 2 lei/puiTotal bani incasati pentru un pui - 14,56 lei/puiRBN = anul an1 an 2 an3 an4 an5 Total 5 aniRBN 673149,0476 1429949 1429949 1429949 1429949,05 6392945,24 În ediția din luna martie 2013 a revistei Ferma am prezentat fluxul tehnologic de creștere a puilor de carne în sistem tradițional. În articolul de față avem în vedere eficiența economică a acestui tip de microfermă