A ^ i u l XXIII ARAD, 3/15 Octomvpe 1899.

BISERICA si SCtiLA. Foia biserieescă, scolastica, l i terară şi economică.

I e s e o d a t ă î n t ş e p t e m â n ă : O X I 3 J I IN li]CJ A -

P R E Ţ U L A B O H A M E H T U L . U I . P e n t r u A u s t r o - U n g a r i a :

Pe un an 5 fl.—cr,, pe VÎ »» 2 fl. 50 cr. Pentru Româniţi ţ i s t ră inăta te :

Pe an an 14 fr., pe jnrogtate an 7 franci.

P R E Ţ U L INSERŢIUNILOR: Pentru publicaţinnile de trei ori ce conţin

cam 150 cuvinte 3 fl.; până la 200 cuvinte 4 fl.; si mai sns 5 fl v. a.

Corespondenţele sg se adreseze Redacţnnei „BISERICA şi ŞCOLA."

£ r b a n i i de p r e n n m e r a ţ i n n e la TIPOGRAFIA M E C E S A N A în A R A D .

Misiunea scalelor nostre. pilnic să înmulţesc trebuinţele şi pretensiunile

poporului nostru şi deci dîlnic trebuie ca şi şcdlele ndstre să nisuiască, ca să producă tot mai frumdse resultate şi să satisfacă tot mai mult, şi tot în mai mare măsură acestor trebuinţe şi pretensiuni.

Şi "fiind-că şcdta Bont Învăţătorii — în prima linie dela ei depinde tot sporiul şi resultatul învă­ţământului. Fiind personalitatea învăţătorului de mare importanţă, ea nu pdte fi staţionară, cu a tât

mai puţin regresivă, ci dela învăţătorii noştrii să pretinde, ca ei în continuu să caute, fie prin stu­diu privat, fie prin întrunirile ior învăţătoreşti, ca să-şi îmbogăţiască tot mai mult cunoştinţele şi să-şi câştige o desteritate tot mai mare întru mpărtă-şirea acelora elevilor prin metddele adoptate de pedagogia modernă, pentru-că acâsta depinde numai dela personalitatea, dela individualitate înveţăloriului.

Ochii tuturora, sunt aţintiţi astădj asupra şcd-lelor ndstre. Şi cu cât şcdlele ndstre vor şei să-şi indeplinâscâ mai bine chemarea lor, câ atât mai mult şi mai eu succes vom înainta pe tdte terenele vieţii.

Problema principală a învăţâtoriului este, ca să desvdlte şi să întărâscă în elevii săi un caracter r e l i g i o s , m o r a l şi s o l i d ; apoi să deştepte în spiritul elevilor un interes viu şi permanent, aşa numitul interes intelectual şi interes ideal, care să-i fie un isvor nesecat pentru muncă plăcută şi conti­nuă în decursul întregei sale vieţi.

Fiind timpul prin carele trecem uefavorabil desvoltării religidse şi peste tot vieţii creştineşti a poporului, de aceea datorinţă avem de a căuta şi

de a afla metodul cel mai nimerit pentru propune­rea religiunii.

Învăţământul religiunii în şcdla poporală având de scop d'a produce in elev credinţa îu D-<leu du­pă doctrina creştinismului, şi plăcerea d a vieţui în

legătură cu D-deu prin biserică şi preceptele ei, t re-bue să se estindâ in materie în patru direcţiuni şi anume : a) să ne înfăţişeze pe D-deu şi îndurarea lui cea nemărginită faţă de noamul omenesc, mani­festată cu deosebire prin descoperirea d <J-âscă, prin s-ta scriptură şi s t a tradiţiune; b) să arate şi să întipărâscă adânc în inima elevilor necesitatea omu­lui de a vieţui în comuniune cu D deu, şi să vadă cum acâstă necesitate să constată in viaţa popdrălor în decursul veacurilor prin desvoltarea istorică a bi­sericii Domnului; c) să cundscă, să vadă şi să simtă, că preceptele dogmatice şi morale sunt unicul în-dreptariu sigur al vieţii pe tdte terenele şi între tdte împrejurările ; şi d) în fine să cundscă, să vadă, şi să simtă puterea şi sânţenia cultului c. deesc, şi a s-telor aşezăminte bisericeşti.

Succedendu-ne prin studiul religiunei a satis­face condiţiunilor acestora şi a produce în elevi umi linţa inimei, ceea-ce este identic cu supunerea vo-inţii omului voinţei lui D-<ieu — vom creşte dmeni religioşi, dmeni, cari vor duce o viaţă adevărat c r e ş-t i n ă s e ă.

îu modul acesta ne va succede a forma în elevi caracter religios, moral şi solid, de a-i impri­ma în sufletul lui principiul că „începutul înţelep­ciunii e frica Domnului."

în şcdla ndstră confesională este necesar, că la învăţământul religiunii să prevaleze şi 3ă predom-nâscă întreg învSţâaaântul viaţa roligidsâ A e.evilor.

320 B I S E R I C A , şi Ş C O L A A'nul XXIII.

învăţământul religiunii să deosebeşte de celelalte obiecte de invăţâmânt prin aceea, că pe când la ce­lelalte obiecte de învăţământ avem in vedere cunoş-cinţele, pe atunci la învăţământul religinnii spiritul dominant este viaţa religi6să a elevilor, şi imprima­rea bunăcuviinţii şi disciplinii creştineşti. Scopul acesta îl putem ajunge din punct de vedere didac­tic, dacă adevărurile religiunii le vom aduce şi pune în legătură cu viaţa elevilor din şcălă şi din casa părintâscă.

I

Teoria treptelor formale. (Continuare.)

Preparaţiuni 1. Treaptă: Analisa. „Numai prin deplina înţelegere a

celor cunoscute, putem deodată pâşl şi la cele necunoscute."

Ooethe.

Treapta pregătirei, cu carea să începe instruc­ţia în fiecare unitate metodică, are menirea a chema vechile idei în cercul de cunoscinţe a-le elevului şi a-le pregăti pentru primirea nouălor cunoscinţe, cari pot fi primite şi înţelese numai cu ajutoriul vechilor cunoscinţe deja posedate de elevi; căci este legea

Jnaturei, ca cunoscinţele nouă numai în asemănarea [cunoştinţelor vechi întră în sufletul nostru şi sunt

cuprinse de acelaş. „Numai dacă înaintea noilor idei, vin abundante

idei vechi, obţin aceste adevăratul lor înţeles, de­plina lor înţelegere; numai prin acele va fi posibil, ea cele nouă să influinţeze adânc şi să producă un sentiment viu", dice Ziller.

Lipsind aeâstâ temelie, elevul să va arăta faţă cu tută instucţia stupid, indiferent şi fără interes, cele nouă îi remân ca un ce strein şi spiritul să arată indispus faţă cu acelea.

De aceea fie-care învăţământ este a se îmbina cu aceea ce deja trăesce în elev, ceea ce mişcă cu­getele şi sentementul seu.

„Ceea ce voim să rămână proprietate sigură a copilului, — djce Diesterweg — treime să i-o înti­părim bine în minte7~caci^trmai lucrurile înţelege-bile să însuşesc uşor şi să păstrează bucuros."

„Tot ce e raţional, să să tracteze în mod ra­ţional, începând dela elementele sensuali şi lăsând apoi, ca copilul singur să afle ce e de aflat.

învăţătoriul vorbesce numai atât, cât contribue la escitare şi desvoltare. Copilul trebue să înveţe a

/ vorbi, âr nu învăţătoriul, cu cât învăţătoriul vorbesce mai puţin, âr copilul mai mult, cu atât e profitul mai mare."

Cu mult mai avantagios e, pentru însuşirea noi­lor cunoscinţe, dacă representaţiunile sunt la înde­mână la intrarea celor noi, decât când acele sunt

chieniate abia în momentul receruţ, prin noua ma­terie.

De multe ori vechile idei aperceptive sunt ne­clare şi nehotărîte în cercul de cugetare al elevului, priceperea lor radicală se pdte favorisa numai prin o basâ dre-care a vechilor idei.

în reasumat: înainte de predarea unei materii nouă, avem să deşteptăm in spiritul elevului vechile idei aperceptive, cari sunt în înrudire, adecă idei calitativ egale cu înţelesul materiei pertractânde.

Când elevii nu au idei vechi aperceptive, învă­ţătoriul trebue să afle prin deferite căi atari idei, şi numai atunci să între în tractarea materiei.

La deşteptarea ori aflarea vechilor idei apercep-/tive, c o n v o r b i r e a s ă f i e l i b e r ă , âr între-

; / bările: c 1 a re, p r ec i s e ş i a c o m o d a t e g r a ­j d u l u i de p r i c e p e r e - a l elevului.

întrebarea este c I a r ă , când împărtăşim elevu­lui un termin mediu prin" care să începe în mintea elevului raţionarea deductivă, prin ce obţinem apoi ca resultat contopirea dorită. Să luăm un exemplu concret. Aflându-ne înaintea unei livedi, şi voiod să avem răspuns dela elevi că „livada verde", îi între­băm : ce coldre are livada ? La amintirea terminului mediu „coldre", în mintea elevilor să representă tdte soiurile de colori, din cari ese apoi „verdele" din noua sensaţie.

întrebarea este j} r e ic i s ă, când prin mijloci­rea întrebărei, reînsprosp&tăm" Iu mintea elevului un termin mediu, care ne conduce la contopire.

Când ne lipsesce terminul mediu de determinat, trebue să precisăm cu atât mai vârtos întrebarea, prin adaugerea terminului major intenţionat, care este a se folosi în unire cu mai mulţi de aceiaş cla­ritate. Aşa d. e. descriind banca, întreb: cum este banca? şi voind să obţin respunsul că „banca e lungă." Lipsind terminul mediu, care ne-ar duce la acâstă contopire, elevul nu uşor ni va da respunsul dorit, ci ne va respunde „banca scundă". în lipsa terminului mediu, nu avem decât să introducem în întrebarea n6stră terminul mjjor spre care tindem, în unire cu alţi termini majori. Vom întreba deci: Cum e banca, scurtă, lată ori lungă? Astmod elevul ni va respunde „banca e lungă."

întrebarea este a c o m o d a t ă c u p r i c e ­p e rjs a e l e v u 1 u i, când nisium a chiema îrTcons-cienţa lui termini medii corespunzători priceperei lui. Dacă d. e. am trebui să întrebăm în cl. I . că de ce „col6re* e zăpada? Nefiind esplicat încă cuventul „coldre" trebue să ne acomodăm pricepei elevilor şi vom întreba. Cum este zăpada nâgră, galbină ?, când ni se va respunde: zăpada e albă.

Presentarea 2, Sintesa.

In trâpta a 2-a urmâză însasi presentarea celor nouă, carea ia deosebite forme, după etatea copiilor şi calitatea materiei.

Anul XXIII.

O poveste — în clasele inferiore — să va povesti, o bucata de cetire se va ceti ca cei mai înaintaţi elevi, o temă geografică să va preda vor­bind şi desemnând, o prelegere din fisică se va preda esperimentând şi vorbind.

Dacă predarea s'a făcut în mod corespundâ-toriu, atunci sg va pricepe şi cuprinde cu uşmătate şi siguranţă, âr învăţătoriul nu va fi necesitat a vorbi încă mult, a întreba ori cbiarifica mult asupra ace­lei teme.

Dacă însă totuş se reclamă aceste chiarificări şi întrebări repeţite, atunci e dovadă că predarea a fost nesuccâsă.

Presentarea esecutată după legile clarităţii suc­cesive, de o parte, după cari materia nu se pre-sentă elevului în massă deodată, că în părţi cores-pund,âtâre cunoscinţelor; âr de altă parte, după

Njegile rjspir^ţijin^i^s^irHudi, cari pretind un schimb Vin aprofondare şi reamintire.

Din aceste consideraţii, cuantitatea materiei unităţilor metodice, este a se desface în părţi mici, cari au a se ridica particular în deplina claritate şi numai apoi a se îmbina în o unitate.

In urmarea acestor principale base ale legii, presentarea ia următoriul demers:

a) Mai nainte este a se clarifica şi esamina din deplin fie-care parte din o unitate metodică.

b) După aceea vine repetarea presentării de cătră un elev carele a cuprins-o, apoi repeţirea prin mai mulţi elevi buni, chiarificând prin întrebau tâte punctele mai puţin clare, ceia ce numim aprofun­darea materiei propuse; carea aro de scop a con­vinge pre înveţătoriu întru cât au înţeles elevii cele audjte, căci fapt psichologic este, că numai aceea

i este proprietatea elevilor, ceea ce a pătruns în su-jfietul lor şi au cuprins cu mintea.

La istorie, ducă nu se pate prelucra materia, trebue predată prin. istorisire ori cetire.

Cine însă va aplica acest mod de predare şi la sciinţele naturale, gramatică şi socâtă, pârtă la sine insigniile regresului, aici trebue să câştige elevul nouă idei prin propria intuire, stuoTeîem~^~^*eme : '

f n a r ^ ^ i c i ^ T n ^ ^ ^ p u n T T e g e T ^ e ^mt^'nimic să nu hpredăm elevilor, ceea ce pot prelucra \prin propriile

mor puteri. Studierea locului natal, să nu să facă în mod

narativ, ci băiatul să intueze în natură, ca astmod să se impregneze în mintea sa locul natal, prin o me+odâ adevărat intuitivă ; astmod că acâstă metodă pârtă în sine şi caracterul analisei, ea este aşa pi­când o metodă analitică intuitivă.

Cu totul altcum avem a procede la instrucţia materiei carea aparţine trecutului şi unor lucruri streine, ca d. e. la istorie ; aici va urma presenta­rea din cuvintele împărtăşite, din descriere şi ena-rare. Aici forma este sintetică.

în asemenea materii puîem procede cu totul independent în esplicarea materiei, ilustrând cu esem-

321

ple concrete din viaţă, făcând asemânări cunoscute şi înţelese de mintea elevilor, ca astmod ei de fapt să pătrundă în sensul materiei propuse.

încă In acostă trâptă trebue se punem în or­dine materia de învăţământ.

Să încunjurăm espresiunile dure, fiind cu deose -bită indulgenţă la representarea celor pricepute, special faţă cu espresiunile lor, lăsându-i a se es-prima după ideile şi cuvintele lor şi numai Ia fine să coregem ceea ce este uecomplet şi incorect.

Este condamnabilă impunerea elevilor se vor-bâseă la comandă, cu ocasia însuşirei nouălor cu­noştinţe, este cu mult mai ducătoriu la scop a lăsa ca elevii din îndemn propriu să să insinue la reproducerea celor presentat6.

Dacă înse nu să insinua nimeni voluntar Ia re­producerea celor presentate, atunci trebue din nou să facem presen'area celor nouă vădit fiind-că prima nu a fost succesă.

(Va urma.)

Cestiunea examenelor.

S'au alterat dreptul şi s'au subminat autori­tatea înveţâtoriului prin schimbarea adevăratei me-niţiuni a examenului.

In Nr. 38 al acestei foi am arătat cum acesta împrejurare au îndemnat pre învăţătorii din întréga nâstră patrie a se ocupa serios de acesta cestiune ; a o suscepe in programa reuniunilor lor ; a lua po-siţie faţă cu răul ce ameninţă causa generală a în­văţământului.

Am arătat in acel articlu stadiul în care să află causa — până în présent — la reuniunile din ţâră , şi am analisat motivele din cari cele mai multe reuniuni s'au pronunţat contra esamenelor şi cer scâterea lor din pracsă.

Ba mi-am esprimat chiar ţinuta mea faţă de causa, şi apreţiind scopul măreţ pre carele îl urmă­rim prin esatnenole şcâlei poporal*, am p l edat pentru susţinerea lor. Tot atunci am arătat şi motivul care ne-au îndemnat pre noi învăţătorii delà scalele con fesionali să ne oiiupăm de cestiunea examenelor, şi

! anume : că unii protopopi ioşpectori, cu scop de a suplini la pxamen, ceea ce s'a negligat în decursul anului şcolar, răpesc dreptul d^ examinare delà în­văţător, exami ând înşişi, sau prin încredinţaţii lor, prin ce se aoat delà adevèrata meniţiune a esame nului, şi pe conţi autorităţii înveţâtoriului, esamenul îl reduc la o sim;»lă visitare sau inspetţionare a ac­tivităţii înveţâtoriului.

Tâte aceste le-am făcut cu scop de a-mi împlini datorinţa ce mi-să impune ca î .veţător şi ca membru al reuniunei înveţătoreşei, faţă de causa CJ s'a sus-ceput şi în programa de muncă a reuniunei nâstre pentru anul curinte.

Am făcut acesta chiar acum, pentru ca se abat cestinnea de pe povirnişul pre care a dus-o Dl Grof-

B I S E R I C A şi S C O L A

322 B I S E B I C A şi Ş C O L A Anni XXIII.

şorean publicat cu o săptămână înainte în colonele acestei foi; să atrag atenţiunea şi a altor colegi — pdte mai desteri ca mine — asupra pericolului, spre a se ocupa de timpuriu de e l ; şi şi cu scopul de a convinge pe Dl Grofşoreann despre greşala lui faţă cu acesta causă.

Şi planul în parte mi-a şi succes. Dl Grofşo-rean carele în conclusinea primului său tractat a dis: „In astfel de împrejurări apoi se impune esa-minarea elevilor şi prin alţi dmeni de şcălă, prin ce s'ar indica tot deodată unor învăţători şi calea pre carea trebue să mărgă dacă e vorba de ajungerea scopului urmărit de şcola poporală." în răspunsul ce mi-l dă insă dice: „De altcum nu am susţinut, că învăţătonul să fie substituit intru tdte prin comisa-riul de esamene. Am dis numai, că acesta să con­troleze examenul, spre a constată, că instrucţiunea şi educaţiunea s'a făcut ori nu în conformitate cu sco­pul urmărit de şcdlă." Va se Dl. Grofşorean, care în primul său tractat a dat ori cărui bărbat de şc6lâ, învăţătoriu, director — carele e preotul, — inspector — carele e protopopul, — dreptul să esamineze: acum vine şi recundsce dreptul de esa­minare al învăţătoriului; şi dă drept de ingerare nu­mai comisariului, spre a să convinge dacă exame­nul nu e cumva scamator i^

Recundsce dar şi Dl Grofşoreanu, că dreptul de examinare e al învăţătoriului. Apoi aceea că co-misariul sau inspectorul, a încercat unde si unde a se convinge, că înţelege elevul cele învăţate, nu a eşcepţionat nime.

Eşcepţionăm numai usul introdus de unii ins­pectori, cari în decursul examenului, fac divan la masă, âr încredinţaţii lui, după cum am vădut, doi de odată — unul tortureză pe elevi cu întrebări, ăr altul cn răspunsuri scripturistice la tablă — în ace­laşi timp — aşa că învăţătoriul propunător nu pdte supraveghia nici procedura comisarilor, nici răspun­sul şcolarilor; asta este ceea ce condamnăm, şi acesta procedură am voit să o combatem atunci când am susceput cestiunea în programa activităţii reuniu­n i ndstre.

Astfel de procedură am vădut cu ochii şi am audjt cu urechile Dle Grofşoreanu, şi acesta nu este decât o degenerare a sistemului de esaminare propus de D-Ta.

Cred că D-Ta cu intenţiune bună propui şi pledezi pe lângă sistemul ce-1 desvoiţi în tractatele D-Tale; cred că acesta o faci cu intenţiunea de a înpintena pe învăţătorii mai lâsători la muncă seridsă; cred că voieşci să paralisezi usul rău de a pregăti pe elevi pentru exemen : dar tdte acestea nu le pu­tem ajunge, numai prin o controla speţială şi severă.

D-Ta Dle Grofşorean ai început a vorbi de me­ritul dreptului de esaminare, şi acum subordinezi acest merit împrejurărilor.

Când e vorba de meritul cestiunii, trebue, şi avem datorinţă cu toţii să lucrăm întru delăturarea

împrejurărilor stricăcidse şi dăundse şi să nu subor-dinăm meritul neajunsurilor.

Răcunoşci, că esamenul nu e ocasiune de con­trola, dar din motivul că o controla speţială (făcută de dmeni de speţialitate) e încopciată cu spese mari, te abaţi dela meritul cestiunei şi pledezi pre lângă un us subminător al autorităţii învăţătoriului; pre lângă o procedură, carea în forma dictată de D Ta ar mai fi ce ar fi, dar îu degenerarea ei, ar şdrun-ciha întreg învăţământul.

Nu sărăcia ndstră e eausa că controla la şcole, nu se face la timp şi nu prin dmeni de specialitate Dle Grofşorean, ci alta. Din sumele ce plătesc co­munele bisericeşci inspectorilor şi comisarilor ca diur­ne şi viatic cu ocasinerea esannnelor, s'ar pută sar larisa 4 — 5 inspectori cu cunoşcinţe speţiale, cari ar pută controla învăţământul în şcdlele din decesâ. Dar postul de inspector este o demnitate pentru carea lumea pre învăţător fie el cât de bine meritat nu-'l află de demn. Şi dacă vom suleva cestiunile şcolare de importanţă, cu atâta superficialitate, apoi mai că îi putem da drept.

Te-ai abătut dela meritul chestiunii Dle Grof­şorean. Recunoşci acum că dreptul de esaminare este al învăţătoriului propunătoriu ; recunoşci şi aceea că inspecţionarea sau controlarea activităţii învăţătoriu­lui trebue făcută preste an şi prin dmeni de speţialitate : şi totu.,i meritul chestiunei, — din împrejurări nefavo-ritdre — îl desvoiţi îutr'acolo, ca se stirbesci prin el ceea ce e mai important la un învăţător, adecă autoritatea.

Nu mi-a fost scopul să fac polemie, ci scopul meu e de a limpezi chestiunea şi deci mă voi încerca şi mai departe a o analisa din punct de vedere me-ritorial.

Examen (lat.) însâmnâ: a căşciga convingere despre desteritatea şi gradul de desvoltare respec­tive despre progresul ce 1-a făcut supusul la esamen din studiele ce a ascultat, sau pe cariera la care s'a pregătit; şi a atesta acâsta prin document legal. Fiind vorba de examenul şcdlei poporale, de sine se înţelege că supusul la esamen este şcolarul şi nu învăţătoriul.

Examinator (lat.) este cel chemat a cualifica pe cel ce se supune esamenului.

§. 108 din regulamântul nostru şcolar ordină a să estrada şcolarilor atestate subscrise de învăţător şi director. Dar pe ce basă? Nu pe basa resultatu-lui ajuns în studii? Şi acest resultat nu la esame­nul public să constată ? Ba da! Nime însă nu pdte — după lege — atesta aceea despre ce nu el, ci altul s'a convins. Din punct de vedere legal aşa dar nime altul numai învăţătoriul pdte fi esaminatorul.

Să vedem însă cum stăm cu cestiunea din punct de vedere pedagogic. Pedagogia ne prescrie: „că educaţiunea trebue să fie întocmită după individua­litatea elevilor, să progresăn cu fie-care elev atâta cât îi permit facultăţile. Să nu cerem dela elev mai

mult decât pdte din sul, căci prin silă şi nerespecta-rea individualităţii, putem strica elevul să nu fie apt pentru nici o carieră sau chemare în viaţă."

învăţătoriul conscienţios ţine cont de acest prin­cipiu pedagogic şi face cu elevul seu cât pdte, şi la esamen încă se acomodează. Acesta e corect.

Ei dar comisariul cunăşee-va 6re după nasul elevului individualitatea ca se să pdtă acomoda ei?

Nu cred pentru-că despre acesta trebue să te convingi în decursul tratamentului, şi se te acomo­dezi ei în tdte împrejurările, la din contră ai nefe­ricit elevul.

Cred deci că şi din punct de vedere pedagogic este destul de lămurit dreptul de esaminare, şi că şi esaminarea trebue să ţină cont de individualitatea elevului.

Din acestea Dle Grofşorean poţi vede, că şi drep­tul legal şi dreptul pedagogic până acum sunt cu mine. D-Ta după cum am amintit şi mai sus încre-dut în bunăvoinţa D Tale, şi după cum dechiari în­suşi în respunsul D-Tale prin cuvintele; „îl asigur pe dl Un grădinar, că elevii mei nu vor veni nici când în confusie — croeşci sortea esamenului şi a şcolii de după D-Ta şi de după şcdla D-Tale.

Apoi Dle Grofşorean se pdte se fii ua om estra ordinar, dar nu caşurile escepţionale, ci cele gene­rale trebue să le avem în vedere atunci când voim să statorim un us sau o lege.

Tdte acestea le adaug la comentarele mele din articlul prim spre a arăta dreptul de esaminare cui îi compete.

(Va urma.) Un grădinar.

A n u n ţ ; l i t e r a r .

în tipografiea diecesană din Arad a apărut „Calendariul de pre anul 1 9 0 0 , " cu următoriul conţinut:

I) Partea pur-calendarograf ist ică (Chrono-logia, Păscălia, Sărbătorile şi alte <lile schimbăcidse, începutul anu-tempurilor, regentele anului, eclipsele, posturile, ajunurile şi deslegare de post, planete vi-sibile în 1900, filele lunilor cu arătarea sărbători­lor, a sfinţilor, a evangeliilor de pre dumineci du-pre ambele calendarie, intercalate fiind notiţe eco­nomice şi climatice cu diuar lunar pentru necesităţi economice.)

II) Calendariul Evreilor (dilele şi serbătorile principali adsimilate calend. iulian).

III) Arătare despre datul anului 1900. IY) Genealogia (a casei domni tor e dela noi, a

caselor domnitdre din cele-alalte state europene şi apoi casele principali ale statelor exstraeuropene).

Y) Ş e m a t i s n u l metropoliei, al diecesei Ara­dului (ambele consistorie) al archidiecesei 'ransilvane. al diecesei Caransebeşului şi al celor-alalte ierarchii ortodocse din Austro-Ungaria.

VI) E c o n o m i e (târgurile principali din Ungă-ria şi Ardeal, economia animalelor, scala timbrelor, tabela de a computa cimetele pe an, lună, seu diuă, taxele poştali şi telegrafice, monetele şi preste tot banii din monarchia ndstră după ambele sisteme, apoi banii din cele alalte state europene şi din sta­tele celor alalte continente, şi tarifa zonelor dela tren).

VII) Partea literară (Motropolitul han Me-ţianu, Doina-poesie de Coşbuc, — Pribeagul — novelă originală de I. P. Reteganul, — Doina iu­birii — poesie de V. Alexandri. La finea veacului X I X '•eprivirî economice-comerciali de T. Ceon-tea — , C e a fost Adamî — poesie de Th. D. Speranţă, Beuturile de I. Grofşoreanu, poesiî popo­rali, — de pre valea Crişului negru de Vas. Sala, şi de pre valea Crişului rapede de P . Cipofi, Nu pofti rău altuia — de P . Cipou).

VIII) Meteorologie (Pasele lunilor şi profeţii climatice, pilele cririce ale anului 1900 , Caracteris-ticele anului 1900.)

IXj Calendariul m o h a m e d a n (prima di a fie-căreî luni.)

X) D i v e r s e (Glume, anecdote şi poveţe hy-gienice).

X I ) Anunţur i cu privire la necesităţile obştesci. Acesta este conţenutul destul de bogat şi in­

teresant estins pe 156 pagini al calendariului tipo­grafiei diecesane de pre anul 1900 .

Calendariul apare acum în al X X I lea an al esistinţei sale şi este cel mai ieftin, in proporţiunea conţânutului şi al volumului, dintre tdte calendariele românesci, constând numai 30 cr. v. a.

Numele seu cel bun şi trecerea, ce o are la poporul nostru credincios, ne dispenseză de a -i face ori ce reclam. Ajunge să amintim că cele 1 2 0 0 0 esemplare, în câte a apărut şi acum, abia vor fi de ajuns pentru ca administraţia tipografiei să pdtă sa­tisface tuturor.

Se află de vândare la tipografia diecesană din Arad şi la tdte cele alalte librării mai de valdre din ţeră, cum şi la mulţime de particulari, deponenţi de ai tipografiei, cărora succesive, de după trebuinţă li se vor espeda.

o x v X-G rt s 15. * Consistortotl aradan este convocat de Prea

Sânţia Sa Domnul Episcop diecesan losif Ooldiş în ş e d i n ţ ă p l e n a r ă pe Joi în 7/19 Octombre a. c. la 10 dre a. m. în sala consistorială. Obiectele, cari se" vor pertracta în acdstă şedinţă sunt:

1. Escrierea alegerilor de deputaţi pentru congresul naţional-bisericesc şi designarea comisarilor consistoriali pentru scrutiniu.

2. Statorirea condiţiunilor de coneurs pentru ocu­parea scaunului protopopesc în protopopiatul Belinţului.

3. Cererea adunării generale a fondului preoţesc de

a-i-să subşterne raport din partea senatului epitropesc despre executarea concluselor sale adunării generale.

4. Alte petiţiuni, cari vor intra până în diua şe­dinţei.

* IM examenul de eualificaţiune preoţe'scă ţi­nut prin comisiunea instituită de venerabilul Consistoriu din Arad sub presidiul Prea Sânţiei Sale Domnului Epis­cop Iosif Ooldiş în dilele de 28 şi 29 Septemvre a. c, st. v. s'au insinuat 12 .cleriei abs. cari toţi an de­pus eu succes examenul de cualificaţiune preoţe'scă. Fe­licităm pe noii candidaţi de preoţie.

* Parastas. Eri înainte de ameazi la 10 dre s'a oficiat în biserica catedrală din Arad în fiinţa de faţă a I. Prea Sânţiei Sale Domnului Episcop losif Ooldiş, a membrilor consistorului eparehial din Arad, a corpului profesoral şi a elevilor dela seminariul diecesan, a cor­pului profesoral şi a elevelor dela şcdla superidră de fetiţe din Arad, şi a unui frumos număr de inteligenţi din ioc un parastas, prin Prea Cnvioşia Sa părintele ar-chimandrit A u g u s t i n H a m s e a asistat de prof. Ioan P e t r a n şi de parohul T r a i a n V ă ţ a n pentru profe­sorii defuncţi, cari au funcţionat la institutul pedagogic-teologic din Arad şi anume : pentru fericiţii întru aducere aminte Archlepiscopul şi Mitropolitul Miron Romanul, Episcopul Geras'm Raţ, Archimandriţ ;i Patricie Popescu, Ghenadie Popescu şi Andrei fPapp. Protopresbiterul Ioan Rusu, preotul Demetriu Ţichindeal, Constantin Loga-Dia-conovici, Dr. Iosif Iorgovici, Ioan Mihuţ, Demetriu Con­stantini, Alexandru Gavra, Demetriu Ionescu, Alexiu Po-povici, Dr. Atanasiu Şandor, Dr. Lazar Petrovici, Lazar Tf scula, Atanasiu Tuducescu şi Petru Popovici.

La finea parastasului Prea Cuviosia Sa părintele archimandrit Augustin H a m s e a a ţinut o vorbire, în earea purcerjând dela id«ia cuprinsă în cuvintele s-tului Greogoriu Teologul: „ace-ta este dania ndstră ca an de an, şi în tdt« r j ' ^ 6 v i e ţ h nestre să ne aducem aminte de iubiţii răposaţi," a espus pe scurt momentele princi­pale din viaţa fericiţilor întru aducere aminte foşti profesori la institutul nostru pedagogic-teologie.

După săvirşirea parastatului menbrii corpului pro­fesoral şi mai mulţi fruntaşi inteligenţi, au mers la mor­mântul fericitului întru aducere aminte profesor A t a n a ­s i u T u d u c e s c u , unde s'a sfinţit frumdsa cruce de marmnră ridicată de amicii şi foştii săi elevi, şi s'au ri­dicate rugăciuni pentru odihna sufletului răposatului prin pârintrle Traian Văţan, care la fiinea serviciului a ţi­nut un fromos diseurs,

D-$eu să primească s-tele rugăciuni şi sufletele de­funcţilor profesori să-le aşeze în locaşurile drepţilor.

t Necrolog. Aflăm cu mult regret, că distinsul parochian gr. or. din Braşov-Cetate, dl D i a m an d i M a n o l e a repausat în 6 0-.t. după un morb greu şi indelungat. Dnia Sa a fost pururea un valoros bărbat, care cu foc juvenil a luat parte la tdte lucrările şi cău­şele ndstre comune, fie de interes naţional, bisericesc ori economic. Neobositul interes, ce l'a nutrit pentru binele şi progresul nemuiui seu este evident, mai ales din im-

, prejurarea, că — de şi cu un picior în grapă şi reţinut de medici — nu s'a putut reţine a nu luâ parte la şedin­ţele de impăcare a delegaţiunilor şi la constituirea Eforiei şcolare de curând intâmplate ; din contră slăbit la extrem în puterile trupeşei, dar cu aceeaşi căldură a inimei, care totdeuna l'a caractérisât, s'a présentât la tdte şedinţele, ca se contribue la încheierea mult doritei impâcări. Pacea făcută l'a mai inspirat odată, dar durere pentru ultima dată a da expresiune bucuriei generale şi a mulţumi co­misarului Dr. Ioan Mihu pentru succesele obţinute. Acesta reinfrăţire inveselitdre de-o parte, ear de altă parte ter­minarea şi sfinţirea biseiieei nouă din Braşov-Cetate,

j pentru facerea căreia mult a luptat, putem di ce, i-au uşurat şi înseninat ultimele zile ale suferinţelor. înmor­mântarea regretatului defunct s'a săvîrşit in mod demn Luni în 9 Oct. n. în présenta unui public ales şi nume" ros. D-deu se-l odihnéscâ in pace!

j f Necrolog. Rosalia Bej an n. Santai ca socia cu fiul Ionel Bej ac, veduva Ioan Bejan n. Dronca ca mama, Ioan Bejan cu socia şi fiii-ca frate, Silvia Bejan cu soţili şi fiii-ca soră, Vilma Santai veduvă. Iuliana Santai cu soţul Ioan Roxin, Maria Santai cu soţul Nicolau Roxin şi fiii lor. Teresia Santai cu soţul Toma Pacala, ca cum­nate şi cumnaţi, în numele lor şi a numerdselor rudenii, cu inimă frăntă de durere anunţă încetarea din viaţă a scumpului soţ, tată, fiu, frate, cumnat şi rudenie S i g i s-m u n d B e j a n , paroch gr. or. în Iaca, întâmplată după un morb greu şi de suferinţă în 28. Sept. (10. Oct.) 1899. la 6 dre d. m. în anul 39 lea al vieţii şi 11 lea al fericitei câsetorii Rămăşiţele pământeşti a scumpului decedat s'au înmormântat în cimereteriul gr. or. din Iaca în 30. Sept. (12. Oct.) 1899. la 2 d:e după médâdi. Fiei ţerîna uşoră şi memoria binecuvântată.

* Almanachul învăţătorului Român pe anul şcol. 1899—1900 Anul 11. întocmit de Iosif Velei an învăţător în Reciţa-montanâ. Acest almanach, tipărit la „Tipografia", societate pe acţiuni în Sibiiu, are un esterior simpatic, hârtia fină şi e legat în păreţi tari şi frumoşi de pânză. Cuprinsul este bine întocmit mai ales peutru trebuinţele dilnice ale învăţătorilor. în partea întăiu conţine călindar şi notiţe din tipic, afaceri de postă şi telegraf, competenţe de timbre şi taxe etc. Urmezi un estras din şematismul întregei biserici române de am­bele confesiuni şi o indicaţ ;une a reuniunilor ndstre învă-ţătore8ci.

în partea literară: Odă la desvălirea bustului lui Văcărescu. de Al. Muntoan al lui Vasile ; Dr. Daniil P Barcianu (biografia şi în fruntea almanaehului portret) ; Sentinţe pedagogice ; Ioan Pap Reteganal (portret şi bio­grafia) de F. Câtană; Factori primordiali în educaţiunea

j şi cultura naţională, de Ios. Velcean; Cugetări, de I. Scurtu ; Dascălii ei, de preotul Al. Muntean al lui Va­si le; Şcdla lui Lazăr (din revista „100 de ani" de L. Caragiale); Maxime, de P. Cipou învăţător; Pluguşorul anului (poesiâ) după C. Teodorn; Dragi p'ascunsul (poe-siâ) de A. Ungurian învăţ etc. Urmeză în fine mai multe instrucţiuni privitdre la şcdlă şi învăţători, luate din con-

dusele congresului naţional bisericesc din 1 8 7 8 ; mai multe pagini libere pentru notiţi şi apo» anunţuri.

* Anunţ. ABC-darul ântaia carte de cetire, edat de subscrisul şi consnţii, apărut în a ddua ediţia îndrep­tată şi îmbogăţită conform dorinţelor esprimate de cen-surători, aşa că ABC-dariul în ndua sa ediţia în loc de 4 conţine 5 cdle. Se p<5te procura la „ Tipografia dice-sană din Arad" cu 20 cr. esemplarul. Iosif Moldovanu, învăţător şi director şcolar.

" Bibliografie. A apărut de sub tipar: „Sim­plificarea grafiei şi ortografiei de llia Trăilă advocat. Caransebeş, Tipariul tipografiei d.ecesane 1899. Acesta interesantă broşură să pdte procura dela autor Oravicza-bânya cu preţul de 45 cr. resp. 1 franc în care e cu­prins şi porto.

* Bibliografie. în editura „Tribunei Poporului" din Arad a apărut de sub tipar Calendarul nostru, pe anul visect 1900. Preţul unui exemplar e : 30 cr. şi 5 cr. tacsa de expedare.

* „Corona" este numele „reuniunei de păstrare şi anticipare" înfiinţate în Elisabetinul Timişdrei (Temes-vâr-Erzsăbetvâros) ca societate pe cuote, cu responsabili­tate restrînsă. Pentru înactivarea acestei reuniuni de păs­trare 20 fruntaşi români din Elisabetin au emis un „Apel-Prospect" pentru înscriere ca membri ai reuniunei, resp. subscrieri de cuote. Capitalul reuniunei se compune din cuote de câte 50 cordne, solvite per o coronă în fiecare lună, având subscriitorii a solvi ca spese de fundare câte o cordnă de fiecare cuotă.

Scopul reuniunei este a deştepta spiritul de econo-misare şi a veni membrilor ei în ajutor cu împrumuturi ieftine la întreprinderi şi lucrări pe terenul agriculturei, industriei, comerciului şi altor afaceri de economie şi de câştig. înscrieri se pot face la Vincenţiu Belinţan, conta-bil-actuar la Asociaţiunea funebrală romană din Timişdra Elisabetin

* Cuceririle telefonului. La 1 Ianuanurie 1900 împăratul Wilhelm şi preşedintele Loubet se vor saluta reciproc prin telefon de anul nou. Se fac mari stăruinţe, atât din parte francesă, cât şi germană, ca pe 1 Ianuarie 1900 să flă gata instalarea telefonului între Paris şi Ber­lin. Instalaţia acestei linii telefonice costă o jnmătate mi­lion mărci. In Paris se plănuesce tot-odată un telefon între Paris Milano-Roma. Liniile Berlin-Coppenhaga, Ber-lin-Amsterdam, Berlin-Viena şi Berlin-Budapesta au deja telefon. Adj mâne, de că telefonul va mege tot aşa în cu-ceriure, telegraful va ajunge o vechitură şi se va espune numai prin musee.

* Mijlocirea angajării de muncitori agri­coli. Ministrul unguresc de agricultură a lucrat un proiect de lege, în înţelesul căruia să se organiseze mij­locirea angajării muncitorilor agricoli pentru întrega ţâră. Acest proiect a fost trimis spre opinare tuturor reuniuni­lor agricoli. După sosirea răspunsurilor, acest proiect se va prelucra în mod corăspundător şi, încât va fi posibil,

încă în decursul acestei tdmne se va aşterne parlamen­tului. Afară de acest proiect, numitul ministru mai are 2 proiecte de lege: unul care va ave* să reguleze cestiu-nile de drept ale întreprinzătorilor d e imblâtit, şi altul al muu cit orii or ajutători în economia.

* O prelegere despre Siberia. Colonelul en­glez Waters a ţinut zilele) acestea în institutul de arti­lerie din Londra o interessntă disertaţiuae despre Sibe­ria. Teritoriul Siberiei este de vre-o 500,000,000 mile pătrate şi are zece milidne de locuitori. Forte mare parte din teritoriu e potrivit pentru cultura grănelor şi, pe lângă asta, Siberia e fdrte bogată în mine. Până aci desvoltarea ţărei a fost împedecată din causa lipsei de drumuri. înainte de a se clădi linia trans-siberiană, co-municaţiunea se putea face pe un singur drum de ţară, care era de-o lungime aprdpe nesfirşită şi cu deosebire în timpul ernei, când frigul este dc câte 45° F sub zero, comunicaţiunea era grozav de grea. Din causa acâsta şi taxele de transport erau grozav de mari. Aşa, de exem­plu, transportul de marfă în greutate de o tonă din Europa până în Chita, în centrul Siberiei, costa 30 funţi sterlîngi. Acum, după construirea căii ferate, Siberia e pe cale a lua o desvoltare frumdsă.

j * Dare de seamă şi mulţumită publică. Subscrisul, în calitate de cassar la producţiunea literară, împreunată cu petrecere, arangiată de „Reuniunea învă­ţătorilor rom. gr. or." din protopresbiteratul Lipovei, în favorul fondului Reuniunei, în 26 Sept. (8 Oct. n.) a. c , în Lipova, vin şi pe acesta cale a esprima mulţumită tuturor acelor P. T. Domni, cari atât prin presenţa lor, cât şi prin contribuiri morale şi materiale, ne-au dat tot sprijinul, spre ajungerea scopului şi reuşitei acelei petre­ceri. Au intrat solviri dela următorii Domni: J. Cismaş 2 fi.. N. Dan 1 fl., A. Şandru 1 fi. 50 cr., P. Papp 80 cr., Dr. A. Halic 2 fl., C. Gavrilovits 1 fl. 50 cr., P. Cacinca 1 fi. 50. , Tr. Munteau 1 fl., Dr. D. Magdu 1 fl„ C. Dajevits 2 fl., St. Mihailoviciu 1 fl. 50 cr., J. Barza 2 fl., N. N. 1 fl., N. Brădean 1 fl. 50 cr .^T. Gherba 2 fl. 30 cr., I. Neamţu 1 fl., V. Ioţca 1 fl., V. Dehelean 1 fl., D. Cociola 1 fl., N. Lepa 80 cr., I. Ha-dau 1 fl. 50 cr., Eft. Ciorogariu 1*50 cr., G. Vane 80 cr., Tr. Mateiu 80 cr., V. Mihuţ 1 fl. 50 cr., T. Munteau 80 cr., D. Iancoviciu 1 fl. 50 cr., I. Muntean 1 fl. 50 c r , V. Moga 80 cr., J. Szerb 2 fl., S. Bocu 1 fl. 50 cr., I. Pimsl î fl. 50 cr., P. Dămăcuş 1 fl. 50 cr., N. Cosma 3 fl., Al. Muntean 1 fl., Tr. Popoviciu 1 fl. 50 cr., Al. Mureşan 80 cr., I Pinter 80 cr., Ioan Puticiu 1 fl. 50 cr., I. Nedelcu 1 fl. 50 cr., G. Tomii 1 fl,. G. Cornea 1 fl. 50 cr., P. Szombati 1 fl., M. Susan 1 fl, E. , Trifu 1 fl. 50 cr., Is . Vuia 1 fl. 50 er., Dr. A. Marta 1 fl., D. DozsS 3 fl,, A. Fizeşan 80. , G. Cimn 1 fl., E. DozsS 1 fl., N. Roşu 1 fl. 50 cr., I. Tuducescu 1 fl. 50 cr., T. Neagu 1 fl. 50 cr., N. Tomiei 1 fl., 50 cr., T. Popa 1 fl., I. Cimponeriu 2 fl., Fl. Roxin 2 fl., I. Nicoli 1 fl. 5 0 cr., V. Hamsea 3 fl., Dr. G. Proea 1 fl., Dr. G.

, Popescu 2 fl., C. Jorgovicia 1 fl., A. Cărăbaş 1 fl. 50 I cr., A. Mircu 1 fl. 50 cr., G. Stoian 1 fl. 60 cr., Ecat.

Conopan 2 fl , M. N. Mustef 3 9., N. Bandi 2 fl , A. Popa 80 cr., S. Cadar 80 cr., Al. Constantin 80 cr., V. Milovan F h \ , A. Dessean 1 fl., Al. Andrai 50 ci., N. Males 50 cr., I. Popp 80 cr. Suma : 106 fl. 30 cr. Li-pova in 11. Octomvre st. n. 1899 . I o a n L u c a c i u, cassar.

€ o ii c ii r § f. Nr. 6042/899,

Din fundaţiunea Teodor Papp sunt a să împărţi pentru anul şcolar 1899/900 4 stipendii şi anume 2 de câte 50 fl., 1 de 100 .fl şi 1 de 125 fl.

Cei cari reflecteză la vre-un stipendiu, să recurgă la subsemnatul Consistor până în 1 Noemvre st n. a C. şi să dovede"seă, că sunt înscrişi ea elevi ordinari în gim-nasiu. reale ori civile, că aparţin la religiunea gr. or. română şi că în anul şcolar 1898/9 a făcut în studii sponu bun.

Dintre recurenţi vor fl preferiţi în primul loc pruncii şi pruncii pruncilor dela cele 3 surori ale fundatorului, descendenţii familiilor Dr. Atanasiu Marienescu, Ioan Ne-delcu advocat; în locul al doilea descendenţii şi anume fiii advocatului Ni olae Prosteau din Lugoj, mai departe toţi tinerii gr. or. români din Giula. In- locul al treilea pot concura şi alţi tineri gr. or. români din dieceza Aradului.

Arad, din şedinţa consistorială ţinută la 28 August (9 Sept.) 1899.

losif Goldiş, m. p. episcop.

—•— Cu termin de 30 dile dela prima publicare în fdia

jBiserica şi Şcdla" să escrie prin acesta concurs pentru depLnirea definitivă a următdrelor staţiuni învăţătoreşci din irspectoratul Butenilor.

1) B â r s a , staţiunea de învăţător dela clasele infe-aidre cu emolumintele anuale: 1) în bani gata 168 fl.; 2) în naturale: 4 şinice giâu ; 3) 4 şinice cucuruz; 4J 4 stângeni de lemne pentru învăţător şi 4 stâDgeni pentru şedlă; 5) spese de conferinţă 12 fl. ; 6) % sesie pământ, în valdre de cel puţin 60 fl. ; 7) şi dela înmormântări circa 10 fl ; 8) locuinţă şi grădină în natură.

2) Dieci, cu emolumentele anuale: 1) în bani gata 200 fl. ; 2) pentru scripturistică 5 fi. ; 3) pentru confe­rinţă 12 fl.; 4) dela liţurgii private câte 20 cr.; 5) în naturale: 8 cubule grâu şi 6 cubule cucuruz, t6te pre­ţuite în 78 fl.; 6) lemne pentru învăţător 4 siâogeni în preţ total de 40 fl; 7) fân 12 m metrice în preţ de 22 fl.; 8) cuartir cu dduă chilii, cuină, celari, pod pe ju­mătate, grajd pentru vite şi o grădină întregă.

- Cei aleşi vor avea a îndeplini şi funcţiuni cantorale. Sunt admişi la concurs numai cei ce posed cuali-

ficaţiunea prescrisă în lege şi decă au funcţionat undeva, să producă atestat de conduită.

Reflectanţii vor avea a-să presenta în vre-o Dumi­necă ori sărbătdre în s. biserică din comuna la care re­curg, spre a-şi arăta desteritatea în cele rituale.

Cei cu clase superidre şi cari vor dovedi capacita­tea de a conduce cor, vor fi preferiţi.

Recursele adjustate cu documentele receiute şi ad­resate concernentelor comitete parochiali să se înainteze la P. On. Domn, loan Georgia ppresb. şi inşp şcol. în Buteni (Butyin, Aradm.), până la torminul ptescris.

Dat din şedinţele concernentelor comitete parochiali.

Cu consensul: IOAN GEORGlA m. p. ppresb. inşp. şcoJ. — Q —

In urmarea pensionării fostalui învăţător în comuna Cutina să publică concurs, având de basă următorele dotaţiuni: 1) Salariul în bani gata 100 fl.; 2) pentru clisa şi lumini 55 fl. ; 3) nouspredece meteri de bucate în bombe jumătate grâu şi cucuruz â 5 fl. 95 fl. ; 4) pentru conferinţa 10 fl.; 5) pentru aoripturisticâ 5 fl.; 6) pentru călătorii 4 f l . ; 7) 2 l / 2 jugere pământ â 10 fl. 25 fl.; 8) 32 meteri de lemne pentru şcdla şi pentru în­văţători 50 fl.; 9) Cortel liber şi grădina de legumi.

Doritori de a fi aleşi au a-se presenta în s b'seri-ca din Cutina, spre a-şi arăta desteritatea în cant şi ti­picul bisericese Recursele le vor substerne Dlui inspector şcolar Adam Rosa în Leucuşeşci Oarasiu-Severin, posta ultima Betlenbâza, până în 24 Octomvre (5 Noemvre) a. c. în care di va fi şi alegerea. Conducătorii de cor vor fi preferiţi.

Leucuşeşci în 27/9 Oetombre 1899. Comitetul parochial

In conţelegere cu mine: ADAM ROSA, m. p. inşp. şcol. — • -

Pentru definitiva îndeplinire a staţiune! înv- din Gur­bed, com. Bihor ppiatul Tinca cu termin de alegere 27 Oc-tomvre (8 Nov.) a. c . pe lângă urmatórele emolumente: In bani 120 fl; 2) 24 cubule de bucate parte grâu parte cucuruz; 3) şese stângini de lemne; 4) Patru holde de pământ catastral; 5) Pentru cantorat 5 fl fiind împreunat postul învăţat, cu cantoratul; 6) Cortel liber forte aco­modat.

Reflectanţii cari au a BO presenta în vre-o Dominecă sau sărbătore în bis. dm Gurbed au să-şi subşternă re­cursele subscrisului protopop în Mébkerék u. p. Kotegyân.

Gurbed, 20 Sept. (2 Oct.) 1890.

Comitetul parochial. în conţelegere cu : NICOLAU ROCSIN, m. p. protopop.

— a—

LrCITAŢIUNE MINUENDĂ.

Pe basa înaltei resoluţiuni a Ven, Consistoriu die-cesan aradan dto 26 August (7 S<^pt.) a. c. Nr. 4904 să escrie concurs de licitaţiune minuendă pentru repara­rea bisencei române gr. or. din Checia-română, (proto-presbiteratul B.-Comloşului com. Torontal) care se va ţi­nea la 7/19 Octomvre a, c. la 11 ore a. m. în şcdla română din loc

Preţul de esclamare e 495 fl. v. a, Reflectanţii vor avea a depune la licitaţiune vadin

de 10%. Specificarea de spese şi condiţiunile se pot vedea

la oficiul parochial rom. gr. or. din loc.

Checia-română 28 Sept. (10 Oct.) 1899,

Pentru comitetul parochial :

Qavril Selagian, m. p. paroch.