CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul VIII nr. 439 1177--3311 ddeecceemmbbrriiee 22000099 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

„Priveºte iubitorule deînþelepciune,

Ce lucreazã Domnulpentru tine,

Se naºte din Fecioara, maipresus de fire,

Spre a noastrã, a tuturor înnoireCã alt mai mare lucru nou, fãptura n-a vãzut,Cã Fecioara Maria pe Dumnezeu l-a nãscut”

(Proloage, vol. I, Craiova, 1991, pag. 368-369)

Dreptmãritori creºtini ºi creºtine, În ziua cea mai mare a omenirii, astãzi, când

prãznuim Naºterea Domnului nostru Iisus Hristosdin Fecioara Maria, se cuvine sã înãlþãm gândul fiecãruiadintre noi, la „Taina cea din veac ascunsã ºi de îngerineºtiutã”.

Cât de mult ne bucurãm sã vedem deasupra noastrãspaþiul infinit, aºa zisa boltã a cerului, care este

împodobitã cu zeci ºi sute de miliarde de stele, noipãmântenii fãcând parte din galaxia, numitã CaleaLactee sau Calea Laptelui!

Privind cerul, în adânc de noapte, vedem stelelerãsfirate ca într-un pom uriaº. Fãrã sã vrem, ne

aducem aminte de Psalmul XVIII: „Cerurile spun slavalui Dumnezeu ºi facerea mâinilor Lui o vesteºte tãria.Ziua zilei spune cuvânt ºi noaptea nopþii vesteºte ºtiinþã.”(Psalmul 18, 1-2)

Cei dinaintea noastrã n-au avut prilejul sã aibãluminã electricã. Ei îºi plecau capul spre odihnã

când luna apãrea de dupã dealuri, dar nu înainte de a maiarunca o privire cãtre bolta cerului cuprinsã de spuza destele care licãreau ca luminiþele din miliardele de candeledin argint.

Potrivit ºtiinþei lui Dumnezeu, noi pãmântenii, avemmarea bucurie ºi fericire de a vedea divina zidire la

fiecare pas, începând cu firicelul de iarbã sub adiereavântului, pânã la stelele lucitoare din înaltul cerului, de lapruncuþul care se naºte în cãsuþa noastrã, pânã laParadisul, unde toþi avem câte un loc pregãtit de IisusHristos, Fiul Omului ºi Fiul lui Dumnezeu, potrivitCuvântului Sãu din Scripturile Sfinte: „În casa TatãluiMeu multe locaºuri sunt. Iar de nu, v-aº fi spus. Mã ducsã vã gãtesc loc. ªi dacã Mã voi duce ºi vã voi gãti loc,iarãºi voi veni ºi vã voi lua la Mine, ca sã fiþi ºi voi undesunt Eu.” (Ioan 14, 2-3).

În vremurile cele de demult, cu mii de ani în urmã,scriitorul ºi filosoful grec Sofocle, în cartea sa,

Antigona, scria: „În lume-s multe mari minuni, minunimai mari ca omul nu-s”. Putem spune, pe drept cuvânt,cã fiecare dintre noi este cea mai mare minune din lume.Aºa l-a inspirat pe filosoful grec Sofocle, în scrierile sale,Duhul Sfânt, Carele pretutindeni este ºi pe toate leplineºte. Cu sute de ani mai înainte, David proorocul,inspirat de Duhul Sfânt, grãieºte în Psalmul VIII: „Cândprivesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna ºi stelele pecare Tu le-ai întemeiat, îmi zic: „Ce este omul de-þiaminteºti de el? Sau fiul omului, cã-l cercetezi pe el?”(Psalmul 8, 4).

Dreptmãritori creºtini, Pentru zidirea cea dragã inimii Sale, omul,

Dumnezeu are marea Sa grijã de a-l ocroti ºi a-lsalva de la ispitirea diavolului, care „umblã, rãcnind caun leu, cãutând pe cine sã înghitã.” (I Petru 5, 8).

Cât de mângâietor este ca noi sã ºtim exact, careeste mãsura noastrã în creaþia binecuvântatã de

Dumnezeu. Cine suntem noi, de altfel? Care este scaravaloricã pe care ne-a orânduit Dumnezeu sã fim pe acestpãmânt, precum ºi în ceruri?

Iatã cum citim în Biblie sau Sfânta Scripturã, despredemnitatea la care ne-a chemat Însuºi Dumnezeu, ca

Pãrinte al Creaþiei: „Micºoratu-l-ai pe dânsul cu puþinfaþã de îngeri, cu mãrire ºi cu cinste l-ai încununat pe el”(Psalmul 8, 5).

Nu vom ºti niciodatã, ce poate însemna micºorareaomului mai puþin ca a îngerului, pentru cã nu ºtim

nici noi, exact, marea cinste de care se bucurã, cuadevãrat, îngerul în faþa lui Dumnezeu.

Totuºi, avem clarã descrierea vredniciei omului,vrednicie sãditã ºi binecuvântatã de Dumnezeu, în

sufletul ºi trupul omului. Sã auzim, aºadar, demnitatea lacare a fost chemat de Dumnezeu: „Pusu-l-ai pe dânsulpeste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai supus subpicioarele lui. Oile ºi boii, toate; încã ºi dobitoacelecâmpului; pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, cele ce strãbatcãrãrile mãrilor” (Psalmul 8, 6-8).

De atâta cinste aºezatã peste firea omului, ne-ambucurat noi toþi de la zidirea lumii. Aceastã mare

cinste ne-a dus cu gândul, cã noi putem sã devenim micidumnezei, sau chiar sã dorim sã ne substituim luiDumnezeu, aºa cum a gândit Lucifer: „Cum ai cãzut tudin ceruri, stea strãlucitoare, fecior al dimineþii! Cum aifost aruncat la pãmânt, tu, biruitor, de neamuri! Tu carezicea în cugetul tãu: „Ridica-mã-voi în ceruri ºi maipresus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aºezajilþul meu! În muntele cel sfânt voi pune sãlaºul meu, înfundurile laturei celei de miazãnoapte. Sui-mã-voideasupra norilor ºi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi. ªiacum te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului”(Isaia 14, 12-15).

Tot aºa a cãzut ºi omul, Adam, fiind ispitit de cel cea cãzut la rândul lui ºi nu suferea ca altã zidire sã

se bucure de iubirea pãrinteascã a Dumnezeului CeluiViu, de-a pururi!

Învãþat de ispititorul diavol sã calce porunca,spunându-i cã va fi mai mare ca Dumnezeu, omul a

cãzut în pãcat de moarte.

Omul singur, cu ale sale puteri n-a putut sã repareruptura de comuniune ºi iubire cu Pãrintele

Luminilor. De aceea se aºtepta un Mântuitor, unIzbãvitor din pãcatul morþii. Sfântul Apostol Pavel, celcãlãtorit în al treilea cer, ne spune din tainele luiDumnezeu: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu

a trimis pe Fiul Sãu, nãscut din femeie, nãscut sub lege,ca pe cei de sub lege sã-i rãscumpere, ca sã dobândimînfierea” (Galateni, 4, 4-5).

Iisus Hristos, Fiul Omului ºi Fiul lui Dumnezeu s-aorânduit în sânul Sfintei Treimi, ca sã coboare pe

Pãmânt, între noi oamenii ºi sã aducã jertfã de ispãºirepentru pãcate.

Iubiþi credincioºi, Crãciun numim noi, în fiecare an, Întruparea lui

Iisus Hristos ca jertfã de rãscumpãrare din robiapãcatului strãmoºesc. Adicã Creaþia din nou, repararealegãturilor stricate ºi înfierea, devenirea din nou a ceeace am fost, adicã fii: „ªi pentru cã sunteþi fii, a trimisDumnezeu pe Duhul Fiului Sãu în inimile noastre, carestrigã: Avva, Pãrinte” (Galateni, 4, 6).

De aceea, colindele noastre, pline de credinþã,nãdejde ºi dragoste, pe care le rostim sau le

cântãm aºa de frumos ºi cu multã râvnã, în vremeasãrbãtorilor Naºterii Domnului Iisus Hristos, reprezintãmarea sensibilitate a creºtinilor ortodocºi români.

Ei mãrturisesc, cu dinamism plin de sfinþenie, mareatainã a Întrupãrii lui Iisus Hristos din Fecioara

Maria, adicã, Ziditorul a toate se înzideºte în zidirea Sa,atât de generos rãspânditã pe faþa întregului pãmânt.

De aceea s-a spus, cã Întruparea lui Iisus Hristoseste o mare tainã. „Dumnezeu S-a arãtat în trup –

prin Iisus Hristos – S-a îndreptat în Duhul, fiindadumbritã Fecioara Maria de cãtre Duhul Sfânt, lavestirea Zãmislirii lui Iisus, a fost vãzut de îngeri ºi deoameni, S-a propovãduit ºi se propovãduieºte întreneamuri, a fost ºi este crezut în lume, a suferit moarte pecruce ca sã spele pãcatele omenirii cu sfânt Sângele Sãu.

S-a pogorât întru adâncuri ca sã zdrobeascã porþileiadului ºi sã scoatã la luminã pe cei închiºi întru

întuneric. A Înviat a treia zi ca sã adevereascã zdrobireamorþii ºi sã ne înveþe ºi pe noi trecerea de la moarte laviaþã, dupã care S-a înãlþat întru slavã!” (I Timotei, 3,16).

Ca sã înþelegem aceastã Tainã mare a Creºtinãtãþii,sau a dreptei credinþe, cum spune Sfântul Apostol

Pavel, episcopului Timotei, ucenicul sãu, trebuie sãavem multã ºtiinþã de carte. Vedem întruchipareatainelor în minunile din fiecare zi, care se sãvârºesc înviaþa noastrã.

Avedea Tainele lui Dumnezeu, presupune o staturãduhovniceascã ºi cãrturãreascã deosebitã, culturã

cuprinzãtoare ºi observarea minunilor care neînconjoarã.

Aºa vom înþelege mai bine, cã preamilostivulDumnezeu n-a mai putut suferi ca sã ne vadã pe

noi cãzuþi. N-a uitat cã suntem fãpturile mâinilor Lui ºicã „plecând cerurile, S-a pogorât pentru cercetareanoastrã.

ªi ce a fãcut?

Domnul nostru Iisus Hristos s-a ascuns într-un trupde Prunc, în pântecele Maicii Domnului, adicã în

trup omenesc. Aºadar, Cel nevãzut, ca Dumnezeu, S-afãcut vãzut, ascuns în trup de om.

Fiul lui Dumnezeu se face Fiul Omului. Fãrã sã seschimbe ca Dumnezeu, Om cu trupul se face,

Dumnezeu ºi Om desãvârºit.

Încã ºi mai mult, trupul fiecãruia dintre noi îl facetrup din Trupul Lui ºi os din oasele Lui. Împrumutã

de la noi trupul nostru omenesc ºi ne aduce, în schimb,împãrtãºirea din viaþa firii lui de Dumnezeu Cel Veºnic.

- continuare în pagina 3 -

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

CCuuvvâânntt llaa NNaaººtteerreeaa DDoommnnuulluuii IIiissuuss HHrriissttooss

Pastoralã 2009

„E vremea bucuriei, aiertãrii, a iubirii! Trebuie sã

fim mai buni, sã avem în sufletluminã ºi pace!“ Aceste cuvinte,

chiar dacã sub alte aranjamente, ne tot rãsunã înurechi ºi ne rãsar înaintea ochilor în acest timpal apropierii de „sãrbãtorile de iarnã“. Care esensul lor? Niciunul. Care e semnificaþia lor?Una adâncã, dar care nu intereseazã, pentru cãrealitatea ei este pusã la îndoialã. Vorbim fãrãsens ºi de aceea ratãm semnificaþia lucrurilor.Nu avem vreme sã stãm pe gânduri cu privirela cele ce grãim ºi nu avem vreme sã stãm pegânduri nici cu privire la cele ce trãim. ªi nicichef pentru aºa ceva nu avem.

Dupã concepþia celor mai mulþi,numai nebunul cade pe gânduri ºi stãsã cugete la cele ce sunt ºi la cele cevin. Dupã cei mai puþini, dar careînþeleg mai mult, numai nebunul nu epreocupat de cugetarea spre înþelegerea realitãþii în care se gãseºte.

De ce oare s-au banalizat pânã la aajunge amuzante aceste cuvinte? Esimplu: tocmai pentru cã nu maicredem în aºa ceva. Ne bucurãm, darnu din senin, ci dacã avem motiveserioase, precum: porc, þuicã sautelevizor. Cu privire la iertare, nici numai trebuie sã menþionãm ceva, pentrucã sunã a cuvânt din poveºti pentrucopii, cãci doar ei mai pleacã urecheala aºa ceva. Iubim, desigur, pânã cândcineva începe sã ne irite prin simplaprezenþã; cu atât mai rãu pentru el dacã maiface ºi ceva împotriva noastrã. Petrecem întrecei dragi, însã armonia este adusã de cãtreprogramele de divertisment de la televizor, fãrãde care ne-ar cuprinde plictiseala; în mareanoastrã iubire faþã de „ai noºtri“ continuãmtotuºi sã ne dojenim reciproc ºi sã ne mâniem.

La a fi mai buni în perioada sãrbãtorilor nune obligã nimic, câtã vreme nici alþii nu dau pedinafarã de bunãtate faþã de noi. Iar „dacã eºtiprea bun, eºti luat de prost“, zice o vorbã pecare unii dintre noi o iau în serios. Cineconsimte la aceastã afirmaþie, e invitat sãîncerce a rãspunde la urmãtoarea întrebare:„Dacã eºti prea bun, eºti luat de prost....de cãtrecine?“

Cât despre a avea în suflet luminã...e de-a

dreptul absurd; nu concepem cum ar arãta oluminã în suflet. Rãmâne vorbã goalã, ca ºipacea al cãrui înþeles scapã ºi care sunã maimult a rãu decât a bine. Nu prea pricepem marelucru ºi totuºi continuãm sã primim ºi sã facemaceleaºi urãri din obiºnuinþã, pentru cã aºa face

toatã lumea. Dacã nu ar face toatã lumea,ne-am ruºina sã le facem noi.

Dacã aºa de neînþelese sunt urãrile deCrãciun, atunci cam aºa ni se înfãþiºeazã ºiînsãºi sãrbãtoarea: neînþeleasã. Totuºi, dincolode vorbele goale, cei ce le rostesc exprimã oveselie ce trãdeazã dorinþa sincerã ca cele spusesã aibã legãturã cu realitatea. ªi în aceastãdorinþã, omul începe a se pregãti aºa cum credeºi cum vede el, de sãrbãtoare: merge lahypermarket unde se jertfeºte petrucumpãrãturi stând câteva ceasuri la coadã,împodobeºte bradul, taie porcul, face cozonaci,cumpãrã cadouri. Toate pregãtirile dureazã zileîn ºir, totul este încununat de întâlnirea curudele, servirea mesei ºi relaxare în faþatelevizorului. Frumos ºi bine, dar în agitaþie nu

se întreabã nimeni de ce pe la urechi rãsunã depretutindeni: „Hristos Se naºte, Domnulcoboarã!“, în melodie de colindã. ªi din acestmotiv, deºi petrecem sãrbãtoarea, ratãmCrãciunul. Ratãm esenþa, Îl ratãm pe Hristos.

Ne vedem de treburi ºi nu luãm în seamãcând auzim vestea minunatã cã „AstãziS-a nãscut Cel fãr’ de-nceput“. Ciudatlucru: Hristos ne bate în timpane ºi noihabar nu avem. Nu e nevoie decât de unmoment în care sã îþi dai seama.Dumnezeu coboarã în trup, devenind omdeplin; Cel veºnic începe sã fie în timp;Fiul Cel nãscut din veci din Tatãl Senaºte astãzi din Fecioarã. Iatãsãrbãtoarea! Unde e legãtura ei cuporcul, cu bradul ºi cu toate cele dupãcare ne agitãm? Este, cãci toate suntmanifestãri ale bucuriei, însã sunt bunedoar dacã nu devin în ele însele motivede bucurie. Cã vine Dumnezeu la noi închip deplin, Cã Ziditorul coboarã cãtrezidire, cã Izvorul a tot binele, fãrã decare nu putem face nimic, se uneºte cunoi prin fire, iatã esenþa bucuriei

noastre! Cînd îþi dai seama de aceasta, ieºi din sfera

vorbelor goale ºi gãseºti în cuvânt amprentaCuvântului. În aceastã perspectivã, în carelumina înþelegerii deja îºi face simþitã prezenþa,iertarea începe a-ºi arãta necesitatea ºi legãturaintimã cu iubirea care, în tainã, se hrãneºte diniubirea dumnezeiascã revãrsatã peste umanitateprin chenozã. Dragostea la nivel omenesc seridicã treptat, odatã cu conºtientizarea surseisale.

Având bucurie autenticã, dragosteiertãtoare, lumina înþelegerii ºi a binelui,desigur cã spulberãm agitaþia ºi tulburarea,dobândind pacea de care nu ne mai temem, ciîn care ne odihnim. Avem astfel terenul pregãtitpentru a semãna bunãtate, revãrsatã peste

ceilalþi prin daruri. „Dãruind vei dobândi“, credea Nicolae

Steinhardt. Noi ne întrebãm: dãruind ce?Dãruind cui? Dãruind...de unde? Raspunsul esimplu: Orice! Oricui! De nicãieri!

A dãrui orice, înseamã a dãrui ºi ceea ce nuai. E paradoxal, dar paradoxul se integreazã celmai bine în credinþa creºtinã. Dincolo delipsurile materiale, cel mai adesea se gãsescnemulþumiri sufleteºti, tristeþi, singurãtãþi,dezechilibre interioare. Aceasta e sãrãcia ceadintâi a celor din preajma noastrã, ºi pe ea oputem stârpi neavând nimic. Nu ai bine, nu aibucurie, nu ai dragoste, nu ai nãdejde, însãacestea fac parte dintre cele pe care le poþi dãruifãrã sã le fi posedat. Dãruieºte omului de alãturiinteresul faþã de el, ascultã-l, îmbrãþiºeazã-l,bucurã-l, dã-i nãdejde, ºi îi va folosi mai multdecât o pâine, iar tu te vei vedea dobândind celepe care nu le aveai, dar le-ai dãruit. ªi aceastaîn chip real. A dãrui oricui înseamnã a rupeegocentrismul manifestat prin cumpãrarea dedaruri exclusiv pentru cei din familie, pentrucâþiva prieteni, pentru cei faþã de care te obligãceva, sau pentru oricare dintre cei care, într-unmod sau altul, ne vor înapoia darul. Decât undar strãlucitor pentru cineva care nu duce lipsã,mai bine un lucru mic ºi de folos celui lipsit,pentru care bucuria sã fie mare. ªi pentru cabucuria nostrã sã fie deplinã. De nu vom avea„de unde“, vom dãrui de nicãieri, adicã dinlipsã, agonisind cu Hristos, prin lucrareavoinþei.

A-þi da rãgaz pentru a surprinde semnificaþiaCrãciunului, e primul pas spre o bucurie realã,care se împlineºte în rugãciune. Înþelegereacelor de neînþeles pe care Dumnezeu lesãvârºeºte în mijlocul lumii, ne deschide spreprimirea tainicã a chemãrii puternice: „HristosSe naºte, mãriþi-L! Hristos din ceruri,întâmpinaþi-L! Hristos pe pãmânt, Înãlþaþi-vã!“

Iuliana Gabriela POPA

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Diacon Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, Andrei Cãnuþã, diacon Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Moise, împreunã cu bãtrânii fiilor lui Israel,a poruncit poporului ºi a zis: Toate poruncilepe care vi le poruncesc eu astãzi sã le împliniþi.Când vei trece peste Iordan în pãmântul pecare Domnul Dumnezeul tãu þi-l dã, sã-þi aºezipietre mari ºi sã le vãruieºti cu var; ºi pepietrele acelea sã scrii toate cuvintele acesteilegi când vei trece Iordanul, ca sã intri înpãmântul pe care Domnul Dumnezeul tãu þi-ldã, în pãmântul unde curge lapte ºi miere, dupãcum þi-a grãit Domnul Dumnezeul pãrinþilortãi. Dupã ce veþi fi trecut Iordanul, sã puneþipietrele acelea, precum vã poruncesc eu astãzi,pe muntele Ebal ºi sã le vãruiþi cu var. Sãzideºti acolo jertfelnic Domnului Dumnezeuluitãu, jertfelnic fãcut din pietre, fãrã sã puiasupra lor fierul. Jertfelnicul DomnuluiDumnezeului tãu însã sã-l faci din pietreîntregi ºi sã aduci pe el Domnului Dumnezeuluitãu ardere de tot. Sã mai aduci jertfe de pace;sã mãnânci ºi sã te saturi acolo ºi sã teveseleºti înaintea Domnului Dumnezeului tãu.Dar sã scrii pe pietrele acelea cuvintele legii

acesteia foarte lãmurit” (Deuteronom 27, 1-8).

Chipul celor viitoaredate nouã prin SfinþiiApostoli

a. Pietrele mari sunt chipul ceteiApostolilor

Porunca era ca pietrele sã fie puse laînãlþime, vãruite, astfel încât legea scrisã pe elesã se vadã foarte clar.

Tot aºa a procedat ºi Mântuitorul aºezând peucenicii Lui care sunt mari ºi înalþi ºi vãzuþi demulþi pentru adevãrul fãcut cunoscut de ei. CãciDomnul i-a numit prietenii Lui (Ioan 15, 15),lumina lumii (Matei 5, 14), sarea pãmântului(Matei 15, 13).

Dar cine sunt cei care ridicã pietrele peînãlþimi? Legea aratã cã iudeii care trec apeleIordanului. Tot aºa creºtinii care se miºcã spreîmpãrãþia cerurilor, trecând prin apeleBotezului, au ridicat peste ei ca învãþãtori ºi

cãlãuze tainice pe ucenicii Mântuitorului.Aceºtia sunt pietrele cu adevãrat sfinte ºi alese,despre care cuvântul proorocesc ne-a spus: Cãpietre sfinte se rostogolesc pe pãmânt. ªi acestaîntrucât apostolii au umblat prin toatã lumeapredicând pe Hristos, Mãrgãritarul cel de multpreþ, Piatra cea din capul unghiului (Efeseni 2,20).

Pietre vãruite sunt apostolii, pentru motivulcã poartã întipãrite în ei poruncileMântuitorului care le-a zis: Mergând, învãþaþitoate neamurile, botezându-le în numeleTatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh,învãþându-le sã pãzeascã toate câte v-amporuncit vouã (Matei 28, 19-20).

b. Biserica- Noul SionDupã ridicarea pietrelor în care era înscrisã

Legea, se spune cã trebuia zidit jertfelnicul dinalte pietre întregi, adicã netãiate ºi nerãnite destrãpungerile fierului.

Piatra cea din capul unghiului, care s-a pusal temelia Sionului este Hristos (I Petru 2, 6).

Toþi ceilalþi suntem ridicaþi împreunã cuHristos, ca un altar, ca un jertfelnic, potrivitîndemnurilor: Apropiaþi-vã de El piatra ceavie… ºi voi înºivã ca pietre vii (I Petru 2, 4-5).Înfãþiºaþi trupurile voastre jertfã vie, sfântã,bineplãcutã lui Dumnezeu (Romani 12, 1).Înþelegem cã trebuie sã ne dãruim numai luiDumnezeu, refuzând pornirea ne a ne împãrþispre cele ale trupului ºi ale lumii. Sã rãmânemdeci pietre netãiate, dupã voia Domnului care aporuncit lui Moise: Iar de-Mi vei face jertfelnicde piatrã, sã nu-l faci de piatrã cioplitã; cã devei pune dalta ta pe ea, o vei spurca (Ieºire 20,25).

Dupã zidirea jertfelnicului s-a cerutpoporului sã aducã jertfe de pace, sã mãnâncesã se sature ºi sã se veseleascã înainteaDomnului. ªi aceasta pentru a înþelege cã celorajunºi în casa duhovniceascã a Bisericii le estefoarte potrivit sã se sature de sfinþita ºidumnezeiasca hranã a binecuvântãrilorTainelor Domnului nostru Iisus Hristos.

Prof. Andrei CÃNUÞÃ

În umbrã, în Lege ºi în Scripturã (LXI)

PPPPiiiieeeettttrrrreeeelllleeee tttteeeennnnccccuuuuiiiitttteeee ccccuuuu vvvvaaaarrrr

HHrriissttooss SSee nnaaººttee,, mmããrriiþþii--LL!! HHrriissttooss ddiinn cceerruurrii,, îînnttââmmppiinnaaþþii--LL!!

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

- continuare din pagina 1 -

Binecuvântarea lui Dumnezeu s-a pogorât peste noipentru cã El a venit în cãutarea noastrã. Cum spun

Sfinþii Pãrinþi: la Crãciun, Dumnezeu s-a fãcut prunc deom, ca pe om sã-l facã Dumnezeu.

Datori suntem, aºadar, lui Dumnezeu Cel multmilostiv, sã-I mulþumim mereu, câte zile vom mai

avea, de atâta milã ºi atâta bunãtate. Când pãºim înpeºtera din Betleem, la locul unde S-a nãscut IisusHristos, stã scris: „Aici S-a nãscut Iisus Hristos,Dumnezeu, Care S-a fãcut Om pentru mântuirea lumii”.

Iubiþi fraþi ºi surori înDomnul nostru Iisus Hristos, Cuvine-se cu adevãrat, ca glasul inimii noastre sã

cânte întru mulþumire ºi închinare cãtre Dumnezeupentru venirea Lui la noi, în trup omenesc, venirea ceaplinã de daruri, pe care o prãznuim astãzi: „Tainã strãinãvãd astãzi ºi preamãritã. Cer se face peºtera din Betleem,scaun de Heruvimi, Fecioara Maria, ieslea sãlãºluire întrucare S-a culcat cel neîncãput, Hristos Dumnezeu, pe Care,lãudându-L Îl mãrim”. (Minei, Catavasiile de Crãciun).

La ceas de tainã, fiecare dintre noi putem zice: „Îþimulþumesc, Doamne, cã Te-ai gândit ºi la mine ºi

la mântuirea mea ºi a fiecãruia dintre noi, în ziua cândTe-ai nãscut prunc ºi Te-ai fãcut om, în peºtera dinBetleem”.

Pierzania omenirii a încetat o datã cu venirea luiIisus la noi în bãtãturã. El ne cheamã la bucuria

Lui: „Bucuraþi-vã dimpreunã cu Mine, cã am aflat oaiacea pierdutã”. (Luca 15, 6).

Aceastã supremã dragoste a lui Dumnezeu arãtatãnouã, ne cheamã ºi pe noi sã cinstim pogorârea

Lui la noi ºi prin pãzirea poruncilor Lui, pentru cãporuncile Lui sunt cãi trainice de sfântã împãrtãºire dinviaþa cea dumnezeiascã ºi fãrã de moarte.

Aºadar, cu dragoste, unul pe altul sã cinstim,precum Însuºi Domnul a scris în Legea Sa, aºa sã

facem, cã a poruncit: „Sã nu ucizi, sã nu furi, sã nu fiidesfrânat, sã nu grãieºti minciuni, sã cinsteºti pe tatãl tãuºi pe mama ta, sã iubeºti pe aproapele tãu ca pe tine însuþi,pe aproapele nu numai pe cel de bun neam cu tine, ci petot omul din lume, pentru care a venit Dumnezeu la noi ºiS-a fãcut om, asemenea nouã, afarã de pãcat.”

Sã nu uitãm, de asemenea, ca pe cei care suntflãmânzi sã-i hrãnim, pe cei strãini sã-i primim, pe

cei goi sã-i îmbrãcãm, pe slujitorii lui Dumnezeu, încinste sã-i avem, de Bisericã sã nu ne înstrãinãm ºi acolosã ne curãþim de pãcate ºi sã ne trezim din leneviatrupului ºi a sufletului.

Sã avem grijã de spovedania curatã cãtre Dumnezeuºi sã împlinim poruncile duhovnicilor, apropiindu-

ne de dumnezeiasca împãrtãºanie cu Trupul ºi Sângele luiHristos, drept garanþie a sfinþirii vieþii noastre ºi a înnoiriimereu proaspete, chemare pe care ne-o face Iisus Hristos,Fiu al lui Dumnezeu; Dumnezeu adevãrat ºi Om adevãrat.

Iubiþi credincioºi, Ca o adevãratã încununare a vieþii noastre, grija de

cãpetenie a fiecãruia dintre noi este sã lucrãmasupra inimii noastre. Curãþia inimii, sau curãþenia în casainimii, ne va aduce bucuria mare de a auzi mereu fericirearostitã de Iisus Hristos: „Fericiþi cei curaþi cu inima cãaceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8). Iar o fericire,asemenea acesteia este: „Fericiþi fãcãtorii de pace, cãaceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei, 5, 9).Aceste douã celebre fericiri, ne ajutã sã lucrãm, cu mareatenþie asupra vieþii noastre. Nu vom putea ajunge fiii luiDumnezeu dacã nu zidim în noi înºine ºi în jurul nostrupacea cea adevãratã, care nu poate rãsãri decât dintr-oinimã, cu adevãrat curatã.

Sã nu aºteptãm, ca doar cei din jurul nostru sã-ºicureþe ºi sã-ºi are în grãdina inimii ºi a sufletului.

Fiecare sã ne mãturãm în casa inimii ºi a sufletului. Aºavom putea avea gãtitã casa inimii pentru a primi, caoaspete drag, pe Iisus Hristos Domnul ºi Mântuitorul

nostru: „Iatã, stau la uºã ºi bat; de va auzi cineva glasulMeu ºi va deschide uºa, voi intra la el ºi voi cina cu el ºiel cu Mine.” (Apocalipsã 3, 20).

Dreptmãritori creºtini ºi creºtine, Gândul ºi inima noastrã se ridicã la Sfânta Treime,

pentru a-I mulþumi din adâncul inimii pentrudarurile fãcute nouã, argeºenilor ºi muscelenilor.

Tot acum, doresc sã mulþumesc, tuturor preoþilor ºicreºtinilor, pentru inima curatã ºi bucuria

duhovniceascã arãtatã zilei unice, din 26 septembrie2009, când, prin darul lui Dumnezeu, la Curtea de Argeºdin Eparhia Argeºului ºi Muscelului, s-au proclamat treisfinþi: Iachint mitropolitul, Neagoe Vodã Basarab ºiIoanichie cel Nou de la Muscel. De asemenea s-a fãcut ºiridicarea la treapta de arhiepiscopie a acestui þinuteclesiastic plin de istorie ºi trãire duhovniceascã înMitropolia Þãrii Româneºti, care a împlinit vârsta de 650de ani.

Arãtãm preþuire deosebitã Pãrintelui Patriarh Danielºi întregului Sfânt Sinod al Bisericii Ortodoxe

Române, care ne-au bucurat cu aprobãrile ºi prezenþaiubitoare la marele ºi unicul moment din 26 septembrie2009, ziua de prãznuire a Sfântului Neagoe VodãBasarab, care ne-a chemat la bucuria cinstirii Sale.

Sã ne îndreptãm bucuria inimii cãtre PrazniculNaºterii Domnului nostru Iisus Hristos ºi sã-i

cântãm din prea plinul inimii:

Hristos se naºte, mãriþi-L!

Hristos din ceruri, întâmpinaþi-L!

Hristos pe pãmânt, înãlþaþi-vã!

Cântaþi Domnului tot pãmântul!

Vã întâmpinãm, pe toþi, Cler ºi Popor iubit de SfântaTreime, Tatãl, Fiu ºi Duhul Sfânt, cu dorirea de a

ne bucura de mângâierea adusã prin Naºterea lui IisusHristos Domnul ºi Mântuitorul nostru.

De ziua Naºterii lui Iisus, sã ne bucurãm ºi sã fimveseli în Duhul Sfânt cum cântãm în colindã.

Cu pace ºi bucurie în Duhul Sfânt,

Vã îmbrãþiºeazã,

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

CCuuvvâânntt llaa NNaaººtteerreeaa DDoommnnuulluuii IIiissuuss HHrriissttooss

Pastoralã 2009

Colindul nu-i în nicio altã parte maifrumos ca la români. O spun toþi ºi mai alesspecialiºtii…A fi colindat ºi a colinda suntmomente sfinte în viaþa noastrã. Atunciparcã „cerul se coboarã pe pãmânt”, ca noide pe pãmânt sã mergem la Cer. Cândcolindul e adus de cineva care ºtie ce-i „acolinda” atunci mergerea la Cer este suireîntru înãlþare pe un fir de luminã linã. Aºaeste atunci când te colindã ªtefan Hruºcã …Aºa a fost ºi în „sara mare” a lui 12decembrie când colindãtorul din Ieud acoborât ºi la noi, în Piteºti, sã ne umpleinimile cu frumosul din colinde ºi sã ne

lumineze sufletele cu strãlucirea pe care oprimeºte colinda în vocea ºi în fiinþa luiªtefan Hruºcã. Aproape 1000 de suflete deargeºeni s-au bucurat ºi au cântat colindeîmpreunã cu „maestrul colindului românesc”aºa cum este supranumit, pe bunã dreptate,Hruºcã. Am înþeles încã o datã cã timpulpetrecut în spaþiul colindului nu areasemãnare decât cu timpul petrecut în spaþiulrugãciunii. Pentru cã adevãratul colind estecel care poartã pecetea rugãciunii. Multedintre colindele pe care ni le aduce Hruºcãchiar asta sunt: „rugi crescute dinîngenuncherea de peste veacuri a românuluicuminte ºi frumos în timp ce stã de vorbã cuDumnezeu”. Ascultându-le îþi dai seama cãniciunde nu se simte mai aproape românulde Dumnezeu ca în colind. Pruncul sfântcare se naºte, parcã este propriul prunc ce ise naºte în casa lui; toatã natura ce-lînconjoarã: izvorul, pomul sau marea, totul

trãieºte ºi „respirã” Crãciunul; pânã ºiParusia este prezentã în colind: („Lasãvârºitu lumii…”). În acest din urmã colindaflãm cã atunci când vor trâmbiþa îngerii,domnii ºi împãraþii „or plânge” , aflãm ce vafi cu cei buni, „cã vor fi încuiaþi într-un norspre binele tuturor”, iar „pe cei rãi o sã-iînchidã într-o piatrã, ca lumina sã n-o maivadã”. Reiese limpede de aici cã românul aºtiut dintotdeauna cã nu eºti bun ºi nu temântuieºti decât dacã eºti „spre bineletuturor”: mântuire de unul singur nu sepoate; pânã ºi în colinde ni se aminteºteacest adevãr sfânt ºi poate prea des uitat.

Dacã m-ar întreba cineva care-i colindulcel mai frumos pe care-l duc mai mult ºi maimult cu mine, mi-ar fi greu sã rãspund…Pentru cã, atunci când ai fost colindat cu aºamulte colinde într-o searã, câte poartã însuflet Hruºcã, e greu sã spui pe care îl ducicu tine mai mult ºi mai mult acasã într-o

cuminte ºi aºezatã fredonare ca sã îþi þinã totpostul, tot Crãciunul ºi tot anu` pânã vine iarCrãciunul. Dar, am putut sã aflu de la ªtefanHruºcã pe care dintre colindele lui îl are celmai aproape de suflet. ªi mi-a rãspuns cã„Sus, sus, pe lângã lunã”, deoarece, la el, laIeud, de copil l-a cântat cu toþi „coconii” pela casele sãtenilor toatã noaptea de colind.Este un colind „obligatoriu” în zona aceea;aºa cum este la toþi românii „O, ce vesteminunatã”…

Pentru frumuseþea ºi, mai ales pentrucandoarea colindului, în loc de încheiere,picur o lacrimã peste aceste rânduri ºi vã lassã colindaþi (toþi care doriþi) colinda „Sus,sus, pe lângã lunã…”:

Sus, sus, pe lângã lunã,Mândru arde o luminã,Nici aceea nu-i luminã,Cã-i un scaun de hodinã,Da pe scaun cine ºedeªede Maica PrecuratãCu –un fiuþ micuþ în braþã.

Fiul zbiarã ºi nu taceMãicuþa n-are ce-i face.Taci, fiule, nu zbieraCã mama þie þi-a daDouã mere, douã pereSã te joci în rai cu ele.

Pr. Florin IORDACHE

CCOOLLIINNDDAA DDEE AAUURR AA LLUUII HHRRUUªªCCÃÃ……

33

EEvveenniimmeenntt mmuuzziiccaall

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Este bine ºtiut de cãtre cercetãtorii români ºi strãini cãcreºtinismul a avut un rol precumpãnitor, dominant ºi chiarhotãrâtor în dezvoltarea moral-religioasã a umanitãþii în toatelocurile ºi timpurile.

Se ºtie apoi cã Mântuitorul nostru Iisus Hristos a avut oatitudine aprobatoare cu privire la utilizarea muzicii în cultuldivin la care participã împreunã cu ucenicii sãi: „ªi dupã ce aucântat imnuri au ieºit la muntele mãslinilor” (Vezi Matei 26, 30ºi Marcu 14, 26).

Se ºtie de asemenea cã potrivit obligaþiei rituale a evreilorMântuitorul a trebuit sã cânte împreunã cu naþionalii sãi„Hallel”-ul (Psalmii 113-118). Potrivit opiniei cercetãtorilor,psalmii se cântau în Biserica primelor veacuri asemenea cântãriice se practicã azi în Biserica noastrã, adicã antifonic, „schimbuldintre preot sau diacon pe de o parte ºi cântãreþ sau cor pe dealta, dintre cele douã strane” (Vezi Breazul George, Muzicaprimelor veacuri ale creºtinismului, Art. în: Raze de luminã,Anul VI, Nr. 5, noiembrie-decembrie 1934, Bucureºti, pag. 414).

Menþionãm cã tot potrivit cercetãtorilor români ºi strãinimuzica religioasã pânã spre sfârºitul secolului al VI-lea eraaceeaºi atât în rãsãrit cât ºi în apus.

Trei au fost filoanele muzicii religioase bizantine:elementele sinagogale, elementele populare ºi elementeleprovenite din muzica elinã.

Unii cercetãtori mai susþin cã înrudirea dintre cântulgregorian (cântul liturgic al Bisericii Catolice) ºi cântulbizantin în ceea ce priveºte modul, ambitusul, formulelemelodice precum ºi cadenþele se datoreazã folosirii de cãtreambele creaþii a elementelor de esenþã popularã.

Trebuie sã menþionãm de asemenea cã „elementelemodale, melodice ºi ritmice, au fost comune întregii lumiantice, pe lângã altele specifice fiecãrui neam” (VeziPetrescu I. D. Pr., Condacul Naºterii Domnului, Studiu demuzicologie comparatã, Bucureºti, 1940, pag. 45).

Toate aceste elemente structurale au fost transmise de-alungul vremii atât muzicii noastre religioase, colindelor ºicântecelor de stea, precum ºi creaþiei noastre folcloricelaice.

Fiind în mod inuman prigoniþi atât de pãgâni cât ºi de iudeiicare nu vedeau cu ochi buni apariþia noii religii, creºtinii ºi-aucreat noi genuri muzicale ºi forme de cult adecvate acestei religiidepãrtându-se total ºi definitiv de cântãrile sinagogale, faptîmplinit la sfârºitul secolului al II-lea dupã Hristos.

Analizate comparativ cele douã creaþii muzicale religioase -melodia gregorianã ºi melodia ebraicã - aceasta din urmã estemult mai ornamentatã, mai amplã, mai bogatã în melisme decâtcea gregorianã care este curãþitã de încãrcãtura melismaticã amelodiei ebraice. Acelaºi lucru îl întâlnim ºi la cele douãreforme muzicale din Biserica Ortodoxã (1814 laConstantinopol ºi 1951 la Bucureºti).

Menþionãm de asemenea cã atât muzica gregorianã cât ºimuzica bizantinã a secolelor XI-XIV este mult mai apropiatã decolindele religioase existente înainte de Reforma Chrisanticã dela 1814, decât de muzicã psalticã de azi care se predã în ºcolilenoastre teologice ºi care a suferit de-a lungul vremii puterniceinfluenþe ale muzicii orientale ºi populare.

De asemenea, precizãm cã unele colinde religioase au la bazãtetracordul sau pentacordul, fapt întâlnit însã în întreaga cântareliturgicã a Bisericii Romano-Catolice.

Cercetând îndeaproape unele colinde religioase publicate decompozitorii ºi muzicologii: Gheorghe Cucu, D. G. Kiriac,George Breazul, Gheorghe Dima, Timotei Popovici, Ioan D.Chirescu, Sabin Drãgoi, Tiberiu Brediceanu, Nicolae Lungu,Nicolae Ursu ºi alþii, observãm cã majoritatea colindelorpublicate de aceºtia sunt scrise în cele douã moduri populareDorian ºi Frigian.

Acest proces de integrare a melosului popular în muzica

bisericeascã s-a resimþit atât în creaþia muzicalã bizantinã, cât ºiîn cea gregorianã.

Biserica primelor veacuri creºtine a folosit muzica ca armã deluptã sigurã ºi directã cu ereziile timpului. Astfel unii eretici ca:Bardesanie compunea imne în metru popular având texte ereticeale credinþei sale. La rândul sãu, Sfântul Efrem Sirul (autor apeste 500 de imne) compunea alte imne cu texte ale învãþãturiidogmatice a Bisericii oficiale pentru a demonstra concretsuperioritatea gândirii teologice faþã de cea a ereticilor. Înacelaºi fel procedeazã ºi Sfântul Ioan Gurã de Aur laConstantinopol ºi Sfântul Ambrozie la Milan.

Pãtrunderea masivã a melosului popular în muzicabisericeascã este atestatã documentar ca existând încã dinsecolul al IX-lea d.Hr.

Cercetãtorii români susþin fãrã rezerve înrudirea perfectã întrecolindele religioase ºi creaþia folcloricã româneascã, întrucât„colindul este strâns legat de obiceiul precreºtin” (Vezi Ciobanu,Gheorghe, Elemente muzicale vechi In creaþiile populare

româneºti ºi bulgãreºti, Art. în: Studii de muzicologie, Voi. I.Editura Muzicalã, Bucureºti, 1965, pag. 398).

Este ºtiut cã aria largã de rãspândire a colindelor ºi cântecelorde stea (Muntenia, Ardeal, Moldova, Oltenia, Banat, Bucovina,Dobrogea etc.) diversitatea dar ºi unitatea stilistico-structuralã aacestora, demonstreazã pãstrarea cu sfinþenie a acestei frumoaseºi impunãtoare tradiþii la românii de pretutindeni întrucâtcolindele „au un limbaj arhaic, aidoma stratului ancestral alcolindului” (Vezi Oprea, Gheorghe, George Breazul- 110 anide la naºtere, Art. în: Muzica. Serie nouã, Anul VIII, Nr. 4(32),octombrie-decetnbrie 1997, pag. 88).

Menþionãm cã atât folcloriºtii cât ºi etonografii români ºi înmod special Alexandru Rosetti în lucrarea sa „Colindelereligioase”, Bucureºti, 1919, crede cã sãrbãtorile religioase aleromânilor au un substrat folcloric ancestral.

Tot ei cred cã ritualul colindatului este de esenþã creºtinã, iar„Vicleimul”; „Irozii” sau „Steaua” au înlocuit încã din secolul alIX-lea ritualurile iudaice de tipul sacrificiului din zonaîmpãcãrii.

Marele folclorist ºi om de aleasã culturã generalã NicolaeCartojan crede cã imnografia bizantinã a stat la baza colindelorla români ºi la populaþiile din sud-estul european.

Citãm în acest sens imnografi ca: Cuviosul Roman Melodul(sec. V-VI), Sfântul Andrei Criteanul (sec. VII), Sfântul IoanDamaschinul ºi Sfântul Cosma de Maiuma (sec. VII-VIII),Teofan Graptul († 850), Sfântul Teodor Studitul (759-826) ºichiar unii împãraþi bizantini ca: Constantin Porfirogenetul ºiLeon înþeleptul.

Iar în apus avem pe Sfântul Ambrozie al Milanului, CeciliusSedulius, Bernard de Clairvaux, Jacopone da Todi ºi alþii.

Termenul de colindã, colindat etc. este legat exclusiv desãrbãtoarea Sfântului Ierarh Nicolae, a Naºterii Domnului; aSfântului Vasile cel Mare, a Botezului Domnului ºi a SfântuluiIoan Botezãtorul.

„Sãrbãtoarea Crãciunului - scrie Sabina Ispas - este dinpunctul de vedere al folcloristului, o sãrbãtoare din ciclulcalendaristic ºi are o datã fixã de celebrare” (Vezi Ispas, Sabina,Calendal, calendar, coliadat ... Art. în: Revista de Etnografie ºiFolclor. Tom. 40. 1995, Nr. 4, Pag. 387).

Nu putem trece cu vederea preocuparea geniului poezieiromâneºti, Mihail Eminescu privind culegerea sa alcãtuitã dinbalade, obiceiuri tradiþionale, proverbe ºi cimilituri, cântecereligioase, irmoase etc.

„Cu acestea - scrie Alexandru Dobre - Eminescu îºi înscrie cuautoritate numele sãu în istoria folcloristicii româneºti” (VeziDobre, Alexandru, Contribuþia lui Mihai Eminescu lacristalizarea Folcloristicii româneºti. Art. în: Revista deEtnografie ºi Folclor. Tomul 37, Nr. 3. Editura Academiei

Române, Bucureºti, 1992, pag. 215).Cât priveºte originea istoricã a colindelor, folcloriºtii în

unanimitate considerã cã aceste creaþii constituie un tezaurde nepreþuit pentru conºtiinþa noastrã de creºtini ºi români ºicã la baza lor se gãseºte „o muzicã anticã creºtinã” (VeziÞincoca Iosif, I. Pr, Colinde ºi cântece de stea, Iaºi 1937,pag. 5).

Iar marele folclorist ºi savant de renume europeanBogdan Petriceicu Hajdeu a demonstrat în lucrarea safolcloricã Cuvente den bãtrâni Bucureºti, 1879,provenienþa cãrturãreascã a unor colinde ºi cântece de stea.

De asemenea folcloristul M. Gaster a descoperit înlucrarea sa Literatura popularã românã (Bucureºti 1883)sursa unor colinde religioase în Sfânta Scripturã, în Apocrifeºi în cartea popularã Varlaam ºi Ioasaf.

Se ºtie cã mulþi psalmi ai mitropolitului Dosoftei audevenit colinde ºi cântece de stea.

Nu mai puþin se poate spune despre cântecele vechi ºi demahala menþionate de Anton Pann în lucrarea sa, Spitalul

amorului (Bucureºti 1847) care au ajuns deja în preocupãrilepoeþilor ºi scriitorilor secolului al XIX-lea ca: GrigoreAlexandrescu; Costache Caragiale; Cezar Boliac; NicolaeFilimon ºi alþii.

Mulþi cercetãtori însã neagã valoarea esteticã ºi documentarãa colindelor uitând de caracteristicile acestora: naturaleþea,naivitatea, simplitatea etc., „fiind prezente în toate momentelevieþii colective” (Vezi Daicu, Iordan, Alte contribuþii laetnologia româneascã, Editura Universal Dalsi. Bucureºti.2005. pag. 116).

Este bine ºtiut de cãtre folcloriºti ºi muzicieni cã nu se poateînþelege folclorul românesc în integralitatea sa, fãrã a aprecia lajusta înþelegere valoarea istoricã a folclorului muzical religios ºimai ales a colindelor ºi a cântecelor de stea care aduc o mare ºiimpunãtoare contribuþie la susþinerea adevãrului istoric ºiteologic al etnogenezei creºtine a naþiunii române ortodoxe.

Nãscutã sau inspiratã de creºtinismul folcloric sau despiritualitatea ortodoxã naþionalã arta româneascã ne descoperão lume transfiguratã de frumuseþea gloriei dumnezeieºti.

Întreaga structurã literarã ºi muzicalã a colindelor ºicântecelor de stea abundã de expresii biblice.

Ataºamentul poporului român faþã de tradiþiile ºi practicilefolclorice nu a fost condamnat de Bisericã pentru cã au înstructura lor învãþãtura de bazã a Sa, adicã Sfânta Scripturã ºiSfânta Tradiþie.

Tocmai de aceea tradiþia folcloricã româneascã este legatã desãrbãtoarea calendarului creºtin ºi agrar, de cultul sfinþilor, almartirilor, al strãmoºilor ºi al întregii vieþi liturgice ºi muzicalea Bisericii Ortodoxe Române.

Pr. Prof. Dr. Marin VELEA

CCoolliinnddeellee ººii mmuuzziiccaa rreelliiggiiooaassãã mmããrrttuurriiii aallee ccrreeººttiinniissmmuulluuii oorrttooddooxx rroommâânn

Cerul ºi-a deschis soborul- Lerui, Doamne, Ler -au pornit cu pluguºorulÎngerii prin cer.

Merg cu pluguri de

oglindãºi de giuvaier,toþi luceferii colindã- Lerui, Doamne, Ler -

Vântul suflã cu luminã

- Lerui, Doamne, Ler -În buhai de lunã plinãlegãnat în ger.

Patru heruvimi cu glugãalbã de oier

sub fereºti colinde-ndrugã,- Lerui, Doamne, Ler –

N-au venit cu grâu lapoartã,

ci au rupt din gerstele mari ca sã le-mpartã,- Lerui, Doamne, Ler -

ªi-n Florar de roade grele,- Lerui, Doamne, Ler -va fi câmpul cer de stele

tolãnit sub cer...

Numai tu aºtepþi în tindã,- Lerui, Doamne, Ler -suflete ce n-ai colindãºi nu ºtii Prier.

Nici un cântec alb nu vinefâlfâind mister,cu o stea ºi pentru tine,- Lerui, Doamne, Ler -.

Radu GYR

CCCCoooollll iiiinnnndddd cccceeeerrrreeeesssscccc

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

55

La noi, românii, s-a înrãdãcinatobiceiul ca de marile sãrbãtoricreºtine, ca ºi la momentele debucurie personalã, gândul ºi faptabunã sã ni se îndrepte ºi spre ceibolnavi ºi sãraci. A fost o vreme,însã, când mare parte din lamuraþãrii - adicã spuma generaþieiinterbelice - a înfundat temniþelecomuniste ºi nici un gând bun, nici ofaptã creºtinã nu rãzbãtea pânã laei. Din dorul aprig pentru casã,familie, mângâiere ºi sãrbãtori s-aunãscut atunci, în captivitate,adevãrate opere de artã.

Literatura detenþiei nu esteintegral valoroasã (decât prindimensiunea sa de document al uneiepoci barbare), dar conþine în sine ºinestemate ale sufletului românesc.

Literatura din închisori este unfenomen unic în istoria culturiinoastre. Mai ales poezia a fost leacpentru toate suferinþele,îmbãrbãtare la ceas de fricã ºidãtãtoare de nãdejde în multelemomente de cumpãnã. Poezia asalvat minþi de la rãtãcire. Poezia apãstrat vieþi întregi, suflete cu sensînalt.

Este necesar sã pãstrãm memoriavie a ceea ce s-a întâmplat, iarpoezia o face poate cel mai bine. Înversurile acelea mustind de tristeþeºi cutreierate de suspin se vede maibine chipul Mîntuitorului din om. ªiprecum Hristos, au fost chinuiþi ºiacei înaintaºi ai noºtri, care au plãtitastfel pãcatele unui neam întreg.Aºa încât, la Naºterea Domnului,vedem potrivit a asculta, ca un zvonde departe, din adâncul uitãriinerecunoscãtoare, glasulcolindãtorilor cu lanþuri la picioare.

Nu ca sã vã întristãm, ci pentru apreþui mai mult acest darextraordinar pe care ni l-a fãcutDomnul, viaþa, ºi pentru a vã aduceaminte de adevãratele valori alenepreþuitului dar al vieþii, vã oferimun grupaj de versuri scrise înînchisoare, la câte-un Crãciun dupãgratii, de câþiva dintre marii poeþi aidetenþiei comuniste. (RoxanaDRAGOª)

Radu GYR

A VENIT ªI-AICI CRÃCIUNUL(O, ce veste minunatã!)

A venit ºi-aici Crãciunul,Sã ne mângâie surghiunul;cade albã neapeste viaþa mea,peste suflet ninge.Cade albã neapeste viaþa meacare-aici se stinge.

Tremurã albastre stelepeste dorurile mele;Dumnezeu de susîn inimi ne-a puspâlpâiri de stele.Dumnezeu de susîn inimi ne-a pusnumai lacrimi grele.

Maica Domnului curatãAdã veste minunatã.Zâmbetul tãu drag

înfloreascã-n pragca o zi cu soare.Zâmbetul tãu dragîl aºteaptã-n pragcei din închisoare.

Peste fericiri apusetinde-Þi mila Ta, Iisuse.Cei din închisoriTe aºteaptã-n zori,pieptul lor suspinã.

Cei din închisoriTe aºteaptã-n zoriSã le-aduci luminã.

STEAUA PRINDE SÃLUCEASCÃ

(O, ce veste minunatã)Steaua prinde sã luceascãpeste ieslea-mpãrãteascãºi din nou trei magivarsã din desagiaur ºi tãmâie.îngerii de susmagilor le-a puscerul sub cãlcâie.

Lumea-n cântec se deºteaptã,pe Mesia Îl aºteaptã.Zâmbete cereºtiintrã pe fereºti,vin în orice casãºi în orice gândarde tremurândcâte-o stea sfioasã.

Numai temniþa posacãa-mpietrit sub promoroacã.Stãm în bezna grea,pentru noi nu-i stea,cerul nu se-aprinde.Îngerii grãbiþi,pentru osândiþi,nu aduc colinde.

O, Iisuse ÎmpãrateIartã lacrimi ºi pãcate.Vin sã-nchizi uºorRãnile ce dor,visul ni-l descuie.Noi Te-om aºteptaCãci pe crucea TaStãm bãtuþi în cuie.

Pom de Crãciun Cu îngerii ce se-ndurau sã vinã,veneau smochine din Ierusalim,iar noi pândeam, prosteºte ºi

sublim,pe moº Crãciun la geamuri de

herminã.

ªi când plângea în cer un heruvim,cãdeau în brad mari lacrimi de

luminã,creºtea din fiecare-o mandarinã, ºi ne dãdea azur sã mirosim.Ce gravi stau astãzi numai pe

morminte serafi de piatrã, orbi ºi fãrã grai. În sãnii nu mai vin ca mai-nainte nici moº Crãciun, nici Sfântul

Neculai, iar noi am pus prin cetini oseminte ºi-am oblonit fereastra cãtre rai.

Sergiu GROSSULa geamul fulguit

La geamul fulguit ºi tristtrimis-am gândul sã-þi colinde.L-auzi cântându-þi despre Christ?Aprinde candela, aprindeºi-ncearcã-n braþe a-l cuprindeºi-o mânã caldã îi întindeºi tulburi ape de-ametist...Hai, Velerim ºi Lerui-Ler,flori dalbe, flori de mãr prea sfinte,prin mari troiene ºi prin geram rãzbãtut cu dor fierbinte,sã-þi spun, soþia mea cuminte, cã ºi-n aducerile-amintepoþi cuibãri întregul cer.

Sã-þi spun cum îþi spuneam cândva,de-un ursuleþ ºi-o sveltã ciutã,de-un gândãcel ºi-un ciob de stea;sã-þi spun în zvon de alãutã,iubirea mea neprefãcutã,crescutã-n temniþã, crescutãdin inima ºi carnea mea.

La geamul fulguit, în zori,trimis-am dorul meu sã-þi batã:- Primiþi, primiþi colindãtori?Iar tu de geam apropiatã,asculþi cântarea minunatã,plângându-mi viaþa mea legatãºi anii scurºi prin închisori...

Valeriu GAFENCUColindul robului

Pe malul TrotuºuluiCântã robii DomnuluiÎnjugaþi cu jugul Lui.Dar cântarea lor e mutã,Cã-i din suferinþã smulsã,ªi-i cu rugãciuni crescutã.

În inima robuluiDomnu-ªi face ieslea LuiÎn noaptea Crãciunului.Flori de crin din ceruri plouãPeste ieslea Lui cea nouãªi din flori picurã rouã.

Stã un copilaº în zareªi priveºte cu mirareO fereastrã de-nchisoare.Lângã micul copilaºS-a oprit un îngeraºCe-i ºopteºte drãgãlaº:

Azi Crãciunul s-a mutatDin palat la închisoareUnde-I Domnu-ntemniþat;ªi copilul cel din zareA venit la închisoareSã trãiascã Praznic mare.

Crãciun dupã gratii

CCCCoooollll iiiinnnnddddeeeelllleeee SSSSuuuuffffeeeerrrr iiiinnnn þþþþeeee iiii Versuri scrise în închisori

CCAAMMPPAANNIIAA „„DDIINN TTEEMMNNIIÞÞEE SSPPRREE SSIINNAAXXAARREE““

CCEE NNEE SSPPUUNNEEIICCOOAANNAA NNAAªªTTEERRIIII

DDOOMMNNUULLUUII??„Adesea ceea ce intelectul nu surprinde ascultând, este explicat de

cãtre vedere, care nu se preteazã la interpretãri false”. Plecând de laaceste cuvinte ale Sfântului Ioan Damaschin, încercãm sã „citim”icoana Naºterii Domnului dupã modelul de zugrãvire care ne-a fosttransmis prin Sfânta Tradiþie, dar pornind de la datele Sfintei Scripturi.

Astfel, în partea de sus a icoanei, parcã din cerurile prea înaltevedem cum coboarã o razã minunatã ce strãpunge întunecimeapãmântului. Raza luminii sfinte ne aratã pogorârea lui Dumnezeu pepãmânt. În lumina razelor Îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu, care a luattrup spre a mântui omenirea.

Sfântul Dionisie din Furna, creatorul „Erminiei picturii bizantine”,ne sfãtuieºte „în icoana Naºterii Domnului steaua nu se pune deasupraieslei pentru cã Evanghelistul zice cã - steaua ... a venit ºi a statdeasupra unde era pruncul (Matei 2, 9) – ºi a nu merge pe pãmînt ci pecer, ºi aºa se cuvine sã se ºi zugrãveascã, adicã pe cer deasupra iesleisau a casei”. Scutecele Domnului seamãnã a giulgiuri, iar pãtuþul cu unmormânt, trimiþând la legãtura dintre Naºterea ºi Punerea în mormânt alui Hristos.

Pe Împãratul Cerurilor îl încãlzesc douã animale: un asin ºi un viþel,amintiþi cu sute de ani înainte de profetul Isaia (1, 3). ªtim cã în LegeaVeche viþelul era animal de jertfã, iar asinul exprimã blândeþea ºismerenia – iatã cum toate acestea vestesc Jertfa pe Cruce aMântuitorului, moartea de bunã voie, din dragoste faþã de omenire.

Sfânta Fecioarã Maria este reprezentatã purtând hainã purpurie (roºuînchis), odihnindu-se pe aºternut roºu aprins. Maica Domnului gândeºteacum la suferinþele ce vor urma pentru Pruncul Ei. În dreapta jos îlvedem pe Prunc îmbãiat, arãtându-ne cã este ºi Om adevãrat deoarece„are nevoie” de îmbrãcãminte, baie ºi ocrotire. „Când se picteazã ºi celedouã femei care spalã Pruncul, una este moaºa Zelemi, alta Salomea”(Dionisie din Furna).

În celãlalt colþ de jos îl vedem pe Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare,îngândurat. Nepricepând minunea dumnezeiascã, Naºterea Prunculuidin Fecioarã, diavolul cu chip de pãstor îi tulburã sufletul. Acestaîncearcã sã îl ispiteascã zicându-i: „Priveºte Iosife toiagul acesta! Dupãcum lemnul uscat nu mai poate înflori, tot aºa nu se poate naºte PruncDumnezeiesc din Fecioara Maria”. Mare a fost bucuria lui Iosif vãzândcã toiagul înfloreºte; aºa a înþeles Dreptul ocrotitor cã Dumnezeu poateface ºi toiagul sã înfloreascã ºi pe Fecioara sã-L nascã pe Fiul luiDumnezeu.

În jurul Pruncului observãm cum îngerii Îl slãvesc neîncetat cântândprimul colind: „Slavã întru cei de sus lui Dumnezeu ºi pe pãmînt pace,între oameni bunãvoire” (Luca 2, 14). Unul dintre îngeri, cel carepriveºte cãtre oameni este chiar îngerul pãzitor (purtãtor de grijã ºisfãtuitor pentru oameni în orice clipã a vieþii).

De departe vin ºi cei trei crai pentru a se închina ÎmpãratuluiÎmpãraþilor, aducând daruri, aur, smirnã ºi tãmâie, care reprezintã celetrei chemãri, slujiri sau demnitãþi ale lui Hristos, de Profet (sauînvãþãtor), Arhiereu ºi Împãrat. Magii de la Rãsãrit sunt reprezentaþiivindu-se dupã un colþ de munte, cu îmbrãcãminte împãrãteascã, cucoroane pe cap, „cãlãri pe cai” (Dionisie din Furna), arãtându-ºi steauaunul altuia.

Icoana ne aduce bucuria ºi pacea ce izvorãsc din NaºtereaDomnului. Pruncul este Lumina Lumii, de aceea tot ce Îl înconjoarã seumple de luminã: stâncile au culoarea bej-gãlbui, cerurile aurii,blicurile (luminile de pe veºmintele îngerilor) au culoarea luminii, la felfiind reprezentate ºi aripile.

Sã nu uitãm sã aducem ºi noi daruri Pruncului Iisus Hristos:rugãciune, post, milostenie, cele care ne zidesc pe noi ca „beneficiari”ai Naºterii ºi Învierii Domnului.

Prof. Ionela CÂRSTEA

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

CRÃCIUNULca denumire

subsidiarã pentru SãrbãtoareaNaºterii DomnuluiPotrivit calendarului creºtin-ortodox, ziua de 25 a lunii lui Undrea

este închinatã prãznuirii Naºterii Domnului Iisus Hristos. În cãrþileSfinþilor Pãrinþi ºi ale altor scriitori bisericeºti se gãsesc denumirile înlimba latinã ale acestei sãrbãtori: Nativitas, Diem Natalis Domini,Natalis Domini Corporalis ºi Natalitia Christi. Atunci de unde ammoºtenit noi denumirea de Crãciun pentru sfânta sãrbãtoare a Bucurieiuniversale?

Întorcându-ne în timp pe filiera mitologiei, aflãm despre cultul solaral lui Crãciun ca strãmoº ºi moº, mult mai vechi decât cultul lui Mithracare a pãtruns ulterior ºi în Dacia. La geto-daci, Crãciun ar fi fost osemidivinitate arhaicã ce simboliza echilibrul elementelor naturii înmomentul creãrii lor. Acest personaj mitic reprezenta timpul sacru alsolstiþiului de iarnã, începutul (capul) de an sau rãstimpul dintre doi ani.Crãciun apãrea astfel ca o fãpturã de vârstã necunoscutã, pe chipulcãreia timpul a încremenit. Prin însuºirile sale, acest strãmoº semizeuera de tip creator-înnoitor, ceea ce romanii numeau „tempus factum”,în care toate se fãceau ºi se desfãceau.

În perioada daco-romanã, Crãciun a fost preluat ºi transfigurat înrândul pseudosfinþilor toleraþi de creºtinismul primitiv. Caracterulpersonajului ancestral nu tulbura, ci mai degrabã facilita înþelegereanoii religii abia cristalizate. Se pornea de la mitul arhaic al ciobanuluizeu-moº, trecând apoi la mitul unui cioban malefic ce refuza sãprimeascã pe Sfânta Fecioarã Maria sã nascã în casa lui, culminând cuminunea convertirii lui Crãciun la creºtinism. De aici s-a ajuns latransfigurarea lui Moº Crãciun într-un sfânt care aduce daruri copiilorcu ocazia zilei Naºterii lui Iisus Hristos pe pãmânt.

Trecut prin toate aceste transformãri, Crãciun ajunge sãdobândeascã o semnificaþie finalã, pãstratã de veacuri pânã în prezent:marcheazã începutul erei creºtine, dar ºi trecerea de la Vechiul la NoulTestament, odatã cu Naºterea lui Hristos Dumnezeu, Mântuitorulnostru.

Disputele care s-au ridicat în secolul trecut au fost mai ales cele cuprivire la etimologia cuvântului „Crãciun”. B. P. Haºdeu l-a dedus dinlatinescul „crastinum”, în timp ce C. C. Diculescu din „carnatione” dela „incarnatio”, „incarnationis”- întruparea Domnului- ca fiind untermen teologic fãurit de Sfinþii Pãrinþi (Vechimea creºtinismului laromâni, argument filologic, broºurã din 1910, Bucureºti).

Dupã Ovid Densuºianu ºi Alexandru Graur, apelativul „Crãciun”derivã din „creatio” care înseamnã naºtere: naºterea naturii,transfiguratã apoi în naºterea lui Hristos. Ipoteza denumirii latine a luiCrãciun nu se confundã cu originea cuvântului care putea fi anterioarã,existând în limba dacicã ºi având tot sensul de creaþie.

Deducþia cea mai apropiatã de adevãr ar aparþine lui PericlePapahagi ºi a fost consemnatã într-un articol din revista „Convorbiriliterare”, nr. 37. Autorul pleacã de la cuvântul latin, care are înþelesulde chemare sau strigare: „colatio”, „colationem”. Se fãcea referire laprima zi a fiecãrei luni (Calendae- la romani) când poporul era chematla Capitoliu ca sã audã de la pontifici, unicii cunoscãtori aicalendarului, câte zile erau în acea lunã pânã la Nonae (ultima zi alunii). Aceastã descoperire etimologicã a fost adoptatã de S. Puºcariu,de P. Gârboviceanu, ca ºi de preot profesor Niculae M. Popescu(Decembrie 1937).

Toate aceste cercetãri sunt ºi argumente aduse împotriva celor cesusþineau, nefondat, etimologia slavonã a cuvântului analizat aici.Printre aceºtia se numãrã ºi Fr. Miklosich. Popoarele slave, deºi aveauo terminologie creºtinã comunã în general, totuºi nu au aceeaºidenumire pentru sãrbãtoarea de la 25 Decembrie (sau de la o altã datãla unii slavi). La ruºi apare Rozdjestvo; la sârbi, croaþi ºi sloveni, Bozio;la ucrainienii din nord, Rizdvo; la polonezi, Boze Narodzenie; la cehiVanoce.

Pânã sã-ºi fi creat fiecare popor slav un termen autohton pentrumarea sãrbãtoare creºtinã, se presupune cã a existat un altul comun,însã demult uitat, neavând o rãspândire generalizatã în masele slave.Termenul mai vechia fost împrumutat de la un popor care se creºtinasecu mult înainte, cu siguranþã de la poporul român. De aceea, cuvântul„Crãciun” a fost ºi încã mai este utilizat de cãtre slavii din imediatavecinãtate a graniþelor etnice româneºti, dar ºi de unguri. Bulgarii îl aupe Kracun ºi ucrainienii carpatici pe Keretung. În unele pãrþi aleUngariei apar cuvintele româneºti: Crãciun, pãgân, Sâmbãtã (P.Caraman).

Fãrã îndoialã, toatã aceastã demonstraþie de ordin mitologic ºietimologic stabileºte concluzia definitivã: cuvântul „Crãciun” estederivat din limba latinã, fiind propriu spaþiului românesc ºi folosit întoate dialectele limbii noastre. Rãspândirea geograficã a cuvântuluiaduce un argument în plus în acest sens.

Amalia CORNÃÞEANU

De 12 decembrie, zona Cartierului ªubeºti, dinCâmpulung Muscel se îmbracã în sãrbãtoare, purtândcununa biruinþei, a bucuriei ºi a renaºterii spirituale,reamintindu-ne de rostul nostru pe pãmânt – mântuireasufletului. Cãlãtorind prin cetatea legendarului Negru –Vodã, este de remarcat cum oamenii, pe lângã grijile de zicu zi, se adunã cu o searã înainte, priveghind ºi rugându-sela Sfântul Spiridon. Nici nu ajunsesem bine în oraºulmedieval, cã bãtutul toacei ºi melodiosul clopot al Bisericii

dãdeau tonul la rugãciune, chemându-ne pe toþi lacomuniune. Pãrinþii alergau ºi pregãteau Biserica în straie desãrbãtoare.

Biserica îºi aºtepta sãrbãtoriþii! Ajuns fiind în interiorulBisericii, cântecul de bunã mireasmã duhovniceascã, îmistrãbãtea sufletul, îndemnându-mã la rugãciune. A fostdesigur, emoþia sfântã a întâlnirii în duh ºi adevãr cu putereatãmãduitoare ºi sfinþitoare a Sfântului Spiridon, ocrotitor acelor sãrmani ºi neputincioºi, tãmãduitor ºi binefãcãtor acelor ce aleargã la el cu credinþã. Sfântul Spiridon, crescãtorde capre în insula Corfu a tãmãduit prin puterea ºi lucrarealui Dumnezeu pe mulþi de multe boli ºi patimi. AjunsEpiscop al Trimidundei, ºi având o înaltã þinutã, sfat ºivorbã dulce, el este un teolog al experienþei isihastedobândind „darul facerii de minuni”. Însuºi a înfruntateresul arienilor în 325 la Sinodul I Ecumenic, dovedindexistenþa Sfintei Treimi (Tatãl, Fiul ºi Sfântul Duh) prinpilda cãrãmizii: a luat o cãrãmidã ºi a strâns-o în mânãzicând: Vedeþi voi focul care iese în sus? Acesta esteSimbolul fãcãtor al Tatãlui, lutul este condiþia mijlocitoare,adicã a Fiului, iar apa este simbol al Duhului Sfânt.

Se putea zãri cum credincioºii, într-un numãrimpresionant de mare, bãtrâni, tineri, copii, bolnavi, oameniînvãþaþi ºi cetãþeni simpli s-au adunat „în duh de bucurie”sub acelaºi acoperãmânt al sfinþeniei divine, cântându-i imnde laudã ºi mulþumire.

Bisericã de mir, cu o bogatã istorie, Biserica ªubeºti, esteconsideratã monument istoric religios arhitectural,avându-ºi originea în secolul alXVI-lea. Dupã datelecercetãtorilor istorici de pânãacum se cunoaºte cã aceastãbisericã a fost ziditã în perioadaanilor 1552-1560.

Biserica ºi-a luat numele de labreasla ºubarilor meºteºugaricare confecþionau ºube:îmbrãcãminte îmblãnitã cu pieide miel, nume care s-a transmisºi pãstrat de întreg cartierulªubeºti ºi azi strada dinspre apuspãstrându-ºi aceastã denumire.

Arhitectura bisericii ecaracterizatã epocii lui MateiBasarab, având coloanelepridvorului cu arcuri strâmtesprijinite pe cuzinete de piatrã.

Pictura Bisericii, în frescã, deo importanþã deosebitã aparþinesec. al XVIII-lea având o marebogãþie de scene ºi ornamentecaracteristicã epocii luiBrâncoveanu asemãnãtoare

bisericii de la Hurez – Vâlcea ºi altele.Este unicã în Câmpulung prin imaginea fidelã a stilului

Bisericilor epocilor înfloritoare a secolului XVIII, fiind unadintre ultimele biserici ce se mai zugrãveºte, când stilulbrâncovenesc era în apogeu, de aceea prezintã interes.

Uºile diaconeºti din dreapta ºi stânga altarului sunt celevechi, din secolul al XVI-lea, având zugrãviþi peArhanghelii Mihail ºi Gavriil. S-a fãcut o lucrare de curãþireºi consolidare a picturii cu miez de pâine, în vara anul 1926,dar de atunci încoace iarãºi s-a ºters ºi s-a umbrit, unele pãrþidevenind întunecoase ºi invizibile.

Actualmente sub îngrijirea preoþilor Gheorghe Ilinca ºiPavel Moºoianu se continuã restaurarea Bisericii începutãcu doi ani ºi jumãtate în urmã sub îndrumarea directã apãrintelui Mihail Becuþ, ieºit la pensie între timp.

La finalul slujbei, oficiatã de pãrintele paroh IlincaGheorghe ºi de Pãrintele Pavel Moºoianu cu o suitã de 19preoþi slujitori de la altarele muscelene, a þinut cuvântareînsuºi pãrintele Eugen Matei, protopopul locului. Încuvântul sãu de învãþãturã, printre altele a spus: „dindragostea ºi evlavia Bisericii ºi a credincioºilor, am purcesîn aceastã searã la sãrbãtorirea Sfântului Ierarh Spiridon, aaceluia care este tãmãduitor de boli tuturor celor carealeargã cu credinþã la icoana fãcãtoare de minuni, ce seaflã aici în Sfânta Bisericã. Acesta ne înconjoarã cudragoste, sfidând ura ºi necredinþa ereticilor, îndoiala ºinenorocita îngustime a celor din jur. Desprinsã parcã din filede poveste, prãznuirea Sfântului Spiridon ne aºazã cudiscreþie în atmosfera rugãciunii ºi a meditaþiei. Vãîmbrãþiºãm cu dragoste ºi preþuire cuvenite ºi vã urãm dinpartea Înalt Prea Sfinþitului Calinic al sufletelor noastre,Arhiepiscop de Argeº ºi Muscel, toatã tihna duhovniceascã

cu multã sãnãtate, alese bucurii ºi spor binecuvântat”.Biserica era arhiplinã cu „doritori de praznic” cinstind

aºa cum se cuvine „pe pãrintele nostru Ierarh Spiridon”.Tremendumul spiritual atinge cote maxime atunci când toþiîntr-un glas, copii ºi bãtrâni, tineri ºi preoþi, toþi într-un glas

îi aduceau cântare de laudãSfântului Ierarh Spiridon:„Bucurã-te Sfinte Spiridoane,mare fãcãtor de minuni!”.

O remarcã fãcutã de însuºipãrintele paroh este aceea cã,deºi „trãim într-o lumesecularizatã, într-o lume ce paresã se desacralizeze din ce în cemai mult, trãirea duhovniceascãîn cadrul sfintei noastre bisericiºi participarea afectivã larugãciune cu multã seriozitate acredincioºilor, denotã contrariulspuselor oamenilor europeni”.

Într-un cuvânt, spiritualitatealocului era la ea acasã, iarîntâlnirea cã Pãrintele ierarhSpiridon a prins în sufletelecreºtinilor credinþa ºi bucuria cãvom lucra necontenit la anoastrã mântuire întru nãdejdeaÎnvierii ºi a vieþii de veci!

A consemnat prof. Ion-Valeriu HIU

„Bucurã-te Sfinte Spiridoane, mare fãcãtor de minuni!”.

BBiisseerriiccaa ªªuubbeeººttii –– „„SSffâânnttuull SSppiirriiddoonn””ss--aa îîmmbbrrããccaatt îînn hhaaiinnee ddee ssããrrbbããttooaarree

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

17 decembrie1890 - Este înfiinþatã, la Bucureºti,

„Liga pentru unitatea culturalã a tuturorromânilor”, care va duce o bogatãactivitate culturalã ºi politicã pentruîntãrirea unitãþii românilor din Româniaºi Transilvania.

1912 - S-a stins din viaþã Spiru Haret,savant ºi om politic liberal,vicepreºedinte al Academiei Române; areorganizat pe baze moderneînvãþãmântul românesc (n. 1851).

18 decembrie1846 - A trecut la Domnul

mitropolitul Moldovei VeniaminCostachi. A fost episcop la Huºi, laRoman, iar de la 18 martie 1803mitropolit al Moldovei. A fost unul dinmarii cãrturari ai timpului sãu, asprijinit ºi îndrumat activitatea detraducere ºi tipãrire de cartebisericeascã în limba naþionalã, aînfiinþat ºi organizat învãþãmântulromânesc de toate gradele în Moldova.Printre instituþiile de învãþãmânt la acãror înfiinþare a avut un rol hotãrâtorse numarã Seminarul de la Socola, în1803, ºi Academia „Mihãileanã”, în1834. În anul 1833 a pus temeliaactualei Catedrale mitropolitane dinIaºi în care se aflã ºi osemintele sale.

1914 - S-a nãscut ÎPS NicolaeMladin, mitropolitul Ardealului. Adesfãºurat o bogatã activitate petãrâmul scrisului teologic, prin lucrãriºi studii de moralã, studii privindactivitatea unor teologi români, volumede predici, articole de îndrumare apreoþimii în „Telegraful Român” pecare l-a redactat din decembrie 1948pânã în iunie 1967. A trecut la celeveºnice în data de 1 iunie 1986, laMãnãstirea Sâmbãta de Sus.

19 decembrie1477 - A trecut în veºnicie Maria de

Mangop - soþia voievodului Moldovei,ªtefan cel Mare ºi Sfânt.

1992 - Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române a emis actul sinodal ºipatriarhal de binecuvântare a reactivãriiMitropoliei Basarabiei, autonomã, cureºedinþa la Chiºinãu. Prin acest act se luala cunoºtinþã voinþa sfântã acredincioºilor din Republica Moldova dea readuce la viaþã Mitropolia Basarabiei,forþatã sã-ºi întrerupã activitatea în timpulregimului sovietic de ocupaþie.

20 decembrie1808 - Se nãºtea, la Miºcolþ- Ungaria,

mitropolitul Andrei ªaguna (foto), om de

culturã, militant pentru respectareadrepturilor românilor transilvãneni ºimembru de onoare al AcademieiRomâne. A fost „vicar general” alEpiscopiei Ardealului, episcop al acesteieparhii, iar din data de 24 decembrie 1864arhiepiscop ºi mitropolit al reînfiinþateiMitropolii a Transilvaniei, cu reºedinþa în

Sibiu. A organizat învãþãmântulelementar ºi mediu ortodox românesc dinTransilvania, punându-l sub îndrumareaBisericii, a întemeiat o tipografie în 1850,în care au apãrut peste 200 de lucrãri,inclusiv ziarul „Telegraful Român”, cuapariþie neîntreruptã din 1853 pânã astazi,fiind unul dintre fondatorii ASTREI ºiprimul preºedinte al acestei asociaþii. Atrecut la cele veºnice la 16/28 iunie 1873,în Sibiu.

1936 - A fost pusã temelia la CatedralaOrtodoxã din Timiºoara.

22 decembrie1889 - S-a nãscut Nichifor

Crainic, pe numele adevãrat IonDobre, scriitor, poet, ziarist, ompolitic, autor, director de reviste,editor, filosof (creator al curentuluigândirist), pedagog ºi teolog român.Pe plan politic s-a plasat la extremadreaptã ºi a fost adeptul tendinþelortradiþionaliste religioase, susþinândcã România trebuie sã rãmânãcredincioasã moºtenirii spiritualecreºtin-ortodoxe..

1989 - Revoluþia Românã a dus laschimbarea regimului comunist.

23 decembrie1823 - S-a nãscut, la Iaºi,

Alexandru Flechtenmacher,compozitor, violonist ºi dirijorromân, autorul melodiei „HoraUnirii”. S-a implicat activ înRevoluþia de la 1948, perioadã încare a scris mai multe cântecepatriotice.

1989 - Prima zi de libertate aromânilor, dupã mai bine de 40 deani de comunism. Peste 1.000 depersoane s-au jertfit pentru libertatea

þãrii, România fiind singura þarã din fostulbloc sovietic în care schimbarearegimului s-a fãcut cu vãrsare de sânge.

24 decembrie1557 - A murit domnitorul Pãtraºcu cel

Bun - domn al Þãrii Româneºti.1863 - Episcopia ortodoxã a

Transilvaniei a devenit mitropolie.

25 decembrie 1916 - Regele Ferdinand a instituit

ordinul militar de rãzboi „MihaiViteazul”.

1989 - Pentru prima datã, TeleviziuneaRomânã a transmis în direct o slujbãreligioasã de Crãciun.

27 decembrie1784 - Horea ºi Cloºca, doi dintre

conducãtorii principali ai rãscoaleiþãrãneºti din Munþii Apuseni suntcapturaþi de cãtre trupele imperialeaustriece, prin trãdarea capilor rãscoaleide cãtre câþiva paznici de pãdure.

1970 - PS Gherasim, episcopulRâmnicului, a fost hirotonit arhiereu.Preasfinþia Sa a fost vicar al EpiscopieiDunãrii de Jos, arhiereu vicar alEpiscopiei Râmnicului ºi Argeºului, cunumele de „Piteºteanul”, iar din anul1984, episcop titular al EparhieiRâmnicului ºi Argeºului.

28 decembrie1805 - S-a nãscut Eftimie Murgu,

filolog român, participant la Revoluþiapaºoptistã din Þara Româneascã, profesorde filosofie, unul dintre întemeietoriiînvãþãmântului filosofic românesc,politician.

30 decembrie1947 - A fost abolitã monarhia în

România. Regele Mihai a fost obligat sãabdice ºi sã pãrãseascã þara. Prinînlãturarea de la putere a regelui Mihai,þara a intrat pe deplin în mânacomuniºtilor.

31 decembrie1889 - S-a stins din viaþã, la Iaºi,

scriitorul Ion Creangã, autor de poveºti ºipovestiri, precum ºi al scrieriimemoraliste „Amintiri din copilãrie”.

1989 - A fost abolitã pedeapsa cumoartea în România.

Diacon prof. Gabriel FIRUÞÃ

CCaalleennddaarruull eevveenniimmeenntteelloorr iissttoorriiccoo--rreelliiggiiooaassee ddee ssffâârrººiitt ddee aann

1177--3311 ddeecceemmbbrriiee

Omul este o fiinþã dialogicã,orientatã atât vertical spreDumnezeu, dar ºi orizontal spresemenul sãu, spre cel de lângã el.Reglementarea acestor raporturidialogice are la bazã atâtconºtiinþa moralã, acest bec roºusãdit de Dumnezeu în fiinþaomului, dar ºi o seamã de normesau legi, pe care le definim cadivine ºi omeneºti.

Legea divinã are ca izvor, caprincipiu moral pe Dumnezeu,Cel care în Atotputernicia Sa acreat lumea dupã planul dinveºnicie existent în Logosuldivin, lume pe care o adumbreºteprovidenþial orientându-o cãtre unscop.

Acest plan din veºnicie alorientãrii lumii de cãtreDumnezeu poartã numele delegea veºnicã sau planul din

eternitate al lui Dumnezeu, dupãcare a hotãrât sã orânduiascã ºisã conducã lumea spre scopul sãuultim (Teologia Moralã Ortodoxã,Moralã Generalã, vol. 1, pag. 98).

În cadrul legii veºnice, legeapozitivã dumnezeiascã se impuneîn toatã splendoare eisupranaturalã ca manifestare avoinþei exprese a lui Dumnezeu,spre deosebire de legea moralãnaturalã, ce se întemeiazã pevoinþa necesarã a lui Dumnezeuexprimatã în actul creaþiei.

Întemeiatã pe revelaþia divinãsupranaturalã, legea divinãpozitivã se împarte în LegeaVechiului Testament (legeapremozaicã ºi legea mozaicã) ºiLegea Noului Testament sauLegea cea Nouã. Dacã LegeaVeche este orientatã în specialspre reglementarea externã a

raporturilor omului, aºa cumreiese ea din cele trei aspecte alesale: moral, ceremonial ºi politic,Legea Nouã este una esenþialinternã, esenþa ei stând în harulsfinþitor, care, prin credinþã,dragoste ºi nãdejde devineputerea generatoare a faptelorbune (Ibidem, pag. 139).

Sfântul Vasile cel Marestabileºte în a patruzeciºitreiaregulã moralã însuºirile Legiicelei Noi în raport cu ale LegiiVechi, subliniind încã de laînceput faptul cã cea dintâi ocircumscrie pe cealaltã, ea fiind ºio lege a interioritãþii, efectele saleavând în vedere pãzirea sufletuluide pãcate, patimi sau vicii:

„Aºa cum legea interzicefaptele cele rele, la fel ºiEvanghelia (opreºte) înselepatimile ascunse ale sufletului”

(Sfântul Vasile cel Mare, RegulileMorale, regula 43, PSB, vol. 1,pag. 136).

În cadrul societãþii vetero-testamentare obligativitatearespectãrii poruncilor urmãreadoar exterioritatea fiinþei umane,atât în privinþa relaþiei cu legea,dar ºi în ceea ce priveºte efecteleacesteia, în sensul cã ea nu facevreo referire la efectele interneale interdicþiilor, fapt ce a dus la oîntreagã sumã de acte rituale deexpiere a greºelilor la evrei.

Legea moralã a NouluiTestament are în vedere pe lângãimplicaþiile exterioare ºi pe celeinterioare, ea nefiind o lege apãrþii (a se înþelege atât sub aspectmoral, dar ºi juridic), ci una aîntregului, a totalitãþii(exterioritate ºi interioritate):

„Aºa cum legea cerceteazã în

parte (fiecare fapt), la felEvanghelia cerceteazã totalitateafaptelor fiecãruia” (Ibidem, pag.137).

Legea moralã a NouluiTestament, ca Lege a Duhului nueste una exterioarã fiinþei umane,ci prin înfierea baptismalã ea esteconstitutivã, interioarã omului.Duhul Sfânt scrie în întreagafiinþã a neofitului cu litereleharului legea cea nouã, curãþindfirea pervertitã ºi orientându-ospre desãvârºire. Este evident cãodatã interiorizatã prin botez,legea nu este o zgardã ce anuleazãlibertatea umanã, o barierã careîngrãdeºte voinþa, ci mai degrabão frânã moralã constitutivã alãturide conºtiinþa moralã.

Pr. Napoleon Nicolae DABU

77

Regulile morale ale Sfântului Vasile cel Mare (XLIII)

LLLLeeeeggggeeeeaaaa cccceeeeaaaa NNNNoooouuuuãããã eeeesssstttteeee lllleeeeggggeeee aaaa ttttoooottttaaaa llll iiii ttttããããþþþþ iiii iiii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

De ziua Sfântului fãcãtor de minuni Elefterie, marþi, 15decembrie, Teatrul piteºtean „Alexandru Davila” a gãzduittradiþionalul concert de colinde organizat de Facultatea deTeologie Ortodoxã „Sfânta Muceniþã Filoteia” dinlocalitate.

Cuvântul de deschidere i-a aparþinut anul acestaPãrintelui Conf. dr. Vasile Sorescu, care, vorbind deînsemnãtatea colindelor noastre, a subliniat legãtura custrãmoºii prin dubla tradiþie, a sângelui ºi a limbii în ritmuldeplin al vieþii, Ortodoxia. Astfel „colindele reflectã cufidelitate, într-o formã accesibilã oamenilor, indiferentde vârsta ºi de pregãtirea lor intelectualã, tot trecutulneamului ºi al Bisericii” ºi „fundamentate pe mãrturianeclintitã a dreptei credinþe, ele descoperã sensurileadânci ale trãirii religioase autentice…”.

Cu multã sensibilitate, corala bãrbãteascã aFacultãþii de Teologie din Piteºti, dirijatã alternativ dePr. Conf. dr. Ion Isãroiu ºi Pr. Lector dr. GheorgheNeacºu a interpretat un buchet de colinde alese dinrepertoriul naþional ºi internaþional.

A urmat nou înfiinþata coralã a preoþilor dinProtoieria Curtea de Argeº, sub bagheta diaconului drd.Codruþ Scurtu. Tânãra formaþie coralã a interpretatomofon, cu nuanþe psaltice, „La poartã la ªtefan Vodã”,„Lerui ler” ºi „Raiu, raiu luminos”.

Sub conducerea neobositului dirijor Ion Isãroiu,corala slujitorilor din Protoieria Topoloveni a delectatpublicul cu armonioasele colinde „Moº Crãciun”(Florin Isar), „Praznic luminos” (Timotei Popovici) ºi„Ziurel de zi” (Tiberiu Brediceanu).

„Popasul duhovnicesc din atmosfera minunatã acolindelor”, aºa cum sugestiv a intitulat concertul PãrinteleVicar Nicolae Brânzea, s-a încheiat cu cele trei colinde „O,ce veste minunatã!”, „Fecioara astãzi” ºi „Mare minune”,interpretate cu mult suflet de omogena coralã a pãrinþilorProtoieriei Piteºti, dirijatã de acelaºi ostenitor GheorgheNeacºu.

La finalul reuniunii, Pãrintele Vicar Brânzea, a mulþumitconducerii teatrului gazdã ºi protoieriilor prin reprezentanþiiacestora pentru „comuniunea în cânt ºi rugãciune sub

arhierescul patronaj al Ierarhului nostru”, Înalt PreasfinþituluiArhiepiscop Calinic al Argeºului ºi Muscelului.

„La aceastã orã de vecernie ºi rugãciune”, Vlãdica de laArgeº a accentuat, în gândurile exprimate în încheiere,necesitatea de a fi veºnic recunoscãtori lui Dumnezeu pentrutrezitul de dimineaþã, evidenþiind datoria de a lucra la trezireanoastrã duhovniceascã aºa cum au lucrat dirijorii de astãzi lacizelarea vocilor. „Sã fim bucuroºi cã Dumnezeu a lucrat ºilucreazã prin noi ºi sã zicem mai des: sunt om, sunt copilul luiDumnezeu, am dreptul la Dumnezeu!”

Diacon Prof. Cornel DRAGOª

Crãciunul înseamnã credinþã ºi bucurie, milostenieºi rugãciune. Din puþinul nostru putem face o faptãbunã, din dragostea noastrã putem face o inimãfericitã. Totul e sã vrem.

Purtând în suflet acest gând, doamna Mihaelaªtefãnescu ºi-a îndreptat paºii, luni, 14 decembrie, cãtreCentrul de Tip Familial Gãvana din Piteºti. Aflase în urmãcu ceva timp de la televizor cã de aici poate adoptatemporar un micuþ, cãruia sã-i lumineze sãrbãtorile în

cãminul ei. Vãzându-l pe Marius Veca, un bãieþel de 9 ani,a ºtiut cã lui trebuie sã-i dedice afectivitatea ºi dragosteaatât de necesare pentru Crãciunul din acest an. „Esteprima datã când iau un copil acasã de sãrbãtori. Eu nu amcopii, dar nu neapãrat acesta este motivul pentru care m-am decis sã fac acest lucru. Marius îºi va petrece alãturi defamilia mea un Crãciun normal, cu brad împodobit, cucolinde. De acum încolo intenþionez sã iau copii de aici dela centru cât pot de des. Data viitoare sper sã iau chiardoi”, ne-a spus cu emoþie în glas doamna Mihaela.

„Sper sã-mi aducã moºul o familie”

Dupã ce a primit minunata veste cã îºi va petrecesãrbãtorile în sânul unei familii, Marius, cu zâmbetul pebuze, s-a pus pe împachetat ºi fãcut bagaje. Un singursentiment i-a învãluit sufletul: Dumnezeu nu l-a lãsat încentru nici în acest sfârºit de an: „Am mai petrecutsãrbãtorile pânã acum ºi la alte familii. A fost frumos.Am împodobit bradul, m-am jucat, am mers la bisericã ºim-am rugat. A venit ºi moºul ºi sper sã vinã ºi anul acesta,sã-mi aducã o maºinã cu telecomandã, dulciuri ºi... ofamilie”.

Apel cãtre oameniÎn Centrul de Tip Familial Gãvana sunt 34 de copii, cu

vârste cuprinse între 3 ºi 18 ani. 23 dintre ei vor fi deCrãciun alãturi de familiile naturale, iar 6 vor primidarurile Moºului sub pomul unei familii temporare.Pãrintele Decebal Floroaica, directorul aºezãmântului,spune cã face tot posibilul pentru ca ºi micuþii care rãmânîn centru de sãrbãtori sã simtã adevãrata bucurie a NaºteriiMântuitorului. Astfel, s-a gãsit formula unei tabere laCovasna. Cu toate acestea, pãrintele face un apel cãtreargeºeni: „Dorim ca niciunul dintre copii sã nu rãmânã încentru pe perioada sãrbãtorilor. De aceea facem un apelcãtre societatea civilã sã întindã o mânã spre aceºti copii,sã se simtã ºi ei valorizaþi ºi sã socializeze mult mai bine”.

Raluca NICULA

Puteþi face o minune de Crãciun!

CCooppiiii ffeerriicciiþþii ddee ssããrrbbããttoorrii

La Teatrul „Alexandru Davila” s-a desfãºuratCCoonncceerrttuull ddee ccoolliinnddee „„HHrriissttooss ssee nnaaººttee,, ssllããvviiþþii--LL!!””

Înalt Prea Sfinþitul Arhiepiscop Calinicîn mijlocul colindãtorilor

Corala preoþilor din Protoieria Piteºti

Corala preoþilor din Protoieria Topoloveni

Corala preoþilor din Protoieria Curtea de ArgeºCorala bãrbãteascã a Facultãþii de Teologie Ortodoxã

din Piteºti