Argesul Ortodox nr.339

5/7/2018 Argesul Ortodox nr.339 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/argesul-ortodox-nr339 1/8

CMYK

w

ww

ww

w.

.e

ep

pa

ar

rh

hi

ia

aa

ar

rg

ge

es

su

ul

lu

ui

i.

.r

ro

o /

/ a

ar

rg

ge

es

su

ul

lo

or

rt

to

od

do

ox

xw

we

eb

bs

si

it

te

e

Anul VI nr. 339

15 - 21 n

o

iemb

r

ie 2007

8 pagini preþ: 1,6 RON

Sãptãmânal teologic,bisericesc ºi de atitudine

al EpiscopieiArgeºului ºi Muscelului

CUVIOSUL GRIGORIEDECAPOLITUL

(†20 noiembrie)

Dumnezeiescul Ioan Gurã de Aur a fost patriarh alConstantinopolei, pe vremea împãratului Arcadie

(395-408) ºi a împãrãtesei Eudoxia, care, în urma intrigilorde la curte a influenþat pe împãrat ca sã-l trimitã pe SfântulMartir, în surghiun, de mai multe ori scoþându-l din scaunulde arhipãstor, fiind supus la cumplite batjocoriri atât dinpartea confraþilor sãi, cât ºi a puterii politice de atunci,influenþatã de cei mult invidioºi.

Ultimul drum l-a fãcut spre Armenia, la Comane undeºi-a sfârºit cãlãtoria prin aceastã vale a Plângerii.

Îndatã dupã aceastã nelegiuire, mulþime de nenorociri s-auabãtut asupra imperiului. Poporul credincios socotea cãaceastã stare este din cauza pedepsirii Sfântului Ioan decãtre înverºunata ºi nedreapta împãrãteasã Eudoxia.

La sfatul patriarhului Proclu, ucenicul Sfântului IoanGurã de Aur, împãratul Teodosie a hotãrât aducerea

sfintelor sale moaºte la Constantinopole, ca un bun semn al împãcãrii.

Pregãtindu-i-se un sicriu de aur, cu rugãciuni ºi cutoatã bunã cuviinþa, dupã 31 de ani gãsind trupul

întreg al sfântului de la Comane, din hotarele Armeniei, l-au aºezat cu laude ºi mulþumire cãtre Dumnezeu, Celminunat întru Sfinþii Sãi.

Pe întreg drumul a fost înconjurat de mulþime decredincioºi cu fãclii aprinse, mireasmã de tãmâie ºi

cântãri duhovniceºti. Ajungând la Constantinopole, însuºiÎmpãratul Teodosie a îngenuncheat, rugându-l cu lacrimi casã ierte fãrãdelegea mamei sale Eudoxia, din care cauzã amurit în surghiun Marele Ioan Gurã de Aur.

Punând Sfintele Moaºte în careta împãratului, au mersla biserica Sfinþilor Apostoli ºi aºezându-l acolo,

credincioºii s-au rugat pentru ca omul lui Dumnezeu sãmijloceascã îndurarea Lui asupra poporului ºi a împãratului.

Gãsim în Vieþile Sfinþilor ºi un cuvânt despre omulcare s-a tãmãduit la mormântul Sfântului Ioan Gurã

de Aur, prin a sa cãinþã din inimã. Citim, aºadar, cã un omdin cei puternici ai Constantinopolei, fiind grav bolnav, daravând ºi o mare credinþã în Sfântul Ioan Gurã de Aur, a îndemnat pe slugile sale sã-l ducã în biserica SfinþilorApostoli ºi sã-l aºeze lângã mormântul Sfântului.

Aici se ruga îndurerat la Dumnezeu, la SfinþiiApostoli ºi la Sfântul Ioan Gurã de Aur pentru a

primi vindecare de neputinþele ce l-au cuprins, aducându-ºiaminte de toate pãcatele pe care le-a sãvârºit înainte de îmbolnãvire, zicând, cu lacrimi: „Amar mie ºi vai deticãlosul cel nepocãit, cum voi merge pe calea dintru carenu mã voi întoarce? ªi cum voi suferi certarea înfricoºãtorului Judecãtor ºi muncile cele netrecãtoare ºi

veºnice?”Ieºind din bisericã însoþitorii sãi ºi rãmânând singur, ºi-a îndreptat privirea spre bolta acelei biserici ºi vãzând

chipul Domnului nostru Iisus Hristos, de îndatã a început agrãi cãtre Dânsul aºa: „De chipul Tãu, Stãpâne, deºizugrãvit de mâini omeneºti, mã cutremur ºi mã tem. Dar

cum eu, ticãlosul, Te voi vedea pe Tine, înfricoºatulJudecãtor, când vei veni sã judeci toate? Greºit-am,Stãpâne, iartã-mã pe mine, cã n-am pãzit poruncileTale!”.

Toate acestea grãindu-le, cu suspine negrãite, a început a-ºi mãrturisi pãcatele cãtre Sfânta icoanã.

Cu osârdie ºi-a spus toate pãcatele, dar la unul s-a oprit ºia început a zice: „L-am fãcut, Stãpâne, însã nu îndrãznesca-l spune, nu îndrãznesc, Iubitorule de oameni, nu îndrãznesc, Milostive”. Zicând acestea cu multãcutremurare a auzit glas de la Sfânta icoanã, zicând:„Spune, omule!”

De îndatã spunând pãcatul, a venit un alt glas ºi i-azis: „Îþi sunt iertate pãcatele tale!”.

Dupã auzul acestor cuvinte, s-a sculat omul sãnãtosºi cãzând cu faþa la pãmânt, strigând cu glas mare a

înãlþat cântãri de mulþumire lui Dumnezeu, Care nu voieºtemoarte pãcãtosului, ci sã se întoarcã ºi pururea sã fie viu.

Cu inima plinã de umilinþã, dar ºi de bucurie fãrãmargini, omul împãrãþiei pãmânteºti, a gãsit iubirea

cea fãrã de margini a lui Dumnezeu, Cãruia închinându-i-Se, ca unui Domn ºi Mântuitor, precum ºi Sfântul Ioan Gurãde Aur, s-a dus la casa sa, cealaltã vreme a vieþii sale,petrecându-o în curãþie ºi cu multã pazã.

Când rostim numele Sfântului Ioan Gurã de Aur,gândul nostru se lumineazã spre opera sa

cãrturãreascã ºi socialã, deopotrivã. Dacã, noi, ca teologi nereamintim de celebra sa carte, Despre preoþie, ºi o mai ºi

citim cel puþin o datã pe an, ne umplem sufletul de înþelesurile înalte duhovniceºti, fiind drept un manual deiniþiere în chemare de clerici ai Bisericii dreptmãritoare.

Niciun compartiment din viaþa de fiecare zi n-a scãpatanalizei ºi soluþiilor binecuvântate ale celebrului

orator, filosof ºi doctor al sufletelor ºi trupurilor.

De aceea, Sanctitatea Sa Daniel, Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române, a binecuvântat aºezarea sfintelor

moaºte (o parte din ele) ale Sfântului Ioan Gurã de Aur, într-o raclã, capodoperã lucratã în argint aurit la MonetãriaStatului Român.

De ziua Sfântului Ierarh cu Gurã de Aur, pe 13noiembrie, anul acesta, s-a fãcut slujbã de pomenire, în

Catedrala Patriarhalã, la împlinirea a 1600 de ani (407) decând a fot proslãvit de Dumnezeul Iubirii.

Sanctitatea Sa, Patriarhul Daniel, în câteva emisiuniradiofonice ºi TV, precum ºi în chiar ziua Sfântului

Ioan Gurã de Aur, a arãtat, prin viu grai, complexitatea

personalitãþii pururea pomenite, precum ºi faptul cã ahirotonit un strãmoº de-al nostru din Dobrogea, pe SfântulIoan Casian.

Opera misionarã ºi pastoralã desãvârºitã s-aconcretizat ºi prin creºtinarea goþilor arieni de pe

teritoriul þãrii noastre.

Racla cu moaºtele Sfântului Ioan Gurã de Aur a stat în timpul Sfintei Liturghii, alãturi de racla Sfântului

Cuvios Dimitrie cel Nou, iar spre seara de vecernii, înprocesiune, a fost dusã la biserica Sfânta Ecaterina, de lângãFacultatea de Teologie. Cu mai multã râvnã, studenþii ºiprofesorii de teologie, precum ºi creºtinii, au posibilitateade a-ºi dinamiza credinþa, înnobila cultura teologicã ºi cere, în rugãciuni, ajutorul celebrului ierarh, sfânt al luiDumnezeu din bucuria Sfintei Treimi.

*La Muntele Athos am vãzut capul Sfântului Ioan Gurã

de Aur întreg ºi cu urechea dreaptã perfectã, ca la un

om viu. M-am bucurat aºa de mult! Spune Tradiþia cã laurechea aceea îi ºoptea Sfântul Apostol Pavel ce ºi cum sãscrie, tãlmãcind epistolele sale. ªi cred nestrãmutat aceasta,pentru cã Sfântul Ioan Gurã de Aur a fãcut exegeza(tãlmãcirea) tuturor celor 14 epistole ale Marelui ApostolPavel, iar opera sa se aflã cuprinsã în Ediþia Migne, în 18tomuri impresionante.

Nimeni pânã la el ºi nici dupã aceea, ºi cred cã pânã înveacul veacurilor, nu se va mai naºte ca sã egaleze

pe Sfântul Ioan Gurã de Aur.

ªi iatã, aºa precum vedeþi, ne bucurãm de darurile celebogate ale milei dumnezeieºti!

Cu ce vom rãsplãti Domnului Iubirii?

Îi mulþumim lui Dumnezeu, Cel minunat întru sfinþiiSãi ºi slujitorilor Sãi harnici.

Sanctitãþii Sale, Daniel Patriarhul, cuvânt de preþuirepentru bucuria duhovniceascã dãruitã nouã în plinã

toamnã multicolorã.

Episcop al Argeºului ºi Muscelului

Ioan Gurã de Aur

Sfânt al lui Dumnezeu din bucuria Sfintei Treimi

Racl

a cu sf

i

nte

le moaºt

ede la Mânãsti

re

a Bi

st

r

iþ

a V â

lci

i



Arg

eºul Ortodox

2

O convingere statornicã aBisericii întemeiate de Hristos estecã ea nu poate fi biruitã ºi clãtinatãde nimeni ºi nimic, nici chiar deporþile iadului. Aºa ne

încredinþeazã Hristos, iar El nupoate fi mincinos: „cerul ºipãmântul vor trece, dar cuvinteleMele nu vor trece“ (Mc. 13, 31).Dar, se poate pune întrebarea dacãtot ceea ce þine de Bisericã esteneschimbabil. Aceasta ºi ca unrãspuns la întrebãrile lumii în caretrãim, care considerã BisericaOrtodoxã ca învechitã, ca nefiinddinamicã sau activã, sau poateprea conservatoare. BisericaOrtodoxã este însã activã,sãlãºluieºte în lume, poartã degrijã credincioºilor sãi care nusunt altceva decât trãitori în lume.Ea nu cunoaºte doar calea careaduce pe om din lume spreBisericã, ci ºi calea care iese dinBisericã spre lume. Iar aceastãieºire „spre lume“ presupuneschimbãri practice.

Dacã vom discuta despre„dogmele“ Bisericii Ortodoxe, atunciva trebui sã precizãm de la început cãele sunt norme sigure ºi„neschimbabile“, date de Dumnezeuoamenilor prin Bisericã, în folosulmântuirii. Cum este însã conþinutul„hotãrârilor canonice“? Prin SinodulTrulan se preciza: „nimãnui nu-i esteiertat a schimba canoanele sau a ledesfiinþa sau a primi, afarã deacestea, alte canoane“ (can. 2). IarSinodul VII Ecumenic preciza ºiafirma cu ºi mai multã tãrie: „întãrimaºezãmântul lor nestrãmutat ºi întreg,date fiind de trâmbiþele DuhuluiSfânt (…), ele rãmânând dea-purureaneclãtite ºi nemiºcate“ (can. I).Aºadar, înþelegem la prima vederecã, în hotãrârile canonice, nu arexista ceva ce ar trebui schimbat, ºica atare, în ele nu am putea identificadecât „jus divinum“. Totuºi, existã ºicazul Sinodului Trulan care schimbãcanonul apostolic ce reglementastatutul social al episcopului ºi care

îngãduia cãsãtoria lui.Nikolai Afanasiev considerã cã

hotãrârea Sinodului Trulan trebuie înþeleasã prin prisma învãþãturiidespre vremelnic ºi veºnic înlegislaþia canonicã. „Sâmburelestatornic“ din Biserica ce-ºidesfãºoarã activitatea în timp ºiistorie, este învãþãtura dogmaticãdespre Bisericã, cu alte cuvinte,Biserica Înseºi. Aceastã învãþãturãdogmaticã se manifestã în viaþabisericeascã sub forma unor

manifestãri ce se potrivesc cu esenþaBisericii. Cu alte cuvinte, dogma setranspune în ritual, deºi niciodatã

într-o formã deplinã, iar dacã ea seschimbã, implicit ºi manifestãrilevieþii religios-bisericeºti capãtã alteforme, în acest caz greºite.

Trebuie înþeles foarte clar cãesenþa Bisericii nu se va schimbaniciodatã, esenþã ce sefundamenteazã pe dogme, daraceastã esenþã este fãcutã cunoscutãlumii, în decursul unei realitãþiistorice ce se tot schimbã, în formediferite. Numai aºa vom putea

înþelege Biserica Ortodoxã ca fiindprezentã ºi activã în istorie, sub oformã accesibilã oamenilor care suntdiferiþi între ei, oameni din diferitemomente sau etape ale istoriei.Canoanele Bisericii pun în relief dogmele ce reflectã esenþa Bisericii,ele fiind norme ce trebuie urmate înmanifestarea vieþii religioase ºibisericeºti. „Canoanele sunt un fel detâlcuiri canonice ale dogmelor pentruun moment anume al existenþeiistorice a Bisericii“ (N. Afanasiev -„Canoane ºi conºtiinþã canonicã“,Editura Egumeniþa, 2005 pag. 51).Ele nu se întemeiazã doar pe legeaomeneascã, cum afirmãprotestantismul, cãci Biserica estesocotitã, în sens ortodox, o instituþiedivino-umanã, plinã de har. Deci,putem spune cã ºi canoanele sunt„pline de har“, fiind adevãruridescoperite, cãci ele nu se alcãtuiescdoar pe baza comuniunii omeneºti, ciºi prin intervenþia inspiratoare dinpartea Duhului Sfânt: „pãrutu-s-aDuhului Sfânt ºi nouã…“.

Ca atare, deciziile canonice au ºiele o naturã dublã: divino-umanã. Elesunt insuflate, aplicându-se la ceea ceeste vremelnic, adicã la ,,formeleistorice ale existenþei Bisericii“(Ibidem, pag. 54). Prin canoanecunoaºtem veºnicul prin vremelnic.Ele se pot schimba, aºa cum seschimbã ºi viaþa bisericeascã îndiferitele momente din evoluþia saistoricã. Însã, ele nu se pot tãgãdui,dar pot ajunge ,,nelucrãtoare“, dacãnu mai au un punct de sprijin sau osituaþie pe care s-o reglementeze(exemplu: neexistenþa azi ahorespiscopilor în Bisericã).

Aºadar, putem vorbi de viaþã ºiatitudine creatoare ºi schimbabilã înBiserica Ortodoxã doar în ceea cepriveºte deciziile canonice, dogmelerãmânând neschimbabile,axiomatice, atât în formã cât ºi înfond.

Pr. prof. Daniel OPRESCU

Dogmã ºi canon

Despre c

eeac

e se poate schimbaîn Bis

er

ica Or

todoxã

Curgerea timpului înþeleasã ca istorie a fost

interpretatã în diferite moduri. De la ideea conformcãreia toate curg ºi nimic nu este veºnic ºi pânã la aceeaconform cãreia „fluviul” timpului este de fapt o simplãiluzie, s-au perindat diferite variante ale viziunilorfilosofice caracteristice diverselor sisteme.

Aristotel a intuit în mod genial faptul cã timpul estelegat de miºcare, ca un fel de numãr care poate mãsuraºi cuantifica fluidul vremii, Platon arãtând la rândul sãucã timpul trebuie sã fie legat, în mod necesar, demiºcarea sferelor cereºti.

Toþi aceºti gânditori au operat ºi distincþia dintretimp ºi eternitate, dintre ceea ce curge ºi ceea ce stã,dintre devenire ºi fiinþã.

Filosofii moderni se axeazã pe modul în careconºtiinþa percepe timpul, fãrã sã mai aminteascã dedomeniul extratemporal. Pe scurt, eternitatea a fostscoasã din calcul, iar timpul a fost redus laparticularitãþile legate de subiectivitatea umanã.

Dar oare existã un sens al timpului sau el este doar o

formã haoticã de curgere ºi atât? Sfântul Augustin avorbit în mod clar de o sãgeatã a timpului, de o formãintenþionalã de orintare a sa spre un scop.

Dar dacã vorbim de un scop, atunci revenim laproblema eternitãþii, pentru cã scopul final al timpuluise împlineºte în viaþa eternã supratemporalã, acea„miºcare deasupra oarecãrei miºcãri“ de care vorbea Sf.Maxim Mãrturisitorul.

Existã douã viziuni asupra istoriei, una care neagã cã

aceasta ar avea un sens, iar alta care se îndreaptã spresuprasens, spre un scop supraistoric. A doua viziuneeste aceea care este legatã de Providenþã, pentru cãDumnezeu, în calitate de Creator al Universului, îlconduce în final spre împlinirea necesarã.

Numai astfel se poate vorbi de o conºtiinþã istoricã ºide un sens al ei. Dacã timpul este de fapt intervalul care

îl separã pe om de Dumnezeu, atunci totul capãtã sensºi nimic nu este lãsat la voia întâmplãrii.

ªi dacã existã finalitatea globalã a lumii, existã ºiuna individualã. Lipsa de sens convine foarte multmanipulatorilor care doresc sã dea omului senzaþia cãeste o fiinþã decãzutã ºi… atât.

Nici conferirea unor þeluri pur materiale, meschinenu ajutã ºi nu formeazã cu adevãrat conºtiinþa. Fãrã oviziune de ansamblu asupra devenirii umane, nu neputem raporta la noi ºi nici la aproapele nostru cu odeplinã înþelegere.

De aceea, viziunea creºtinã, creaþionistã ºi finalistãoferã omului puterea de a birui angoasele timpuluiactual ºi de a depãºi limitãrile pragmatice.

Omul are nevoie de un sens. ªi acesta nu poate fialtul în afara desãvârºirii creºtine, care este sinonimã cusfinþenia.

Prof. Alexandru BRICHIUª

Se poate vorbide un sens

al devenir

ii is

tor

ice?

Religia Coranului sau a sabiei?

Activitatea ºi per

soanalui Mohamed, vãzute

din punc

t de vedere cre

ºtin

- continuare din numãrul 337 -Dupã „revelaþia” avutã, în care îngerul Gabriel

i-ar fi prezentat noua credinþã, Mahomed încearcã

sã împãrtãºeascã viziunile ºi cunoscuþilor sãi. La început este privit cu scepticism ºi chiar cu ironiede cãtre prietenii care-l credeau nebun. Noul profetare chiar tentative de sinucidere ºi perioade derãtãcire peste care va trece cu greu. Mai târziu însãva reuºi sã-ºi convingã cercul de apropiaþi deveridicitatea celor spuse contând pe sprijinulvãrului sãu Ali ºi al viitorilor califi Uthman, AbuBakr, dar mai ales al lui Omar, unul dintre cei maiconsecvenþi colaboratori. Iritate de prozelitismul luiMahomed, marile familii ºi oligarhia din Mecca îlvor sili pe profet ºi pe adepþii acestuia sã serefugieze la Medina. Aceastã perioadã poartãnumele de Hegira ºi este consideratã ca începutulperioadei islamice. La Medina, Mahomed vaorganiza o puternicã comunitate musulmanã, iardupã ceva timp, în fruntea unei armate, va cuceriMecca aproape fãrã împotrivire. Profetul va intra înKaaba distrugând toþi idolii pãgâni. De acum

înainte marea istorie a islamului a început, iarsupunerea întregii Arabii nu va mai fi decât ochestiune de timp. Mecca va fi declarat oraºul sfântal islamului ºi tot acum se va fixa data ºi perioadacelebrului pelerinaj (Hagji) pe care trebuie sã-l

îndeplineascã oricare musulman. Pe la anul 632 laMedina, profetul Mahomed îºi dãdea ultima suflare

în braþele Aiºei, una dintre soþiile sale în vârstã de

numai 18 ani.Revenind la activitatea lui Mahomed ºi disecând

anumite episoade din viaþa lui, vom observaanumite momente de slãbiciune care-i estompeazãsau, mai bine zis, ºifoneazã vizibil misiunea sa deprofet.

Dupã cum am prezentat mai sus, cãzut îndeznãdejde, va încerca sã se sinucidã. Or, dupã cumºtim, învãþãtura întemeiatã de el combate vehementsuicidul. Nu avem date despre nicio minunesãvârºitã de Mahomed. De asemenea, nu numai cãnu ºi-a pãstrat castitatea, ci s-a cãsãtorit din interescu o vãduvã bogatã, mult mai în vârstã decât el, iardupã moartea ei ºi-a mai luat câteva femei fãcându-ºi harem. Mahomed a sãvârºit pãcate ºi s-a dedat

poftelor trupeºti. Nici mãcar cu Moise nu se poatecompara ºi nici vorbã cu Mântuitorul Iisus Hristos.Musulmanii se laudã cã profetul lor unic, cum îlsocot ei, într-un extaz mistic s-ar fi ridicat pânã laal ºaptelea cer deasupra Ierusalimului.

Fiul lui Dumnezeu însã nu a avut pãcat, nu s-anãscut din pãcat, nu a sãvârºit pãcate, a vindecatorbii, a mers pe apã, a vindecat ologii, leproºii,demonizaþii, a înviat morþii, S-a jertfit pe Cruce, aÎnviat ºi nu S-a Înãlþat numai pânã la al ºaptelea cer,ci pânã la Tatãl Sãu Ceresc.

Mahomed, ca sã converteascã pe mecani laislam, strânge o armatã ºi, sub ameninþarea sabiei,

îºi câºtigã adepþii. Iisus intrã în Ierusalim doar cuucenicii sãi, pe un asin ºi propovãduieºte iubireavrãjmaºilor. Creºtinismul s-a rãspândit princredinþa ºi sângele martirilor sãi, islamul însã maimult prin ascuþiºul sabiei ºi prin sângeleadversarilor lui. Dacã studiem bine Coranul, vom

remarca faptul cã acesta are o serie de influenþecreºtine ºi iudaice aºa cã Mahomed a avut de undesã se inspire. Nu tãgãduiesc însã caracterulmonoteist pe care-l are religia islamicã, însã dacãpe musulmani îi reprezintã un profet, pe creºtini îireprezintã Însuºi Fiul lui Dumnezeu, Iisus HristosDomnul nostru.

Prof. Florin NEBLEA



Argeºul Ortodox

3

Pãrintele Ionuþ CodruþSoveja este un preot tânãrcare slujeºte la o bisericã închinatã sfinþilor ierarhiNicolae ºi Nectarie, într-oparohie înfiinþatã de un an,prilej cu care ºi dumnealui a

primit Taina Hirotoniei. Ladata de 9 noiembrie,Ortodoxia sãrbãtoreºte peSfântul Nectarie din Eghina(Grecia). La aceastã datãbiserica unde pãrintele slujeºtes-a îmbrãcat în haine desãrbãtoare, credincioºii avândbucuria de a participa laSfânta Liturghie arhiereascã,oficiatã de ÎntâistãtãtorulBisericii argeºene. Cu aceastãocazie am avut bucuria de a

purta un dialog cu pãrinteleSoveja.

Pãrinte, care a fost, pe scurt, viaþa Sfântului Nectarie de la Eghina?

Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul esteunul dintre cei mai iubiþi sfinþi din Grecia. Pe

lângã faptul cã este un sfânt al zilelor noastre (atrãit în secolele XIX - XX), el s-a arãtat ºi ca unmare fãcãtor de minuni. Mii de credincioºi vin zide zi în Insula Eghina (Grecia) sã se închine ºi sãse roage sfintelor sale moaºte. Aºa cum unpelerinaj din ce în ce mai însemnat are loc ºi laMãnãstirea Radu-Vodã din Bucureºti, acolounde se aflã o parte din moaºtele sale. SfântulNectarie s-a nãscut de ziua AcoperãmântuluiMaicii Domnului (1 octombrie) a anului 1846 în

nordul Greciei, în provincia Tracia. La acea datãþinutul se afla sub stãpânire otomanã. Se naºte caal treilea copil din cei ºapte pe care i-au avutpãrinþii sãi Dimas ºi Vasilichi. La botez a primitnumele de Anastasie.

Care întâmplare din viaþa sfântului v-aimpresionat mai mult?

Un episod foarte interesant din viaþa sa areloc la Constantinopol când, din dorinþa de astudia, se angajeazã la un negustor de tutun,muncind pentru început doar pentru a-ºi asiguramâncarea. În puritatea sufletului sãu de copil segândeºte sã scrie o scrisoare cãtre DomnulHristos în care Îi cere o anumitã sumã de banipentru a-ºi procura hãinuþe ºi pantofi. Merge laun alt negustor, care avea un suflet foarte bun, ºi îl roagã sã-i împrumute un timbru. Negustorul îispune sã-i lase lui scrisoarea cã o va expedia elmai târziu. Pronia divinã face ca acesta sã

citeascã scrisoarea ºi sã rãmânã extrem deimpresionat de ceea ce a putut scrie un copil. Deaceea s-a hotãrât sã-i trimitã suma de baninecesarã procurãrii celor necesare. Mulþumireamicuþului Anastasie a fost atât de mare, cãzândla rugãciune cãtre Mântuitorul, fiind convins cãAcesta i-a trimis cele cerute în rãvaº. ªi dacãstãm sã ne gândim, tot Hristos a fost Cel Care i-

a dãruit ceea ce avea trebuinþã prin negustorulcel bun, pentru cã, sã nu uitãm, Dumnezeulucreazã prin oameni.

Sã revenim ºi sã ne vorbiþi în continuare despre viaþa sfântului…

Rodul muncii sale fãcute cu seriozitate nu arãmas nerecunoscut, astfel el a ajuns pedagog laºcoala metocului Sfântului Mormânt. În anul1876 s-a învrednicit de a îmbrãca chipul cel îngeresc al cãlugãriei, primind numele de Lazãr,

iar un an mai târziu a fost hirotonit diacon cunumele de Nectarie. Cu acest nume estecunoscut în toatã lumea. Datoritã vieþii saledeosebite a urcat repede toate treptele ierarhiei,fiind ales de cãtre patriarhul Sofronie, Mitropolitde Pentapolis ºi fiind împuternicit ºi cu o seamãde responsabilitãþi în Administraþia Patriarhalãdin Cairo. Dupã un timp se retrage în Grecia caprofesor la un Seminar Teologic. Spre sfârºitulvieþii pãmânteºti ºi-a încununat binecuvântateleacþiuni pe care le-a desfãºurat întreaga sa viaþã,ridicând o frumoasã mãnãstire în Insula Eghina.Dupã o lungã ºi grea suferinþã trece la Domnul îndata de 8 noiembrie 1920 într-un spital dincapitala elenã. Aici, deºi se afla el însuºi încumplite chinuri fizice, a încurajat necontenit petoþi bolnavii, spunându-le cã drumul suferinþeieste un drum izbãvitor dacã îl parcurgi curugãciune ºi nãdejde la Dumnezeu. Aºa s-a

desfãºurat, foarte pe scurt, viaþa SfântuluiNectarie, care s-a arãtat mai ales ca mare fãcãtorde minuni, atât în timpul vieþii, cât ºi dupã ce s-a sãlãºluit în locaºurile drepþilor.

Cum s-a desfãºurat hramul sãrbãtorit la biserica dumneavoastrã?

Seara, în ajunul hramului, am sãvârºitVecernia, Litia ºi Acatistul Sfântului Nectarie.

Dimineaþa Utrenia ºi Sfânta Liturghiearhiereascã, oficiatã de cãtre Prea SfinþitulCalinic. Parohia noastrã „Sfântul Nectarie ºiSfântul Nicolae” din urbea Piteºtilor mulþumeºtecãlduros prin enoriaºii ei, Episcopului nostrucare a dat binecuvântarea pentru al doilea hram –„Sfântul Nectarie”, atât de iubit ºi în România.Oficierea Sfintei Liturghii de cãtre Ierarhulnostru în paraclisul din cuprinsul parohiei, abucurat nespus de mult pe enoriaºii parohieinoastre ºi a dat curaj ºi impuls consiliuluiparohial ºi mie personal în activitatea pe care oavem de a ridica o bisericã de zid. În acest sens,Prea Sfinþitul ne-a spus cã, precum SfântulNectarie, în viziunea pe care a avut-o în legãturãcu mãnãstirea din Insula Eghina, cã va aveadrumuri multe ºi mulþimi de pelerini îi vor trece

pragul, aºa ºi în parohia noastrã, lângã actualullocaº de cult din lemn, aflat la intersecþie dedrumuri ºi în apropiere de cale feratã, va apãreao bisericã de zid unde sã se înalþe rugãciuni cãtreSfântul Nicolae, fãcãtorul de minuni, ºi cãtreSfântul Nectarie, nou fãcãtor de minuni.

A consemnat diacon Florin IORDACHE

În dialog cu pãrintele Codruþ Soveja despre

Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul,„nou fãcãtor de minuni”

În ziua de 6 noiembrie, când cinstim pe SfântulMãrturisitor Pavel, arhiepiscopul Constantinopolului, ºi pePreacuviosul Luca, creºtinii din Eparhia Argeºului ºiMuscelului au avut parte de un eveniment deosebit. O slujbãarhiereascã la care au luat parte Înalt Prea Sfinþitul Teofan,mitropolitul Olteniei ºi Prea Sfinþitul Calinic, episcop alArgeºului ºi Muscelului. Motivul întâlnirii ierarhilor a fostresfinþirea care s-a fãcut dupã 44 de ani bisericii „SfântaTreime“ din localitatea Corbi.

Evenimentul a fost însemnat ºi datoritã faptului cã ÎnaltPrea Sfinþitul Teofan s-a întors în satul sãu natal pentru aresfinþi sfântul locaº.

Oltenia ºi Argesul s-au unit prin rugãciune pentru a aducebinecuvântarea lui Dumnezeu asupra tuturor celor care auparticipat la aceastã liturghie arhiereascã.

Numãrul creºtinilor veniþi la sfânta slujbã a demonstrat

încã o datã cât de înrãdãcinatã este credinþa în Dumnezeu peaceste plaiuri. Pentru ca slujba sã fie deosebitã, alãturi desfinþiþii ierarhi ºi de popor, a fost prezent, în bisericã, unsobor însemnat de preoþi între care amintim pe pãrinteleconsilier administrativ Dan Obrocea, pãrintele consilierCaliopie Ichim, pãrintele prof. Vasile Sorescu ºi pe pãrinteleprotopop Adrian Ionescu.

Dupa 44 de ani, pictura bisericii din anul 1963 a avutnevoie urgentã de restaurare. Astfel, într-un timp foarte scurta fost refãcutã, chipurile sfinþilor prinzând din nou culoareprin grija doamnei Tatiana Hedeºiu (pictor).

Îndrumaþi permanent de Prea Sfinþitul Calinic ºi depãrintele arhidiacon Caliopie Ichim, consilier Patrimoniu ºiConstrucþii, cei trei preoþi slujitori din parohia Corbi, VictorSturzeanu - preot paroh, Ion Stãncescu ºi Irinel Roºu, aureuºit sã aducã din nou biserica la frumuseþea pe care o avea în urmã cu 44 de ani. O contribuþie deosebitã au avut-oprimãria comunei Corbi ºi enoriaºii parohiei care au fãcutdonaþii însemnate.

Datoritã realizãrilor avute în activitatea pastoral-administrativã, pãrintele paroh Victor Sturzeanu a fost numiticonom stavrofor.

Înalt Prea Sfinþitul Teofan, Mitropolitul Olteniei, s-abucurat cã a revenit pe plaiurile natale ºi a transmisenoriaºilor parohiei un mesaj de suflet, îndemnându-i sãpãstreze vechile tradiþii ºi obiceiuri moºtenite de la strãmoºiºi sã nu uite drumul spre biserica satului:

„Mã bucur cã sunt la rãdãcinã, cãci seva rãdãcinii mãhrãneºte. Ziua de astãzi este mare pentru istoria bisericii dinCorbi, care se resfinþeºte dupã 44 de ani. A fost o slujbãdeosebitã, cu mulþi preoþi ºi m-am bucurat sã slujesc alãturide Prea Sfinþitul Calinic. Sper ca aceastã zi sã fie ºi unmoment misionar spre adâncirea unora în credinþã ºi întoarcerea altora...“

Prea Sfinþitul Calinic, Episcop al Argeºului ºi Muscelului,

a îmbrãþiºat cu dragostea sa arhiereascã pe toþi enoriaºiiparohiei Corbi, mulþumind lui Dumnezeu în acelaºi timp cãa fãcut posibilã restaurarea bisericii într-un timp foarte scurt.

„Sfinþirea unei biserici este o lucrare duhovniceascãdeosebitã, cãci rugãciunea când o faci în particular este într-un fel ºi când se face în grup este în alt fel. Este asemeni unuibuchet, precum snopul de grâu, care se înalþã cu bucurie ºicu dragoste la Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu este indiferentfaþã de noi primind întotdeauna cu dragoste rugãciuneacopiilor sãi pe care i-a zidit...“.

Parohia Corbi se poate bucura începând de un lãcaº derugãciune care aratã asemeni unei mirese împodobite pentrununtã - mireasa lui Hristos.

A consemnat preot Ciprian NECULA

Parohia Corbi îmbrãc

at

ã

în haine de sãrbãt

oare



Arg

eºul Ortodox

4

HRISTOS în ªCOALÃ

Primul cerc pedagogic aldascãlilor de religie dinliceele situate în zona Piteºtis-a desfãºurat la tânãrulliceu teoretic „IuliaZamfirescu” din oraºulconstructorilor de maºini,instituþie de învãþãmânt

inauguratã acum un an.Lecþia demonstrativã propusã laclasa a XII-a de una dintre gazdeleevenimentului, profesoaraLuminiþa Alexe, a abordat o temãde mare actualitate, „Rolultineretului în apãrarea vieþii -combaterea suicidului”. Au fostanalizate sistematic principalelecauze ale sinuciderii dinperspective diverse, religios-moralã, biologicã, psihologicã,filosoficã, într-o viziuneinterdisciplinarã, actualã. A fostprezentatã nuanþat atitudineacreºtin-ortodoxã a Bisericii noastrefaþã de aceastã ranã de moarte,precum ºi rolul Bisericiidreptmãritoare, al societãþii civile,

al mediului social de referinþã alpersoanei afectate ºi, nu în cele dinurmã, al ªcolii în combatereasuicidului. În dialogul viu au fostangrenaþi elevii din anul terminal,care, cu ajutorul fiºelor de lucrudezbãtute ulterior, ºi-au pututexprima punctele de vedereprivind rolul lor în apãrarea vieþiica dar sacru.

Complexul referat al doamneiprofesoare Steluþa Sãndulescu„Metode active de combatere asinuciderii” a beneficiat de

utilizarea unor tehnici audio-vizuale de comunicare (OfficePowerpoint), conþinutul fiind încontinuitate cu lecþia susþinutã.S-a remarcat diferenþierea clarãdintre jertfa de sine a martirilorºi sinucidere, fiind reliefate ºimetodele didactice referitoare laprevenirea acestui flagel: studiulde caz, explorareainterdisciplinarã, mozaicul, toategrefate pe comuniunea înrugãciune.

Discuþiile au continuat pemarginea activitãþilor derulate.Doamna director adjunct DanielaCreþu a recomandat depãºireagraniþelor teoretizãrii, aplicareaconcretã a învãþãturilor expuse încadrul orelor de religie, iar

trialogul elev-profesor-duhovnicsã fie în strânsã legãturã cuparticiparea la Sfintele Slujbe aleBisericii. Conducãtoarea nouluiliceu teoretic din Mioveni aamintit ºi de proiectul de capelãaflat în derulare, realizarefuncþionalã din anul ºcolar viitor,pictatã cu ajutorul elevilor din

cadrul Cercului de picturã Anteu,coordonaþi de harnicul profesorCornel Cârstea (foto).

Dupã prezentarea noutãþilor dela Inspectoratul ªcolar, domnulinspector Gheorghe Dincã aaccentuat necesitatea empatiei înprocesul didactic ºi implicarea maiaccentuatã a elevilor în etapelelecþiei.

În intervenþia sa, PãrinteleConsilier pentru învãþãmânt VictorGrigore a recomandat implicareamai profundã a tuturor profesorilorde religie în problemelecomunitãþii, printr-o strânsãcolaborare cu Sectorul AsistenþãSocialã al Episcopiei Argeºului ºiMuscelului. Pãrintele Consilier

Eparhial a mai informat pe ceiprezenþi în legãturã cu recentacolaborare a Eparhiei cu un post deteleviziune, în cadrul cãruia se vordesfãºura emisiuni pe teme deinteres religios.

Fiecare întâlnire a profesorilorde religie din ciclul liceal rãmâneun prilej binecuvântat pentruutilele schimburi de experienþã încomuniunea Duhului lui Hristos,Învãþãtorul tuturor.

C.D.

Liceul teoretic „Iulia Zamfirescu”din Mioveni a gãzduit

Întâlnirea profesorilorde religie

Se spune cã, demult, un rãzboinics-a întâlnit cu un cãlugãr ºi l-a

întrebat:

- Cum poate sã existe rai ºi iad,când nu vãd nimic din toate acestea?Poate cineva sã-mi arate raiul ºiiadul?

- Dar tu, l-a întrebat cãlugãrul,cum te poþi numi rãzboinic, când nuvãd în faþa mea decât un caraghios?

Soldatul mâniat a scos imediat

sabia, dar la fel de calm bãtrânulcãlugãr i-a spus:

- Vezi, aºa se deschid porþile

iadului!Înþelegând lecþia datã, rãzboinicula pus sabia în teacã ºi s-a înclinatrespectuos.

- Vezi, a mai spus cãlugãrul, aºase deschid porþile raiului!

C

Cr

r e

ed

di

i n

nþ

þ a

a p

pe

en

nt

t r

r u

u c

co

op

pi

i i

i

Raiul ºi iadul

Profesorii de religie de la clasele I-VIII din judeþ s-au întâlnit marþi, 13noiembrie, în ajunul PostuluiCrãciunului, la ªcoala Generalã Nr.6 „Nicolae Bãlcescu” din Piteºti, încadrul cercurilor la aceastãdisciplinã. Binecuvântareaierarhului nostru nu s-a lãsataºteptatã, urãrile de bine ale PreaSfinþitului Calinic, Episcop alArgeºului ºi Muscelului, venindcãtre cei prezenþi prinpersoana pãrinteluiconsilier Victor Grigore.

Au mai fost prezenþi:domnul inspector ºcolarde religie Gheorghe Dincãºi ºefa de cerc, d-naprofesoarã AureliaIsãroiu.

Marþi 13, pentru ceisuperstiþioºi ºi neîntãriþi încredinþã, este zi cu ghinion…Aºadar, pentru doamna profesoarãSorina Bîcã, cadru didactic laªcoala Nr. 6 din Piteºti, nu aveacum sã fie decât una favorabilã. ªiasta pentru cã în urma oreideschise susþinute la clasa a VI-aA a primit numai laude din parteacelor prezenþi. Lecþia s-a numit „Sãrbãtorilecreºtine”, iar domnia sa a accentuat cã acesteasunt „popasuri duhovniceºti în viaþa creºtinului,

în care trebuie sã ne îngrijim de mântuireasufletului nostru”. Elevii au fost receptivi ºi audovedit cã sunt dornici sã capete cât mai multeinformaþii, dar ºi sã le împãrtãºeascã celorprezenþi pe ale lor, într-un cadru destins ºi fãrã aþine cont cã atâþia ochi de profesori sunt aþintiþiasupra lor.

În cea de-a doua parte a cercului pedagogic,doamna profesoarã Maria Blejdea, de la ºcoalagazdã, a prezentat un referat despre activitateaprofesorului de religie în contextul integrãrii înUniunea Europeanã, accentuând cã un bun

dascãl trebuie sã fie apropiat de elevulsãu, sã fie educat, moral, pentru ca acestasã-l ia ca model.

„Ne dorimun cabinetde religie”

D-na directoare Silvia Neagoe, cadrudidactic de religie, a declarat înalocuþiunea dumneaei cã e foarteimportant ca profesorii de religie sã

ajungã într-un loc în care au ceva de spus,pentru cã pot constitui o forþã în timpurileactuale când Religia – ca disciplinã – esteatacatã pe mai multe fronturi. În acest

sens, i-a îndemnat pe colegii prezenþi sã semobilizeze pentru a þine piept acestor piedici ºisã facã tot posibilul pentru a pãstra Religia cadisciplinã de învãþãmânt.

Ca proiect de suflet, d-na directoare amãrturisit: „Ne dorim un cabinet de religie, darne lipseºte spaþiul. Sper ca anul care urmeazã,fãrã a mi se imputa cã abuzez de funcþia pe careo am, ºi cu ajutorul ONG-ului la care suntdirector executiv, sã reuºim sã îndeplinim acestvis”.

Pãrintele consilier a adus tuturor lacunoºtinþã cã între Patriarhia Românã ºi Stat s-a

semnat un protocol de asistenþã socialã, în careabsolvenþii de Teologie sunt chemaþi sã activezepe aceastã linie.

Datoritã faptului cã acest cerc de Religie aavut loc cu o zi înainte de prima zi a PostuluiNaºterii Domnului, le-am cerut cadrelordidactice un sfat pentru copii. Sintetizând,acesta ar fi sã posteascã nu numai cu trupul, ciºi cu sufletul, mintea ºi gândul. „Sã nu facemdin post ceva exterior, ci o trãire, o virtute. Sã sevadã postul prin fapte”.

Raluca MARIN

Cercul pedagogic

de la ªcolile Generaleargeºene



Argeºul Ort

odox

Dumnezeu vrea sã stãm înaintea Sa ca „proºtii”?

Pãrintele Porfirie era unul dintre duhovnicii carerecomandau rugãciunea pentru înfruntarea tuturorproblemelor. Recomanda în rugãciune ºi îngenuncherile,dupã puterea fiecãruia.

O datã a fost întrebat de un fiu duhovnicesc: „De ceDumnezeu ne îndeamnã sã ne rugãm neîncetat? Nu cumvavrea sã stãm înaintea Sa ca proºtii?”. Deºi întrebarea pãreamai mult ostilã decât dornicã de a primi un rãspuns,Cuviosul Porfirie avea sã rãspundã cu blândeþe: „Nu,Dumnezeu nu vrea aºa ceva. Dumnezeu vrea ca noi sã avemfolos din rugãciune. ªi ºtie cã atunci când Îl slãvimneîncetat, zi ºi noapte, prin voinþa noastrã liberã, precum îngerii, sufletul nostru gãseºte odihna adevãratã, cãci aici segãseºte adevãratul nostru interes” (Ibidem, pag. 50).

De multe ori vrem sã ne rugãm, dar nu ºtim cum. Zicemanumite rugãciuni care necesitã un anumit nivelduhovnicesc sau compunem rugãciuni în funcþie de situaþia în care ne aflãm. Un ucenic al Pãrintelui ºi-a luat inima îndinþi ºi a întrebat atât pentru dânsul, cât ºi pentru noi: „Ce e

mai bine sã spun în rugãciunea mea?”. Rãspunsul a fostoarecum neaºteptat: „Nimic. Dumnezeu ºtie mai bine decâttine ce-þi trebuie. Spune neîncetat rugãciunea lui Iisus”. Iaraltãdatã, la aceeaºi întrebare avea sã rãspundã: „Sã-L rogipe Hristos sã te facã vrednic de iubirea Sa” sau „Înrugãciunea ta sã-I ceri lui Dumnezeu sã se facã voia Sapentru tine. Acest lucru îþi este cel mai de folos” (Idem).

Însuºi Pãrintele Porfirie era un om al rugãciuniineîncetate, deºi mulþimile nu îi ofereau rãgaz. ªi cândvorbea, când telefona, mânca, bea apã, aprindea focul orilucra, era lesne de vãzut cã în acelaºi timp se ºi ruga. Dupãcum frumos a spus într-una din zile: „Undeva existãgeneratorul electric, iar în aceastã camerã existã becul.Dacã însã nu apãsãm pe întrerupãtor, vom rãmâne în întuneric. Existã Hristos ºi existã ºi sufletul nostru. Dacã însã nu apãsãm pe întrerupãtorul rugãciunii, sufletul nostrunu va vedea lumina lui Hristos, ci va rãmâne în întunericul

diavolului” (Ibidem, pag. 52).

Rugãciunea în locul mustrãrii

Nu o datã am întâlnit printre cei care merg constant labisericã duminica ºi în zilele de sãrbãtoare, creºtini care semâhnesc de rãtãcirea fraþilor ce refuzã odihna în SfântaLiturghie, în sânul lui Hristos. Dar, de cele mai multe ori,vezi cum cei care merg la bisericã îi mustrã pe cei care numerg, fãcându-se vinovaþi de rãtãcirea sau întãzierea întoarcerii lor la Hristos.

„Într-o Duminicã dimineaþã Pãrintele cobora cu uncunoscut de-al sãu, un þãran bãtrân, cãtre biserica din satul

respectiv. Pe drum s-au întâlnit cu un grup de ºase-ºaptetineri, ce se îndreptau în direcþia opusã. Atunci þãranul i-a întrebat pe tineri: Unde mergeþi, copii?. Iar ei i-au rãspuns: La cafenea. Atunci þãranul, care era foarte aspru, le-a spusplin de indignare: Nu vã e ruºine sã vã duceþi Duminicãdimineaþa la cafenea, în loc sã mergeþi la bisericã?Creºtini sunteþi voi? ªi a început sã le þinã o predicã în aerliber. Tinerii i-au vorbit, jignindu-l ºi ºi-au vãzut de drum.Pãrintele tãcea. Þãranul, plin de entuziasm ºi mulþumire desine, îi spuse Pãrintelui: Nu le-am zis bine ce le-am zisacestor tineri rãi? Atunci Pãrintele i-a spus: Nu le-ai spusbine, iar þãranul s-a mâhnit” (Ibidem, pag 198).

Tinerii aveau sã vinã la Liturghie cu o jumãtate de orã în urma þãranului, nu pentru cã fuseserã mustraþi, ci pentrucã pãrintele, de când i-a zãrit în depãrtare, pânã la bisericãs-a rugat pentru ei.

La fel s-a întâmplat ºi cu o doamnã modernã din Atenacare încercase toate atracþiile lumii ºi fusese dezamãgitã detoate, ajungând în pragul sinuciderii. La recomandareaunei prietene a mers plinã de deznãdejde la Kallisia spre avorbi cu blândul Porfirie. Pentru prima oarã în întunericulsufletului sãu a strãlucit o luminã mângâietoare. Avea sãse întoarcã la Hristos, rugându-l pe Pãrintele sã obinecuvânteze spre a rãmâne cu celelalte mãicuþe aproapede dânsul. Dupã o bunã vreme, vrãjmaºul mântuiriinoastre i-a aruncat mrejele plictiselii trimiþând-o în lumeazbuciumatã a Capitalei. „Mãicuþele s-au tulburat ºi au încercat sã o împiedice, spunându-i cã, dupã cumplita încercare prin care trecuse, întoarcerea în infernul de înainte ar fi însemnat cã se dãdea de bunãvoie morþii”.Doamna a ºovãit sã plece câteva zile, dupã care a insistatiar sã pãrãseascã mânãstirea. Mãicuþele au alergat laPãrintele Porfirie care le-a dojenit: „Rãu aþi fãcut cã i-aþispus sã rãmânã... Trebuia sã o lãsaþi sã plece, dacã asta îi evoia. Nu o reþineþi, speriind-o. Vreþi sã o înnebuniþi? Nu vãtemeþi, cã acest suflet nu se va pierde, ci se va întoarce”.

Aºa avea sã se întâmple. Femeia a plecat, s-a întâlnit ºi asãrbãtorit cu amicele sale de distracþii ºi iarãºi a cãzut îndeznãdejde. De aceastã datã nu era singurã, gustase dinmângãierea rugãciunii. A alergat precum fiul rãtãcitor laKallisia, trãind o viaþã nouã în rugãciune.

Nu se cade sã subestimãm în nicio împrejurare puterearugãciunii ºi dragostea lui Dumnezeu faþã de noi, oricât decãzuþi sau înaintaþi duhovniceºte am fi. Cãci nu vom puteagusta Raiul sãrind peste puntea ziditã din rugãciune ºimilostenie. Pentru cã milostenie duhovniceascã poate fi ºirugãciunea ori trecerea pe pomelnic a unui sãrman cerºetorori a unei vãduve, dupã cum frumos spunea Pãrintele nostruCleopa.

Roxana DRAGOª

Puterea miraculoasãa rugãciunii Pãrintelui Por

firie

„Arta pastoralã a Pãrintelui Porfirie erainegalabilã. Dobândise sfinþenia iubirii ºi asmereniei ºi Dumnezeu îi dãruise harismacunoaºterii sufletelor. Vedea sufletele în lãþime ºi în

profunzime ºi ºtia sã le atingã în punctele cele maisensibile. Vizitatorul, dându-ºi seama, din proprieexperienþã, de aceastã harismã a Pãrintelui, l-aadmirat ºi s-a lãsat sufleteºte în seama lui, fãcându-ºi-l îndrumãtor duhovnicesc” (KonstantinosYannitsiotis, Lângã Pãrintele Porfirie. Unul dintre fiiisãi duhovniceºti îºi aminteºte, Ed. Bunavestire, Bacãu,1999, pag. 195). De-a lungul vieþuirii creºtine, totomul a simþit puterea binefãcãtoare a rugãciuniipentru sine ºi pentru aproapele. A învãþat-o de la

înaintaºii sãi sau, pur ºi simplu, a descoperit-o în împrejurãri dintre cele mai felurite. Dar PãrintelePorfirie Bairaktaris este unul dintre sfinþii care auºtiut sã o împãrtãºeascã tainic ºi altora, ajutând-ocu propria rugãciune...

5

M

M i

i n

n u

u n

n i

i º

º i

i î

î n

n t

t â

â m

mp

p l

l ã

ã r

r i

i c

c u

u t

t â

â l

l c

c d

d i

i n

n l

l u

u m

me

e a

a o

o r

r t

t o

o d

d o

o x

x ã

ã

c

cu

um

m m

mo

or

r c

cu

uv

vi

i o

oº

ºi

i i

i

Pãrintele Veniamin Katunakiotul

Poliþistul devenit„Îngerul c

elui de-alop

tulea v

eac”!Moartea, de obicei, îl înspãimântã pe om, deºi este cel

mai inevitabil lucru pentru toþi. Plânsete, bocete,medicamente de întãrire, strãdanie pentru o atitudinecuvioasã sau, cel mai minunat lucru, întristarea îmbucurãtoare, cum se întâmplã la mânãstirile ortodoxe, în timpul slujbei de ieºire a sufletului vreunui monahadormit.

Ne-am gândit, aºadar, cã meritã efortul de a cercetapovestiri care se referã la trãirea ceasului morþii avândgândul bun cã o asemenea culegere, cu harul luiDumnezeu, îi va mângâia pe fraþii creºtini ºi-i va ajuta sãvadã sau sã aºtepte moartea întru pacea lui Dumnezeu.

Pãrintele Veniamin Katunakiotul, încã de când se afla înlume, era foarte evlavios, pentru cã ºi familia lui trãia

creºtineºte. Aºadar, marea iubire a acestui tânãr pentruHristos l-a fãcut sã-ºi pãrãseascã pãrinþii, patria, meseria –era poliþist – ºi bucuriile lumeºti ºi sã meargã în GrãdinaMaicii Domnului, la Sfântul Munte, ºi sã intre voluntar întagma îngereascã a monahilor.

Întrucât tânãrul era bolnãvicios ºi sãnãtatea nu-ipermitea nevoinþe severe, s-a dus la pãrintele Pahomie, laChilia „Axion Estin”. Acolo s-a fãcut monah, a primitnumele Veniamin ºi s-a nevoit cu sârguinþã mulþi ani. Eramare ostenitor, în ciuda sãnãtãþii sale ºubrede! În fiecarenoapte fãcea priveghere, iar ziua þinea în mâini fie rucodelia,fie vreo carte patristicã ºi rugãciunea nu-i lipsea de pe buze,pânã la sfârºitul vieþii, când sufletul lui îngeresc a zburat laceruri.

Iar în ceasul în care sufletul lui pleca spre ceruri, ofemeie nebunã pentru Hristos, care se afla în vecinãtateaMânãstirii Keratea, pãzind stâna, a strigat cu putere:

- Vai! Vai! Ce-am pierdut! A plecat, a plecat! În ceasul

acesta a murit Veniamin de la Katunakia ºi sufletul lui s-adus lângã Hristos, iar Hristos le-a poruncit îngerilor sã aºezepe fruntea lui o eºarfã roºie pe care scrie: „Îngerul celui de-al optulea veac”! (Pãrinþii aghioriþi)

Cum mor cuvioºii,Editura Egumeniþa, Galaþi, 2007, pag. 39



Arg

eºul Ortodox

6

Comoride acatist

Opera lui Sandu Tudor se împarte în douã: lucrãri antume, cucaracter literar ºi religios ºipostume, cu înclinaþie religioasã,

misticã, publicate în mare mãsurã începând cu 1999 sub îngrijirea luiAlexandru Dimcea. Dintre ele seremarcã: Comornic (versuri),Bucureºti, 1925; AcatistulPreacuviosului Pãrinteluinostru Sfântul Dimitrie cel Noudin Basarabov, Bucureºti,Fundaþia Regalã pentruLiteraturã ºi Artã, 1942 (scris în 1927 ºi aprobat de SfântulSinod al B.O.R.); Imn- Acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului, Madrid,Fundaþia Culturalã Românã, 1987; Acatiste: Acatistul Sfântului Ioan Bogoslovul, AcatistulPreasfinþitului Pãrintelui nostru CalinicCernicanul, Bucureºti, Editura Anastasia, 1997;Caietele Prea Cuviosului Pãrinte Daniil de la

Rarãu (Sandu Tudor), Dumnezeu - Dragoste (I),Sfinþita rugãciune (II), Taina Sfintei Cruci (III),Bucureºti, Editura Christiana, 2000-2003.

ParadoxulDaniil Sandu Tudor

24 decembrie 1896. Se naºte la BucureºtiAlexandru Teodorescu, viitorul Daniil de la Rarãu.

1916. Dupã cursurile liceale de la Ploieºti, estechemat pe front.

1920. Demobilizat, se întoarce pentru studiileuniversitare în Capitalã.

1922. Lipsurile materiale ºi cãutãrile interioare îldeterminã sã intre în Serviciul Maritim Român, în

calitate de ofiþer asistent.1925. Revenit în Bucureºti, intrã în publicisticã sub

pseudonimul Sandu Tudor, apropiindu-se de gruparearevistei „Gândirea”, condusã de Nichifor Crainic. GeorgeCãlinescu considera cã, la un moment dat, Sandu Tudordevenise „poetul oficial al Gândirii”.

1929. Face o cãlãtorie, adevãrat drum iniþiatic, laMuntele Athos, unde, pentru câteva luni, este introdus înmiezul trãirii filocalice autentice. Întors în þarã, studiazãintens spiritualitatea isihastã, pe care încearcã sã o facãcunoscutã mediilor culturale româneºti.

1932-1936. Iniþiazã ºi conduce sãptãmânalul „Floareade Foc”, apoi cotidianul „Credinþa” (1933-1938), cãrorale-a imprimat o orientare democratã. Polemist de mareforþã, caracter vulcanic, a scris articole memorabile, încare denunþa falsitatea ºi caracterul antiuman alextremismelor de stânga ºi de dreapta.

1939. Trimis pe front, este numit profesor ºi comandantla o ºcoalã tehnicã militarã de moto-mecanizate.

1944. Îºi gãseºte refugiul laMânãstirea Antim. Este unul dintreiniþiatorii fenomenului „Rugul Aprins”,miºcare spiritualã ortodoxã unicã pentruintelectualii români ai veacului, interzisãde autoritãþile comuniste în 1948.

1945. Intrã în monahism, cu numeleAgaton, devenind rapid un model deduhovnicie. Vestea cãlugãririi fostului

ziarist a ºocat pe mulþi dintre cei carecunoºteau viaþa tumultoasã a lui SanduTudor.

1950. Va fi hirotonit diacon, apoiieromonah ºi duhovnic pe seamaMânãstirii Crasna, în Catedrala „SfântulDumitru” din Craiova.

1951-1952. Ridicat de Securitatepentru pretinsele ilegalitãþi comise pefrontul de est, va fi deþinut la Jilava.

1952. Se reîntoarce în rândulmonahilor la Sihãstria Neamþului,devenind ieroschimonahul Daniil Tudor.

1955. Încearcã sistematic sã trezeascãconºtiinþa unor tineri printr-o paideie creºtinã, care avea cafinalitate conturarea unei personalitãþi trãitoare în Hristos.

1958. 13/14 iunie. Este arestat împreunã cu alte 15persoane care vor forma lotul „Teodorescu Alex. ºi alþii”.Pãrintele Daniil este acuzat iniþial pentru sãvârºireainfracþiunii de „uneltire contra ordinii sociale, susþinere afascismului, de organizare a unei activitãþicontrarevoluþionare în cadrul asociaþiei Rugul Aprins înperioada 1945-1948”. Fiind considerat liderul grupului, vafi condamnat la 25 ani temniþã grea ºi 15 ani detenþiuneriguroasã.

„I se cereau declaraþii din care sã reiasã compromitereaBisericii. Primind hârtie ºi cernealã, în loc sã facã pe placadversarului, pãrintele a fãcut un rechizitoriu detaliatguvernãrii comuniste, deconspirând lucrarea satanicã.Aproape o lunã de zile a scris într-una ºi a aºteptat din zi

în zi sã fie chemat la confruntare. Într-o dimineaþã însã, s-a zvonit în tot Aiudul, cã a fost gãsit mort în celulã”, îºiaducea aminte în „Memoriile” sale Virgil Maxim, coleg desuferinþã în temuta închisoare. Era atât de reumatic, încâttrebuia transportat cu pãtura. Suferinþele i s-au accentuat,alãturi de cei trei sute de bolnavi ai secþiei TBC.

16 noiembrie 1962. Ieroschimonahul de la Rarãu trece

spre cele cereºti. Cauza decesului: „hemoragie cerebralã”.Nu se cunoaºte nici pânã astãzi locul unde a fost înhumat.Pãrintele Daniil Tudor se impune contemporanilor noºtriprin prolifica operã ºi activitate religioasã, dar ºi prinbiografia sa paradoxalã, care reliefeazã un caracter ferm,aflat mereu în cãutarea Adevãrului, Hristos.

Prof. Cornel DRAGOª

Pãrintele Daniil Sandu Tudor († 16 noiembrie 1962)

Ziarist - cãlugãr - preot - martir

Una dintre practicile legate de sãvârºireaSfântului Maslu este ºi „deschiderea cãrþii”.În rânduiala acestei Taine, dupã ultimarugãciune ºi ungere se prescrie cã preotulcare conduce soborul sã ia SfântaEvanghelie, sã o dea bolnavului sã o sãrute ºisã o deschidã. Preoþii slujitori o þin deschisã

deasupra capului celui bolnav, iar protosul(primul între preoþii soborului) rosteºterugãciunea a opta, dupã care se facemiruirea, adicã ungerea cu ulei sfinþit.

De la aceastã deschidere ritualã ºi þinere pecapul celui bolnav a Sfintei Evanghelii s-atrecut la o inovaþie liturgicã foarte pãgubitoare

prin care unii slujitori, pebaza textului la care a fostdeschisã Sf. Evanghelie cutotul întâmplãtor, ºi þinândseama de culoareavignetelor, interpreteazãtextul fãcând preziceri saudând pronosticuri pe carecredincioºii mai creduli le iaudrept adevãrate. Sespeculeazã, mai ales,culoarea vignetelor, adicãdacã a „cãzut” pe roºu sau penegru, culoarea roºie fiindsemn bun, iar cea neagrã –

semn rãu. De aici i se spune credinciosului dacãse tãmãduieºte sau nu de o boalã, dacã va aveareuºita scontatã, nuntã, deces, avansare saualtele. Toate acestea sunt lucruri fãrã temei,semãnând mai mult a prezicere, ceea ceBiserica nu admite ºi nu se potriveºte cuadevãrul pe care ea îl propovãduieºte. Nimeninu are dreptul ºi puterea de a se erija în ghicitor,prooroc sau prevestitor al lucrurilor viitoare.

Ceea ce este ºi mai grav ºi condamnabil estefaptul cã asemenea „deschideri” au început sãfie solicitate ºi sã se practice nu numai la TainaSfântului Maslu, ci în orice altã ocazie ºi cu a ltecãrþi, cum ar fi colecþii de canoane ºi legibisericeºti sau pravile, între care pidalionul

joacã un rol important.Dar orice carte s-ar folosi ºi indiferent cine

ºi pentru ce solicitã o asemenea practicã, earãmâne o inovaþie gravã liturgicã pentru douãmotive: 1. Prin ea se introduce un rit sau opracticã liturgicã pe care nu o gãsim în cãrþilede cult ºi care este contrarã regulilor stabilite de

Bisericã pentru sãvârºirea cultului; 2. Oasemenea practicã compromite credinþacreºtinã, identificând-o cu superstiþia pentru cãi se cere preotului ca, în funcþie de conþinutultextului ºi culoarea vignetelor, sã facãpronosticuri ºi sã ofere rãspuns solicitãrilor.Credincioºii care solicitã asemenea lucru ºipreoþii care le satisfac asemenea dorinþe greºescfaþã de Bisericã. Asemenea practicã nu trebuienicidecum încurajatã.

Credinþa creºtinã este o credinþã luminatã deadevãr. Învãþãtura de credinþã ºi riturileliturgice trebuie explicate în sensul loradevãrat. Deci având naturã superstiþioasã ºifiind condamnatã de Bisericã, „deschidereacãrþii” trebuie înlãturatã ca necompatibilã ºinedemnã de scopul major al Tainei Maslului ºial slujirii preotului.

Preot prof. dr. Nicolae NECULA, Bisericã ºi cult pe înþelesul tuturor,

Ed. Europartner, Bucureºti, pag. 175

E

E s

s t

t e

e j

j u

us

s t

t i

i f

f i

i c

ca

a t

t ã

ã„

„D

D E

E S

S C

C H

H I

ID

D E

E R

R E

EA

A C

C Ã

Ã R

R Þ

Þ I

I I

I ”

”?

?

LITURGICÃ

Cuvinteprofetice

„Viaþa duhovniceascã nu este nici nouã,nici veche, e veºnicã asemenea Duhului celSfânt al lui Dumnezeu. Vremea de acum pare cãnu poartã semnele adevãratei duhovnicii.

Dãinuieºte mai mult o preocupare, o mirare, nu otrãire în cele sfinte... ªi tu, întrebãtorule, care vrei sãafli o întrebare de viaþã, fãrã a fi profet, deschide carteade sfârºit a Evangheliei. Prin slovele ei vei urca ºi vei vedeadeparte ceva din sângeriul amurg al celei din urmã înserãria Apocalipsului” (Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor)

„Sunt voci - bisericeºti ºi nebisericeºti - care cârtesc însã împotriva memoriei sale ºi mai ales împotriva posibilei saletreceri în rândul sfinþilor mãrturisitori. I se imputa, bunãoarã, otinereþe cam intempestivã, aventuroasã ºi boemã... Alþii îi evocã(ºi îi imputã) firea dificilã, aproape þâfnoasã, care-l prefãcea într-un interlocutor imprevizibil ºi incomod, de o subiectivitateagresivã, insuportabil, chiar ºi atunci când avea dreptate. Nulipsesc nici cei care sã-i facã o vinã din faptul cã s-a cãlugãrit preatârziu, dupã ce „ºi-a fãcut de cap” o viaþã întreagã, pendulândderutant între dreapta ºi stânga în ordinea politicã, ºi între culturãºi religie în ordinea spiritualã...

Da, fãrã sã fie propriu-zis un ticãlos, Sandu Tudor, mai ales în

prima tinereþe, a fost un ins pãtimaº ºi oscilant. Câþi sfinþi n-austrãbãtut însã un traseu asemãnãtor, ba chiar ºi mult mai sinuos? ªice vorbã e asta, cã s-a cãlugãrit prea târziu? Un N. Steinhardt, depildã, cãlugãrit cu doar vreo nouã ani înainte de moarte, estepentru asta mai puþin monah?! Sau ce discuþii mai încap în faþa

jertfei pentru Hristos? Sfârºitul mucenicesc spalã ºi pãcatelemireneºti (vezi cazul Constantin Brâncoveanu), darãmite pe aleunuia care a pãtimit în haina monahalã, dupã ani de ascezã ºimeditaþie, anume pentru credinþa lui - de care nu numai cã nus-a dezis, dar pe care a mãrturisit-o pânã la capãt, prin scris ºiprin viu grai, trãgând dupã el alte zeci ºi sute de conºtiinþe, înepoca cea mai ostilã spiritualitãþii din toatã istoria româneascãºi europeanã.

A pune la îndoialã o astfel de viaþã încununatã demucenicie este nu doar nedrept, ci aproape indecent, maiales când este vorba de oameni - o, cât de mulþumiþi de sine- care n-au trecut prin nici una dintre marile încercãriale veacului ºi n-au produs, în sfera teologiei sau aculturii, nici echivalentul unui simplu caiet cu note de

lecturã sau al unui singur condac din miile depagini rãmase de la Sandu Tudor.(Rãzvan Codrescu, Sandu Tudor în pragul

canonizãrii, în „Rost”, an I, nr. 6, august2003, pag. 9).

M

ã r t u r i s i t o r i d e

d u p ã g r a t i i l e c

o m u n i s t e



C

olegiul de r

edac

þieFONDATOR:† Prea Sfinþitul Episcop

CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629

e-mail: [email protected] Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Responsabil:Diacon Daniel Gligore- consilier cultural

Redactor ºef:Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:Gabriela Safta (secretar de redacþie),preot Napoleon Dabu,diacon Florin Iordache, Raluca Marin,Octavian Dãrmãnescu, Eduard Tomaziu.

Colaboratori:

prof. Alexandru Brichiuº, Mirela Oanea, BogdanIonescu, Florin Neblea, Roberto-Cristian Viºan,Laurenþiu Dumitru, Roxana Dragoº, AmaliaConstantinescu, Amalia Cornãþeanu, stud. AdinaRãducanu, Marius Portaru, Claudiu Popescu.

Art designer: in

g. B

og

d

an Cio

c

î

rl

an ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Arg

eºul Ortodox

7

15 noiembrieFie cã îl cunoaºtem ca Sfântul Paisie Velicicovski,

fie ca Pãrintele Paisie de la Neamþ (foto) , vorbimdespre acelaºi cuvios ascet care a îmbogãþit istoriabisericeascã româneascã ºi slavã cu experienþa saduhovniceascã în regulile monahismului. Cercetãrilemai noi aratã cã sfântul nãscut la 21 Decembrie 1722 înUcraina, se trãgea din moldoveni stabiliþi în þinutulPoltavei, înrudiþi cu strãmoºi dupã mamã ai lui DimitrieCantemir. La vârsta când mulþi tineri sunt atraºi decapcanele ispititorului diavol, el alege viaþa monahalã.În anul 1742 vine în Moldova, la Schitul Dãlhãuþi –Vrancea, apoi trece în Muntenia, succesiv la schiturileTrãstieni – Râmnicu Sãrat, Poiana Mãrului, unde erastareþ cunoscutul Vasile, ºi la Cârnu – Buzãu, care se

conduceau dupã regulile athonite. Stareþul Vasile de laPoiana Mãrului îl va determina sã meargã la MunteleAthos sã se desãvârºeascã în viaþa cea întru Hristos. Se

întoarce în Moldova în 1763. De-a lungul anilor îlgãsim la Schitul Vãrzãreºti – Focºani, la mânãstirileDragomirna, Secu ºi spre sfârºitul vieþii la Neamþ, unde

îºi gãseºte obºtescul sfârºit la 15 noiembrie 1794. Viaþasa înduhovnicitã pe care a împãrtãºit-o multor ucenici,creând un mod de trãire monahiceascã, opera detraducere a scrierilor ascetice al Sfinþilor Pãrinþi dinlimba greacã, precum ºi slujirea semenilor prinmilostenie l-au aºezat pururea în Cartea Vieþii. A fostcanonizat mai întâi de cãtre Biserica Ortodoxã Rusã, la6 iunie 1988, apoi de Biserica Ortodoxã Românã la 21iunie 1992.

16 noiembrieDe câte ori auzim îndemnul liturgic „Pre noi înºine

ºi unul pe altul ºi toatã viaþa noastrã lui HristosDumnezeu sã o dãm”? De mult prea puþine ori îlurmãm. Ne pierdem în grijile cotidiene, în iubirea dearginþi ºi în plãceri trecãtoare. Cu douã mii de ani înurmã, un vameº, obiºnuit cu luxul unui trai bogat ºi cupatimile, aude chemarea lui Hristos: „Urmeazã Mie!”.În ceasul acela a lãsat toa te, a gãzduit pe Domnul ºi L-aurmat, ascultându-L cât a fost pe pãmânt Hristos ºipropovãduindu-L dupã Înãlþarea Sa la ceruri. Aºa arãspuns chemãrii Domnului cel pe care îl pomenim caSfântul Apostol ºi Evanghelist Matei. Dupã pildaJertfei Învãþãtorului, vrednicul ucenic primeºte moartemuceniceascã pentru credinþã prin arderea trupului.Este autorul primei Evanghelii scrise.

17 noiembrieDumnezeu este lãudat întru sfinþii Sãi. Cât L-au

preamãrit locuitorii Neocezareei secolului III creºtinpentru minunile Sfântului Grigorie Taumaturgul nespun chiar Sfinþii Pãrinþi Grigorie de Nyssa ºi Vasilecel Mare. Înclinat spre studiu, Grigorie ajunge în ºcoalalui Origen, care îl învaþã toate ºtiinþele ºi teoriilevremii, arãtându-i în acelaºi timp cât de trecãtoare suntºi cât de mult se contrazic între ele. Concluziacursurilor, pe care ºi-o însuºeºte ºi tânãrul discipolnãscut pãgân, este cã singurul adevãr este numai laDumnezeu. La rugãminþile ierarhilor vremii ºi alecredincioºilor, acceptã misiunea de episcop alNeocezareei. Gãseºte în cetate 17 creºtini. Smerit,cobora adesea în mijlocul oamenilor arãtând puterea luiDumnezeu prin minunile sale. Doi fraþi care se certaupentru moºtenirea unui lac ºi ajunseserã sã recurgã laviolenþã, au constatat cu uimire a doua zi cã laculsecase la rugãciunile Sfântului Grigorie. Apele unui râucare devastau adesea recoltele ºi locuinþele oamenilorau fost oprite de sfânt prin aºezarea unui toiag lahotarele lor. Unealta binecuvântatã s-a transformat în

copac pe care apele nu l-au atins niciodatã. EpiscopulGrigorie pleacã la Domnul la 17 noiembrie 270 sau271. Înaintea morþii ºi-a exprimat mâhnirea cã în cetatemai erau 17 pãgâni.

18 noiembrieBiserica pomeneºte în aceastã zi o cununã de

mucenici care ºi-au dat viaþa pentru Hristos în diferite împrejurãri, având aceeaºi vinã: mãrturisirea credinþeicelei adevãrate. Sfântul Mare Mucenic Platon,Sfântul Mucenic Romano ºi Zaheu diaconul ausuferit chinuri cumplite pe vremea împãraþilor romanipersecutori ai creºtinilor, fiind primiþi în împãrãþia luiDumnezeu.

19 noiembrieIstoria Sfântului Mucenic Varlaam este pe cât de

cutremurãtoare, pe atât de minunatã. În timpul primeipersecuþii a împãratului Diocleþian, pentru cã amãrturisit pe Hristos, Varlaam a fost dat cãlãilor careau nãscocit cele mai groaznice metode de torturã.Vãzând cã sfântul nu cedeazã, au încercat sã îl forþeze

sã ardã tãmâie pe altarul idolilor. I-au aºezat ofranda înpalmã ºi i-au þintuit mâna deasupra jertfelnicului înflãcãri, sperând cã, de durere, îºi va retrage braþul ºi vascãpa tãmâia în foc. Nu a fost aºa. Pe altarul pãgân a arsdoar carnea sfântului.

20 noiembrieÎn aceastã zi, Biserica noastrã îl cinsteºte pe Sfântul

Grigorie Decapolitul, cuvios apãrãtor al icoanelor înperioada iconoclastã ºi fãcãtor de minuni atât în viaþã,cât ºi dupã plecarea la ceruri. Sfintele lui moaºte se aflãla Mânãstirea Bistriþa (Vâlcea) din anul 1490, când aufost aduse pe cheltuiala boierilor Craioveºti, ctitoriilocaºului. În vreme de rãzboi, racla cu trupul neputrezitºi plãcut mirositor al cuviosului era adãpostitã într-unparaclis sãpat în stâncã, la un kilometru de mânãstire.Altfel, moaºtele nu au pãrãsit mânãstirea pânã azi. S-a

încercat mutarea lor în 1948 la Catedrala Episcopalãdin Râmnicu Vâlcea, dar protestele locuitorilor din

zonã au fãcut ca ele sã rãmânã unde se aflã ºi azi. Înperioada comunistã, din 1960, mânãstirea a rãmas fãrãvieþuitori, în tãcerea apãsãtoare de aºteptare a slujbelorcare nu se mai þineau. Rugãciunile Sfântului Grigorie,rãmas atunci neprivegheat acolo, au readus în prezentsunetul neegalat al Liturghiei ºi mulþimile de pelerinide altãdatã.

21 noiembrieSãrbãtoarea Intrãrii în Bisericã a Maicii

Domnului marcheazã evenimentul aducerii la Templua Fecioarei Maria, la vârsta de ani. Cea care mai târziuavea sã-L nascã pe Mântuitorul Hristos va rãmâne încinstitul locaº timp de doisprezece ani, fiind hrãnitã cupâine îngereascã.

Gabriela SAFTA

Sinaxar Atitudine„Cãutãtorii“

deDumnezeuCerbicia cu care detractorii credinþei se încãpãþâneazã sã otrãveascã

spaþiul public se înmulþeºte cu fiecare zi care trece. Puþini dintre creºtini seaºteptau ca membrii asociaþiei protectoare a ,,libertãþii de conºtiinþã“ sã Îlcaute pe Dumnezeu. Iatã cã un astfel de demers a devenit realitate. Dinnefericire, cãutarea Lui se face pe cãi rãtãcite, urmãrind de fapt inducerea

în gândirea publicã a ideii de discriminare voitã a ateismului sauimperioasei necesitãþi a secularismului. Membrii asociaþiei amintite au

înaintat o scrisoare cãtre Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului cuscopul de a se plânge de un lucru ,,de neconceput”, anume inexistenþa înprograma ºcolarã de biologie, ca lecþie distinctã, a temei care vizeazã teoriaevoluþiei speciilor ºi a omului. Nemulþumirea cea mai mare se referã însã

la faptul cã în manualul de Filosofie nu Îl mai gãsesc pe „Dumnezeu”. Lao primã vedere ar putea pãrea cã în sfârºit membrii asociaþiei reuºesc sãabordeze în mod echidistant teme ce vizeazã vorbirea despre Dumnezeu înspaþiul ºcolilor publice. La o privire mai atentã însã asupra textuluiepistolei vedem cã adevãrata teamã este produsã de faptul cã ,,singuraperspectivã asupra acestei teme este cea asimilatã de elevi în ceidoisprezece ani de religie predatã în ºcolile publice în mod confesional”.Remarcãm din nou acelaºi atac, mascat de data aceasta, asupra unui dreptobþinut cu multe sacrificii ºi jertfe, dupã o perioadã de negurã de jumãtatede secol, anume predarea religiei în ºcolile publice. Motivaþiile aduse,anume cã prin acest demers se doreºte protejarea conºtiinþei tinerilor, suntcel puþin puerile având în vedere multitudinea de surse de informare pecare majoritatea elevilor le au la dispoziþie. Asociaþia uitã însã sãmenþioneze faptul cã aceastã temã este urmãritã, în mod indirect, peparcursul mai multor capitole, de aceea nu mai existã conþinuturi specificeteoriei evoluþioniste. De asemenea programa disciplinei Filosofie permiteprofesorului sã selecteze cele mai reprezentative texte care îi au ca autoripe Nietzsche, Jean-Paul Sartre sau alþii. Temele care se referã la existenþã,determinism sau viaþã permit de asemenea vorbirea despre Dumnezeu din

perspectivã filosoficã. Evident scopul iniþiativei este cu totul altul decât celdeclarat. Tonul cu care se cere remedierea acestei situaþii este unulameninþãtor, atotputernic, cu scopul vãdit de a intimida. Dorinþa demediatizare, concretizatã prin organizarea unei acþiuni de protest care sãreia temele preferate ale asociaþiei, urmãreºte obþinerea de notorietate caresã fie utilizatã în noi acþiuni de protest. Tema acþiunii este cel puþin ciudatã,dacã avem în vedere cã studenþii nu au nicio legãturã cu tematica claselorobligatorii. Dacã pânã acum asociaþia se rezuma la simple articole de presãsau epistole cãtre autoritãþile statului, iatã cã acum recurge la batjocurã.Þinta predilectã va fi ca întotdeauna Biserica Ortodoxã. Acþiunea de protestintitulatã „Întemniþarea elevilor ºi studenþilor în Catedrala BântuiriiNeamului” va avea un vãdit aspect de insultã deoarece evenimentul se vadesfãºura sub forma unei scenete în cadrul cãreia va fi simulatã

întemniþarea elevilor ºi studenþilor din România în Catedrala BântuiriiNeamului. Printre „temnicieri” se va numãra ºi „Patriarhul Daniel”. Va fiprezentatã o listã de revendicãri sprijinite pe rapoarte executate dedepartamente ale unor þãri strãine de duhul ortodoxiei. Din nou BisericaOrtodoxã este acuzatã de grave încãlcãri ale ,,libertãþii de conºtiinþã”, de

încãlcarea drepturilor omului, ba chiar ºi de ,,caracterul intolerant almanualelor de religie”. Este contestat de asemenea ºi protocolul decolaborare încheiat între Patriarhia Românã ºi Biserica Ortodoxã.Atitudinea permanent contrarã vãdeºte dorinþa expresã de a limita cu oricemijloace vocea Bisericii care apasã prea tare conºtiinþele celor despãrþiþide Dumnezeu. Asistãm la o rafinare a tehnicilor ºi strategiilor prin carecredinþa de veacuri a unui popor creºtin trebuie suprimatã cu orice mijloacepentru ca ,,presupusele drepturi ale majoritãþii” sã nu mai limitezedrepturile unor cetãþeni. Dacã la începuturi cei ce prigoneau Bisericaurmãreau uciderea creºtinilor, prigoana contemporanã urmãreºtedesacralizarea sa, transformarea ei într-o slujitoare umilã la picioareleomului suprem, omul autonom. Ca ºi atunci rãmân la fel de validecuvintele Mântuitorului Iisus Hristos care spune: ,,Iubiþi pe vrãjmaºiivoºtri, binecuvântaþi pe cei ce vã blesteamã, faceþi bine celor ce vã urãsc ºirugaþi-vã pentru cei ce vã vatãmã ºi vã prigonesc“ (Evanghelia dupã Matei,capitolul 5, versetul 44).

Prof. Roberto-Cristian VIªAN

Pilde

de sfinþenie



Arg

e

ºul OrtodoxCMYK

Preotul Marin Cojocaru din satul Deagu deJos, comuna Recea, alintat de toatã suflareaenoriaºilor, „pãrintele Mãdãlin”, ºi-a vãzut visul împlinit. În Goleasca, satul învecinat, nu existaun sfânt locaº ºi credincioºii erau nevoiþi sãstrãbatã drum lung ºi anevoios pentru a fiprezenþi la biserica din Deagu. Vãzând chinulbãtrânilor, preotul ºi-a spus cã nu este vrednic deharul pe care îl poartã dacã nu le va faceoamenilor o bisericã. ªi lupta a început… Dupãnouã ani de eforturi, uneori supraomeneºti,pentru slujitorul lui Dumnezeu, duminicã 11noiembrie, în ziua prãznuirii Sfântului Mucenic

Mina, a sosit ceasul mult aºteptat. Sfântul locaº,pe cât de mic, pe atât de frumos, o adevãratã

bijuterie, a fost sfinþit.

O ploaie… întâmplãtoare?

Dumnezeu lucreazã prin oameni ºi în cazulde faþã, se poate spune cã Domnul a lucratdeplin ºi-n chip miraculos. Altfel cum poate fi judecatã „pãþania” pãrintelui Cojocaru pe carene-a mãrturisit-o chiar el: Alesesem alt loc pentru bisericã, sãpaserãm ºanþurile pentru fundaþie, era totul pregãtit. Urma ca a doua zi sã fie aduse maºinile cu beton. O chestiune de câteva ore, de seara pânã dimineaþa. În noaptea aceea însã, s-a pornit o ploaie cum nu mai vãzusem. Apa a inundat ºanþurile ºi malurile lor s-au surpat. Pãrea cã pãmântul s-a închis la loc, nici gând sã mai turnãm beton. Am fost cel mai nefericit în ziua aceea, am mers pe câmp ºi-am plâns, deznãdãjduit. Mi-a venit însã ideea de a citi Acatistul Sfântului Mina, pe care nu-l citisem niciodatã. În perioada în care-l citeam, cãlãuzit parcã de o forþã care nu depindea de mine, am fost ºi-am

ales alt loc. De atunci lucrurile au început sã meargã extraordinar de bine.Acum pãrintele este convins cã a fost îndrumat ºi ajutat de Sfântul Mina ºi iatãce povesteºte preotul, pentru a ne lãsafãrã glas: Urma sã vinã câte-o maºinã cu materiale, sau sã punem ciment ºi-l rugam pe sfânt sã fie vreme frumoasã.Ce credeþi!? În ziua respectivã ploua în toatã zona, numai la Goleasca, unde munceam noi, nu cãdea nici-un strop!!! Asta nu e o minune? În jurul preotuluis-au adunat sãtenii, dar a fost ajutat ºi dePrimãria Recea, precum ºi de mulþi

directori de firme. Pe toþibinefãcãtorii, preotul i-a trecut pe olistã ºi îi pomeneºte în fiecareduminicã la dumnezeiasca Liturghie.

O distincþiecare-l obligã

în continuarePentru toate binefacerile primite de

la Sfântul Mina, pãrintele MarinCojocaru nici nu putea alege alt hrampentru biserica lui. A aºteptatemoþionat ziua de duminicã, fiindvorba de un dublu eveniment: sfinþireaºi hramul sfântului locaº. Slujba a fostsãvârºitã de ierarhul Argeºului ºi Muscelului,Prea Sfinþitul Calinic, care s-a aflat în mijlocul

unui sobor de preoþi. Spre surprinderea pãrinteluiCojocaru, care în marea-i modestie a refuzat sãfie pictat în pridvor, în calitate de ctitor, nu doarsãtenii din Recea au fost prezenþi, ci ºi sute de

credincioºi din împrejurimi sau de departe.Apreciind strãdania preotului, Prea Sfinþitul

Calinic i-a acordat crucea de iconom stavrofor, odistincþie care pe de o parte îi încununeazãeforturile de pânã acum, dar îl ºi obligã încontinuare. De altfel, pãrintele Marin Cojocaru

nu se va opri aici. ªi-a propus sãconstruiascã o clopotniþã lângã bisericã, iar în perspectivã, dacã va fi ºi voia luiDumnezeu, s-ar încumeta sã porneascãridicarea unei mânãstiri în sudul judeþului!Cum în bisericã nu încap prea multepersoane, sute de credincioºi au fost nevoiþisã asculte slujba de afarã, îndurând custoicism un vânt nãprasnic. Spre bucuria lor,acesta a încetat ca prin minune în timp ce însfântul locaº se rostea Crezul, norii s-aurisipit ºi razele binefãcãtoare ale soareluiluminau chipurile dreptcredincioºilor careau trãit emoþia unicã a trecerii prin SfântulAltar unde primeau miruirea ºi

binecuvântarea din partea Prea SfinþituluiEpiscop Calinic.

În urmã cu trei ani, într-un loc binecuvântat de Dumnezeucu frumuseþi naturale desprinse parcã din peisajele elveþiene,pe coama celui mai înalt deal din localitatea Brãdet, treicãlugãri bãteau primii þãruºi ai construcþiei care avea sã devinãmai târziu biserica „Sfântul Ierarh Nectarie”. Dupã câtevaluni, când lucrãrile au fost finalizate, mare a fost mirarea celor

trei fraþi când au mãsurat suprafaþa totalã a sfântului locaº: fix33 mp! Un numãr cu o simbolisticã aparte. Vineri, 9 noiembrie,sfântul a fost prãznuit ºi spre bucuria slujitorilor Domnuluicare se nevoiesc aici, peste o sutã de credincioºi au participat laslujbã.

Moaºtele sfântului suntgrabnic vindecãtoare

La puþin timp dupã ce a fost ridicatã biserica din lemn, în

anul 2004, micuþa obºte, de-abia constituitã ºipãstoritã de pãrintele Filotei Dabu, a primit în darde la Mãnãstirea Eghina, un fragment din moaºteleSfântului Nectarie Taumaturgul, precum ºi oicoanã pictatã de mãicuþele de acolo. De atunci ºipânã astãzi, minunile sãvârºite de sfânt n-au

contenit. Toþi cei cu credinþã adevãratã care auvenit ºi s-au rugat cu lacrimi atingând micuþa raclã

în care se aflã o pãrticicã din trupul sfântului, s-auvindecat! ªi suferinþele îndurate erau dintre celemai grele. Acest uimitor adevãr l-a subliniat înpredica sa ºi pãrintele stareþ Filotei: „Blândul

pãstor Nectarie ºtie sã ne cãlãuzeascã, sã nemângâie, sã ne poarte de grijã, iar pentru cei carenãdãjduiesc în dânsul, minunile sunt fãrã

numãr…”

Mai aproape de CerComuna Brãdet era vestitã pânã de curând

datoritã staþiunii în care mulþi bãtrâni îºi gãseau,prin tratament medical, alinarea suferinþelor trupeºti. Deacum înainte, cu siguranþã, aceastã mirificã aºezare umanã vafi cãutatã ºi pentru tãmãduirea suferinþelor sufleteºti. Cu acestgând au urcat vineri pânã la Schitul „Sfântul Nectarie”oameni veniþi din tot judeþul, precum ºi din Bucureºti. Slujba

la care a participat ºi pãrintele egumen David Stoica de laMãnãstirea Slãnic, a fost una deosebitã ºi a inclus oprocesiune aparte: monahii, împreunã cu credincioºii, aupornit cântând laude lui Dumnezeu ºi Sfântului Nectarie pânã

în vârful dealului înzãpezit, de unde oricine se poate simþimai aproape de cer. Pe de o parte, acest urcuº simbolizeazãGolgota, iar pe de alta s-a dorit înãlþarea rugãciunilor chiardin locul în care va fi ziditã, în viitor, o bisericã mare. Aici,

departe de vuietul lumii, în liniºtea desãvârºitã de pe dealulstrãjuit de pãduri, monahi ºi credincioºi, într-un singur glas auimplorat binecuvântarea Domnului ºi cu toþii au rãmas

înmãrmuriþi când dintr-o datã vântul rece s-a oprit ºi pãrea cã,o datã cu el, ºi timpul s-a oprit în loc. În clipa urmãtoare,

mulþimea a vãzut cum ramurile pomilor se miºcã ºi a auzit unzgomot asemãnãtor aripilor care bat aerul ajutând pasãrea sã se înalþe. Cutremuraþi, oamenii au început sã se închine, fiindconvinºi cã acesta nu putea fi decât un înger pogorât în semn debinecuvântare a lui Dumnezeu.

Eduard TOMAZIU

Mergeþi sã vã convingeþi singuri!

Schitul Br

ãdet - locul unde se odihnesc îngerii

Minunea din comuna Recea:

Sfântul Mucenic Minaºi-a ales singur loc pentru bisericã

Documents

Argesul Ortodox nr.339