Argesul Ortodox nr.489

5/7/2018 Argesul Ortodox nr.489 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/argesul-ortodox-nr489 1/8

CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului Anul IX nr. 488 27 i

anuari

e - 2 februari

e 2011 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO T

TR

RI

IN

NI

IT

TA

AS

S (95,3 FM)

Alãturi de Catedrala Patriarhalã din Bucureºti se aflã loculfostei clãdiri a Mitropoliei Þãrii Româneºti unde s-au desfãºuratlucrãrile Adunãrii elective din 1859, care a ales la 24 ianuarie peDomnitorul Moldovei Alexandru Ioan Cuza ºi Domnitor al ÞãriiRomâneºti, înfãptuind astfel Unirea celor douã PrincipateRomâne.

În acest loc, pe cunoscutul Deal al Mitropoliei, reper alistoriei, credinþei ºi culturii, loc al binecuvântãrilor care aducbucurie oamenilor, s-au desfãºurat în urmã cu 152 de aniceasurile Unirii, binecuvântate ºi susþinute de rugãciuneaBisericii, momente pe care noi astãzi le rememorãm, cu respectºi recunoºtinþã.

Adunarea electivã a Moldovei din 5/17 ianuarie 1859 de laIaºi, prezidatã de mitropolitul Moldovei Sofronie Miclescu, l-aales Domnitor pe colonelul Alexandru Ioan Cuza.

În dimineaþa zilei de 24 ianuarie 1859, dupã participareatuturor deputaþilor la slujba de Te-Deum oficiatã în Catedralamitropolitanã (actuala Catedralã patriarhalã), Adunarea electivãa fost deschisã la orele 11.00 sub preºedinþia MitropolituluiNifon al Þãrii Româneºti.

Dupã ce s-a fãcut apelul nominal, deputatul Vasile Boerescua cerut cuvântul ºi a rugat pe preºedintele Adunãrii sã suspendeºedinþa publicã, pentru a face o propunere. Adunarea se consultãºi aprobã. Se suspendã ºedinþa publicã ºi are loc, între toþimembrii electori, o ºedinþã secretã, într-o altã salã. (Pr. Dr.

Corneliu Zãvoianu, Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei ºiUnirea Principatelor în volumul Biserica Ortodoxã Românã ºiUnirea Principatelor – moment aniversar – (1859-2009), EdituraCuvântul Vieþii a Mitropoliei Munteniei ºi Dobrogei, Bucureºti2009, p. 91, apud „Buletinul oficial”, Þara Româneascã, nr. 9,din 29 ianuarie 1859, pag. 34.)

În cadrul acestei ºedinþe deputatul Boerescu propune, într-ocuvântare plinã de înfocare, Unirea prin alegerea DomnitoruluiAlexandru Ioan Cuza al Moldovei ca Domnitor ºi în ÞaraRomâneascã. Doctorul Asachi, unul din membrii dreptei,

întrerupse pe orator, nu însã pentru a-l combate, ci pentru a arãtacã sunt ºi alte state care au un singur domnitor, deºi douãadministraþii deosebite, precum sunt Suedia ºi Norvegia. Aceastãprecizare creazã un ºi mai mare entuziasm între toþi deputaþii,naþionaliºti ºi conservatori, încât mulþi încep a plânge de bucurie,iar Mitropolitul Nifon propune votarea sub jurãmânt, el însuºipronunþând jurãmântul cu lacrimi în ochi, în faþa icoaneiPreasfintei Treimi, rugându-se înaintea tuturor, cu aceste cuvinte:

„Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, aruncã-Þi privirea Taasupra inimilor noastre ºi nu slãbi curajul fiilor Tãi! Uneºte-i petoþi într-o cugetare ºi într-o simþire ºi fã ca inimile tuturor sã aibãaceeaºi bãtaie pentru þara lor. Prinþul Cuza este unsul Tãu întrenoi ºi pentru dânsul jurãm toþi cã-l vom susþine”. (Idem, op. cit.,pag. 92.)

Dupã o orã ºi jumãtate de deliberare secretã, PreºedinteleAdunãrii, Mitropolitul Nifon, redeschide ºedinþa publicã pentruformarea comisiilor deputaþilor.

La orele 4 dupã amiazã se redeschide ºedinþa, iar PreºedinteleAdunãrii declarã Adunarea electivã constituitã ºi o invitã laalegerea biroului definitiv. Dupã ce biroul a fost constituit ºi toateformalitãþile terminate se propune sãvârºirea jurãmântuluiprescris în asemenea caz de Regulamentul Organic. MitropolitulNifon a rostit cu glas tare textul jurãmântului, apoi toþi deputaþiiau sãvârºit jurãmântul cu mâna pe Sfânta Evanghelie ºi sãrutândSfânta Cruce.

În urma votului, dupã citirea biletelor, Mitropolitul Nifonproclamã numele Domnitorului Þãrii Româneºti ales în

unanimitate ºi anume Alexandru Ioan Cuza, DomnitorulMoldovei.La auzul acestei veºti, poporul adunat pe Dealul Mitropoliei a

fost cuprins de o bucurie de nedescris. Bucuria a fost vestitãtuturor de dangãtul clopotelor Mitropoliei ºi al celorlalte biserici,„tot Bucureºtiul era în picioare de la Filaret la Dealul Mitropoliei,pânã la Bãneasa...” (Pr. Prof. Mircea Pãcurariu, op.cit. pag.12.) -

nota un cronicar al vremii.Imediat dupã încheierea ºedinþei, conform hotãrârii Adunãrii,

Mitropolitul Nifon comunicã prin depeºã telegraficãDomnitorului Alexandru Ioan Cuza rezultatul alegerilor din ÞaraRomâneascã ºi îl invitã sã ia cârma Þãrii. ( Pr. Dr. CorneliuZãvoianu, op. cit., pag. 93, apud „Buletinul oficial”, ÞaraRomâneascã, nr. 9, din 29 ianuarie 1859, pag. 36.)

De asemenea, se constituie o delegaþie condusã de Episcopul

Clement al Argeºului, care a mers la Iaºi pentru a vesti prin viugrai Domnitorului moldovean Alexandru Ioan Cuza cã este alesºi Domnitor al Þãrii Româneºti.

Duminicã, 8 februarie 1859, Mitropolitul Nifon al ÞãriiRomâneºti îl întâmpinã pe noul Domnitor Alexandru Ioan Cuza

în Catedrala mitropolitanã din Bucureºti, iar dupã închinare înfaþa Sfântului Altar, Domnitorul, împreunã cu Mitropolitul ºi totclerul, a intrat în sala de ºedinþe, unde, în prezenþa deputaþilor ºia poporului, Domnitorul a pronunþat, cu mâna pe SfântaEvanghelie, în faþa icoanei Preasfintei Treimi urmãtorul

jurãmânt: „Jur în numele Preasfintei Treimi ºi în faþa Þãrii cã voipãzi cu sfinþenie drepturile ºi interesele Principatelor Unite; cã întoatã Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toþiºi în toate, ºi cã nu voi avea înaintea ochilor mei decât binele ºifericirea naþiei Române. Aºa Dumnezeu ºi confraþii mei sã-mi fie

întru ajutor! ( Ibidem, pag. 96.)Dupã depunerea jurãmântului, Mitropolitul Nifon, în calitatea

sa de Preºedite al Adunãrii deputaþilor, þine un discurs în carespune: „... Mãria Ta, ca cel chemat de poporul român ºi trimis deProvidenþã, întinde-i (acestuia n.n.) dreapta Ta, ridicã-l dincãderea sa ºi îl condu pe câmpurile cele pline de flori nevestejite;cãci numai acolo poate el sã-ºi redobândeascã cununa gloriei ºi avirtuþii cu care se încununarã odatã nemuritorii noºtri strãmoºi;iar Mãria Ta sã trãieºti ani mulþi ca sã laºi mai multe pagini defapte în istoria dulcei noastre Patrii!” ( Ibidem, p. 97.)

Bucuria poporului faþã de alegerea noului Domnitor s-amanifestat puternic ºi acum, fiind întâmpinat la Bucureºtiaproape de întreaga populaþie a Capitalei în aclamaþii ºi urale,

încât Mihail Kogãlniceanu spunea cã nici suveranii marilor state

nu s-au bucurat de astfel de primiri. ( Pr. Prof. Mircea Pãcurariu,op.cit. pag.12.)Realizarea Unirii Principatelor Române a fost beneficã ºi pe

plan spiritual, atrãgând dupã sine organizarea unitarã astructurilor bisericeºti din toate provinciile româneºti, subconducerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române,confirmat de Alexandru Ioan Cuza prin Legea din 1864. În

acelaºi timp, prin demersurile lui Alexandru Ioan Cuza cãtrePatriarhia Ecumenicã (1865) pentru obþinerea recunoaºteriiautocefaliei (Joanes Dominicus Mansi, Sacrorum ConciliorumNova Et Amplisima Colectio, vol. 40, Akademische Druck –U.Verlagsanstalt, Graz, Austria, 1961, pp. 682-684, 686-688, 690-702.), s-au creat ºi premisele ridicãrii Bisericii OrtodoxeRomâne, autocefale din anul 1885, la rangul de Patriarhie, în anul

1925.În aceastã perspectivã, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza apromulgat, la 3 decembrie 1864, Decretul organic, în care searãta cã “Biserica Ortodoxã Românã este ºi rãmâneindependentã de orice autoritate bisericeascã strãinã, în tot ceeace priveºte organizarea ºi disciplina” ºi cã ”Sinodul general alBisericii Române pãstreazã unitatea dogmaticã a sfintei credinþeortodoxe cu Marea Bisericã de Rãsãrit, prin coînþelegere cuBiserica Ecumenicã a Constantinopolului.” (Decretul organicpentru înfiinþarea unei autoritãþi centrale pentru afacerile religieiromâne, Bucureºti, 1865, Constantin Drãguºin, Legilebisericeºti ale lui Cuza Vodã ºi lupta pentru canonicitate, în“Studii Teologice”, IX (1957), nr. 1-2, pag. 86-103.)

Multe din reformele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza carepriveau Biserica au fost foarte progresiste pentru acea vreme; iarunele mãsuri luate de el au creat neînþelegeri ºi nemulþumiri.Având un accentuat spirit reformator, Cuza a dorit sã facã unele

înnoiri, dar, dupã propria-i afirmaþie: el „n-a voit sã facã rãuBisericii strãmoºeºti, decât numai bine”. (Pr. Ion Vicovan,Alexandru Ioan Cuza ºi reformele bisericeºti, în Istoria BisericiiOrtodoxe Române, vol II, Editura Trinitas, Iaºi, 2002, pag. 164.)

Urmare promulgãrii, în decembrie 1863, a Legii pentrusecularizarea averilor mãnãstireºti, deci a preluãrii averilorbisericeºti de cãtre Stat, în timpul domniei lui Cuza s-aureglementat ºi principiile legale prin care Statul se obligã sãsprijine Biserica. În acest sens, s-a stabilit prin lege plata uneipãrþi a salariului preoþilor de la bugetul de Stat, sprijinirea

învãþãmântului teologic seminarial ºi universitar, acordarea a 8,5ha de pãmânt bisericilor parohiale º.a. De asemenea, datorãm luiCuza înfiinþarea Universitãþii din Iaºi în 1860 ºi a Facultãþii deTeologie, înfiinþarea Universitãþii din Bucureºti, înfiinþarea denoi gimnazii ºi ºcoli primare, obligativitatea ºi gratuitatea

învãþãmântului primar º.a. .Unirea Principatelor Române, începutã la Iaºi în data de 5

ianuarie 1859 ºi desãvârºitã la Bucureºti în data de 24 ianuarie1859, nu este „Unirea Micã”, cum zic unii, ci „Unirea de bazã”,deoarece ea a constituit temelia pentru formarea în anul 1862 a

statului român, numit ROMÂNIA, temelie pentru obþinereaindependenþei naþionale româneºti în urma Rãzboiului pentruindependenþã din anul 1877, temelie pentru ridicarea României larang de Regat în anul 1881, ºi mai ales temelie pentru Unirea din1 decembrie 1918, de la Alba-Iulia, ca Unire a Transilvaniei cuRomânia, precedatã de Unirea Basarabiei cu România, la 27martie 1918 ºi Unirea Bucovinei cu România, la 28 noiembrie1918. Pentru Bisericã, Unirea Principatelor Române a fosttemelie pentru recunoaºterea oficialã a Autocefaliei BisericiiOrtodoxe Române în anul 1885, iar Unirea de la 1 decembrie1918 a constituit un element favorabil pentru ridicarea Bisericiinoastre la rang de Patriarhie în anul 1925.

Pentru toate binefacerile Unirii Principatelor Române, aducemastãzi mulþumire lui Dumnezeu Cel preaslãvit în Sfânta Treime ºipomenim cu recunoºtinþã pe Domnitorul Alexandru Ioan Cuza,pe Mitropolitul Nifon al Þãrii Româneºti, pe MitropolitulSofronie Miclescu al Moldovei ºi pe toþi cei care au contribuit larealizarea Unirii Principatelor Române.

Veºnica lor pomenire din neam în neam!

Ne rugãm lui Dumnezeu sã ne ajute ca sã pãstrãm ºi sãcultivãm darul unitãþii naþionale ca fiind un dar al demnitãþiipoporului român, obþinut cu multe jertfe ºi multe eforturispirituale ºi materiale, spre slava Preasfintei Treimi ºi binelenostru al tuturor.

† DANIELPatriarhul României

Mesajul Preafericitului Pãrinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit în

Catedrala Patriarhalã cu ocazia aniversãrii a 152 de ani de la Unirea Principatelor Române

UNIREA PRINCIPATELOR S-A FÃCUTPE DEALUL MITROPOLIEI DIN BUCUREªTI



Arg

eºul Ortodox

2

Colegiul de redacþieFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINIC al Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629

e-mail: [email protected] Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore- consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã,pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa, Flavia Jinga.

Art designer: i

n

g. Bo

g

d

an Ci

o

c

îrlan ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

a. I

mpor

t

anþ

a dr

ep

tului d

e înt

âi n

ã

scut.Iacov ce setâlcuieºte înºelare

Pânã sã reluãm cursul istoriei, reþinemexplicaþiile Sfântului Ioan Gurã de Aur cu privirela dreptul de întâi nãscut, care era în foarte marecinste la cei vechi. Când poporul israelit a fosteliberat de tirania lui Faraon, ultima pedeapsãadusã a fost pieirea întâilor-nãscuþi ai egiptenilor.Cei ai israelitenilor au rãmas nevãtãmaþi. PrinLegea mozaicã, Dumnezeu a poruncit ca în loculuciderii întâilor-nãscuþi ai egiptenilor, israeliþiisã-I afieroseascã pe întâii lor nãscuþi. Aºa a fostridicatã seminþia lui Levi la slujirea preoþeascã ºitot de aici s-a început a se afierosi lui Dumnezeunu numai întâii-nãscuþi ai oamenilor, ci ºi aianimalelor.

Chiar dacã legea cu privire la întâii-nãscuþi s-adat mai târziu, prin Moise, totuºi, din cele maivechi timpuri aveau oarecare privilegii în plus faþãde ceilalþi copii, copiii aceia care deschideaupântecele maicii lor. Acesta este motivul pentrucare s-a arãtat deja de ce Iacov râvnea acest drept,drept nesocotit de Isav. Aparent inutil, totuºidreptul acesta conferee întâietatea binecuvântãriipãrinteºti. De aceea þintirea lui Iacov n-a fost unasuperficial, imediatã, ci una “cu bãtaie lungã” ,râvnind preaplinul binecuvântãrilor celor de sus,pe care pãrintele le revãrsa cu prisosinþã, de obicei,asupra primului nãscut.

Astfel Isav, prin negrijã, pierde ce-i dãruisefirea, drept preluat prin punerea în aplicare de

cãtre mama Rebeca a rânduirii suprafireºti aceluilalt copil, pe care intenþionat ea l-a numitIacov, care se numeºte înºelãtor. De altfel,numirea e confirmatã de Isav, care, plângându-sedupã ce fusese lipsit ºi de binecuvântareapatriarhalã, se tânguia: Pe bunã dreptate i s-a pusnumele Iacov, cã iatã m-a înºelat a doua oarã.

Întâi mi-a luat dreptul de întâi-nãscut, iar acummi-a luat binecuvântarea. (Facere 27, 36).

Mare era priceperea credinþei pãrinþilor dinvechime, care nu puneau nume la întâmplarecopiilor lor, ci ascultau vestirile înþelepte ale luiDumnezeu despre prunci, ºi aºa le dãdeau numecare sã spunã mai dinainte cele ce vor fi. Scopulera ca numele dat copiilor sã le aminteascãnecontenit de ceva.b. Vir

tut

e

a fiului se agonis

eº

t

e din înc

erc

ãrile t

a

t

ãlui.Revenind la firul istoriei, dupã schimbarea

dreptului de întâi-nãscut, se povesteºte cã pevremea lui Isaac a venit pe pãmânt foamete mare,cum venise ºi pe vremea patriarhului Avraam: ªi a

fost foamete pe pãmânt, în afarã de foametea ceamai dinainte, care fusese pe vremea lui Avraam.

Atunci s-a dus Isaac în Gherara, la Abimelec,regele Filistenilor. Cãci i s-a arãtat Domnul ºi i-a

zis: Sã nu te duci în Egipt, ci sã locuieºti în pãmântul în care îþi voi spune Eu. (Facere 26, 1-2).

Iatã cã Dumnezeu intervine ºi schimbã intenþialui Isaac, ce se gândea sã coboare în Egipt,aºezându-l în þinutul lui Abimelec, care-l gãzduiseodinioarã ºi pe tatãl sãu, Avraam. Dumnezeu îl

asigurã de pronia Sa: Locuieºte în þara aceasta ºi

Eu voi fi cu tine ºi te voi binecuvânta, cã þie ºiurmaºilor tãi voi da toate þinuturile acestea ºi-Mivoi împlini jurãmântul cu care M-am jurat lui

Avraam, tatãl tãu (Facere 26, 3).Aici se vede iarãºi pogorãmântul ºi iubirea de

oameni a lui Dumnezeu care vorbeºte plecându-Sepe potriva mãsurii lor, fãrã a mai þine seama devrednicia Lui. Îl încredinþeazã pe Isaac cã se vor împlini negreºit toate cele fãgãduite de El, numind jurãmânt întãrirea fãgãduinþei Sale.

În cele ce urmeazã vedem înþelepciunea cu careStãpânul îi deºteaptã mintea dreptului Isaac,fãcându-l mai râvnitor, stimulându-l sã calce peurmele tatãlui sãu: Voi înmulþi pe urmaºii tãi castelele cerului... pentru cã Avraam, tatãl tãu, a

ascultat de glasul Meu ºi a pãzit poruncile,îndreptãrile ºi legile Mele (Facere 26, 4-5).Îndemnul la imitarea virtuþii tatãlui sãu,

întãreºte cugetul lui Isaac, mai ales cã urma ca ºipeste el sã vinã aproape aceleaºi primejdii careveniserã ºi peste tatãl lui: stârpiciunea nevestei,dupã cum s-a vãzut, foametea, strâmtorarea dinpartea gherarenilor.

Cãci ºi pe el, pe când locuia în þinutul Gherarei,l-au întrebat oamenii locului despre Rebeca,

femeia lui; ºi el a spus:Mi-e sorã. Cãci s-a temut sã spunã cã-i femeia lui, ca nu cumva sã-l ucidãbãrbaþii locului din pricina Rebecãi, pentru cã era

frumoasã la chip. Dar s-a întâmplat ca Abimelec,regele sã se uite pe fereastrã ºi sã vadã pe Isaac

jucându-se cu Rebeca, femeia sa. Atunci a chemat Abimelec pe Isaac ºi i-a zis: Adevãrat e cã-i femeia ta, de ce ai zis cã þi-e sorã? ªi Isaac arãspuns: Pentru cã mã temeam sã nu fiu omorât

din pricina ei. Zisu-i-a Abimelec: Pentru ce ne-ai fãcut aceasta? Puþin a lipsit ca cineva din neamul meusã se fi culcat cu femeia ta, ºi ne-ai fi fãcut sãsãvârºim pãcat!

Apoi a dat Abimelec poruncã la tot poporul sãu zicând: Tot cel ce se va atinge de omul acesta ºi de femeia lui va fi pedepsit cu moartea.(Facere 26, 7-11).

Iatã un împãrat care-ºi însuºise pe deplin lecþiadespre pãcat ºi despre virtute, fiindcã avusesecândva Pedagog iscusit pe Însuºi Dumnezeu, care-l scoate acum pe Isaac din frica de moarte, dupãcum odinioarã fãcuse ºi cu tatãl sãu, Avraam.

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XLVIX)

I

Is

sa

aa

ac

c-

- c

ce

el

l c

cã

ãl

l i

i t

t î

î n

n i

is

sp

pi

i t

te

el

le

e t

ta

at

tã

ãl

lu

ui

i s

sã

ãu

u

Pentru a înþelege aºa cum trebuie ce este schima mohahalã, înmaterialul de faþã vom vorbi despre treptele monahale. Existã treitrepte monahale: rasoforul, monahul ºi schimonahul (sauschimonahia). Fiecare din aceste trei trepte reprezintã un nivel din ce în ce mai mare de ascezã. În primele zile ale monahismului existadoar un singur rang—schima mare. Procesul prin care o persoanãdevine cãlugãr sau cãlugãriþã se desfãºoarã încet în mod intenþionat,deoarece îmbrãcãmintea astfel primitã este consideratã ca fiindsemnul unui angajament pe viaþã pentru Dumnezeu, angajament carenu este uºor de fãcut. Dupã terminarea perioadei de noviciat, pot fiparcurse trei nivele de monahism. În Biserica Ortodoxã existã unsingur fel de îmbrãcãminte pentru monahi (cu unele mici variaþiiregionale) care este aceeaºi atât pentru monahi cât ºi pentru monahii.

Fiecãrui nivel succesiv îi corespunde o parte a acestui costum, setulcomplet fiind purtat doar de cei cu rangul cel mai mare, numit dinacest motiv „schima mare“ sau „veºmântul mare.“ Fiecare persoanãeste liberã sã intre în oricare mãnãstire doreºte; dar dupã ce esteacceptatã de stareþ (sau stareþã) ºi îmbracã haina monahalã, aceapersoanã nu se mai poate muta dintr-un loc în altul fãrãbinecuvântarea unui superior eclaziastic. Cuvântul schima vine dingrecescul (skhçma), care înseamnã formã. Pluralul în greacã este(skhçmata). Tipicurile de intrare în aceste ranguri sunt, de obicei,slujite de stareþ, dar în unele tradiþii acesta trebuie sã fie preot pentrua le putea þine. În aceste cazuri, dacã el nu a fost încã hirotonit saudacã mãnãstirea este de mãicuþe, un ieromonah va slujii cu aceastãocazie. Stareþul sau ieromonahul care slujeºte tundere trebuie sã fiecel puþin de rangul în care vor tunde. Cu alte cuvinte, doar unieromonah care a fost tuns în schima mare poate el însuºi sã tundã unschimonah. Totuºi, un episcop poate tunde în orice fel de rang înafarã de cel al lui. Cãlugãrii ortodocºi sunt numiþi cu "pãrinte" chiardacã nu sunt preoþi; dar atunci când discutã între ei, cãlugãrii, adesea,

se adreseazã unul altuia cu "frate." Noviciisunt întotdeauna numiþi "frate." Printregreci, cãlugãrii în vârstã sunt numiþiadesea gheronda sau "bãtrâni", în semn derespect pentru angajamentul lor. În tradiþiaslavã, titlul de "bãtrân"(slavonã stareþ)este rezervat de obicei acelora care au oviaþã spiritualã îmbunãtãþitã ºi care suntsfãtuitorii celorlalþi. Maicile care au fosttunse ca stavrofore sau de rang mai înaltsunt numite "maicã". Cãlugãriþele noviceºi rasoforele sunt chemate cu apelativul"sorã". Cãlugãriþele au acelaºi fel de viaþã

asceticã, similar cu corespondenþii lorbãrbaþi ºi adesea mai sunt numite monahii(pluralul feminin de la monah),comunitatea lor numindu-se tot mãnãstire(în alte limbi europene mãnãstirile defemei sunt desemnate cu un termen diferitde cele de bãrbaþi). Cãlugãrii care au fosthirotoniþi întru preoþie se numescieromonahi (cãlugãr-preot); cãlugãrii careau fost hirotoniþi diaconi se numesc ierodiaconi (cãlugãr-diacon). Unschimonah care este ºi preot se numeºte ieroschimonah. Majoritateacãlugãrilor nu sunt hirotoniþi; în mod normal, o comunitate vaprezenta ierarhului atâþia candidaþi la hirotonie câþi are nevoie pentruviaþa liturgicã. Prin canoanele sfinte ale Bisericii Ortodoxe, candidaþiila episcopie trebuie sã provinã din rândul clerului monahal.

Novice lit. "cel sub ascultare"— Aceia care doresc sã intre înmãnãstire îºi încep aceastã etapã a vieþii ca novici. Dupã ce sosesc înmãnãstire ºi stau cel mult trei zile ca oaspeþi, stareþul sau stareþa îi pot

da aspirantului binecuvântarea pentru începerea noviciatului. Nu existã o slujbãaparte pentru îmbrãcarea unui novice înhaina monahalã, ci pur ºi simplu el sau eaprimesc permisiunea de a îmbrãcauniforma de novice. În tradiþia asceticãrãsãriteanã, novicii se pot îmbrãca sau nucu sutanã neagrã de pe dedesubt sauanteriul (în greacã: anterion, eisorasson; în slavonã: podriasnik ). În funcþie detradiþia comunitãþii locale ºi de dispoziþiilestareþului, ei primesc scufia sau fesul (îngreacã: skoufos, în slavonã: skufia).

Anteriul ºi scufia sunt prima parte aveºmintelor monahale ortodoxe. În unelecomunitãþi, novicii mai poartã brâul lat depiele. Novicele mai primeºte un ºirag demetanii ºi este instruit în Rugãciunea luiIisus. Dacã un novice alege sã pãrãseascãviaþa monahalã în perioada noviciatului, opoate face fãrã nici un fel de urmãri. Deasemenea, i se poate cere sã plece dacã are

un comportament care nu corespunde monahismului sau dacãsuperiorul sãu ajunge la concluzia cã nu este potrivit pentru viaþaasceticã, cã nu are chemare pentru cãlugãrie. Atunci când stareþul saustareþa socotesc cã novicele este pregãtit, i se cere sã intre înmãnãstire. Unii aleg sã rãmânã novici toatã viaþa. Intrarea în oricarestadiu al vieþii monahale este voluntarã.

- continuare în numãrul viitor -Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnicul tâlcuit

Despre schimã sau chipul monahicesc



Argeºul Ortodox

3

Oamenii de ºtiinþã îºi pun astãzi din ce înce mai mult întrebarea dacã existãDumnezeu. Întrebarea vizeazã atâtcercetarea universului, ca rod al creaþieidivine, cât ºi investigarea misterelorcreierului uman. Raportat la creier, problemas-a pus pornind de la constatarea cã de-alungul istoriei umane, credinþa în Dumnezeunu a pãrãsit omenirea. De aici s-a emisipoteza cã ar trebui sã existe în creieranumite structuri care sã susþinã ºi sãmotiveze aceastã credinþã.

În scopul decelãrii acestor „zone-ale-credinþei” a fost elaboratã ºi o aºa numitã„cascã a lui Dumnezeu”, un dispozitivdotat cu un emiþãtor electromagnetic,folosit pentru a stimula emisfera dreaptã într-un anumit loc. Subiecþii care au testatcasca au raportat diverse senzaþii stranii:levitaþie, simþul unor prezenþe invizibile,stranii desprinderi de sol, sentimenteputernice, entuziasm, extaz. Rezultateleobþinute au fost coroborate cu fapteistorice, de exemplu Martin Luther ºi-a început predica dupã ce a fost la un pasde a fi lovit de fulger, eveniment care l-amarcat pe parcursul întregii lui existenþeagitate. Aceste ipoteze materialistecâºtigã azi din ce în ce mai mult teren, dar

pot ele sã explice în totalitate fenomenelecruciale care stau la baza întemeierii uneireligii? Studiul structurilor cerebrale este

fãrã îndoialã un început bun, dar nu-L putemreduce pe Dumnezeu la o simplã proiecþie acreierului uman.

Dumnezeu, ca realitatetranscendentã, Se poate manifesta înimanenþa creierului, dar în acest cazactivitatea cerebralã este doar unintermediar între El ºi om. Cu altecuvinte, creierul este mijloculmaterial de care se foloseºte spiritulspre a comunica. Pe de altã parte,mijloacele noastre de mãsurare, purcantitative, nu pot decela

transformãrile calitative intime carese produc în creier. Fãrã o ipotezã delucru care sã ia în calcul ºi existenþaspiritului alãturi de materie, nu putemexplica asemenea fenomene. Creierulpoate fi stimulat ºi cu anumitehalucinogene, fãrã ca viziunile

respective sã aibã ceva divin, ci fiind dincontrã, demonice. Pe scurt, nu putem reducefenomenul revelaþiei la simplu chimism,pentru cã am rãmâne numai la suprafaþatainei, când, de fapt, lucrurile sunt mult maicomplexe. Desluºirea acestei taine aparþinenumai aleºilor care trec pragul purificãrii ºial iluminãrii spirituale. Chiar dacã se poaterealiza iluzia primirii unei revelaþii, prinmijloace chimice, electromagnetice, aceastanu se poate suprapune peste adevãratadeschidere spre Dumnezeu. De aceea,creierul uman, este mãrginit la a rãspunde

prin senzaþii la niºte stimuli, pe cândrevelaþia presupune ridicarea spirituluideasupra minþii ºi a simþurilor, spre a vedealumina divinã suprafireascã.

Prof. Alexandru BRICHIUª

De c

e revelaþ

ia nu poat

e f

i redusã la nivelul c

reierului uman

Profit de pe urma împlinirii a 320 de ani de la punerea pietrei detemelie a Mãnãstirii Hurezi (1690) pentru a exprima unele puncte devedere personale în legãturã cu acest lãcaº. Fiind cea mai mândrã ºi maivaloroasã ctitorie a domnului sfânt ºi martir Constantin Brâncoveanu (28octombrie 1688 – 14 aprilie 1714), cred cã se impune sã se releve câtevaaspecte puþin ºtiute ºi discutate.

În primul rând este necesar sã se arate cã locul a fost ales cu grijã dedomn. S-a procedat de asemenea manierã deoarece terenul viitoruluiaºezãmânt ecleziastic trebuia sã fie plat sau aplatizat. Astfel se evitauvechile situaþii din timpul lui Matei Basarab (1632-1654) spre pildã, cândclãdirile unui complex monastic trebuiau sã urmeze suiºurile ºicoborâºurile terenului pe care se aflau. Constantin vodã Brâncoveanu,influenþat de unchiul sãu, stolnicul Constantin Cantacuzino, a folosit unprincipiu al arhitecturii Renaºterii italiene, preluat de la romani. Asubordonat terenul voinþei ºi necesitãþilor omului. Numai în acest mod areuºit sã creeze la Hurezi un complex unde clãdirile sunt armoniosdispuse.

Biserica mãnãstirii era destinatã sã devinã necropolã a familiei luiConstantin Brâncoveanu. Dovadã în acest sens este sarcofagul demarmurã albã aºezat în naos pentru a-l primi pe domn. Bordura lespeziisarcofagului, frumos ornatã prin dãltuire cu motive zoomorfe ºifitomorfe, denotând influenþa Renaºterii central-europene, aratã clarintenþia ºi dorinþa domnitorului. Neîndoielnic ar fi fost bine ºi creºtineºtedacã s-ar fi adus la Mãnãstirea Hurezi cel puþin o parte din moaºteledomnului sfânt ºi martir.

Un element aparte îl constituie pictura muralã din interiorul bisericii.Impresioneazã, apriori, pãrãsirea canoanelor erminiilor bizantine. Aici,prin ºcoala lui Constantinos ºi a elevilor sãi, Ioan, Andrei, Neagoe,Ioachim, Stan, s-au adus elemente noi.

În primul rând s-a remarcat cã în ºcoala lui Constantinos, asemeniaceleia creatã de contemporanul sãu Pârvu Mutu Zugravu, meºteriizugravi au pãrãsit hieratismul chipurilor personajelor. A apãrut expresiaumanã a fiecãrui chip. S-a ajuns astfel la o individualizare a fiecãruiindivid pictat.

În cazul în care se priveºte portretul de grup al ctitorului ºi al familieisale, se surprind uºor aspecte ale caracterului oamenilor ºi ale relaþiilordintre ei. Desigur, figura dominantã este cea a domnului. Pictorul asurprins cu artã ºi cu tact relaþiile lui Constantin vodã Brâncoveanu cuunchii sãi Constantin Cantacuzino stolnicul ºi Mihai Cantacuzinospãtarul. Primul dintre cei doi, stolnicul, are chipul întors de la domn,figura marcatã de supãrare ºi gura arcuitã într-un rictus mustrãtor,dispreþuitor.

Cel de-al doilea unchi, spãtarul, are ºi el figura oarecum întoarsã de lanepotul sãu, domnul. Nici el nu-l priveºte direct pe vodã Brâncoveanu.Are pe chip, asemeni fratelui sãu, stolnicul, o expresie mustrãtoare.

Foarte probabil, artistul pictor portretist a redat ceea ce se ºtia atuncila curtea domnului: raporturile între nepot ºi unchi erau în curs de rãcire.Desigur, a fost un act de curaj din partea artistului care a redat, aprefigurat acea situaþie, deoarece domnul era comanditar, plãtea lucrareaºi avea puterea de a lua hotãrâri. Modul în care se exprima o situaþie, oidee, un îndemn, prin picturã, era foarte însemnat în epocã pentruoamenii care nu ºtiau sã scrie ºi sã cit eascã, dar înþelegeau exprimarea dinpictura muralã.

Legat de pictura muralã de la Hurezi s-a afirmat cã imaginea de grupa familiei ctitorului, un portret votiv colectiv, ce îmbinã membriifamiliilor Brâncoveanu ºi Cantacuzino, ar fi o noutate. Este o eroare. Înrealitate, portretul votiv reprezentat de un grup, de o familie, redã o ideecare circula în epocã. Ea a fost materializatã de cei doi mari pictori aivremii ºi de ºcolile lor. Cele mai cunoscute exemple sunt ale lui PârvuMutu Zugravu la Filipeºtii de Târg, unde apare grupul celor 55 demembri ai familiei Cantacuzino, dominaþi de postelnicul ConstantinCantacuzino ºi al lui Constantinos, cu portretul votiv de la Hurezi ºi celdin Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului din CurteaDomneascã din Târgoviºte.

Mãnãstirea Hurezi are meritul ca, în calitate de ctitorie domneascã

majorã, sã fie un exemplu pentru celelalate biserici ridicate din poruncalui Constantin vodã Brâncoveanu. Cel mai grãitor caz este al Bisericii Sf.Gheorghe Nou din Bucureºti, o copie a Mãnãstirii Hurezi, transpusã înmediul urban.

Un element original, singular în pictura muralã bisericeascã din totEvul Mediu, în Þara Româneascã, îl constituie reprezentarea ctitorului dedouã ori. În primul rând apare în cadrul portretului votiv. În al doilearând, este reprezentat copil, având o coroanã simbolicã, princiarã, plutinddeasupra capului. Normal, pictorul, foarte probabil în urma sugestieidomnului, a încercat sã îndemne privitorul sã creadã cã din pruncieBrâncoveanu a fost destinat ocupãrii tronului. În niciun alt caz ctitorul nueste reprezentat de douã ori în aceeaºi bisericã ºi nu sugereazã cã el vaocupa tronul. S-ar putea crede cã prin acest mesaj al picturii se forþeazãanunþarea cunoaºterii predestinãrii divine, a preºtiinþei divine de cãtre

domn. Este o viziune de o îndrãznealã cutremurãtoare.Mãnãstirea Hurezi a mai constituit o atracþie ºi prin biblioteca ei.

Crearea unei biblioteci într-o mãnãstire nu era o noutate. Sigur, s-ar puteaduce gândul la biblioteca din Mãnãstirea Bistriþa, ctitorie a strãmoºilor îndepãrtaþi ai Brâncoveanului, boierii Craioveºti. Ceea ce este deosebit,demn de remarcat, constã în aducerea la Hurezi, în flux continuu, a uneiserii de lucrãri valoroase. Crearea acestei biblioteci deschise, cu caracterteologic, are extremã importanþã pentru activitatea domnului în domeniuldezvoltãrii civilizaþiei româneºti. Desigur, exemplul unchiului sãu,stolnicul Constantin Cantacuzino ºi al bibliotecii acestuia a fost crucialpentru domn. Nu trebuie sã se uite însã cã Brâncoveanu a mers maideparte. Pe lângã propria sa bibliotecã umanistã, din palatul domnescbucureºtean, pe lângã donaþiile fãcute Academiei Domneºti, aceasta dinurmã fiind susþinute de eforturile bogatului unchi stolnic, domnul adezvoltat ºi tipul de bibliotecã telogicã, model în aceastã direcþie fiindHurezi.

Neîncetat, domnul a îmbogãþit ºi fondul de carte din ÞaraRomâneascã, în general ºi de la Mãnãstirea Hurezi în special, printipografii. În epoca brâncoveneascã în Þara Româneascã au fiinþat cincitipografii la Bucureºti, Snagov, Buzãu, Râmnic ºi Târgoviºte. Ele au fostcompletate prin imprimerii dãruite de domn la Alep ºi la Tbilisi,adevãraþi „ambasadori” ai cãrþii ºi culturii româneºti. Pe aceeaºi linie s-a înscris ºi tipãrirea, în anul 1701, în Snagov, a PraschinataruluiIerusalimului ºi a toatã Palestina. Lucrarea, realizatã cu ajutorulmonahilor de la Mãnãstirea Hurezi, se pare cã a fost prima din sud-estulEuropei tipãritã în limba turcã osmanã, cu alfabet osman, deoarece religiaislamicã interzicea folosirea ºi rãspândirea tiparului în Sublima Poartã. ªiacest act a dovedit un curaj remarcabil al domnului care înfrunta clericiiislamului.

Legãtura monahilor din Mãnãstirea Hurezi cu intelectualii medievaliromâni este vãditã ºi de viaþa ºi faptele lui Andronache postelnic, fiul luiPascale vornicul din Târgoviºte. Acest postelnic Andronache a fost unprodus tipic al burgheziei româneºti, moºtenitor al unei averi imense,dobânditã rapid de tatãl sãu Pascale vornicul. Amintirea i se pãstreazã încapitala de varã a Þãrii Româneºti prin ctitoria sa, Biserica Geartoglu,situatã vis-à-vis de Mãnãstirea Stelea. La îndemnul domnului care, înanul 1710, a refuzat sã primeascã pentru el darurile oferite deAndronache postelnicul, acesta, în anul urmãtor, 1711, a donat cea maimare parte a imensei sale avuþii Mãnãstirii Hurezi. Apoi, tânãrul orãºean

târgoviºtean a plecat pentru studii la Veneþia. Acolo, în condiþii neclare,ºi-a pierdut banii lichizi. În acea situaþie, s-a cãlugãrit sub numele deAthanasie, în micul schit Stavronichita de la Sfetagora (Muntele Athos).

Legãtura acestui orãºean bogat cu Mãnãstirea Hurezi, daniile lui,explicã pe de o parte care erau izvoarele bogãþiei sfântului lãcaº, elenelimitându-se numai la ofrande domneºti, pe de alta – profunzimeacredinþei existentã la toate nivelurile populaþiei.

Desigur cã ar putea fi date încã multe exemple pe aceastã liniedeschisã, a credinþei creºtine ºi a unei ample devoþiuni faþã de complexulmonastic Hurezi. Dar, deoarece timpul ºi spaþiul îmi sunt limitate, îmirezerv dreptul ºi obligaþia de a face noi dezvãluiri despre Hurezi cu altprilej, când voi completa observaþiile personale expuse aici.

Prof. univ. dr. Radu ªtefan VERGATTI

OPINII PERSONALE ASUPRA MONUMENTULUIBRÂNCOVENESC MÃNÃSTIREA HUREZI



Arg

eºul Ortodox

4

Sfânta Scripturã este plinã de versete în carese gãsesc cuvinte precum fricã, îngrijorare,mânie, spaimã ºi groazã. Multe texte se referã la

lucrurile cu privire la care oamenii îºi fac grijisau de care le este fricã; altele cuprindfãgãduinþele lui Dumnezeu pentru cei cãrora leeste fricã sau pentru cei care sunt îngrijoraþi.Mesajul „Nu te teme“ este subliniat, iar ºi iar, în

întreaga Sfântã Scripturã.ªi de ce nu? în definitiv, frica ºi îngrijorarea

fac parte din existenþa omului încã de la apariþiapãcatului pe pãmânt. Îngrijorarea sau teama cuprivire la ce s-ar putea întâmpla se numãrãprintre emoþiile care ne pun cel mai mult înprimejdie sãnãtatea psihicã ºi fizicã. O legendãmedievalã vorbeºte despre un drumeþ care,

într-o searã, în cãlãtoria lui spre Londra, s-a întâlnit cu Frica ºi cu Nenorocirea, care îºipropuseserã sã ucidã zece mii de oameni.Drumeþul a întrebat Nenorocirea dacã avea sãfacã singurã toate acele victime. „O, nu, i-arãspuns Nenorocirea. Eu voi ucide numai câteva

sute, însã prietena mea, Frica, îi va ucide peceilalþi."Materialul acesta are menirea sã încerce sã

ne ajute sã înþelegem cum putem sã ne eliberãmde fricã ºi de îngrijorare. Încrederea înDumnezeu ºi mulþumirea sunt factorii-cheiecare ne ajutã sã privim viitorul cu încredere.

Citind cartea Facerii 3, 6-10 descoperimprima întâlnire a omului cu frica. Este dificil sã

înþelegem ce au simþit protopãrinþii noºtri Adamºi Eva în momentul în care au cunoscut fricapentru prima datã, întrucât niciunul dintre noi nune mai amintim când am trãit pentru prima datãaceastã emoþie. Psihologii au confirmat cãbebeluºilor le este fricã încã din primele zile deviaþã, în principal de foame ºi de zgomoteleputernice. Copiii mai mari ºi adolescenþii autemeri diverse: le este teamã de animale, de

întuneric, de singurãtate; de diverse lucruri

legate de ºcoalã, de despãrþirea de pãrinþi; le esteteamã cã nu vor creºte sau cã vor fi respinºi decolegii lor. ªi adulþii au neliniºtile lor, legate îngeneral de împrejurãrile specifice vieþii lor: leeste teamã cã nu vor gãsi un partener de viaþãpotrivit, cã nu vor gãsi un loc bun de muncã, leeste fricã de atacuri teroriste, de boli cronice saufatale, de violenþa fizicã, de moarte etc.

Dupã ce Adam a mâncat din fructul interzis,„gândul pãcãtuirii 1-a umplut de groazã” ºi cãtemperatura blândã din Eden pãrea acum cã

îngheaþã perechea vinovatã. In suflet, le-a rãmas„simþãmântul pãcatului, o teamã pentru viitor, ogoliciune a sufletului".

Frica ºi îngrijorarea sunt frecvent întâlnite.Ele sunt niºte emoþii distructive ºi dureroase.

între simptomele obiºnuite ale îngrijorãrii seinclud neliniºtea, spaima, insomnia,tremurãturile, încordarea, durerile de cap,

extenuarea, ameþeala, palpitaþiile, respiraþiagreoaie, transpiraþia, dificultatea de concentrareºi hipervigilenþa. îngrijorarea poate fi însoþitã ºide atacuri de panicã. Dumnezeu vrea sã neelibereze de aceste simþãminte nedorite ºi neinvitã sã ne încredem în El.

Care sunt lucrurile de care îþi este fricã celmai tare? De ce? Este frica ta întemeiatã? Cepaºi practici poþi face pentru a îndepãrta dinviaþa ta lucrurile de care îþi este fricã sau pentrua reduce sentimentul de fricã?

Dumnezeu 1-a chemat pe pãrintele nostruAvram ºi i-a fãgãduit cã îl va face un neammare, însã anii treceau ºi, neavând unmoºtenitor, Avram a început sã se frãmânte,devenind extrem de îngrijorat. Facerea 15, 2-3ne dezvãluie temerea lui principalã: „cã iatã euam sã mor fãrã copii...De vreme ce nu mi-ai dat fii, iatã sluga mea va fi moºtenitor dupã mine.”

Atitudinea aceasta era urmarea fireascã adorinþei noastre de perpetuare, a dorinþei de aavea urmaºi prin care influenþa noastrã sãdãinuie.

Rãspunsul lui Dumnezeu la îngrijorãrile luiAvram a fost acesta: „ Nu te teme; Avrame cã Eusunt scutul tãu ºi rãsplata ta va fi foarte mare”(Facerea. 15,1). Viitorul vieþii noastre ºi chiar

viitorul de dupã moartea noastrã se aflã înmâinile Tatãlui nostru ceresc. El ºtie cã unadintre cele mai mari nevoi ale noastre este

eliberarea de îngrijorare, iar dorinþa Sa este sãfim mulþumiþi în prezent ºi sã privim viitorul cu încredere.

Îngrijorarea este o stare de neliniºte cuprivire la necunoscut, cu privire la evenimentepresupuse a se întâmpla în viitorul apropiat saumai îndepãrtat. Aceste presupuse evenimente nuexistã deocamdatã decât în mintea noastrã. Cutoate acestea, simptomele îngrijorãrii sunt foartereale, atât din punct de vedere emoþional, cât ºipsihic, ºi pot fi foarte dureroase. Nu este demirare cã Domnul nostru vrea sã ne elibereze deele!

Oare cum poþi sã aplici cuvintele Domnului:„ Nu te teme!”, în orice situaþie prin caretreci? Cum poþi sã-þi aduci aminte mereu cã,indiferent de problemele cu care te confrunþi,Dumnezeu este mai puternic ºi mai mare ºite iubeºte foarte mult ?

Domnul nostru Iisus Hristos i-a încurajatpe ucenici spunându-le „Sã nu se tulbureinima voastrã...” (Ioan 14, 1-2). Cuvinteleacestea ne inspirã încredere în Tatãl nostruceresc ºi în Domnul ºi Mântuitorul nostruIisus Hristos, ca sã nu ne mai îngrijorãm derelele care ni s-ar putea întâmpla în viitor.Domnul nostru Iisus Hristos a îndreptatatenþia ucenicilor spre împãrãþia pe care opregãtea pentru ei. Orice ni s-ar întâmpla aiciºi oricare ar fi necazurile prin care trecem, neaºteaptã o împãrãþie veºnicã, de aceea, aveþi

încredere în Mine ºi în fãgãduinþele Mele ,spunea Iisus Hristos. Tot acesta este ºimesajul Sãu pentru noi astãzi!

În ºedinþele de consiliere, pacienþilor careapeleazã la acest gen de servicii, li se cere sãarate ce ar face în anumite situaþii concretede viaþã pentru a-ºi pãstra încrederea ºi

respectul faþã de ei înºiºi. Ei învaþã cum sã-ºistãpâneascã gândurile, când au tendinþa sã se îngrijoreze, ºi sã le îndrepte spre subiecte careinspirã încredere, precum ºi diferite tehnici derelaxare ºi de respiraþie, pe care sã le aplice însituaþiile critice. Strategiile acestea se bucurã deun oarecare succes, însã ele se bazeazã pe ideeacâºtigãrii încrederii în noi înºine pentrureducerea anxietãþii. Dar lucrul cel maiimportant, soluþia realã, este ca noi copiii luiDumnezeu, sã învãþãm sã ne încredem înDumnezeu Tatãl nostru. Oamenii suntcapricioºi ºi nestatornici, însã Dumnezeu nu Seschimbã ºi nu îºi ia cuvântul înapoi. SfântaScripturã spune cã: „ Mai bine este a te încrede în Domnul, decât a te încrede în om.” (Ps. 117, 8.)

Copiii mici trebuie sã înveþe sã se încreadã înmama lor sau în persoana care îi creºte. Atunci,vor fi mulþumiþi de lumea din jur ºi încrezãtori

în viitor. Domnul ne cere sã ne raportãm la Elaºa cum se raporteazã un copil la mama lui: sã îllãsãm sã ne mângâie ºi sã ne a rate dragostea Sa.Cum te ajutã experienþele tale din trecut,situaþiile în care Dumnezeu þi-a ascultatrugãciunile ºi þi-a purtat de grijã, sã ai o

încredere sporitã în El când treci prin încercãriºi eºti ispitit sã te îngrijorezi?

Din Predica de pe Munte (Mat. 6, 25-33), pelângã îndemnurile de a nu ne îngrijora, gãsim ºialte învãþãminte legate de îngrijorare. Aici,Domnul ne transmite o serie de principii care,dacã sunt urmate cu seriozitate, îl pot scuti pecredincios de multe necazuri:

Pune preþ pe lucrurile cu adevãrat valoroase(vers. 25). Programul aglomerat ne poatedetermina sã pierdem din vedere lucrurile careconteazã cu adevãrat. Rutina zilnicã ne poateabate atenþia de la ceea ce este esenþial.

Dumnezeu ne-a dat viaþã. Dumnezeu ne-a datun trup. Dacã El are puterea ºi dorinþa sã facãaceste lucruri, oare va uita sã ne dea hranã, ca sãne susþinã viaþa? Nu va avea El grijã sã ne ofere

îmbrãcãminte cu care sã ne îmbrãcãm? Lasã-te încurajat de lecþiile simple transmise

de naturã (vers. 26, 28-30). Vrãbiile ºi crinii segãsesc pretutindeni pe glob. Iisus a fãcut referire

la ele pentru cã sunt atât de comune, încomparaþie cu complexitatea fiinþelor omeneºti.Vrãbiile nu se îngrijoreazã pentru ziua de

mâine, iar crinii nu depun eforturi sã se îmbracedupã ultima modã. Cu toate acestea, Dumnezeuare mare grijã de ele. Oare „nu vã va îmbrãca Elcu mult mai mult pe voi"? (vers. 30)

Îngrijorarea nu are niciun rost (vers. 27).Este util sã analizãm problemele, ca sã gãsimsoluþiile posibile, însã îngrijorarea de dragul dea ne îngrijora nu ne ajutã sã rezolvãm situaþia, ciamplificã gândurile negre.

Stabileºte-þi prioritãþile (vers. 33). De multeori, creºtinii sunt absorbiþi de valulmaterialismului sau de alte lucruri ºi uitã caresunt cele mai importante lucruri în viaþã. Deaceea, Domnul Iisus Hristos le reaminteºte:

„Cãutaþi mai întâi împãrãþia lui Dumnezeu ºidreptatea Lui, ºi toate acestea se vor adãugavouã”.

W. Churchill a spus: „îmi aduc aminte de opoveste în care un bãtrân a mãrturisit pe patul demoarte cã a avut parte de multe necazuri înviaþã, dintre care cele mai multe nu s-au

întâmplat niciodatã.” Identificã lucrurile care îþiproduc îngrijorare ºi apoi îngenuncheazã ºiroagã-te, cerându-I lui Dumnezeu sã primeascãtoate îngrijorãrile tale. Cât din rezolvareaproblemelor þine de tine? Ce anume nu þine detine ºi depãºeºte puterea ta de a interveni?Acþioneazã atât cât îþi stã în putinþã ºi apoi cere-I Domnului sã îþi dea încredere cã El Se vaocupa de restul.

Atât de frumos prezintã Domnul nostru IisusHristos în Sfânta Evanghelia dupã Matei 6, 34„ Nu va îngrijiþi de ziua de mâine, Cãci ziua de

mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zileirãutatea ei.” Oare cum putem sã aplicãm înviaþa noastrã îndemnul Sãu? ªi de ce este lucrulacesta atât de important?

Aplicarea mesajului din Sfânta Evangheliedupã Matei 6,34 ar aduce multã liniºte oameni-lor. Domnul nu spune cã nu e necesar sã nefacem planuri ºi nici nu ne îndeamnã sã stãmnepãsãtori, ci ne sfãtuieºte sã nu ne îngrijorãmde ceea ce s-ar putea întâmpla, sã nu nefrãmântãm cu gânduri de genul: „Dacã mã

îmbolnãvesc?", „Dacã pierd locul de muncã?",„Dacã mi se întâmplã un accident?", „Dacã se

îmbolnãveºte bãiatul meu?", „Dacã voi fiatacat?" etc.

Iatã mai jos câteva realitãþi legate de îngrijorare. Ne îngrijorãm:

50% de evenimentele care nu se vor întâmplaniciodatã.

25% de evenimentele trecutului care nu maipot fi schimbate.10% de criticile pe care credem cã ni le-au

adus alþii.10% de starea noastrã de sãnãtate.5% de problemele reale cu care ne vom

confrunta.Unii se tem cã se vor îmbolnãvi ºi cã vor

muri, deºi nu au niciun motiv real sã creadã acestlucru; alþii suferã într-adevãr de o boalã care îiimobilizeazã ºi care e foarte probabil cã le va

curma viaþa. Alþii trec prin altã situaþie care lepune viaþa în primejdie.Iacov „s-a spãimântat foarte mult ºi 1-a

apucat groaza” (Facerea 32, 7) înainte de a se întâlni cu fratele sãu Esau. Fraþii lui Iosif au„încremenit” de fricã (Facerea 45, 2) atuncicând Iosif ºi-a dezvãluit adevãrata identitate. Iova declarat: „De ceea ce mã tem, aceea mi seîntâmplã ºi de ceea ce mi-e fricã tocmai deaceea am parte!” (Iov 3, 25) Putem sã tragemconcluzia cã unele temeri sunt un fel de„preziceri" care se adeveresc? Altfel spus, dacãne îngrijorãm permanent cu privire la un anumit

lucru, ajungem sã avem parte exact de ceea cene-am temut? Gândeºte-te la toate lucrurile

în privinþa cãrora þi-ai fãcut griji ºi care nu s-au întâmplat. Ce poþi învãþa din acesteexperienþe

Sfântul Apostol Pavel spunea: „N-o spunca ºi cum aº duce lipsã, fiindcã, eu m-amdeprins sã fiu îndestulat cu ceea ce am. ªtiusã fiu ºi smerit, ºtiu sã am ºi de prisos: înorice ºi în toate m-am învãþat sã fiu ºi sãtul ºi flãmând ºi în belºug ºi în lipsã.” (Fil. 4, 11-12.)

Unul dintre secretele unei vieþi liniºtiteeste mulþumirea, un antidot eficient împotriva

îngrijorãrii. Mulþumirea nu este o atitudine pecare o moºtenim, ci este o trãsãturã pe careputem sã ne-o dezvoltãm. Sfântul ApostolPavel spunea: „m-am deprins sã fiu sãtul ºi flãmând, sã fiu în belºug ºi sã fiu în lipsã”(vers. 12). În vremea de acum, când neconfruntãm cu atât de multe probleme, avemnevoie sã ne formãm o atitudine de mulþumirepentru ceea ce avem în prezent ºi sã nu ne

îngrijorãm cu privire la viitor.

Iisus Hristos a zis: „Vã las pacea, vã dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dã lumea. Sã nuvi se tulbure inima, nici sã nu se înspãimânte”(Ioan 14, 27).

Noi, oamenii, punem deseori piedici planuluilui Dumnezeu pentru viaþa noastrã, prin lipsanoastrã de încredere în El. Dacã lãsãm ca fricasã ne conducã viaþa, consecinþele pot fidezastruoase. Din copilãrie ºi pânã la maturitate,cu toþii trãim sentimente de teamã, îngrijorare,neliniºte ºi celelalte emoþii negative înrudite cuacestea. Nu ne stã în fire sã avem încredere.Trebuie sã ne deprindem sã avem încredere.Dupã cum bebeluºul învaþã sã aibã încredere înpãrinþii lui, tot la fel ºi noi trebuie sã învãþãm sãavem încredere în Dumnezeu. Este nevoie sãfacem zilnic un efort conºtient de a ne încrede înEl, nu numai în lucrurile mici („Te rog, Doamne,

ajutã-mã sã ajung cu bine la serviciu”), ci ºi înlucrurile mari („Doamne mi-am pierdutserviciul, casa, copiii au nevoie de haine, hranãºi taxe...”) Nu munca ucide, ci îngrijorarea.Singura cale însã de a evita îngrijorarea este sãaducem fiecare problemã la Iisus Hristos ºi s-omãrturisim înaintea Lui. Sã nu privim la lucrurilenegative. Sã cultivãm seninãtatea sufleteascã.

Adevãrul este cã dacã noi ne-am educasufletele sã aibã mai multã credinþã, mai multãdragoste, o rãbdare mai mare, o încrederedesãvârºitã în Tatãl nostru ceresc, am avea maimultã pace ºi fericire în mijlocul conflictelorvieþii. Domnul nostru nu este mulþumit când netemem, ne îngrijorãm ºi ne desprindem astfeldin braþele Sale. El este singura sursã a oricãruihar, împlinirea oricãrei promisiuni, îndeplinireaoricãrei binecuvântãri. Dacã nu L-am avea pe

Iisus Hristos, am fi cu adevãrat singuri înperegrinajul nostru. „Nu vã voi lãsa orfani”(Ioan 14, 18), ne spune El. Sã preþuim cuvinteleSale, sã credem în fãgãduinþele Sale, sã lerepetãm ziua ºi sã meditãm la ele noaptea ºi sãfim fericiþi. Doamne ajutã-ne !

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

CUM SÃ FACI FAÞÃ ÎNGRIJORÃRII



Argeºul Ort

odox

Familia a fost binecuvântatã înRai (cf. Facere 1, 28), sfinþitã prinNaºterea Pruncului Iisus dinFecioara Maria ºi preþuitã prinprezenþa lui Hristos la nunta dinCana Galileii, unde a sãvârºitminunea prefacerii apei în vin.Prin urmare, familia trebuie sã fiemereu în centrul atenþiei Bisericii.Din acest motiv, la propunereanoastrã, Sfântul Sinod al BOR ahotãrât ca anul 2011 sã fie numit Anul Omagial al Sfântului Botez ºi al Sfintei Cununii (fragment dinscrisoarea pastoralã a Prea

Fericitului Daniel, PatriarhulBisericii Ortodoxe Române).

În zilele noastre îi auzim adesea pepãrinþii copiilor spunând: „Noi dorimneapãrat sã-i facem o situaþie în viaþãcopilului nostru”. De aceea îi vedemstrãduindu-se din rãsputeri sã aduneaveri, adesea cu nedreptate, sã leasigure studii înalte exclusiv în meseriicare sã le aducã copiilor cel mai mareconfort trupesc ºi cele mai maribeneficii. ªi asta o fac oamenii care îºizic Creºtini!

Dar ei fac aºa pentru cã ideile lordespre adevãratul confort ºi adevãratelebeneficii sunt complet greºite. Sãascultãm o adevãratã mamã creºtinã, ºi

sã auzim cu ce cuvinte l-a pregãtit eapentru adevãrata viaþã pe fiul ei! Iatãcum i-a grãit Cuvioasa Eufrosina, pecând se afla pe patul de moarte, fiului ei în vârstã de doisprezece ani: „O, fiulmeu, cinste voiesc sã am de la tine,când voi fi trecut din aceastã viaþã! Fiul

meu, cu curaj sã trãieºti întru apãrareaCredinþei în Hristos ºi pentru SfântNumele Lui sã nu pregeþi nici viaþa sã-þi dai! Cãci nãdãjduiesc tare cã va înflori cununa biruinþei pe creºtetul tãu,spre cinstea vieþii mele ºi mântuireamultora. Sã nu te înfricoºezi deameninþãri, de tãierea cu sabia, de oriceschingiuire, de orice rãni, de orice foc.Nimic sã nu te despartã de StãpânulHristos, ci tu aþintit sã fii cu toatã fiinþata la cer, de unde sã aºtepþi fãrã ruºinareveºnica ºi bogata rãsplatã aDumnezeului nostru. Teme-te demãreþia lui Dumnezeu! Teme-te de înfricoºata Sa Judecatã, ºi cutremurã-tede Ochiul Sãu Atoatevãzãtor, cãci cei

care se leapãdã de El în lumea aceastamoºtenesc veºnica osândã ºi viermeleneadormit în veacul vecilor! Cu aceastasã rãsplãteºti jertfa maicii tale, odulcele meu fiu, cu aceasta chinurile încare te-am adus pe lume ºi cu aceastatoate grijile cele fãrã numãr pe care nuam pregetat a le cheltui pentru creºtereata aleasã!

Cu aceasta sã-mi rãsplãteºti, ca sãmã învredniceºti a mã numi mamã demucenic! Sângele pe care din mine l-aiprimit, nu pregeta sã-l verºi pentruHristos, pentru ca ºi eu cinstea lui sãprimesc! Chinurile cu care pentruDomnul vei fi chinuit, nu pregeta a leprimi, pentru ca ºi eu, maica ta, prinacest sânge sã mã mântuiesc, ca fiind

unul care însãmi prin tine jertfãMântuitorului îl aduc!” (Cugetare dinProloagele de la Ohrida , SfântulNicolae Velimirovici, vol. I, Ed.Egumeniþa, 2005, pag. 102).

Rubricã realizatãde Roxana DRAGOª

Când Iisus este adus la templu decãtre Fecioara Maria ºi dreptul Iosif,

El Îºi întâlneºte norodul ales înpersoana lui Simeon ºi a Anei. Înaceste douã persoane întregul VechiTestament strigã cu tãrie cãprorociile de veacuri despre Mesias-au împlinit: Cel fãgãduit, a Cãruivenire fusese vestitã, Cel ce este„Luminã spre descoperireaneamurilor” ºi „slava” poporului luiDumnezeu, Mesia- acum a venit!

Dar cum se face cã, dintre toþioamenii de atunci, numai Simeon ºiAna au fost în stare sã-L recunoascãpe Pruncul Iisus ca fiind Mesia celFãgãduit? Oameni de rugãciune ºislujire, drepþii ºi cucernicii Simeon ºiAna aºteptau amândoi cu înfrigurare„mângâierea lui Israel”, adicãvenirea lui Mesia. Amândoi

cercetaserã Scripturile; amândoi serugaserã ºi aºteptaserã venirea luiMesia ca plinire a prorociilor. Iatã dece amândoi L-au recunoscut peMesia în pruncul Iisus, sub

cãlãuzirea Duhului Sfânt.Dumnezeu S-a descoperit

întotdeauna pe Sine celor pregãtiþisã-L primeascã, celor ce Îl aºteaptãcu dorire. Dacã cerul este un locpregãtit pentru oameni pregãtiþi,descoperirile lui Dumnezeu sunt ºiele descoperiri pregãtite pentru ceipregãtiþi sã le primeascã. Dumnezeuvorbeºte doar celor ce ascultã cudorire, celor ce vin la El cu adâncãsmerenie ºi credinþã. Drepþii Simeonºi Ana erau doritori, aºteptau,ascultau, râvneau, erau credincioºi ºismeriþi. De aceea lor le-a descoperitDumnezeu pe Pruncul Iisus ca fiindMesia.

(Dupã Pr. Anthony Coniaris)Selecþie realizatã de Pr. Prof.

Cornel DRAGOª

F

FA

AM

MI

I L

L I

IA

A „

„b

b i

i s

se

er

r i

ic

ca

a d

d i

in

n c

ca

as

sã

ã”

”

2011 – Anul Sfintei Cununii

PROTOTIPUL

MAMEI CREªTINE

5

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

În

tâmpinarea Pruncului Iisus († 2 februarie)Cea dintâi întâlnire a Domnului cu poporul Sãu

Se spune deseori cã trebuie sã vorbeºtitinerilor pe limba lor, cãci numai aºa poþiajunge la inima acestora. Aºa mãrturiseºteºi Sfântul Apostol Pavel: „Cu cei slabi m-am fãcut slab, ca pe cei slabi sã-idobândesc; tuturor toate m-am fãcut, ca, înorice chip, sã mântuiesc pe unii” (ICorinteni 9, 22). De ce, spre exemplu, suntcãutate articolele, imaginile ºi studiile peteme de sexualitate? Pentru rãspunsurileoferite sau pentru îndulcirea cu pãcatul?

Desigur cã sunt ºi unii tineri careadreseazã întrebãri doar pentru frumuseþea întrebãrii lor „încuietoare”, iar un rãspunsla obiect mai mult îi irita decât sã-ibucure, aºa cum ar fi firesc. Totuºi,se cuvine a rãspunde, tãcerea fiindinterpretatã ca „neºtiinþã” sau poatenaºte în sufletul tânãruluisuspiciunea cã învãþãtura creºtinã nuare rãspunsuri viabile ºi consistente în ceea ce priveºte viaþa intimã.

Se teme Biserica sã discute cutinerii astfel de probleme? Îi esteteamã de duhul lumii de azi?Nicidecum! Tentaþia lumii de astãzi însã, în special a tinerilor este aceeade a manifesta o oarecare reticenþãfaþã de limbajul bisericesc sau faþã decuvintele cu încãrcãturã religioasã,

preferând un rãspuns bazat pe argumenteprofane. Realizarea unui dialog este cu atâtmai dificilã cu cât unii tineri dornici delãmuriri nu au nici cele mai elementarecunoºtinþe religioase. Efectul unui astfel dedemers este determinat de interpretareamaterialã a tuturor sensurilor vieþii, chiar ºia vieþii s entimentale. Rezumarea dragosteila simple acte trupeºti nu are nici o legãturãcu învãþãtura creºtinã. Examinarea învãþãturii ortodoxe despre dragosteaadevãratã se face în mod facil dacã avem înainte permanent textul de la I Corintenicap. 13, 1-13.

Sexualitatea, dorinþele, poftele trupeºtipar sã devinã un laitmotiv al tuturordomeniilor vieþii. Tinerii preocupaþi deaceste aspecte ale vieþii par sã ducã o luptã împotriva tuturor celor care încercã sã learate cã accentuarea numai a vieþii trupeºtipoate avea consecinþe dezastruoase.Adevãrata bucurie, trãitã dupã preceptelescripturistice presupune în mod inevitabilresponsabilitate: ,,Dar este cu neputinþã sãajungã la deprinderea dragostei cel ce e împãtimit de ceva din cele pamânteºti”.

Ancorarea numai în senzaþiile imediate,

detaºarea de orice fel de nuanþã imaterialã îl separã pe tânar de orice urmã dereligiozitate, efectul pe termen lung putândsa ducã chiar la pacate împotriva iubirii deDumnezeu, din care amintim numainecredinþa.

Sfinþii Pãrinþi sunt chiar mai exigenþicând vorbesc despre cei care acordã o preamare grijã numai trupului: ,,Dacã sufletul emai bun decât trupul ºi dacã Dumnezeu,care a fãcut lumea, e neasemanat mai bun

decât lumea, cel ce cinsteºte trupul maimult decât sufletul ºi lumea ziditã deDumnezeu mai mult decât pe Dumnezeu

nu se deosebeste întru nimic de închinatoriila idolii”. Asadar, o ,,dragoste” bazatã doar

pe unirea trupeascã poate avea ca efect petermen lung despãrþirea de Dumnezeu.Deturnând sensul creºtin al dragostei, uniitineri se aflã în faþa unei dileme: pot sãrelaþionez cu ceilalti tineri fãrã sã omit învãþaturile bisericeºti, fãrã sã mã despartde dragostea de Dumnezeu?

Rãspunsul îl dã chiar Mântuitorul IisusHristos: ,,Cel ce iubeºte pe tata ori pemama mai mult decât pe Mine, nu estevrednic de Mine…” (Matei 10, 37). Acestlucru ne aratã cã dragostea faþã deDumnezeu trebuie sã treacã înainte detoate prin dragostea de semeni, sã seconstruiascã pe iubirea de aproapele. Celce iubeºte pe Dumnezeu nu poate sã nuiubeascã ºi pe tot omul ca pe sine însuºi.

Cel ce vede în inima sa vreo urma deurã faþã de un om oarecare, pentru vreoanumitã greºealã, e cu totul strãin deiubirea de Dumnezeu, deoarece iubirea deDumnezeu nu sufera câtuºi de puþin urafaþã de om. Trebuie sã iubim aºadar peoameni indiferent cã este vorba de familie,de prieten, sau de orice om din orice loc.

Rareori însã dragostea experimentatãde tineri se rezumã la partea spirituala a ei.

Nevoia de comuniune, înteleasã doar însens trupesc, îi oferã tânarului la început dedrum pe cãrãrile iubirii capcane nebãnuite, în care odatã prins ºansele unei redresãrispirituale se împuþineazã. Tot mai mulþitineri încep sã adere la curentele moderneºi sã resimtã în gândirea lor efectele uneilumi tot mai secularizate: ,,castitatea nueste o podoabã sau nu mai este o virtute,cãsãtoria de proba este o teorie acceptabilã,familia nu îºi mai gãseºte rostul astãzi,

mariajul deschis sau maternitateaindependentã pot fi o solutie, concepte caresapã la însuºi temelia relaþiilor

interpersonale bazate pe dragoste”.Daca în legatura intima dragostea nu

mai are nici un sens, ci totul se bazeazãpe relaþionare construitã pe afecteutilizate negativ, pe placeri farã mãsurãºi pe pofta trupeascã aceastã aºa numita,,dragoste” nu este decât desfrânare. Cutoate acestea ºi afectele devin bune încei ce se strãduiesc, ºi anume atuncicând, desfacându-le cu întelepciune delucrurile trupeºti, le folosesc sprecâºtigarea bunurilor cereºti. De pildã:pofta o pot preface în miºcarea unui dorspiritual dupã cele dumnezeieºti;

plãcerea, în bucuria curatã pentruconlucrarea de bunã voie a minþii cudarurile dumnezeieºti.

Tânarul are impresia cã esteinvulnerabil, intangibil, le ºtie ºi le întelegepe toate, orice discuþie care vizeazã viaþalui interioarã, mãrginindu-i personalitatea.Adesea rabufnirile, conflictele,autosuficienta au ca efect îndepãrtarea defamilie ºi construirea unor relaþiidefectuoase cu ceilalþi tineri.

Biserica precizeaza clar ca Dumnezeunu voieºte moartea pãcãtosului, ci îndreptarea lui, de aceea prin estepermanent deschisã unui dialog carevizeazã problemele tinerilor, inclusiv celede naturã intimã. Lucrurile de preþ sedobândesc sau se pãstreazã întotdeauna cuefort de aceea trebuie sã punem începutbun vieþii noastre spirituale, meditând dacã

viaþa noastrã este înscrisã pe traiectoriacorectã, dacã dragostea faþã de ceilalþi nueste una bazatã pe patimi ºi pofte.Iresponabilitatea acþiunilor transformãviaþa într-un act mecanic, repetitiv, golit deorice urmã de bucurie realã.

Pr. Prof. Roberto-Cristian VIªAN

Bucur

ie ºi re

spon

sabili

t

a

te în relaþ

iile din

t

re t

ineri



Arg

eºul Ortodox

În timpul Vohodului Mare, cum trebuie sã ridicãm ºi sãþinem Cinstitele Daruri, adicã cu care mânã Sfântul Disc ºicu care Sfântul Potir? Dacã le luãm aºa cum sunt laProscomidiar, întorcându-ne cãtre popor, se schimbãpoziþia lor, dreapta devine stânga, ºi stânga devine dreapta.Nu trebuie ca acestea sã se înfãþiºeze poporului ca ºi nouã?

Poziþionarea Sfintelor Vasevariazã în diferite momenteliturgice

La Proscomidiar, Sfântul Disc se aflã în dreapta Potirului,dar în partea stângã a preotului. La Vohod, din nou, când

slujeºte ºi diaconul, Sfântul Disc merge înainte, þinut însã dediacon. La fel ºi poziþia lor pe Sfânta Masã, Sfântul Disc este în dreapta Potirului, însã în stânga preotului, invers decâtpotirul.

De ce, însã, sã cãutãm sã acordãm cinstire specialã celorce sunt pe Sfântul Disc? ªi Sfântul Disc ºi Sfântul Potir

conþin „preînchipuiri”, ale Sfântului Trup ºi ale SângeluiDomnului, dupã expresia rugãciunii Anaforalei SfântuluiVasile cel Mare.

Doar la Liturghia Darurilor mai înainte sfinþite ar putea sãaparã aceastã problemã, deoarece Sfântul Disc conþine Darurilemai înainte sfinþite, în timp ce Potirul, înainte sã se uneascã,conþine vin nesfinþit ºi apã.

Cu toate acestea, ºi la aceastã Liturghie, dupã Tradiþie, sepãstreazã poziþia lor obiºnuitã. La fel, ºi în timpul SfinteiLiturghii, dupã împãrtãºirea preotului ºi punerea SfântuluiTrup în Potir, cu toate cã discul este gol, continuã sã rãmânã îndreapta potirului.

Cum s-a stabilit aºezareaSfântului Disc ºi a SfântuluiPotir?

Probabil cã poziþia Cinstitelor Daruri ºi modul þinerii lor întimpul Vohodului s-au hotãrât din motive practice. Adicã, maiales când nu are postamentul apãrut ulterior, discul necesitãajutorul mâinii drepte, ca sã fie þinut bine, atât el, cât ºiacoperãmintele. Dimpotrivã, Potirul a avut întotdeauna ºi unpostament, iar þinerea ºi transportarea lui nu prezenta nici unfel de dificultate.

Faptul cã poporul priveºte într-o poziþie inversã SfinteleVase în timpul Vohodului nu reprezintã ceva nelalocul lui(apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. I, pag.257-258).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

C

Cu

um

m s

se

e þ

þ i

in

n C

Ci

in

ns

st

t i

i t

te

el

le

e D

Da

ar

ru

ur

ri

i î

î n

n

t

ti

im

mp

pu

ul

l V

Vo

oh

ho

od

du

ul

lu

ui

i M

Ma

ar

re

e?

?

Liturgicã

În zilele noastre nocivitatea radiaþiilorelectromagnetice este cu atât mai periculoasãcu cât ele sunt invizibile, incolore, inodore,având acþiune permanentã asupra

organismului uman, iar rãspândirea lor înþãrile industrializate este foarte rapidã.Localitãþile urbane sunt din ce în ce maiexpuse la radiaþii dar, din pãcate, pentruomul contemporan acestea au devenit oprezenþã cotidianã fãrã de care greu îºi poatedesfãºura activitãþile sale zilnice.Varietat

ea mijlo

ac

elor de produc

er

e ºi der

ãspândir

e a r

adi

aþiilorel

ectro

m

agn

e

tic

eAstãzi fiecare persoanã este expusã la

douã tipuri de radiaþii electromagnetice:a. De frecvenþã extrem de joasã- ELF-

provenite de la aparate ºi dispozitiveelectrice ºi electronice ºi linii de înaltãtensiune;

b. Radiaþii de radio frecvenþã de laaparatele fãrã fir- WIRELESS- (tastaturã

fãrã fir, mouse fãrã fir, telefoane fixefãrã fir), telefoane mobile, antene ºipiloni de telefonie celularã, turnurile deteleviziune etc.

Printre sursele de radiaþiielectomagnetice se numãrã emiþãtoareleradio- TV, cuptoarele cu microunde(care modificã nutrienþii alimentelortransformându-le în produse toxice ºicancerigene), aparatele electrocasnice ºielectronice (maºina de spãlat rufe,maºina de spãlat vase, aspiratorul,computerul, televizorul etc.), aparatelede ras, uscãtoarele de pãr (sunt totalneindicate copiilor deoarece le afecteazãsistemul nervos), pãturile electrice (potprovoca femeilor însãrcinate avort spontan,cancer sau leucemie pentru nou-nãscut),ceasurile electrice (emit permanent cu o

putere de 5-10 mG la un metru distanþã),lãmpile cu neon, tehnologia wireless,instalaþiile RADAR, pilonii ºi antenele detelefonie mobilã ºi lista poate continua.

Radiaþia electromagneticã artificialã atuturor aparatelor electronice de pe planetãdepãºeºte nivelul câmpului geomagnetic

total al pãmântului de 1 miliard de ori!susþin specialiºtii de pe www.torser.com/ro.Ri

scurile l

a car

e sunt

e

m expu

ºiRaportul Bioinitiative în justificarea

pentru un punct de vedere biologic bazat peexpunere publicã standard pentru câmpurileelectromagnetice (ELF ºi RF), publicat înaugust 2007, a dovedit cã existã o serie deefecte negative ale expunerii la radiaþii.Acesta a fost alcãtuit de cãtre ºase somitãþirecunoscute internaþional în domeniubioelectromagnetismului ºi se referã la 1500

de lucrãri publicate ºi necontestate în ultimiizece ani. S-a dovedit cã expunerea laradiaþiile electromagnetice presupune:distrugerea etanºeitãþii sânge-creier;perturbarea producerii de melatoninã (cu rol în reglarea ciclului de somn); perturbareamecanismelor de reglare membranarã acelulelor; vãtãmãri genetice prin rupturiireversibile ale ADN-ului, altereazãactivitatea sistemului imunitar ºi a

sistemului nervos ºi declanºeazã, pe termenlung, tumori cerebrale, cancere, leucemiainfantilã, Alzheimer. „Prof. Leif Salford,eminent om de ºtiinþã, a declarat: «Un

adolescent care þine un telefon mobil la capo jumãtate de orã sau mai mult pe zi va aveaAlzheimer la 30 de ani» (Lect. Univ. Dr. Ing.Andrei Drãgulinescu, Idolii „fãrã fir”:telefonia mobilã ºi poluareaelectromagneticã, Editura Christiana,Bucureºti, 2010, pag. 157).

Oamenii care lucreazã în câmpulelectromagnetic al cablurilor de înaltã

tensiune au ºanse de 5-8 orimai mari de a se îmbolnãvide leucemie. La muncitoriicare deservesc radarele sauantenele creºte de 8-12 oririscul de a se îmbolnãvi de polisitemie – o boalã asângelui, care secaracterizeazã prin surplusde globule roºii. S-a

demonstrat cã celulelecanceroase supuse uneiradiaþii de numai 60 Hz (canormã - 10Hz) încep sãcreascã de 6 ori mai repede,în comparaþie cu ritmurileobiºnuite.

Primele simptome alestãrii de disconfort, careapar în cazul deteriorãriicâmpului informaþional ºienergetic a omului, sunt comune pentru toate cele patru tipuri de acþiune patogenã. Aceste simptomesunt: fatigabilitatea

[(tendinþã spre) obosealã] rapidã, cãdereamemoriei, oboseala generalã, starea desomnolenþã sau insomnia, durerile de cap

cronice, ameþelile, depresiile, psihozele ºinevrozele cu sentimentul de neîncredere,refugiul „în sine”. Acestea sunt deosebit de periculoase la vârsta copilãriei ºi cea aadolescenþei.

Dezvoltarea în continuare a acestei stãri primare de „preboalã” conduce la

dezorientarea sistemului imunitar, cu toateurmãrile ce decurg de aici: procesetumorale, bolile sistemului endocrin, uro-genital, cardiovascular etc.

(http://www.torser.com/ro).Cum ne pro

t

ej

ãm. Solu

þii pr

opus

e d

edoc

torul Je

an Pile

t

t

e1. Sã nu fim de acord cu instalarea

antenelor ºi pilonilor de telefonie mobilã învecinãtatea locuinþei. Este mai uºor sãîmpiedicãm instalarea unei antene decât sãînlãturãm o antenã deja instalatã (Ibidem,pag. 210).

2. Sã nu þinem în locuinþã, mai ales îndormitor obiecte cu suprafeþe metalice mari,oglinzi mari ºi structuri metalice preavoluminoase pe care se reflectã microundeledeoarece sporesc densitatea câmpurilorelectromagnetice.

3. Orice structurã metalicã trebuie sã aibão legãturã la pãmânt.

4. Patul sã fie amplasat la distanþã de

ferestre.5. Patul sã aibã armãturã de lemn ºi numetalicã.

6. Instalaþia electricã sã aibã cabluriblindate ºi legãturi la pãmânt.

7. Sã purtãm haine din fibre naturale(lânã, bumbac, mãtase, in, cânepã etc) pentrua evita acumularea de electricitate staticã încorp.

8. Ferestrele duble cu film metalic,obloanele ºi storurile metalice oferã oprotecþie mai bunã împotriva radiaþiilorexterioare. Dacã în casã se gãsesc surse deradiaþii cu microunde atunci efectul este totalinvers.

9. Amplasarea între antenele sau piloniide telefonie ºi locuinþã a arborilor fiindcãaceºtia din urmã absorb microundele.

10. Este bine ca locuinþa sã aibã ziduri

groase ºi pivniþã.11. Evitaþi apartamentele cu antene detelefonie pe acoperiº sau la aceeaºi înãlþimecu o antenã.

12. Casa sã fie situatã la o distanþã cât maimare de antenele ºi pilonii de telefonie,turnurile de televiziune etc.

Prof. Dorina FIRUÞÃ

Arma electromagneticã (III)

Radiaþ

iile elec

t

romagnet

ic

e ºi ef

ec

t

ele lor asupra sãnãt

ãþ

ii

6



Argeºul Ortodox

7

Între statornicii ºi talentaþii slujitori ai arteidirijorale contemporane, Diaconul profesor JeanLupu ocupã un loc deosebit în peisajul artisticromânesc atât prin pregãtirea sa profesionalã(teologicã ºi muzicalã) cât ºi prin prestaþiile sale dedirijor al reputatului „Cor de copii ºi tineret„Symbol”, care cu timp ºi fãrã timp, direct sauindirect, rãspândeºte în þarã ºi strãinãtate floareapoeziei ºi muzicii româneºti.

S-a nãscut la 7 martie 1940 în satul Vãleni, comunaBrâncoveni, judeþul Olt, din pãrinþii Ion ºi Gheorghiþade la care a primit o educaþie moralã ºi religioasãaleasã care-i va cãlãuzi întreaga carierã de profesor,dirijor ºi compozitor de cântece pentru copii ºi tineriºcolari.

Tatãl sãu Ion, pe lângã tradiþionala ocupaþie deagricultor, mai avea ºi o diversitate de îndeletnicirica: tâmplar, rotar, dogar, iar în duminici ºi sãrbãtoricântãreþ statornic al bisericii din satul Vãleni.

ªcoala generalã o urmeazã Jean Lupu în satulnatal ºi în comuna Osica de sus, unde învãþãtorulAlexandru Marcu (profesor de muzicã al aceleiºcoli) îi remarcã virtuþiile muzicale native ºi îl îndeamnã stãruitor sã ºi le cultive. Dupã absolvireaªcolii Generale în 1955, tânãrul Jean Lupu crescut în familie de creºtini ortodocºi cu fapta, se îndreaptãspre Seminarul Teologic din Craiova-Mofleni, cudorinþa fierbinte de a deveni preot.

În 1961 dupã absolvirea cursurilor SeminaruluiTeologic ºi impulsionat de pasiunea faþã de muzicãcâºtigatã în acel Seminar datoritã profesorilor demuzicã Arhidiaconul Ioasaf Ganea ºi DiaconulMarin Brânaru, Jean Lupu frecventeazã ºi cursurileLiceului „Radu Greceanu” din Slatina între anii(1962-1964) a cãrui Diplomã îi va permite sãfrecventeze cursurile Facultãþii de Muzicã dinTimiºoara între anii (1964-1967), ca ºef depromoþie.

Pregãtirea muzicalã superioarã o va continua însãla Conservatorul de Muzicã „Ciprian Porumbescu”din Bucureºti între anii (1967-1971), dupã care vaocupa diverse funcþii în învãþãmântul preuniversitarca: profesor de muzicã la Liceul Pedagogic dinBucureºti; profesor de muzicã la Liceul pentruIndustria Alimentarã Bucureºti; Director al ªcoliide Muzicã din Slatina; Inspector de specialitate pecapitalã etc.

În aceastã calitate profesorul Lupu desfãºoarã ºi oactivitate publicisticã prin lucrãri care-i contureazãpersonalitatea sa psiho-pedagogicã ºi de metodicã,dupã cum urmeazã:

I. Manuale de muzicã pentru clasele: IV; VII; VIII;

IX; X.II a) Manuale de muzicã pentru clasa a IX-a Licee

E.D.P., Bucureºti, 1981;b) Idem pentru clasa a IX-a. ªcoli Normale, E.D.P.,

Bucureºti, 1997;c) Idem pentru clasa a VIII-a. Editura Corint,

Bucureºti, 1999;d) Idem pentru clasa a X-a, Editura Corint,

Bucureºti, 2000;e) Manual ºi CD. pentru clasa a IV-a. Editura

Corint, Bucureºti, 2006.II. Culegeri de Cântecea) Pentru preºcolari, 128 pag;b) Pentru clasele I-IV, 216 pag;c) Pentru adulþi „Du-mã, du-mã dorule”, 346 pag;d) Jocuri muzicale pentru copii mari ºi mici, 140

pag;e) Gâze ºi flori, carte cu cântece personale, 64 pag;

f) Dicþionarul universal de muzicã, 432 pag;IV. Publicã de asemenea diverse studii ºi articolede specialitate în revistele: „Tribuna învãþãmântului”;„Actualitatea muzicalã”; ziarul „Oltul”; r evi sta„Glasul Bisericii”; revista „Almanahul bisericesc”;ziarul „Lumina”; revista „Chemarea Credinþei”;Educarea auzului muzical dificil, Editura Muzicalã,

126 pag.Ca dirijor, profesorul Jean Lupu desfãºoarã o

amplã ºi impunãtoare activitate dirijoralã în frunteaurmãtoarelor formaþii corale:

„Ciprian Porumbescu” din Slatina (1968-1975);„Liceul Pedagogic” din Bucureºti (1976-1990);„Lirica din Slatina” (1972-1975); „Cantata” (1978-1990) ºi „Symbol” (1990) din Bucureºti, pânã înprezent.

În urma acestei susþinute activitãþi concertisticeJean Lupu a primit urmãtoarele aprecieri:

a) Diplomã de excelenþã din partea Ministerului

Educaþiei ºi Cercetãrii;b) Diplomã din partea Uniunii Compozitori lor º i

Muzicologilor din România;c ) Dip lomã d in par tea A.N.C.R. e tc .În aceastã calitate de dirijor al formaþiilor corale

amintite, Jean Lupu a concertat în diferite locaþii ºibiserici din þarã ºi din strãinãtate la diverse

concursuri ºi festivaluri obþinând distincþii ºi premiidupã cum urmeazã:

- în Fran þa l a b iser ica Sfân tu l Dona tien d inoraºul Nantes;

- l a fe st ivalul de muzicã d in Can tomigros d inSpania, iulie, 1996;

- în Germania la Kempen; Krefeld; Diesser ºiAndreas;

- la Cantomigros în Spania obþine Premiul I ºiPremiul de popularitate;

- la Carditza în Grecia (1991), obþine Premiul I;- a concertat de asemenea în: Rusia, Belgia,

Republica Moldova, Elveþia, Austria (Viena) etc.A mai primit urmãtoarele aprecieri:- Diploma ca dirijor „pentru 40 de ani de

activitate” din partea Uniunii Compozitorilor ºiMuzicologilor 2000;

- Crucea Patriarhalã ºi distincþia de Iconom

Stavrofor cu ocazia a 10 ani de activitate a corului„Symbol” în anul 2000;- Diplomã A.N.C.R., pentru educarea muzicalã a

elevilor - 2002;- Idem, a elevilor - 2004;- Diplomã pentru promovarea creaþiei

compozitorilor români în Europa - 2004;

- Diploma Fundaþiei Naþionale, „Henri Coandãpentru sprijinirea tinerilor supradotaþi” 2004;

- Diploma de excelenþã a Asociaþiei Culturale„România în lume”;

A publicat portrete ale unor prestigioºi muzicieni în ziarele: „Oltul” (1983); „Feþele Culturii” (1995);„Metrobus” (2000); „Niculescu”; „Melos”; „Popas înlumea copilãriei”; „România Mare”; „Lumina”;„Chemarea Credinþei” etc.

A publicat de asemenea articole ºi studii despecialitate ca:

- Muzica, factor de educaþie în viaþa tinerilor;- Muzica ºi sãnãtatea omului;- Muzica ºi inteligenþa copiilor;- Muzica ºi sufletul omului;

- Folclorul- ºtiinþa poporului;- Cântecul care zideºte;-Muzica ºi medicina;- Credinþe ale educaþiei muzicale în ºcoalã.A elaborat urmãtoarele discuri cu casete ºi

C.D.-uri cu casete:- Mândru-i jocul românesc cu Liceul

Pedagogic; Bucureºti, 1982;- ªlagãrele copilãriei (VoL. I ºi II) casete

audio.- Discul cu formaþia coralã „Cantata”

Bucureºti, 1983;- Idem, „Dulce Românie”, 1985;- Discul cu „Liturghia Sfântului Ioan Gurã

de Aur” 1993;- Idem „Iatã vin colindãtori”, 1995;- Caseta „Acestea zice Domnul”, 1997;- Idem „Steaua sus rãsare”, 1999;- C.D.-ul ºi caseta „Am venit sã colindãm”,

2001;A primit de asemenea aprecieri elogioase din

partea unor proeminente personalitãþi religioaseºi ale muzicii româneºti ca: Prea FericitulTeoctist -fostul Patriarh al B.O.R.; PreafericitulDaniel Patriarhul B.O.R.; muzicieni de prestigiuca: Grigore Constantinescu; Stelian Olariu; IrinaOdãgescu, Petre Crãciun; Rodica Sava; Prof.Univ. Dr. Alexandru Popescu-Mihãeºti ºi alþii.

A editat de asemenea C.D.-uri, ca: „Lãudaþipe Domnul”, anul 2005; „Hai vino”, 2005; „PreTine Te lãudãm”, anul 2008; „Bijuterii corale”,anul 2008 ºi altele precum ªlagãrele copilãriei, Vol.I ºi II (casete audio).

În anul 2010, corul Symbol condus de Jean Lupu ºiLuminiþa Guþanu, a participat la cea de a 27-a ediþie aConcursului Coral Internaþional „Franz Schubert” dela Viena unde a obþinut urmãtoarele aprecieri ale juriului alcãtuit din proeminente personalitãþimuzicale ale lumii contemporane:

- Aur la categoria „coruri de copii” ºi- Argint la categoria „coruri de muzicã sacrã”.Menþionãm de asemenea cã datoritã impunãtoarei

prestaþii muzicale, Corului „Symbol” i s-a acordatprivilegiul ca timp de 5 ani, sã intre direct, fãrã oselecþie prealabilã, în toate acþiunile ºi concursurilemuzicale organizate de „Intercultur” ºi „MuzicaMundi”, douã foruri muzicale internaþionale deorganizare ºi apreciere a formaþiilor coraleparticipante la concurs.

Ajungând la finalul prezentãrii vieþii ºi activitãþiicomplexei personalitãþi a lui Jean Lupu, ne facem odatorie moralã ºi de suflet de a-i ura septuagenaruluidirijor, profesor ºi compozitor ani mulþi cu sãnãtate,

deplinã bucurie, puteri sporite de muncã, alteimpunãtoare realizãri profesionale, fiind un exemplude urmat de generaþiile tinere care au obligaþia de aduce mai departe respectul ºi preþuirea pentru creaþiamuzicalã româneascã laicã ºi bisericeascã, idealultuturor generaþiilor trecute.

Pr. Prof. Univ. Dr. Marin VELEA

D

D i

i r

r i

i j

j o

o r

r u

u l

l ,

, p

p r

r o

o f

f e

e s

s o

o r

r u

u l

l

º

º i

i m

mu

u z

z i

i c

c o

o l

l o

o g

g u

u l

l J

J e

e a

a n

n L

Lu

u p

p u

u

Melos



Arg

e

ºul OrtodoxCMYK

ORTODOXIA LA ZI

Aniver

s

areaUnirii

Principatelor, în Cetatea

BasarabilorLa Casa de Culturã ,,GeorgeTopârceanu” din Curtea de Argeº a fostaniversat luni, 24 ianuarie, momentulistoric al Unirii Principatelor Române. Lasolemnitate a fost prezent ºi

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului.„Este necesar sã cinstim aceste momente extraordinare, sã ne pregãtim, sã ne rugãm la Dumnezeu pentru ei ºi pentru

cei care vor veni ºi sã mulþumim tuturor celor care ne înlesnesc astfel de întâlniri minunate”, a spus ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Calinic.

Festivitatea, care se aflã la a V-a ediþie, este rezultatul unui parteneriat între Seminarul Teologic Liceal ,,Neagoe VodãBasarab” ºi Grupul ªcolar Auto din Curtea de Argeº.

Elevii Seminarului argeºean au susþinut un program artistic. Astfel de evenimente sunt organizate frecvent la Curteade Argeº sub înaltul patronaj al Arhiepiscopiei.

Pr. Ciprian NECULA

A trecut la cele veºnice miercuri, 19 ianuarie, pãrinteleprof. univ. dr. Alexie Buzera, renumit muzicolog,

compozitor ºi profesor la Seminarul Teologic ºi apoi laFacultatea de Teologie Ortodoxã din Craiova. Slujba de

înmormântare a fost oficiatã vineri, 21 ianuarie, laBiserica Hârºu din Craiova, de Înaltpreasfinþitul PãrinteIrineu, Mitropolitul Olteniei. Pãrintele profesor a fost

înmormântat la cimitirul Roboaica.„Pãrintele profesor a învãþat pe ucenicii sãi ºi pe toþi

cei care l-au ascultat în bisericã, iar astãzi ne învaþã ºi penoi aceastã filozofie a vieþii care nu înseamnã decât grijapentru lumea de dincolo sau grija pentru momentultrecerii noastre”, a spus Înaltpreasfinþitul Pãrinte Irineu.

Membru al Uniunii Compozitorilor ºi Muzicologilordin România din 1990, pãrintele Alexie Buzera esteautorul a numeroase prelucrãri din folclorul oltenesc,articole, studii ºi recenzii apãrute în revistele despecialitate. De asemenea, este autorul Manualului demuzicã liniarã pentru Seminariile Teologice ºi coautor almai multor manuale de religie.

www. basilica.ro

Înmormântarea pãrintelui profesorAlexie Buzera, la Craiova

Unirea de la 1859sãrbãtoritã la Iaºi

Fãuritorii Unirii Principatelor Române au fost pomeniþiluni, 24 ianuarie, la Mãnãstirea „Sfinþii Trei Ierarhi” din

Iaºi. Invitaþii prezenþi la sãrbãtoarea Unirii de la Iaºi auparticipat la Slujba Parastasului oficiatã deÎnaltpreasfinþitul Teofan, Mitropolitul Moldovei ºiBucovinei, la mormântul domnitorului Alexandru IoanCuza.

În cuvântul de învãþãturã, Înaltpreasfinþia Sa a evocatpersonalitatea domnitorului Alexandru Ioan Cuza: „L-amamintit la rugãciune nu doar pe voievodul Alexandru IoanCuza, ci ºi pe ceilalþi doi mari voievozi ai Moldovei, alecãror rãmãºiþe pãmânteºti întru nãdejdea învierii odihnescaici: Vasile Lupu voievod ºi Dimitrie Cantemir. Se

împlinesc 152 de ani de la Marea Unire. În acelaºi timp, secuvine sã amintim cã acest an este un prilej potrivit pentrua ne aduce aminte ºi de alte trei momente legat de cei treivoievozi. Se împlinesc 152 de ani din anul în careAlexandru Ioan Cuza semneazã proclamaþia Unirii, cãcievenimentul de graþie din 24 ianuarie 1859, dacã nu ar fifost urmat ºi de înþelegerea sublimei Porþi, care a avut locabia peste doi ani, probabil ar fi fost multe piedici în calea

desãvârºirii actului din 24 ianuarie”.Amintim cã manifestãrile dedicate împlinirii a 152 de

ani de la Unirea Principatelor Române au începutdimineaþã în Piaþa Unirii cu o slujbã de Te Deum oficiatãde Înaltpreasfinþitul Pãrinte Teofan, dupã care a urmatcitirea unei proclamaþii în care se solicitã recunoaºtereazilei de 24 ianuarie ca Zi Naþionalã legalã.

Ziua Uni

riiPrincipatelor

Române la Cated

rala

patri

a

rhalãCu ocazia împlinirii a 152 de ani de la Unirea Principatelor Române(1859), act care a avut loc pe Dealul Patriarhiei, într-o clãdire a Bisericiisituatã lângã Catedrala mitropolitanã de atunci (în prezent CatedralaPatriarhalã), luni, 24 ianuarie, în cadrul Sfintei Liturghii oficiate înCatedrala Patriarhalã au fost pomeni?i domnitorul Alexandru Ioan Cuza,Mitropolitul Nifon al Þãrii Româneºti, Mitropolitul Sofronie Miclescu alMoldovei ºi ceilalþi fãuritori ai Unirii Principatelor Române.

Tot cu aceastã ocazie, dupã Sfânta Liturghie, de la orele 12:00, a fostoficiatã de cãtre Preasfin?itul Pãrinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, Slujba Te Deum-ului, în prezenþa Preafericitului PãrinteDaniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a Preasfinþitului PãrinteVarlaam Ploieºteanul, Episcop-vicar patriarhal ºi a membrilorpermanenþelor Consiliului Naþional Bisericesc ºi Consiliului Eparhial alArhiepiscopiei Bucureºtilor.

La sfârºitul slujbei de Te Deum, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniela rostit cuvântul cu titlul: UNIREA PRINCIPATELOR S-A FÃCUT PEDEALUL MITROPOLIEI DIN BUCUREªTI. Dupã rostirea acestuicuvânt, Preafericirea Sa a oferit celor prezenþi în Catedrala Patriarhalã ocarte poºtalã tipãritã la Tipografia Institutului Biblic ºi de MisiuneOrtodoxã, reprezentând tabloul din Palatul Patriarhiei în care estereprodusã Unirea Principatelor (1859) – copie, dupã tabloul din Paris,executatã de C. Ioan Vasilescu, la Mitropolie, Bucureºti, 1908.

www. basilica.ro

Documents

Argesul Ortodox nr.489