Arhive Hunedrene - WordPress.com · 2013-04-08 · preoți, aria de răspândire a răscoalei fiind una foarte mare. Mobilizând numeroși țărani, de pe ȋntreg cuprinsul Transilvaniei,

Arhive Hunedrene Nr. 4, anul II/Martie 2013

1

Desfășurarea răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan în satele

din jurul Călanului

Prof. Jurj Cristian Ioan

Răscoala lui Horea, prin proporțiile și semnificația avută a constituit unul din evenimentele importante ale secolului al XVIII-lea, fiind cea mai importantă acțiune socială la care au participat românii din Transilvania, ȋn marea lor majoritate iobagi. Declanșată ȋntr-un moment de crepuscul al raporturilor feudale și ȋn plină epocă a reformelor iosefine, răscoala a stârnit un interes major ȋn cadrul opiniei publice ardelene și a celei de peste hotare. Conducătorul ei, Horea alăsat urme adănci ȋn posteritate. Fapta lui, sacrificiul căpitanului suprem,s-au transmis fără ȋntrerupere ȋn memoria colectivă a poporului român. Poporul i-a reținut numele, pe scurt, cel de poreclă, așa cum se obișnuiește ȋn popor(porecla semnifică plăcutul obicei de a hori), i-a apreciat străduințele dezinteresate, și sacrificiul pentru cauza celor mulți.

Prin cauze, pregătire, program, dar și semnificație, ea a depășit cadrul unei simple răscoale țărănești medievale. Unii istorici o consideră chiar o revoluție. Au participat la luptă, iobagi români, maghiari, sași de pe domeniile nobililor și statului, din minele din Munții Apuseni și ocnele din Maramureș, meșteșugari, preoți, aria de răspândire a răscoalei fiind una foarte mare.

Mobilizând numeroși țărani, de pe ȋntreg cuprinsul Transilvaniei, ea a exprimat un profund caracter social, care viza lupta ȋmpotriva nobilimii maghiare. De asemenea era pus ȋn discuție statutul de tolerat al românilor , ceea ce i-a conferit și un caracter național.

Răscoala a cuprins zonele Apusenilor, Hunedoarei, regiunile Sibiului, Clujului, nobilii refugiindu-se din fața furiei țăranilor ȋn orașe , la adăpostul zidurilor acestora. În data de 7 noiembrie 1784, o

parte a răsculaților care acționau pe Valea Mureșului, au luat-o spre sud, pe valea Streiului lovind curțile nobiliare care le căzură cale. Astfel, după ce răsculații au prădat conacele contelui Banfi Gyorghy ale lui Bartsai Lajos și ale soției lui Bartsai Sigmond s-au ȋndreptat spre Băcia. În această localitate, ,, au prădat casele lui Naghi Sandor, Rutkai Josef și ale preotului reformat.În Batiz, au prădat casa și curtea lui Natalzi Josef, după care au ars șura ȋmpreună cu cerealele. În Totia prădară pe Sigismund Beniamin și pe Adam Ferencz. La Sȋntămăria de Piatră au prădat curtea domnului prefect baron Bornemisa Janoș și au ars șura ȋmpreună cu cerealele.”1 Aici a fost ucis și provizorul baronului, Ștefan Tampoș.

Atacuri violente asupra curților nobiliare au avut loc și ȋn alte localități din jurul Călanului. ,,În Strei,au prădat casele domnului Zejk Andras și tot atunci au ars și prădat casa lui Zejk Janos. Au prădat biserica reformată și pe preotul ei. În Streisȋngeorgiu, au prădat casele soției lui Zejk Samuel,ale lui Bartsai Adam, Noptsa Balint, Csaki Daniel. În Valea Sȋngeorgiului căzură victime, bunurile lui Sigismund Buda,ale văduvei lui Ladislau Budai și ale ficei sale Agneta, ucise amândouă.”2 Pagube mari suferi și baronul Iosif Bornemisa ,, ȋn Bretea Ungurească, Călanul Mic și ȋncă un sat.”3

Prăpădul fu mare și ȋn Chitid. Pagubele ȋnregistrate au fost mult mai mari comparativ cu celelalte localități enumerate mai sus. Printre cei care au avut de suferit se numără: ,,Andrei Nalatzi senior, Adam Szabo, Paul Herczeg, Alexandru Vitan, Ioan Balika, Ioan și Ștefan Bagya, Sigismund Bugyul, urmașii lui Beniamin Henter, Ștefan Iancso.” Totodată ,,fu prădată biserica reformată și preotul Ioan Solyom. Au fost uciși soția lui Adam Szabo cu copii și fiul mai mare a lui Andrei Nalaczi.”4

În Ocolișu Mic au fost arse și pustiite hanul lui Samuel Gyulai, ȋmpreună cu vinul și rachiul dat spre cârciumărit. În Ruși prădară pe Andrei Samuil, Iosif

Buda,casele fiilor lui Csangradi și Ioan Budai. Răscoala se extinde apoi cuprinzând și zona Hațegului.Unul după altul satele cad ȋn mâinile țăranilor. Astfel, domeniile nobiliare rămân fără stăpân. Domnii mai mari au fugit din timp. Cei mai mici, dregătorii domeniali fugiseră și ei sau au căzut victime furiei dezlănțuite. Cei care rămăseseră au fost

reduși la neputință sau trebuiră să ȋndure voința foștilor supuși, mizeria sau nivelarea care-i reduseră. Pe urmele țăranilor nu rămân decât curți, case, acareturi pustii, ȋn ruină ȋnegrite de fum sau prefăcute ȋn cenușă.Răsculații ȋși continuă omorurile, arderile prăzile. Lucrurile mobile pe care nu le pot duce din case, le sfărâmă ȋn bucăți ca să nu rămână nimic din ceea ce ar putea fi de vreun folos. Sparg podeaua și o ard,dărâmă zidurile și din fierăria peste care dau ȋși fac prin țigani arme, Toate pivnițele lae sparg, vinurile le beau, iar când nu-l pot bea sparg buțile pline. Bucatele ca și vitele le ard sau le cară. Într-un cuvânt, peste tot nu poți să vezi altceva decât ruină si pustiu.

1 *** Izvoarele răscoalei lui Horea, seria B, vol. II , p. 416 2 Ibidem, p. 417 3 Ibidem, p. 417 4 David Prodan, Răscoala lui Horea, vol. I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979. P. 324 BIBLIOGRAFIE: *** Izvoarele răscoalei lui Horea, seria B, vol. II , Editura Academiei. Prodan,David, Răscoala lui Horea, vol. I, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979. Edroiu,Nicolae, Pe urmele lui Horea, Editura Sport-Turism, București, 1989.


2

Scurt istoric al invatamantului din Calan

prof. Ioan Ocolisan

Invatamantul este atestat in zona Calanului, cu unitati scolare de sine statatoare, de la sfarsitul secolului al

XIX – lea. In Orasul Vechi Calan scoala a fost organizata la sfarsitul secolului al XIX –lea, 1885, in care se preda in limba maghiara. Pentru romani, limba

romana era folosita numai la orele de religie. La inceputul secolului al XX – lea este atestata scoala primara, care era condusa de invatatorul Druhora Ioan. La sfarsitul secolului al XIX – lea si inceputul secolului al XX – lea a fost infiintata o scoala de ucenici, pe langa Uzinele din Calan. La aceasta scoala erau afiliate si alte meserii: frizeri, brutari, cizmari, etc. Dupa primul Razboi Mondial, se infiinteaza scoli primare de patru clase in toate satele apartinatoare comunei Criseni (OV Calan), in satele de pe malul stang al Streiului cu limba de predare romana (Batiz, Sintamaria de Piatra, Calanul Mic, Sincari, Nadastia de Jos, Nadastia de Sus, Strei). La centru in Calan (OV Calan) se infiinteaza o scoala de sapte clase (patru clase obligatorii) cu predare in limba romana. In comuna Streisingeorgiu, de care apartineau satele de pe malul drept: Strei Sacel, Valea Singeorgiului, Ohaba Streiului si Batalarul. In aceste sate au functionat scoli sustinute de biserica. Dupa 1919, in satul Streisingeorgiu a functionat o scoala primara de patru clase in care invatator a fost Paraian Romulus, pana in 1958. La

aceasta scoala s-au adaugat inca trei clase care nu erau obligatorii. Copii din satele Sacel, Ohaba si Streisangeorgiu invatau la aceasta scoala. In 1924 se infiinteaza „Scoala de ucenici particulari” care functioneaza pe langa Uzina Calan (apartinatoare firmei Titan- Nadrag-Calan). In 1932 se infiinteaza „Scoala profesionala siderurgica nr.12 Calan”. Dupa 1948 se infiinteaza Scoala Profesionala a Uzinei ”Victoria” Calan, care in 1966 se muta in locatia din Orasul Nou Calan (actuala locatie a Liceului Tehnologic ”Ovid Densusianu” Calan, cladirea cu 8 sali de clasa, atelier-scoala, internat cu 120 locuri si cantina). In Calanul Vechi a fost infiintata dupa 1948 o sectie de liceu seral. Pe langa acesta s-a infiintat si o scoala medie, viitorul liceu teoretic. Dupa reforma din 1958 s-au infiintat scoli de 4 clase in toate satele, iar in centrele de comuna Calan si Streisingeorgiu s-a infiintat o scoala de 7 clase obligatorii, care mai apoi devine Scoala Generala nr. 1 Calan (in orasul vechi, in actuala cladire a Scolii Primare O.V.Calan). Din 1961 comuna Streisingeorgiu cu satele apartinatoare in afara de Batalar au fost incluse administrativ in comuna Criseni, ulterior orasul Calan. Din 1959 se construieste orasul nou Calan. Satele cu scoli de 4 clase isi trimiteau toti elevii la scoala de 7 clase de la O.V. Calan . Din 1961 liceul este mutat din Calanul Vechi in Orasul Nou Calan care a functionat in actuala cladire nr.1 cu opt sali de clase (cladirea mica de langa SC Coramed), pana in anul 1962. Corpul de cladire de langa Casa de Cultura este dat in folosinta in 1962 in care a functionat incepand cu acel an Liceul Teoretic Calan, care avea si clase de primar si gimnaziu. In anul 1973 se infiinteaza Liceul Industrial Metalurgic Calan (vechea

scoala profesionala) care va functiona in subordinea Ministerului Industriei Metalurgice, iar din 1974 acesta va primi denumirea de Grup Scolar Industrial Calan. Liceul teoretic (in locatia actuala a Scolii Gimnaziale Calan) functioneaza pana in anul 1974, cand se transforma in Scoala Generala nr. 2 de 10 clase Calan. Ultima promotie de liceeni din invatamantul de zi teoretic, termina in 1975, iar din invatamantul teoretic seral in 1976. Ultima promotie de 10 clase termina in anul 1978, an din care Liceul Teoretic devine scoala generala. In 1975 se da in folosinta si locatia actuala a Gradinitei ”Voinicelul” Calan, care functioneaza la inceput ca si cresa pe langa Uzina ”Victoria Calan., iar mai apoi se va transforma si in gradinita cu program normal. In 1977 se da in folosinta cel de al treilea corp de cladire pentru invatamantul gimnazial, de pe str. Florilor (cladirea de langa Politia Calan) in care este mutata unitatea scolara din orasul vechi Calan - Scoala Generala nr. 1 Calan. In 1978 cele doua unitati gimnaziale se unesc sub o singura conducere si functioneaza cu denumirea Scoala Generala cu clasele I – VIII Calan. Denumirea liceului industrial se va schimba in 1999 in Grupul Scolar „Ovid Densusianu” Calan, caruia ii este integrata in anul 2006, Scoala Speciala de la Bretea Strei, care devine astfel structura a liceului. In anul 2010 toate unitatile din zona orasului Calan devin structuri ale aceleiasi unitati scolare (cu toate nivelele de pregatire: prescolar, primar, gimnazial, liceal precum si invatamant special integrat in invatamantul de masa) sub denumirea de Grup Scolar Ovid Densusianu” Calan


3

FORMAŢII DE MUZICĂ DIN CĂLAN

Marcel Negru

Perioada deceniilor 8 şi 9 ale secolului XX a fost o etapă de efervescenţă culturală deosebită. Viaţa social la acea vreme era insetată de divertisment, cultură şi artă.

Cadrul creat de autorităţile comuniste de la acea vreme a permis funcţionarea mai multor cercuri, grupuri si formaţii din toate domeniile culturale: folclor, umor, teatru, cor, muzica uşoară, Deşi nu era agreată de conceptul cultural comunist inspirat de modelele nord corean şi chinez, muzica rock şi-a croit drumul presărat de obstacole şi capcane devenind încă din anii ’60 simbolul şi crezul unor ăntregi

generaţii de tineri. Construirea Casei de Cultură a Sindicatelor din Călan în 1978 a creat condiţii propice dezvoltării activitţăilor culturale. Formaţiile rock au putut beneficia de Sali de repetiţii, o sală de spectacol modernă şi chiar instrumente şi amplificatoare. Au existat perioade de timp în care activau simultan 4, 5 sau chiar 6 trupe de muzică. Trebuie menţionat aici aportul unanim recunoscut al profesorului de muzică Hummel (Hummel Bacsi) care cu talent, pricepere şi dăruire a “creat” o întreagă generaţie de muzicieni şi instrumentişti în Călan. Numărul mare de formaţii a generat inevitabil diverse mici „conflicte”, dar şi o concurenţă care a avut ca efect imediat creşterea calităţii prestaţiilor artistice. Peste toate astea muzicienii Călanului erau un grup legat prin pasiune, dăruire şi prietenie.

După 1990 condiţiile socio-economice noi au scăzut interesul pentru muzica deja tradiţională consumată la serbări şi evenimente. Noul curent comercial, pătrunderea tehnologiei audio şi video de calitate

până în cele mai izolate sate, noile oportunităţi şi tentaţii au schimbat complet tabloul vieţii culturale. Apariţia unui nou gen muzical, manelele, a schimbat deasemenea şi profilul formaţiilor muzicale solicitate la evenimente. Încercările de supravieţuire ale trupelor au fost din ce în ce mai dificile astfel că până în 1992 a mai rămas doar trupa SELENA, şi ei activând mai mult în afara oraşului. Casa de Cultură şi-a pierdut practic orice formă de activitate culturală nefiind capabilă să mai atragă populaţia.

Rămânem cu nostalgia şi chiar mândria timpurilor când Călanul era un nume pe scena culturii Hunedorene. CLUB 5 Perioada: 1980 – 1990 Componenta: Miron Petroi – vocal, chitara, chitara bass Gelu Irimescu – chitara, vocal (Caşu) Irimescu – percutie Lake – chitara, vocal


4

POSEIDON Perioada: 1981 – 1984 Componenta: Marcel Negru – chitara, vocal Adolf (Puiu) Stempel – percutie Coco – orga electronica Teofil Goia – Taragot Activitate: Au cantat indeosebi la nedeile din Tara Hategului, dar si la nunti.

SOLARIS Perioada: 1983 – 1991 Componenta: Anca Georghiu – vocal – pana in 1984 Herbert Roth – claviaturi – pana in 1986 Emeric (Bubo) Hummel – percutie, claviaturi Victor (Viki) Ivanov – chitara, vocal Marcel Negru –vocal, chitara Ernest (Sese) Erszozsi – chitara bass Adolf (Puiu) Stempel – percutie Teofil Goia – Taragot Activitate: Au efectuat turnee cu spectacole in judetul Hunedoara. In august 1989 au avut un turneu in Valea Jiului impreuna cu Mihaela Runceanu. A fost ultimul turneu al regretatei artiste. Au participat la actrivitatile cultural ale Calanului fiind nelipsiti de la Ziua Metalurgistului, Festivalul “Potcoava de argint” sau Revelioanele organizate de CSV Calan. Activitatea curenta era constituita din asigurarea muzicii pentru nunti, nedei si alte evenimente. Din 1987 au fost prima trupa din Calan care a folosit sistem

de sonorizare cu postamplificare (PA) construit in intregime de ing Marcel Negru.

Istoria formației Selena

Daniel Lăcătuş

Foarte populară în regiunea Călan - Hunedoara, fosta formație Selena a luat naștere în 1966. Din prima formulă au făcut parte: Uivari Ladislau (tobe), doar pentru câțiva ani, Alexoi Gheorghe (chitară bas), Roth Herbert (orgă), Erzozi Ernest (chitară bas), Gruia Alexandru (chitară) și Gruia Zoia (solistă). Mai târziu, în 1974, a fost cooptat în formație și Hummel Emerich junior (orgă, tobe). Ultima formulă (1989) a avut la bază pe Marcel Anghel (chitară), Nemeș Robert (chitară), Gruia Alexandru (chitară), Drăghici Petru (tobe) și Zoia Gruia (solistă)

Prezentă la numerase pentreceri, dar și la festivaluri de muzică: Cântarea României, Floare de lotus, Festivalul formațiilor de muzică ușoară (Arad) s.a.m.d., formația Selena a strălucit de fiecare dată prin prestație. A câștigat de nenumărate ori locul I la faza pe județ a festivalului Cântarea României, în 1987 locul III la faza pe țara, susținută în Slobozia.

Au susținut numeroase concerte în țara și au cântati alături de soliști deja consacrați la vremea aceea ca: Mihai Constantinescu, Cornel Constantinu, Mirabele Dauer, Eva Kiss, Măria Nagy, Gerge Mihăiță, Jean Constantin, Nicu Constantin, Victr Socaciu, Mircea Vintilă, Mircea Baniciu și mulți alții.


5

Pe urmele arborelui genealogic al familiei

Grausam

Daniel Lăcătuş Primul care a sosit în Călan, unde s-a și instalat, a fost Grausam Cristian, născut în 1832 la Rusca, căsătorit cu Mihalek Anna, născută în 1835, împreună au lucrat la propietarul fostului cazinou din Călan, mai târziu au construit un restaurant în drumul tării din Călanul Vechi și s-au ocupat cu creșterea animalelor. Au avut o fermă în Crișeni, binecunscuta, cu boii au tras vagoanele din uzină la gară, până au apărut locomtivele diesel. Împreună au avut patru copii, Lorenz, Fani, Robert și Gustav. Primul copil al familiei a fost Lorenz, născut în jurul anului 1857, nu a avut urmași și a lucrat la restaurant. Peste ani avea să ajungă la un azil în Cluj, unde a și decedat în 1928.

(Foto: Gustav)

Al doilea copil al familiei a fost Fani, care s-a căsătorit cu Schiller, alături de care s-a mutat la Bacia, unde în anul 1895 a venit pe lume singurul lor fiu, Karol. Căsătorit cu Wilma, Karol a trecut în două rânduri, alături de soția sa, prin momente dificile și foarte dureroase, primul lor copil, Willi, născut în 1923, s-a stins din viață la vârsta de numai 16, în 1939, al doilea fiu Iosif, născut în 1925, a decedat la vârsta de 6 ani, în 1931. Karol a decedat în 1955, Wilma treizeci de ani mai târziu, în 1985, la Băcia. Cel de-al treilea copil al familei a fost Robert Grausam, născut în 1873 în Călan, căsătorit cu Erszozi Anna, împreună au avut o fată Rosalia, născută în 1897 în Călan. 25 de ani mai târziu avea să devină la rândul ei mamă, alături de Heius Iosif. În urma unui accident singurul copil al familiei se stinge din viață la vârstă de 36 de ani, nu a avut urmași. În 1975 se stinge și mama lui, Rozalia.

(Foto: Irina)

Al patrulea copil, Gustav, care are urmași până la a șaptea generație, s-a născut în 1876 în Călan, a studiat la scoli înalte și a ajuns desenator tehnic. A făcut desene după care s-au turnat sobe

de fontă la uzina Călan. Gustav a desenat un tablou în anul 1897 și o scrumieră care este turnată cu numele lui. La vârsta de 24 de ani s-a căsătorit cu Picher Ileana din Petroșani. Împreună au avut un băiat, Ioan, născut în 1909, au locuit împreună pe strada 30 decembrie din Calan. Grausam Ioan a lucrat ca tâmplar la uzina Călan, în 1932 s-a căsătorit cu Irina Felser. Împreună au avut o fica, Lucia, născută în 1933.

În anul 1944, Grausam Irina și Lucia au fost ridicate și duse în lagăr la Târgu Jiu. În 1945 Grausam Irina a fost dusă în Târgu Cărbunești în sanatriu, unde a și murit, Lucia a mai rămas în lagăr, la Târgu Jiu, după care în 1945 a fost trimisă acasă singură, cu trenul. Între timp Grausam Ioan a fost deportat în URSS. Casele din Calan au fost naționalizate timp de 10 ani, între 1945-1955. Întoarsă din lagăr, Lucia nu a avut unde să locuiască, a trăit până în 1953 cu bunica ei, Ileana.

(Foto: Ioan&Irina la Strei)


6

(Foto Grausam Ioan la lucru)

(Foto: Ioan)

Grausam Lucia s-a căsătorit în 1953 cu Cazimir Gheorghe și au avut patru copii, un băiat și trei fete: Cazimir Ghoerghe, născut în 1954, s-a căsătorit cu Maria și a avut patru copii: Olivia, Helga, Angelina, Denisia; Irina născută în 1955, căsătorită cu ionuț, fără copii; Claudia, născută în 1957, casatorită cu Werenka Ioan, au avut 4 copii: Simona, născută în 1976, la rândul ei mamă a doi copii, Leonard și Iasmin; Erika, născută în 1978; Claudia Veronika, mamă a unui băiat și a unei fate; Roland, născut în 1982.

(Foto: la nunta lui Roland)

(Foto: Tablou semnat de Gustav)

(Foto: Familia Grausam - 1888)

Cetatea dacica

Luncani – Piatra Rosie

Cetatea dacica Luncani – Piatra Rosie, cetate inclusa pe lista patrimoniului mondial UNESCO, se afla pe teritoriul satului Luncani din comuna Bosord, judetul Hunedoara. Cetatea a primit numele de “Piatra Rosie” pentru ca, desi cele mai multe dintre cetatile dacice de pe teritoirul nostru au fost ridicate din calcar alb, zidurile ei au fost construite din piatra rosie, provenita de pe dealul cu acelasi nume.

Cetatea dacica Luncani – Piatra Rosie facea parte dintr-un sistem de fortificatii din Muntii Orastiei, fiind construita cu scopul de a apara, dinspre vest, capitala Sarmizegetusa Regia. Ridicata la o altitudine de 832 de metri, dateaza de la sfarsitul secolului 1 i.Hr., fiind prevazuta cu o fortificatie dubla, care sa o apere in cazul unor atacuri mai dure. Cetatea a fost folosita pana in perioada razboaielor daco-romane, fiind apoi distrusa. hiar daca acum cetatea dacica Luncani – Piatra Rosie nu inseamna decat niste ruine, sapaturile arheologice i-au ajutat pe specialisti sa schiteze un plan al acesteia.


7

Primul zid din dubla fortificatie a fost si primul construit si avea o forma de patrulater si dimensiuni de 102 x 45 metri. Era prevazut cu cinci turnuri interioare si a fost ridicat din piatra fasonata, legate prin barne de lemn fixate in scobiturile de forma cozii de randunica. Intre primul si al doilea zid spatial era umplut cu pamant si pietre, lucru obisnuit si la celelalte cetati din zona. Ca sa intre in cetate, dacii erau nevoiti sa intre prin turnul din nord-est, care avea prevazut un drum cu o latime de trei metr

Sapaturile arheologice efectuate de-a lungul anilor la cetatea dacica Luncani – Piatra Rosie au scos la iveala niste tamburi de piatra, care intrau in alcatuirea unui sanctuar, dar si fragmente din cateva cladiri care aveau mai multe incaperi.

Pe langa aceste lucruri, s-au descoperit si obiecte din ceramica, obiecte din bronz, arme si unelte, dar si monede din Histria si Thasos. Printre piesele mai deosebite gasite aici se numara un opait de bronz, un candelabru cu trei brate, bustul din bronz al unei zeitati si fragmente din invelisul din fier al unui scut, care are in centru un bour decorat cu frunze de palmier.

In momentul actual, cetatea dacica Luncani – Piatra Rosie este locul preferat al vanatorilor de comori, care vin chiar si din strainatate in speranta de a gasi ceva care sa ii imbogateasca. Acum aproximativ 30 de ani, un localnic a gasit sub casa sa un saculet din piele cu 277 de monede din argint, una diferita de cealalta.

Desi monedele au fost donate Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane din Deva, vestea s-a raspandit repede si toti cei care vin aici spera ca istoria sa se repete. Din pacate pentru ei, daca sunt gasiti de politie cu detectoare de metal, sunt imediat arestati, acest lucru fiind ilegal la noi in tara.

(Reconstituire 3D)

Grupul umoristic Semnal C (Călan)

Daniel Lăcătuş

Totul a început în anul 1982, când la fostul club 11 iunie al C.S.V. a fost creat un grup umoristic. Membrii acestuia aveau să fie: Munteanu Florin, Nicolau Marcel, Nicorici Ioan, Pasalica Dumitru şi Dumitrache Cristian. La scurt timp de la înfiinţare îşi desfăşoară activitatea la Casa de Cultură din oraş. Cu ajutorul lui Dinu Puşcaş, director al casei de cultură la momentul respectiv, şi a lui Zoia Gruia, s-a creat o strânsă colaborare cu George


8

Călugăru, pe atunci liderul grupului Pro Parodia – Craiova

În 1984 George Călugăru, fondatul trupei s-a mutat la Călan. Aici avea să facă o preselecţie în urma căreia a fost constituit grupul Semnal C, având ca membrii pe Dumitrache Cristian, Florin Munteanu, Nicolau Marcel şi Ardeleanu Emilian. Începând cu anul 1984, cu ajutorul directorului Casei de Cultură Călan, încep să participe la o serie de festivaluri de satiră şi umor din ţară. Premiile nu se lasă nici ele aşteptate. Obţin locul III, ulterior locul I la festivalul Mărul de aur, Bistriţa. La memorialul Amza Pelea, de la Bailesti obţin locul I. La Câmpul Lung Muscel, menţiune, la Vâlcea menţiune, la Iaşi locul III, la Vaslui menţiune etc.

Pe lângă aceste festivaluri au participat şi la o serie de turnee şi spectacole organizate de Casa de Cultură Călan, alături de artişti deja

consacraţi la vremea aceea, Cornel Constantiniu, Mirabela Dauer, Victor Socaciu, Mircea Vintilă Cum toate lucrurile au un început, au şi un sfârşit. Acesta s-a produs în 1988,. după plecarea lui G. Călugăru, care s-a reîntors în Craiova, unde a lansat proiectul Pro-Parodia Junior.

Traian Dorz la Călan. Daniel Lăcătuş

După 1948, când Oastea Domnului a fost interzisă de către autorităţile comuniste, nepermiţând ca militantismul ortodox să pună în pericol construcţia socialismului, Traian Dorz, liderul mişcării, a fost arestat pentru prima data şi anchetat, fiind acuzat de activitate legionară. În 1952, a fost eliberat. În valul arestărilor de clerici şi de schimbări de la vârful partidului comunist, câteva luni mai târziu a fost reţinut din nou.

În 1958 este nevoit să se mute la Călanul Mic, așa cum a mărturisit în volumul său CRISTOS, mărturia mea, editat în 1993 la Simeria: "(......) Mă mutasem la Călanul Mic şi aflasem un serviciu modest la un depozit de materiale. Cel care îmi vânduse casa îmi cerea mereu rata care o datoram la început, iar cel căruia îi vândusem eu mă tot amâna, fără să-mi dea nimic. Am fost silit să merg să mă împrumut la singura familie unde îndrăzneam, familia sorei Mariţa şi fr. Vasile din Comăneşti. ncă de la plecarea de acasă am observat că sunt urmărit. Pe tot timpul şi drumul la Comăneşti - la fel. În ziua următoare, seara - era 13 martie - la coborârea din tren, am fost înconjurat cu ţipete şi fluierături, apoi prins ca un făcător de rele şi dus între patru inşi până acasă. Era pe la ora 11 noaptea când mi se făcea percheziţie, iar pe la ora unu eram dus la Călan de unde dimineaţa am fost dus la Deva.(.....)" erioada în care a locuit pe acest melag nu i-a fost deloc cu noroc, încă era urmărit și persecutat permanent de securitate "(.....) La Călan ne luase fostul proprietar totul, fiindcă nu-i puteam plăti datoria. Banii împrumutaţi ni-i luase Securitatea. Nici unii nu ne-au mai dat nimic înapoi din ce am avut - nici până astăzi (.....)". Un an mai tarziu, pe 13 martie 1959, este arestat din nou pentru că a continuat să activeze în Oastea Domnului. După ce este anchetat şi torturat timp de 9 luni la Cluj, este închis la Penitenciarul din Gherla. De aici este dus la colonia de muncă Periprava-Grind până în 1962, când este readus la Gherla şi ţinut aici până la eliberarea din 22 iunie 1964.


9

Tatăl poetului Dinu Flămând la muncă forțată pe șantierul uzinei de la

Călan

Daniel Lăcătuş

Dinu Flămând (n. 24 iunie 1947, Susenii Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud) poet, eseist și jurnalist francez, originar din România. Traducător inspirat din literatura franceză, spaniolă, italiană și portugheză, precum și comentator politic al actualității în presa românească și în cea internațională. În ianuarie 2011 a fost distins cu Premiul național ”Mihai Eminescu” Opera Omnia. Cum chiar el susținuse, a avut o copilărie fericită, mai puțin perioada în care tatăl său, Traian Flămând (foto) fusese ridicat și dus la muncă

forțată pe șantierul uzinei de la Călan la începutul anilor 1950. Abia cu câtva timp înainte să dispară a acceptat tata să-mi spună cine îl persecutase ani la rând. Fusese pus în fruntea listei pentru Călan tocmai de prietenul său cel mai bun, primarul din sat, împreună cu care căzuse prizonier pe front la Stalingrad. Doar că celălalt, la întoarcere, făcuse pactul cu comuniştii iar tata nu. Dar am rămas teribil de mirat constatând că tata îl iertase de multă vreme, ba chiar îl şi ajutase în momentul în care politrucul a rămas definitiv fixat într-un cărucior, paralizat. Nici azi nu ştiu de unde avusese tata uriaşa rezervă a pardonului şi enormele resurse de demnitate care până la sfârşitul vieţii sale l-au făcut să refuze orice muncă plătită de comunişti. (Dinu Flamând)

Călan Băi

Claudia NICHIȚELEA

Orașul Călan, urbe relativ mică cu câteva mii de locuitori, este cunoscut în țara noastră din două motive principale. Pe de o parte, fostul Combinat Siderurgic a reprezentat, în perioada comunistă, o rampă de ascensiune economică. De aici se exportau produse în țări de pe toate continentele, însă, după Revoluția din 1989, activitatea s-a stins treptat, lăsând fără loc de muncă mii de angajați ai fostei metalurgii locale. În imediata sa apropiere, însă, istoria nu s-a lăsat învinsă, vestigiile unor construcții antice dăinuind și astăzi. Este vorba

despre Călan Băi, sau Băile Aque, unde o rețea de ape termale, tămăduitoare, continuă și astăzi să aline suferințele bolnavilor.

Există indicii istorice care arată că în această zonă ar fi fost o așezare dacică, numită Idata, fapt ce întăreste ipoteza conform căreia de aceste ape termale s-ar fi bucurat mai întâi dacii. Ulterior, după ocupația romană, aceste băi au devenit foarte cunoscute și apreciate. Romanii sunt cei care au săpat în stâncă un bazin cu perimetrul de circa 94 de metri și adâncimea de 4 metri, în formă de lingură, alimentat de trei izvoare termale. Scurgerea apei din bazin se realiza printr-un jgheab săpat în piatră.O piatră din altarul Bisericii Streisîngiorgiu cuprinde inscripții cu referire la efectele binefecătoare ale acestor ape, adresate zeilor.

În ultimele decenii, valoarea curativă a acestor izvoare a fost fructificată prin construirea unui minicomplex turistic, cu trei bazine cu apă mezotermală și unul olimpic, cu apă de râu. Efectele terapeutice ale izvoarelor sunt


10

recunoscute, fiind eficace pentru reumatism, anumite boli de piele, neurastenie, precum și pentru tratarea artrozelor ori a unor afecțiuni ginecologice.

Legenda spune că trei zâne surori s-au luat la întrecere pentru a dovedi care este cea mai de folos omenirii. Mezina, înțeleaptă și bună cunoscătoare a medicinii populare, a străbătut munți și văi pentru a găsi un izvor fierbinte cu apă tămăduitoare. L-a aflat pe malul stâng al râului Strei și a săpat lângă el un bazin în care oamenii să se poată scălda. De existența și valoarea acestuia a aflat până și Decebal care, spune legenda, cobora adesea din cetatea sa pentru a-și lecui trupul istovit de lupte în această apă vindecătoare.

Potențialul turistic al complexului termal din Călan este exploatat în prezent, însă nu pe deplin. Importanța terapeutică a izvoarelor ce alimentează bazinele de înot este prea puțin pusă în valoare, Călan Băi fiind perceput cu precădere de tineri, drept un simplu ștrand, unde în weekend-

urile estivale sunt organizate discoteci în aer liber. Se pune accentul, astfel, pe latura recreațională a complexului și, mai puțin, pe cea a tratamentelor balneare.

Ar trebui să urmăm exemplul înaintașilor nostri iar izvoarele termale de la Aque să redevină prețuite pentru însușirile lor curative. Românii au însemnat locul acestei așezări pe “Tabula Peutengeriană”, harta care prezenta drumurile importante ce traversau Dacia, semn că apreciau și valorizau aceste izvoare deosebite. Și noi avem datoria să recunoaștem importanța acestor ape termale pe harta balneară a țării și să le consolidăm însemnătatea prin dezvoltarea micii stațiuni ce a luat naștere în jurul lor. Poate astfel, zâna ințeleaptă care ne-a dezvăluit comoara vie din adâncurile pământului va câștiga lupta cu surorile ei iar noi ne vom putea bucura și mai mult de leacurile inepuizabile ale naturii.

Asociaţia Sportivă "Victoria" Călan

Daniel Lăcătuş

Asociaţia sportivă Victoria Călan a luat fiinţă în anul 1918 sub numele de C.S.C (Clubul Sportiv Călan) Iniţiatorii acestei asociaţii au fost un grup de muncitori ai uzinei Călan. În sezonul 1928 - 1929 este adus de la Timişoara, Rainac Alexandru, fost jucător de talie internaţională. Mateiaş Alexandru, Felzer Emeric, Szabo Belus, Schraiber Rudolf, Rainac Alexandru, Schvart Bernat, sunt jucători care s-au remarcat şi care aveau să facă performanţe notabile mai târziu. De la înfiinţare şi până în anul 1934, C.S.C Călan se antrena când pe un teren, când pe altul. Primul teren a fost în incinta uzinei, lângă furnalul I. Din anul 1935 începe eopca de glorie a Călanului în materie de sport. S-au înfiinţat mai multe secţii: Fotbal, Tenis, Turism, Popice, Patinaj, Tenis de masă. Metalosport cucereşte în sezonul 1939 - 1940 campionatul cât şi barajele pe liga de vest jucând contra: Muncitorii Craiova, Banatul Timişoara, C.F.R. T. Severin, Zborul T. Severin, Vitrometan Medias şi Cimentul Turda. În urma acestor meciuri de baraj, Metalosport s-a clasat pe primul loc, motiv pentru care a fost declarată promovată în divizia B. În acest sezon formaţia a luat parte la meciurile din cupa româniei eliminând echipele:


11

Vulturii Lugoj (divizia B), Jiul Petroşani (Divizia A), Mică Brad (Divizia A), fiind eliminată în sferturile de finală de Unirea Tricolor (campoioana ţării la acel moment) Din 1941 activitatea Metalosportului este drastic redusă din cauza războiului. Unii dintre jucători luând parte activă pe front (Dochin Schvart), alţii au trecut în teritoriul cedat Ungariei (Kucerac, Szabo B, SzaboFr, Schraiber Rudolf) Din această cauză F.R.F a hotărât suspendarea orcarei activităţi sportive. La suspendarea activităţii A.S. Metalosport se găsea în divizia B, pe locul 3 în seria a II a, liga de vest. La sfârşitul războiului F.R.F. a repartizat formaţia din Călan în eşalonul IV, în cadrul campionatului regiunii Hunedoara. 1945 reprezintă un an de coşmar pentru echipa antrenată de Bolog Ioan, fost jucător al jiului care a căutat să refacă vechea echipă cu elemente tinere. Tot în acest an se schimbă şi denumirea Asociaţiei Metalosport în A.S. Victoria Călan. Din cauza greutăţilor financiare şi lipsa de experienţă a noilor jucători formaţia s-a clasat pe ultimul loc, fapt ce a dus la retrogradarea echipei în Raion.

În anul 1963 echipa A.S. Victoria Călan, în urma frumoaselor rezultate obţinute în campionatul regional,

clasându-se pe primul loc, a fost promovată în divizia C

Rezultatele excelente nu se lasă aşteptate. Un meci memorabil este acela cu Steaua. Spectatori, aproximativ 10.000. pa Romaniei - 1965/1966. /16) Victoria Calan 0(0-1)3 Steaua Bucuresti

În sezonul 1973 - 1974, A. S Călan revine în divizia B (Cu actualul director al Grupului Şcolar Ovid Densusianu” Călan, printre titulari)

Foste glorii ale formației din Călan

Alexandru Moga

Născut la 25 Martie 1958, Hunedoara. Primii pași în fotbal îi face în cadrul echipei

de juniori ai victoriei Călan, avându-l ca antrenor pe Marcel Grosu. După doi ani de juniorat, afirmându-se, este promovat în echipa de seniori Performanțe: Titular în echipa națională de juniori, având mai multe selecționări la activ. S-a făcut remarcat în meciul retur cu reprentativa de juniori a ungariei și la un turneu în Monaco, cu reprentativa Franței. Născut la 25 Martie 1958, Hunedoara. Primii pași în fotbal îi face în cadrul echipei de juniori ai victoriei Călan, avându-l ca antrenor pe Marcel Grosu. După doi ani de juniorat, afirmându-se, este promovat în echipa de seniori Performanțe: Titular în echipa națională de juniori, având mai multe selecționări la activ. S-a făcut remarcat în meciul retur cu reprentativa de juniori a ungariei și la un turneu în Monaco, cu reprentativa Franței.


12

Anton Mavrușka Născut la 23 Mai 1953 în Streisângeorgiu. Primii pași în

fotbal îi face la piticii victoriei, promovând în scurt timp la juniori, unde-l are antrenor pe I Kucserak. După o

scurtă perioadă se impune, ajungând la seniori, fiind titular ca mijlocaș stânga. A fost pentru mult timp chiar căpitanul echipei. Mai activează pe timpul satisfacerii stagiului milite la A.S Miercurea Ciuc. Este pur prdus al fotbalului calanean, făcând parte din generația de juniori din 1953, cea mai bună a victoriei Călan. Este primul jucator de fotbal din Călan care a activat în divizia A. S-a remarcat în sezoanele 1974-75 şi 1975-76 (tur) ca unul din tinerele talente ale Victoriei Călan, promovată în divizia B, în vara anului 1974, după un duel pe muchie de cuțit cu Minerul Lupeni. În primăvara anului 1976 Mravuşka era titular al Victoriei, care alinia următoarea formulă: Hlopețchi – Coiculescu, Bujor, Mercea, Boitor – Urmeş, Nanos, Schmidt – Tătîrcă, Mravuşka, Văetuş. Trei dintre componenții echipei: Văetuş, Mravuşka, Schmidt au fost selecționați pentru trialul la care au luat parte, la 21 martie, reprezentanții celor 54 de echipe din divizia B. Mravuşka a

făcut parte din grupul celor remarcați şi reținuți de antrenorii Virgil Blujdea şi Alexandru Constantinescu din lotul lărgit

(Foto: Gheorghe Culenco –

Cu ocazia meciului din Cupa Românie la fotbal, dintre Victoria Călan și Steaua București (1966),

rezultat 0-3.)

(Foto: Kucerak Iosif, fost jucător de bază al metalosport Călan.

A mai activat la Jiul (1940), Rapid (1940/1941) și A.S Sibiu, până în 1960. În 1965 revine la Călan ca antrenor).

(Foto: Kancic Ioan - Primul portar al Metalosportului Călan).

(Foto: Gruia Aurel - 1962. Unul dintre foștii jucători ai "Metalosport" Călan, ce avea să devină mai târziu un bun arbitru în divizia A și B)

Documents

Arhive Hunedrene - WordPress.com · 2013-04-08 · preoți, aria de răspândire a răscoalei fiind una foarte mare. Mobilizând numeroși țărani, de pe ȋntreg cuprinsul Transilvaniei,