Click here to load reader

ARHIVELE NAŢIONALE SERVICIUL JUDEŢEAN D · PDF fileArhivele Nationale ale Romaniei SJAN Dolj PREFAŢĂ În organizarea administrativ-teritorială a Ţării Româneşti, judeţul

  • View
    3

  • Download
    0

Embed Size (px)

Text of ARHIVELE NAŢIONALE SERVICIUL JUDEŢEAN D · PDF fileArhivele Nationale ale Romaniei SJAN Dolj...

  • Ar hiv

    ele N

    ati on

    ale al

    e R om

    an iei

    SJ AN

    D olj

    922

    ARHIVELE NAŢIONALE SERVICIUL JUDEŢEAN DOLJ

    SUBOCÂRMUIREA PLĂŞII DUMBRAVA

    INVENTAR 1831 – 1864

    Fond 85 109 u.a.

  • Ar hiv

    ele N

    ati on

    ale al

    e R om

    an iei

    SJ AN

    D olj

    PREFAŢĂ

    În organizarea administrativ-teritorială a Ţării Româneşti, judeţul Dolj apare

    pentru prima dată atestat documentar la sfârşitul secolului al XV-lea.

    Odată cu Regulamentele Organice, începând cu anul 1831, în administraţia

    locală s-au introdus ocârmuirile, conduse de câte un ocârmuitor, numit de Domn la

    propunerea Sfatului Administrativ şi subordonat direct Departamentului Treburilor din

    Lăuntru. În timpul regimului regulamentar, judeţul Dolj, era împărţit în opt plase: Amaradia,

    Balta, Dumbrava de Sus, Dumbrava de Jos, Jiul de Jos, Jiul de Sus, Gilortu şi Câmpul.

    În ceea ce priveşte, administraţia locală a plăşilor, Regulamentele Organice au

    introdus Subocârmuirile, conduse de un subocârmuitor, subordonat direct Ocârmuirii

    judeţului Dolj. Pe plan local şi administrativ, subocârmuitorul deţinea, în general, aceleaşi

    atribuţii ca şi vătafii şi zapcii care l-au precedat. Astfel, subocârmuitorul veghea la menţinerea

    ordinii şi liniştii în tot cuprinsul plăşii, controla strângerea dărilor, se ocupa de întreţinerea

    drumurilor, de funcţionarea în bune condiţii a poştei, având de asemenea şi atribuţii de ordin

    judecătoresc sau notarial, fiind prima „instanţă” de judecată, împărţind dreptate în cauze

    minore. Pentru cele majore, se adresa Tribunalului judeţului Dolj sau Vorniciei Trebuirilor

    din Lăuntru, dacă pricinile erau de competenţa voievodului, sau dacă îl priveau direct pe

    acesta.

    În perioada 1831-1864, plasa Dumbrava a suferit o serie de transformări, în ceea

    ce priveşte împărţirea teritorială şi administrativă. Începând cu anul 1831 şi până în 1848,

    plasa Dumbrava a funcţionat divizată în două plăşi şi anume plasa Dumbrăvii de Sus şi plasa

    Dumbrăvii de Jos. În realitate, însă, din punct de vedere administrativ, plasa era condusă de o

    singura administraţie, lucru ce se poate observa din documentele din acea perioadă, atunci

    când cei ce conduceau destinele plăşii, o denumeau Subocârmuirea plăşii Dumbravelor sau

    Dumbrăvilor. După 1848, denumirea instituţiei este schimbată din Subocârmuire în cea

    Subprefectură. Tot în perioada 1848-1864, denumirea oficială a plăşii era de Subprefectura

    plăşii Dumbrava, fapt ce atestă faptul că cele două subdiviziuni ale plăşii, au fost unificate.

    Tot în sfera administrativ-teritorială, Subocârmuirea plăşii Dumbrava a mai

    suferit transformări în ceea ce priveşte componenţa comunelor care o alcătuiau. Astfel, în

    catagrafia din 1831 plasa Dumbrăvii de Sus figura compusă din comunele: Tâmbureşti,

    Rojiştea, Bratovoieşti, Giorocu Mare, Cacaleţi, Adunaţii ot Giormane, Puţurile, Zănoaga,

    Giormanu de Jos, Giormanu de Sus, Teascu, Glodu, Săcuiu, Ghindeni, Preajba de Sus,

    Preajba de Jos, Cârcea, Lăcriţa. În aceeaşi catagrafie, plasa Dumbrăvii de Jos figura compusă

    din următoarele comune: Ostroveni, Oroşani, Grindeni, Bechetu, Călăraşi, Ascunsa, Lişteava,

    Visa, Piscu, Raeţii, Damianu, Căciulăteşti, Roaba, Foişorul, Dobreştii de Sus, Dobreştii de

  • Ar hiv

    ele N

    ati on

    ale al

    e R om

    an iei

    SJ AN

    D olj

    Jos, Vrabeţi, Lăcustenii de Jos, Lăcustenii de Sus, Giorocelul de Jos, Giorocelul de Sus,

    Murta de Jos, Murta de Sus.

    Subocârmuirea şi-a păstrat componenţa comunelor până în perioada domniei lui

    Alexandru Ioan Cuza, care prin legea administrativ-teritorială din anul 1864 modifică

    componenţa plăşilor. Prin introducerea unui număr mai mare de plăşi, se reduceau numărul de

    comune componente devenind, astfel, mai uşor de administrat. Potrivit textului acestei legi,

    plasa Dumbrava era alcătuită din următoarele comune: Mosna, Breasta, Obedinul, Sopotul,

    Seaca, Vârvoru, Fântânele, Carpen, Gebleşti, Gogoşiu, Gogoşiţa, Căciulatu, Floranu,

    Başcovu, Petroaia, Terpeziţa, Gabru, Lazu, Sălcuţa, Vela, Bucovicior, Plopşioru, Vârbiţa,

    Vârbicioara, Călugărei, Gubaucea, Scafeşeşti, Beloţu, Sârsca, Ciutura, Brabova de Sus,

    Brabova de Jos, Urdiniţa, Calopăr, Panaghia, Dâlga, Predeşti, Bucovăţ, Leamna, Palilula,

    Tencăneu, Mărăcinele, Vâlcomu, Răchita, Pleşoiu, Solomoneşti, Glodu, Vârâţii, Livezile,

    Podarii, Livezile de Sus.

    În depozitele Serviciului Judeţean Dolj al Arhivelor Naţionale, fondul

    Subocârmuirea plăşii Dumbrava cuprinde 109 unităţi arhivistice, create în perioada 1831-

    1864, în cantitate de 2,10 metrii liniari. Documentele ce compun acest fond arhivistic sunt în

    cea mai mare parte scrise în paleografie româno-chirilică. Ca genuri de documente, ponderea

    cea mai mare o are corespondenţa cu Ocârmuirea judeţului Dolj referitoare la militarii fugiţi

    din garnizoane, regimul de înregistrare şi soluţionare a petiţiilor, încasarea capitaţiilor,

    urmărirea răufăcătorilor, organizarea de târguri şi bâlciuri, vânzarea produselor agricole,

    bunurile rămase în cuprinsul plăşii după plecarea armatelor ruseşti, urmărirea şi înapoierea

    vitelor pribege, oieritul şi cornăritul păstorilor austrieni, înfiinţarea paznicilor dorobanţi la

    temniţele din Craiova, refugiul băjenarilor străini, infracţiuni săvârşite de militari şi de preoţi,

    scoaterea unor bunuri la mezat, alegerea împăciuitorilor, cutierilor şi pârcălabii satelor,

    organizarea şi administrarea Carantinelor Bechetului şi Calafatului, datorii către Marea

    Vistierie, ipotecarea produselor materii-prime, inventarierea produselor aflate în toate

    magaziile plăşii şi altele. O altă categorie de documente, o constituie liste de evidenţă, tabele

    şi catastife referitoare la soldaţii care au fugit din post şi nu s-au mai întors, proprietarii de

    bălţi din cuprinsul plăşii, orânduiala celor care erau însărcinaţi de către ocârmuitorul plăşii

    pentru a căuta slujbe păstorilor austrieci, evidenţa epidemiilor, catastife de morţi şi

    însănătoşiţi, evidenţa celor bolnavilor, evidenţa vitelor bolnave, catastife de boli ale vitelor,

    evidenţa relelor săvârşite în cuprinsul plăşii, evidenţa numărului de vite bolnave pe sate, liste

    de catagrafii ale vitelor după suhaturi, evidenţa vitelor pribege din cuprinsul plăşii,

    recensământul bisericilor şi al preoţilor, evidenţa fabricilor şi manufacturilor din cuprinsul

    plăşii structurată pe sate şi altele.

    O ultima categorie de documente, şi poate cea mai importantă, o reprezintă

    conflictele dintre ţăranii, care lucrau pământurile moşiilor, şi arendaşii sau proprietarii. În

  • Ar hiv

    ele N

    ati on

    ale al

    e R om

    an iei

    SJ AN

    D olj

    acest sens, documentele sunt foarte bogate şi descriu abuzurile pe care arendaşii şi proprietarii

    le făceau la adresa ţăranilor. De la întârzierea plăţii cuvinte din prestarea muncilor de pe moşii

    şi până la revoltele ţărăneşti locale, documentele fondului „Subocârmuirea plăşii Dumbrava”,

    surprind momentele cheie ale relaţiilor rurale, momente care au culminat cu legea

    împroprietării ţărăneşti din anul 1864. Astfel, în privinţa problemei ţărăneşti, documentele

    acestui fond arhivistic se referă la trimiterea în judecată a ţăranilor care făceau probleme,

    datoriile pe care le aveau arendaţii şi proprietarii la ţăranii de pe moşii, răscularea ţăranilor

    împotriva arendaşilor şi proprietarilor, împărţirea prin mezat a averilor puse sub sechestru

    pentru recuperarea şi plata datoriilor, sechestre instituite pe averile arendaşilor şi

    proprietarilor, plângerile ţăranilor vizavi de abuzurile săvârşite de arendaşi şi proprietari,

    darea în arendă a moşiilor din cuprinsul plăşii, judecăţile dintre ţărani şi arendaşi sau

    proprietari, strămutarea ţăranilor de pe o moşie pe altă, fuga ţăranilor de pe moşii, plângeri ale

    proprietarilor de moşii privitoare la comportamentul ţăranilor şi altele. Documentele din anul

    1864, surprind momentul împroprietăriri ţăranilor, iar în această problemă documentele se

    referă la declaraţiile ţăranilor care acceptă pământ şi la procese verbale ale acţiunilor de

    clasificare a ţăranilor pe categorii. Nu în ultimul rând, tot în anul 1864, documentele surprind

    şi momentul în care, în urma secularizării averilor, ţăranii au început să fure atât din avutul

    arendaşilor şi proprietarilor cât şi de pe moşiile rămase fără stăpân.

    Din cadrul fondului lipsesc documente din perioadele 1837-1844, 1846-1856,

Search related