Ar
hiv
ele
N
ati
on
ale
al
e R
om
an
iei
SJ
AN
D
olj
922
ARHIVELE NAŢIONALE
SERVICIUL JUDEŢEAN DOLJ
SUBOCÂRMUIREA
PLĂŞII DUMBRAVA
INVENTAR
1831 – 1864
Fond 85
109 u.a.
Ar
hiv
ele
N
ati
on
ale
al
e R
om
an
iei
SJ
AN
D
olj
PREFAŢĂ
În organizarea administrativ-teritorială a Ţării Româneşti, judeţul Dolj apare
pentru prima dată atestat documentar la sfârşitul secolului al XV-lea.
Odată cu Regulamentele Organice, începând cu anul 1831, în administraţia
locală s-au introdus ocârmuirile, conduse de câte un ocârmuitor, numit de Domn la
propunerea Sfatului Administrativ şi subordonat direct Departamentului Treburilor din
Lăuntru. În timpul regimului regulamentar, judeţul Dolj, era împărţit în opt plase: Amaradia,
Balta, Dumbrava de Sus, Dumbrava de Jos, Jiul de Jos, Jiul de Sus, Gilortu şi Câmpul.
În ceea ce priveşte, administraţia locală a plăşilor, Regulamentele Organice au
introdus Subocârmuirile, conduse de un subocârmuitor, subordonat direct Ocârmuirii
judeţului Dolj. Pe plan local şi administrativ, subocârmuitorul deţinea, în general, aceleaşi
atribuţii ca şi vătafii şi zapcii care l-au precedat. Astfel, subocârmuitorul veghea la menţinerea
ordinii şi liniştii în tot cuprinsul plăşii, controla strângerea dărilor, se ocupa de întreţinerea
drumurilor, de funcţionarea în bune condiţii a poştei, având de asemenea şi atribuţii de ordin
judecătoresc sau notarial, fiind prima „instanţă” de judecată, împărţind dreptate în cauze
minore. Pentru cele majore, se adresa Tribunalului judeţului Dolj sau Vorniciei Trebuirilor
din Lăuntru, dacă pricinile erau de competenţa voievodului, sau dacă îl priveau direct pe
acesta.
În perioada 1831-1864, plasa Dumbrava a suferit o serie de transformări, în ceea
ce priveşte împărţirea teritorială şi administrativă. Începând cu anul 1831 şi până în 1848,
plasa Dumbrava a funcţionat divizată în două plăşi şi anume plasa Dumbrăvii de Sus şi plasa
Dumbrăvii de Jos. În realitate, însă, din punct de vedere administrativ, plasa era condusă de o
singura administraţie, lucru ce se poate observa din documentele din acea perioadă, atunci
când cei ce conduceau destinele plăşii, o denumeau Subocârmuirea plăşii Dumbravelor sau
Dumbrăvilor. După 1848, denumirea instituţiei este schimbată din Subocârmuire în cea
Subprefectură. Tot în perioada 1848-1864, denumirea oficială a plăşii era de Subprefectura
plăşii Dumbrava, fapt ce atestă faptul că cele două subdiviziuni ale plăşii, au fost unificate.
Tot în sfera administrativ-teritorială, Subocârmuirea plăşii Dumbrava a mai
suferit transformări în ceea ce priveşte componenţa comunelor care o alcătuiau. Astfel, în
catagrafia din 1831 plasa Dumbrăvii de Sus figura compusă din comunele: Tâmbureşti,
Rojiştea, Bratovoieşti, Giorocu Mare, Cacaleţi, Adunaţii ot Giormane, Puţurile, Zănoaga,
Giormanu de Jos, Giormanu de Sus, Teascu, Glodu, Săcuiu, Ghindeni, Preajba de Sus,
Preajba de Jos, Cârcea, Lăcriţa. În aceeaşi catagrafie, plasa Dumbrăvii de Jos figura compusă
din următoarele comune: Ostroveni, Oroşani, Grindeni, Bechetu, Călăraşi, Ascunsa, Lişteava,
Visa, Piscu, Raeţii, Damianu, Căciulăteşti, Roaba, Foişorul, Dobreştii de Sus, Dobreştii de
Ar
hiv
ele
N
ati
on
ale
al
e R
om
an
iei
SJ
AN
D
olj
Jos, Vrabeţi, Lăcustenii de Jos, Lăcustenii de Sus, Giorocelul de Jos, Giorocelul de Sus,
Murta de Jos, Murta de Sus.
Subocârmuirea şi-a păstrat componenţa comunelor până în perioada domniei lui
Alexandru Ioan Cuza, care prin legea administrativ-teritorială din anul 1864 modifică
componenţa plăşilor. Prin introducerea unui număr mai mare de plăşi, se reduceau numărul de
comune componente devenind, astfel, mai uşor de administrat. Potrivit textului acestei legi,
plasa Dumbrava era alcătuită din următoarele comune: Mosna, Breasta, Obedinul, Sopotul,
Seaca, Vârvoru, Fântânele, Carpen, Gebleşti, Gogoşiu, Gogoşiţa, Căciulatu, Floranu,
Başcovu, Petroaia, Terpeziţa, Gabru, Lazu, Sălcuţa, Vela, Bucovicior, Plopşioru, Vârbiţa,
Vârbicioara, Călugărei, Gubaucea, Scafeşeşti, Beloţu, Sârsca, Ciutura, Brabova de Sus,
Brabova de Jos, Urdiniţa, Calopăr, Panaghia, Dâlga, Predeşti, Bucovăţ, Leamna, Palilula,
Tencăneu, Mărăcinele, Vâlcomu, Răchita, Pleşoiu, Solomoneşti, Glodu, Vârâţii, Livezile,
Podarii, Livezile de Sus.
În depozitele Serviciului Judeţean Dolj al Arhivelor Naţionale, fondul
Subocârmuirea plăşii Dumbrava cuprinde 109 unităţi arhivistice, create în perioada 1831-
1864, în cantitate de 2,10 metrii liniari. Documentele ce compun acest fond arhivistic sunt în
cea mai mare parte scrise în paleografie româno-chirilică. Ca genuri de documente, ponderea
cea mai mare o are corespondenţa cu Ocârmuirea judeţului Dolj referitoare la militarii fugiţi
din garnizoane, regimul de înregistrare şi soluţionare a petiţiilor, încasarea capitaţiilor,
urmărirea răufăcătorilor, organizarea de târguri şi bâlciuri, vânzarea produselor agricole,
bunurile rămase în cuprinsul plăşii după plecarea armatelor ruseşti, urmărirea şi înapoierea
vitelor pribege, oieritul şi cornăritul păstorilor austrieni, înfiinţarea paznicilor dorobanţi la
temniţele din Craiova, refugiul băjenarilor străini, infracţiuni săvârşite de militari şi de preoţi,
scoaterea unor bunuri la mezat, alegerea împăciuitorilor, cutierilor şi pârcălabii satelor,
organizarea şi administrarea Carantinelor Bechetului şi Calafatului, datorii către Marea
Vistierie, ipotecarea produselor materii-prime, inventarierea produselor aflate în toate
magaziile plăşii şi altele. O altă categorie de documente, o constituie liste de evidenţă, tabele
şi catastife referitoare la soldaţii care au fugit din post şi nu s-au mai întors, proprietarii de
bălţi din cuprinsul plăşii, orânduiala celor care erau însărcinaţi de către ocârmuitorul plăşii
pentru a căuta slujbe păstorilor austrieci, evidenţa epidemiilor, catastife de morţi şi
însănătoşiţi, evidenţa celor bolnavilor, evidenţa vitelor bolnave, catastife de boli ale vitelor,
evidenţa relelor săvârşite în cuprinsul plăşii, evidenţa numărului de vite bolnave pe sate, liste
de catagrafii ale vitelor după suhaturi, evidenţa vitelor pribege din cuprinsul plăşii,
recensământul bisericilor şi al preoţilor, evidenţa fabricilor şi manufacturilor din cuprinsul
plăşii structurată pe sate şi altele.
O ultima categorie de documente, şi poate cea mai importantă, o reprezintă
conflictele dintre ţăranii, care lucrau pământurile moşiilor, şi arendaşii sau proprietarii. În
Ar
hiv
ele
N
ati
on
ale
al
e R
om
an
iei
SJ
AN
D
olj
acest sens, documentele sunt foarte bogate şi descriu abuzurile pe care arendaşii şi proprietarii
le făceau la adresa ţăranilor. De la întârzierea plăţii cuvinte din prestarea muncilor de pe moşii
şi până la revoltele ţărăneşti locale, documentele fondului „Subocârmuirea plăşii Dumbrava”,
surprind momentele cheie ale relaţiilor rurale, momente care au culminat cu legea
împroprietării ţărăneşti din anul 1864. Astfel, în privinţa problemei ţărăneşti, documentele
acestui fond arhivistic se referă la trimiterea în judecată a ţăranilor care făceau probleme,
datoriile pe care le aveau arendaţii şi proprietarii la ţăranii de pe moşii, răscularea ţăranilor
împotriva arendaşilor şi proprietarilor, împărţirea prin mezat a averilor puse sub sechestru
pentru recuperarea şi plata datoriilor, sechestre instituite pe averile arendaşilor şi
proprietarilor, plângerile ţăranilor vizavi de abuzurile săvârşite de arendaşi şi proprietari,
darea în arendă a moşiilor din cuprinsul plăşii, judecăţile dintre ţărani şi arendaşi sau
proprietari, strămutarea ţăranilor de pe o moşie pe altă, fuga ţăranilor de pe moşii, plângeri ale
proprietarilor de moşii privitoare la comportamentul ţăranilor şi altele. Documentele din anul
1864, surprind momentul împroprietăriri ţăranilor, iar în această problemă documentele se
referă la declaraţiile ţăranilor care acceptă pământ şi la procese verbale ale acţiunilor de
clasificare a ţăranilor pe categorii. Nu în ultimul rând, tot în anul 1864, documentele surprind
şi momentul în care, în urma secularizării averilor, ţăranii au început să fure atât din avutul
arendaşilor şi proprietarilor cât şi de pe moşiile rămase fără stăpân.
Din cadrul fondului lipsesc documente din perioadele 1837-1844, 1846-1856,
