Arii Naturale Protejate in Norvegia

Embed Size (px)

Citation preview

Universitatea Crestina D. Cantemir Facultatea de Managementul Afacerilor in Turism

Ecoturism si dezvoltare durabila Arii naturale protejate in Norvegia (Referat)

Conf. univ. dr. Andreea Bltreu

Studenta: Ispas Simona Andreea

Bucuresti 2012

Arii naturale protejate din NorvegiaCap1. Prezentarea generala1.1. Aspecte generaleNorvegia ocupa partea vestica a Peninsulei Scandinave. Aproximativ o treime din aceasta tara muntoasa dintre Marea Nordului si Oceanul Arctic se intinde dincolo de Cercul Polar. Teritoriile sale cuprind arhipelagul Svalbard(Spitsbergen) si insula Jan Mayen, la est de Groenlanda. Linia de coasta a tarii are o lungime totala de 22.000 km. O trasatura unica a tarii sunt fioldurile care brazdeaza uscatul. Aceste fiolduri erau odata vai, acoperite de ghetari in timpul perioadei glaciare, dar care apoi au inundat zona, producand inaltare a nivelului marii. La nord de Bergen se intinde Sognefjord, cel mai lung din aceste fiorduri, de peste 200 km, iar capitala, Oslo, se afla la capatul dinspre Oslofjord. Principalele puncte de atractie ale Norvegiei sunt peisajele variate care se extind peste Cercul Arctic. Este renumita pentru fioldurile sale, muntii, statiunile de schi, lacuri si paduri. Norvegia atrage sute de mii de turisti straini in fiecare an. Muntii Norvegiei ofera excursionistilor si cataratorilor multe provocari: de la plimbari usoare pe dealurile desfasurate de-a lungul frontierei cu Suedia si pana la strabaterea sirurilor de munti salbatici, cum sunt cei din Parcul National Jotunheimen. Infrastructura in zonele de drumetie e absolut superba: reteaua de poteci e extinsa cu conditii bune si se gasesc cabane la intervale regulate.

1.2.TransportSistemul de autostrazi norvegian acopera mai mult de 90.000 km, din care aproximativ 67.000 sunt pavate. Sistemul include autostrada de tranzit cu feribotul pe cai navigabile, numeroase poduri si tuneluri si multe trecatori. Reteaua feroviara are o lungime de 4.058 km. Cel mai important aeroport din Norvegia este Gardermoen. Capitala rii, Oslo, are cel mai mare port. Alte porturi internaionale se afl n Bergen, Kristiansand, Narvik i Trondheim. ntinderile mari din interiorul rii sunt conectate prin legturi aeriene, prin 54 de aeroporturi, cele din Oslo i Bergen funcionnd i ca aeroporturi internaionale. Norvegia deine dou eptimi din linia internaional aerian SAS (Scandinavian Airlines Systems). Exist legturi regulate de vapoare ctre rile nvecinate i ctre Islanda i Insulele Feroe. Aeroporturi internaionale exist n Oslo, Stavanger i Bergen.

1.3. Dezvoltarea economico-socialaMedia de varsta a populatiei este de 39 ani, insa aceasta cifra variaza foarte mult in diferite parti ale tarii. 26% din populatia tarii este sun 20 ani, 61% este intre 20 si 66 ani si 13%

2

este peste 66 ani.Speranta de viata este in prezent astfel: femeile aproximativ 83 ani, iar barbatii aproximativ 78 ani.

1.4. Potentialul turistic naturalTeritoriul tarii este strabatut de Alpii Scandinaviei, afectati de glaciatiunea cuaternara, in mare parte erodati, cu aspect de platouri in zona centrala.Relieful scade in inaltime spre nordest, pana la Capul Nord altitudinile ajungand sub 400 m.In partea de est a tarii, domina fiordurile,cel mai mare fiind Sognefjord, urmat de Hardangerfjord si Geirangerfjord- este in acelasi timp si unul dintre cele mai renumite fiorduri ale Norvegiei. In partea de nord, dincolo de Cercul Polar, apar insule precum:Lofoten, Vesteralen si Senja. Fasii de fiord si zonele montane de pe coasta de vest a Norvegiei se afla pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Pe litoral campiile ocupa suprafete foarte restranse.

ClimaClima este temperat- oceanica, influentata de curentele de ape calde (Gulf Stream). n ciuda situarii geografice a Norvegiei n nordul extrem, clima din interiorul tarii este surprinzator de blnda.Norvegia este tara situata la latitudinea cea mai nordica din lume care are ape navigabile. Acest lucru se datoreaza vnturilor alizee mpinse peste Oceanul Atlantic de continentul american si curentilor calzi care curg dinspre Ecuator spre nord n directia Marii Norvegiei, unde unghiul tarmului norvegian si un culoar deschis nspre Oceanul Arctic ajuta la directionarea aerului si apelor temperate nspre o latitudine mai nordica. Clima Norvegiei difera mult de la un an la altul, mai ales n regiunile nordice extreme, care sunt situate la marginea zonei temperate mondiale. Cea mai scazuta temperatura nregistrata este de - 51 C la Krjohka-Karasjok n nordul Norvegiei. Temperatura medie anuala variaza de la circa 8 C de-a lungul coastei de Vest pna la temperaturi sub 0 C n munti. Cele mai reci luni ale anului sunt ianuarie si februarie, iar cea mai calda perioada n interiorul tarii este la jumatatea lunii iulie, n timp ce n regiunile de coasta si cele muntoase temperaturile cele mai ridicate se ating putin mai trziu. Clima din Norvegia este diferita de cea din restul Scandinaviei. Lanturile muntoase nalte care separa tara protejeaza mpotriva precipitatiilor zone ntinse din estul Norvegiei, drept pentru care aici clima este mai continentala dect ar fi de asteptat pentru o zona din apropierea coastei. n unele din aceste regiuni situate la est de munti, caderile de precipitatii sunt mai mici de 300 mm. Majoritatea precipitatiilor cauzate de mare cad de-a lungul tarmurilor de Vest, unde exista regiuni care nregistreaza valori maxime de 3 000 mm anual.

Mediul marin si de coastaTarmurile norvegiene, inclusiv fiordurile si insulele, se ntind pe mai mult de 57 000 km. Aproximativ 80 % din populatia Norvegiei locuieste n zona de coasta care, datorita resurselor sale, continua sa joace un rol major n economia regionala si nationala. Activitatile importante din zona de coasta includ pescuitul, acvacultura, transportul maritim, turismul si relaxarea. Tarmurile poseda si un important patrimoniu cultural, care reprezinta o parte semnificativa a istoriei si identitatii Norvegiei.

3

Datorita jurisdictiei asupra si a responsabilitatii pentru o suprafata marina care este de sase ori mai mare dect suprafata sa terestra,Norvegia acorda un interes deosebit administrarii zonelor maritime si resurselor oceanice. Norvegia sufera din cauza poluarii provenite din alte tari, care este adusa pe malurile sale de curentii oceanici si de vnt. Norvegia are drepturi legale asupra unor zone marine care contin importante zacaminte de petrol si gaze naturale. n ultimele decenii, industria petroliera a devenit o componenta de baza a economiei norvegiene. Petrolul si gazele naturale vor continua sa fie extrem de importante si n viitor. Zonele maritime si de coasta ale Norvegiei sunt printre cele mai productive din lume n ceea ce priveste resursele marine vii. n timp ce resursele petroliere nu sunt regenerabile, colectarea resurselor marine nu va fi niciodata limitata n timp, cu conditia ca ele sa fie gestionate dintr-o perspectiva durabila pe termen lung. Acvacultura de pe coasta Norvegiei are un enorm potential de dezvoltare industriala si comerciala n viitor. Recifele de corali, probabil cel mai vulnerabil tip de mediu marin existent, se gasesc dea lungul ntregii coaste norvegiene. Aceste recife sunt extrem de importante pentru pescuit, cercetare si ca sursa de resurse marine genetice. Conform estimarilor, ntre 30 si 50 la suta din recifele de corali din apele norvegiene au fost distruse sau zdrobite, probabil din cauza pescuitului cu traulul pe fundul apei. n ultimii ani, autoritatile norvegiene au pus n aplicare masuri de protectie a recifelor de corali. n iunie 2003, Ministerul Norvegian al Pescuitului si Ministerul Mediului au primit Premiul international Darul Pamntului din partea Fondului Mondial pentru Animale si Plante Salbatice, pentru eforturile lor, ncununate cu succes, de stopare a degradarii recifelor norvegiene de corali.

HidrografieReteaua hidrografica a Norvegiei este foarte bogata in rauri si lacuri(65.000). Cel mai mare rau al tarii, Raul Glomma(604 km lungime) este situat in partea de est si impreuna cu afluentii sai dreneaza o mare parte din teritoriul Norvegiei. Raurile din partea de vest a tarii sunt scurte si repezi si formeaza numeroase cascade.Cascade pitoresti sunt Cele Sapte Surori(250 m) din Geiranger si Langfossen in Akrafjord, Voringfossen este o cascada cu o cadere de apa de 183 metri in Eidfjord. Mardalsfossen este una din cele mai inalte cascade din Europa, cu doua caderi de apa, avand o inaltime de 705 metri. Cascada Ramnefjellsfossen are o inaltime totala de 818 metri, alcatuita din 5 caderi de apa, alimentate de ghetarul Jostedal. Cel mai lung rau din nord este Tana, care se varsa in Marea Barents si formeaza o parte a frontierei cu Finlanda. Norvegia detine un numar ridicat de lacuri glaciare, cel mai mare dintre acestea fiind Mjosa(362 km suprafata si 449 m adancime maxima). Lacul Hornindalsvatnet(514 m adancime) este considerat cel mai adanc din Europa(cu exceptia Marii Caspice).

Apele minerale si termale4

Norvegia are doua izvoare termale importante: Jotun si Troll si sunt localizate in insula Svalbard.Se afla la 50 metri deasupra nivelului marii. A cestea sunt cele mai nordice izvoare fierbinti de pe planeta. Inconjurate de ghetari si varfuri muntoase abrupte in vest, la est de masive de gresie rosie, iar in sud se afla vulcanul Sverrefjell, cele doua izvoare reprezinta un punct fierbinte geologic al Svalbard-ului. Temperatura izvorului Jotun atinge 24,5C, iar cea a lui Troll este de 28,3C. In ceea ce priveste apele minerale, esxista doua izvoare renumite in apropierea orasului Larvik, in sudul Norvegiei, cunoscute drept Kong Hakons Kilde, unul cu apa sulfurosalina, din care se imbuteliaza apa minerala marca Farris si un izvor feruginos.

Vegetatia si faunaNorvegia este acoperita in procent de 25 % de paduri(nemorale- stejar, pin, anin cenusiu, hemiboreale si boreale- stejar sesil, frasin european, ulm, artar norvegian, tisa, anin negru, specii de molid norvegian), in special in partea centrala si sudica. In vaile glaciare vaste pana la 850 m altitudine si in estul tarii pana la 700 m se intalnesc paduri de molid si pin. Cele mai extinse paduri din Norvegia se afla intre granita cu Suedia si raul Glama. La nord de Cercul Polar, pinii si molizii cresc numai in vaile interoare,insa fructele de padure cresc din abundenta in toate regiunile.(afine, zmeura, coacaze, mure pitice). In rest predomina vegetatia de tundra alpina, al carei etaj se gaseste la peste 1.900 m altitudine(specii de salcie, ienupar, mesteacan pitic, fructe de padure in zonele alpine joase, muschi si licheni) In ce priveste fauna, animalele arctice se gasesc pe tot cuprinsul tarii(reni, lupi, lemingi), dar in regiunile sudice se intalnesc numai in zone montane. Elanii sunt asociati cu padurile de conifere, iar caprioarele rosii se gasesc pe coasta de vest. Ursul si linxul se regasesc in nord, pe arii restranse, vulpea, vidra si jderul sunt animale comune in Norvegia, iar castorul si bursucul predomina in majoritatea regiunilor. Ca specii de pesti, cele mai intalnite sunt pastravul si somonul, iar pasarile se regasesc in regiunile montane impadurite (specii de potarnichi) si in insule (pasarile marine).

1.5. Potentialul turistic antropicCa si in cazul obiectivelor turistice naturale, atractivitatea obiectivelor turistice rezulta din reflectarea unor elemente ca: unicitatea, vechime, inedit, dimensiune, forma, functie, semnificatie, perioada de timp, etc. Multitudinea de obiective turistice de natura antropica poate fi grupata in mai multe categorii: obiective turistice culturale (muzee, case memoriale, biblioteci, universitati, teatre, opere); obiective religioase (biserici, catedrale); obiective istorice (castele, palate, cetati); obiective turistice de natura economica (poduri, viaducte, tunele, faruri, sedii ale unor institutii). Pot fi vizitate orase precum: Oslo, Bergen, Trondheim, Tromso, Stavanger, Molde, Alta, Roros, etc.

5

Intre resursele turistice de natura antropica trebuie cuprinse si activitati umane cu functie turistica. Acestea pun in valoare specificul social si cultural al unei regiuni. Activitatile sunt diverse, dar reflecta in principal specificul comunitatilor locale(muzica, dans, obiceiuri, preparate culinare, etc). In prezent se considera importanta conservarea monumentelor si a siturilor ca parte dintr-un integrat, si nu doar ca si cladiri sau alte structuri individuale. Exista cinci astfel de medii culturale protejate in Norvegia: Complexul de ferme de la Havra, Manastirea Utstein, asezarea lapona Neiden, minele de argint de la Kongsberg si comunitatea de coasta Songdalstrand. Comunitatea urbana Birkelunden din Oslo va fi de asemenea protejata.

Cap. 2. Arii naturale protejate in NorvegiaParcurile naturale au fost organizate mai trziu, crearea lor fiind determinat de dezvoltarea crescnd a turismului, reprezentnd primul concept pentru a veni n ajutorul faunei persecutate si florei ameninate. Ele desemneaz un teritoriu de o frumusee aparte, care grupeaz o serie de atracii turistice, respectiv fenomene natural originale, monumente istorice si de arta. Omul se straduiete s intervin ct mai puin in viaa animalelor i a vegetaiei slbatice din aceste parcuri. Mai multe parcuri naionale organizez activiti n aer liber cu o reea de trasee marcate i locuri pentru cazare peste noapte n cabine self-service. Aproximativ 14,3% din teritoriul Norvegiei (partea continentala) este protejat. Parcurile Nationale detin 8,3% din terenuri, rezervatiile naturale 1,3% si alte zone protejate 4,7%. Diverse Parcuri Naturale au amenajari pentru activitati in aer liber, o retea de poteci marcate si cazare peste noapte in cabane. Acestea sunt minimale in zonele vulnerabile, unde se doreste limitarea impactului vizitatorilor cu mediul protejat si se impun restrictii si regulamente stricte. Parcurile nationale sunt importante in special pentru speciile care necesita teritorii intinse si private pentru a supravietui, cum este cazul renilor, animalelor si pasarilor de prada. Multe din acestea sunt in pericol din cauza activitatilor umane si unele risca disparitia. Norvegia are o responsabilitate internationala de a proteja atat speciile cat si habitatele acestora. Aproape 85% din Parcurile Nationale norvegiene sunt in spatiul montan, variat, de la platouri la varfuri muntoase abrupte, la ghetari si ravene. Principalele Parcuri Nationale sunt: Parcul National Hardangervidda- a fost declarat parc national in anul 1981. Are o suprafata de 3.422 km fiind unul din cele mai mari parcuri care sunt neatinse de mana omului. Parcul adaposteste unul din cei mai mari ghetari norvegieni- Hardangerjokulen si de asemenea cea mai bogata flora si fauna arctica, cea mai mare rezervatie de reni. Parcul National Jotunheimen- a fost fondat in anul 1980 si acopera o suprafata de aproximativ 1.150 km . Jotunheimen este o zona muntoasa din sudul Norvegiei si include cei mai inalti munti din tara in numar de 29, cascade, rauri, lacuri, ghetari si vai pline de vegetatie. 6

Jotunheimen detine recordul la altitudine pentru un numar mare de specii din flora Norvegiei. Piciorul cocosului este una din plantele care infloresc si se dezvolta la altitudine de 2.370 m pe muntele Glittertind. Saxifragul mov si Radacina Aurie cresc si ele la o altitudine de peste 2.300 m peste nivelul marii. In multe parti ale parcului national rocile sunt calcifere si gazduiesc o varietate bogata de plante care iubesc acest tip de sol printre care si avenele alpine. Parcul mai gazduieste si multe specii de animale precum: reni, elani, cerbi, caprioare, vulpi, nurci, glutoni si rasi. Parcul National Dovrefjell-Sunndalsfjella a fost fondat in anul 2002 si are o suprafata de 1.693 km. Parcul a fost creat pentru a mentine o mare zona muntoasa neatinsa de mana omului, pentru a conserva un ecosistem alpin cu biodiversitatea sa naturala, pentru a proteja renii salbatici si habitatele, pentru a conserva depozitele geologice si pentru protejare patrimoniului cultural. Desi este un mediu dur, muntii, cei mai inalti fiind Snohetta la 2 286 metri, se fac drumetii spectaculoase in timpul verii si se practica schi in timpul iernii. Datorita plimbarilor lungi in cea mai mare parte, zone mari cu colibe nedotate, zone fara trasee si cu conditii meteorologice aspre, aceasta zona este recomandata persoanelor experimentate si bine echipate. Parcul National Rondane este cel mai vechi parc national din Norvegia, fiind infiintat la 21 decembrie 1962. O mare parte a parcului se afla la peste 1 445 metri deasupra nivelului marii, si acolo sunt 10 varfuri de peste 2 000 metri: Rondeslottet (2178 m) si Storronden (2138 m). Aici traseele sunt marcate si se gasesc cabane turistice si cabine private. Parcul a fost extins in anul 2003 si in prezent are o suprafata de 963 km si adaposteste renii salbatici. Rondane este o zona tipica montana, cu platouri inalte si mari. Clima este arida. In aceasta zona creste mesteacanul alb, alte specii de copaci in zonele joase. La altitudini de peste 1.500 m rocile sunt acoperite de iarba neagra si licheni. Parcul National Jostedalsbreen a fost infiintat la 25 octombrie 1991, iar in 1998 a fost marit pana la nord-vest. Acesta cuprinde cel mai mare ghetar de pe continentul european, Jostedalsbreen. Parcul are o suprafata de 1.310 km, ghetarii acoperind 800 km.Parcul cuprinde si trei muzee ce pot fi vazute de vizitatori. Parcul Hardangervidda, fondat in anul 1981 si situat in nordul Norvegiei, este cel mai mare parc national din aceasta tara avand o suprafata de 3 430 kmp.Cel mai mare platou din muntii Scandinaviei este protejat. Pentru a cunoaste toate coltisoarele pitoresti ale parcului este necesara escaladarea pana la 1 100- 1400 m. In acest parc traieste cel mai mare numar de reni de pe acest continent(17 000 de exemplare). Renii traiesc aici de mii de ani. Dar nu numai mamiferele se simt bine aici. Parcul Hardangervidda este un loc extraordinar pentru pescuit pastravi. Lacurile montane formeaza inceputul multor rauri. Frumosul si salbaticul rau Bjoreia, curgand de pe platou pe o lungime de 145 metri, formeaza o cascada pitoreasca. Voringfossen se varsa in partea cea mai adanc ancorata in uscat a fiordului Eid. Exista o retea de trasee marcate, cu o lungime totala de aproximativ 1 200 km. In vara sunt disponibile cabane cu servicii sau self service. Dintre rezervatiile naturale se remarca:

7

Arealul Peisajului Protejat Utladalen, adiacent Parcului National Jotunheimen, infiintat in anul 1980, cu o suprafata de 300 km patrati. Acesta adaposteste valea Utladalen, cea mai adanca din Norvegia, inclusiv lacul Tyin. Rezervatia naturala Trillemarka In partea centrala a Norvegiei de est, la granita dintre vaile Sigdal si Numedal se gaseste una dintre cele mai frumoase zone forestiere din Norvegia- Trillemarka-.Aceasta are o suprafata de 43.020 kmp si a fost infiintata la 13 decembrie 2002. Rezervatia naturala consta intr-una dintre cele mai mari paduri naturale din regiunea Ostlandet, incluzand paduri virgine de molid si 93 de specii de plante aflate pa lista rosie de protectie a IUCN(International Union for Conservation of Nature) Guvernul Norvegiei a decis pe 8 ianuarie 2008 ca 147 kmp din rezervatie sa fie strict protejata. Rezervatia Naturala Ostensjovannet a fost infiintata in anul 1992, in zona orasului Oslo. Are o suprafata de 0,29 kmp. Rezervatia adaposteste lacul cu acelasi nume si este bine cunoscuta pentru varietatea larga de pasari si animale salbatice care pot fi intalnite aici. Rezervatia Naturala Innerdalen protejeaza valea cu acelasi nume-Innerdalen- din regiunea Sunndal. Este prima rezervatie naturala a Norvegiei, fiind infiintata in anul 1967 si are o suprafata de 73 kmp. Rezervatia Naturala Anda, din regiunea Nordland, in Arhipelagul Vesteralen, gazduieste Farul Anda, ultimul far automatizat din Norvegia in 1987, si unde isi are cuibul specia rara de pufini atlamtici si unde traieste o larga colonie de foci. Alte peisaje naturale sunt: Fiordurile norvegiene sunt unele dintre cele mai spectaculoase peisaje din lume. Sognefjord, cel mai lung fiord din Norvegia, i al doilea din lume, dar i cel mai adnc, i Geirangerfjord, renumit pentru frumuseea peisajelor, sunt incluse din anul 2005 n patrimoniul UNESCO. Norvegia este una dintre puinele ri din lume care au fiorduri, crestturi adnci de-a lungul rmurilor, formate de gheari prin erodare, cu milioane de ani n urm, iar peste aceste golfuri adnci i strmte norvegienii au construit poduri. Lyse este cel mai spectaculos, dar i cel mai periculos fiord, iar drumul pn la acest platou ce se afl la 1.000 de metri deasupra mrii este ntortocheat, cu poriuni de zpad care strlucete i n timpul verii. Norvegia este, de asemenea, i trmul fascinantului spectacol al aurorelor boreale, fenomen care are loc tot timpul anului

2.1. Categorii de arii naturale protejateLa baza constituirii ariilor protejate a stat in primul rand faptul ca acestea satisfac nevoi ale oamenilor. Din necesitatea ariilor protejate au rezultat o varietate de tipuri de arii protejate, 8

care se diferentiaza in principal in functie de gradul de protectie (sau gradul permis al interventiei umane) si in functie de scopul ariei protejate. S-au constituit astfel arii protejate care protejeaza cele mai naturale zone de pe glob, in care interventia omului este aproape inexistenta, dar si zone in care interventia omului este prezenta, cum e cazul peisajelor modificate ce au o importanta peisagistica si culturala deosebita. Asfel, forul care si-a propus sa rezolve aceasta problema dificila a fost Uniunea Internationala de Conservarea a Naturii (IUCN The World Conservation Union) care prin misiunea sa avea competenta necesara sa o faca. IUCN ncearca sa influenteze, sa ncurajeze si sa asiste societatile din toata lumea pentru conservarea integritatii si diversitatii naturii si pentru a se asigura ca orice utilizare a resurselor naturale este echitabila si durabila. Un sistem pentru definirea si clasificarea ariilor protejate a rezultat ca urmare a activitatii desfasurata de IUCN n acest domeniu timp de aproape un sfert de secol. Acest sistem a fost adoptat de catre guverne si explicat prin linii directoare. In prezent categoriile IUCN sunt raspandite in intreaga lume si sunt luate drept referinta in orice dezbateri privind ariile protejate. Scopul acestui sistem de definire si clasificare a ariilor protejate este acela de a contribui la cresterea gradului de ntelegere a tuturor celor interesati a diferitelor categorii de arii protejate. Principiul central pe care se bazeaza liniile directoare este acela ca ariile protejate trebuie sa fie definite de obiectivele lor de management, nu de titlul ariei si nu de eficienta managementului n ndeplinirea respectivelor obiective. Problema eficientei management-ului trebuie desigur luata in considerare, dar ea nu este vazuta ca un criteriu de categorisire. In lucrarea "Liniile directoare pentru categoriile de management ale ariilor protejate" realizata de catre IUCN, se spera ca aceste linii directoare sa fie utilizate pe scara larga de catre toti cei implicati n procesul declararii de noi arii protejate si in revizuirea celor existente. Ele sunt proiectate pentru a forma o baza utila pentru crearea planurilor sistemelor nationale de arii protejate. Trebuie subliniat faptul ca aceste linii directoare nu sunt mecanismul de conducere pentru guverne sau organizatii n procesul de decidere a scopurilor ariilor protejate potentiale. Ariile protejate trebuie sa fie declarate pentru a ndeplini obiectivele conforme cu scopurile si cerintele nationale, locale sau private (sau un amestec al acestora) si numai dupa aceea etichetate cu o categorie IUCN corespunzatoare obiectivelor de management. Aceste categorii au fost elaborate pentru facilitarea comunicarii si informarii, si nu pentru a conduce sistemul. Istoricul aparitiei categoriilor IUCN(primele clasificari si diferente fata de sistemul din 1978) Prin Comisia Mondiala asupra Ariilor Protejate (WCPA) cunoscuta in trecut sub numele de Comisia asupra Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate (CNPPA), IUCN a oferit pe plan international consultanta asupra categorisirii ariilor protejate timp de mai mult de un sfert de secol. Scopul acestei consultante a fost: - constientizarea guvernelor asupra importantei ariilor protejate; - incurajarea guvernelor sa dezvolte sisteme de arii protejate a caror obiective de management sa fie conforme cu conditiile nationale si locale; - reducerea confuziei generate de adoptare a numerosi termeni diferiti pentru a descrie tipuri diferite de arii protejate; - asigurarea unor standarde internationale pentru a ajuta contabilizarea si compararea

9

globala si regionala intre tari; - asigurarea unui cadru pentru colectarea, procesarea si diseminarea datelor privitoare la ariile protejate; - imbunatatirea comunicarii si intelegerii intre toti cei implicati in actiuni de conservare. Prima etapa a fost definirea termenului de "parc national" in 1969 de catre Adunarea Generala IUCN. Multa munca de pionierat a fost desfasurata de Dr. Ray Dasmann, care a elaborat un sistem preliminar de categorisire publicat de catre IUCN in anul 1973. In 1978 IUCN-ul a publicat raportul CNPPA "Categorii, Obiective si Criterii pentru Ariile Protejate", raport elaborat de Comitetul CNPPA asupra Criteriilor si Nomenclaturii prezidat de Domnul Dr. Kenton Miller. Acest raport a propus urmatoarele 10 categorii: I. Rezervatie Stiintifica/Rezervatie Naturala Stricta II. Parc National III. Monument Natural IV. Rezervatie de Conservare a Naturii/ Rezervatie Naturala Gospodarita V. Peisaj Protejat VI. Rezervatie de Resurse VII. Arie Naturala Biotica/Rezervatie Antropologica VIII. Arie Gestionata pentru Utilizari Multiple/Arie cu Resurse Gospodarite IX. Rezervatie a Biosferei X. Sit al Patrimoniului Mondial Natural Acest sistem de categorisire a fost utilizat pe scara larga. A fost incorporat in anumite legislatii nationale, utilizat in dialogul intre managerii ariilor protejate de pe tot globul si a format structura organizatorica a Listei Natiunilor Unite asupra Parcurilor Nationale si Ariilor Protejate.

2.2. Acte normative privind protejarea ariilor naturale1)Actul nr. 16/28.06.1957 privind agrementul in aer liber- in scopul protejarii bazei naturale pentru agement in aer liber, si apararii dreptului public de acces si trecere prin regiunile de tara si dreptul de a petrece timp in acele locuri astfel ca oportunitatile pentru recreere in aer liber ca activitate de petrecere a timpului liber in mod sanatos, sigur pentru mediu si care ofera o stare de bine, sa fie mentinute si promovate. 2)Actul nr.50/09.06.1970, privind Patrimoniul cultural- cu scopul de a proteja monumentele arhitecturale, siturile arheologice si mediile culturale in toata varietatea si detaliul lor, atat ca parte a patrimoniului cultural si identitatii nationale cat si ca element al mediului in general si al managementului resurselor. 3)Actul nr. 38/29.05.1981 privind viata salbatica si habitatele animalelor salbatice- viata salbatica se refera in acest caz la toate mamiferele terestre si pasari, amfibieni si reptile. 4)Actul nr. 671/18.10.1991 privind turismul si calatoriile in Svalbard- acesta are scopul de a regulariza activitatile de campare astfel incat sa nu dauneze mediului izolat al Insulei Svalbard, respectand ariile de salbaticie, elemente de peisaj, flora, fauna(mai ales ursii polari) si patrimoniul cultural.

10

Cap. 3. Concluzii si propuneriPropuneri:1) Producerea unei noi strategii de marketing pentru Norvegia ca destinaie turistic internaional. Pentru aceasta se urmrete producerea de materiale informaionale clare i dinamice despre Norvegia ca ar i Norvegia ca destinaie turistic. Aceste materiale vor fi distribuite reelei de oficii turistice din strintate, tour-operatorilor i pe internet. Materialele primesc finanare n limita resurselor puse la dispoziia Innovation Norway.f.promovarea Norvegiei ca brand n strintate. 2) Campanii de marketing pe pieele strine. Se fac mari investiii pentru introducerea Norvegiei ca destinaie n Suedia i Danemarca i pentru promovarea acesteia ca destinaie turistic de iarn n Suedia, Danemarca,Germania i Marea Britanie. 3)Stabilirea unui program pentru promovarea geoturismului (turism care susine i sporete caracterul geografic al unui loc) n Norvegia. Se urmrete introducerea pe noi piee ca: Rusia, China, India i Polonia 4) Stabilirea unui program pentru promovarea ecoturismului ca un concept adaptat condiiilor norvegiene 5)Stabilirea unui program pentru cercetarea strategic n domeniul turismului bazat pe natur 6)Stabilirea de proiecte finanate public pentru dezvoltarea produselor turistice noi, inovative, concentrate pe turismul permanent 7)Stabilirea unui nou program de promovare a training-ului competent n industria turismului i cltoriilor O strategie, din partea Guvernului Norvegiei este cea intitulat Experiene Valoroase (Valuable Experiences), lansat de Ministerul Comerului i Industriei pe 18 decembrie 2007, avand trei mari obiective: creaia i productivitatea n industria turismului, comuniti rurale durabile prin slujbe permanente n domeniul turismului i Norvegia - o destinaie durabil.

ConcluziiNorvegia este o tara muntoasa, din Peninsula Scandinavica; cu o clima temperatoceanica. Aceasta mai este numita si Tara Fiordurilor deoarece unele dintre cele mai frumoase si spectaculoase fiorduri din lume se afla aici.(de exemplu Sognefjord, cel mai lung fiord, dar i cel mai adnc, i Geirangerfjord, renumit pentru frumuseea peisajelor, sunt incluse din anul 2005 n patrimoniul UNESCO).

11

Norvegia este acoperita in proportie de 25% de paduri, iar in rest predomina vegetatia de tundra alpina. In Norvegia se intalnesc foarte multe parcuri nationale protejate.( Parcul National Hardangervidda, Parcul National Rondane, Parcul National Jostedalsbreen, Parcul National Jotunheimen, etc.). In acestea se intalnesc specii de plante si de animale pe cale de disparitie.(de exemplu dintre animale: renii salbatici, iar dintre plante:saxifragul mov, piciorul cocosului, etc). Tot aici se mai intalnesc si rezervatii naturale, ce ocupa suprafete destul de intinse. Acestea sunt protejate de lege si amenajate pentru turisti.(de exemplu: Rezervatia naturala Trillemarka, Rezervatia Naturala Ostensjovannet, Rezervatia Naturala Anda, etc.)

BIBLIOGRAFIE

12

1) http://ro.wikipedia.org/wiki/Turismul_%C3%AEn_Norvegia 2) http://www2.norvegia.ro/Travel/ 3) http://www.financiarul.comEdition 4) Atlas Scandinavia, Editia in limba romana,2008. 5)Ghid complet Norvegia, Editura Aquila93, Bucuresti, 2002, 6)Norvegia- ghid turistic, Snorre Evensberget, Editura Rao Books, Bucuresti2006,

CUPRINS

13

Cap1. Prezentarea generala 1.1. Aspecte generale 1.2.Transport 1.3. Dezvoltarea economico-sociala 1.4. Potentialul turistic natural Clima Hidrografie Flora si fauna 1.5. Potentialul turistic antropic Cap. 2. Arii naturale protejate in Norvegia 2.1. Categorii de arii naturale protejate 2.2. Acte normative privind protejarea ariilor naturale Cap. 3. Concluzii si propuneri -Anexa

ANEXA

14

15

16