11Reporter fãrã portiere16 - 22 iulie 2009 de Gorjºi, probabil, multã dragoste pentrufiecare bucãþicã de pãmânt. Plantele,arborii ºi culturile, pomii fructiferi, înacest colþ de lume, sunt rãsfãþate, aratãexact ca în cãrþi, totul de un verde crud.La ceva timp de la plecarea din Geneva, laaproximativ douã ore de mers, Alpiielveþieni se arãtau cu crestele înalte ºipline de zãpadã. O succesiune de imaginicum numai în acest colþ de lume pot fiîntâlnite. Iarba verde, muºcatele multi-colore, piatra de munte ºi casele specificezonei m-au fãcut sã-mi doresc sã trãiescîn acest colþ de lume. CASABLANCA de KosovoAjuns la SWISSINT, Centrul Inter-naþional de pregãtire, am fãcut cu-noºtinþã cu gazdele ºi am ºi început trea-ba. Dupã o scurtã prezentare a întregiiactivitãþi, ne-a fost arãtatã Casablanca,baza militarã a SWISSCOY din Kosovo.Practic, militarii care urmeazã sã meargãîn misiune în Kosovo au la dispoziþie pen-tru a se pregãtii o bazã miltiarã identicãcu cea din Kosovo, la aceleaºi dimensiuniºi cu aceleaºi utilitãþi. Astfel de baze suntconstruite numai din module metalice,însã soldaþii beneficiazã de absolut toateutilitãþile necesare. Casablanca este con-struitã din 200 de module, din care facparte dormitorele, fiecare dormitor arecâte douã paturi, vestiare, tv, radio ºi aercondiþionat, bucãtãrie cu sãli de mese,punct medical cu o salã de operaþii ultra-sofisticatã, compusã din douã modulepuse unul lângã altul. În alte moduleerau amenajate ateliere mecanice, ba-zine de apã ºi generatoare. Aici, am aflatcã bazele militare din Kosovo, indiferentale cãrei þãri sunt, nu folosesc nici apa ºinici energia electricã a kosovarilor. Pri-mul lucru când se instaleazã o bazã: sefac puþuri de mari adâncimi pentru a asi-gura apa. Energia electricã fiind asigu-ratã de generatoare. De curios am între-bat de ce baza militarã a elveþienilor dinKosovo se cheamã Casablanca. Rãspun-sul a fost simplu. Containerele au culoa-rea albã, cu alte cuvinte casa albã. Am asi-stat ºi la un exerciþiu, dar nu la bazã, ci la10 minute de mers cu maºina de la garni-zoanã. Aici se afla un aeroport micuþ, darnumai bun pentru exerciþii militare. Lacursul la care am asistat participau ofiþeride rang înalt din Jordan, Maroc, Alger,care erau pregãtiþi pentru a acorda ajutorparamedical. Atât de serioºi erau partici-panþii la curs, dar ºi trainãrii destul deexigenþi, încât cursanþii erau trecuþi detoate apele ºi se chinuiau de mama focu-lui sã resusciteze niºte manechini dinplastic, pânã când trainãrul spunea ok .Stans-OberdorfDupã ce am terminat treaba în garni-zoanã, la lãsarea serii, am fost sã vizitãmsãtucul. Militarii din Swissint ne-au duscu maºinile armatei pânã în centrul loca-litãþii. În orice parte te întorceai, eraiînconjurat de munþi foarte înalþi plini dezãpadã pe creste. O micã localitate demunte, care m-a fascinat case vechi, darbine conservate, care erau adevãratebijuterii, strãduþe inguste pietruite cupiatrã cubicã. ªi aici, totul curat, totul per-fect ºi de o frumuseþe rarã. Am nimerittocmai la momentul când localniciiieºeau la plimbarea de searã. Ceea ce esteinteresant este faptul cã Stans nu este unoraº turistic, însã terasele din strãzi eraupline cu oameni. Apoi, am aflat cã aºa seîntâmplã zilnic, localnicii ies la o bere, lao cafea sau la o îngheþatã. Atunci m-amuitat mai bine la cei care se aflau laterase: ori erau trei-patru prieteni, orierau familii, dar cu siguranþã toþi eraulocalnici. Un fenomen rar întâlnit la noi,iar asta m-a impresionat la fel de mult caºi celelalte lucruri bune ce le vãzusempânã atunci. Din vorbã în vorbã, am aflatcã în astfel de comunitãþi este destul degreu sã intri, sunt închiºi, este greu sãrãmâi într-o astfel de comunitate. Oricum, o searã de neuitat pot sãspun cã am avut în aceastã micã locali-tate de munte, nu am bãut decât un ceai,însã am rãmas cu imagini extraordinareîn minte, ºi cred cã în viitor voi mai treceprin acele locuri. Urma ca dimineaþa sãne trezim devreme ºi sã ajungem în timp la Aeroportul din Zürich, cam la o orã demers cu maºina. ªi de aceastã datã, totmilitarii de la Swissint au fost cei care ne-au dus la aeroport. Urma o zi destul deobositoare, aveam sã zburãm la Lubljana,iar de acolo spre Priºtina. Parcãintenþionat, cei care au organizat acestfeel trip au vrut sã ne introducã puþincâte puþin în þãrile fostei Yugoslavii. Aºase face cã am luat primul contact cuSlovenia. Nu eram la prima mea vizitã înSlovenia, cu ani în urmã am înnoptat înMaribor, al doilea oraº ca mãrime alSloveniei. Oricum, aveam o pãrere foartebunã despre aceste locuri ºi despreoamenii de aici. La Lubljana, un aeroportmic, însã curat ºi modern, cu toate facil-itãþile.PriºtinaDin ce se apropia momentul aterizãriila Priºtina, aveam emoþii ºi tensiune.Toate imaginile vãzute la ºtiri în timpulconflictelor mi-au trecut prin minte încele treizeci de minute ale aterizãrii.Nu-mi dezlipeam ochii de la fereastrã,voiam sã surprind tot ceea ce se poatevedea. Din dorinþa de a vedea cât maimulte aflân-du-mã deasupra, nu amvãzut mare lucru, decât un aeroportpustiu, iar faptul cã nu mai erau ºi alteavioane mã cam îngrijora. Mai târziu, amaflat cã destul de multe companii aerieneinternaþionale au zboruri spre Priºtina,însã avioanele care ajung nu zãbovescdecât pentru a se alimenta, a fi curãþate ºise întorc înapoi. Aeroportul este poartaþãrii, de-aici poþi sã-þi dai seama cam ce teaºteaptã. Dacã ar fi fost sã mã iau dupã pista deaterizare, ar fi trebuit sã fiu undeva într-oþarã civilizatã, dacã mã luam dupã aero-garã, nici nu puteam sã spun cã mã afluîntr-un aeroport. La cinci minute, a ateri-zat un avion uriaº al Armatei Americaneºi am fãcut legãtura cu pista modernã,probabil americanii ºi-au construit-o.Cum s-a deschis uºa avionului, am simþitun aer înãbuºitor de cald, mergând spreautobuzul care venise sã ne transporte înaeroport, am simþit o liniºte anormalã,toþi pasagerii tãceau ºi se uitau de jur-împrejur. Urcând în autobuz, am vãzutscaunele jupuite, a fost primul semn pen-tru mine la ce trebuie sã mã aºtept înaceastã þarã. Urma o probã de foc, Poliþiade Frontierã, nu ºtiam cum vor reacþionala vederea paºaportului românesc. Pe totparcursul vizitei mele în Kosovo, atuncicând spuneam kosovarilor cã suntRomân, încercam sã stau cu ochii pe ei, sãsurprind dacã cumva îºi schimbã ati-tudinea. De fiecare datã, primeam câteun zâmbet maliþios, în substratul cãruiaînþelegeam ceea ce era de înþeles. Nu afost decât o singurã întrebare la fron-tierã: „Scopul cãlãtoriei“. Am rãspuns ºiam fost lãsat sã intru. ªocul urma sã vinãabia la ieºirea din aeroport. Între aero-port ºi aºa-zisa capitalã Priºtina nu existãtransport în comun, sute de maºini carefãceau taxi aºteptau sã-i preia pe cei careajungeau aici. La fiecare pas, erai întrebatdacã nu cumva vrei taxi, insistenþataximetriºtilor de-aici nu-mi era delocstrãinã, semãna perfect cu insistenþataximetriºtilor din faþa Gãrii de Nord dinBucureºti. Ajunsesem într-un loc undeciteam pe feþele oamenilor, obosealã ºidisperare, maºinile erau dintre cele maivechi maºini posibile, nu aveau ventilaþieºi circulau cu ferestrele deschise. Drumulpânã în Priºtina are cam 20 de kilometri,pe cât de lung, pe atât de prost. În uneleporþiuni de drum se mergea ca pe cel maiprost drum de þarã din România. Cãldurãmare, transpiraþie, mult praf ºi curent dela ferestrele maºinii deschise, cam astaam îndurat pânã la hotelul unde eramcazat. Pe tot parcursul drumului, încer-cam sã înþeleg ce se întâmplã prin acestelocuri. Trãiam o senzaþie cunoscutã, de genul’89, când oricine vindea orice, oriunde.Din Geneva, ni se spusese cã vom sta launul dintre cele mai bune hoteluri dinPriºtina, când am ajuns în hotel simþeamun miros greu de explicat, dar în modsigur neplãcut. Nu aveam timp decât sãlãsãm bagajele ºi urma sã mergm laprima întâlnire. Mitroviþa este unul dintre principaleleoraºe din Kosovo, dar poate ºi una dintrecele mai fragile zone. Mitroviþa este tãiatîn douã de un râu. De o parte a râuluilocuiesc albanezi, iar de cealaltã sârbi.Deºi aflat pe teritoriul statului Kosovo, înpartea sârbeascã a oraºului, de cumtreci podul care uneºte cele douã zone,te întâmpinã drapelul Serbiei. Sârbii carelocuiesc în Mitroviþa, ºi nu numai, refuzãsã respecte legile statului Kosovo, refuzãsã asculte de autoritãþile albaneze. Încontinuare, sârbii din Kosovo se uitã lateleviziunile de la Belgrad, ascultãradiourile sârbeºti ºi chiar primesc pensiiºi ajutoare sociale din Serbia. Înainte dea vizita partea sârbeascã a Mitroviþei, amîntrebat câþiva kosovari ce pãrere audespre o eventualã vizitã în zonã. Rãspunsul a fost unul categoric: „Estedestul de periculos, oricând te trezeºti cãaruncã cu pietre.“ Din fericire nu a fostaºa, nu s-a întâmplat nimic rãu, dim-potrivã, sârbii au fost deschiºi la discuþii,au povestit cum o duc de greu, cât dedor le este de casele lor, ºi au discutat ºidespre faptul cã nu vor putea convieþuisub egida aceluiaºi stat Kosovo. Întrebaþiºi sârbii ce pãrere au despre kosovari,au rãspuns la fel ca ºi albanezii, ,,cãsunt periculoºi ºi cã oricând te poþi treziimplicat într-un scandal“. Nici în alteprovincii sârbii nu o duc mai bine, ºiorice le-ar face albanezii, oricât de mults-ar preocupa de soarta lor, sârbii nu voraccepta sã se supunã albanezilor. Amdiscutat cu un sârb care era angajatulPrimãriei Novo Brdo, a încercat sã ne convingã cât de bine convieþuieºte elîmpreunã cu albanezii, însã l-am întrebatdacã este pregãtit sã-ºi dea copiii laºcoalã, sã înveþe în limba albanezã.Atunci, cu toatã bunã voinþa lui, ºi-a ieºitdin pepeni ºi a spus cã nu concepe aºaceva. De remarcat faptul cã, în prezent,învâþãmântul se realizeazã în douã limbialbanezã ºi sârbã, deºi în instituþii sevorbeºte în albanezã, iar limba oficialãeste albaneza. Multe primãrii din zoneleunde existã comunitãþi sârbeºti au pos-turi pe care sã lucreze sîrbii, ei bineaceste nu sunt ocupate, sârbii refuzândsã meargã la astfel de servicii. Preferãsã trãiascã din ºomaj, care de fapt îlprimesc de la statul sârb, decât sãmunceascã în instituþii conduse demusulmani.Mitroviþa, un oraº împãrþit în douã Albanezii ºi sârbii dinKosovoPersonal, cred cã niciodatã nu se vor atenuarelaþiile dintre sârbi ºi albanezii kosovari. Când spun asta mã bazez pe experienþa de câteva zile petrecutã în Kosovo. Atât sârbii, cât ºikosovarii se vor urî mai rãu ca înainte de rãzboi. Din pãcate, toþi reprezentanþii ONG-urilor cu care am luat legãtura au þinut sã neprezinte numai albanezi ºi vorbeau la superlativdepre comportamentul acestora faþã de sârbi.Dacã nu aº fi investigat în paricular ºi nu aº fiaranjat întâlniri ºi cu sârbi, nu puteam avea oimagine clarã a ceea ce se întâmplã acum înKosovo.Balcanii au destulã istorie, dar nuºi geografieSute de organizaþii internaþionale ºi-au deschis birouri în Priºtina.Oamenii mai informaþi din Kosovo spun cã, pe lângã sutele deONG-uri internaþionale, s-ar fi infiltrat ºi câteva zeci de serviciisecrete în zonã. Un interes pentru Kosovo extrem de mare dinpartea Occidentului. În patru zile cât am zãbovit aici, am rãmasuimit de cât de mult s-au implicat occidentalii în menþinerea pãcii ºiîn construirea noului stat Kosovo. Am fost în vizitã la IOM(Organizaþia Mondialã a Migraþiei), UNHCR (Înaltul Comisariat ONUpentru Refugiaþi), Reprezentanþa UE în Kosovo etc. Dintre toate dis-cuþiile purtate, cea mai sincerã ºi la obiect a fost întâlnirea cuAmbasadorul Elveþiei în Kosovo, dl. Lukas Beglinger, care a descrisKosovo exact aºa cum îl vedeam ºi eu. O aºa-zisã þarã, fãrã pic deforþã, dezorientatã ºi cu un viitor incert.