ASISTENTA MEDICALĂ SI TEHNICI DE NURSING.

Asistenta medicală = registered nurse (literatura anglofonă) = infirmiere diplomee (literatura francofona). Concepţia Virginiei Henderson despre rolul asistentei medicale: „rolul esenţial al asistentei medicale constă în a ajuta persoana bolnavă sau sănătoasă să-şi menţină sau recapete sănătatea (sau să-l asiste în ultimele sale clipe).” Descrierea OMS: „rolul nursei în societate este să asiste indivizi, familii şi grupuri, să optimizeze şi să integreze funcţiile psihice, mentale şi sociale, afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate.” Consiliul Internaţional al Nurselor defineşte nursa:

- o persoană care a parcurs un program complet de formare- a trecut cu succes examenele stabilite de Consiliul asistenţilor medicali- este autorizată să practice profesia în concordanţă cu pregătirea şi experienţa sa- este autorizată în îndeplinirea acelor proceduri şi funcţii impuse de îngrijirea

sănătăţii în orice situaţie s-ar afla, dar să nu facă o procedură pentru care nu este autorizată.

Codul asistentelor medicale descrie 4 responsabilităţi ale nursei:1. promovarea sănătăţii2. prevenirea îmbolnăvirilor3. restabilirea sănătăţii4. înlăturarea suferinţei – îngrijirea celui bolnav din punct de vedere fizic, mental, a

celor cu deficienţe, etc. Nursa generalistă presupune:

- o pregătire multidisciplinară - tehnică, practică- însuşirea competenţelor de bază- cunoştinţe de psihologie- să aibă o atitudine potrivită faţă de pacient şi familia sa- să aibă capacitatea de empatie (preocuparea de a înţelege ceea ce simt ceilalţi)

Fenomenele urmărite de asistenta medicală sunt reacţiile:- individuale- familiale - de grup – la problemele actuale sau potenţiale de sănătate.

FUNCŢIILE ASISTENTEI MEDICALE Sarcina de bază a asistenţei medicale este asigurarea condiţiilor optime de îngrijire multilaterală a bolnavilor. În vederea acestui scop, ea are atât atribuţii medicale şi igienico-sanitare, cât şi sarcini organizatorice, educative şi gospodăreşti, aceste sarcini fiind valabile atât în cadrul asistenţei medicale a adultului cât şi a copilului. Locul de muncă al asistentei medicale este spitalul, policlinica, cabinetele medicale sau terenul în cadrul dispensarelor medicale urbane sau rurale; de asemenea, ea îşi poate exercita profesia şi la domiciliul pacienților, asigurând condiţiile optime pentru îngrijirea şi vindecarea acestora; pentru a putea îndeplini o muncă de calitate în aceste instituţii, ea trebuie să le cunoască bine, atât ca structură, cât şi ca funcţionalitate. Asistenta medicală întocmeşte formele legate de internarea şi externarea bolnavilor din spital, ţine evidenţele administrative şi medicale ale bolnavilor. Ea supraveghează pacienţii internaţi, notând în foaia de temperatură parametrii funcţiilor

vitale, urmărind toate complicaţiile şi accidentele posibile ale bolii de bază şi ale tratamentului aplicat. Tot asistenta medicală, pe baza indicaţiilor prescrise de medic, pregăteste condica de medicamente, administrează medicamentele şi supraveghează efectul lor, semnalând orice schimbare s-ar ivi în starea bolnavului. De asemenea, asistenta medicală execută recoltările de produse biologice şi patologice, sondaje, pregăteşte bolnavii pentru examinările paraclinice: radiologice, endoscopice, explorări funcționale – sau pentru intervenţiile chirurgicale. Ea poate interveni pentru resuscitarea pacienţilor găsiţi în stop cardiorespirator până la sosirea echipei de intervenţie. În urma activităţii de la locul de muncă sau prin cursuri de perfecţionare, asistenta medicală poate să se specializeze în ramurile de radiologie, transfuzie, reanimare, instrumentar (în sălile de operaţie), explorări funcţionale, fizioterapie, pediatrie, obstetrică-ginecologie, igienă.

Funcţiile asistentei medicale sunt de natură:- independentă- dependentă- interdependentă

A. Funcţiile de natura independentă:Asistenta asistă pacientul din proprie iniţiativă, temporar sau definitiv în:

- îngrijiri de confort – când el nu-şi poate îndeplini independent anumite funcţii- stabileşte relaţii de încredere cu persoana îngrijită- transmite informaţii, învăţăminte- este alături de indivizi şi colectivitate pentru promovarea unor condiţii mai bune

de viaţă şi sănătateB. Funcţii de natură dependentă

La indicaţia medicului:- aplică metodele de observaţie, tratament sau readaptare

- observă modificările provocate de boală sau tratament şi le transmite medicului

C. Funcţia de natură interdependentăAsistenta: - colaborează cu alţi profesionişti (educatori, logopezi, psihologi, profesori) din

domeniul sanitar, social, administrativ- participă la activităţi interdisciplinare- participă la acţiuni de depistare a tulburărilor de ordin fizic, psihic sau social- exercită acţiuni de educaţie pentru sănătate, de rezolvare a problemelor

psihosociale, acţiuni de organizare şi gestionare a centrelor şi unităţilor de îngrijire. Alte funcţii:- funcţia profesională: - este vorba de rolul cel mai important al asistentei, acela de

a se ocupa de pacient în scopul menţinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu poate; aici sunt cuprinse funcţiile: tehnică, preventivă, de utilizare a tehnicii, de psiholog

- funcţia educativă – de educare pentru sănătate; această funcţie presupune, alături de calităţi psihologice şi aptitudini pedagogice – de comunicare, de convingere.

- funcţia economică – presupune gestionarea serviciului, organizarea timpului, organizarea aprovizionării.

- funcţia de cercetare – presupune dezvoltarea unor calităţi specifice; prin activitatea multidisciplinară pe care o desfăşoară, ea are atribuţia de identificare a domeniilor de cercetare, mai ales cercetare de nursing.

Domeniile de activitate pentru asistenta generalistă pot fi următoarele:- servicii de sănătate – staţionar, ambulatoriu- învăţământ, cultură- cercetare, educaţie- social-economic- administrativ, alimentar- în inspectoratele de poliţie sanitară

Locul de muncă al asistentei medicale poate fi:- în comunitate şi ambulatoriu – dispensar rural sau urban - policlinică - şcoli, grădiniţe, leagăne de copii - cămine de bătrâni- în spitale: pe secţiile de interne, chirurgie, cardiologie, ginecologie, psihiatrie etc.- în inspectoratele de poliţie sanitară - igiena

Conform legii 307/2004 privind exercitarea profesiei de asistent medical şi de moaşă, precum şi organizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din Romania,

Art.1: Profesia de asistent medical şi profesia de moaşă se exercită pe teritoriul Romaniei de către persoane fizice care au titlul oficial de asistent medical respectiv titlul oficial de moaşă. Aceste persoane pot fi:

- cetăţeni ai statului roman- cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, al unui stat aparţinând

Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene- rude de gr I aflate în întreţinerea unui cetăţean membru al UE, care desfăşoară

legal activităţi pe teritoriul Romaniei, indiferent de cetăţenie- rezidenţi pe termen lung în statele UE, Spaţiul Economic European sau al

Confederaţiei ElveţieneConform Art.2, asistentul medical este asistent medical generalist sau asistent

medical de specialitate într-un anumit domeniu de activitate cu titlu oficial de calificare certificat prin diplome.

Titlurile profesionale de asistent medical:-asistent medical generalist-asistent medical de îngrijiri generale de sănătate-asistent medical de obstetrică-ginecologie-asistent medical de pediatrie-asistent medical de balneofizioterapie-asistent medical de igienă-asistent medical de igienă şi sănătate publică-asistent medical laborator clinic-asistent medical radiologie şi imagistică-asistent medical farmacie-asistent medico-social-asistent medical de nutriţie şi dietetică

-asistent medical de ocrotire-asistent de balneofiziokinetoterapie şi recuperare -asistent medical de urgenţe medico-chirurgicale-asistent de profilaxie stomatologică-asistent igienist pentru cabinet stomatologic-asistent pentru stomatologie/asistentă dentarăPersoanele care au dreptul de a profesa ca asistent medical/moaşă în Romania

(art.1) trebuie să deţină titlul oficial de calificare(art.9 litera a) să fie apte din punct de vedere medical(certificate de sănătate fizică şi psihică), (litera b) să fie autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice(litera c) şi care nu au fost condamnate definitiv pentru săvărşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii(cazier judiciar)(litera d).

Asistentul medical/moaşa exercită profesia pe baza Autorizaţiei de Liberă Practică (Art 10, aliniatul 2) emisă de MSP - Ministerul Sănătăţii Publice, pe baza următoarelor acte:

-titlurile oficiale de calificare-certificatul de sănătate fizică şi psihică-certificatul de cazier judiciar-avizul OAMMROAMMR (Organizaţia Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din Romania) Asistentul medical/moaşa îşi desfăşoară activitatea conform pregătirii

profesionale, în sistem public sau privat, în cadrul echipei medicale sau independent în sistemul îngrijirilor de sănătate (art 11). Asistentul medical/moaşa nu sunt funcţionari publici (art 12). Întreruperea activităţii profesionale pe o perioadă mai mare de 5 ani impune reatestarea competenţei profesionale prin OAMMR (art 14).

Pregătirea asistenţilor medicali generalişti, a moaşelor şi a asistenţilor medicali de alte specialităţi se realizează prin următoarele forme de învăţământ:

- învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată- învăţământ sanitar postliceal, cu durată de 3 ani Absolventul şcolii sanitare postliceale este asistent medical cu studii postliceale

sau asistent medical generalist şi deţine certificate de absolvire. Absolventul colegiului medical este asistent medical cu studii superioare de scurtă durată sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată şi deţine diplomă de absolvire, eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Educaţiei Cercetării şi Tineretului, pe când absolventul de învăţământ superior medical de lungă durată este asistent medical generalist cu studii superioare de lungă durată, respectiv moaşă şi se certifică cu diplomă de licenţă eliberată de Ministerul Educaţiei şi Cercetării/Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi poate urma studii postuniversitare.

Certificatul de asistent medical, respectiv diploma de licenţă menţionează competenţa profesională dobândită (art 19, aliniat 3). Formarea continuă a asistenţilor medicali/moaşelor (art 25) se face în instituţii abilitate de Ministerul Sănătăţii Publice.

OAMMR (art 40) se organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională a asistenţilor medicali şi moaşelor, nonguvernamentală, de interes public, apolitică, nonprofit având ca obiect de activitate controlul şi supravegherea exercitării profesiei de asistent medical/moaşă cu drept de liberă practică. OAMMR colaborează cu MSP (art 42)

la elaborarea normelor specifice şi a regulamentelor privind profesiile de asistent medical/moaşă şi asigură aplicarea lor (punctual 1 litera a) etc.

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE

TEORIA LUI ABRAHAM MASLOWPsiholog şi umanist american, Abraham Maslow identifică 5 categorii de necesităţi ale fiinţei umane, pe care le ierarhizează într-o piramidă.

treapta inferioară sau primară cuprinde nivelul I şi II; aici sunt incluse necesităţile fiziologice sau necesităţile fizice, elementare, ele fiind întâlnite şi în regnul animal.

nivelul I cuprinde funcţiile: a respira, a avea o bună circulaţie, a mânca, a bea, a elimina, a menţine temperatura corpului constantă, a dormi, a se odihni, a comunica, a se recrea; este treapta situată la baza piramidei, fiind astfel primul aspect vizat de nursă în activitatea de îngrijire.

abia atunci când un nivel este satisfăcut, se poate trece la nivelul următor. nivelul II cuprinde nevoia de siguranţă în condiţiile în care există un

echilibru biologic; instabilitatea acestui nivel apare în prezenţa agresiunilor externe: pierderea adăpostului, schimbarea mediului.

Nivelele superioare: nivelul III cuprinde nevoia de apartenenţă; omul este o fiinţă socială, el

nu poate trăi singur, simte nevoia de a trăi într-un grup stabilit după criterii geografice, economice, religioase. Celula organizării societăţii umane este familia; activitatea de îngrijire-nursing trebuie să ţină cont de acest aspect.

nivelul IV este cel al recunoaşterii individului; orice om îşi doreşte şi are nevoie de iubire, stimă, respect. El va avea un rol în societate corespunzător dorinţei, pregătirii profesionale, capacităţii intelectuale.

nivelul V reprezintă realizarea personalităţii, dorinţa de autodepăşire. Aportul pe care fiecare om îl aduce – prin invenţii tehnologice, prin artă, medicină, etc., contribuie la evoluţia şi progresul societăţii omeneşti.

NEVOILE FUNDAMENTALE ŞI DIMENSIUNILE BIO-PSIHO-SOCIALE , CULTURALE ŞI SPIRITUALE

Cadrul conceptual al Virginiei Henderson porneşte de la existenţa unor necesităţi fiziologice şi aspiraţii ale fiinţei umane numite - nevoi fundamentale. În elaborarea lor , V.H a pornit de la teoria lui Maslow.Cadrul conceptual al V.H – se bazează pe definirea celor 14 nevoi fundamentale cu componente bio – psiho - sociale , culturale şi spirituale.

Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea nevoilor este motto-ul de bază al AMG (asistentei medicale generaliste).Cele 14 nevoi fundamentale sunt: 1. nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie; 2. nevoia de a se alimenta şi hidrata; 3. nevoia de a elimina; 4. nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură; 5. nevoia de a dormi şi a se odihni; 6. nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca;

7. nevoia de a-și menţine temperatura în limite fiziologice 36-37 ºC; 8. nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele; 9. nevoia de a evita pericolele;10. nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale (a-şi practica religia);11. nevoia de a comunica;12. nevoia de a se realiza;13. nevoia de a se recrea;14. nevoia de a învăţa pentru a-şi păstra sănătatea. Fiecare dintre aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiinţei umane:

- o dimensiune biologică (biofiziologică)- o dimensiune psihologică- o dimensiune sociologică- o dimensiune culturală- o dimensiune spirituală.

Cele 14 nevoi fundamentale îmbracă forme variate dupa individ, starea sa de sănătate, maturitate, obiceiuri personale şi culturale ; ele constituie un tot unitar, nu este bine să fie separate unele de altele. Asistenta care vrea să personalizeze îngrijirile trebuie să ţină seama de diversele dimensiuni implicate şi de interacţiunea dintre nevoi.1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie - a respira reprezintă funcţia organismului prin care se primeşte oxigenul astmoferic şi se elimină bioxidul de carbon din organism (respiraţia pulmonară)/ iar la nivel tisular, se cedează bioxidul de carbon rezultat în urma arderilor tisulare, acceptându-se oxigenul indispensabil vieţii (respiraţia celulară). - a avea o bună circulaţie se referă la asigurarea unei circulaţii sanguine adecvate, prin contractilitatea inimii; sângele este transportul pentru gazele sanguine (oxigen şi bioxid de carbon), pentru substanţele nutritive şi alţi produşi biologici necesari organismului. - sistemul circulator este cel care asigură integrarea funcţiilor organismului; primul ajutor care se acordă unui pacient va asigura, preferenţial, respiraţia şi circulaţia sângelui. - dimensiunea psiho-socio-culturală este influenţată de: emoţii, frică, fumat, mediul poluat, etc. - nevoia de a respira prezintă anumite particularitaţi la nou-născut, sportivi, vârstnici.2. Nevoia de a mânca şi a se hidrata - alimentele constituie sursa de energie şi substratul biologic pentru celulele organismului. - apa este mediul în care se produc reacţiile chimice din organism; fără apă, viaţa nu este posibilă. - cele două funcţii sunt influenţate de nevoile fiziologice ale individului din momentul respectiv, de vârstă, talie, starea socială, tradiţie, starea de boală. - aspectul bio-fiziologic interesează anumite mecanisme, masticaţie, deglutiţie, digestie, de asemenea necesarul de calorii sau alte substanţe nutritive.- dimensiunea psiho-socio-culturală se manifestă prin obiceiurile legate de rasă, religie, naţionalitate - este legată de alte nevoi (de a comunica, elimina, etc) şi se modifică după stadiul de maturitate al individului.

3. Nevoia de a elimina- este o funcţie complexă a organismului prin care sunt îndepărtate substanţele toxice sau secretate substanţe nenecesare organismului în afara acestuia.- această nevoie cuprinde eliminarea renală, intestinală, respiratorie şi cutanată- eliminarea se face în funcţie de aport, vârstă, starea de echilibru a organismului, prezenţa bolii.- aspectul bio-fiziologic este în acelaşi timp mecanic, chimic, hormonal- dimensiunile psiho-socio-culturale sunt numeroase; emoţiile pozitive şi negative influenţeaza frecvenţa urinară, calitatea şi cantitatea scaunelor. Atitudinea părinţilor faţă de curăţenie, atitudinea pacientului faţă de curăţenie provin din moştenirea culturală.4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură - această funcţie asigură independenţa individului în deplasare, pentru realizarea necesităţilor; mişcarea şi menţinerea posturii indică starea de echilibru general a organismului şi asigură integrarea tuturor celorlalte funcţii. - această funcţie este influenţată de vârstă, tip constituţional, sex, tipul de activitate fizică, starea de boală. - bio-fiziologic, independenţa diferă la copilul mic şi la adult, la cei cu hemiplegie sau la alergători. - sistemul muscular, osteoarticular, cardiovascular şi nervos influenţează libertatea de mişcare, de adaptare, de evitare. - din punct de vedere psiho-socio-cultural, mişcarea şi poziţia corpului reflectă starea de spirit, vitalitatea, bunele maniere, etc. - problemele de sănătate fac să se nască nevoi individuale legate de mişcare (mersul cu ajutorul bastoanelor, cărucioarelor)5. Nevoia de a dormi şi de a te odihni - este funcţia care asigură adaptabilitatea biologică a individului prin restabilirea funcţională şi energetică a ţesuturilor; somnul şi odihna sunt indispensabile pentru integrarea funcţiilor organismului.- bio-fiziologic, somnul şi odihna variază cu vârsta şi starea de sănătate: copilul mic are nevoie de mai mult somn decât adultul, convalescentul are nevoie de mai mult somn pentru refacere. - calitatea somnului, a repausului mental şi fizic, este asociată sistemelor cardiovascular, gastrointestinal, neuromuscular – o persoană privată timp îndelungat de somn prezintă tulburari fizice şi psihice. - psiho-socio-cultural, somnul şi repausul sunt afectate de emoţii şi obligaţii sociale (anumite grupuri utilizează droguri fie pentru a adormi, fie pentru a fi treji).6. Nevoia de a se îmbrăca şi a se dezbrăca - bio-fiziologic, activităţile cotidiene necesare independenţei în acest domeniu variază în funcţie de vârsta şi de integritatea neuro-musculară; nou-născutul, pacientul paralizat necesită ajutor, pacientele cu mamectomie sunt preocupate de corectarea aspectului estetic, etc. - prin îmbrăcăminte se evită pierderea căldurii şi a umidităţii, contaminarea tegumentelor cu praf sau substanţe iritante şi expunerea la radiaţiile solare. - psiho-socio-cultural, există variaţii imense în alegerea vestimentaţiei, exprimarea personalităţii, sexualităţii, convingerilor religioase; funcţia descrie afirmarea personalităţii individului, apartenenţa la grupurile socio-culturale şi religioase.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale - omul este o fiinţă homeotermă, adică îşi asigură o temperatură constantă pentru a funcţiona optim şi chiar a exista. - bio-fiziologic, temperatura corpului depinde de exerciţiu, de starea de hidratare, controlul hipotalamic; vârsta face să varieze temperatura corporală, mediul ambiant influenţează temperatura. - componenta psihică – se manifestă în influenţa emoţiilor asupra temperaturii; anxietatea poate provoca o creştere a temperaturii corporale.8. Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele - funcţia constă în menţinerea igienei tegumentelor, fanerelor (unghii, păr), cavităţilor şi orificiilor ( nas, urechi, gură, tub digestiv, organe genitale). - independenţa în materie de igienă personală este în funcţie de capacitatea fizică de a face gesturile şi mişcările necesare, precum şi de factori biologici – vârsta şi sexul; igiena se face diferit la nou născut, vârstnic imobilizat la pat, sau la o persoană adultă sănătoasă. - sănătatea psihică şi emoţională se reflectă în starea tegumentelor, atenţia acordată îngrijirii părului (coafura), unghiilor, etc. Emoţiile afectează transpiraţia, secreţiile, iar normele de curăţenie diferă de la un grup socio-cultural la altul, de la o epocă la alta. 9. Nevoia de a evita pericolele - pericolele pot proveni din mediul intern sau extern - bio-fiziologic, independenţa constă în a evita anumite alimente sau medicamente şi de a avea grijă în desfăşurarea anumitor activităţi (în spital- pentru a nu cădea din pat, a nu se răni la baie, etc.) - psiho-socio-cultural – este nevoie de asigurarea securităţii psihice, prin prezenţa unor persoane apropiate, rude la pacientul vârstnic, singur - izolarea culturală se previne prin integrarea în comunităţi cu preocupări culturale asemănătoare.10. Nevoia de a comunica cu semenii - este o nevoie fundamentală comună tuturor fiinţelor umane. - din punct de vedere fiziologic, comunicarea verbală cuprinde articulaţia, fonaţia, iar cea non-verbală depinde de capacitatea psihică de a schimba gesturi, atitudini corporale. - componentele psiho-socio-culturale se manifestă în alegerea conţinutului exprimat: sentimente, idei, emoţii. - comunicarea se desfăşoară în familie (între copil-părinte, soţ-soţie), între parteneri şi între orice fel de indivizi (persoane cunoscute sau necunoscute). - este o funcţie de integrare psihologică la nivel înalt. - când un pacient nu-şi poate satisface nevoia de comunicare, asistenta medicală trebuie să-l ajute pentru a găsi noi moduri de exprimare.11. Nevoia de a-şi practica religia - componenta bio-fiziologică a independenţei în acest domeniu se exprimă prin gesturi, mişcări, atitudini necesare cultului: anumite religii practică circumcizia, altele interzic anumite alimente(post) sau transfuzia de sânge, etc. - îngrijirea pacientului trebuie să ţină cont de opţiunea religioasă a pacientului şi să fie adaptată acesteia. - componenta psiho-socială se exprimă prin diferite particularităţi ale fiecarei religii în parte: unele au slujba duminica, altele sâmbăta. Unele convingeri religioase extreme îşi împing practicanţii spre comiterea unor crime, asasinate în masă, cu un puternic impact social.

12. Nevoia de a fi ocupat pentru a fi util - de-a lungul etapelor vieţii, fiinţa umană are nevoie să se realizeze, să studieze, să muncească. - aceste activităţi depind de capacitatea fiziologică şi dezvoltarea psiho-socială a individului. - o problemă de sănătate poate să diminueze mijloacele de care pac. dispune pentru a se simţi util.13. Nevoia de a se recrea - este o nevoie fundamentală şi comună tuturor fiinţelor umane. - poate fi înţeleasă ca o odihnă psihologică, ce intervine favorabil în echilibrul biologic. - pentru satisfacerea acestei nevoi, uzual este aleasă una sau două zile, la sfârşit de săptămână, pentru relaxare, plimbare, lectură, sport. - această nevoie se derulează în concordanţă cu gradul de cultură, posibilităţile socio-economice ale individului.14. Nevoia de a învăţa pentru a-şi păstra sănătatea- nevoia de descoperire, de adăugare de noi cunostinţe, este comună tuturor, mai ales la copii şi în timpul anilor de studiu.- componenta bio-fiziologică este reprezentată de inteligenţă şi integritatea simţurilor. - componenta psiho-socio-culturală se manifestă prin dorinţa de a afla şi de a cunoaşte valoarea acordată educaţiei de grupul socio-cultural. - o problemă de sănătate face să se ivească nevoi particulare de a învăţa: un pacient trebuie să înveţe să îşi facă insulina, altul să îşi îngrijească punga de colostomă.

NEVOIA ŞI HOMEOSTAZIA Satisfacerea în ansamblu a unei nevoi a unei persoane permite conservarea sau echilibrul diverselor nevoi fundamentale prin procese fiziologice şi biologice.NEVOIA: - este o necesitate care cere un aport, o uşurare, lipsa unui lucru de necesitate, de dorinţă, de utilitate a unui lucru.HOMEOSTAZIA: - este o stare de echilibru, de autoreglare care se instalează între diversele procese fiziologice ale persoanei. Acest concept de echilibru se extinde şi la procesele psihosociologice şi vom vorbi despre homeostazie: fiziologică; psihosocială;Nesatisfacerea uneia dintre cele 14 nevoi poate avea repercursiuni asupra organismului(asupra mai multor organe sau aparate) apărând aşa numita MANIFESTARE DE DEPENDENŢĂ sau problemele pacientului; sau simptomatologieEx: -Astm bronşic -Dispnee -Nelinişte

-Agitaţie -Frica de moarte

-Transpiraţii reci. INDEPEDENŢA ŞI DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOILOR FUNDAMENTALEINDEPENDENTA la adult ═ atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor fundamentale (echilibrul biopsihosocial) prin acţiuni pe care le îndeplineşte individul însuşi(singur), fără ajutorul unei alte persoane. Pentru copii indepedenţa se consideră şi atunci când nevoile sunt îndeplinite cu ajutorul

altei persoane în funcţie de faza de creştere şi dezvoltare a copilului.DEPENDENŢA: incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a îndeplini el însuşi (singur, fără ajutorul unei alte persoane ) acţiuni care să-i permită un nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor fundamentale.Manifestarea de dependenţă: - atunci când o nevoie fundamentală nu este satisfăcută din cauza unei surse de dificultate apar una sau mai multe manifestări de dependenţă.

Acestea sunt semne observabile ale unei incapacităţi a persoanei de a-şi satisface el însuşi nevoile. Ex : - în cadrul nevoii de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele – apariţia unei escare (culoare roşiatică de la nivelul pielii); = disconfort la nivelul tegumentului = manifestare de dependenţă care poate conduce în final la o izolare socială. - legat de nevoia de a dormi, de a se odihni – insomnia – produce tulburări atenţie – care pot determina chiar un accident.TIPURI DE DEPENDENŢĂ

1. Potenţială2. Actuală3. Descrescândă4. Permanentă.

1) POTENŢIALĂ: - acea dependenţă care poate să apară din cauza unei anumite predispoziţii a persoanei

2) ACTUALĂ: - problema prezentă, iar acţiunile AMG pot fi corective3) DESCRESCÂNDĂ: - dependenţa pacientului se reduce, este în descreştere iar

rolul AMG este de a susţine acest progres şi de a-l face să-şi regăsească acel nivel minim, optim, de autonomie.

4) PERMANENTĂ: - în ciuda îngrijirilor din partea AMG, problema pacientului nu poate fi corectată, dependenţa devenind permanentă sau cronică iar rolul AMG este de suplinire, de a ajuta.SURSELE DE DIFICULTATE:- se definesc ca fiind cauza dependenţei sau orice obstacol major care împiedică satisfacerea uneia sau a mai multor nevoi fundamentale.- pot fi cauzate de : 1) factori de ordin fizic 2) factori de ordin psihologic

3) factori de ordin spiritual 4) factori legaţi de insuficiente cunoştinţe.1. Sursele de ordin fizic: - cuprind toate obstacolele fizice de natură intrinsecă (care provin de la pacient) sau extrinsecă (adică care cuprind agenţi exteriori care în contact cu organismul uman împiedică buna funcţionare a organismului);Ex : - de obstacol intrinsec: - ecluzie intestinală - de obstacol extrinsec: - sondă vezicală, branulă, pansament dentar.2. Sursele de ordin psihologic: - cuprind sentimente, emoţii, stări sufleteşti şi intelectuale care pot influenţa satisfacerea unei nevoi fundamentale;Ex: - tulburări de gândire, emoţii, anxietate, stres, modificarea imaginii corporale, doliul.3. Sursele de ordin social: - cuprind problemele generale ale persoanei şi generate de persoană în raport cu anturajul său, cu partenerul de viaţă, cu familia, cu colegii de muncă; raportul persoanei cu comunitatea; Aceste raporturi pot fi de ordin cultural sau economic.

Se pot prezenta sub formă de modificări ale rolului social (şomajul sau un nou loc de muncă pot determina dificultăţi în comunicare, probleme de adaptare culturală).4. Sursele de ordin spiritual: - aspiraţii spirituale, revolta persoanei asupra sensului vieţii, întruniri religioase, filozofice, limite în practicarea religiei cu repercursiuni mai ales asupra persoanelor în vârstă şi muribunzi. 5. Factori legaţi de insuficiente cunoştinţe: - AMG ajută pacientul în câştigarea unor cunoştinţe care îi sunt necesare pentru satisfacerea nevoilor fundamentale.

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE Este o metodă organizată şi sistematică care permite acordarea îngrijirilor individualizate; - este un mod de a gândi care permite o intervenţie conştientă, planificată a îngrijirilor în scopul protejării şi promovării sănătăţii. Procesul de îngrijire are 5 etape:

1) - culegerea de date (interviul)2) - analiza şi interpretarea datelor (nursing) 3) - planificarea îngrijirilor (obiective) 4) - realizarea intervenţiilor (aplicarea lor) 5) - evaluarea.

1) Culegerea de date – ne permite să adunăm toate datele despre pacient în globalitatea sa, despre suferinţa sa, obiceiurile sale;2) Analiza şi interpretarea datelor (diagnosticul de nursing) - ne permite să punem în evidenţă problemele specifice de dependenţă şi sursele de dificultate care le-au generat (de elaborare a diagnosticului de nursing);3) Planificarea îngrijirilor / obiective: a) – să determinăm scopurile / obiectivele care trebuiesc urmate pentru a ne atinge ţelul sau rezultatul aşteptat;b) - stabilirea mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor.4) Aplicarea intervenţiilor (executarea lor): - precizarea concretă a intervenţiilor, a ceea ce trebuie să facem;5)Evaluarea rezultatelor: - analizele rezultatului obţinut,dacă intervenţiile au fost sau nu corect aplicate sau dacă nu au apărut date sau probleme noi în evoluţia pacientului (ele trebuie imediat notate în Foaia de Temperatură şi eventual dacă este nevoie de o reajustare, readaptare a obiectivelor sau intervenţiilor - proces ciclic).INTERVIUL : - discuţie sau întrevedere faţă în faţă cu pacientul; - anamneza: -(culegerea de date)- dialog ;- este o formă specială de comunicare verbală sau nonverbală care se desfăşoară între AMG şi persoana care recurge la îngrijiri de sănătate.A. CONDITII PENTRU EFECTUAREA UNUI INTERVIU:Trebuie să se ţină cont de numiţi factori importanţi:

alegerea momentului oportun pentru pacient; respectarea – orei de masă; momentelor de repaus şi oboseală; perioadei când pacientul se simte rău sau suferind

AMG trebuie să ia interviul aşa încât să acorde o perioadă suficientă de timp exprimării pacientului în ritmul său(răbdare);- crearea unui microclimat care să ţină seama de intimitatea la care are dreptul pacientul

şi confortul la care are dreptul acesta;- capacitatea AMG de a manifesta un comportament care să reflecte:

- atitudine de acceptare;- capacitate de ascultare;- atitudine de respect;- capacitate de empatie(de a se transpune în situaţia celui cu probleme); AMG demonstrează acest comportament - prin menţinerea unui contact vizual,

prin mimică, expresie senină a feţei sau surâzătoare după caz. - printr-o poziţie comodă şi limbaj care dovedesc pacientului dorinţa sa de a-l

asculta şi uşura interviul.B) ABILITĂŢILE AMG DE A FACILITA INTERVIUL:a) abilitatea de a pune întrebări adecvate: Întrebările pot fi de două feluri: - închise: aduc răspunsul de genul „DA” sau „NU”;- deschise: permit pacientului să se exprime ;(ex.:”puteţi să îmi descrieţi ce vă supără?”).Întrebarile deschise pot fi:

- de tip narativ: „povestiţi-mi”- de tip descriptiv: „descrieţi”

- de tip de clarificare: „de ce nu mâncaţi niciodată carne?”b) abilitatea de a confirma, valida percepţiile sale cu pacientul în aşa fel încât să elimine subiectivul observaţiilor sale: (ex: „mi-aţi spus că vomitaţi de două zile”);c) abilitatea de a readuce pacientul la întrebările necesare când divaghează;d) abilitatea de a face o sinteză: („dumneavoastră nu puteţi dormi din cauza stresului?”);e) abilitatea de a aplica o ascultare activă: - prin repetarea ultimei fraze a pacientului, extragerea şi reformularea conţinutului;f) informaţiile obţinute de la pacient trebuie notate în Foaia de Observaţie cu exactitate pentru ca esenţa să nu se piardă;g) comunicarea non verbală: expresia feţei, gesturi, mimică. ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR

Datele odată culese în urma interviului, asistenta urmează să le analizeze şi să le dirijeze spre interventii individualizate; acestea presupun identificarea nevoilor specifice ale pacientului. Ex: nevoia de a fi curat este comună tuturor persoanelor, pe când a face 1 sau 2 duşuri pe zi este specifică. Analiza şi interpretarea formată din 2 părţi:Analiza Interpretarea- examinarea datelor - explicarea cauzelor de dependenţă- clasificarea datelor - stabilirea priorităţilor.- stabilirea problemelor de îngrijiri - acordarea îngrijirilor

DIAGNOSTICUL DE ÎNGRIJIRE – NURSINGPornind de la informaţiile culese, de la elaborarea manifestărilor de dependenţă şi

problemele pacientului, AMG poate să stabilească un diagnostic de îngrijire sau nursing.Definirea diagnosticelor de nursing nu este un element nou, bazele acestuia au

fost puse de Florence Nightindale în 1854-1855. Componentele diagnosticului de nursing: - este format din 2 sau 3 părţi:1. problema de dependenţă a persoanei;

2. cauza problemei de dependenţă;3. semne şi simptome. 1. Problema de dependenţă a persoanei:- constă în enunţul problemei pe care o are pacientul şi care poate fi: - un comportament/o atitudine (ex: alterarea stării de conştienţă, diminuarea capacităţilor fizice, alterarea eliminării intestinale, alterarea limitelor fiziologice ale temperaturii, alterarea unei bune respiraţii) 2. Cauza problemei de dependenţă:- este alcătuita din enunţul cauzei, respectiv al problemei, a sursei de dificultate.Cauza poate fi legată de factori de ordin: - psihic;

- social;- cultural;- insuficienţa cunoaşterii;

-diagnosticul de îngrijire are 3 părţi dirijate sub formula:

P E S*problema de dependenţă: *etiologia: *semne/simptome:= alterarea eliminării-constipaţia; din cauza -scaune rare, dureri imobilităţii; senzaţie de presiune

la nivelul rectului.- Ex: S - diaree (scaune apoase, senzaţie de usturime la eliminare, dureri abdominale, greţuri)Există 3 tipuri de diagnostic de îngrijire:

1) ACTUAL (manifestări prezente/observabile);2) POTENŢIAL (când problemele pot să survină dacă nu se intervine);3) POSIBIL – este acel diagnostic care descrie o problemă a cărui prezenţa nu este

sigură (adică nu suntem siguri de diagnostic) - se adresează întregii echipe de îngrijire.PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR /OBIECTIVELE- după ce formulează diagnosticul de îngrijire - nursing, AMG elaborează un plan de acţiune care să influenţeze pozitiv starea fizică şi mentală a pacientului; să-i reducă problemele de dependenţă.

Planificarea îngrijirilor înseamnă stabilirea unui plan de intervenţie, prevederea etapelor, a mijloacelor de desfăşurare, de asemenea a precauţiunilor care trebuie luate.

Planificarea îngrijirilor au două componente: - obiectivele de îngrijire; - obiectivele de intervenţie. Acest plan se întocmeşte, luând corect informaţiile culese în timpul interviului de la pacient, de la familie, prieteni, cunoştinţe, de la toată echipa de îngrijire.Obiectivul de îngrijire poate fi descris astfel:

- descrierea unui comportament pe care îl aşteptăm de la pacient; - un rezultat pe care dorim să-l obţinem în urma intervenţiilor.Obiectivele de îngrijire vizează deci:

- atitudinea;- comportamentul;- actul pacientului însuşi sau a familiei, a grupului sau a colectivităţii.

Ex: - pacient paralizat; (obiectivul ar fi ca pacientul să se deplaseze fără ajutor în decurs de……) - astm bronşic; (obiectivul ar fi ca pacientul să poată respira fără probleme în decurs

de….).Caracteristicile unui obiectiv de îngrijire: AMG va formula obiectivele pornind de la sistemul SPIRO.S ═ Specificitate (cine face acţiunea)P ═ Perfomanţă (comportamentul), atitudinea; (ce se face de către pacient; ce se face pentru pacient);I ═ Implicare (cum, în ce fel face pacientul acţiunea);R ═ Realism (în ce măsură se poate face acţiunea);O ═ Observabil.( când, în ce moment se face acţiunea) Obiectivele pot fi:

- pe termen scurt – zile- pe termen mediu – 1 săptămână- pe termen lung – săptămâni, luni

Aplicarea îngrijirilor – intervenţiile constituie momentul realizării conştiente şi voluntare a intervenţiilor planificate pentru a se obţine rezultatele aşteptate. Aplicarea în practică a acţiunilor are ca scop ajutarea pacientului pentru a-şi menţine sau a-şi recăpăta independenţa sau un oarecare nivel de independenţă.

În aplicarea în practică a îngrijirilor sunt implicaţi: - pacientul - nursa - echipa de îngrijire;- familia.

SITUAŢII SAU REACŢII în timpul îngrijirilor de care trebuie să ţină seama AMG1) ANXIETATEA

- sentiment de disconfort şi tensiune pe care îl are pacientul; - se poate manifesta sub formă de:

- nelinişte- frică- durere- uşoare modificări ale pulsului, respiraţiei şi ale TA - stress care se manifestă psihic sau fizic.

2) STRESSUL PSIHOLOGIC – apare la diferenţele dintre exigenţele la care individul trebuie să facă faţă şi posibilitatea sau capacitatea de a realiza în practică

- se manifestă prin frică de eşec;- anxietate;- depresie.

Stressul fizic - se manifestă prin insatisfacţia unor nevoi fiziologice cum ar fi: - foamea;- setea;- frigul.

Şi, ca rezultat, indiferent de tipul de stress, el poate afecta tubul digestiv: - diareea de stres;- frica;- foamea de stres.

3) FRICA

- aproape întotdeauna se asociază cu anxietatea;- nu trebuie minimalizat acest sentiment;- frica poate fi faţă de tratament, faţă de intervenţii chirurgicale, faţă de moarte.

4) DUREREA – este o senzaţie de diferite dimensiuni de la neplăcută până la exacerbarea durerii, fiind însoţită de reacţii psihologice cum ar fi:

- anxietatea;- depresia;- furia.

Durerea poate fi: - acută;- cronică.

5) SINGURĂTATEA: - boala şi bătrâneţea, care sunt deobicei foarte neplăcute şi neatrative, astfel încât persoanele vârstnice, bolnavii cronici şi persoanele din unitaţile psihiatrice trăiesc frecvent experienţa singurătăţii şi a izolării.6) IMOBILITATEA: - diminuarea activităţilor normale, care poate afecta perceperea imaginii şi stimei faţă de sine.7) SENTIMENTUL DE NEPUTINŢĂ - atunci când pacientul se vede condamnat şi constată cu amărăciune inutilitatea îngrijirilor.8) MODIFICAREA SCHEMEI CORPORALE – slăbirea sau îngrăşarea exagerată, îmbătrânirea, pentru unele persoane determină perturbări serioase în viaţa şi personalitatea lor.

Amputaţiile ale mâinilor, ale sânului, ale organelor genitale, influenţează de asemenea negativ schema corporală.9) PIERDEREA UNEI FIINŢE DRAGI- a unui rol, a unui anumit statut care pot determina tulburări emoţionale-severe.

DOLIUL - care apare după decesul unei fiinţe dragi care determină modificări severe, în personalitatea şi viaţa persoanei respective.

!!! EMPATIA este cea mai potrivită calitate a AMG.EVALUAREA ÎNGRIJIRILOR - constă în aducerea unei aprecieri, o judecată asupra progresului făcut de pacient în raport cu intervenţiile asistentei medicale.

Evaluarea este o condiţie absolută a calităţii îngrijirilor.!!! Când se face evaluarea? - trebuie să se facă cu regularitate la diverse intervale

(în funcţie de natura obiectivului).!!! Ce se evaluează?

1. rezultatul obţinut – adică reacţia pacientului, la îngrijire;2. satisfacţia pacientului însuşi.

!!! Evaluarea se face pe tot parcursul îngrijirilor; când se observă că undeva pe parcursul îngrijirilor s-au produs unele omisiuni, evaluarea trebuie reluată (chiar de la culegerea de date).

de la interviu – ceva s-a omis pe parcurs;!!! Evaluarea este ca un proces de feedback (du-te vino), trimite înapoi la

începutul procesului de îngrijire.!!! Procesul de îngrijire este un proces ciclic şi permanent reînnoit.

EDUCATIA PENTRU SANATATE

Educaţia pentru sănătate are un rol major în nursing şi constituie principala responsabilitate a asistentei medicale şi prin acest mod este realizată prevenţia primordială, primară, secundară şi terţiară.

Pe plan mondial OMS are ca obiectiv “Sănătate pentru toţi în secolul 21”, care pentru regiunea europeană se concretizează în:

1. Solidaritate pentru sănătate2. Echitate în sănătate3. Un start sănătos în viaţă4. Sănătatea tinerilor5. Sănătatea vârstnicilor6. Îmbunătăţirea stării mentale7. Reducerea bolilor transmisibile8. Reducerea bolilor netransmisibile9. Reducerea înjuriilor datorate violenţei şi accidentelor10. Un mediu sigur şi sănătos11. Un trai mai bun12. Reducerea pericolelor datorate alcoolului, tutunului şi drogurilor13. Facilităţi pentru sănătate14. Responsabilitate multisectorială pentru sănătate15. Îngrijirile primare – sector de sănătate integrat - îngrijiri primare orientate spre familie (nursa să cunoască mediul în care

trăieşte bolnavul acasă, la locul de muncă, mediu social) - autoîngrijirea - îngrijirea la domiciliu - şcoala şi modul de muncă - circuitul pacientului în sistem16. Rezultate de calitate în sistem (politici naţionale şi profesionale, îngrijiri

bazate pe dovezi, sistem informaţional, satisfacţia pacienţilor)17. Finanţarea serviciilor de sănătate şi alocarea resurselor18. Dezvoltarea resurselor umane pentru sănătate19. Cercetare şi cunoaştere în domeniul sănătăţii20. Parteneriate pentru sănătate21. Politici şi strategii –sănătatea pentru toţi până în anul 2010

Definiţie:A învăţa este acea necesitate a fiinţei umane de a acumula cunostinţe, atitudini şi

deprinderi pentru modificarea comportamentelor sale sau adoptarea de noi comportamente în scopul menţinerii sau redobândirii sănătăţii.

I. Independenţa în satisfacerea nevoii - de-a lungul vieţii, omul trebuie să se adapteze continuu la schimbările de mediu, care modifică măsurile necesare menţinerii sănătăţii. - cunoaşterea de sine este esenţială pentru a preveni şi analiza unele obişnuinţe - în urma acestei analize, omul poate simţi nevoia de a învăţa mijloacele cele mai eficace de menţinere a sănătăţii. - după ce a dobândit cunoştinţe, atitudini, deprinderi pt. menţinerea sănătăţii, capătă un sentiment de siguranţă, devenind capabil să lupte împotriva bolilor, anxietăţii, stressului vieţii cotidiene.

- finalitatea practică pentru medicină este păstrarea sănătăţii/vindecarea.Factorii care influentează satisfacerea nevoii:- factori biologici: - vârsta: - copilul – învaţă în timpul creşterii metode şi mijloace de a-şi menţine sănătatea, dacă e instruit şi supravegheat - adultul – învaţă şi se perfecţionează - vârstnicul – acumulează mai greu cunoştinţe noi (amnezia de fixare), dar aplică ce a învăţat anterior - capacităţi fizice

- fiinţele umane, potrivit condiţiilor fizice (integritate fizică şi intelectuală), fac posibilă dobândirea de cunoştinţe, atitudini, deprinderi

- factori psihologici: - motivarea = totalitatea factorilor dinamizatori, care incită la acţiune, finalitatea practică fiind păstrarea sănătăţii sau vindecarea - emoţiile – emoţiile şi sentimentele legate de anxietate pot accelera procesul de cunoaştere- factori sociologici: - mediul ambiant – un mediu adecvat, cu luminozitate, temperatură, linişte, creează ambianţa pentru învăţare.Manifestări de independenţă:- dorinţa şi interesul de independenţă- învăţarea; produsul final al învăţării poate fi: un concept teoretic, o atitudine, o deprindere sau poate fi multidimensional- deprinderea - componenta automatizată a activităţii; pacienţii sunt constienţi de necesitatea formării de atitudini şi deprinderi corecte, pt. obţinerea unei stări de bine- acumularea de cunoştinte- dorinţa, interesul în acumularea cunoştinţelor- modificarea comportamentului faţă de sănătate – educaţia pentru sănătate are rolul de a oferi pacientului modalităţi concrete, specifice de menţinere sau redobândire a sănătăţii.

Intervenţiile nursei pentru menţinerea independenţei:- asistenta medicală explorează nevoile de cunoaştere ale pacientului- elaboreaza obiective de studiu cu pacientul, susţine motivarea sa- informează cu privire la mijloacele şi resursele pe care le poate asigura: broşuri,

cărţi, reviste, etc.- organizează activităţi de educaţie pt. sănătate: convorbiri, cursuri, demonstraţii

practiceII. Dependenţa în satisfacerea nevoii de a învăţa

Dacă nevoia de a învăţa nu este satisfacută, survin următoarele probleme de dependenţă:- ignoranţa faţă de dobândirea de noi cunoştinte, atitudini, deprinderi- dificultatea de a învăţa- cunoştințe insuficiente

Surse de dificultate-dificultăţi de ordin fizic: - lezarea integrităţii fizice: deficite senzoriale, auditive, vizuale

- durerea - determină manifestări fizice şi psihice

-dificultăţi de ordin psihic: cauzele pot fi alterarea stării de conştienţă, tulburările de gândire şi memorie ale vârstnicilor, anxietatea, situaţiile de criză, modificarea stilului de viaţă.-dificultăţi de ordin social: cu cât nivelul de educaţie şi cultură sunt mai scăzute, cu atât procesul învăţării este mai dificil; insuficienta cunoaştere de sine sau a mediului înconjurător scad procesul de învăţare; de aici rezultă importanţa orelor de educaţie în masă şi a celor din şcoli. Intervenţiile nursei:

- nursa identifică nevoile de cunoaştere ale individului, manifestările de dependenţă, sursele de dificultate şi îl încadrează în grupa de risc în scopul planificării metodei şi nivelului optim ce trebuie utilizat pentru ca individul să înveţe cum să-şi păstreze sănătatea.

- nursa informează pacientul despre mijloacele şi resursele pe care le poate asigura pentru a favoriza învăţarea: cărţi, pliante, reviste, etc.; ea susţine motivarea pacientului faţă de cunoştinţele pe care urmează să şi le însuşească, pentru a fi autonom sau independent în realizarea nevoilor personale.

- învaţă pacientul şi familia acestuia tehnici de îngrijire la domiciliu ce nu implică riscuri, pentru a putea fi efectuate de către aceştia; oferă sfaturi în domeniul igienei personale şi publice.

- organizează activităţi de educaţie pentru sănătate: convorbiri, cursuri, conferinţe, stimulează dorinţa de cunoaştere a pacientului şi conştientizarea propriei responsabilităţi pentru păstrarea sănătăţii.

- nursa trebuie să aibă cunoştinţele şi abilitatea de a identifica comportamentul greşit al bolnavului şi de a corecta deprinderile nesănătoase ale acestuia.

- nursa întocmeşte programe de recuperare şi reeducare a bolnavilor cu deficite senzoriale şi motorii.

- nursa are puterea de a educa şi prin propriul exemplu: o asistentă bine pregătită profesional, ordonată, plină de amabilitate, care nu fumează, stimulează dorinţa pacienţilor de a învăţa cum să îşi păstreze sănătatea.

LOCUL DE MUNCĂ AL ASISTENTEI MEDICALE GENERALIST Locul de muncă al asistentei este în general în spital, dar în acelaşi timp poate fi şi în unităţile ambulatorii (policlinicile spitalelor sau policlinici de sine stătătoare).SPITALUL: reprezintă unitatea sanitară destinată îngrijirilor în mod special având caracter curativ (de tratament) fiind organizată în servicii permanente:- 2 tipuri : a) – pavilionar - cel puţin un etajb) - tip bloc

ORGANIZAREA SPITALULUI: - trebuie să răspundă anumitor cerinţe sanitare , adică trebuie să îndeplinească anumite condiţii de o anumită calitate şi să aibă anumite servicii standard. Componentele spitalului sunt: 1. CAMERA DE PRIMIRE- o sală de aşteptare; ea poate fi boxată (formată din mai multe boxe, camere mai mici), unde bolnavul cu boli contagioase trebuie să fie izolat. 2. CAMERA DE CONSULTAŢIE- pacientul trebuie să fie consultat de medicul de gardă care decide internarea şi secţia unde urmează să fie internat.

3. CAMERA DE BAIE- bolnavul este dezbrăcat, îmbăiat şi îmbrăcat în haine de spital. 4. GARDEROBA - locul unde sunt păstrate hainele şi obiectele bolnavului. 5. SECŢIILE, SALOANELE ŞI PATURILE

SECŢIILE: unde urmează să se interneze bolnavul; internarea se face în funcţie de afecţiune.

Specialităţi:- Interne- Chirurgie- Puericultură (pentru copii până la 1 an) şi Pediatrie- Neuropsihiatrie- Oftalmologie- ORL- Pneumologie (pentru pacienţii cu tuberculoză şi alte afecţiuni respiratorii)- Obstetrică şi Ginecologie- Balneofizioterapie

Secţia este compusă din: - oficiu pentru spălarea vaselor- sală pentru asistente- sală de tratament- toalete - pentru personal şi bolnavi- camere baie - duşuri- cameră lenjerie – pentru haine murdare şi curate

Băile pot fi amplasate la capătul coridorului sau în interiorul saloanelor.Toate spitalele sunt prevăzute cu servicii de investigaţie: - laboratoare

- radiologie- explorări funcţionale - EKG (electrocardiograma)

- EEG (electroencefalograma) - sală de transfuzie - bloc operator - serviciu reanimare (ATI – anestezie şi terapie intensivă) - serviciu sterilizareLa subsol se află de obicei: – spălătoria

- serviciu anatomo - patologic (morga)- cantina- centrala telefonică

La parter se află:- serviciul administrativ- farmacia- serviciul de primire urgente(UPU), unde se prezintă pacientii în urgentă, sunt

consultati si evaluati; se decide internarea lor sau nu.- contabilitatea- secretariatul- direcţiunea

Pe lângă SPITAL există de obicei o POLICLINICĂ care acordă asistenţă medicală de specialitate populaţiei dintr-o anumită zonă.

POLICLINICA are sau nu aceleaşi specialităţi ca şi spitalul.Spitalul are un caracter CURATIV (tratament), iar policlinica un caracter curativ

şi profilactic. Pacienţii nu sunt internaţi, ei vin de la domiciliu pentru consultaţii (caracter ambulatoriu).

DISPENSARUL MEDICAL - este unitatea medicală care acordă asistenţă medicală ambulatorie atât de prevenire cât şi de tratament pacientului dintr-un anumit teritoriu, ducând în acelaşi timp şi o muncă susţinută în domeniul păstrării stării de sănătate şi a condiţiilor igienice a populaţiei respective (de exemplu campanie antigripală).

Dispensarul are dublu caracter: - profilactic - curativ.

Alte unităţi sanitare: - cămine de bătrâni- sanatorii, staţiuni - leagăne de copii- creşe - grădiniţe- cabinete şcolare.

Circuitele în unităţile sanitare: - orice unitate sanitară trebuie constituită în aşa fel încât să corespundă unui nivel de igienă. Sensul de circulaţie al pacienţilor, obiectelor, materialelor sanitare poate fi de două feluri: - SEPTIC- ASEPTIC.

SEPTIC: - sensul de circulaţie în interiorul unui spital care indică introducerea germenilor patologici generatori de infecţii şi infestaţii (ex. produsele care se trimit la laboratoare (sânge, urină), radiologia şi explorările funcţionale etc).

ASEPTIC: - sensul de circulaţie în interiorul unui spital care asigură protecţie împotriva infecţiilor şi infestărilor.- (blocul operator: - secţia de arşi).

În spital sunt mai multe circuite: 1.) primire - externare;2.) circuitul vizitatorilor;3.) circuitul lenjeriei curate;4.) circuitul lenjeriei murdare;5.) circuitul alimentelor;6.) circuitul sterilizării;7.) circuitul medicamentelor/ al personalului. Aceste circuite nu trebuie să se intersecteze niciodată.

DEZINFECŢIA: Reprezintă operaţia de distrugere a agenţilor patogeni pentru a împiedica răspândirea unei infecţii deja prezente.

Dezinfecţia se poate efectua prin metode fizice şi chimice.Dezinfecţia prin mijloace fizice:

- dezinfecţia prin căldură uscată sau flambarea este utilizată exclusiv în laboratorul de microbiologie.

- dezinfecţia prin căldură umedă se utilizează numai în cazul spălării automatizate a lenjeriei şi veselei (la 90 grade Celsius).

- dezinfecţia cu raze ultraviolete - se utilizează în dezinfecţia suprafeţelor netede şi a aerului în laboratoare, săli de operaţii.

Dezinfecţia prin mijloace chimice:- se realizează prin utilizarea produselor biocide.- biocidele, care sunt subîmpărţite în tipul 1 şi tipul 2, sunt utilizate pentru

dezinfecţia: - mâinilor (prin spălare sau frecare) - pielii intacte - suprafeţelor - lenjeriei sau altor materiale moi - dispozitivelor medicale, prin imersie în băi cu ultrasunete sau la maşini automate.

Dezinfecţia prin mijloace chimice reprezintă metoda principală de prevenire a infecţiilor în unităţile sanitare. Dezinfectantul chimic, în funcţie de compoziţie şi de concentraţie, poate să inhibe creşterea microorganismelor (efect bacteriostatic, fungistatic, virustatic) sau să aibă o acţiune letală asupra microorganismelor (efect bactericid, fungicid, virucid, sporicid).

Dezinfectantul: - este o substanţă chimică care are proprietatea de a distruge microorganismele patogene.Soluţia dezinfectantă: - este un amestec de lichid cu efect bactericid constituit din două substanţe, din care: - prima reprezintă substanţa dizolvantă;- a doua substanţă sterilă, dezinfectantă (dizolvată).

În funcţie de tipul microorganismelor distruse, de timpul de contact necesar şi de concentraţia utilizată, nivelurile de dezinfecţie sunt:- sterilizare chimică- dezinfecţie de nivel înalt- dezinfecţie de nivel intermediar- dezinfecţie de nivel scăzut

Termenul antiseptic se utilizează pentru produsele destinate dezinfecţiei tegumentelor şi mâinilor.

Etapele dezinfecţiei sunt:- dezinfecţia de nivel scăzut, urmată de curăţare, sau întâi curăţarea, în funcţie de

suportul ce urmează să fie tratat;- dezinfecţia la nivelul dorit, în funcţie de suportul ce urmează să fie tratat; (de

exemplu, în secţiile de mare risc, cum ar fi terapia intensivă, blocurile operatorii, secţiile de oncologie, dezinfecţia trebuie să fie de nivel înalt)

- clătirea.Dezinfecţia se realizează cu produse şi substanţe chimice autorizate – înregistrate,

conform prevederilor legale în vigoare. În momentul autorizării – înregistrării unui dezinfectant, se precizează pe ce suprafeţe sau materiale se poate utiliza, concentraţia şi timpul de contact necesare obţinerii dezinfecţiei, modalităţile de păstrare.

Modalităţile de aplicare a unui dezinfectant sunt:- prin spălare sau frecare – în cazul mâinilor- prin pulverizare sau ştergere – în cazul suprafeţelor- prin imersie în soluţie, în cazul aparatelor.

În fiecare încăpere în care se efectuează operaţiuni de curăţare şi dezinfecţie trebuie să existe un grafic zilnic orar, în care personalul responsabil va înregistra tipul operaţiunii, ora de efectuare şi semnătura.

Substanţele dezinfectante folosite la ora actuală sunt:- VIRKON, este cea mai utilizată substanţă la ora actuală, putând fi folosită atât pentru dezinfecţia cât şi pentru sterilizarea (în combinaţie cu substanţe sterilizante, cum ar fi PERASAFE): pardoselilor, meselor şi pereţilor în sălile de operaţie, laboratoarelor, saloanelor, cabinetelor de consultaţii; instrumentarului metalic, componentelor stomatologice, a aerului din încăperi. - SENSIVA – este o soluţie dezinfectantă pe bază de alcool, pentru dezinfecţia igienică şi chirurgicală a mâinilor – cu efect bactericid, fungicid, virucid (inclusiv asupra virusului hepatitic B şi a virusului HIV).- GIGASEPT - este un dezinfectant fără aldehidă pentru dezinfecţia endoscoapelor, instrumentelor chirurgicale, dispozitivelor medicale.- MIKROZID AF Liquid – este un dezinfectant pe bază de alcool, pentru dezinfecţia rapidă a unităţilor de tratament, meselor de examinare, meselor de operaţie, dispozitivelor medicale; este eficace împotriva bacteriilor, fungilor, virusurilor(inclusiv HIV şi VHB).- JACLOR – este un dezinfectant universal pe bază de clor, pentru dezinfecţia suprafeţelor, instrumentarului, lenjeriei, tacâmurilor, oficiilor alimentare, vaselor de WC; este activ împotriva bacteriior, bacilului Koch (care produce tuberculoza), fungilor, virusurilor hepatitei B şi C, HIV.Alte substanţe dezinfectante sunt (s-au folosit în trecut, iar acum doar în anumite locuri din ţară):

- clorură de var;- cloramină;- bromocetul sau D – catioulul;- formolul;- deroformul;- hidrodul;CLORURA DE VAR:

- are acţiune bactericidă, virulicidă, sporicidă – conţine 25 gr/1000 clor activ- concentraţiile folosite fiind: - 10/1000/10gr la 1l/apă

- 20/1000/20gr la 1l apă- 40/1000/40gr la 1l apă- 50/1000/50gr la 1l apă- 100/1000/100gr la 1l apă.

Mod de preparare: se ia 1 Kg var cloros şi se pune într-o găleată emailată peste care se toarnă 2/3 apă (2,3 litri se amestecă bine până devine o pastă omogenă compactă şi se completează 6-7 litri/apă).- se lasă să se limpezească 1-2 ore şi se foloseşte numai soluţia limpede;- se foloseşte numai supernatantul, restul se aruncă;

- este foarte iritant pentru mucoase;- se folosesc mănuşi de cauciuc.

CLORAMINA- are acţiune bactericidă şi virulicidă, conţine 25/1000 clor activ şi se foloseşte în următoarele concentraţii - 5/1000

- 10/1000- 20/1000- 40/1000

- se păstreză în camere ferite de lumină, la rece şi se prepară zilnic;- se găseşte sub formă de tablete; CLORAMINA ,,B’’- se utilizează la dezinfectarea termometrelor.

BROMOCETUL- are acţiune bactericidă, se livrează în flacoane de un litru şi se foloseşte din concentraţia 1,2/1000; este incompatibil cu săpunul şi detergentul- ingerarea produce arsuri grave pe esofag

FORMOLUL- acţiune bactericidă, virulicidă, fungicidă- soluţia se livrează sub forma aldehidă 40 gr şi se utilizează în concentraţie 2,5/1000- este iritant pentru mucoase- inhalarea accidentală duce la intoxicaţii- se păstrează în recipiente bine astupate, eventual parafinate păstrându-se la temperatura depozitului.

DEROFORMUL- format din dero + formol + sodă + apă, are acţiune bactericidă şi virulicidă- foarte iritant pentru tegumente şi mucoase- inhalarea duce la accidente grave.

HIDRODUL- acţiune bactericidă şi virulicidă, format din dero + sodă + apă- este iritant pentru tegumente şi mucoase- la preparare se utilizează mănuşi care după utilizare se clătesc bine. DEZINFECŢIA PIELIIDezinfecţia pielii este o etapă obligatorie înaintea executării unor tehnici precum: injecţii, puncţii, intervenţii chirurgicale.Schema în trepte, pentru dezinfecţia pielii:* TIP I (risc redus de infecţie )Indicaţii - injecţia i.d., s.c., i.v., recoltări de sângeTehnică - se aplică dezinfectantul pe piele cu un tampon îmbibat, durata de acţiune fiind 30",până când se evaporă dezinfectantul* TIP II (risc mediu de infecţie )Indicaţii - cateterizarea venelor în vederea perfuziei continue, injecţia i.m. , recoltareasângelui pentru hemoculturăTehnică - se curăţă pielea cu tamponul îmbibat în dezinfectant, apoi cu un tampon steril- se aplică încă o dată dezinfectantul şi se şterge pielea cu tamponul steril, durata de

acţiune fiind de cca 30"* TIP III (risc mare de infecţie )Indicaţii - operaţii, puncţii arteriale, puncţiile unor cavităţi (pleurală, articulară, osoasă etc.)Tehnică - se curăţă pielea cu apă şi săpun, se epilează se degresează- se aplică de două ori dezinfectantul, la interval de 2'30"; durata totală de acţiune este de 5 minutePersoana care execută dezinfecţia poartă mănuşi sterile.

EFECTUAREA DEPARAZITĂRII BOLNAVILOR ŞI A OBIECTELOR ACESTORADEPARAZITARE: Operaţiunea de îndepărtare şi distrugere, a insectelor parazitare (păduchi, pureci) care sunt pe om, pe obiectele acestuia, pe haine.Se face prin examinarea bolnavului la serviciul de primire, existând două procedee: - mecanic - chimic1. Procedeul mecanic: constă în curăţirea părului, cu ajutorul pieptenului des îmbibat cu o soluţie SUBLIMAT ACETIC 10% după care părul se scurtează sau se taie complet.2. Procedeul chimic: - se face pe hainele bolnavului, pe care se pulverizează anumite substanţe chimice până la umezire cu soluţia CIMEXAN- apoi se usucă hainele, se introduc într-un sac de plastic cu 100gr - 200gr de substanţă numită PLOTOX şi se păstrează astfel până la externarea pacientului.

În cazul SCABIEI (RÂIE):- se face baie sau duş bolnavului cu săpunuri insecticide, de exemplu GAMEXAN HEXACLORCICLOHEXAN, după care pielea va fi unsă cu creme sau uleiuri hidratante.- operaţiunile se repetă până la dispariţia completă a paraziţilor, ouălor, larvelor.

EFECTUAREA DEZINSECŢIILOR ÎN UNITĂŢILE SANITARE. DEZINSECTIA:Operaţia prin care se urmăreşte distrugerea insectelor (gândaci, muşte, tânţari, etc) care transmit boli infecţioase.

Distrugerea se face prin: - contact direct - şi prin ingestie.

Insectele reprezintă agenţi vectori, având atât un rol pasiv în transportul mecanic al germenilor patogeni (musca domestică şi gândacii de bucătărie pentru germenii dizenteriei bacteriene) cât şi un rol activ, ca şi gazdă intermediară în dezvoltarea microorganismelor (ţânţarul anofel care transmite malaria).Mijloace chimice - sălile de aşteptare

- cabinetele medicale- grupurile sanitare.

Muştele se combat cu soluţia PLOTOX ; după prima administrare, se repetă peste 21 zile, iar pentru gândaci – se repetă peste 14 zile .

În sălile de tratament, de mese - muştele se combat cu LINDATOX , iar gândacii cu soluţia CIMEXAN la 30 zile.Mijloace mecanice – astuparea găurilor

- păstrarea alimentelor în locuri special amenajate- golirea alimentelor din vase- fierberea şi călcarea rufelor.

DERATIZAREA: Totalitatea mijloacelor de distrugere a rozătoarelor (şoareci, şobolani etc.), cu rol în transmiterea la om a unor boli infecţioase şi infestaţii parazitare.

Raticidele – substanţe chimice folosite pentru deratizare - folosirea acestor substanţe se face cu multă atenţie deoarece sunt foarte toxice pentru organism.- mijloace mecanice: - curse de şoareci

- capcane - astuparea găurilor.

- mijloace chimice: se pot utiliza diferite substanţe: substanţa ANTU, Warfarina, pasta fosforică – ele se pot aplica în jurul surselor de apă şi de hrană, rozătoarele neputând rezista fără apă mai mult de 24 de ore şi fără hrană mai mult de 2 zile.

PREGĂTIREA PATULUI ŞI ACCESORIILE LUIPatul este cel mai important mobilier din salonul bolnavului şi trebuie să

îndeplinească anumite condiţii: - să fie comod- de dimensiuni potrivite- uşor de manevrat

- uşor de curăţat.- patul este confecţionat din tuburi uşor de curăţat, vopsite cu vopsea albă sau inox având o axă fixă care este partea principală şi se numeşte SOMIERA METALICĂ - care este confecţionată din sârmă metalică bine întinsă pe un cadru fix confecţionat din fier şi este uşor elastică.

Somiera poate fi incorect construită şi să cedeze sub greutatea bolnavului oferindu-i acestuia o poziţie incomodă.- dimensiuni : - lungime 2 metri

- lăţime 80-90 cm - înălţime de la duşumea la saltea 60 cm.

Tipuri de pat : - pat simplu (cu somiera dintr-o singură bucată)- pat simplu cu rezemătoare mobilă- pat universal- pat pentru agitaţi psihic – cu plasă închisă- paturi pentru sugari (cu apărători mobile)- paturi pentru terapie intensivă – cu apărători demontabile şi cu

telecomandă.Accesoriile patului: - salteaua

- perne (2) - pătură cu aleză şi traversă (patul se poate schimba în lungime şi

în lăţime).Schimbarea lenjeriei de pat - se face în lungimea patului şi în lăţime

În lungime se schimbă atunci când bolnavul stă culcat pe spate – Decubit dorsal – sau într-o altă poziţie – Decubit lateral drept sau stâng.

În lăţime patul se schimbă când bolnavul stă în poziţia şezândă.

ÎMBRĂCAREA BOLNAVULUI IMOBILIZAT: - îmbrăcarea membrului bolnav se face prima dată!- dezbrăcarea se începe cu membrul sănătos!

ASIGURAREA IGIENEI PERS. CORPORALE ŞI VESTIMENTARE A BOLN. IMOBILIZAT:

- baia generală şi duşul- toaleta zilnică.

EFECTUAREA TOALETEI PE REGIUNI A UNUI BOLNAV IMOBILIZAT: Pentru efectuarea toaletei trebuie respectate următoarele reguli:

- temperatura camerei să fie între 20-22º C;- se pregătesc toate materialele lângă patul bolnavului;- se acţionează rapid cu blândeţe şi profesionalism;- se asigură intimitatea bolnavului – paravan sau rugăm pe ceilalţi pacienţi să se întoarcă.Materiale necesare: - paravan;- prosoape, cearceafuri de baie;- săpun;- 3 perechi de mănuşi; (culori diferite)- termometru baie;- periuţă de dinţi;- pastă de dinţi;- pahar.Pregătirea materialelor necesare.Pregătirea psihică şi fizică.Pregătirea condiţiilor de mediu.

*Efectuarea toaletei feţei- se insistă la nivelul ochilor şi anume ochii se spală de la comisura externă spre cea

internă. *Efectuarea toaletei urechilor- se insistă în regiunea retroauriculară (se şterge), se clăteşte şi se şterge prin

tamponare.*Efectuarea toaletei gâtului*Efectuarea toaletei membrelor superioare - se insistă în regiunea axilară, se taie unghiile.*Efectuarea toaletei toracelui- se insistă la nivelul pliurilor submamare.*Efectuarea toaletei spatelui*Efectuarea toaletei abdomenului- insistându-se la nivelul regiunii ombilicale –aruncând apa şi schimbând apoi mănuşa.- se insistă în plica inghinală;- se aruncă apa, se schimbă mănuşa. *Efectuarea toaletei organelor genitale- se introduce sub regiunea fesieră bazinetul sau plosca şi întotdeauna spălarea se face din partea anterioară spre anus cu un săpun cu pH neutru.*Efectuarea toaletei părului

*Efectuarea toaletei cavităţii bucale la bolnavul inconştientMateriale necesare:

- tampoane pe port tampon- apă boricată- glicerină boraxată 20%- spatulă linguală- tăviţă renală- mănuşi de cauciuc.

Pregătirea materialelor.Tehnica: - spălarea mâinilor;- bolnavul va sta în decubit dorsal cu capul într-o parte; sub bărbie se pune tăviţa renală, se pune deschizătorul de gură între arcadele dentare; se înmoaie un tampon în soluţie de glicerină boraxată şi se şterge limba – bolta palatină şi suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare, cu mişcări dinăuntru înspre afară;- aruncăm tamponul şi cu un alt tampon curăţăm dantura;- pe un tampon îmbibat în glicerină boraxată se îndepărtează depozitul gros albicios de pe limbă, iar buzele uscate şi crăpate se ung cu glicerină boraxată sau cu o cremă hidratantă.

OBSERVAREA POZIŢIEI BOLNAVULUI- observarea poziţiei bolnavului în pat ne oferă anumite informaţii despre acesta şi de asemenea ne ajută să îl aşezăm în anumite poziţii în timpul anumitor îngrijiri sau tratamente.Astfel avem: Poziţia - ACTIVĂ

- PASIVĂ - FORŢATĂ.1. POZIŢIA ACTIVĂ – bolnavul se mişcă singur, nu are nevoie de ajutor, poziţia

este identică cu a omului sănătos.2. POZIŢIA PASIVĂ - este a bolnavului în stare gravă, bolnavul este lipsit de

forţă fizică, are nevoie de ajutor.3. POZIŢIA FORŢATĂ – bolnavul ia o poziţie neobişnuită, impusă de boală (în

paralizii unilaterale, în crizele dureroase abdominale: ulcer duodenal sau crizele biliare) sau impusă de necesitatea unui tratament (aparatele de extensie în caz de fracturi).

POZIŢIA BOLNAVULUI ÎN PAT ~ DECUBIT DORSAL

- bolnavul stă culcat pe spate cu faţa în sus fără pernă – este o poziţie indicată în afecţiuni ale coloanei vertebrale sau după puncţia lombară;

- bolnavul stă culcat pe spate cu o pernă subţire sub cap – poziţie indicată în anemiile post hemoragice, afecţiuni cerebrale;

- bolnavul culcat pe spate, cu faţa în sus cu două perne, este poziţia obişnuită (în orice afecţiune). ~ DECUBIT LATERAL DREPT SAU STÂNG – bolnavul este culcat pe o parte cu o pernă subţire sub cap, cu membrul inferior care este în contact cu patul întins, iar cu celălalt îndoit, iar la spate este sprijinit cu o pernă sau un sul de pătură – este o poziţie indicată în meningite şi pleurezii. ~ DECUBIT VENTRAL – bolnavul stă culcat pe abdomen fără pernă, cu capul

întors într-o parte, braţele pot să fie de-a lungul corpului sau pot fi îndoite astfel încât suprafaţa pamară să vină în contact cu patul.- este indicat la bolnavii inconştienţi, la cei cu escare şi la cei cu paralizii.

~ POZIŢIA ŞEZÂNDĂ: a) în pat b) în fotoliu

a) IN PAT - Bolnavul este menţinut în poziţie şezândă în pat astfel încât între spate şi suprafaţa patului să se formeze un unghi de 90º. Acest lucru se poate realiza fie prin introducerea a 4-5 perne la spatele bolnavului sau prin ridicarea somierei mobile (rezemătoare). Este indicată la bolnavii dispneici (cu lipsă de aer), în perioada crizelor de astm bronşic, în insuficienţa cardiacă, favorizând respiraţia.b) ÎN FOTOLIU – bolnavul este aşezat confortabil bine îmbrăcat şi acoperit cu o pătură. ~ POZIŢIA SEMIŞEZÂNDĂ – se realizează astfel încât între spatele bolnavului şi suprafaţa patului să se formeze un unghi de 45º.

Aceasta se realizează prin introducerea a două perne sau cu ajutorul rezemătoarei de spate. Poziţia este interzisă bolnavilor cu tulburări de deglutiţie, a comatoşilor, în cursul anesteziei generale. Este indicată în primul ajutor acordat bolnavilor cu tulburări de respiraţie. ~ POZIŢIA ŞEZÂNDĂ CU GAMBELE ATÂRNATE - se realizează la marginea patului, din poziţia şezândă sub picioarele bolnavului se pune un mic taburet; bolnavul este îmbrăcat; poziţia este indicată în insuficienţa cardiacă. ~ POZIŢIA TRENDELENBURG(DECLIVĂ) - poziţia se obţine prin ridicarea părţii distale (de la picioare) a patului astfel încât între podea şi piciorul patului să fie o diferenţă între 10 - 60 cm.

Bolnavul va sta culcat în decubit dorsal; la cap se pune o pernă subţire pentru ca acesta să nu se lovească de marginea patului, iar alunecarea bolnavului se evită prin fixarea acestuia cu chingi sau o rezemătoare specială – este o poziţie indicată în anemii acute grave, hemoragii ale membrelor inferioare şi ale organelor genitale, după rahianestezie şi după intervenţii ginecologice. ~ POZIŢIA PROCLIVĂ – se realizează prin ridicarea părţii proximale a patului de la cap ~ POZIŢIA GINECOLOGICĂ – bolnava este culcată pe spate cu genunchii bine îndepărtaţi şi coapsele flectate pe abdomen;- este indicată în naştere şi examenele ginecologice şi obstetricale.

~ POZIŢIA GENU - PECTORALĂ – bolnavul stă în genunchi, aceştia sunt uşor îndepărtaţi; pieptul atinge suprafaţa patului, iar capul este într-o parte – indicată în explorările rectale (RECTOSCOPIE) sau în tuşeul rectal.

SCHIMBAREA POZIŢIEI BOLNAVULUI ÎN PAT a.) Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în decubit lateral şi invers

b.) Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în poziţia şezândă c.) Readucerea bolnavilor alunecaţi din poziţie şezândă în semişezândă.

MOBILITATE - IMOBILITATE1. Mobilitatea Mobilitatea reprezintă capacitatea individului de a se mişca liber, de a-şi coordona mişcările.

Mişcarea reprezintă una din funcţiile de bază ale organismului uman, ea fiind aceea care semnifică interrelaţia cu mediul înconjurător. Această funcţie se realizează prin intermediul sistemului neuro-muscular.Diferitele mişcări ale omului au fost clasificate în:-mişcări reflexe – cele prin care organismul reacţionează la un agent traumatic (evitarea unui obiect supraîncălzit);-mişcări automate – reprezintă marea majoritate a activităţii motorii a omului;-mişcări voluntare – reprezintă mişcări complexe care au fost memorate anterior în scoarţa cerebrală, având la bază reprezentări vizuale şi kinestezice.Postura (atitudinea) adecvatăStabilitatea, echilibrul şi raporturile constante între diferite segmente ale corpului şi mediu se realizează prin acţiunea coordonată a sistemului nervos, muscular şi osos.Mişcări adecvateTipuri de mişcări:-abducţie (mişcarea de îndepărtare faţă de axul median al corpului);-adducţie (mişcarea de apropiere faţă de axul median al corpului);-flexie (mişcarea de apropiere a două segmente – braţ/antebraţ sau gambă/coapsă);-extensie (mişcarea de îndepărtare a două segmente – braţ/antebraţ, gambă/coapsă);-rotaţie (mişcare realizată în jurul axului care trece prin lungul segmentului care se deplasează);-pronaţie (la nivelul membrului superior – mişcare de rotaţie a mâinii, prin care palma priveşte în jos sau la nivelul membrului inferior – planta priveşte lateral, cu marginea externă ridicată);-supinaţie ( la nivelul membrului superior – mişcare de rotaţie a mâinii, prin care palma priveşte în sus sau la nivelul membrului inferior – planta priveşte medial, cu marginea internă ridicată);-circumducţie (mişcare complexă care totalizează flexia, extensia, abducţia şi le asociază cu rotaţia).Exerciţiile fizice pot fi:-active - efectuate de individ;-pasive – mişcări efectuate de altă persoană.Contracţiile musculare pot fi:-izometrice – lungimea muşchiului rămâne neschimbată, doar tensiunea creşte (ex. contracţia muşchilor pentru menţinerea poziţiei capului);-izotonice – tonusul muscular creşte, lungimea muşchiului se modifică.Caracteristicile exerciţiilor sunt:-coordonate;-armonioase;-complete.2. ImobilitateaImobilitatea reprezintă incapacitatea individului de a se mişca liber, de a-şi efectua unele nevoi de ordin fizic, psihic, social.Din acest punct de vedere poate fi:socială – o întrerupere sau o retragere din modul obişnuit de interacţiune socială datorat unor probleme emoţionale sau fizice;

emoţională – poate apărea când factorii de stres depăşesc individul în acţiunea de a le face faţă;fizică – cauzată de probleme fizice care necesită măsuri terapeutice:orice afecţiune a articulaţiilor, oaselor, muşchilor scheletici poate cauza imobilitate parţială sau totală;durerea, oboseala, slăbiciunea pot duce la pierderea energiei şi contribuie la imobilitate.În funcţie de durată imobilitatea poate fi:temporară – convalescenţa care poate fi şi ea de durată lungă sau scurtă în funcţie de severitatea problemei;permanentă – în cazul în care defectul nu poate fi compensat şi în acest caz este nevoie de mecanisme ajutătoare (cârje, proteze);progresivă – când diminuarea funcţiei locomotorii se face progresiv, în timp (ex. distrofiile musculare, scleroze multiple).În funcţie de cauze distingem imobilitate legată de:-restricţie terapeutică a mişcărilor (accident al membrelor sau intervenţie chirurgicală);-restricţie inevitabilă datorită unei incapacităţi primare: scleroze multiple, paralizie după accident vascular cerebral;-restricţie voluntară datorită stilului de viaţă.Gradele imobilizării sunt:-pacienţii inconştienţi sunt complet imobilizaţi;-dacă pacientul are fractură de membru inferior imobilitatea este parţială;-restricţie de la activităţi pentru restabilirea sănătăţii.Repausul la pat este termenul utilizat pentru pacienţii imobilizaţi care pot să stea nu numai în pat ci şi pe scaun, fotoliu în funcţie de gradul imobilizării.Factorii care cresc riscul problemelor legate de imobilizare sunt:-o parte mai mare a corpului este imobilizată;-imobilizare pe o perioadă lungă de timp;-persoane vârstnice imobilizate;-persoane cu experienţe dureroase sau spasme musculare;-persoane sensibile la temperatură, scăderea presiunii;-persoane incapabile să înveţe cum se previn aceste probleme;-persoane imobilizate timp îndelungat într-o singură poziţie;-persoane cu nutriţie deficitară.Efectele imobilizării sunt:musculo-scheletice:-demineralizarea oaselor, ceea ce poate duce la deformarea şi fracturarea oaselor;-durerea şi rigiditatea articulaţiilor;-atrofie musculară şi contracturi musculare localizate sau generalizate;-coordonare deficitară a mişcărilor;-asimetrie toracică.gastro-intestinale:-anorexie;-disconfort abdominal;-distensie abdominală;-constipaţie.

respiratorii:-scăderea amplitudinii mişcărilor respiratorii;-acumularea de secreţii în căile respiratorii;-pneumonii;-dezechilibru între O2 şi CO2.urinare:-distensia vezicii urinare;-producerea de calculi;-infecţii de tract urinar.cardio-vasculare:-hipotensiune arterială în ortostatism;-edeme periferice;-creşterea pulsului la schimbarea poziţiei;-tromboză venoasă profundă.metabolice:-reducerea metabolismului bazal.tegumentare:-escare.psihosociale:-scăderea motivaţiei de a face ceva;-scăderea abilităţii de rezolvare a problemelor;-diminuarea dorinţei de a-şi satisface nevoile fundamentale.3. Factorii care afectează mobilitatea(o bună postură, mişcare)Biologici:vârsta: * copilul mic îşi dobândeşte controlul mişcărilor pe măsură ce înaintează în vârstă; este foarte activ, se mobilizează uşor, adoptă diferite poziţii; * adultul îşi coordonează şi dă supleţe mişcărilor; * îmbătrânirea fiziologică atrage după sine schimbări fiziologice ale organismului la nivelul diferitelor aparate şi sisteme(la nivelul aparatul locomotor se produce o degenerare a cartilajului articular, scăderea tonusului muscular).constituţia şi capacităţile fizice.Psihologici:-emoţiile pot fi exprimate prin mişcări ale corpului;-personalitatea şi temperamentul determină ca individul să fie mai activ sau calm.Sociologici:-cultura – individul practică diferite activităţi în funcţie de societatea în care trăieşte;-rolul social – individul poate îndeplini activităţi ce impun efort fizic mai mic sau mai mare pe care să-l compenseze prin rezistenţă fizică şi ore suficiente de repaus;-organizarea socială – există legi şi regulamente pentru menţinerea sănătăţii, chiar dacă se depune un efort deosebit;Tradiţia şi religia. Procesul de îngrijireCulegerea de datese referă la depistarea modificărilor diferitelor aparate şi sisteme legate de imobilitate

Modificări legate de imobilitateTehnica evaluării Modificări legate de imobilitateSistem osteo-articularMăsurarea circumferinţei braţului şi coapseiTeste de laboratorInspecţie, palpareMăsurători goniometrice

Inspecţie

Scade circumferinţaScad proteinele plasmaticeCreşte calcemia şi fosfatemiaScade calciuria şi fosfaturiaTumefacţie sau durere articularăInabilitate de extensie, în special la nivelul membrelor inferioareCoordonare dificilă a mişcărilor la nivelul membrelor superioare şi inferioare

Aparat cardiovascularAuscultaţie

Palpare

InspecţieMăsurarea circumferinţei gambei şi coapsei

Creşte frecvenţa cardiacă în repaus şi la eforturi miciScădere bruscă a TA la mobilizarea din clinostatism în ortostatism Modificări ale amplitudinii pulsuluiExtremităţi reciEdeme gambiere, retromaleolare şi sacrateDistensie venoasă perifericăCreşterea circumferinţei gambei şi coapsei

Aparat respiratorAuscultaţie

Teste de laboratorInspecţie

Măsurarea temperaturii

Respiraţii superficialeScăderea murmurului vezicularCreşterea p CO2 cu scăderea p O2

Mişcări asimetrice al toracelui în timpul inspiraţiei şi expiraţieiTuse productivă cu spută mucopurulentăDurere în timpul respiraţieiFebră

Metabolism şi nutriţieMăsurarea greutăţii şi înălţimii

InspecţiePalpareTeste de laborator

Scădere în greutate, scăderea aportului alimentar şi atrofie muscularăScăderea aportului de proteine şi caloriiCicatrizare dificilă a leziunilor tegumentareEdeme perifericeScăderea proteinelor plasmaticeCreşterea azotemieiCreşterea calcemiei şi fosfatemiei

Sistem endocrin şi aparat urinarBilanţ ingestie – excreţie pe 24 oreMăsurarea greutăţii corporaleTeste de laborator

DeshidratareScădere în greutateCreşterea azotemiei, a hematocrituluiCreşterea pH –ului urinarCreşterea leucocitelorCreşterea calcemiei şi fosfatemiei cu creşterea semnificativă a calciuriei şi fosfaturieiUrocultură pozitivă (de obicei cu E. Coli peste 100 000

Inspecţie şi palparegermeni/ml)Scăderea debitului urinar, disconfort abdominal, distensia vezicii urinare cu retenţie de urinăFebrăPolakiurie, disurieCrampe abdominale sau durereHematurie

Aparat digestivBilanţ ingestie – excreţie pe 24 oreInspecţie

PalpareAuscultaţie

DeshidratareScăderea aportului caloric şi a fibrelor alimentareDureri la defecaţie sau creşterea timpului necesar defecaţieiCreşterea consistenţei materiilor fecaleDistensie abdominalăDisconfort în etajul abdominal inferior, cefaleeGreţuri, vărsăturiUtilizarea frecventă a manevei Valsalva pentru facilitarea defecaţieiCoardă colicăScăderea zgomotelor intestinale

Tegumente şi mucoaseBilanţ ingestie – excreţieInspecţie

PalpareTeste de laborator

DeshidratareEdeme gambiere, retromaleolare şi sacrateHiperemie reactivăScăderea turgoruluiCreşterea hematocritului, a azotemiei

Sistem nervos centralInspecţie Scăderea activităţii motorii

IritabilitateConfuzieObosealăPercepţie deformată a realităţii

Aspecte ale vieţii sociale, emoţionale şi intelectualeInspecţie Modificări de comportament (anxietate, ostilitate, confuzie)

Depresie (lipsa de sentimente faţă de propria persoană, empatie, apatie, închidere în sine, lipsa de speranţă)Modificarea conceptului de sine, a rolului familial sau de grupScăderea abilităţii de concentrare, de laure a deciziilorInteres pentru viaţa sexualăInteres pentru situaţia financiară

Analiza şi interpretarea datelorExemple de diagnostice nursing

Potenţial de apariţie a sindromului de imobilizare legat de:-paralizie;-prelungirea repausului la pat;-alterarea nivelului de conştienţă;-tracţiune osoasă.Alte diagnostice nursing rezultate din perturbarea altor nevoi fundamentale sunt:

Potenţial de leziune legat de:-limitarea mobilizării asociată cu rezistenţă;-scăderea forţei musculare asociată cu imobilitate;-rigiditate articulară asociată cu imobilitate;-hipotensiune ortostatică asociată cu imobilitate.

Intoleranţă la activitate legată de:-prelungirea repausului la pat.

Alterarea perfuziei tisulare periferice legată de:-întreruperea fluxului venos secundar trombozei venoase profunde asociată cu prelungirea imobilizării;-prezenţa edemelor.

Respiraţie ineficace legată de:-scăderea expansiunii pulmonare asociată cu poziţia de clinostatism sau durere abdominală sau operaţii toracice;-atrofia musculaturii toracelui asociată cu prelungirea repausului la pat;-administrarea de agenţi care deprimă respiraţia (analgezice, sedative, anestezice).

Schimb gazos ineficient legat de:-staza secreţiilor în căile respiratorii asociate cu imobilizarea;-scăderea expansiunii pulmonare asociată cu poziţia de clinostatism.

Clearance aerian ineficient legat de:-incapacitatea de inspiraţie maximă sau tuse eficientă secundar durerii postoperator sau scăderii tonicităţii musculaturii toracice;-medicaţie care deprimă respiraţie;-staza secreţiilor în căile aeriene.

Potenţial de aspiraţie legat de:-deprimarea tusei sau a reflexelor respiratorii asociate cu inconştienţa sau agenţi anestezici.

Alterarea nutriţiei (prin deficit) faţă de necesităţile organismului legată de:-anorexie secundară izolării sociale;-balanţă negativă de azot asociată cu imobilizare şi catabolismul masei musculare.

Alterarea nutriţiei (potenţială) prin exces faţă de necesităţile organismului legată de:

-dezechilibru între ingestie versus activitate. Potenţial de infecţie legat de:

-staza urinară;-obstrucţia fluxului urinar (calcul renal).

Alterarea eliminării intestinale (constipaţie) legată de:-reducerea activităţii fizice;-lipsa de intimitate;-dietă inadecvată.

Potenţial de alterare a integrităţii tegumentare (sau actuală) legată de:-imobilizare fizică;-modificarea centrului gravitaţional.

Activitate deficitară legată de:-spitalizare prelungită;-monotonia mediului înconjurător.

Izolare socială legată de:-alterarea stării de sănătate;-handicap fizic.

Lipsa de putere legată de:-inabilitatea de efectuare a activităţilor zilnice;-inabilitate de asumare a responsabilităţilor;-izolare socială;-alterarea spaţiului personal.Obiective nursingObiectivele nursing sunt:-să se menţină funcţia musculară în limite normale:-să efectueze exerciţii la nivelul tuturor articulaţiilor;-să efectueze exerciţii izotonice şi/sau izometrice la fiecare 4 ore;-să se restabilească masa musculară şi forţa musculară;-să participe la activităţile de îngrijire personală fără a apărea oboseala;-să se mobilizeze în condiţii de securitate din clinostatism sau poziţie şezândă fără efecte adverse.-să existe o alterare minimă cardiovasculară:-să se menţină în limite normale funcţiile vitale;-să existe semne care indică un flux venos corespunzător (absenţa edemelor, absenţa durerii -în regiunea posterioară a gambei, fără semne de inflamaţie sau distensie venoasă sau modificări tegumentare).-să se menţină funcţia respiratori în limite normale:-să efectueze 5 respiraţii profunde şi 5 exerciţii de tuse la fiecare oră-să existe o expansiune toracică normală;-murmurul vezicular să fie fiziologic;-să nu prezinte febră, dureri toracice sau alte semne respiratorii care să indice infecţie pulmonară, embolia sau atelectazie.-să se menţină o stare de nutriţie adecvată:-să se menţină o greutate normală;-proteinele serice să fie în limite normale;-turgorul să fie normal;-să existe o balanţă între ingestie şi excreţie.-să existe o eliminare normală:-să ingere cel puţin 1500 ml lichide pe zi;-urina să aibă pH normal;-să nu existe semne de retenţie urinară, infecţie sau calculi renali;-materiile fecale să fie de consistenţă semisolidă şi la fiecare 2–3 zile;-să nu existe semne de ocluzie intestinală.-să se menţină integritatea tegumentară:-tegumentele să fie intacte, umede, curate;-să nu existe semne inflamatorii(paloare, roşeaţă, creşterea temperaturii, tumefacţie) la nivelul zonelor de presiune.-să se menţină funcţia psihosocială în limite normale:-să participe activ la deciziile legate de îngrijire;-să-şi exprime sentimentele;

-să accepte ajutorul altor persoane.Intervenţii nursingIntervenţiile nursing sunt:-asistenta medicală planifică cu pacientul exerciţii fizice în funcţie de cauza imobilizării şi de capacitatea pacientului;-poziţia pacientului va fi schimbată la fiecare 2 ore;-se efectuează exerciţii pasive;-se masează regiunile expuse escarelor şi se pudrează cu talc;-pacientul va fi învăţat care este postura adecvată şi cum se efectuează exerciţiile active;-pacientul va fi învăţat să efectueze exerciţii de respiraţie profundă;-pacientul va fi învăţat să tuşească şi să expectoreze secreţiile;-pacientul va fi pregătit psihic înainte de fiecare tehnică de îngrijire;-se redă încrederea pacientului că imobilitatea este o stare trecătoare şi că îşi poate relua mersul;-se înlătură stimulii exageraţi din mediul înconjurător(zgomote, lumină puternică, număr mare de vizitatori);-se supraveghează permanent pacientul;-imobilizare fizică în caz de agitaţie extremă(chingi, cămaşă de protecţie);-se asigură un climat de linişte şi calm;-pacientul este învăţat să utilizeze diferite aparate de susţinere (cadru metalic, bastoane, cârje);-se administrează tratamentul prescris de medic;-pacientul va fi ajutat în satisfacerea celorlalte nevoilor fundamentale.EvaluareÎn cazul în care obiectivele au fost atinse pacientul:-are tonusul muscular păstrat;-are tegumentele şi mucoasele integre;-nu prezintă tulburări de respiraţie, circulaţie sau secreţii bronşice;-nu prezintă complicaţii(de ex. escare de decubit, anchiloze, contracturi musculare);-este echilibrat psihic;-îşi satisface celelalte nevoi fundamentale.În cazul în care obiectivele nu au fost atinse se reanalizează planul de îngrijire.

MOBILIZAREA BOLNAVULUI- imobilizat = nu se poate mişca;- mobilizabil = se poate mişca. Mobilizarea bolnavului are ca şi scop prevenirea apariţiei unor complicaţii(escare, tromboze) şi grăbirea procesului de vindecare. Momentul mobilizării unui bolnav este hotărât de medic în funcţie de boală, starea generală şi activitatea acestuia.

1. Pregătirea bolnavului2. Mobilizarea capului şi a membrelor în poziţia de decubit dorsal

- se examinează bolnavul şi pulsul;- se efectuează mişcări blânde, pasive de gimnastică în pat(se ridică mâna, piciorul,

se masează blând)- se verifică pulsul bolnavului.

3. Ridicarea bolnavului în poziţia şezândă(se face cu multă blândeţe, la început cu mişcări pasive asociate cu exerciţii de respiraţie)

Mobilizarea se mai poate face prin agăţare(deasupra patului se găseşte elementul pentru agăţare).

4. Aşezarea bolnavului în poziţia şezândă- la marginea patului(bolnavul va fi îmbrăcat) urmărindu-se faciesul , pulsul,

respiraţia; bolnavul rămâne în această poziţie treptat din ce în ce mai mult.5. Aşezarea în fotoliu- trebuie supravegheată de asistentă.6. Ridicarea bolnavului în poziţia ORTOSTATICĂ(în picioare)- trebuie supravegheată de asistentă7. Efectuarea primilor paşi.

DEFINIREA ŞI PREVENIREA ESCARELOREscarele –reprezintă o leziune profundă care apare la nivelul ţesuturilor care sunt în

timp îndelungat comprimate între o proeminenţă osoasă şi un plan dur (patul). Zonele organismului unde apar cel mai frecvent escarele depind de poziţia pacientului. Astfel:- din poziţia de decubit dorsal avem: - zona occipitală şi a omoplaţilor;- regiunea: - coatelor - spatelui - feselor; - călcâiele.- din poziţia decubit lateral avem: - umerii;

- regiunea trohanteniană; - partea internă şi externă a genunchilor.

- din poziţia şezândă şi semişezândă avem: regiunea ischiatică şi trohanteriană.PREVENIREA ESCARELOR

1. – prin schimbarea poziţiei bolnavului în pat2. – toaleta pe regiuni3. – schimbarea lenjeriei de corp4. – schimbarea lenjeriei de pat.

Dacă totuşi apar escare, ele trebuie îngrijite şi tratate ca oricare plagă în „condiţii de curăţenie perfectă”.

EVOLUŢIA UNEI ESCARE –la început apare ca şi o rană albă decolorată - pielea se subţiază după aceea se transformă într-o zonă de culoare roşie, iar în ultima fază apare culoarea violacee neagră = Necroză =.

TRATAMENTUL ESCARELOR Materiale necesare: - săpun acid - pentru schimbarea pH-ului suprafeţei pielii;

- alcool medicinal diluat;- pudră talc mentolată;- cremă cu antibiotice;- soluţii dezinfectante - cloramină

- rivanol- apă oxigenată

- betadină - instrumente chirurgicale sterile.

Pregătirea materialelor se face lângă bolnav la pat.- se pregătesc materialele;- se pregăteşte bolnavul fizic şi psihic- spălarea pe mâini şi luarea mănuşilor de unică folosinţă. Tehnica: - se face toaleta pe regiuni;

- se inspectează zona respectivă cu maximă atenţie;- se face masajul zonei predispuse (coate, călcâie, fese etc.) cu soluţie de

alcool diluată, iar sub zona respectivă se aşează un colac de cauciuc sau un inel după care se pudrează cu talc mentolat.

Locul unde a apărut deja escara se tratează ca şi o plagă.

CAPTAREA DEJECŢIILOR(produselor fiziologice şi patologice ale bolnavului)SCOP: - este descoperirea modificărilor patologice ale organismului.A . Captarea materiilor fecaleMateriale necesare : - paravan;

- ploscă (sau bazinet);- acoperitoare ploscă;- hârtie igienică;- săpun;- prosop;- muşama şi aleză pentru protejarea patului;- urinarul;- reorganizarea locului de muncă.

B . Captarea urinei- la un bolnav imobilizat la pat se face în:

- urinare (recipiente confecţionate din material emailat - recipiente din sticlă sau plastic cu deschizătura diferită:

- la bărbaţi sub formă de tub; - la femei scurtă şi lată.C. Captarea sputei

Materiale necesare: - pahare conice sau Petri sau în scuipătoare.Scuipătoarele trebuie să fie speciale, spălate, sterilizate şi uscate.

Soluţii: - LIZOL 3%; - FENOL 2,5% amestecată cu sodă caustică.

Când sputa trebuie analizată la laborator nu se adaugă acele substanţe dezinfectante.Pregătirea materialelor;Instruirea bolnavului: - acesta se instruieşte să nu scuipe în batistă, şerveţele ci numai în vasul special primit în acest scop.

Practic la captarea sputei trebuie asigurate unui bolnav cel puţin 2 scuipătoare pentru rulaj.- se golesc în fiecare dimineaţă;- se curăţă;- se spală;- se dezinfectează;- se sterilizează;

D. Captarea vărsăturilorMateriale necesare: - muşama , aleză;

- tăviţă renală;- pahar cu soluţie aromatică de clătit gura.

- Pregătirea materialelor;Pregătirea bolnavului;- Aşezarea în poziţie decubit lateral sau şezândă.Tehnica: - spălarea mâinilor, rugăm bolnavul să ţină sub bărbie tăviţa; - cu mâna dreaptă se ţine fruntea bolnavului ajutându-l să vomite; după ce acesta s-a liniştit, se îndepărtează tăviţa renală şi se face spălarea pe mâini.

Vărsătura captată în tăviţa renală, dacă este cazul se păstrează până la venirea medicului; nu se aruncă.

Tăviţa renală se goleşte, se spală, se clăteşte şi pe urmă se dezinfectează şi se sterilizează prin fierbere sau autoclavare.

EFECTUAREA TRANSPORTULUI BOLNAVULUI ÎN SPITAL- este o etapă importantă în îngrijirea bolnavului.

Transportul efectuat cu întârziere sau în condiţii neadecvate poate determina agravarea stării bolnavului sau decesul acestuia.

Transportul poate fii de două feluri: 1. – transport primar; 2. – transport secundar.

1. TRANSPORTUL PRIMAR: - de la locul accidentului sau de la domiciliu. - riscul acestuia este mai mare deoarece bolnavul transportat este nepregătit din punct de vedere medical şi fără diagnostic cunoscut.De aceea scurtarea timpului, respectiv a transportului este foarte important; cu cât durata este mai scurtă în timp, şansele bolnavului sunt mai mari. 2. TRANSPORTUL SECUNDAR: - este un transport de la un spital la altul, la domiciliu, de la o secţie la alta, de la un serviciu la altul, precum şi mutarea bolnavului de la un salon la altul.

Pe toată perioada transportului, bolnavul trebuie să fie sub îngrijire. În spital, bolnavul care nu se poate deplasa sau căruia deplasarea îi este contraindicată – transportul va face transportul cu:- cărucior;- pat mobil;- ascensor(lift). Transportul pacienţilor Printr-un transport efectuat în condiţii bune, cu mult menajament şi atenţie faţă de pacient, ţinând cont de afecţiunea de care suferă acesta, se evită agravarea durerilor şi apariţia altor complicaţii, cum ar fi: înrăutăţirea stării, producerea unui şoc traumatic, transformarea unei fracturi închise într-una deschisă, provocarea de hemoragii etc. Transportul poate fi necesar în următoarele situaţii:- evacuarea traumatizaţilor de la locul accidentului- transportul de la un spital la altul, de la domiciliu la spital sau la domiciliu după externare etc.- transportul de la o secţie la alta; la servicii de diagnostic şi tratament; la sala de operaţii şi de la sala de operaţii; dintr-un salon în altul; dintr-un pat în altul etc.

categorii de pacienţi care trebuie transportaţi-accidentaţii, în stare de şoc, cu leziuni ale membrelor inferioare- inconştienţi, somnolenţi, obnubilaţi- astenici, adinamici, cu tulburări de echilibru- febrili, operaţi- cu insuficienţă cardiopulmonară gravă- psihicimijloacele de transportÎn funcţie de gravitatea afecţiunii, de scopul transportului, de distanţă, transportul se face cu:- brancarda (targa)- cărucior- fotoliu şi pat rulant- cu mijloace improvizate în caz de urgenţă- cu vehicule speciale: autosalvări, avioane sanitare (aviasan)PregătiriTransportul cu targa· Pregătirea tărgii-targa se acoperă cu o pătură şi cu un cearşaf; la nevoie se acoperă cu muşama şi aleză;pernă subţire· Pregătirea pacientului-se informează atât pacientul cât şi aparţinătorii asupra scopului transportului şi locului unde va fi transportat-se explică procedeul aşezării pe targă şi eventual se instruieşte pacientul cum poatecolabora-în cazul în care pacientul are instalate o perfuzie, sonde, drenuri etc. se vor lua măsuri desiguranţă: sprijinirea -eventual pe un suport- a aparatului de perfuzie; fixarea sau pensarea sondelor etc. în funcţie de durata şi condiţiile de transport! Nu se pensează drenul toracic la pacienţii ventilaţi- în caz de vărsături – tăviţă renală- se pregăteşte documentaţia pacientuluiaşezarea pacientului pe targă- pacientul va fi aşezat cu privirea în direcţia mersului(trebuie să vadă unde merge)- la urcatul scărilor, brancardierul din urmă va ridica targa până la nivelul orizontal; dacă panta este prea accentuată, se poate duce pacientul, la urcuş, cu capul înainte. De asemenea, când pacientul trebuie supravegheat tot timpul, este mai bine ca acesta să fie dus cu capul înainte, pentru ca, stând faţă în faţă cu brancardierul, să poată fi supravegheat.- în principiu, pacientul va fi prins de partea sănătoasăExecuţia:-targa este ţinută la cele două extremităţi de către doi brancardieri, doar de câte un singur mâner astfel încât targa să atârne de-a lungul marginii patului- aşezarea pacientului pe targă necesită trei persoane: acestea se vor aşeza de-a lungul patului de partea tărgii atârnate- îşi introduc mâinile, cu palma şi degetele întinse, sub pacient- prima: susţine capul şi toracele, sprijinind ceafa pacientului pe antebraţ

-a doua: sprijină pacientul în regiunea lombară şi sub şezut-a treia: susţine membrele inferioare Prima persoană comandă mişcările:1) ridică deodată pacientul2) după ce acesta a fost ridicat, face un pas înapoi3) brancardierii ridică şi cealaltă margine a tărgii, aducând-o în poziţie orizontală sub pacient4) se aşază pacientul pe targă, se acoperăDescărcarea se face după aceeaşi metodă, dar cu mişcările inverse.Poziţiile pacientului pe targă în funcţie de afecţiune în decubit dorsal:- pacienţii cu traumatisme abdominale, cu genunchi flectaţi- accidentaţii constienţi, suspecţi de fractură a coloanei vertebrale sau a bazinului: se asigură suprafaţa rigidă- leziuni ale membrelor inferioare: sub membrul lezat, se aşază o pernă- leziuni ale membrelor superioare: membrul superior lezat se aşază peste toracele pacientului; eventual se fixează cu o eşarfă- accidentaţii în stare de şoc cu hemoragie: cu membrele inferioare ridicateîn poziţie şezând- pacienţii cu traumatisme craniene, constienţi şi fără semne de şoc: menţinuţi cu ajutorul pernelor- leziuni ale gâtului: capul va fi flectat, a.î.regiunea mentoniană să atingă toraceleîn poziţie semişezând:- accidentaţii toraco-pulmonar- pacienţii cu insuficienţă cardiorespiratorie- accidentaţii cu leziuni abdominale(poziţia Fowler), cu genunchii flectaţiîn decubit lateral- pacienţii în stare de comă în decubit ventral:- pacienţii cu leziuni ale feţei(craniofaciale): sub fruntea lor se aşază un sul improvizat din cearşafuri, sau antebraţul flectat al traumatizatului- cu leziuni ale spatelui sau regiunii fesiere în decubit semiventral- pacienţii inconştienţi, iar în caz de tulburări de deglutiţie sau hipersecreţie salivară, înpoziţie Trendelenburg, pentru a preveni acumularea şi aspirarea secreţiilor în poziţia Trendelenburg, cu înclinare maximă de 10-15°:-accidentaţii în stare de şoc- în colaps periferic, pentru a asigura un aport mai mare de sânge în organele vitaleîn poziţie Trendelenburg inversat, cu înclinare de maximum 10-15º:- accidentaţii cu fracturi ale bazei craniului! Bolnavii psihici agitaţi se calmează medicamentos şi se transportă imobilizaţi.De reţinut:

în leziuni ale coloanei vertebrale, pacienţii vor fi transportaţi pe o suprafaţă dură; se recomandăca pacienţii să fie transportaţi în poziţia în care au fost găsiţi

în cazuri cu totul excepţionale, când este imposibil să se asigure o targă tare, chiar improvizată(uşă, scândură lată), transportul este admis pe patură, culcat cu faţa în jos, cu excepţia celor suspecţi de fractură a coloanei cervicale.Transportul cu caruciorulCărucioarele utilizate pentru transportul pacientului au în general înălţimea meselor de operaţie, pentru a se putea transporta uşor pacientul de pe cărucior pe masă şi invers.Aşezarea pe cărucior- căruciorul se aşază cu partea cefalică perpendicular pe capătul distal al patului(la picioarele patului)- roţile căruciorului trebuie blocatePentru ridicarea pacientului, este nevoie de trei persoane care execută tehnica în următorii timpi:- cele trei persoane se aşază lângă marginea patului; fiecare îşi plasează piciorul dinspre targă mai în faţă- toate trei îşi flectează genunchii introducând braţele sub pacient:- prima, sub ceafă şi umeri- a doua, sub regiunea lombară şi şezut- a treia, sub coapse şi gambe- apoi, cele trei persoane întorc pacientul înspre ele, îl apropie cât mai mult ca să-l poată strânge- îşi îndreaptă corpul, făcând un pas înapoi (cu piciorul aflat în faţă) şi se îndreaptă spre targă- lângă cărucior îşi flexează uşor genunchii şi aşază pacientul pe cărucior, întind braţele ca pacientul să fie aşezat în decubit dorsal- cele trei persoane îşi retrag braţeleIMPORTANT:Ridicând pacientul, persoanele trebuie sa-l ţină strâns către ele şi să-şi folosească cât mai mult forţa membrelor inferioare pentru a-şi proteja propria lor coloană vertebrală.OBSERVAŢII:· Transportul cu patul rulant este forma ideală de transport; la cele patru picioare, paturile sunt prevăzute cu roţi sau pot fi racordate la un dispozitiv cu roţi, oricare pat poate deveni astfel rulant.· Prin utilizarea acestui sistem de transport, pacientul nu trebuie transpus mereu din pat în cărucior, de aici pe masa de operaţie sau la alte examinări, ci va fi transportat direct cu patul. Patul cu dispozitiv rulant aşteaptă pacientul chiar la serviciul de primire. Această metodă nu poate fi aplicată la toate spitalele, căci ea necesită o dimensionare corespunzătoare a coridoarelor, uşilor, să nu existe praguri, iar deplasarea între etaje să se poată face cu ascensorul.Transportul in afara spitaluluiPregătirea pacientului- pacientul va fi pregătit din timp pentru transport- i se comunică mijlocul de transport- va fi îmbrăcat în mod corespunzător anotimpului, duratei drumului şi mijloacelor de transport- i se oferă bazinetul şi urinarul în vederea evacuării scaunului şi urinei- i se asigură maximum de confort, poziţia pacientului va fi cât mai comodă

- pacientul transportat la alte servicii sau instituţii sanitare va fi însoţit de asistentă, cu documentaţia necesară- asistenta trebuie să fie înzestrată cu tot ceea ce i-ar trebui pe drum în acordarea primului ajutor.Ea supraveghează pacientul îndeaproape, pe tot timpul transportului- predarea pacientului se face de către asistentă la medicul de gardă al instituţiei unde a fost transportat- Pentru liniştea pacientului, este bine ca ea să rămână lângă pacient până va fi amplasat în patul lui.ImportantMijlocul de transport va fi dezinfectat după transportul pacienţilor infecţioşi.

- TOALETA BOLNAVILOR INCONŞTIENŢI ŞI COMATOŞIAsigurarea igienei corporaleBolnavul va fi spălat în fiecare zi complet (pe segmente).Se va face toaleta parţială ori de câte ori s-a murdărit.La femei toaleta genitală se va face de mai multe ori pe zi.După spălare se fricţionează cu spirt mentolat.Atenţie: Toate materialele folosite trebuie să fie de o curăţenie exemplară şi perfect sterile.Igiena cavităţii bucale· Se îndepărtează proteza, dacă există , se spală şi se păstrează într-un pahar mat cu apă.materiale- comprese, tampoane sterile din tifon, instrumentar steril (deschizător de gură, spatulă linguală, pensă porttampon), glicerină boraxată 20%, tăviţă renală, mănuşi de cauciuc sterilepacientul- în poziţie decubit dorsal, capul într-o parte, cu prosopul sub bărbietehnica- se introduce deschizătorul de gură între arcadele dentare- se şterg limba, bolta palatină, suprafaţa internă şi externă a arcadelor dentare cutampoane îmbibate în glicerină boraxată, cu mişcări dinăuntru în afară- se şterg dinţii cu un alt tampon- la sfârşit se ung buzele· toaleta cavităţii bucale la pacientul inconştient se poate face şi cu indexul acoperit cu untampon de tifon, mâna fiind îmbrăcată în mănuşăDE EVITAT:• contactul mâinilor cu secreţia salivară a pacientului sau cu materialul folositDimineaţa şi seara se face toaleta gurii cu un tampon de vată înmuiat în soluţie de acid boric 1% sau muşeţel.Limba, buzele, gingiile se vor şterge cu glicerină boraxată de 2-3 ori pe zi.Buzele vor fi unse cu vaselină şi se aplică peste gură un tifon îmbibat cu soluţie de ser fiziologic.Atenţie: Compresa trebuie să se menţină umedă.Prevenirea uscării corneeiLa pacientul inconştient, prin lipsa reflexului palpebral, pentru a menţine supleţea corneei, se picură „lacrimi artificiale" în fiecare ochi; iar dacă ochiul rămâne deschis corneea se usucă:

Se spală ochii cu acid boric 4%, ceai de muşeţel.Se acoperă ochii cu câte o compresă înmuiată în aceeaşi soluţie sau ser fiziologic.Se va instila în sacii conjunctivali câte o picătură de vitamina A de 2-3 ori pe zi.Asigurarea igienei păruluiFemeile vor fi pieptănate zilnic.Se va spăla părul la 1-2 săptămâni.Escarele de decubitDef. Escarele sunt leziuni ale tegumentelor interpuse între 2 planuri dure(os şi pat).Cauzele pot fi:a) Generale sau determinate, de ex:- Paralizii ale membrelor- Stări de subnutriţie- Obezitate- Vârstă- Bolnavi adinamici cu aterosclerozăb) Locale sau favorizante , în evitarea cărora intervine asistenta medicală:- Menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie- Cute ale lenjeriei de pat şi de corp- Firimituri (biscuiţi, pâine, gips)- Igienă defectuoasăRegiuni expuse escarelor1) Decubit dorsal- Regiunea occipitală- Omoplaţi- Coate- Regiunea sacrococcigiană- Călcâie2) Decubit lateral- Umăr- Regiunea trohanteriană- Feţele laterale ale genunchilor- Maleole3) Decubit ventral- Tâmple- Umeri- Creasta iliacă- Genunchi- Degetele picioarelorRiscurile sunt determinate de : starea generală, starea nutriţională, starea psihică, capacitatea de mobilizare, incontinenţa, starea pielii. Evaluarea riscului la escare se face la internarea bolnavului în spital şi la fiecare 8-10 zile, în funcţie de evoluţie.MIJLOACE DE PREVENIRESe adresează cauzelor locale sau favorizante şi reprezintă „cartea de vizită" a asistenteimedicale. Escarele por apărea în câteva ore sau în câteva zile, formarea lor fiind variabilă, depinzând de factorul de risc şi de toleranţa pielii la presiune îndelungată.

Principiile tratamentului preventivSchimbarea de poziţie- evită imobilizarea- se face la 2 sau 3 ore; la nevoie, mai des- este necesară o foaie de supraveghere a escarelor, în care se notează:- orele de schimbare şi poziţia: 14 – DD; 16– DLS; 18-DD; 20-DLD- aspectul cutanat- zonele de masajAsigurarea confortului şi menţinerea bolnavului într-o stare de igienă perfectăSe va avea în vedere:- evitarea cutelor lenjeriei de pat, renunţarea la lenjeria de corp- spălarea zilnică, cu apă şi săpun şi ungerea regiunilor expuse umezelii, ştiut fiind faptul că pielea unsă se macerează mai greu decât pielea uscată (în caz de incontinenţă, se apelează la sonda Foley).- scuturarea patului zilnic sau ori de câte ori este nevoieFolosirea materialelor complementare, necesare pentru prevenirea escarelorSe pot folosi:- saltele speciale (eventual, blană de oaie)- perne de diverse dimensiuni şi forme (pentru genunchi, tendonul lui Achile)- colaci de cauciuc- pentru ungerea pielii, oxid de zinc cu vitamina A+D2- talc pe pânzăAlimentaţie şi hidratare echilibratăAlimentaţia trebuie să fie bogată în proteine - pentru a favoriza cicatrizarea - şi în vitamine, ţinând cont însă de vârsta şi greutatea bolnavului. În ceea ce priveşte hidratarea, necesarul de lichide se va completa cu 1,5 - 2 l la 24 de ore.Favorizarea vascularizaţiei în zonele comprimate· prin masajObiective-favorizează vascularizaţia profundă şi superficială-îndepărtează celulele descuamate şi destupă glandele sebacee-rehidratează pielea (masaj cu unguent hidratant sau apă şi săpun)-favorizează starea de bine şi confort înlătură durerea, anxietatea, ajută la găsirea forţei şi energieiIndicaţii:- pentru toţi bolnavii imobilizaţi care prezintă factori de risc- în momentul schimbării poziţiei, pe toate regiunile expusePrincipii:- se face întotdeauna pe pielea curată, după ce bolnavul a fost spălat şi i s-a schimbat aşternutul- se face cu un unguent pe mâna goală, în direcţia circulaţiei de întoarcere de jos în sus, iar la ceafă şi umeri invers-de sus în jos şi circular spre exterior- se face pe o zonă mai mare decât suprafaţa interesată- masajul nu trebuie să fie dureros, poziţia bolnavului să fie confortabilă, iar durata sa deaproximativ 15 minute.

Contraindicaţii:- nu se face bolnavului cu febră, suferind de cancer, cu infecţii ale pielii sau cu septicemieMateriale necesare:- unguentulInstalarea pacientului:- se închid ferestrele, se aşază bolnavul într-o poziţie variabilă, în funcţie de zonă şi, în acelaşi timp confortabilă pentru asistenta medicală.· Prin utilizarea alternativă de cald şi frig- se face în loc de masajObiective:- favorizează revascularizaţia tisulară, provocând, alternativ, o vasodilataţie şi o vasoconstricţie locală (se face de mai multe ori).Indicaţii:- escare stadiul IIPoziţia bolnavului: ca la masajMateriale necesare:- cuburi de gheaţă şi apă caldăTehnica:- se aplică compresa cu gheaţă de mai multe ori pe locul escarei, pentru a obţine ovasoconstricţie- apoi, se încălzeşte şi se usucă zona prin tamponare, până se obţine o vasodilataţie- se face de 3-4 oriTratament:1. local - în funcţie de stadiu· pt.stadiul I , masaj, unguente, violet de genţiană· pt.stadiul II , cald şi frig, pansament gras(cu zahăr), bioxiteracor· pt.stadiul III , pansamente2. General - Se referă la alimentaţie, tratamentul cu antibiotice şi al stării generale.Complicaţii:- infecţii locale ale plăgii- septicemieOxigenoterapieScop: asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen la ţesuturi prin combaterea hipoxiei determinată de:- scăderea oxigenului alveolar- diminuarea hemoglobinei- tulburări în sistemul circulator- probleme care interferează cu difuziunea pulmonarăsurse de oxigen-staţie centrală de oxigen-microstaţie-butelie cu oxigenprecauţii în folosirea surselor de oxigen- deoarece oxigenul favorizează combustia , prezenţa sa trebuie atenţionată- pacienţii şi vizitatorii vor fi atenţionaţi asupra pericolului fumatului sau al unei flăcări în preajma sursei de oxigen

- se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă- se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică (materiale sintetice) şi a materialelor inflamabile (uleiuri, alcool)- aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei de oxigen- transportul buteliilor cu oxigen se va face pe cărucioare , evitându-se lovirea lor în timpul transportului- buteliile cu oxigen vor fi aşezate în poziţie verticală, pe un suport şi fixate de perete cu inele metalice, departe de calorifer sau sobă- cunoaşterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de amplasare a extinctoarelor şi a modului de utilizare a acestora metode de administrare a oxigenuluia. prin sondă nazală- este metoda cea mai frecvent utilizată- permite administrarea oxigenului în concentraţie de 25%-45%- poate fi utilizată pentru o terapie pe termen lung- nu poate fi utilizată la pacienţii cu afecţiuni ale mucoasei nazaleb. prin mască (cu sau fără reinhalarea aerului expirat)- permite administrarea oxigenului în concentraţie de 40%-60%- este incomodă datorită sistemului de prindere şi etanşeizare- accentuează starea de anxietate, mai ales la copii- poate cauza iritaţia tegumentelor feţei- nu se va utiliza la pacienţii cu arsuri la nivelul feţeic. ochelari pentru oxigen- sunt prevăzuţi cu două sonde care se introduc în ambele nări- se utilizează la copii şi pacienţi agitaţi- sunt mai bine toleraţi de pacienţid. cortul de oxigen- frecvent utilizat la copii- concentraţia oxigenului nu poate depăşi 50%- are dezavantajul că atmosfera de sub cort se încălzeşte şi se supraîncarcă cu vaporidatorită faptului că pacientul inspiră şi expiră în acelaşi mediu- oxigenul introdus în cort nu va fi umidificat, ci trecut prin instalaţii de răcire- în cort se pot monta instalaţii de răcire- copiii vor fi supravegheaţi permanent, pentru a nu disloca cortulechipament necesar administrării oxigenului- sursă de oxigen- umidificator (recipient pt.barbotarea oxigenului conţinând apă sterilă)- sondă nazală , cateter, mască de oxigen sau cort, în funcţie de metoda aleasă- material adeziv (leucoplast), pt.fixarea sondeiintervenţiile asistentei- pregătirea psihică a pacientului asigurându-l de luarea tuturor măsurilor de precauţie şi aşezarea pacientului în poziţie corespunzătoare (dacă este posibil poz.semişezând care favorizează expansiunea pulmonară)- asamblarea echipamentului- dezobstruarea căilor respiratorii- măsurarea lungimii sondei de la nară la tragus- umectarea sondei cu apă sterilă pentru facilitarea inserţiei şi prevenirea lezării mucoasei

- introducerea sondei în nară şi fixarea acesteia pe obraz, cu benzi de leucoplast- dacă se utilizează masca de oxigen, aceasta se va aşeza acoperind nasul şi gura pacientului şi se va fixa cu o curea în jurul capului- fixarea debitului de administrare a oxigenului, în funcţie de prescripţia medicului- aprecierea răspunsului terapeutic al administrării oxigenului (observarea culorii tegumentelor, măsurarea respiraţiei şi pulsului)- supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau de apariţie a unor complicaţii - supravegherea echipamentului de administrare a oxigenului (presiune, debit, etc.)-acordarea suportului psihic al pacientului pe timpul administrării oxigenului şi combaterea oricărei cauze de disconfort- mobilizarea periodică a sondei- scoaterea sondei o dată pe zi şi introducerea ei în cealaltă nară- curăţirea echipamentului la terminarea tehniciiincidente şi accidente- dacă recipientul pt.barbotarea oxigenului se răstoarnă , lichidul poate fi împins de oxigen în căile respiratorii ale pacientului, asfixiindu-l- în cazul utilizării prelungite a oxigenului , în concentraţii mari sau la presiuni ridicate, pot apărea:o iritare locală a mucoaseio congestie şi edem alveolaro hemoragie intraalveolarăo atelectazie- pătrunderea gazului în esofag duce la distensie abdominală de reţinut- administrarea oxigenului se va face după permeabilizarea căilor respiratorii- înainte de efectuarea tehnicii se vor lua toate măsurile de precauţie- pe timpul administrării se vor supraveghea atent pacientul şi echipamentul de administrare (manometrul de presiune şi indicatorul de debit)Alimentarea pacientului: - alimentarea activă-alimentarea pasivă-alimentarea artificialăUna din cele mai importante sarcini ale îngrijirii bolnavului este alimentaţia. Asigurarea aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor fizice ale bolnavului, stabilirea regimului alimentar adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau artificială, constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui bolnav spitalizat.În funcţie de starea pacientului, alimentarea se face:- activ – pacienta mănâncă singură în sala de mese sau în salon- pasiv – pacientei i se introduc alimentele în gură- artificial – alimentele sunt introduse în organism în condiţii nefiziologice.

Alimentarea activă se poate face în sala de mese, în salon; la masă sau la pat.În sala de mese aerisită, curăţenia trebuie să fie desăvârşită; porţiile aranjate estetic sunt aşezate pe mese mici (4 persoane). Se invită pacientele la masă, se invită să se spele pe

mâini. Felurile de mâncare se servesc pe rând, vesela folosită se ridică imediat. Nu se ating alimentele cu mâna.Se observă dacă pacientul a consumat alimentele; în caz contrar se află motivul şi se iau măsuri.În salon la masă: se îndepărtează tot ce ar putea influenţa negativ apetitul pacientului(tăviţă,scuipători, ploscă). Se invită pacientul să se spele pe mâini, se ajută să se aşeze la masă; servirea mesei se face ca în sala de mese.În salon, la pat: se pregăteşte salonul ca pentru alimentarea în salon la masă. Se aşează pacientul în poziţie confortabilă, este invitat să se spele pe mâini, asistenta servindu-i materialele necesare şi protejând lenjeria de pat cu muşama. Se adaptează masa specială la pat şi se serveşte masa la fel ca în salon la masă.Regimuri alimentareRegimurile dietetice -sunt foarte variate, in functie de calitatea si cantitatea alimentelor ce le compun. In functie de cantitatea alimentelor, regimurile pot fi hipocalorice -cand scade numărul de calorii din alimentatie (recomandate in obezitate) si hipercalorice -cand este necesara cresterea numărului de calorii in alimentatie (la subnutriti). Din punct de vedere calitativ, regimurile sunt adaptate diverselor categorii de imbolnavirii, fiind prescrise de medic.

Denumirearegimului

Valoareacalorica

Alimente componente Indicaţii

1. Hidric Hipocaloric HipoglucidicHipolipidicHipoprotidic

Ceaiuri neindulcite sau indulcite cu zaharina, zeama de orez, supe limpezi de legume, supe diluate de carne, degresate, apa fiarta si racita.

-se aplica in diaree acuta , gastrita, in primele zile dupa operatii

2. Hidro-zaharat

HipocaloricHipoprotidicHipolipidic Normoglucidic

Ceaiuri indulcite, zeama de compot, sucuri de fructe indulcite, zeama de orez cu zahar.

-se aplica in hepatita acuta, in perioade febrile, in infartul de miocard, colecistita ( inflamatia vezici biliare), insufiecienta renala acuta

3. Semilichid

HipocaloricNormoglucidicHipoprotidicHiposodat

Supe−creme de legume, supe−creme de fainoase, terciuri si pireuri de legume, fructe coapte, sufleuri de fainoase sau din branza de vaci.

-se aplica in ciroza hepatica, in perioada icterica a hepatitei, varice esofagiene

4. Lactat HipocaloricHipoglucidicNormohipoprotidicNormohipolipidic

1000−2000 ml lapte, eventual imbogatit cu frisca sau smantana.

-se aplica in prima faza a ulcerului gastro duodenal, in primele zile dupa hemoragia digestiva

5. Lactofainos vegetarian

NormohipercaloricNormoglucidic

Lapte, branza de vaci, cas, oua moi, sufleuri,pireuri de legume cu lapte si unt, smantana, frisca, fainoase cu lapte.

6. Hepatic NormohipocaloricNormoprotidicNormoglucidicHipolipidic

Iaurt, branza de vaca, cas, urda, carne slaba fiarta, albus in preparate, paine alba prajita, fainoase, legume cu celuloza fina, piureuri, sufleuri, fructe coapte, gelatina, compot pasat, bezele, biscuiti de albus, supe−creme de legume, supe de fainoase, unt 10 g∕zi, ulei 20g∕zi.

indicat in bolile hepato-biliare

7. Renal NormohipercaloricHipoprotidicHiperglucidicNormohiperlipidicHiposodat

Branza de vaci, cas, urda, galbenus de ou, frisca,paine alba fara sare,fainoase cu nuci si zahar, salata de cruditati cu ulei, piureuri, soteuri, mancaruri cu sos, budinci, fructe crude, coapte, compot,prajituri cu mere, smantana, supe de legume, supe de fainoase, sosuri dietetice.

indicat in bolile cardiovasculare si renale

8. Cardio-vascular

a)Normocaloric Normoglucidic Hipoprotidic Hiposodat

b)Normohipocaloric Normoprotidic Normohipoglucidic Hipolipidic Hiposodat

Iaurt, branza de vaci, branza nesarata, supe−crema de legume, terciuri de fainoase cu lapte, piureuri de legume, fainoase cu lapte, carne fiarta si tocata, aluat fiert, papanasi;Lapte in preparate, iaurt, branzeturi nefermentate, carne slaba fiarta, friptura la cuptor, paine alba fara sare, legume, piureuri, sufleuri, fructe crude sau coapte, compot, aluat fiert, aluat de tarta, biscuiti, dulceata, unt 10g∕zi, ulei 30g∕zi.

indicat in bolile cardiovasculare si renale

9. Hipocaloric

a)zero caloriib)240 caloriic)400 caloriid)600 calorii

1500 ml ∕zi ceai neindulcit.300 g branza de vaci.Lapte, branza de vaci, carne alba, legume, mere.

10. Diabetic NormoglucidicNormohiperproteicNormolipidic

Lapte, paine, cartofi, peste, fainoase, legume (cantarite in raport cu toleranta la glucide);180, 200, 250 g carne, mezeluri, branzeturi, peste, oua, supe de carne, supe de legume, sosuri fara faina, unt, frisca, ulei.

- indicat in diabet zaharat- alimentele permise vor fi cantarite in mod obligatoriu

Regimul este făcut pentru fiecare caz în parte, bazat pe datele fiziopatologice şi componentele individuale ale bolnavului. Zilnic, asistenta verifică dacă meniul trimis la blocul alimentar corespunde cu regimul prescris, asigurând astfel fiecărui bolnav alimentaţia corespunzatoare. Pentru stabilirea unei alimentaţii dietetice cât mai variate, trebuie cunoscute echivalentele cantitative şi calitative ale diferitelor principii alimentare. Pe acestea se bazează înlocuirea unora cu altele în anumite situaţii:

−100g glucide pot fi asigurate prin: 100g zahar, 120g orez, 135g tăiţei, 450g fructe uscate, 200g pâine, 200g legume uscate, 500g cartofi, 650g fructe proaspete.

−100g proteine pot fi asigurate prin: 3000ml lapte, 450g carne alba de viţel sau pasăre, 650g peşte sau 400g brânză.

−100g lipide se cuprind în aceeasi cantitate de ulei vegetal, unt sau untură de porc.

Foaie de alimentatie

pentru ziua luna anulTipul de regim Felul regimului Nr.

portiiObservatii referitoare la hrana din ziua precedenta

Total 110HHZHZLLFLFVCr.MSASpCm

HidricHidrozaharatHidrozaharat lactatLactofainosLactofainos vegetarianCruditatiMixtSupraalimentatieSpecialComun

10201520163102410

MEDIC Asistenta sefa

Alimentarea pasivă - Când starea generală a bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri, trebuie să fie ajutaţi.Scop· vor fi hrăniţi bolnavii- imobilizaţi- paralizaţi- epuizaţi , adinamici- în stare gravă- cu uşoare tulburări de deglutiţiePregătirimateriale- tavă- farfurii- pahar cu apă sau cană cu cioc- şervet de pânză- cană de supă- tacâmuriasistenta· îmbracă halatul de protecţie· aşază părul sub bonetă· se spală pe mâini pacient- se aşază în poziţie semişezând cu ajutorul rezemătoarelor de pat sau în decubit dorsal cu capul uşor ridicat şi aplecat înainte pentru a uşura deglutiţia- i se protejează lenjeria cu un prosop curat- se protejează cu un prosop în jurul gâtului- se adaptează măsuţa la pat şi i se aşază mâncarea astfel încât să vadă ce i se introduce în gură.Servirea mesei- asistenta se aşează în dreapta pacientului şi îi ridică uşor capul cu perna

- verifică temperatura alimentelor(pacienţii în stare gravă nu simt temperatura, nici gustul alimentelor), gustând cu o altă lingură- îi serveşte supa cu lingura sau din cana cu cioc, taie alimentele solide- supraveghează debitul lichidului pentru a evita încărcarea peste puterile de deglutiţie ale pacientului- este şters la gură, i se aranjează patul- se îndepărtează eventualele resturi alimentare care, ajunse sub bolnav, pot contribui laformarea escarelor- schimbă lenjeria dacă s-a murdărit- acoperă pacientul şi aeriseşte salonul- strânge vesela şi o transportă la oficiuDe ştiut· se încurajează pacientul în timpul alimentaţiei, asigurându-l de contribuţia alimentelor în procesul vindecării· se stimulează deglutiţia prin atingerea buzelor pacientului cu lingura· se oferă pacientului cantităţi nu prea mari-deoarece , neputând să le înghită, ar putea să le aspireDe evitat- servirea alimentelor prea fierbinţi sau prea reci- atingerea alimentelor care au fost în gura pacientului

Alimentarea artificială înseamnă introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace artificiale.Se realiz. prin următoarele procedee:- sondă gastrică sau intestinală- gastrostomă- clismă- parenteralscop:- hrănirea pacienţilor inconştienţi- cu tulburări de deglutiţie- cu intoleranţă sau hemoragii digestive- operaţi pe tubul digestiv şi glandele anexe- cu stricturi esofagiene sau ale cardiei- în stare gravă; negativism alimentar

Alimentarea prin sondă gastricăMateriale- de protecţie: aleză, prosoape- sterile: sondă gastrică sau Faucher, seringi de 5-10 cm, pensă hemostatică- nesterile: pâlnie, tăviţă renală- bulion alimentar : să nu prezinte grunji, să fie la temperatura corpului, să aibă valoare caloricăPacient vezi sondaj gastricExecuţie- în caz de stază gastrică , se aspiră conţinutul şi se efectuează spălătură gastrică- se ataşează pâlnia la capătul sondei şi se toarnă lichidul alimentar 200-400 ml până la 500 ml, încălzit la temperatura corpului

- se introduc apoi 200-300 ml apă şi o cantitate mică de aer pentru a goli sonda- se închide sonda prin pensare pentru a evita scurgerea alimentelor în faringe de unde ar putea fi aspirate determinând pneumonia de aspiraţie – complicaţie gravă- se extrage sonda cu atenţieDE ŞTIUT:· la pacienţii inconştienţi cu tulburări de deglutiţie sau care trebuie alimentaţi mai multtimp pe această cale , sonda se introduce endonazal· sondele de polietilen se menţin mai mult de 4-6 zile , cele de cauciuc maximum 2-3 zilefiind traumatizante (produc escare ale mucoaselor)· raţia zinică se administrează în 4-6 doze foarte încet, de preferinţă cu aparatul de perfuzat utilizând vase izoterme

Alimentarea prin gastrostomă deschiderea şi fixarea operatorie a stomacului la piele în scopul alimentării printr-o sondă în cazul în care cale esofagiană este întreruptă- în cazul stricturilor esofagiene , după arsuri sau intoxicaţii cu substanţe caustice , cândalimentaţia artificială ia un caracter de durată şi nu se poate utiliza sonda gastrică ,alimentele vor fi introduse în organism prin gastrostomă- în stomă, este fixată o sondă de cauciuc prin intermediul căreia alimentele sunt introduse cu ajutorul unei seringi sau prin pâlnie- respectându-se aceleaşi principii se introduc şi aceleaşi amestecuri alimentare ca în cazul alimentaţiei prin sondă gastrică- alimentele vor fi introduse în doze fracţionate la intervale obişnuite , după orarul dealimentaţie al pacienţilor , încălzite la temperatura corpului- cantitatea introdusă o dată nu va depăşi 500 ml- după introducerea alimentelor sonda se închide pentru a împiedica refularea acestora- tegumentele din jurul stomei se pot irita sub acţiunea sucului gastric care se prlinge adesea pe lângă sondă , provocând uneori leziuni apreciabile- de aceea , regiunea din jurul fistulei se va păstra uscată, acoperită cu un unguent protector şi antimicrobian, pansată steril cu pansamentb absorbant

Alimentarea prin clismă- se poate asigura hidratarea şi alimentarea pe o perioadă scurtă de timp- deoarece în rect nu sunt fermenţi pentru digestie, iar mucoasa absoarbe numai soluţiiizotonice, substanţele proteice sunt eliminate sau supuse unui proces de putrefacţie- alimentarea se face prin clisme picătură cu picătură cu soluţie Ringer, glucoză 47‰ cu rol hidratant- vezi pregătirea şi efectuarea clismei- în locul irigatorului se foloseşte un termos

alimentarea parenteralămaterile necesare· dezinfectante - alcool iodat· materiale pentru puncţia venoasă- de protecţie -pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;- pt. dezinfecţia tegumentului tip I (cu tamponul îmbibat în alcool se badijonează tegumentul timp de 30 de sec.)- instrumentar şi materiale sterile - seringi şi ace de unică folosinţă(se verifică integritatea ambalajului, valabilitatea sterilizării, lungimea şi diametrul acelor) - în funcţie de scop; pense, mănuşi chirurgicale, tampoane

- alte materiale-garou sau bandă Esmarch, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală· perfuzor = trusă de perfuzie (ambalat de unică întrebuinţare)· pompă de perfuzie automată-cu reglare programată a volumului şi ratei de flux· robinete cu două sau mai multe căi· branulă(cateter i.v.)· fluturaş· benzi de leucoplast pentru fixarea acului(canulei) şi a tubului perfuzorului de pieleabolnavului.Se face cu substanţe care:- Au valoare calorică ridicată- Pot fi utilizate direct de ţesuturi- Nu au proprietăţi antigenice- Nu au acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor- Pe cale i.v. pot fi introduse soluţii hipo-/izo- sau hipertone: glucoză 10-20-33-40% , fructoză 20% , soluţie dextran , hidrolizate proteice(vezi ex. „sol. injectabile si perfuzabile”)- Planul de alimentare se face după calcularea necesarului de calorii / 24h şi a raţiei de lichide în care pot fi dizolvate principiile nutritive- Nevoia de lichide este completatăcu ser fiziologic sau sol. glucozate şi proteice- Alimentarea parenterală se face ca şi hidratarea- Ritmul de administrare diferă după natura şi concentraţia preparatului, starea pacientului, de la 50ml/h la 500ml/h

Daca alimentatia i.v. este necesara timp mai indelungat, se descopera vene profunde (denudare) ca: vena femurala, safena, subclaviculara;

Plaga de venotomie trebuie ingrijita in conditii perfect aseptice si se previn trombozele venoase prin injectarea de heparina 50mg./24h;

Ritmul de admin. care nu depaseste 30-40 pic./min., variaza cu felul sol. si conc. acesteia:

- gluc. 10%-500ml/h- gluc. 20%-250ml./h- hidrolizate de proteina sau ficat 50ml./h.Admin. exagerata de apa la pac. comatosi cu oligurie, modifica conc. de electroliti din

sange si lichidele extracelulare(hiponatremie si hipokaliemie);La admin. sol. glicozate, se adauga cantit. necesara de insulina pt. metabolizarea

glucozei atat la pac. cu val. normale ale glicemiei cat si la pac. diabetic:-Glucoza 5%: 250ml.+2,5 u.i. -val. norm./6 u.i. -D.Z.;500ml.+5 u.i. -val. norm./12 u.i. -D.Z.;-Glucoza 10%:250ml.+5 u.i. -val. norm./12 u.i. -D.Z.;500ml.+10 u.i. -val. norm./24 u.i. -D.Z.;

-Glucoza 20%:250ml.+10 u.i. -val. norm./24 u.i. -D.Z.;500ml.+20 u.i. -val. norm./48 u.i. -D.Z.

In functie de echilibrul acido-bazic(EAB) si ionograma, se ↓ cantitati variabile de electroliti;

Concentratia excesiva a sol. perfuzabile, induce deshidratarea iar dilutia prea mare accentueaza edemul cerebral;

Pt. supravegherea aportului si eliminarilor de alimente sunt notate in F.O.:- cantitatea de sol. perfuzabile si lichide admin.;- volumul si densitatea urinii eliminate;- evolutia curbei ponderale.

Atentie: pe langa hidratii de carbon si lipizi pt. schimbul de materii utile organismului uman sunt necesari si anumiti aminoacizi cu rol in formarea si prelucrarea albuminelor in tesuturi si sange ca si pt. sinteza de fermenti si proteohormonil organismul iman nu poate sintetiza acesti aminoacizi si din aceasta cauza este necesara admin. lor pe cale parenterala intr-o anumita conc. pt. sinteza albuminelor.

De o deosebita importanta sunt 8 aminoacizi esentiali:- triptofan, treonina, leucina, insoleucina;- lizina, fenilalanina, valina, metionina.In organism aminoacizii admin. parenteral au rol de:- pregatesc scheletul carbonic,- livreaza amino-grupe legate organic,- elementi pt, sinteza albuminelor si fermentilor.Pt. a ajunge la un bilanţ optim este necesara reglementarea metabolismului total(apa,

minerale, vitamine etc.);Pe langa aminoacizi pt. alimentaţia parenterala cu sol. perfuzabile este necesara ↓ de

subst. energetice bogate;Atentie la adaugarea de energetic, deoarece in caz de adaugare nepotrivita in

organism se produce arderea celei mai mari parti a cantitatii de aminoacizi. Căile de hidratare a organismului

Căile de hidratare sunt: orală, duodenală, rectală, subcutanată, intravenoasă, intraosoasă,intramuscularăOrală- calea fiziologică de administrare a lichidelor- declanşează reflex funcţia normală a tubului digestiv şi a glandelor anexe, funcţie necesară absorbţiei lichidelor- se renunţă la această cale în caz de:· vărsături· tulburări de deglutiţie· stenoză pilorică şi esofagiană· negativism total din partea pacientuluiDuodenală- administrarea lichidelor se face prin sondă duodenală Einhorn- lichidele se administrează picătură cu picătură într-un ritm de 60-100/min- se menţine temperatura lichidului în timpul administrării

Rectală- se face prin clismă, picătură cu picătură, sau clisme Katzenstein: se poate asigura hidratarea pe o perioadă scurtă de timp

· în rect se resorb numai soluţii izotonice, de aceea hidratarea pe cale rectală se face numai cu soluţie de clorură de sodiu 9‰ , glucoză 47 ‰· clisma hidratantă este precedată de o clismă evacuatoare· în locul irigatorului se foloseşte un termos· se foloseşte sondă Nélaton care se introduce în rect în profunzime de 10-15cm, după cesonda a fost lubrifiată cu vaselină· poziţia pacientului este în decubit dorsal, cu membrele inferioare în uşoară abducţie sau în decubit lateral cu mb. inf. în flexie· temp. lichidului tb. menţinută constantă la ≈ 34-37ºC· rata de flux este de 60pic./min.· cantitatea totală adm. o dată nu tb. să depăş. 500ml , iar /24h ≤ 1,5-2l· administrarea prea rapidă a lichidelor poate să dea senzaţia de colici, tenesme şi senzaţia de eliminare a lichidelor introduseSubcutanată- se face prin perfuzii- poz. pacientului: decubit dorsal- loc. de elecţie: faţa externă a coapsei, flancuri, peretele abdominal anterior, regiuneasubmamară sau pectorală- dacă se lucrează cu 2canule, vor fi introduse în locuri simetrice- tegumentele regiunii alese se dezinfectează ca pentru orice intervenţie şi se izolează cucâmpuri sterile- rata de flux: 60-80pic./min. cu 1 ac şi 120-180pic./min cu 2 ace- resorbţia este lentă, iar cantităţile mai mari se resorb greu- poate determina accidente:· necroza ţesuturilor prin compresiune· coagularea ţesuturilor (când temperatura este prea înaltă)· flegmoane· complicaţii septice- rămâne tumefacţie care se resoarbe în câteva ore

Perfuzia intravenoasă- pentru echilibrare hidroionică şi volemică.- introducerea lichidelor în venă se face direct prin canule metalice fixate în venă, canule de material plastic introduse transcutanat prin lumenul acelor sau prin denudare de venă.

Intraosoasă· Dacă nu se pot aborda venele bolnavului hidratarea se va efectua şi pe cale intraosoasă.· Canula prin care se va scurge lichidul de perfuzie se va introduce în spongioasa oaselorsuperficiale: capul sternului, condrilii femurali, creasta iliacă.· După îndepărtarea mandrinului se verifică poziţia acului injectând în cavitatea medulară 0,5-1 ml ser fiziologic.· După efectuarea tehnicii se racordează canula la aparatul de perfuzie pregătit la fel ca şi pt. perfuzia i.v.· Viteza de pătrundere a lichidului nu trebuie să depăşească 60 pic./min., iar lichidul de perfuzie se împrăştie în lacunele sanguine din ţesutul osos de unde pătrunde în circulaţia generală.· Înfundarea aparatului cu microorganisme sau substanţe expune bolnavul la urmări fatale.

IntramuscularăSe administrează vitamine prin injecţie i.m.

Perfuzia intravenoasăPerfuzia intravenoasă = introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură, a soluţieimedicamentoase pentru reechilibrare hidroelectrolitică, hidroionică şi volemică a organismului.Scop· hidratarea şi mineralizarea organismului· administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efect prelungit· depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici· completarea proteinelor sau a altor componente sanguine· alimentarea pe cale parenteralămateriale· materiale pentru dezinfecţia de tip II : dezinfectante = alcool iodat; tampoane sterile (securăţă pielea cu tamponul îmbibat în dezinfectant, apoi cu un tampon steril ; se aplică încă o dată dezinfectantul şi se şterge pielea cu tamponul steril, durata de acţiune fiind de 30sec.)· materiale pentru puncţia venoasă- de protecţie-pernă elastică pentru sprijinirea braţului, muşama, aleză;- instrumentar şi materiale sterile - seringi şi ace de unică folosinţă(se verifică integritatea ambalajului, valabilitatea sterilizării, lungimea şi diametrul acelor) - în funcţie de scop; pense, mănuşi chirurgicale, tampoane- alte materiale -garou sau bandă Esmarch, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii perfuzabile, tăviţă renală· perfuzor = trusă de perfuzie (ambalat de unică întrebuinţare)· pompă de perfuzie automată -cu reglare programată a volumului şi ratei de flux· robinete cu două sau mai multe căi· branulă(cateter i.v.)· fluturaş· benzi de leucoplast pentru fixarea acului(canulei) şi a tubului perfuzorului de pieleabolnavuluiSe calculează rata de flux după formula:cant. tot. de sol. x fact. picurător , nr.ore x 60min.unde factorul picurător este : la copii (micro) - 60 picături/minut la adult (macro) - 15 pic./min. Sânge – 10pic./mlFluxul fluidelor prin perfuziile i.v. cu picurator gravitational:Atunci cand avem nevoie sa calculam rata unei p.i.v., trebuie sa cunoastem:1). volumul de fluid recomandat a fi admin. si intervalul de timp in care sa se admin.; ex.: 1 liru de sol. salina pe durata a 8 ore.2). Daca utilizati o trusa de perfuzie cu picurator gravitational, trebuie sa cunoasteti nr. de pic. dintr-un mililitru din trusa respectiva(aceasta informatie este afisata pe ambalajul sol. perfuzabile -normal 20 macropicaturi cristaloid = 1 ml. si 15 macropicaturi coloid = 1 ml; 20 pic. H2O = 1 ml.); Dupa care calculati urmatoarele:

1). nr. de ml. de admin./min.;2). inmultiti aceste cifre cu nr. de pic. dintr-un ml.Ex. pt. 1 litru de NaCl in 8 h:1000 ml./8h = 125ml/h;125ml./60min. = 2,08ml/min.;2,08ml./min. x 20 pic./ml/ = 41,6 pic./min.Fiind foarte aproape de valoarea de 42 pic./min., perfuzia va fi setata sa curga cu o frecventa de 42 pic./min.Accidente· hiperhidratarea(la cardiaci poate provoca edem pulmonar acut) - se reduce ritmul sau seîntrerupe perfuzia, se administrează tonicardiace· embolia gazoasă - prin pătrunderea aerului în curentul circulator (atenţie la utilizareaperfuziilor sub presiune, când se foloseşte para de cauciuc)· revărsarea lichidului în ţesuturile perivenoase poate da naştere la flebite, necroze· coagularea sângelui pe ac sau canulă - se previne prin perfuzarea lichidului cu soluţie deheparină

* La administrarea injectiilor intravenoase/sol. perfuzabile vom controla: -in mod obligatoriu-- aspectul solutiei = trebuie sa fie limpede si sa nu contina particule solide in suspensie- etanseitatea sacului = prin comprimarea acestuia.- incadrarea in termenul de valabilitate.- sacii PVC sau flacoanele al caror continut nu a fost epuizat la prima administrare sau cele cu dopul deteriorat nu se refolosesc.- perfuzia trebuie efectuata cu tubulatura noua, sterila, apirogena, prevazuta cu filtru si incadrata in termenul de valabilitate.- tubulatura trebuie schimbata la cel mult 72 de ore.- locul de perfuzie trebuie schimbat la cel mult 72 de ore, altfel apare riscul infectiilor sau flebitei locale.- pt. pastrarea „venei deschise” folosim in cazul cateterelor, fluturaselor, branulelor un mic capacel de plastic cu conectarea in capul acestora; acest capacel il curatam zilnic, dupa fiecare utilizare, cu heparina 10 u.i./ml sau cu sol. de clorura de sodiu normala.

EXEMPLE DE SOLUTII INTRAVENOASE SI SOL. PERFUZABILE: rata de flux a peruziei este fixata de medic; calculare ratei de flux a perfuziilor:

- picaturi/minut = volumul total x picaturi(ml.)/timpul total de infuzie in minute. sol. izotona = aceeasi concentratie cu lichidul organismului(pasma); sol. hipotona = conc. mai scazuta decat lichidul organismului; sol. hipertonica = conc.mai mare decat lichidul organismului.

Exemple de fiole injectabile: clorura de sodiu:

- fiole continand sol. apoasa hipertonica injectabila10% si 20% de clorura de sodiu.- mod de admin.: 1-2f (fiole), in injectii sau perfuzii i.v., la copii este de preferat conc. de 10%(10-20ml., strict i.v., lent); ex.de sol. 20% = 2g/10ml.

fructoza:

- fiole continand solutie apoasa injectabila de fructoza 20%.- mod de admin.: pana la 2000-3000ml./24h, in perfuzie venoasa lenta.

glucoza:- fiole continand sol. apoasa injectabila 20%, 33%, 40% de glucoza.- mod de admin.: 100-300ml./zi, in injectii strict intravenoase(paravenos provoaca necroza), foarte lenta.

gluconat de Ca:- fiole continand sol. apoasa injectabila 10% de gluconat de Ca si levulinat de Ca.- mod de admin.: adulti 10ml./zi in injectii i.m./i.v. lente; in hemotagii: 10ml., de 2-3 ori/zi; copii 6-30 luni: 2-5ml./zi, dupa varsta; 30 luni-15 ani: 5-10ml., dupa varsta.

lactat de potasiu:- sol. 25,63% pentru perfuzii- fiole de 10ml. continand 20 miliechivalenti(mEq) de K+ si 20mEq de lactat- mod de admin.: pt. obtinerea unei sol. perfuzabile M/6, care se poate utiliza, continutul unei fiole se dilueaza(cu apa distilata sau sol. de glucoza 5%) pana la un vol. de 125ml; compensarea potasiului pierdut se incepe dupa corectarea partiala a acidozei, la un filtrat renal de peste 20ml./h si la electrocardiograma normala.- de obicei, injectarea i.v. este necesara in acidoza diabetica si in cazurile cu pierderi acute gastrointestinale. In aceste cazuri, 100-150 mEq de K(pana la 1 litru de sol. M6/zi) constituie o cantitate suficienta si care poate fi admin. in conditii de securitate destul de mare.

lactat de Na:- sol. 11,2% pt. perfuzii- fiole de 20ml continand 20 mEq de Na+ si 20mEq de lactat.- mod de admin.: sol. dintr-o fiola se dilueaza(cu apa distilata sau cu sol. de glucoza 5%) pana la un vol. de 125ml. In aceasta dilutie sol. este M6, izotonica cu sangele; in acidozele moderate, corectarea dezechilibrului acidobazic se poate incepe si cu lactat(in acidozele mai intense se administreaza mai intai bicarbonat, in cele severe utilizandu-se, uneori, chiar o sol. hipertonica); cantitatea perfuzata in primele 24h se regleaza astfel incat HCO3- seric sa ↑ pana la aprox. 18 mEq/l; nu se recomanda o corectare totala prea timpuriei a acidozei, pt. a nu accepta eventuala alcaloza respiratorie posibila in timpul revenirii din acidoza cu depletie potasica; deficitul sodic restant se corecteaza prin injectare de clorura de sodiu.

multiglutin:- fiole continand sol. apoasa injectabila de:glutamat de sodiu 2,120gglutamat de potasiu 0,040gglutamat de calciu 0,0365g/10ml- mod de admin.: 5-10f./zi, admin.in injectie sau perfuzie venoasa, diluat cu sol. glucozata izotonica.

aspatofort:- fiole de 10ml continand 0,250g/dl -aspartat de sodiu si 0,125g vit, B6(clorhidrat de piridoxina)- mod admin.: in afectarea parenchimului hepatic, se admin. in perfuzie venoasa lenta(2f. in decurs de 1 ora), doza zilnica de aspartat de sodiu fiind de 1g(de 2 ori 2f., care se dilueaza cu 300ml sol. de glucoza 5%); preparatul poate admin. si in injectii lente

intravenoase; doza zilnica de 1g(4f.) se va injecta in 2 reprize; durata medie a tratamentului este de 21 de zile; acelasi mod de admin. si aceeasi posologie sunt indicate in hepatoprotectie la neoplazici tratati chimioterapeutic. In hiperamoniemie, perfuziile sau injectiile i.v. se pot repeta de 2-4 ori pe zi, in functie de nivelul amoniemiei si de starea clinica a bolnavului; la nevoie, doza zilnica de aspartat de sodiu poate fi marita pana la 3-4g(12-16f.).

ser fiziologic:- fiole continând sol. apoasă injectabila izotonica 9‰ de clorura de sodiu(0,09g/fiola)- mod de admin.: injectii i.m., s.c., i.v.(100-250ml) sau in perfuzie(500-1000ml).Exemple de solutii perfuzabile:

arginina sorbitol:- compozitie: 1 fl.(flacon) contine 12,5g clorhidrat de arginina, 25g sorbitol si apa distilata pana la 250ml.- mod de administrare: preparatul se admin. în p.i.v.(perfuzie intravenoasa) cate 10-20ml./kg/zi, cu ritm de 40 pic./min., fara a depasii 200ml./h- doza zilnica este de 500-1000ml.

dextran 40: - este un polimer al glucozei, cu greutatea moleculara medie de 40.000(peste 90% din moleculele sale au greutatea molara cuprinsa intre 10.000 si 80.000), care se obtine prin hidroliza controlata, din dextranul nativ, produs de bacteria Leuconostos mesenteroides pe un substrat de zaharoza.- dextran 40 este prezentat sub forma de sol. 10% in clorura de sodiu 0,9% sau in glucoza 5%. Ambele sol. sunt izotonice cu sangele prin continutul in subst. cristaloide.- mod de admin.: 1). soc, arsuri, embolie grasoasa, pancreatite, peritonite, ileus paralitic: se perfuzeaza i.v. initial o cantitate de 500-1000ml in decurs de 30-60 min, urmata de inca 500ml in cursul aceleiasi zile, continuandu-se cu 500ml/zi timp de 5 zile.2). tromboze, tromboflebite, gangrena iminenta, ulcus cruris, boala Raynauld: in prima zi seperfuzeaza i.v. 1000ml. în decurs de 4-6h, iar in zilele urmatoare cate 500ml in decurs de 4-6 ore; durata totala a tratamentului este de 2 saptamani.3). chirurgia vasculara si plastica: imediat inainte de interventie se perfuzeaza i.v. 500ml in decurs de 30-60 min, administrandu-se inca 500ml intraoperator; postoperator se mai perfuzeaza 500ml in 4-6h, administrandu-se apoi zilnic cate 500ml(in 4-6h) timp de 2 sapt.4). interventii „pe cord deschis”: se adauga 10-20ml de Dextran 40/kilocorp(1-2g de dextran) la lichidul de perfuzie; concentratia lui in lichid nu trebuie sa depaseasca 2%; in perioada postoperatorie, se admin. cate 500ml in 30-60 de min. timp de 5 zile.

dextran 70:- este un polimer al glucozei cu greutatea moleculara medie de 70.000(peste 90% din moleculele sale au greutatea moleculara cuprinsa intre 25.000 si 125.000), care se obtine, prin hidroliza controlata, din dextranul nativ, produs de bacteria Leuconostoc mesenteroides pe un substrat de zaharoza.

- dextran 70 este prezentat in sol.6% in clorura de sodiu 0,9% sau glucoza 5%; ambele sunt sol. izotonice cu sangele prin continutul in subst. cristaloide.- mod de administrare: În socul hipovolemic se perfuzeaza i.v. o doza initiala de 500-1500ml de Dextran 70, reglandu-se viteza perfuziei in functie de starea bolnavului; in socul grav se poate lasaala inceput preparatul sa curga liber, iar apoi viteza se stabileste in functie de efectul asupra tensiunii arteriale, a frecv. pulsului si a hematocritului(acesta nu trebuie sa scada sub 25%).

glucoza -valoare calorica:- sol. 5%(izotona) = 200cal/l- sol. 10%(hipertonica) = 400cal/l- sol. 20%(hipertonica) = 800cal/l- sol. 33%(hipertonica) = 1320cal/l- sol. 40%(hipertonica) = 1600cal/l- mod de administrare:

-sol. izotona(5%) se poate administra s.c.(subcutanat), i.v.(intravenos) sau intrarectal, cea mai utilizata fiind calea i.v.;

- sol. de glucoza 5% se administreaza in p.i.v. lenta, in cantitate de aprox. 1 litru in 24 ore, viteza perfuziei variind intre 240-400ml/ora (60-100 pic./min);

- sol. hipertonice10% si 20% se administreaza de asemenea in cantitate de 1litru in 24 ore, viteza perfuziei fiind de 200-300 ml/ora (50-70 pic./min.);

- sol. hipertonice de 33% si 40% se perfuzeaza lent, in cantitate de cel mult de 500ml/24h, cu o viteza de 80-180 ml/h (20-50 pic./min).

manitol:- mod de admin.:intravenos sub forma de perfuzie.- la adulti: 250 ml./zi manitol 20% cu un ritm de 40 pic./min.;500 ml./zi manitol 10% cu un ritm de 60-70 pic./min.- la copii: 10ml.kg/zi manitol 10% cu un ritm de 10-15 pic./min/ pentru 10 kg corp.Atentie! preparatul se admin. sub controlul diurezei si al electrolitilor serici.- se impune prudenta la bolnavii cu insuf. cardiaca.- este obligatorie incalzirea sacului cu manitol 20% cand acesta prezinta cristale -pana la disp. cristalelor- solutia este suprasaturata.

metronidazol sol. 0,5%:- sol. perfuzabila continand: * tipul A 0,500g metronidazol: 5,47250g glucoza farmaceutica

0,02587g clorura de sodiu 0,2487g acid clorhidric 0,1 N apa distilata pana la 100 ml. * tipul B 0,500g metronidazol: 0,780g clorura de sodiu

apa distilata pana la 100 ml.- mod de admin.:- adulti si copii peste 12 ani, intravenos prin perfuzie 100 ml sol.(0,500g metronidazol) in curs de 40-60 min., la un interval de 6-8h. In fcţ. de caz se va utiliza formula A/B a preparatului.- produsul poate fi diluat cu S.F.(ser fiziologic) sau dextroza 5%.

- durata unei cure este de 7-10 zile si numai in cazuri deosebite pana la 14 zile; calea perfuzabila fiind inlocuita imediat ce este posibil cu admin. orala sau rectala a produsului.

sol. de clorura de sodiu 0,9%:- sol. perfuzabila- un sac de PVC atoxic, apirogen, contine 250 ml, respectiv 500 ml si 1000 ml, de sol. apoasa 0,9% de clorura de sodiu(3,54g de Na/l = 154 mEq si 5,46g Cl- = 154 mEq).- mod de admin.:- sol. se perfuzeaza lent i.v.(40-60 de pic./min.), in cantitate de 100-1000ml/24h, in fcţ. de balanta hidroelectroliticaAtentie: admin. unei cantitati de solutie de clorura de sodiu care este in exces fata de nevoile de apa si sare ale organismului, de asemenea perfuzarea cu o viteza care depaseste capacitatea de acomodare a fct. circulatorii a pacientului poate determina edeme(in cazuri extreme → edemul pulmonar acut) sau fenomene clinice de tipul insuf. cardiace congestive.

sol. Ringer:- compozitie: 1000ml contine: clorura de sodiu = 8,6g clorura de calciu x 6 H2O = 0,5g clorura de potasiu = 0,3g apa distilata pana la 1000ml- mod de admin.: in perfuzie intravenoasa lenta(60-70 pic./min.); * la adulti in doza de 500-1000ml* la copii in fct. de varsta si greutate corporala.

REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICABolile chirurgicale, traumatismele, interventia chirurgicala in sine provoaca tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic al organismului, punand in pericol viata pacientilor. Asistenta medicala trebuie sa recunoasca manifestarile acestor dezechilibre pentru a anunta medical si a se lua masurile de corectare necesare.Notiunile de fiziologie ale echilibrului hidroelectroliticApa in organism este repartizata intracelular si extracelular,in vasele de sange si vasele limfatice. Rolul apei in organism: - dizolva si transporta substantele nutritive la nivelul celulelor si preia resturile metabolice transportandu-le spre organul de eliminare;- mentine temperatura corpului constanta;- este solventul substantelor minerale si al medicamentelor.O parte din apa rezulta din procesul de metabolism al proteinelor glucidelor, lipidelor si se numeste apa metabolica (de combustie).Intre aportul si eliminarea apei din organism exista un echilibru perfect.Homeostazia - starea de coordonare si mentinere a functiilor normale ale organismului.Bilantul hidric este raportul dintre ingestia de lichide si eliminarea lor din organism.Aportul (ingesta) Eliminarea (excreta)

Bauturi- 1200 ml Urina- 1300 ml

Apa din alimente - 1000 ml Respiratie (plamani) - 750 ml

Apa metabolica - 300 ml Prin transpiratie - 300 ml

Prin fecale - 150 ml

Total = 2500 ml Total = 2500 ml

Reglarea metabolismului apei si electrolitilor din organismCei mai importanti centrii reglatori din organism sunt: sistemul nervos si sistemul endocrin.Centrul principal al senzatiei de sete se gaseste in creier, la nivelul hipotalamusului. Cand apare deshidratarea, hipotalamusul inregistreaza scaderea nivelului apei in sange, apoi stimuleaza activitatea glandei hipofize posterioare care secreta hormonul antidiuretic — (ADH), scazand astfel pierderile de apa de la nivelul rinichiului.Glandele suprarenale sunt si ele stimulate pentru a produce mai mult aldosteron, favorizand astfel retinerea unei mai mari cantitati de sare si concomitent retinerea apei la nivelul rinichilor.Ingestia de apa, declanşată de senzatia de sete - manifestata prin gura uscata, reface rezervele de apa ale organismului.Gradul de aciditate sau alcalinitate a unei solutii este dat de concentratia de ioni de H+. Concentratia de H* a fost denumita simbolic pH.• Solutia cu pH = 7 este neutra fata de apa;• Solutiile cu pH < 7 sunt acide;• Solutiile cu pH > 7 sunt alcaline.Sangele are pH-ul intre 7,35 - 7,40, usor alcalin. In conditii patologice variatiile pH- ului sanguin sunt intre valorile 6,8 - 7,8. Modificarile mai mari de aceste sunt incompatibile cu viata.Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valoarea pH-ului sanguin care in mod normal este de aproximativ 7, 40( usor alcalin).Substantele care modifica permanent pH-ul sunt eliminate prin respiratie, urina, digestie.Prin alimentatie se introduc in organism acizi- prin preparate din carne si substante alcaline prin vegetale; fiecare dintre aceste substante au tendinta de a deregla echilibrul acido-bazic.In sange, atat in plasma cat si in hematii, exista sisteme - tampon care corecteaza modificarile. Echilibrul acido-bazic al organismului este mentinut de rinichi si respiratie.Analizele de laborator pentru determinarea echilibrului acido-bazic sunt:- din sange: - pH care are VN = 7,34 - 7,44; - Bicarbonatul standard cu VN= 22 - 26 mM/l; - Baze exces cu VN (valoare normala) = - 2,5 - + 2,5 mM/l;- din urina: - pH-ul = 5,5 -6,5Dezechilibrele acido-bazice sunt:- alcaloza = cresterea concentratiei de alcali peste limita normala; se corecteaza cu perfuzii de solutii izotonice de NaCI (ser fiziologie) si clorura de amoniu;- acidoza = cresterea cantitatii de ioni de H+; se corecteaza prin perfuzie cu solutie de bicarb. de sodiu.Necesarul de apa al organismuluiNevoia de apa a adultului este 2500 ml/zi; aproximativ 35 ml/kg corp/zi. La copil cantitatea de apa in organism este mult mai mare decat a adultului:- intre 0 - 6 luni, copilul are nevoie de 180 ml/kg corp/zi;

- intre 6 - 9 luni -150 ml/kg corp/zi;- intre 9-12 luni - 129ml/kg corp/zi;- intre 1 - 2 ani - 100 ml/kg corp/zi. Lichidele totale ale organismului reprezinta aproximativ 45 - 70% din greutatea corporala. Barbatii au in medie 62% din greutatea corpului apa; femeile au 51% apa; nou - nascutii si copiii au aproximativ 75 - 80% din greutatea corpului apa.Un aport insuficient de lichide sau o pierdere exagerata de lichide si saruri minerale duce la stari patologice de deshidratare care in functie de cauza si mecanismul prin care se instaleaza pot sa intereseze sectorul celular, extracelular sau ambele.Termeni medicaliHomeostazie = mentinerea constanta a echilibrului mediului internElectrolitii = substante chimice capabile sa se disocieze intr-o solutie in ioniLichid intracelular = lichid din interiorul celuleiLichid extracelular= lichid din exteriorul celulei care include si lichidul interstitial si cel intravascularDezechilibru = lipsa echilibrului dintre apa si electroliti; pierderea sau anomalia fiziologica/ anatomica a unei structurii sau functiiTurgor cutanat = pliu cutanat persistentAlcaloza = cresterea rezervei de alcali din sange, manifestata prin cresterea bicarbonatuluiAcidoza = cresterea aciditatii in sange manifestata prin cresterea concentratiei ionilor de H+; apare in coma diabetica.Hiper = prefix pentru mai multHipo = prefix pentru mai putin/deficitHipernatriemie = cresterea Na in sange > 150mEq/lHiponatriemie = scaderea Na in sange < 130mEq/lHiperpotasemie (hiperkaliemie) = cresterea K > 6,7mEq/l Hipopotasemie(hipokaliemie) = scaderea K < 3,5mEq/lHipercalcemie = cresterea Ca in sange > 7 mEq/l - risc de litiaza Hipocalcemie = scaderea Ca < 4,5mEq/l manifestata prin crize de tetanie sau spasmofilieVolemie = volum de sange circulantHipervolemie = cresterea volumului de sange > normal;Hipovolemie = scaderea volumului de sange < de normalStarile de deshidratareDeshidratarile survin in urma unui aport insuficient de lichide sau secundar unor pierderi exagerate de lichide in stari patologice.Clasificarea deshidratarilor I. In functie de aportul de lichide:• Deshidratari de origine digestiva: a) prin lipsa aportului de apa si electroliti apare la copiii mici, sugarii care nu stiu sa ceara, la bolnavii varstnici neputinciosi, paralizati, neingrijiti, la bolnavii gravi (neurologici, comatosi) nesupravegheati; b) prin imposibilitate de ingerare a lichidelor datorita unor afectiuni ale tubului digestiv: stenoza pilorica, stenoza de esofag, spasm la nivelul cardiei, stenoza la nivelul duodenului.c) prin pierderi exagerate in: diaree, varsaturi, peritonite, ascite, aspiratie gastrica prelungita, intoxicatii.

• Deshidratari de origine extradigestiva survin ca urmare a pierderilor de lichide pe alte cai:- cale renala in I.R.C., prin diureza exagerata in diabet, febra prelungita;- prin transpiratii puternice la cei care lucreaza in atmosfera supraincalzita: mineri, fochisti, otelari.II. Dupa modificarile de concentrate aparute in lichidul extracelular:1. Deshidratarea izotona - se produce atunci cand pierderile de apa si electroliti sunt in aceeasi proportie.Apare in: varsaturi, diaree, aspiratie gastrica, paracenteza, hemoragii masive; se pot pierde pe aceste cai 2 - 3 I sau chiar mai mult.Se corecteaza prin administrare de solutii izotone.2. Deshidratarea hipertona apare cand apa este eliminata in proportie mai mare decat electrolitii.Apare in: transpiratii exagerate, polipnee, D.Z., insolatie, febra, lipsa de aport de apa.Aceasta se corecteaza prin administrarea de solutii hipotonice.3. Deshidratarea hipotona - se produce cand se elimina sarurile minerale in proportie mai mare decat apa. Poate aparea dupa: - administrarea de medicamente diuretice; - poliurii patologice, insuficienta cortico-suprarenala; - transpiratii abundente. Se corecteaza prin administrarea solutiilor hipertonice.III. Dupa cantitatea de lichide pierdute:1. Deshidratare usoara sau de grad I - pierderile de lichide nu depasesc 5% din greutatea corporala, pacientul prezinta numai sete exagerata fara modificari clinice.2. Deshidratare medie sau de gradul II - pierderile de lichide ajung la 8% din greutatea corporala.3. Deshidratare grava (severa) sau de gradul III - pierderile de lichide ajung la 10% din greutatea corporala.Semnele clinice de deshidratare apar in deshidratarile de gradul II si III; acestea sunt:- turgor cutanat prezent;- hipotensiune arteriala - pacientul isi pastreaza cunostinta in deshidratarea de gradul II;- puls accelerat si slab;- diureza scazuta;- infundarea globilor oculari;- uscaciunea limbii si cianoza extremitatilor.- in deshidratarea de gradul III apare starea de obnubilare, TA foarte scazuta, puls filiform, oligoanurie, chiar coma.Semnele deshidratarii la copii mici si sugari:- pliu cutanat persistent,- fontanele infundate,- globi oculari hipotoni. !!! In tratamentul deshidratarilor se urmareste inlaturarea cauzelor care le-au generat si inlocuirea stricta a pierderilor de apa si electroliti.Bilantul hidric

Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu volumul lichidelor eliminate care, in mod normal trebuie sa fie egale.Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel:• bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de hiperhidratare;• bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal)• bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de deshidratare.Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie sa se cunoasca tipul de deshidratare, simptomele, investigatjile de laborator, greutatea corporala a pacientului, bilantul hidric.Interventiile asistentului/asistentei pentru reechilibrarea hidro-electrolitica a pacientului:- cantareste bolnavii pentru aflarea greutatii in fiecare zi;- masoara cantitatea de lichide ingerate;- recolteaza sange prin punctie venoasa pentru analize de laborator:- Ht, Hb, globule rosii,- Ionograma: Na+ = 137-147 mEq/l sau 135-144 mM/l ; K+ = 4,5 - 5,5 mEq/l sau 3,2 - 5,0 mM/l; Cr = 97-107 mEq/l sau 97 -107mM/l; Ca++ = 5 mEq/l (9-11 mg%) sau 2,25 -2,26 mM/l; Mg++ = 1,6 - 2,3 mEq/l sau 0,75 -1,05mM/l- pH sanguin VN = 7,34 - 7,44- Bicarbonatul standard VN = 22 - 26 mM/l;- Rezerva Alcalina VN = 27mEq/l- Proteinemia VN = 65 - 85g/l- Ureea sanguina VN = 16,7 - 45,8mg/dl sau 18 - 35g/24h U.- recolteaza urina pentru - examen sumar, pH-ul urinar, ionograma urinara;- masoara functiile vitale (T°, puls, TA, respiratie, diureza) si noteaza valorile in foaia de temperatura;- determina volumetric: cantitatea de lichide eliminate prin diureza, numar de scaune, cat si prin pierderi patologice (varsaturi, transpirapiratie abundenta), lichide de aspiratie.- administreaza solutiile electrolitice indicate de medic prin perfuzie IV;- asigura igiena pielii si a cavitatii bucale;- administeaza regimul alimentar indicat.Criteriile clinice pentru stabilirea necesarului de lichide al boln. deshidratat:- senzatia de sete- turgor cutanat- frecventa pulsului- masurarea TA '- cianoza extremitatilor ;- uscaciunea limbiiRatia de corectare reprezinta cantitatea de lichide pierdute de bolnav pana la inceperea reechilibrarii hidroelectrolitice.La sugar pentru orientarea rehidratarii se va cantari zilnic. Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic este o urgenta medicala!Electrolitii se inlocuiesc la recomandarea medicului in raport cu valorile ce se obtin in urma efectuarii ionogramei din sange si in raport cu pierderile existente.

Necesarul de lichide a bolnavului se calculeaza astfel: la nevoile bazale ale organismului se adauga o cantitate de lichide egala cu pierderile prin varsaturi, transpiratii, diaree, aspirate gastrica, febra si pansamente;- pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37°C, bolnavul va priml 500 ml lichide.

TULBURARI ELECTROLITICE1. Sodiul (Natriul) reprezinta 90% din cantitatea de cationi din lichidul extracelular, valoarea normala fiind de 137-147 mEq/l. Sodiul determina presiunea osmotica, crestera TA, regleaza echilibrul acido-bazic, prin combinarea cu cloruri si bicarbonat.Hiponatriemia reprezinta scaderea Na+sub 130 mEq/l.Cauzele pot fi:- hiperhidratare cu apa, cu bere;- pierdere de Na dupa administrare de diuretice (Furosemid);- transpiratie excesiva;- dieta hiposodata timp indelungat;Problemele pacientului se manifesta prin: indispozitie, cefalee, confuzie,anxietate, piele umeda, hipotensiune arteriala, coma in deshidratarile grave; Interventiile asistentei:- recunoaste modificarile si anunta medicul;- punctioneaza o vena, monteaza o perfuzie IV. cu solutii hipertonice;- administreaza solutie de ser fiziologic I.V. si medicamentele recomandate;- inregistreaza in F.O. toate cantitatile de lichide perfuzate;- Monitorizeaza perfuzia (60 picaturi/min) si funtiile vitale ale pacientului;- Apreciaza eficienta interventiilor aplicate;- Educa pacientul sa evite consumul excesiv de apa, sa respecte doza de diuretice recamandata, sa evite purgativele drastice (sarea amara).Hipernatriemia reprezinta cresterea Na+peste 150 mEq/l.Cauze:- Ingestie de alimente sarate prin obisnuinta;- Intoxicate cu sare, ingestie de apa de mare; - Insuficienta cardiaca, insuficienta renala acuta sau cronica.Problemele bolnavului: agitatie pana la convulsii, sete intensa, hiperemia fetei, HTA, tahicardie, mucoase uscate, confuzie.Rolul asistentei este:- atentioneaza pacientul sa reduca sarea din alimentatie - regim hiposodat;- monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului solutii fara Na - Glucoza 5%, medicamentele diuretice;- monitorizeaza functiile vitale, noteaza valorile in F. O.- masoara si noteaza toate cantitatile de solutii perfuzate;- linisteste pacientul si familia daca este cazul;- educa pacientul sa respecte regimul alimentar si cantitatea de lichide /24h.2. Potasiul constituie un important ion din lichidul intracelular, regleaza actlvitatea neuromusculara. Modificari: hipopotasemia si hiperpotasemia.Cauze: inanitie, anorexie, supradozare de diuretice care elimina K, tratament cu cortizon, diaree.Hipopotasemia apare la scaderea K+ sub 3mEq/l in sange.Simptome :

- stare de oboseala, slabiciune musculara insotita de durere;- peristaltism intestinal scazut, ajungand pana la ileus;- scaderea apetitului, greata;- mancarime de piele;- crampe - carcei musculari la muschii gambelor;- aritmii cardiace - extrasistole, unda T aplatizata pe EKG.Interventiile asistentei:- monitorizeaza (EKG) functia cordului;- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie si administreaza la recomandarea medicului medicamentele(solutie KCI combinata cu solutie glucoza 5%)- administreaza un regim alimentar bogat in K: cartofi, spanac, varza, caise, banane.- evalueaza starea bolnavului dupa tratament: dispar crampele musculare, greturile, palpitatiile.Hiperpotasemia reprezinta cresterea K peste 6-7mEq/l; este o urgenta medicala, deoarece exista riscul opririi inimii in diastola.Simptome:- greata, diaree, iritabilitate, dureri abdominale;- aritmii cardiace, unda T cu amplitudine mare, risc de stop cardiac (in diastola).Interventiile asistentei:- recunoaste modificarile si anunta medicul;- canuleaza o vena, monteaza o perfuzie cu solutie de glucoza, in care adauga medicamentele indicate: insulina, bicarbonat de Na+;- monitorizeaza functiile vitale - monitorizarea cardiaca Holter (EKG);- pregateste medicamentele si aparatura necesara in caz de urgenta, defibrilator, aparatura pentru RCP ;- bolnavul este sfatuit sa nu consume fructe(banane, caise), legume(cartofi) bogate in K+

3. Hipercalcemia reprezinta cresterea Ca in sange peste valorile normale, ca urmare a excretiei excesive de parathormon de catre glandele paratiroide.Manifestari clinice: - cefalee, varsaturi, tahicardie, HTA;- rise de nefrocalcinoza, litiaza renala, litiaza biliara. Rolul delegat al asistentei medical e:- administreaza medicamente care elimina Ca - Furosemid;- monitorizeaza functia inimii prin EKG - Holter, TA, T°;Interventii independente: - asigura igiena tegumentelor si mucoaselor;- administreaza regimul alimentar si sfatuieste bolnavul si apartinatorii sa limiteze consumul de lactate si branzeturi, cat si luarea medicamentelor care coniln calciu fara recomandare medicala;- recomanda pacientului sa consume cantitati suficiente de lichide evitand apa minerala carbogazoasa; poate consuma apa plata, ceai, apa fiarta si racita.Hipocalcemia reprezinta scaderea Ca in sange sub 4 mEq/L ca urmare a unei tulburari de secretie a paratiroidelor.Problemele bolnavului :- semne de tetanie sau aparitia crizelor de spasmofilie.

Rolul delegat al asistentei: - administreaza preparate de Ca I.V. lent, in criza de spasmofilie;- preparate de Ca per os cu vitamina D in afara crizei; Rolul independent al asistentei : - administreaza regimul alimentar care trebuie sa fie bogat in lactate, branzeturi, ou, carne, vitamine;- sfatuieste pacientul/pacienta sa reduca consumul de cafea;- evalueaza starea generala a bolnavului; dupa aplicarea tratamentului dispar spasmele si contractiile musculare.Evaluarea interventiilor aplicateReechilibrarea hidro-electrolitica a bolnavului se efectueaza sub supravegherea si indrumarea stricta a medicului. Deshidratarile de gradul II si III se trateaza de obicei la serviciul de terapie intensiva. Asistenta va urmari ameliorarea starii bolnavului dupa urmatoarele manifestari:disparitia senzatiei de sete;normalizarea pulsului bolnavului;valorile T.A. cresc treptat;dispar crampele musculare;se restabileste turgorul cutanat;dispar infundarile fontanelelor la sugari;diureza se normalizeaza;se restabileste starea de constienta la copii.Evaluarea starii de hiperhidratareHiperhidratarea se manifesta prin aparitia urmatoarelor simptome:- cefalee, greata, varsaturi, crampe musculare, oboseala;- somnolenta, convulsii;- coma cu H.T.A. ;- formare de edeme (revarsate pleurale, pericardice, peritoneale). Interventiile de urgenta:- restrictie de lichide pana la cura de sete;- restrictie de sare in deshidratarea hipertona; pacientul va primi un regim desodat;- perfuzii cu solutii depletizante (diuretice): Manitol, glucoza 33%, medicatie diuretica pe cale I.V., punctii evacuatoare, dializa extrarenala;- controlul presiunii venoase centrale (PVC) pentru a se evita in cursul aportului hidromineral accidentele de hiperhidratare.Tehnici de hidratare1. Hidratare pe cale naturala sau calea orala2. Hidratare pe cai artificiale:a. prin sonda nazo - gastrica sau nazo – duodenalab. parenterala - perfuzia I.V. este calea cea mai folosita. SOLUTII PERFUZABILERolul asistentei medicale este sa cunoasca solutiile, concentratia, compatibilitatile dintre ele si medicamente pentru a pregati si a administra o perfuzie la indicatia medicului, in vederea restabilirii echilibrului initial al organismului.In functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in:

solutii izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului (fiziologica); solutii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fiziologica; solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica.In functie de scopul urmarit, solutiile perfuzabile se clasifica in:1. solutii de baza pentru prepararea unei perfuzii;2. solutii de corectare a dezechilibrelor electrolitice si metabolice;3. solutii pentru alimentatia parenterala.1. Solutii de baza servesc ca mijloc de transport pentru medicamente, solutii corectoare, lichide.- Solutii izotonice de electroliti(contin ionii din plasma in concentratii fiziologice).Solutia de clorura de Na concentratie 0,9% in pungi P.V.C. de 250ml, 500 ml, 1000ml(cunoscuta sub denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza 5% sunt cele mai folosite.2. Solutiile de corectare se folosesc la corectarea perturbarilor metabolice(alcaloza, acidoza), la completarea unui deficit electrolitic si la reglarea insuficientelor functionale.Exemple:Solutii de electroliti concentrate: K, Na, Ca si Mg(hipertonice) se administreaza diluate in solutii izotonice deoarece introducerea directa I.V. poate produce reactii cu risc vital(de exemplu, flutter ventricular la administrarea de solutie de K nedizolvat).Solutii hipertonice:- solutia de clorura de Na 10%, 20%- solutia de glucoza 10%, 20%, 33%, 40%- solutia de lactat de Na 110g%o, lactat de K 50% Alte solutii de corectare: - solutie tampon de bicarbonat de Na in concentrate 1,4%, 4%, 8,4% se folosesc la corectarea acidozei metabolice. Solutii diuretice osmotice: - sorbitol 40%, manitol 10% si 20% se folosesc in tulburari de diureza, reducerea edemelor, fortarea diurezei in intoxicatii.Solutii hipotone se folosesc la corectarea deshidratarilor hipertonice:- Solutia clorura de Na 4,5g%o; 2,25g%0;- Solutia de glucoza 2,5% (25%o).Solutiile izotonice se folosesc in corectarea deshidratarilor izotonice:- solutia de ser fiziologic 0,9%, solutia de glucoza 5%.3. Solutii pentru alimentatie parenterala• Carbohidratii: solutii de glucoza, diferite concentratii, solutiile de fructoza, dextroza 5%, 10%, 20%;• Aminoacizii sunt indispensabili sintezei proteinelor, deoarece organismul nu-si poate sintetiza aminoacizii esentiali, acestia trebuie sa fie administrati in solutii perfuzabile.Exemple: Arginina, Aminosteril, Aminoplasmal L-10, Plasmasteril solutii in flacoane de sticla.Aminoacizii nu se administreaza in combinatie cu alte solutii sau cu medicamente deoarece au capacitate de interactiune.Cei 8 aminoacizi esenjiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofan, valina.

De retinut: Solutiile de aminoacizi si de glucide trebuie protejate- in timpul depozitarii si administrarii- de temperaturi ridicate si de lumina.Reactiile de incompatibilitate ale solutiilor perfuzabile cu unele medicamente pot provoca efecte toxice asupra organismului, iritarea tesuturilor, embolii prin amestecarea unor emulsii, modificari farmacodinamice. ! Exemple de medicamente care nu se amesteca intre ele:1. Furosemid :2. Nitroglicerina3. Algocalmin4. Metoclopramid5. Eufilina6. Insulina . . -7. Dopamina8. Ambroxol9. Cimetidina10. DiazepamMedicamentele incompatibile se administreaza in seringi sterile, separat, iar pt. evitarea reactiilor dupa fiecare administrare se spala calea(cateterul sau canula) cu ser fiziologic steril inainte de a administra un alt medicament. ATENTIE! Nu se amesteca:• sangele si derivatele de sange• solutiile de aminoacizi (Arginina)• solutiile uleioase• Manitolul DE RETINUT: Vitamina B2 nu se administreaza impreuna cu Vit. B1 si B6Acidul folic nu se administreaza impreuna cu acidul ascorbic(vit. C)Vitamina B «se inactiveaza cu vitamina C in solutie»Vitamina K nu se amesteca cu alte vitamineLa administrarea vitaminelor se va tine cont ca multe sunt sensibile la lumina si caldura. De aceea se prefera administrarea in perfuzii de scurta durata sau se vor introduce in flacon chiar inainte de administrare.Prepararea solutiei perfuzabile:• Recipientul de perfuzie — flaconul din sticla (Arginina) sau cel din plastic se aseaza vertical.• Dopul recipientului se dezinfecteaza cu un tampon de vata imbibat in alcool medicinal.• Toate medicamentele si solutiile adaugate se amesteca cu solutia de baza prin rasturnari succesive ale flaconului inainte de administrare.• Se alege trusa de perfuzie adecvata; se inchide dispozitivul de reglare si filtrul de aerisire daca este incorporat in picurator inainte de introducerea in recipient.• Se introduce trocarul in dopul recipientului prin rasucire o singura data. Rasucirile succesive pot antrena fragmente mici de cauciuc care ajung in solutie.• Se da aerul afara din tuburi prin suspendarea flaconului; picuratorul trebuie sa fie umplut cu solutie 2/3(daca nu este suficient de plin exista pericolul patrunderii bulelor de aer din tuburi in vena).• Flaconul se suspenda in stativ la o inaltime de 50- 60cm deasupra nivelului corpului pacientului.

• Tubul de aer se fixeaza la flacon fara indoituri, daca se foloseste o trusa de perfuzie cu filtru de aer.De retinut!In cazul perfuziilor de scurta durata, cand se administreaza o cantitate mica de solutie, 50 - 100ml, trocarul nu se infinge prea mult pentru ca orificiul de scurgere sa fie deasupra dopului. Daca se infinge prea mult o mare parte de solutie va ramane in flacon.

A incorect B corectA.Trocarul patrunde prea mult in flaconB. Introducerea corecta a trocarului

SOLUTII PERFUZABILE - tabelDenumirea solutiei Forma de prezentare Indicatii. Mod de administrare

1 . Solutie de clorura de Na Concentratie izotonica 9% sau ser fiziologic - pungi PVC sau flacoane PVC capacitate de 250, 500, 1000 ml -fiole 10 mlConcentrate hipertonica:- solutie de NaCI 10%, 20%, 30% fiole- hipotonice 4,5g %o, 2,25g%o

- perfuzie I.V.- solutie de transport cea mai folosita- solvent pentru medicamente(antibiotice, etc)- corectarea dezechilibrului hiponatriemic

2. Solutie de glucoza Concentratie izotonica 5%- pungi, flacoane PVC 250, 500mlConcentratii hipertonice: - glucoza fiole 33%, 40% - pungi, flacoane 10%, 20%Concentratie hipotonica 2.5g%

- solutie de transport: perfuzie - alimentatie parenterala- in hipoglicemie IV - antiedematos

3. Solutie Ringer Contine: - clorura de Na 8.5g; - clorura de K 0.3 g; - clorura de Ca 0.5g; - apa distilata 1000ml Flacoane, saci PVC 250, 500 ml

- reechilibrare hidroelectroliticaI.V. perfuzie lenta

4. Solutia de clorura de K-Brauman Flacoane de sticla de 100 ml concentratie 7,4%

- perfuzii I.V. lente se dilueaza 10-20ml cu 500ml cu glucoza 5%, 10%;

5. Solutie de Kalium magneziu-asparaginat

Contine: acid aspargic 1 I solutie hidroxid de K+ oxid de Mg2+

in urgente 20 ml solutie K diluat cu 20 ml solutie glucoza 10 %

6. Solutie de lactat deNa Concentratie 110g% solutie izotonica 50% - solutie de corectare-perfuzie lenta in acidoza hipotonica

7. Solutia Hartman Solutie salina - solutie de corectare- perfuzie lenta in acidoza hipotonica

8. Solutia de bicarbonat de Na 14%o solutiie izotonica - solutie tampon in acidoza

9. Solutii pentru diureza osmotica Manitol 5%o pungi PVC 250 ml - activeaza diureza10. Sorbitol Sorbitol 50g%o pungi PVC 500-2000 ml - alimentatie parenterala

11. Solutie dextroxa fructoza 5%, 10%, 20% 5% pungi saci PVC 500, 1000 ml

- perfuzie lenta - alimentatia parenterala

12. Substituienti de plasma Dextran 40+glucoza in flacon din sticlaDextran 40 cu NaCIDextran 70+NaCI in flacoane de sticlaGelufuzine solutie perfuzabila Flacoane sticla

- perfuzie lenta

INSTRUMENTARUL MEDICAL

ÎNTREŢINEREA ŞI PĂSTRAREA INSTRUMENTELOR MEDICALE; Instrumentarul medical: = totalitatea ustensilelor ce se folosesc în scopul

examinărilor clinice şi de laborator, precum şi în scopul tratamentelor şi îngrijirii bolnavilor.

Pentru investigaţii şi tratamente curente există un număr redus de (ustensile) instrumente a căror cunoaştere este absolut obligatorie.

Pentru a uşura cunoaşterea acestor obiecte au fost împărţite în mai multe grupe: 1. – instrumente pentru precizarea diagnosticului;2. – instrumente pentru efectuarea injecţiilor;3. – instrumente pentru mici intervenţii chirurgicale şi tratamente curente.

1. STETOSCOPUL BIAURICULAR – este utilizat pentru ascultaţia zgomotelor produse în interiorul organismului prin funcţionarea normală sau patologică a unor organe: inimă, plămâni, vase.– prezintă două olive din ebonită care se introduc în ureche iar partea terminală este formată dintr-o porţiune metalică pe care este aşezată o membrană fină pentru perceperea diferitelor zgomote;- aceste olive înainte de a se introduce în ureche şi după aceea/ de asemenea şi membrana se dezinfectează prin ştergere cu alcool medicinal, nu se sterilizează şi se păstrează în dulapul cu instrumente.2. STETOSCOPUL MONOAURICULAR - se foloseşte pentru ascultaţia bătăilor cordului fetal(BCF); poate fi confecţionat din lemn sau metal.- se dezinfectează prin ştergere cu un tampon îmbibat cu alcool medicinal; nu se sterilizează şi se păstrează în dulapul cu instrumente.3. SPATULA LINGUALĂ – se foloseşte pentru examinarea cavităţii bucale şi a faringelui + tratarea lor; după utilizare se spală cu apă, cu detergent cu ajutorul periilor şi se sterilizează prin fierbere, autoclavare sau la Poupinel.

4. OGLINDA FRONTALĂ – folosită la ORL pentru examinarea conductului auditiv extern, a foselor nazale, a faringelui şi laringelui.- este formată dintr-o bandă metalică sau de cauciuc reglabilă şi oglinda propriu zisă care trebuie ştearsă pentru a se asigura vizibilitatea şi care trebuie protejată cu ajutorul unui capac- se păstrează în dulapul de instrumente medicale.5. SPECULUL NAZAL – folosit în ORL pentru lărgirea foselor nazale + examinarea în profunzime a acestora;- se spală, dezinfectează, sterilizează după fiecare utilizare.

6. SPECULUL AURICULAR – serveşte la examinarea conductului auditiv extern, a timpanului;- se spală, se dezinfectează, sterilizează după fiecare utilizare.7. DESCHIZĂTORUL DE GURĂ – DEPĂRTĂTORUL DE MAXILAR- serveşte la îndepărtarea maxilarelor şi pentru menţinerea deschisă a cavităţii bucale în timpul unor tratamente, îngrijiri ale cavităţii bucale, faringelui, esofagului şi laringelui;- se spală, dezinfectează, sterilizează după fiecare utilizare.8. PENSA DE PRINS LIMBA – serveşte pentru prins limba în cazul unor tratamente, îngrijiri ale cavităţii bucale, faringelui, esofagului şi ale laringelui în timpul anesteziei;- se spală, se dezinfectează, se sterilizează.9. VALVA VAGINALĂ – se foloseşte în obstetrică şi ginecologie, pentru lărgirea vaginului pentru examinare şi tratamente şi în unele investigaţii de specialitate- se spală, se sterilizează.10. SPECULUL VAGINAL BINAL 11. PELVIMETRUL - serveşte pentru măsurarea diametrului bazinului (între cele două creste iliace);- se dezinfectează cu alcool medicinal.12. HISTEROMETRUL – pentru măsurarea cavităţii uterine; - se sterilizează.13. SERINGILE - servesc în administrarea diferitelor medicamente sub formă de soluţii, cât şi pentru recoltarea sângelui şi a lichidului cefalorahidian (LCR);- mici pompe care servesc la injectare pentru spălarea unor conducte: (auditiv)- sunt utiluzate la administrarea alimentelor, la prematuri şi la măsurarea unei cantităţi exacte de soluţii; Seringa are două părţi: - corpul;

- pompa sau pistonul.Acul are teacă de protecţie.Corpul seringii poate fi din format din sticlă sau plastic; prezintă două extremităţi

prevăzute cu armătură metalică, una dintre ele terminându-se printr-un tub cilindric, iar celălalt printr-un inel.

Tubul cilindrului care se termină sub formă de tub şi pe care se fixează acele poartă denumirea de AMBOU.(PARTEA DE STICLĂ) – corpul seringii de sticlă sau plastic este gradată.

Etanşeitatea unei seringi se verifică prin apăsarea pe amboul seringii şi trăgând pistonul în jos = pistonul nu trebuie să cadă.

Se sterilizează prin fierbere sau la autoclav.TIPURI DE SERINGI – Seringa ANEL - se utilizează la oftalmologie 1. seringa RECORD(sticlă + metal);2. seringa LUER(se utilizează la recoltări, e formată din sticlă + sticlă);3. seringă de unică folosinţă de toate dimensiunile;4. seringă de tuberculină(are 1ml şi este gradată din sută în sută diviziuni);5. seringa GUYON (pentru spălări ORL, spălături vaginale)

Pe ambou se ataşează acele de diferite mărimi utilizându-se pentru administrarea injecţiilor :

- IM (intramusculare); - IV (intravenoase); - subcutanate (SC); - intradermice (IDR).Toate acestea se sterilizează prin fierbere, autoclavare, POUPINEL.

Tăietura sub formă oblică a acelor sub formă de unghi ascuţit – BIZOU.! Actualmente, în toată lumea, la fel şi în România, se utilizează seringi de unică folosinţă, sterile, din material plastic, de diferite dimensiuni, gradate, atât pentru recoltarea de produse biologice, cât şi pentru administrarea diferitelor tratamente. Seringa Guyon este încă utilizată în secţiile ORL.14. SONDE - sunt confecţionate din metal, cauciuc sau sticlă.- Sonda FAUCHER – pentru evacuarea stomacului, în spălătura gastrică şi alimentaţia artificială Partea superioară prezintă două orificii:

- unul central ;- unul lateral; - se termină sub forma unei pîlnii- se sterilizează prin autoclavare

- Sonda EINHORN (duodenală) – are lungime 1,50 m – gradată din 5 în 5 cm; capătul liber are o olivă din metal cu mai multe orificii care este împregnată cu săruri pt. a putea fi vizualizată sub ecranul radiologic; La diviziunea 45-50 cm ajunge în stomac, la 74 cm – la duoden.- Sondele NELATON – care se folosesc pentru recoltarea urinei la femei + bărbaţi, copii; vârful este rotunjit, prevăzut cu un orificiu care poate avea diferite dimensiuni;- Sonda FOLEY – cu balonas - pentru evacuarea urinei la femei si bărbati - Sonda THIEMAN – pentru recoltarea sau evacuarea urinei la bărbaţi. - Sonda PETZER – pentru drenarea vezicii urinare la femei.- unele sonde NELATON se folosesc pentru alimentarea prematurilor (gavaj)15. INSTRUMENTARUL CHIRURGICAL

A. Bisturiul, cu lame diferite – folosit pentru incizia sau secţionarea ţesuturilor – vârful se protejează cu tampoane de tifon, lamele având forme diferite.

B. Foarfeca chirurgicală - curbă; - dreaptă.

Vârful poate fi ascuţit, drept sau bont.Se foloseşte pentru tăierea ţesuturilor sau a materialelor de sutură chirurgicală.

C. Pensele – pot fi: 1. – anatomice – de apucat- fără dinţi; 2. – chirurgicale (pentru pansat- cu dinţi); 3. – hemostatice, pentru fixare.

1) PENSELE ANATOMICE – sunt folosite pentru prinderea şi manevrarea diferitelor ţesuturi şi pentru pansarea plăgilor ; de asemenea şi cele chirurgicale.2) PENSELE HEMOSTATICE - servesc în mod special pentru realizarea hemostazei şi la efectuarea transfuziilor, perfuziilor. Pensa PEAN este pensă fără dinţi, de diferite

mărimi iar pensa hemostatică cu dinţi se numeşte KOCHER. PENSA MOSOTTO – serveşte la pensarea vaselor şi ţesuturilor fine cu traumatizare minimă.PENSA MIKULITZ – se foloseşte pentru hemostaza vaselor mari.PENSA PENTRU CÂMPURILE STERILE „JONES” şi pensa pentru câmpuri CARĂBUŞ - pentru fixarea la piele a câmpurilor sterile de operaţie cu scopul de a delimita câmpul operator.ACELE REVERDIN ŞI DESCHAMPS – utilizate în chirurgie pentru suturarea ţesuturilor.PORTACELE MATHIEU ŞI HEGAR – care se folosesc la manevrarea acelor chirurgicale pentru muşchi şi piele.AGRAFELE CHIRURGICALE MICHEL – de asemenea folosite pentru apropierea marginilor pielii.TROCARELE –sunt ace folosite pentru puncţii: osoasă, abdominală, etc; sunt compuse din 2 părţi - mandren; - mâner.MĂNUŞILE CHIRURGICALE – de diferite mărimi şi unică folosinţă ambalate; între ele există straturi de tifon iar în interior pudră de talc.CUTIILE PENTRU INSTRUMENTE – confecţionate din material inox sub formă triunghiulară şi cele speciale sunt CASOLETELE care au formă rotundă şi sunt confecţionate din metal.

! Toate instrumentele chirurgicale se folosesc sterile; se păstrează în containerele în care au fost sterilizate, în vederea folosirii. Un material steril se utilizează la o singură persoană, pentru o singură procedură.

În funcţie de riscul de transmitere a infecţiilor pe care-l presupune utilizarea lor sunt instrumente:1) critice = penetrează pielea sau mucoasele venind în contact cu sângele(bisturie , ace, etc.); necesită sterilizare între utilizări2) semicritice = vin în contact cu mucoasele sau cu soluţii de continuitate a pielii-plagă(pensele, endoscoapele, termometrele orale sau rectale etc.); necesită sterilizare chimică sau cel puţin dezinfecţie de nivel înalt3) non-critice = vin în contact doar cu pielea intactă (stetoscopul, plosca , urinarul); necesită dezinfecţie de nivel intermediar sau scăzut.

STERILIZAREA INSTRUMENTELOR, MATERIALELOR ŞI APARATELOR UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA MEDICO-SANITARĂ

STERILIZAREA – este procedeul de distrugere a tuturor formelor de existenţă a microorganismelor, atât de la suprafaţă cât şi din interior(sau profunzimea unui obiect).

Scopul – sterilizarea realizează procedeul de asepsie prin care se previne pătrunderea germenilor patogeni în organism prin soluţii de continuitate (de exemplu plăgile chirurgicale sau traumatice).

Materiale necesare : detergenţi , solvenţi organici(eter, benzină, alcool); sublimat 1/1000; amoniac 1/100, perii pentru curăţirea instrumentarului, ulei de parafină sau de vaselină, tifon, vată, bromocet, cloramină, alcool 70/100 pudră de talc.

PREGĂTIREA INSTRUMENTELOR DE METAL PENTRU STERILIZAREETAPE EXECUŢIE TIMPII1) Sortare, demontare, introducerea (în chiuveta specială de spălat)

- ex. bisturiu, cele de înţepat se protejează cu vârful în tifon; se îndepărtează sub jet de apă, sângele, impurităţile; se demontează foarfecele, pensa hemostatică

2) Spălarea - se spală instrumentele cu apă caldă + detergent sau săpun cu ajutorul unor perii speciale

3) Submerjarea - se introduc instrumentele în soluţie de amoniac 1% timp de 10-15 minute

4) Clătirea - sub jet de apă din abudenţă5) Ştergerea - se şterg cu ajutorul unor cârpe speciale fiecare instrument în parte; se

verifică funcţionalitatea lor6) Sortarea şi aşezarea în cutii - instrumentele vor fi aşezate în cutii metalice sau fierbătoare electrice

pentru a fi sterilizate prin fierbere- în cutii metalice cu capacul închis pentru a fi sterilizate la POUPINEL împreună cu fiola martor - în cutii metalice cu capacul deschis pentru a fi sterilizate la autoclav împreună cu fiola martor.

PREGĂTIREA PENTRU STERILIZARE A OBIECTELOR DE STICLĂ ŞI A STICLĂRIEI

ETAPE TIMPII1) Golirea conţinutului - seringile, eprubetele, baloanele cu cutii Petri, pipetele Pasteur

sau pipetele Potain2) Clătirea - apă din abundenţă3) Fierberea - se fierbe cu soluţie de detergent 1,2% timp de 30 minute4) Spălarea - cu apă caldă + detergenţi + perii speciale5) Clătirea finală - cu apă din abudenţă + apă distilată 6) Uscarea la etuvă - în prealabil se astupă gura eprubetelor şi a baloanelor

cu dopuri de vată 7) Împachetarea în hârtie albă 8) Introducerea sticlăriei în Poupinel - pe rafturi

PREGĂTIREA PENTRU STERILIZARE A SERINGILOR ŞI A ACELOR PT. INJECŢII ŞI PUNCŢII

1. – clătire imediată după întrebuinţare2. – spălarea propriu zisă3. – clătirea4. – submerjarea5. – clătirea finală6. – uscare7. – verificarea calităţii seringii8. – verificarea vârfului acelor9. – pregătirea cutiilor cu seringi urmată de sterilizare10. – sterilizarea se poate face prin fierbere, prin autoclavare.

PREGĂTIREA PENTRU STERILIZARE A SONDELOR DE CAUCIUC ŞI MATERIAL PLASTIC

1. – golirea şi clătirea sondelor de conţinut

2. – spălarea cu săpun + apă + detergent3. – submerjare4. – clătirea finală5. – uscarea (cu comprese la exterior )6. – îndepărtarea de leucoplast (benzină)7. – introducerea în cutii metalice etajate8. – introducerea cutiilor cu sonde în autoclavă 9. – pregătirea şi sterilizarea propriu zisă10. – păstrarea în camere uscate la temperatura de 16º C.

PREGĂTIREA PENTRU STERILIZARE A MATERIALELOR DIN BUMBAC1. – pregătirea materialului pentru pansamente – tampoane şi comprese de tifon,

meşe, tampoane de vată, dreptunghiuri şi pătrate de vată având diferite dimensiuni în funcţie de serviciul de specialitate (în chirurgie generală, ORL, ortopedie ); acestea se aşează în casolete cu orificii deschise aşezate într-o anumită ordine fără a fi presate şi pentru a permite circulaţia vaporilor;

2. – pregătirea materialului moale, de protecţie în intervenţii chirurgicale: - se pregătesc câmpuri de pânze mari şi mici care asigură suprafaţa sterilă, acoperind bolnavul;

- se pregătesc câmpuri speciale, tăiate în centru;- halatele, bonetele, măştile, mănuşile de aţă, ciorapi chirurgicali; acestea toate vor

fi aşezate în casolete în ordinea inversă a utilizării fără a fi presate. 3. – pregătirea materialului moale pentru secţiile cu risc crescut de infecţii: - nou născuţi, terapie intensivă, secţiile pentru arşi. 4. – pregătirea aparatelor endoscopice – (cistoscop, bronhoscop, gastroscop, colonoscop) pentru antiseptizor:

- demontarea aparatelor;- fierberea şi curăţirea aparatelor.

În unităţile de asistenţă medicală, sterilizarea se realizează prin metode fizice, abur sub presiune sau abur la temperatură şi presiune ridicate/ scăzute, căldură uscată, precum şi prin metode combinate fizico- chimice.1. STERILIZAREA PRIN CĂLDURĂ USCATĂ- se realizează prin mai multe metode: - încălzirea la roşu

- flambarea - etuve cu aer cald (POUPINELUL).

A. STERILIZAREA PRIN ÎNCĂLZIRE LA ROŞU- prinderea ansei de mâner, adică se face încălzirea ansei la oarecare distanţă de flacăra becului Bunsen pentru a usca resturile produselor recoltate sau însămânţate cu ansa pentru ca aceasta să nu cadă de pe ansă;- încălzirea la roşu: introducerea şi menţinerea ansei în flăcări până la încălzirea la roşu.B. STERILIZAREA PRIN FLAMBARE- pregătirea materialelor;- instrumentele de metal, se curăţă, se usucă, se aşează într-un capac de cutie metalică sau tăviţă renală;- sterilizarea prin flambare constă în: turnarea unei cantităţi suficiente de alcool metilic (spirt) peste instrumente, se dă foc alcoolului astfel încât flacăra să cuprindă toate instrumentele timp de 3-4 minute.

Flambarea este o metodă folosită numai în împrejurări deosebite deoarece nu este o metodă sigură prezentând dezavantajul că deteriorează instrumentele metalice; este o metodă totuşi utilizată pentru sterilizarea gâtului fiolelor şi a eprubetelor.C. STERILIZAREA LA ETUVA CU AER CALD (POUPINEL SAU CUPTORUL PASTEUR)- este un aparat cu reglaj electric care utilizează aerul cald pentru sterilizare;- este compus dintr-o cutie metalică de formă dreptunghiulară cu pereţii groşi, dubli

şi cu rafturi în interior;- aerul încălzit circulă printre pereţi şi pătrunde prin orificiile existente în cutie;- sursa de căldură – este electrică. Avantajul acestei sterilizări constă în faptul că obiectele introduse pentru sterilizare la sfârşit sunt PERFECT USCATE ŞI NU SE DISTRUG.TEHNICA: - instrumentele metalice se introduc în cutiile cu capacele închise;

- sticlăria curăţată şi uscată; (eprubetele, baloanele se învelesc în hârtie albă şi se astupă cu dopuri de vată aşezându-le pe rafturi).OBŢINEREA TEMPERATURII DE 180º- se introduce aparatul în priză şi se urmăreşte creşterea temperaturii până la 180º cu ajutorul termometrului (vârful termometrului în interior iar coloana gradată în afară).

Se menţine temperatura de 180º timp 60-90 minute în funcţie de materialul care este în interior.

Încheierea sterilizării: - se întrerupe sursa de căldură, se scoate din priză iar materialele se scot din aparat când temperatura din interior coboară la 30-40º C, pe cutiile metalice se aplică o banderolă cu data, ora, numele celui care a efectuat sterilizarea şi conţinutul.

Această metodă are avantaje: elementele sunt uscate şi nu se distrug iar valabilitatea instrumentelor sterilizate prin această metodă este de 24 h dacă cutiile nu au fost deschise.2. STERILIZAREA PRIN CĂLDURĂ UMEDĂ- se face prin fierbere şi autoclavareA. Sterilizarea prin fierbere- se poate face în cutii metalice prevăzute cu un grătar pe care se pun obiectele de sterilizat sau fierbătoare electrice care sunt prevăzute cu o tavă perforată pe care se aşează instrumentele.

Grătarul sau tava perforată dau posibilitatea scoaterii instrumentelor din fierbător după sterilizare.Pregătirea materialelor : - instrumentele metalice;- seringile, acele, sondele, tuburile de cauciuc + material plastic;- toate materialele pot fi introduse, cu excepţia sticlăriei.

Se introduc în cutia metalică şi se toarnă peste ele apă dedurizată astfel încât nivelul apei să se păstreze până la sfârşitul fierberii.

Se conectează fierbătorul electric sau cutia metalică la priză, se aşteaptă momentul începerii fierberii şi se menţine aparatul în priză din momentul începerii fierberii încă 30 minute.

Încheierea sterilizării: - se scoate aparatul din priză, se scurge apa, se aplică banderola pe cutie cu data, cu ora, numele după se scot şi se şterg până devin uscate.

! Sterilizarea prin fierbere se utilizează în lipsa unui mijloc mai bun de sterilizare Nefiind o metodă sigură din cauza temperaturii apei – nu atinge decât 100º C sau 104 º C în cazul în care fierberea se face într-o soluţie de bicarbonat de sodiu 1%.! Prin fierbere instrumentele metalice se degradează.! Capacele fierbătoarelor sunt considerate nesterile.! Instrumentele sterilizate prin această metodă sunt considerate sterile sau au valabilitate 8 h dacă cutiile nu au fost deschise. B. Sterilizarea la autoclavă

Autoclava este un aparat care sterilizează cu ajutorul vaporilor sub presiune, format dintr-un cazan cu pereţii dubli care include în partea superioară un capac cu ajutorul unor buloane.

Între pereţi se introduce apa care se transformă în vapori prin fierbere; aceştia pătrund în cazanul interior prin nişte orificii situate în partea superioară şi de aici în casoletele care sunt introduse în autoclav cu orificiile deschise.- sursa de căldură: electrică, gaz, aragaz.

Temperatura aburului din autoclavă se măsoară cu ajutorul unui manometru de presiune care are echivalenţă în º C.- la o presiune de 1 Atmosferă = 120º C;- la o presiune de 1,5 Atm = 128º C;- la o presiune de 2 Atm = 133º C;- la o presiune de 2,5 Atm = 139º C.

Pregătirea materialelor - a. pregătirea instrumentarului metalic, sonde de cauciuc, material plastic,

materialul moale (halate, măşti) - b. pregătirea autoclavei – se introduce apa şi se pune la sursă.- c. obţinerea temperaturii necesare sterilizării.

Considerăm sterilizarea începută în momentul în care manometrul indică temperatura dorită.- se reglează sursa de căldură pentru ca presiunea să se menţină constant încă 30 minute.

Autoclavul este prevăzut cu o supapă de siguranţă care să nu permită ca presiunea să depăşească 2,5 ATM.

Încheierea sterilizării – se întrerupe sursa, se lasă să scadă presiunea la 0º C, se lasă încă 15 minute după care se deschide capacul autoclavei permiţând ca materialele să se usuce complet; pe cutii, pe casolete se pune banda cu date: ora, numele etc. Valabilitatea instrumentelor sterilizate la autoclave sunt 48 h dacă cutiile nu au fost deschise.

3. ALTE METODE DE STERILIZARE:- sterilizarea la sterilizatoare cu oxid de etilenă – se efectuează numai în staţia

centrală de sterilizare a spitalelor; se utilizează cînd nu există alt mijloc de sterilizare pentru obiecte şi echipamente termosensibile

- sterilizarea la sterilizatoare cu abur şi formaldehidă la temperaturi joase şi presiune subatmosferică este utilizată în staţiile centrale de sterilizare a spitalelor pentru obiectele şi echipamentele sensibile la căldură; agentul de sterilizare este formaldehida.

- Sterilizarea la rece: este o metodă foarte nouă, modernă!- PERASAFE este un produs comercial sterilizant, conţinând ca substanţă activă

ioni peracetil; - se poate utiliza pentru sterilizarea instrumentarului termolabil sau termostabil,

cum ar fi: endoscoape, fibroscoape, aparatură de laparoscopie, freze dentare;- substanţa se dizolvă în apă; instrumentarul, după o prealabilă dezinfecţie

(preferabil cu Virkon), se introduce în soluţia de Perasafe, fiind lăsat să acţioneze 10 minute, după care poate fi considerat sterilizat.

- în sălile de operatie se utilizează o substantă si mai eficientă STERIL C.Controlul sterilizării1. metode chimice: în poupinel sau autoclav se introduc fiole care conţin substanţe chimiceale căror se modifică la o temperatură de peste 110ºC:- fluorura de S devine verde la 121ºC- glucoza de citrat de Na devine galben-brună la 123ºC2. metode fizice: manometre şi termometre arată presiunea şi temperatura din interiorulaparatului3. metode biologice – se introduc eprubete cu germeni rezistenţi la temperaturi înalte :- bacilul tetanic până la 110ºC- bacilul subtilis până la 120ºC- bacilul stearotest până la 120ºC rămâne incolor4. controlul umidităţii se face cu teste din tifon amplasate în casolete care nu trebuie să aibă umiditatea peste 5%

SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI Supravegherea bolnavului este una din sarcinile cele mai importante ale asistentei

medicale. Ea trebuie să raporteze medicului tot ce observa în timpul zilei la un bolnav, într-un mod sistematic:

- comportamentul bolnavului- funcţiile vitale şi vegetative ale organismului- apariţia unor manifestări patologice.

Urmărirea comportamentului bolnavului Asistenta trebuie să urmăreasca poziţia în pat, expresia feţei, mişcările active,

mersul, apetitul, somnul. Poziţia bolnavului în pat este determinată de gravitatea bolii de care suferă.

- dacă starea e mai puţin gravă, are o atitudine asemănătoare cu a unei persoane sănătoase.

- dacă starea e gravă, el devine adinamic; musculatura îşi pierde tonicitatea, mişcările active nu se mai pot efectua = atitudine pasivă

- în afecţiunile însoţite de dureri, bolnavul caută să menajeze partea dureroasă: în caz de fractură costală, va sta pe partea sănătoasă; în ulcerul gastric, se aşeaza în decubit ventral sau lateral stâng (poziţie antalgică).

- poziţia în pat poate fi determinată şi de nevoia de a uşura unele funcţii ale organismului: în pleureziile cu lichid abundent, bolnavul stă culcat pe partea bolnavă, pt. ca partea indemnă să facă mişcări respiratorii mai ample

- uneori poziţia pacientului este patogno-monică: în meningita tuberculoasă- pozitia „în cocos de puşcă”

Expresia feţei bolnavului poate arăta gradul de inteligenţă, dar şi anumite stări psihice: durere, spaimă, agitaţie, oboseală, bucurie, depresie.

- faţa este anxioasă şi cianotică la pacienţii cu insuficienţă circulatorie gravă- în peritonită – faţa este acoperită cu sudori reci, ochii sunt înfundaţi, privirea e

anxioasă- în boala Basedow - hipertiroidism - ochii sunt ieşiti din orbite, faţa trădează

spaima (exoftalmie)Starea psihică/de conştienţă a bolnavului

- asistenta observă dacă pacientul îşi păstrează cunoştinţa, dacă este obnubilat sau complet inconştient, dezorientarea în timp şi spaţiu, iluziile şi halucinaţiile.

- apatia se manifestă printr-un dezinteres faţă de mediu şi persoana proprie- somnolenţa se manifestă prin necesitatea de a dormi îndelungat, dar pacientul

poate fi trezit; dacă el nu poate fi trezit şi nu reacţionează nici la excitaţii puternice, este vorba de comă.

Pofta de mâncare - apetitul bolnavului - asistenta va căuta să afle dacă lipsa apetitului este generală, dacă există alimente

preferate sau evitate, dacă inapetenţă este reală sau doar declarată.- bolnavii cu neoplasm (cancer) gastric au inapetenţa faţă de carne; cei în faza

preicterică a hepatitei virale au un dezgust faţă de alimente grase- bolnavii în faza de debut a diabetului zaharat au un apetit exagerat, manâncă mult

- polifagie.Somnul bolnavului

- asistenta va urmări somnul atât din punct de vedere cantitativ, cât şi calitativ, precum şi din punct de vedere al orarului.

- somnolenţa de imediat după alimentaţie arată un oarecare grad de insuficienţă hepatică, iar somnul de dimineaţa se constată la cei cu hepatita acută virală.

- somnul poate fi liniștit sau agitat, cu întreruperi sau nu; unii pacienţi au insomnie de adormire (nu pot adormi), alţii au insomnie de trezire (se trezesc în toiul noptii şi nu mai pot adormi).

URMĂRIREA FUNCŢIILOR VITALE ŞI VEGETATIVE ALE ORGANISMULUI

Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative ale organismului este obligatorie în cursul oricărei boli, căci modificarea lor reflectă starea generală a pacientului, precum şi evoluţia şi gravitatea bolii de care suferă. Totalizarea observaţiilor asupra acestor funcţii se consemnează în foaia de temperatură a bolnavului.

FOAIA DE TEMPERATURĂ - este un document medical, ştiinţific şi medico-legal.- se completează de asistenta medicală cu foarte mare seriozitate şi ordonat.- cuprinde datele personale ale bolnavului şi parametrii legaţi de internarea acestuia- este formată dintr-un sistem de coordonate în care pe abscisă(orizontala) se

noteaza ziua de boală - împărţită în două: dimineaţa şi seara, respectiv se notează timpul în care se evoluează boala/iar pe ordonată(verticala) se notează valorile funcţiilor vitale: temperatura, puls, tensiunea arterială, respiraţia şi diureza

- în partea inferioară există nişte rubrici în care sunt notate şi alte date ale pacientului:

- greutate

- prezenţa şi nr. scaunelor - prezenţa vărsăturilor - dieta - pe foaia de temperatură se mai pot nota cu săgeţi în diferite culori convenţionale (de obicei roşu), diferite evenimente ca: intervenţia chirurgicală, transfuzia de sânge sau plasmă, sedinţa de hemodializă, etc. - tipuri de foi de temperatură: - a adultului - de pediatrie, care cuprinde de exemplu date despre alimentaţia sugarului (lapte de mamă, de vacă, piure de legume) - foaia de temperatură din secţiile de Terapie intensivă are particularităţi: ziua de boală se împarte în ore - 24 h, cuprinzând în plus planul complet de îngrijire şi tratament, precum şi analizele de laborator.

1. Măsurarea, notarea şi interpretarea temperaturiiTemperatura este rezultatul proceselor oxidative din organism generatoare de

caldură prin dezintegrarea alimentelor energetice. Termoreglarea –este funcţia organismului care menţine echilibrul dintre

producerea de caldură = termogeneza şi pierderea de caldură = termoliza; astfel se păstrează valori constante (homeotermie).

Există variaţii fiziologice ale temperaturii între dimineaţă şi seara:- 36,7 - 37 gr. Celsius dimineaţa- 37 - 37,3 gr Celsius seara Scop:

Temperatura se măsoară pentru descoperirea unor valori patologice din organism. Locuri de măsurare:

- cavităţi semiînchise: axila, cavitatea bucală, plica inghinală - cavităţi închise: vagin, rect

Materiale necesare: - tava medicală pe care se pune termometrul - casoleta cu tampoane şi comprese sterile - prosop individual - săpun - pahar umplut 1/3 cu soluţie de cloramină 5% - ulei de vaselină - alcool medicinal - foaia de temperatură - pix albastru

Pregătirea materialelor:- verificarea integrităţii termometrului- se verifică dacă Mercurul este coborât în rezervor- se scoate din soluţia dezinfectantă- se şterge cu un tampon uscat

Pregatirea fizică şi psihică a bolnavului: poziţia sezândă/ decubit dorsal Tehnica:- în axilă -se face toaleta cu apă şi săpun a regiunii axilare, se şterge prin tamponare, se introduce bulbul termometrului în centrul axilei, se îndoaie membrul superior pe torace; se menţine 10 minute, se scoate, se şterge, se citeşte şi interpretează.- în cavitatea bucală - termometrul ţinut ca un creion se lubrefiază cu apă, se introduce în cavitatea bucală sub limbă; bolnavul închide gura aproximativ 5 minute, fără să-l spargă cu dinţii; apoi se scoate, se citeşte, se interpretează.- in rect – este indicată la bolnavii gravi, comatoşi, inconştienţi, la sugari şi copii mici; se lubrefiază vârful termometrului cu ulei de vaselină; poziţia pacientului este decubit dorsal sau lateral; cu mâna stângă se vizualizează rectul, iar cu dreapta se introduce bulbul termometrului prin mişcări blânde de rotaţie; se menţine aproximativ 3 minute, până când coloana de mercur nu mai urcă: se scoate, se şterge şi se dezinfectează cu alcool medicinal, se citeşte şi se interpretează. Notarea cifrică

- valorile obţinute se notează într-un carnet al asistentei medicale, iar ulterior în foaia de temperatură, menţionând numele, prenumele, salonul, nr.patului. Notarea grafică- fiecare pătrăţică a foii de temperatură corespunde la două zecimi de grade Celsius (două subdiviziuni); prin unirea valorilor de dimineaţă şi seară se obţine curba termică Interpretarea rezultatelor:

- sub 36 gr.Celsius - hipotermie- 36 – 37o = afebrilitate- 37 - 38o = subfebrilitate- 38 - 39o = febră moderată- 39 - 40o = febră ridicată- 40 - 41o = hiperpirexie.

Intervenţiile nursei:- creează şi menţine o atmosferă adecvată: temperatura mediului ambiant să fie 20 -

22 de grade, umiditate medie, aerisire bună.- utilizează iniţial metode non-farmacologice de scădere a temperaturii: dezbrăcarea

de haine groase, hidratare, umezirea corpului cu apă călduţă, aplicarea de gheaţă în axilă şi zona inghinală, aplicarea de comprese cu apă rece pe frunte, membrele superioare şi inferioare.

- administrează medicaţia antitermică la indicaţia medicului, evită utilizarea preparatelor interzise(Aspirina trebuie evitată la copiii cu semne de viroză).

- măsoară şi monitorizează valorile temperaturii pacientului, le notează în foaia de temperatură, precum şi răspunsul la administrarea medicamentelor.

- combate deshidratarea produsă de febră: supraveghează rehidratarea pacientului, fie pe cale orală, fie prin perfuzii intravenoase indicate de medic.

2. Măsurarea, notarea şi interpretarea respiraţiei Respiraţia este funcţia importantă a organismului prin care se realizează aportul de oxigen în organism(inspiraţia) şi eliminarea bioxidului de carbon(expiraţia). Evaluarea acesteia se face cu scopul de a obţine informaţii despre anumite afecţiuni ale aparatului respirator. Respiraţia normală(este suplă, amplă, pe nas, lentă, profundă) = eupnee = 16-18 r/min., la adult.Materiale necesare:

- ceas cu secundar- foaia de temperatură- pix albastru

Tehnica:- se pregătesc materialele- pregătirea bolnavului se face în poziţia de decubit dorsal; nu se anunţă bolnavul,

cel mai bine fiind evaluarea în timpul somnului- se pune podul palmei pe cutia toracică; se numără frecvenţa mişcărilor

respiratorii, mai exact numărul de inspiraţii (mişcări de ridicare a toracelui) pe un minut, sau pe un sfert pe minut - daca respiraţia e regulată - şi se înmulţeste cu patru.

Notarea cifrică: se notează în carnetul asistentei numele, prenumele, salonul, nr. patului

Notarea grafică:- pentru fiecare pătrăţică a foii de observaţie corespund 2 respiraţii pe minut.

Interpretarea rezultatelor- valori fiziologice: - nou născut – 30 -50 respiraţii/min - la 2 ani – 25 - 35 resp/min - la 12 ani – 15 - 25 - la adult – 16 - 18 - la vârstnici – 15 - 25- valori patologice: - accelerarea ritmului respirator = tahipnee - reducerea -rărirea ritmului respirator = bradipnee - perturbarea ritmului respirator, lipsa, setea de aer = dispnee - oprirea completă a respiraţiei = apneeaDispneea poate fi de mai multe feluri, de ex.: dispneea Cheyne - Stokes/dispneea Kussmaul.- dispneea Cheyne - Stokes – este o respiraţie cu amplitudine crescătoare, până se

atinge amplitudinea maximă; apoi amplitudinea scade până la apnee – care dureaza 10 - 15 sec; apoi tot acest ciclu se reia.

- dispneea Kusssmaul – apare atunci când pH-ul sângelui scade sub 7,2; apare frecvent în unele come; este o bradipnee accentuată, cu o inspiraţie profundă şi zgomotoasă, urmată de o pauză lungă şi apoi de o expiraţie tot aşa de lungă ca şi inspiraţia.

- dispneea de efort – indică saturaţia insuficientă a organismului cu oxigen în timpul efortului; poate apare în boli ale aparatului cardiovascular sau respirator.

- dispneea de repaus – este o dispnee permanentă; pacientul nu poate sta în decubit dorsal, el va sta în poziţia sezând (ortopnee).

- în dispnee se notează orarul, intensitatea, evoluţia în timp.Intervenţiile nursei:

- nursa trebuie să analizeze atent caracteristicile dispneei, precum şi semnele care o însoţesc: tiraj, wheezing, cianoză, anxietate, intoleranţă la efort, ortopnee.

- trebuie eliberate şi menţinute libere căile aeriene; - se asigură poziţia care să faciliteze ventilaţia pulmonară, să scadă întoarcerea

venoasă: şezând sau semişezând;- se administrează oxigen, pe sondă nazală sau pe mască, în concentraţie de 100%,

cu un debit de 6-8 l/min; repausul la pat este o măsură importantă pentru reducerea necesarului de oxigen al pacientului.

- se masoară TA, pulsul, se monitorizează starea de conştienţă, evoluţia cianozei şi a celorlalţi parametri.

- administrează medicaţia indicată de medic şi supraveghează evoluţia sub tratament.

- combate anxietatea şi depresia pacientului cauzate de boală. 3. Măsurarea, notarea şi interpretarea pulsului

Pulsul reprezintă senzaţia de şoc percepută la palparea unei artere superficiale incomplet comprimată pe un plan dur. Formarea pulsului arterial: - este sincronizarea cu sistola ventriculară, pereţii arteriali fiind destinşi ritmic prin volumul de sânge expulzat din ventriculul stâng şi aortă; destinderea pereţilor arteriali se propagă odată cu coloana de sânge sub forma de undă pulsatilă. Calitatile pulsului: - frecvenţa(rapiditatea) - ritmicitatea(regularitatea) - amplitudinea(intensitatea) - volumul(tensiunea). Calităţile depind de frecvenţa şi ritmicitatea inimii, debitul sistolic, elasticitatea vaselor şi presiunea arterială. Evaluarea pulsului se face pentru a culege informaţii despre anumite afecţiuni ale inimii şi vaselor sanguine.

Materiale necesare: ceas cu secundar sau cronometru, creion roşu şi foaia de temperatură.

Pregătirea bolnavului:- pregatirea psihică - se explică bolnavului tehnica, pentru a preveni emoţiile.

- pregatirea fizică – bolnavul se menţine în repaus 5-10 min, cu bratul în extensie, confortabil.

Tehnica:

- spălarea pe mâini; cu cele 3 degete palpatoare(arătător, mijlociu şi inelar) se reperează şantul radial, iar cu degetul mare se îmbrăţisează încheietura bolnavului; se exercită o uşoară presiune(apăsare) şi se numară nr. de pulsaţii(zvâcnituri) pe minut, sau pe un sfert de minut – dacă ritmul e regulat şi se înmulţeste cu patru.

Cele mai importante artere unde se măsoară pulsul:- a. carotidă- a. humerală- a. cubitală- a. radială- a. femurală- a. poplitee- a. tibială posterioară

Notarea cifrică: se notează în carnetul asistentei medicale nume, prenume, salon, nr. patului.

Notarea grafică:- fiecare pătrăţel al foii de temperatură corespunde la 4 pulsaţii pe minut.

- prin unirea valorilor de dimineaţă şi seară si a zilelor de boală cu creion roşu se obţine „curba pulsului”

Interpretarea frecvenţei pulsului:- în mod fiziologic, frecvenţa este în funcţie de vârstă, sex şi starea emotională.- tot din punct de vedere fiziologic, există tahicardie în ortostatism, efort fizic şi

psihic, emoţii, stress/ şi bradicardie în stare de repaus absolut fizic, psihic.Valori fiziologice ale pulsului:

- nou-născut: 130-140 b/min- copil mic: 100-120 b/min- copil sub 10 ani: 90-100 b/min- adult: 60-80 b/min- vârstnic: 80-90 b/min

Tahicardia = accelerarea bătăilor inimii peste 100 b/minBradicardia = reducerea numărului de bătăi ale inimii sub 60 b/min.

Modificările patologice ale pulsului:- modificări ale frecvenţei: - puls tahicardic(mai rapid) - puls bradicardic(mai rar)- ritmicitatea: - puls ritmic - puls aritmic- amplitudinea: - puls cu amplitudine mică –filiform - puls cu amplitudine crescută- volumul – tensiunea pulsului: - puls dur/puls moale- celeritatea: - puls săltăreţ = creşterea rapidă a tensiunii pulsului, urmată de o cădere bruscă - puls tard(tardus) = se caracterizează printr-o undă pulsatilă lentă.(apare în stenoza aortică).Intervenţiile nursei:- obiectivele nursei sunt supravegherea stării de conştienţă, monitorizarea apariţiei

aritmiilor.

- pacientul este aşezat într-o poziţie confortabilă, se recomandă repausul la pat, se administrează oxigen pentru menţinerea unei oxigenări corespunzătoare a ţesuturilor.

- se măsoară şi se notează în foaia de temperatură TA, frecvenţa şi ritmicitatea pulsului, prezenţa sau absenţa cianozei, se administrează medicaţia indicată de medic şi se monitorizează răspunsul la tratament.

- este necesară monitorizarea ECG(electrocardiograma) pentru depistarea tulburărior de ritm atriale sau ventriculare.

4. Măsurarea, notarea şi interpretarea tensiunii arteriale Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant asupra pereţilor arteriali. Factorii determinanţi ai tensiunii arteriale sunt:

- debitul cardiac- forţa de contracţie a inimii- elasticitatea şi calibrul vaselor sanguine- vâscozitatea sângeluiValoarea tensiunii arteriale este determinată de forţa de atracţie a inimii şi va fi

mai mare în sistolă – aceasta este tensiunea arterială maximă(sistolică), având valoarea între 110 - 140 mmHg/, iar în diastolă valoarea este mai scăzută –aceasta este tensiunea arterială minimă(diastolică), având valoarea între 70-90 mm Hg. Diferenţa dintre tensiunea arterială maximă şi cea minimă se numeşte tensiune diferenţială, având rol în diagnosticarea unor boli. TA este variabilă, în fcţ. de starea de sănătate a glandelor endocrine, de tonusul neurovegetativ, etc.Scopul evaluării TA – este pentru a pune în evidenţă starea de sănătate a inimii, vaselor sanguine şi întregului aparat circulator.Materiale necesare: -tava pentru tensiometru cu mercur Riva-Rocci şi sfingomanometru;-stetoscop biauricular;-foaia de temperatură-creion sau pix albastruPregătirea materialelor: - starea de buna funcţionare a tensiometruluiPregătirea bolnavului:a) pregătirea psihică: explicareab) pregătirea fizică: bolnavul trebuie să fie într-un repaus de cel puţin 15 minute înainte de măsurare şi 3 ore după masa de prânz.Tehnica:- spălarea pe mâini- se aşează aparatul cu spatele la bolnav pentru ca acesta să nu vadă modificările- se aplică manşeta pe braţul bolnavului puţin deasupra cotului; cu mâna dreaptă se palpează artera humerală şi se introduce membrana stetoscopului sub manşeta (marginea inferioară a manşetei) şi olivele în ureche.- se închide ventilul de la pară cu mâna dreaptă şi se începe pomparea aerului în manşetă până la dispariţia zgomotelor pulsatile- se decomprimă uşor manşeta, se deschide foarte încet ventilul şi se urmăreşte cadranul manometrului pe de o parte iar prin stetoscop se aude primul zgomot al trecerii undei

pulsatile, memorându-se = T.A. maximă sau sistolică, continuându-se decomprimarea foarte încet, memorându-se în acelaşi timp atât vizual cât şi auditiv ultima undă pulsatilă = T.A. minima sau diastolicăNotarea cifrică în caiet: nume, prenume, salon, patNotarea grafică: în foaia de temperatură, cu culoare albastră, pentru fiecare pătrăţică orizontală a foii de temperatură, corespund 10 (o unitate) milimetri coloană Hg. Deasupra liniei îngroşate a foii de temperatură se notează TA maximă iar dedesubt,TA minimă.Interpretare din punct de vedere fiziologic:

VÂRSTA TA maximă TA minimă

4 - 11 ani 90 - 110 mm Hg 60 - 65 mm Hg

12 - 15 ani 100 - 120 mm Hg 60 - 75 mm Hg

Adult 115 - 140 mm Hg 75 - 90 mm Hg

Vârstnic > 150 mm Hg > 90 mm Hg

Interpretare din punct de vedere patologic: * Hipertensiune arterială: creşterea valorilor TA sistolice peste 140mmHg şi a celei diastolice peste 90mmHg -HTA uşoară(gradul I): TA sistolică = 140 - 159, TA diastolică = 90 - 99 mmHg -HTA moderată(gradul II): TA sistolică = 160 - 179, TA diastolică = 100 -109 mmHg -HTA severă(gradul III): TA sistolică peste 180, TA diastolică peste 110 mmHg -HTA sistolică izolată = creşterea numai a TA sistolice peste valorile normaleHipertensiunea arterială poare fi primară(esenţială sau idiopatică), atunci când nu se cunoaşte cauza creşterii valorilor TA, şi secundară, dacă se găseşte o cauză, principalele afecţiuni care pot genera HTA fiind boli renale, endocrine, neurologice, cardiovasculare.Intervenţiile nursei: -nursa administrează tratamentul medicamentos recomandat de către medic, urmărind efectul şi reacţiile adverse, monitorizează valorile TA. -recomandă pacienţilor dietă hiposodată, scădere ponderală în cazul celor obezi, renunţarea la fumat, la consumul de cafea, alcool. -recomandă evitarea sedentarismului, efectuarea de exerciţii fizice regulate. * Hipotensiunea arterială = scăderea valorilor TA sistolice sub 100 - 105 mmHg, cu caracter cronic.Hipotensiunea arterială ortostatică apare în cazul scăderii tonusului vascular după imobilizări prelungite, unele afecţiuni neurologice, sau la pacienţii diabetici cu tulburări vasculare.

Intervenţiile nursei:- pacientul trebuie să prezinte stare de conştienţă prezentă, puls periferic palpabil,

bine bătut, TA sistolică peste 90 mmHg, tegumente şi mucoase calde, normal colorate.- nursa monitorizează continuu respiraţia, pulsul, TA, ECG, trebuie să informeze

medicul de modificările parametrilor urmăriţi, recoltează probe biologice pentru determinările de laborator.

- administrează, la indicaţia medicului, medicaţia şi soluţiile perfuzabile pentru restabilirea volemiei(a volumului circulant); la nevoie montează sondă urinară pentru monitorizarea debitului urinar.

- în cazul hipotensiunii arteriale cronice, se recomandă alimentaţie cu conţinut crescut de sare şi lichide, hipercalorică la cei subponderali; ridicarea din pat trebuie să se facă treptat; la pacienţii cu varice hidrostatice se indică purtarea ciorapilor elastici, a bandajelor elastice. 5. Observarea şi supravegherea durerii precordiale Zona precordială poate fi sediul unor dureri de origine cardiovasculară sau extracardiacă (iradiate fie de la distanţă, fie de natură musculo-scheletală). Pentru a interpreta corect durerea precordială, se iau în considerare mai multe aspecte: sediul, iradierea, caracterul, durata, intensitatea, condiţiile de apariţie, factorii agravanţi sau care ameliorează durerea. Caracteristicile durerii din sindromul coronarian acut (infarctul miocardic):

- sediul durerii: retrosternal sau precordial, pe o arie – zonă indicată de bolnav cu palma;

- iradierea: tipic, durerea iradiază spre umărul stâng, pe marginea internă a braţului stâng până la nivelul ultimelor 2 degete; atipic, durerea poate iradia în umărul drept, ambii umeri, epigastru

- caracterul durerii: constrictiv (pieptul este strâns într-o menghină), apăsare, presiune retrosternală; durerea are intensitate mare, este atroce.

- durata este variabilă, aproximativ 20 de minute sau mai mult, ore sau zile- condiţiile de apariţie: durerea apare brusc, în timpul unui efort fizic, expunere la

frig, postalimentar sau chiar spontan.- simptome asociate: anxietate, senzaţia de moarte iminentă, transpiraţii, dispnee,

vărsături, palpitaţii. - dispariţia durerii: in infarctul miocardic cedează mai greu(nu cedeaza in repaus-

după încetarea efortului fizic, nici la nitroglicerina), necesitând spitalizarea într-o secţie de Terapie Intensivă coronariană.

Caracteristicile durerii din angina pectorală: - sediul durerii, iradierea, caracterul durerii sunt la fel, însă intensitatea nu este atât

de mare.- durata este mai redusă, de câteva minute; durerea nu e de obicei însoţită de

anxietate şi transpiraţii.- dispariţia durerii: spontan, după încetarea efortului fizic sau după administrarea de

Nitroglicerină sublingual.Atât angina pectorală, cât şi infarctul miocardic acut sunt forme de manifestare a

cardiopatiei ischemice cronice, boală a arterelor coronare.

Intervenţiile nursei: - nursa trebuie să evalueze atent durerea precordială, pentru a diferenţia cazurile în

funcţie de severitate şi pentru a stabili cauza cardiacă sau extracardiacă a durerii.- pacientului i se recomandă repaus la pat, se administrează oxigen 100%, cu debit

de 6-8 l/min.

- se monitorizează funcţiile vitale: puls, TA, respiraţie; se efectuază ECG pentru decelarea modificărilor caracteristice cardiopatiei ischemice; este indicat ca monitorizarea ECG să fie continuă, pentru că aspectul electric al inimii se poate schimba în dinamică.

- se realizează acces intravenos, se recoltează probele biologice, se administrează medicaţia prescrisă de medic şi se urmăreşte efectul acesteia; este combătută, de asemenea, durerea şi anxietatea.

- după remiterea simptomelor acute, se educă pacientul pentru renunţarea la fumat, exerciţii fizice regulate şi dietă cu conţinut redus de colesterol.

6. Observarea, măsurarea şi notarea diurezei Diureza reprezintă procesul de formare şi eliminare a urinei din organism pe o perioadă de 24 de ore. Urina -este o soluţie apoasă prin care sunt eliminate substantele rezultate din metabolismul intermediar proteic, inutile şi toxice organismului; ea este formată şi excretată de aparatul renal. Micţiunea -este actul fiziologic, conştient, de eliminare a urinei. Scopul evaluării diurezei este de a obţine diferite informaţii despre starea morfofuncţională a aparatului urinar şi a întregului organism; se poate urmări evoluţia bolilor aparatului reno-urinar, se poate stabili bilanţul hidric (ingerare şi eliminare).

Observarea diurezei: valori fiziologice:- ritmul normal al micţiunilor este: 5-6/24 ore la bărbaţi, 4-5/24 ore la femei, iar

noaptea mai puţin sau deloc- cantitativ: - nou-născut = 30 - 300 ml/24h - copii = 500 - 1200 ml/24h - adult = 1200 – 1400 - până la 2000 ml/24h- pH-ul urinei este (uşor acid) = 4,5 - 7,5 - densitatea urinei este de 1015 - 1025 la 15 grade, temperaturile mai mici sau mai

mari modificând densitatea urinii.Patologic:

A. Tulburări de micţiune:- polakiuria = micţiuni frecvente, în cantităţi mici- ischiuria = imposibilitatea de a urina - disuria = micţiunea însoţită de durere- enurezis nocturn = pierderea involuntară de urină în timpul nopţii (mai frecvent la

copii cu tulburări nevrotice după vârsta de 3 ani)- nicturia = inversarea sau egalarea raportului dintre numărul micţiunilor şi

cantitatea de urină ziua faţă de noapte (micţiuni nocturne)B. Tulburările de volum:

- poliuria = eliminarea unei cantităţi de urină de peste 3 litri/ 24h- oliguria = eliminarea unei cantităţi mai reduse de urină, de 500-700 ml/ 24h- anuria = absenţa totală a urinii în vezica urinară.C. Tulburări legate de calitatea urinii:

- albuminuria = prezenţa proteinelor în urină (albumina)- glicozuria = prezenţa glucozei în urină- hiperstenuria = urina concentrată - hipostenuria = urina diluată

- piuria = prezenţa puroiului în urinăMateriale necesare pentru evaluarea diurezei:

- vase cilindrice gradate, cu gâtul larg sau borcane spalate, curate- foaia de temperatură- creion sau pix albastru

Se curaţă riguros vasele; ele vor fi etichetate cu nume, prenume, nr. salonului, nr. patului.Pregătirea bolnavului:

- pacientul să urineze numai în urinar sau în vasele dinainte pregătiteTehnica:

- spălarea pe mâini- colectarea începe la 7-8 dimineaţa; recoltarea se face până a doua zi la 7-8

dimineaţa (24h)- prima urină se aruncă, ultima se adaugă la cantitatea de urină emisă; se totalizează

cantitatea pe 24 de ore, se măsoară, se determină densitatea cu urodensimetrul;- se face buletinul de analiză cu numele, prenumele, cantitatea de urină şi se va

trimite la laborat.- spălarea pe mâini

Notarea diurezei:- se notează cifric în carnetul asistentei- din punct de vedere grafic, pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatură se

socotesc 100ml de urină; se notează în grafic cu creion (pix) albastru, sub forma unei coloane haşurate, care să corespundă în partea superioară cu cantitatea de urină a zilei respective

Interpretarea rezultatelor:- din punct de vedere fiziologic: - la femei = 1000-1400 ml/24h - la barbaţi = 1200-1800 ml/24h- frecvenţa micţiunilor: - copii = 4-5/zi - adulţi = 5-6/zi - vârstnici = 6-8/zi- ritmul: de 3 ori mai mult ziua decât noaptea- modificări în funcţie de alimente: - cu cât urina este mai diluată, ea este mai deschisă la culoare şi invers - în regimul bogat în carne –culoarea este închisă - în regimul vegetal –culoarea este deschisă- modificări în funcţie de medicamente:

- tratamentul cu Aspirină, Chinină – modifică culoarea în cafeniu, roşu, brun - tratamentul cu Piramidon – modifică culoarea în roz, cărămiziu- aspectul urinii: - este clar, limpede la început, apoi devine uşor tulbure datorită

coagulării mucinei, prezenţei celulelor epiteliale în căile urinare şi mucusului din organele genitale

- densitatea urinii: - se determină imediat după emisie(pentru că prin răcire se modifică densitatea); se face cu urodensimetrul.

Intervenţiile nursei:- va fi realizat zilnic bilanţul hidric(raportul ingesta/excreta; cântărirea pacientului;

hidratarea corespunzătoare a organismului).

- se măsoară sau se recoltează urina pe 24 de ore pentru monitorizarea volumului şi pentru probe biologice.

- se asigură igiena tegumentelor şi mucoaselor după micţiune.- se administrează tratamentul specific, local sau general.- în caz de glob vezical: se aplică căldură locală, se stimulează micţiunea cu

ajutorul jetului de apă; dacă manevrele eşuează, se execută sondajul vezical.- în caz de incontinenţă urinară: se recomandă dispozitive absorbante, igienă

riguroasă a regiunii perineale, aplicarea locală de creme şi uleiuri; pentru reeducarea controlului sfincterian, pacientul este învăţat să efectueze exerciţii de întărire a musculaturii perineale şi abdominale.

7. Observarea şi notarea expectoraţiei Expectoraţia reprezintă eliminarea prin tuse, prin cavitatea bucală, a produselor

formate (provenite) din căile respiratorii. Produsul eliminat se numeşte spută. Scopul evaluării expectoraţiei este de a obţine informaţii despre afecţiunile căilor

respiratorii superioare, inferioare şi bolile pulmonare.Materiale necesare:- scuipătoare, tampon pe port tampon, vase gradate, tăviţa renală- foaia de temperatură- creion roşuObservarea calităţilor sputei:

- culoarea: - roşie, sanguinolentă, aerată, spumoasă = hemoptizia, apare în tuberculoza şi cancerul bronho-pulmonar

- ruginie (culoarea sucului de prune) – apare la debutul pneumoniilor - albă, albă - cenuşie – apare în bronşite, astm bronşic - roz – apare în edemul pulmonar acut - neagră – apare în infarctul pulmonar- mirosul:

- fetid – apare în dilataţii bronşice(bronşiectazii), caverna tuberculoasă- mirosul pamântului sau al paiului umed – o fetiditate penetrantă – apare în supuraţiile pulmonare(abcese)

- consistenţa: sputa poate fi spumoasă, aerată, gelatinoasă, vâscoasă, lichidă.- forma:

- perlată – apare în astmul bronşic- mumulară, dând aspectul unor mulaje bronşice – apare în caverna pulmonară

- compoziţie: - mucoasă – apare în astmul bronşic

- purulentă – apare în supuraţiile pulmonare - seroasă - pseudomembranoasă – apare în diferite laringite şi difterie - sanguinolentă- cantitatea: - 50 - 100 ml/24 h apare în bronşite catarale, faza incipientă a

pneumoniilor- cantitatea de spută creşte mult în bronsiectazii, abcese pulmonare, caverne

tuberculoase.

- hemoptizia – reprezintă sângerarea la nivelul căilor respiratorii şi eliminarea prin expectoraţie; sângele este roşu, aerat şi foarte puţin coagulabil; cantitatea de sânge poate varia, fiind uneori abundentă. Cauzele posibile: tuberculuza pulmonară, cancerul(neoplasmul) bronhopulmonar, abcesul pulmonar, traumatismele toracice. Curăţirea se face cu port tamponul, iar apoi tampoanele se aruncă în tăviţa renală. Notarea grafică se face ca şi la diureză, dar cu creion (pix) rosu.

Intervenţiile nursei:- educă pacientul despre modul în care trebuie să tuşească: cu gura în batistă, nu

înspre interlocutor, datorită riscului mare de contaminare.- învaţă pacientul modalitatea de colectare a sputei; scuipătoarele trebuie spălate şi

dezinfectate după fiecare utilizare cu soluţie fenol 3%.- ajută bolnavul să adopte diferite poziţii în pat, pentru evitarea stazei bronşice;

aplică tehnica tapotajului când este nevoie: tapotamentul constă în lovirea peretelui toracic, cu mâna, ritmic, pe toată suprafaţa, timp de 1-2 minute, pacientul respirând lent şi adânc.

- pentru mobilizarea secreţiilor din arborele bronşic: se asigură hidratarea adecvată a bolnavului (administrarea de 1500-2000ml/ zi); umidificarea aerului cu pulverizatoare sau recipiente cu apă aşezate pe o sursă de căldură; drenajul postural constă în schimbarea poziţiei pacientului la fiecare 20-30 de minute, la sfârşitul fiecărei poziţii pacientul fiind rugat să respire profund.

- hemoptizia reprezintă o urgenţă; nursa trebuie să anunţe imediat medicul. Între timp, pacientul este aşezat în repaus absolut; nursa realizează un acces intravenos cât mai rapid, recoltează probe de sânge pentru determinarea grupei de sânge şi a Rh-ului, administrează, la indicaţia medicului, medicamente hemostatice, soluţii perfuzabile, transfuzii de sânge, etc.

8. Observarea şi notarea vărsăturilorVoma este actul reflex prin care se elimina brusc, la exterior, prin gură, conţinutul

gastric sau intestinal. Este precedată în mod normal de senzaţia neplăcută de greaţă. Scopul evaluării este obţinerea de informaţii despre conţinutul gastrointestinal şi despre anumite afecţiuni ale stomacului, colecistului, pancreasului, intestinului subţire sau gros. De asemenea, vărsăturile apar în condiţii fiziologice (sarcină) sau alte afecţiuni ale organismului, în afara tractului digestiv (diabet zaharat dezechilibrat, insuficienţă renală severă, tumori cerebrale cu hipertensiune intracraniană, etc).

Materiale necesare evaluării: - tăviţa renală, pahar cu apă - creion sau pix albastru - foaia de temperatură

Observarea vărsăturilor:- din punct de vedere al frecvenţei, există:

- vărsături ocazionale, ce apar în intoxicaţii alimentare sau boli infecţioase acute- vărsături frecvente – în stenoza pilorică, când vărsăturile sunt după mese, la câteva ore sau chiar a 2-a zi- vărsături incoercibile(continue, ce par a nu putea fi oprite) – în graviditate, unele afecţiuni psihice

- din punct de vedere al orarului, există:- vărsături matinale – dimineaţa pe stomacul gol – la gravide, alcoolici- vărsături postprandiale – după mâncare sau chiar în timpul alimentaţiei la neuropaţi

- tardive – la 24 de ore după alimentaţie – în ulcer sau cancer gastric- din punct de vedere al cantităţii: - se face bilanţul pe 24 de ore - din punct de vedere al conţinutului, există:

- vărsături alimentare- mucoase – apoase – apar la etilici, gravide- fecaloide – apar în ocluziile intestinale, mai ales localizate pe intestinul gros- biliare – în colecistopatii- purulente – în gastritele flegmonoase- sanguinolente sau cu sânge pur

- din punct de vedere al culorii, există vărsături:- vărsătura cu sânge roşu, proaspăt sau parţial digerat, ”in zaţ de cafea” = hematemeza = hemoragie digestivă superioară, apare în ulcerul gastric /cancerul gastric, gastrite, ulcer duodenal- galben- verzui = vărsături biliare- gălbui – murdar – apar în ocluziile intestinale- incolore – cu suc gastric – apar în gastrite, ulcere

- din punct de vedere al mirosului, avem vărsături:- cu miros fad, acru – în hiperclorhidii- cu miros de unt rânced – în procesele de fermentaţie gastrică- cu miros de materii fecale - fecaloid – în ocluziile intestinale

- forţa de proiecţie a vărsăturilor: - există vărsături care se elimină brusc, în jet, fără să fie în legatură cu alimentaţia, fără greaţă caracteristică vărsăturilor – acestea sunt vărsăturile de tip central, fiind semn de hipertensiune intracraniană(HIC); apar în meningite, tumori cerebrale

- simptome care însoţesc vărsăturile: - greaţă, hipersalivaţie, cefalee, tahicardie - dureri abdominale - semne de deshidratare şi dezechilibrare hidroelectrolitică şi acidobazică,

prin pierderea din organism a ionilor de Na, K, Cl.Notarea vărsăturilor – se face cu un cerculeţ însoţit de data şi ora când s-a

produs, în rubrica specială: -cerc albastru - semnifică vărsătură alimentară- cerc verde – semnifica vărsătură bilioasă

- cerc roşu – semnifică vărsătură sanguinolentăCaptarea vărsăturilor -se captează şi se păstrează într-un recipient pâna la

venirea medicului; la indicaţia acestuia se trimite la laborator, însoţit de biletul de trimitere.

Regurgitaţia reprezintă refluarea (întoarcerea) conţinutului alimentar din stomac în esofag, până în cavitatea bucală, dar fără greaţă şi fără eliminarea în exterior; acest conţinut este înghiţit, ajungând din nou în stomac.

Eructaţia reprezinta eliminarea aerului din stomac prin cavitatea bucală.Intervenţiile nursei:

- aşează pacientul într-o poziţie comodă, cu capul situat lateral, pentru a preveni aspirarea vărsăturilor în arborele bronşic.

- asigură toaleta cavităţii bucale, a tegumentelor; susţine pacientul în momentul vărsăturii, cu tăviţa renală (sau găleata) lângă el.

- iniţial se suprimă ingestia de alimente şi lichide; se administrează, la indicaţia medicului, antivomitive, medicamente care combat cauza vărsăturilor (etiologice), precum şi perfuzii intravenoase cu ser fiziologic, glucoză 10%, vitamine, minerale pentru refacerea echilibrului hidroelectrolitic.

- rehidratarea orală se face treptat, cu lichide la temperatura camerei, iar alimentaţia se va relua în funcţie de toleranţa digestivă.

9. Observarea şi notarea scaunului Scaunul reprezintă resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate

din organism prin actul defecaţiei. El este alcătuit din: reziduurile rămase în urma digestiei alimentelor, produsele de excreţie ale tubului digestiv şi glandelor anexe, precum şi un număr mare de microbi. Defecaţia este actul fiziologic de eliminare a materiilor fecale prin anus.

Observarea scaunului: elemente fiziologice:- frecvenţa normala: - la adult 1-2 scaune pe zi, sau unul la 2 zile - 1-2 scaune pe zi la nou-născut

- orarul: ritmic, la aceeaşi oră a zilei, dimineaţa după trezire - cantitatea: zilnic 150-200 grame de materii fecale - consistenţa: păstoasă, omogenă - forma: cilindrică, cu diametrul de 3-5 cm, lungime variabilă - culoarea: - brună, la adult, dată de stercobilină - la nou-născut: - verde brun în primele zile după naştere (meconiu)

- sugarul alimentat la sân: galben-auriu, devine verzui sau verde - sugarul alimentat artificial: galben-deschis DIAREEA

Accelerarea tranzitului intestinal, cu emisia unui număr mare de scaune în 24 de ore, poarta numele de diaree. Când numărul scaunelor este prea mare, au loc pierderi importante de apă şi electroliţi, producând deshidratare, hipopotasemie, etc.

Elemente de observare:- frecvenţa: - 3-6 scaune pe zi în enterocolite - 20-30 scaune pe zi în dizenterie - 80-100 scaune pe zi în holeră- consistenţa: - scăzută, scaunele pot fi moi, păstoase, semilichide, apoase- cantitatea: - crescută – în diareea ce apare în boli ale stomacului - scăzută – în dizenterie- culoarea: - galben-aurie, verde - albicioasă, gri- murdară – în ictere mecanice, pancreatite cronice

- negru lucios, ca păcura = melenă – în hemoragii digestive superioare- scaun amestecat cu sânge proaspăt – hemoragii în porţiunea inferioară

a tubului digestiv- mirosul: - acid – semnifică fermentaţie exagerată - putred – putrefacţie exagerată- prezenţa de elemente patologice:

- mucus, puroi, sânge – apare în boli inflamatorii intestinale, cancer colorectal, dizenterie, diverticuli, polipi

- ţesut muscular nedigerat = creatoree, apare în pancreatita cronică

- scaune cu paraziţi intestinali sau ouă de paraziţi(ascarizi, oxiuri, chiste de Giardia Lamblia)

- simptome însoţitoare: - colici abdominale, febră, greţuri, vărsături - semne de deshidratare: tegumente şi mucoase uscate, oboseală, slăbiciune musculară.

Intervenţiile nursei:- notarea în foaia de temperatură: - se notează cu pixul albastru, fiecare scaun este

notat cu o liniuţă verticală, numărul total de scaune pe 24 h fiind trecut într-o căsuţă de la baza foii de temperatură.

- nursa măsoară greutatea pacientului, apreciază cantitatea de materii fecale eliminate, realizează bilanţul hidric (raportul dintre lichidele ingerate şi cele eliminate).

- pacientului i se recomandă repaus la pat; se vor recolta probele biologice: VSH, hemoleucograma, examen coproparazitologic, coprocultura, proba de digestie în scaun, alte probe la indicaţia medicului.

- nursa supraveghează alimentaţia bolnavului, aceasta fiind la început hidrică, iar apoi cu orez, morcovi, banane, carne slabă, cu evitarea alimentelor grase şi condimentelor, dulciurilor

- administrează, la indicaţia medicului, perfuziile de reechilibrare hidroelectrolitică şi medicaţia etiologică şi patogenetică.

CONSTIPAŢIA Constipaţia se caracterizează prin încetinirea tranzitului intestinal, eliminările de

materii fecale fiind o dată la 2-4 zile, sau mai rar, uneori la intervale neregulate. Constipaţia poate avea cauze functţionale(accidentale sau habituale), mecanice(stenoză intestinală, cancer - neoplasm de colon) sau alte afecţiuni(ginecologice, endocrinologice).

Factori favorizanţi: - sedentarismul, hidratarea insuficientă - alimentaţia săracă în fibre alimentare - emoţii, stres, medicamente, etc.

Absenţa completă a tranzitului pentru gaze şi materii fecale se numeşte ocluzie intestinală sau ileus.Există 2 tipuri de ileus:

- ileus dinamic – apare în afecţiuni care produc paralizia pereţilor intestinali(ex. pancreatita ac). - ileus mecanic – apare în afecţiuni care produc obstrucţie mecanică a intestinelor: tumori

Elemente de observare legate de constipaţie: - frecvenţa: - scaun la 2-4 zile din cauza tranzitului încetinit - absenţa completă a eliminării de gaze şi materii fecale = ileus - cantitatea: - redusă, în constipaţie

- mare, în anomalii ale colonului(megadolicocolon = intestin lung şi larg)

- forma şi consistenţa: - bile uscate, de consistenţă crescută(schibale, coproliţi) - masă fecaloidă abundentă, în constipaţia atonă - culoarea: închisă - simptome de însoţire:

- crampe abdominale, tenesme(senzaţia dureroasă de defecare, fără eliminarea de materii fecale)

- meteorism(acumulare de gaze în intestin, balonare), flatulenţă(eliminare frecventă a gazelor din intestin)

- anorexie, cefalee, iritabilitate - fecalom = acumularea unei cantităţi mari de fecale în rect, indurată, dificil de eliminat.

Intervenţiile nursei: - urmăreşte şi notează în foaia de temperatură consistenţa şi frecvenţa scaunelor

- administrează laxative - la indicaţia medicului sau transmite mai departe, la infirmieră, indicaţia medicului de efectuare a clismei evacuatorii. - recomandă şi urmăreşte hidratarea pacientului, alimentaţia bogată în fibre celulozice, efectuarea de exerciţii fizice regulate - asigură igiena locală şi generală.

10. Observarea tegumentelor şi mucoaselor bolnavului Scopul acestei observări este recunoaşterea şi descoperirea unor manifestări patologice la nivelul tegumentelor/mucoaselor, care aduse la cunoştinta medicului permit stabilirea diagnosticului şi prevenirea unor complicaţii.

Elemente de observare:A. Transpiraţia = un proces fiziologic prin care organismul pierde caldură în cantitate excesivă; are semnificaţie patologică şi poate conduce la deshidratare; ea poate fi:

- localizată – de exemplu transpiraţia palmelor - generalizată - continuă

- periodică – în cazul febrei intermitente sau la sfârşitul unei febre continue, în criza pneumonicăB. Culoarea tegumentelor:

- paloarea permanentă – apare în anemie - paloare instalată brusc – apare în hemoragii, colaps, soc

- cianoza sau coloraţia albăstruie a tegumentelor şi mucoaselor – apare în afecţiuni ale aparatului respirator, circulator, boli cardiace congenitale

- coloraţia galbenă a tegumentelor se numeste icter – apare predominant în boli hepatice, dar poate fi datorată şi unor medicamente(acidul picric); culoarea galben ca paiul apare în cancere sau anemii pernicioase

- culoarea bronzată – apare în boala Addison - culoarea brună – apare în ciroza hepatică - culoarea cenuşiu - murdară – apare în supuraţii bronhopulmonare

C. Edemul = reprezintă acumularea de lichid seros în ţesutul celular subcutanat; semnele clinice sunt: creşterea în volum, piele palidă, lucioasă, ştergerea pliurilor cutanate naturale, pierderea elasticităţii ţesuturilor. La nivelul membrelor inferioare, (care sunt localizarea cea mai frecventă a edemelor), prin comprimarea ţesutului edematiat pe creasta anterioară a tibiei, rămâne urma degetului în tegumente („semnului godeului”).

Asistenta medicală monitorizează, legat de edeme: diureza / 24h, cantitatea de lichide ingerate (bilanţul hidric), greutatea bolnavului şi evoluţia acesteia sub tratament, TA, regimul igieno-dietetic (de obicei trebuie să fie hiposodat sau desodat).

Există mai multe tipuri de edeme: - edeme generalizate – acumularea de lichid la nivelul membrelor inferioare şi în cavităţile seroase ale organismului (peritoneu, pleură, pericard) se numeşte anasarcă

- edeme localizate – de exemplu la gambe, la pleoape, la nivelul organelor genitale, la membrele superioare (mai rar)

- edemul cardiac- pulmonar – este un edem de culoare albastru violaceu, apare în afecţiuni cardiace, pulmonare, fiind de obicei localizat la membrele inferioare

- edemul caşectic – apare datorită scăderii albuminei din sânge şi creşterii permeabilităţii pereţilor vasculari – apare la bolnavi subnutriţi (cu hipoproteinemie), cu tuberculoză sau cancere în fază avansată, cu caşexie

- edemul angioneurotic – de cauză alergicăD. Descuamările = reprezintă desprinderea celulelor superficiale din epidermă - ele pot fi furfuracee, sau de tip pitiriazic, lamelar sau sub forma de lambouriE. Erupţiile cutanate – pot fi determinate de boli infecţioase (scarlatina, rujeola) sau pot reprezenta semne de alergie (urticarie).

Ele pot fi: - maculoase - papuloase - veziculoase - pustuloase

F. Hemoragiile cutanate – pot fi cauzate de tulburări de coagulare, de fragilitatea vaselor; ele sunt de mai multe tipuri:

- peteşiile – sunt hemoragii punctiforme, ovalare, rotunde - echimozele – sunt pete hemoragice extinse, pot fi însoţite şi de hemoragii ale

mucoaselor- epistaxisul - reprezintă sângerarea din cavitatea nazală

- gingivoragia – reprezintă sângerarea de la nivelul gingiilor- hematemeza – reprezintă vărsatura cu sânge rosu sau în „zaţ de cafea”- rectoragia – reprezinta eliminarea prin anus a sângelui roşu, singur sau amestecat

cu materiile fecale.Intervenţiile nursei:

- bolnavul nu trebuie să devină o sursă de infecţie pentru cei din jur; astfel, leziunile cutanate sunt dezinfectate corespunzător şi pansate steril; zonele indemne vor fi igienizate.

- bolnavul va fi echilibrat nutriţional (alimentaţie bogată în proteine, fructe)- produsele pentru laborator trebuie corect recoltate şi prelucrate (crustele, puroiul,

firele de păr).- fiecare pacient trebuie să beneficieze de articolele şi asistenţa necesară îngrijirii

părului, unghiilor, gurii, dinţilor; dacă pacientul este imobilizat la pat, toaleta sa este efectuată pe regiuni, la pat, de către nursa.

- administrează, la indicaţia medicului, medicamentele, unguentele, soluţiile, pudrele şi monitorizează răspunsul la tratament.

11.Eliminarea menstruală şi vaginală neadecvatăMenstruaţia reprezintă activitatea fiziologică, lunară, de eliminare a sângelui de

provenienţă genitală, la femeile aflate în perioada fertilă (de la pubertate la menopauză).Manifestări fiziologice:

- prima menstruaţie = menarha, apare la 11-12 ani

- ciclurile menstruale sunt regulate, apar în medie la 28 de zile interval, durează în medie 3-4 zile, sunt moderat dureroase, sângele este roşu-închis, cu miros fad.

Manifestări patologice:- amenoreea = lipsa menstruaţiei, din cauze fiziologice (sarcina) sau patologice

(tumori)- dismenoreea – se referă la durerile intense asociate menstruaţiei- menoragiile = menstruaţiile prelungite- metroragiile = hemoragiile exteriorizate vaginal, între menstruaţii(fibroame

uterine)- polimenoree = menstruaţii care survin la intervale mai mici de 28 de zile- oligomenoree = menstruaţii care survin la intervale mai mari de 28 de zile Secreţiile vaginale sunt produse de către glandele situate la nivelul colului uterin,

cu rol în lubrefiere, umectare, transport(al spermatozoizilor).- de la pubertate, secreţia este prezentă permanent, fiind mai abundentă la ovulaţie - aspectul normal este de albuş de ou, transparentă sau alb-lăptoasă (leucoree

fiziologică)Manifestări patologice:

- hidroree = secreţie vaginală abundentă, 200-400 ml/ 24h- candidoza vaginală = secreţie vaginală alb-gălbuie, brânzoasă, pruriginoasă- trichomoniaza vaginală = secreţie alb gălbuie-spumoasă, aerată, pruriginoasă- neoplasmul (cancerul) genital = secreţie cafenie

Intervenţiile nursei:- observă şi notează tipul de hemoragie sau alte eliminări vaginale- aşează pacienta în decubit dorsal, contraindică deplasarea în caz de hemoragie- asigură condiţii de igienă personală – toaletă locală, pansament absorbant- recoltează secreţiile vaginale sau efectuează spălăturile vaginale, la solicitarea

medicului- administrează tratamentul – hemostatic sau antibiotic indicat de medic.

PARTICIPAREA LA EXAMENUL MEDICAL (VIZITA) Medicul efectuează examinarea clinică a bolnavului în colaborare cu nursa, atât în policlinică cât şi în spital. Participarea nursei la examenul clinic medical al bolnavului este o obligaţie profesională, contribuind la crearea unui climat favorabil pentru relaţia medic-pacient.Materiale necesare:stetoscop; tensiometru; ciocan de reflexe; termometru, spatule linguale sterile, mănuşi sterile, tăviţă renală, alcool medicinal, alte instrumente în funcţie de specificul secţiei(pense chirurgicale, specul nazal, etc.).Etapele pregătirii şi realizării vizitei medicale: -se pregătesc şi se distribuie foile de temperatură, foile de observaţie, adnotările despre medicaţia şi alimentaţia bolnavului;-se verifică starea de funcţionare a instrumentelor, acestea fiind aşezate pe o tavă separată, acoperite cu un câmp steril-la secţiile chirurgicale se pregăteşte şi o măsuţă rulantă cu materiale pentru pansamente, întrucât pentru examinarea plăgii unele pansamente vor fi desfăcute la vizită şi înlocuite cu altele noi, sterile.

-se pregătesc câteva medii de cultură cu tampoane sterile, pentru recoltări bacteriologice, dacă se impune.-se aduc rezultatele examenelor de laborator, rezultatele radiografiilor, ecografiilor, electrocardiografiilor –şi se ataşează la foile de observaţie ale bolnavilor.-se pregăteşte salonul: imediat după micul dejun se efectuează curăţenia şi dezinfecţia, se aeriseşte salonul; se verifică dacă urinarele, scuipătoarele, au fost înlocuite cu altele curate şi sterile.-se asigură temperatura şi iluminarea optimă a salonului, precum şi liniştea necesară vizitei medicale.-se efectuează toaleta pacientului, pe regiuni sau totală, lucru realizat de obicei de infirmiere.-nursa ajută bolnavul să se aşeze în poziţiile indicate de medic, dezbracă bolnavul pe regiuni sau total, indicând bolnavului să îşi ţină capul în poziţia opusă examinatorului.-nursa serveşte medicul cu instrumentele solicitate.-notează toate indicaţiile şi prescripţiile medicului(recoltarea de produse biologice, examene de laborator, alimentaţie, medicaţie, parametri ce trebuie monitorizaţi: puls, temperatură, tensiune arterială, diureză etc.).-dacă medicul a solicitat sau dacă asistenta consideră necesar, se păstrează pentru vizită scaunul sau urina dacă au avut aspecte patologice, vărsăturile captate sau sputa captată în scuipători sau cutii Petri fie pentru a fi examinate de medic, fie pentru examenul biochimic şi bacteriologic.-după vizită ajută pacientul să se îmbrace-după vizită sau chiar în timpul ei se aplică primele măsuri terapeutice de urgenţă, dacă starea pacientului o cere.

EFECTUAREA DE SONDAJE, SPĂLĂTURI ŞI CLISME Sondajul: - reprezintă introducerea unei sonde sau cateter de cauciuc, material plastic prin căile naturale într-un organ cavitar sau canalicular. Scop: - explorator, terapeutic;Spălătura: - este introducerea de lichid în cavitatea sondată în scopul îndepărtării substanţelor formate sau introduse accidental în acea cavitate.REGULI GENERALE: în efectuarea, sondajelor şi spălăturilor: - pregătirea psihică a bolnavului - pregătirea medicamentoasă, regim dietetic necesar pentru efectuarea sondajelor- alegerea sondelor, cateterelor necesare pentru efectuarea sondajelor (alegerea acestora să se faca astfel încât să fie netede şi să fie integre)- respectarea unei asepsii perfecte, atât prin sterilizarea instrumentelor, a soluţiilor cât şi a dezinfecţiei perfecte a mâinilor- efectuarea cu atenţie şi îndemânare, cu sonde lubrefiate sau udate pentru a nu leza mucoasele (există risc de perforaţie, infecţie)- spălăturile vor fi efectuate prin introducerea unei cantităţi de lichid mai mică decât capacitatea cavităţii de spălat- sondajele şi spălăturile vor fi menţionate în foaia de observație- eventualele greşeli trebuie anunţate imediat medicului.1. EFECTUAREA “SPĂLĂTURII AURICULARE”= spălătura conductului auditiv extern

- se efectuează pentru îndepartarea secreţiilor (puroi, cerumene sau a corpurilor străine) şi tratamentul otitelor (medii) croniceScop: - pur terapeuticMateriale necesare: - masa de tratament acoperită cu câmp steril, taviţă renală mare, două şorţuri de cauciuc, muşama, traversă, vată, seringă Guyon 150-200ml sterilizată şi uscată, prosop curat, lichid de spălătură, (apă sterilă încălzită la 37º C sau soluţie medicamentoasă prescrisă de medic, soluţie bicarbonat 4/1000).Pregătirea materialelor: - se pregătesc, se transportă lângă bolnav.- pregătirea psihică şi fizică a bolnavului - în cazul dopului epidermic se va instila (se picură) soluţie acid salicilic în suspensie în ulei de vaselină- în cazul dopului de cerumen, cu 24 de ore înainte de efectuarea spălăturii auriculare se va instila în conductul auditiv extern de 3 ori pe zi soluţie de bicarbonat de Na în glicerină 1/20- în cazul corpilor străini hidrofili, boabe de legume şi cereale - se va instila alcool - în cazul corpurilor vii se fac instilaţii cu ulei de vaselină, glicerină sau se aplică un tampon cu alcool cu efect narcotizant. TEHNICA:- spălare pe mâini, îmbrăcarea şorţului - se aşează tăviţa renală sub pavilionul urechii, se verifică temperatura lichidului de spălătură - să fie 37ºC şi se aspiră în seringa Guyon- se solicită bolnavului să îşi deschidă gura- cu mâna stângă: se trage pavilionul urechii în sus, iar cu dreapta se injectează lichidul de spălătură spre peretele posterior şi superior şi se aşteaptă evacuarea.- se repetă de câteva ori până când lichidul rămâne curat - se introduce un tampon curat în conductul auditiv - medicul controlează conţinutul lichidului de spălătură dacă este cazul - se aşează bolnavul în decubit dorsal - spălarea pe mâini- reorganizarea locului de muncăINCIDENTE: - presiune prea mare a jetului, temperaturii sau a lichidului de spălăturăACCIDENTE: - ameţeli, dureri, vărsături, lipotimie şi traumatizarea bolnavului 2. SPĂLĂTURA OCULARĂMATERIALE NECESARE: - pipete pentru spălătura oculară numite UNDINE- substanţe antiseptice izoterme: soluţie acid boric 3%, oxicianat de mercur- 1500 ml ser fiziologic la 37º C- apă bicarbonatată 22 /1000- se pregătesc materialele: pregătirea fizică şi psihică a bolnavului - poziţia şezândă cu capul aplecat pe spate, cu privirea în sus, tăviţa renală se aşează lipită sub bărbieTEHNICA: - spălarea pe mâini, dezinfectarea cu alcool, verificarea temperaturii lichidului- cu mâna stângă se îndepărtează fanta palpebrală, evitându-se corneea, bolnavul este rugat să îşi deschidă larg ochiul, să nu clipească; se introduce lichidul de spălat din

undină în sacul conjuctival, rugăm bolnavul să îşi mişte ochiul în toate direcţiile; se repetă tehnica de mai multe ori, verificându-se lichidul de spălătură şi eventual prezenţa corpului străin în lichidul de spălătură.- spălarea pe mâini - îngrijirea post-tehnică: se şterge cu un tampon steril ochiul- reorganizarea locului de muncă3. EFECTUAREA SONDAJULUI ŞI SPĂLĂTURII GASTRICESONDAJUL: sau tubajul gastric- reprezintă introducerea unui tub de cauciuc(sondă FAUCHER) prin faringe, esofag, stomacSCOP: explorator (pentru studierea funcţiei evacuatorii a stomacului si a chimismului gastric) şi terapeutic (pentru evacuarea conţinutului toxic al stomacului şi pentru alimentarea bolnavului).SPĂLĂTURA GASTRICĂ: - evacuarea conţinutului stomacal şi curăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuse prin sondaj gastricSCOP: - terapeuticIndicaţii: - în intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice- stază gastrică însoţită de procese fermentative digestive- pregătirea preoperatorie- intervenţiile de urgenţă - pt. pregătirea de gastroscopieContraindicaţii: - în boli cardio respiratorii în stare gravă, decompensate - în perioada dureroasă a ulcerului gastric- în cancerul gastric- intoxicaţii cu substanţe caustice- hepatitele croniceMATERIALE NECESARE: Sondaj- tavă medicală + sonda FAUCHER sau EINHORN sau NELATON, avem nevoie de un balonaş numit ERLENMAYER, 2 sorţuri de cauciuc, taviţă renalăMATERIALE NECESARE: Spălătura- sondele - 2 seringi sterile de plastic, muşama sau aleză, o sticlă în care se adună lichidul, casoletă cu mănuşi sterile, o cană de sticlă sau metal cu 5 l apă la 25-26º C, o pensă hemostatică, lichidul de spălătură sau medicamente indicate de medic, cărbunele vegetal, prosoape şi recipiente pt. captarea lichidului evacuat din stomac- pregătirea materialelor- pregătirea psihică şi fizică a bolnavului; el va fi îmbrăcat cu şorţul de cauciuc sau plastic pentru protecţia hainelor proprii.EFECTUAREA SONDAJULUI GASTRIC- asistenta îşi pune mănuşile şi şorţul; se aşază în dreapta pacientului; sonda se ţine cu mâna dreaptă ca pe un creion- se invită bolnavul să îşi deschidă gura, să spună “A mare”- se introduce sonda, umezită, până la rădăcina limbii - se invită bolnavul să înghită sonda (tubul); când diviziunea 40/50 ajunge la nivelul arcadelor dentare, sonda este în stomac; solicităm pacientului să respire profund

- se verifică poziţia sondei în stomac prin aspirarea conţinutului stomacal cu ajutorul seringii- bolnavul este invitat să îşi contracte pereţii abdominali pt. favorizarea golirii stomacului; se aşează la capătul liber al sondei balonul Erlenmayer pentru captarea sucului gastric, care va apărea imediat în sondă, datorită presiunii intrastomacale crescute.- extragerea: –în prealabil se pensează cu o pensă hemostatică pt. a nu deversa conţinutul sondei înapoi în faringe (pericol de aspirare), concomitent coborând extremitatea liberă a sondei cu mişcări blânde se extrage sondaEFECTUAREA SPĂLĂTURII GASTRICE- sonda a ajuns în stomac, la capătul liber al sondei se aşează pâlnia de sticlă şi se coboară la nivelul toracelui bolnavului- se verifică lichidul de spălare, să fie la 25/26º C- se umple pâlnia- se ridică pâlnia deasupra capului bolnavului pentru ca lichidul să ajungă în stomac- înainte ca pâlnia să se golească complet se coboară cu 30-40 cm sub nivelul epigastrului în poziţie verticală, pentru ca să se adune în ea lichidul stomacal pe principiul vaselor comunicante sau sifonajului- se goleşte conţinutul în lighean, se repetă tehnica 5-6 ori până când lichidul de spălătură evacuat devine curat şi limpede, fără resturi alimentare şi substanţe străine- extragerea se face conform sondajului gastric- îngrijire post - tehnică- se curăţă pacientul- pregătirea conţinutului gastric evacuat pentru analize de laborator şi examinări toxicologice- se determină cantitatea şi se completează buletinul de analize - apoi se trimite la laborator- reorganizarea locului de muncă- se notează în FOAccidente:- senzaţie de greaţă, vărsături (la introducerea sondei bolnavul este invitat să respire profund pe nas)- pentru a preveni greaţa sau durerea, se indică anestezia locală a faringelui cu soluţie xilină 2% înainte de procedură- pătrunderea accidentală a sondei în faringe (tusea reflexă), bolnavul se înroşeşte, se cianozează; se extrage imediat sonda - sonda se poate înfunda cu resturi alimentare, desfundarea se face prin insuflaţie cu aer- bronhopneumoniile de aspiraţie.4. EFECTUAREA SONDAJULUI DUODENAL- sondajul sau tubajul duodenal= introducerea unei sonde EINHORN dincolo de: CB: - cavitatea bucală F: - faringe E: - esofag S – stomac, dincolo de pilor.Scop: *explorator:

- de extragere a conţinutului duodenal format din: conţinut gastric+bila+suc pancreatic+secreţie proprie*terapeutic:- de drenare a căilor biliare şi introducerea unor medicamente care au acţiune directă asupra ficatului, a căilor biliare sau a tubului digestiv- alimentaţie artificială: de introducere de lichide hidratante şi alimente lichide la bolnavii inconştienţi, comatoşi, cu tulburări de deglutiţie- aspiraţie continuă, în cazul ocluziilor şi subocluziilor intestinale, precum şi după intervenţiile chirurgicale pe tubul digestivMateriale necesare:- muşama, aleză , tăviţă renala, tavă medicală, o pătură rulată sul sau o pernă dură, soluţie de Mg SO4 33% sterilă, sondă EINHORN sterilă, seringi sterile de 10-20 ml, hârtie de turnesol + în funcţie de scop (medii de cultură, ulei de măsline, novocaină) Tehnica:- primele pregătiri sunt la fel ca la sondajul gastric- când diviziunea ajunge la 45 cm, sonda a trecut de esofag şi a ajuns în stomaca) se schimbă poziţia bolnavului din şezândă în decubit lateral drept şi se introduce un sul de pătură sau o pernă tare în regiunea hepatică(hipocondrul drept) b) se favorizează progresia sondei spre pilor unde ajunge când la arcada dentară se află diviziunea 60 cm; se continuă introducerea sondei cu mare atenţie şi răbdare, 1-2 cm la 3-5 minute.c) verificarea poziţiei sondei: dacă nu se scurge bila, se verifică dacă sonda a ajuns în duoden:- s-a încolăcit în stomacVerificare: - se insuflă 60ml aer prin sondă cu ajutorul seringii - se aspiră după 1 min şi dacă sonda a ajuns în duoden se recuperează mai puţin de 20ml de aer- se introduc 10ml de lapte prin sonda care dacă a ajuns în duoden nu se mai recuperează (se recuperează numai dacă sonda a ajuns în stomac)- examenul radiologic, unde observarea sondei poate fi vizualizată datorită faptului că este impregnată de săruri de PlumbCaptarea bilei:- când diviziunea 75 cm a ajuns la nivelul arcadelor dentare, după 1 oră și ½ de la pătrunderea sondei, în stomac la capătul liber al sondei apare bila A sau coledociană de culoarea galbenă – aurie; se verifică reacţia alcalină a sucului duodenal cu hârtia de turnesol- se introduc prin sondă cu seringa 40ml soluţie de sulfat de magneziu Mg 33% la temperatura camerei pentru determinarea drenării bilei veziculare. Sonda se pensează sau se leagă; după 15-30 min se deschide sonda şi se colectează 30-40ml de bilă vâscoasă de culoare castanie închisă – bila B sau bila veziculară.- după evacuarea bilei B se continuă colectarea unei bile clare, limpede care provine direct de la ficat şi se numeşte bila C sau hepatică.Cele trei eprubete cu 3 tipuri de bilă se etichetează şi se trimit la laborator.- îndepărtarea sondei; înainte de îndepărtare se insuflă câţiva ml de aer, se pensează, şi cu mişcări blânde se extrage sonda- reorganizarea locului de muncă. Incidente şi accidente:

1) - încolăcirea sondei în stomac2) - imposibilitatea drenării bilei cauzată de un obstacol funcţional (spasmul sfincterului ODDI) sau un obstacol anatomic - coagularea bilei vâscoasse3) - un spasm piloric: se va încerca deschiderea pilorului prin neutralizarea sucului acid din stomac cu o cantitate 20-40ml bicarbonat de sodiu 10% sau cu medicamente antispastice administrate înainte şi în timpul sondajului.4) - greaţă şi vărsături la introducerea sondei5) - aspirarea conţinutului sondei la extragerea ei6) - oboseala bolnavului prin prelungirea duratei sondajului peste trei ore7) - înnodarea sondei în stomac datorită contracţiilor pereţiilor gastrici în timpul senzaţiilor de vomă.5. EFECTUAREA SPĂLĂTURII VAGINALE= introducerea în vagin a unui curent de lichid, a apei sau a unor soluţii medicamentoase, care după ce spală pereţii vaginului, se evacuează pe lângă canulă.Scop: terapeutic- de îndepărtare a conţinutului vaginal patologic- se practică dezinfecţia locală înaintea intervenţiilor chirurgicale ginecologice şi obstetricale - calmante pentru dureriMateriale necesare:- irigator sterilizat - (din sticlă sau ebonită), continuat cu un tub de cauciuc la capătul căruia este adaptată o canulă vezicală (din sticlă sau inox) cu o lungime de 15/20cm, uşor curbată, cu vârful bombat şi cu o serie de orificii atât în vârf cât şi în jos, sub forma unei rozete de duş- muşama, aleză- săpun, stativ, soluţie medicamentoasă aproximativ 2l (apă oxigenată, soluţie de Cloramină 0,3-1%, solutie slabă permanganat de K (potasiu)), vaselină, prosop, ploscă- pregătirea materialelor- pregătirea psihică şi fizică a bolnavului- de obicei se face în sala de tratament (paravan); se poate face şi în pat introducând plosca sub regiunea dorsală a bolnavei- se face toaleta organelor genitale externe cu apă şi săpun, iar regiunea vulvei se poate acoperi cu un strat subţire de vaselină.Tehnica:- spălarea pe mâini- se pregăteşte irigatorul, se adaptează canula la tubul irigatorului, se goleşte aerul şi se aşează irigatorul pe un stativ la o înălţime 75-100 cm de la nivelul regiunii pubiene- se verifică temperatura soluţiei de spălături- cu mâna stângă se îndepărtează labiile mari şi mici, se introduce canula, se vizualizează vaginul, canula se introduce prin mişcări blânde de rotaţie pănă la o adâncime 10-11cm, pănă când întâmpină rezistenţa fundului de sac posterior Douglas al vaginului- se deschide robinetul şi se spală bine fundul de sac posterior al vaginului şi se plimbă canula pe toată suprafaţa vaginului- canula se îndepărtează înainte de golirea completă a irigatorului, pt. a se preveni pătrunderea aerului în vagin, fie prin pensare sau închiderea robinetului.Ingrijiri post - tehnice

- examinarea lichidului de spălătură, se trimite la laborator, cu buletin de analiză 6. EFECTUAREA SPĂLĂTURII ŞI A SONDAJULUI VEZICALSondajul vezical: este introducerea unei sonde sterile prin uretră în vezica urinarăScop: - explorator şi terapeutic: de recoltare a unei cantităţi de urină pentru examene de laborator, depistarea unor modificări patologice ale uretrei şi vezicii urinare; pentru introducerea unei substanţe medicamentoase.Spălătura vezicală: este introducerea unor substanţe medicamentoase prin sonda vezicală cu scopul îndepărtării exsudatelor patologice, a produselor patologice rezultate din inflamarea pereţilor vezicii urinare. Materiale necesare: - tavă medicală, stativ cu 1-2 eprubete, eprubete sterilizate cu dop de vată pentru urocultură, medii de cultură , sonde Nelaton sterile de 15 cm, ser fiziologic steril, casoletă cu tampoane sau comprese sterile, oxicianură de mercur (Hg), 1-5000, casoletă cu mănuși sterile, tăviţă renală pentru colectarea urinii, aleză, pense sterile + materiale necesare pentru toaleta organelor genitale externe, săpun, un lubrifiant, ulei de vaselină, decubit dorsalA. Sondajul vezical la femei- pregătirea materialelor- pregătirea fizică şi psihică - aşezarea bolnavei în poziţie ginecologică- protejarea patuluiSe aşează tava între coapsele pacientei, se efectuează toaleta organelor genitale externe (apă + săpun) de sus – josEfectuarea tehnicii:- se folosesc mănuşi de unică folosinţă - cu mâna stângă se realizează vizualizarea meatului urinar; cu un tampon îmbibat cu oxicianură de mercur 1/5000 se şterge orificiul uretral de sus în jos, această dezinfecţie se repetă de 2-3 ori cu alte tampoane; sonda se prinde ca un creion, se lubrefiază cu ulei steril şi se introduce cu multă atenţie şi îndemânare aproximativ 4-5 cm până când la capătul liber al sondei apar primele picături de urină care se scurg în tăviţa renală; dacă medicul indică, se recoltează urina pentru urocultură; se pensează sonda cu mişcări blânde, se extrage sonda din vezică, spălarea pe mâini - îngrijirea post tehnică- reorganizarea locului de muncăB. Sondajul vezical la bărbaţi- materiale necesare: (idem femei) + recipient pt. recoltarea urinei + sonda M NELLATON sau THIEMANN,Tehnica: - spălarea pe mâini, îmbrăcarea mănuşilor, toaleta glandului, se decalotează glandul şi se dezinfectează meatul urinar cu oxicianură de mercur sau ser fiziologic steril- cu mâna stângă se prinde bine penisul, întroducându-se sonda în meatul urinar aproximativ 12 cm- la capătul liber al sondei apar primele picături de urină care se captează în tăviţa renală sau eprubete- când vezica s-a golit se pensează capătul liber al sondei cu mişcări blânde se extrage sonda- îngrijiri post tehnice- spălarea pe mâini

- reorganizarea locului de muncăC. Spălătura vezicală- toate materialele de la sondaj + seringa GUYON- sau un irigator ca şi pentru spălături vaginale - soluţie pentru spălătură aproximativ 1litru la temperatura camerei(ser fiziologic, soluţie rivanol 1-2%, soluţie nitrat de Ag 1-4%)Vezi sondajul vezical1) după efectuarea sondajului vezical evacuator se poate adapta seringa GUYON şi se introduc lent 80-100ml soluţie pentru spălătură2) se retrage seringa şi se aşteptă ca lichidul introdus să se scurgă în tăviţa renală.3) se repetă operaţiunea până când se obţine un lichid clar - limpede- îngrijiri post tehnice- reorganizarea locului de muncăIncidente, accidente: - astuparea sondei cauzată de cheaguri de sânge - sonda se desfundă prin introducerea de aer sau câţiva ml soluţie de dezinfectant7. EFECTUAREA DE CLISME= introducerea prin anus, în rect şi colon a unor lichide pentru îndepărtarea materialelor fecale sau pentru efectuarea unor tratamente.Scop: - evacuator (pregătirea bolnavului pentru anumite examinări: rectoscopie, colonoscopie, irigoscopie, intervenţii chirurgicale asupra rectului) şi terapeutic: (introducerea de medicamente)Materiale necesare: - o masă de tratament pe care punem irigatorul cu un tub de cauciuc 10 mm calibru şi lungime de 1,5 până la 2 mm prevăzut cu robinet sau pensă.- canulă rectală din ebonită - sterilă- o acoperitoare pentru protejarea bolnavului- apă caldă 36-37º C - soluţie sau substanţă medicamentoasă în cantitate - la indicaţia medicului- o substanţă lubrifiantă - vaselină boricată- casoletă cu comprese sterile + materiale pentru toaleta regiunii perineale (apă + săpun)- stativ pentru irigatorClisma: - apă caldă 37º C de la 500-1000 ml pentru adulţi - 250 ml pentru adolescenţi - 150 ml pentru copil mic - 50-60 ml pentru sugari,la care se adaugă sare - 1 linguriţă la 1litru de apă sau se pune ulei - 4 linguri la 1litru apă sau glicerină 40 gr - la 500 ml apă. - o altă variantă: săpun, 1 L apă la 36 grade C + sare - o linguriţăPregătirea materialelor:- irigatorul sterilizat, se pune irigatorul pe un stativ la înălţimea de 75 cm, se verifică temperatura, se adapteză canula rectală, se pensează şi se lubrefiază canula folosind comprese sterile - pregătirea psihică şi fizică- bolnavul aşezat în decubit lateral stâng- se evacuează aerul- se izolează pacientul prin paravan

Tehnica A. CLISMĂ EVACUATOARE SIMPLĂspălare pe mâini, se îmbracă mănușile cu mâna stângă se îndepărtează fesele, iar cu mâna dreaptă se introduce canula lubrefiată prin anus până în rect cu mişcări blânde până se învinge rezistenţa sfincterului analcanula se introduce pe o distanţă de 10 – 12 cm, se deschide robinetul şi se reglează viteza lichidului de spălătură.Bolnavul trebuie să respire adânc şi i se indică să reţină lichidul 10 - 15 minute înainte de a-l evacua; apoi se pensează canula şi cu mâna dreaptă se îndepărtează şi se aşează pe tăviţa renală.Se pune în decubit lateral drept şi apoi se aşează în poziţie dorsală pacientul - se facilitează pătrunderea lichidului la o adâncime mai mareDacă bolnavul se poate deplasa este ajutat să meargă la toaletă, dacă nu se captează scaunul în ploscă la patSpălarea pe mâiniB. CLISMA ÎNALTĂse introduce o canulă flexibilă la 30–40 cm înălţime în colonse ridică irigatorul pe un stativ la 1,5 m(pentru a realiza o presiune suficient de mare a apei) – restul se face ca şi la clisma simplă C. CLISMA MEDICAMENTOASĂ(TERAPEUTICĂ)- se pot administra pe această cale medicamente - clorulă de calciu - corticosteroizi - antiinflamatoare(mesalazină =Compozitie Salofalk Enema contine suspensie de culoare alb-galbuie, 600 ml, pentru administrarea intrarectala. Fiecare suspensie contine 4 g mesalazine. Actiune terapeutica Mesalazine este un antiinflamator cu rol in reducerea inflamatiei de la nivelul colonului in colita ulcerativa. Indicatii Managementul colitei ulcerative administrat singur sau in faza acuta, impreuna cu un corticosteroid.)- aceste medicamente se resorb prin mucoasa rectală având efect local rapid; acestea sunt soluţii izotonice sau sau se pot administra sub formă de microclisme, sau clisme picătură cu picătură(la 1h→ 1h si ½ după clisma evacuatoare cu un ritm de aprox. 60 pic./min.)

I. Microclisme: se introduce 10–15ml de apă, ser fiziologic Clisme cu o seringă adaptată la canula rectală Medicamentoase II. Clisma picătură cu picătură: pentru menţinerea temperaturii se folosesc rezervoare cu termostat sau se

înveleşte irigatorul într-un strat de vată sau pernă electrică

D. CLISME ULEIOASE200ml de ulei vegetal, încălzit la 37 ºC în baie de apă şi apoi se injectează această soluţie profund;Este indicat în constipaţiile cronice şi în fecaloame;Îngrijiri post – tehnice Reorganizarea locului de muncă.Incidente: Canula întâmpină rezistenţă, în acest caz se retrage câţiva cm; și se dă drumul apei;

În faţa canulei avem un obstacol care îngreunează trecerea apei; se va ridica irigatorul cât mai sus pentru a mări presiunea apei;Dureri abdominale Crampe intestinale – se va întrerupe clisma după care se dă din nou drumul în jet

INTRODUCEREA TUBULUI DE GAZETubul de gaze este un tub semirigid de 30 – 35 cm lungime Ø 8 - 12 mm cu extremitatea rotunjită folosit, în caz de –meteorism abdominal = imposibilitatea de a evacua gazele în mod spontan; se introduce prin mişcări de răsucire şi înaintare prin anus, rect şi de aici în colon. Scop: eliminarea gazelor din colon Materiale necesare: tub de gaze, tăviţa renală, substanţa lubrifiantă pentru ungerea tubului de gaze = vaselina boricată Pregătirea materialelor: pregătirea bolnavului, paravan, mănuşi de unică folosinţă Tehnica: Spălare pe mâini, se unge tubul cu cremă lubrifiantă, poziţia de decubit lateral drept sau stâng, cu mâna stângă se vizualizează rectul, cu mâna dreaptă se introduce tubul cu mişcări de răsucire şi înaintare până la 15 – 20 cm, se acoperă bolnavul cu un cearşaf şi se menţine cel mult 2 ore, se îndepărtează tubul şi se pune în tăviţa renală.la nevoie tehnica se repetă la 1 – 2 oreSpălare pe mâini;Îngrijiri post tehnice;Reorganizarea locului de muncă.! Tubul de gaze nu va fi menţinut mai mult de 2 ore deoarece produce escare ale mucoasei rectale. PARTICIPAREA LA PUNCŢII PUNCŢIA este operaţiunea prin care se pătrunde într–o cavitate naturală sau patologică sau într–un organ parenchimatos (ficat, splină, pancreas) cu ajutorul unui ac sau trocar, traversând ţesuturile în scopul extragerii unui lichid normal sau patologic sau a unui fragment de ţesut. Lichidul extras din seroase: pleură (plămâni), pericard (inimă), peritoneu (cavitatea abdominală) este întotdeauna de origine patologică. Puncţia este efectuată pentru stabilirea existenţei de lichid şi examinarea lichidului (= PUNCŢIA EXPLORATORIE) ; atunci când în urma puncţiei nu se obţine nici un fel de lichid, avem aşa numita PUNCŢIE ALBĂReguli generale:Pregătirea psihică;Instrumentele vor fi perfect sterilizate;Mâinile celui care lucrează – cu mănuşi speciale, sterile;Dezinfecţia perfectă a regiunii ce urmează a fi punctată;Cavităţile puncţionate vor fi evacuate întotdeauna lent pentru prevenirea eventualelor accidente, hemoragii (şoc).Anestezie locală întotdeauna pentru prevenirea reflexelor neurovegetativeLocul puncţiei se dezinfectează şi se pansează în condiţii de asepsie perfectăSe notează în Foaia de observaţie efectuarea puncţieiExistă mai multe tipuri de puncţie:

Puncţie venoasă;Paracenteză abdominală;Toracocenteză;Puncţie articulară;Puncţie rahidianăPuncţie sternalăPuncţia organelor pentru biopsie;Puncţia unei colecţii purulente.

1. PARACENTEZA ABDOMINALĂ (Puncţia abdominală)

Este operaţia de traversare a peretelui abdominal şi pătrunderea în cavitatea abdominală cu ajutorul unui trocar.Scop explorator, terapeutic: Pentru precizarea unui diagnostic;Ca metodă de tratament,În ascitele masive se practică evacuarea lichidului abdominal care provoacă tulburări de respiraţie şi circulatorii prin presiunea exercitată asupra diafragmului, a venei cave inferioare, provocând edeme.Materiale necesare:Trusă medicală acoperită cu câmpuri sterile;Trocare de diferite dimensiuni;Sol. de novocaină sau xilină pentru anestezie localăCasoletă cu comprese sterile, muşama/ aleză;Cearşaf mare împăturit în 3/ ac siguranţă, pentru bandajarea abdomenului;Tăviţă renală;Vas gradat cu capacitate de 10 litri pentru colectarea lichidului;Casoletă cu mănuşi sterile;Seringi 2 – 5 ml sterile;Sol. pentru dezinfecţie locală (alcool, tinctură de iod);Eprubete cu dop;Bisturiu steril;Substanţe necesare pentru reacţia RIVALTA;Catetere speciale;

Sondă sterilă pentru evacuarea urinei la bolnavii care prezintă tulburări de micţiune.Pregătirea instrumentelor:Pregătirea fizică şi psihică a bolnavului: - i se explică necesitatea tehnicii; adoptă poziţia de decubit dorsal, pe marginea patului - este invitat să urineze/ sau i se pune sonda vezicală; - se pregăteşte patul cu muşama/ aleză/ cearşaf împăturit în trei Bolnavul este dezbrăcat până la brâu şi aşezat la marginea patului. Medicul alege locul puncţiei, de obicei FOSA ILIACĂ STÂNGĂ, Linia MONROE RICHTER (linia care uneste ombilicul cu spina iliaca anterosuperioara se împarte în 3; puncţia se efectuează la unirea treimii externe cu celelalte două treimi) Se spală locul puncţiei cu apă şi săpun;Participarea la puncţie:Spălarea pe mâini;Dezinfecţia locului puncţiei cu alcool iodat;Aplicarea câmpului steril;Medicul efectuează anestezia locală cu Xilină, precum și restul puncției Se dezinfectează încă o dată locul;Medicul introduce acul sau trocarul cu care va efectua puncţia;Se recoltează probe sterile de lichid pentru laborator, 100/200 ml;Se determină cantitateaLa capătul trocarului se aplică un tub de cauciuc steril prin care se recoltează lichidul ascitic în recipientul dinainte pregătit;Asistenta urmăreşte starea generală a bolnavului: faciesul, pulsul, respiraţia;Se supraveghează viteza de evacuare a lichidului, aproximativ 1 litru/15 min.! În general –la prima paracenteză abdom. nu se evacuează mai mult de 4–5 l de lichid în aprox.1-2h:Se schimbă poziţia bolnavului uşor lateral stânga pentru favorizarea evacuării;Se extrage acul sau tocarul, se dezinfectează locul, se aplică pansament steril;Se înfăşoară cearceaful în jurul abdomenului bolnavului fixându-l cu acul de siguranţă;Se determină cantitatea, densitatea, lichidului extras;Se face reacţia RIVALTA;Spălarea pe mâini;Notarea în Foaia de observațieEFECTUAREA REACŢIEI RIVALTA

Într-un pahar conic se amestecă 50 ml de apă distilată cu o picătură de acid acetic – cu o pipetă se adaugă 1 – 2 picături din lichidul extras prin puncţie

Interpretare: Reacţia pozitivă = dacă picătura se transformă într-un nor, asemănător „fumului de ţigară”, lichidul este EXSUDAT (patologic) – (apare în pleurezie, ascită)Reacţia negativă = dacă picătura cade în pahar sau la fundul paharului fără să se modifice aspectul soluţiei rămânând clară, lichidul este TRANSSUDATÎngrijire post – tehnică:Dacă operaţia s-a efectuat în sala de tratament bolnavul, se transportă cu căruciorul în salon;Bandajul se menţine 5 – 6 ore;

Două ore bolnavul va fi supravegheat atent (ploscă, respiraţie, puls, temperatură, TA);Pansamentul se efectuează în condiţii de asepsie (totală), perfectă;Pregătirea probelor pentru laborator:Se etichetează, se completează buletinele;Se trimit cât mai repede la laborator; acolo se pot efectua investigaţii suplimentare: examen citologic, bacteriologic, determinări biochimice: albumina, amilazele, glucoza, din lichidul de ascită, etc.Reorganizarea locului de muncă.Accidente:-Colaps;-Hematemeză(vărsături cu sânge);-Melenă(scaun negru, cu sânge digerat). 2. TORACOCENTEZA (PUNCŢIA PLEURALĂ)

Puncţia cavităţii pleurale efectuată cu un ac sterilScop: -EXPLORATOR – stabilirea prezentei unei colecţii de lichid pleural şi a naturii acestuia-TERAPEUTIC – de evacuare a lichidului pleural, spălarea cavităţii pleurale şi introducerea de anumite medicamente în cavitatea pleurală. Materiale necesare:Instrumentar:seringi de 1-2mlace sterile pentru efectuarea anesteziei locale2-3 eprubete sterile etichetate, închise cu vată sau dop de cauciuc pentru recoltarea probelor de laboratorCasoletă cu câmpuri sterile2-3 seringi de 10-20ml sterile2-3 ace de 1 mm în diametru, 10 cm lungime, aparat de aspiraţie POTAIN SAU DIEULAFOY Recipient pentru colectarea lichidului aspirat

Medicamente şi soluţii:novocaină 1,2 % sau xilină 1-2 fiolealcooltinctură de iodatropinămorfinămedicamente analeptice şi tonicardiace (pentru accidente)leucoplast! acid acetic pentru reacţia RIVALTA + apă distilată

Accesorii:MuşamaAleză (pentru protejarea patului)Un cilindru gradat 500 – 1000 ml pentru măsurarea lichidului extrasDensimetruCilindru de 100 ml

Pregătirea materialelor:Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului:

Cu ½ oră înainte de tehnică i se administrează un sedativ la indicaţia medicului şi un analeptic pentru a-i scădea excitabilitatea generală şi a-i activa circulaţia (atropină)Patul se protejează cu muşama/alezăPoziţia este şezândă şi dezbrăcat până la brâu! Bolnavul este invitat să-şi ridice membrul superior de partea care urmează să fie puncţionată deasupra capului până la urechea de partea opusă pentru a se îndepărta cât mai mult spaţiile intercostale.! Locul puncţiei stabilit de către medic şi anume: spaţiile intercostale VII – VIII, pe linia axilară posterioară.Asistenta „A”- supraveghează pacientul.Asistenta „B”:- serveşte medicul cu instrumentele şi seringile necesare + spălarea pe mâini. Participarea la puncţie:Asistenta „A”: - linişteşte, încurajează bolnavulîi explică poziţia bolnavuluiîi cere să-şi reţină reflexul de tuse eventualsupraveghează faciesul, culoarea feţei, respiraţia, pulsul, orice manifestare neobișnuită din timpul tehnicii

Medicul efectuează puncţia; locul se dezinfecteză cu tinctură de iod şi se efectuează anestezie locală.

Nu se scoate lichidul pleural dintr-o dată, ci se aspiră treptat - lent; nu se evacuează mai mult de 1000-2000 ml lichid pleural.Asistenta „B” - preia seringa plină cu lichidul pleural extras şi îl introduce în eprubetele sterile care vor fi trimise la laborator, după care se continuă aspiraţia fie cu aparatul POTAIN sau cu aparatul DIEULAFOY.La lichidul pleural extras: se determină densitatea, natura lichidului – exsudat sau transsudat prin metoda Rivalta, iar la laborator se pot determina: albumina, glucoza (din punct de vedere biochimic), se pot efectua examenul citologic şi bacteriologic.

După terminarea evacuării şi - sau administrarea de medicamente intrapleural (antibiotice, hidrocortizon), medicul scoate acul, iar asistenta badijonează locul puncţiei cu tinctură de iod şi aplică un pansament steril, fixat cu leucoplast.Îngrijire post-tehnică- bolnavul trebuie să fie dus cu căruciorul în salon- este supravegheat (funcţii vitale, prezenţa şi aspectul sputei);- locul puncţiei se îngrijeşte ca o plagă în condiţii de asepsie perfectă;- i se administrează lichide stimulatoare (ceai, cafea).Lichidul extras poate fi: - seros; - limpede; - tulbure: purulent (gălbui sau verde); - chilos sau chiliform (albicios , lactescent); - murdar (brun, cenușiu cu miros respingător); - hemoragic sau serohemoragic (roz sau roşu intens);Complicaţii: - hemoragii intrapleurale;- ruptură pleurală-pulmonară;

Accidente:- tusea pleurală;- lipotimie/colaps;- pneumotorax/rănirea plămânului; dacă acul a fost manevrat brutal- edem pulmonar acut -EPA(apare în urma decomprimării bruşte);- şocul pleural;

Apariţia oricărui accident impune întreruperea puncţiei şi administrarea medicamentelor prescrise de medic.

3. PUNCŢIA RAHIDIANĂReprezintă pătrunderea cu ajutorul unui ac special printre vertebre în spațiul

intervertebral, la nivel lombar - puncţie lombară sau suboccipital (puncţie suboccipitală) Scop: EXPLORATOR: - măsurarea tensiunii LCR(lichid cefalorahidian) şi recoltarea sa pentru investigaţii de laborator - executarea mielografiei = radiografia de coloană vertebrală efectuata cu substanţe de contrast sau aer TERAPEUTIC: - de decomprimare în urma sindromului de hipertensiune intracraniană - introducerea diferitelor medicamente - anestezie locală(rahianestezie)

Materiale necesare:- masa acoperită cu câmp steril- 2,3 ace speciale pt puncţie rahidiana cu lungime de 3-10 cm- 2,3 seringi de 2, 5, 10, 20 ml- alcool medicinal - alcool medicinal iodat

- două eprubete sterile sau două medii de cultură- două eprubete pentru recoltarea LCR aşezate pe stativ- tăviţă renală- casoletă cu comprese sterile- substanţă de contrast - pentru puncţie rahidiană exploratorie- medicamente antibiotice sau seruri pentru puncţia terapeutică- anestezice - rahianestezicePregătirea materialelor:

Pregătirea fizică şi psihică a bolnavului, i se explică metoda- poziţia decubit lateral: dr./stg, la marginea patului sau poziţia şezândă- bolnavul dezbrăcat până la brâu- spatele se încovoaie în formă de arc- se exercită o uşoară presiune asupra regiunii epigastrice dacă este cazul - ! Mănuşi sterile

LOCURILE PUNCŢIEI RAHIDIENEPuncţia dorsală se efectuează între vertebrele D6 - D7 sau puncţia lombară, cea mai frecventă: D12 - L1 sau L4-L5 (preferabil). - din poziţia decubit lateral la marginea patului, bolnavul stă în poziţia ghemuită astfel încât vârful nasului să fie cât mai aproape să atingă genunchiul iar spatele să fie arcuit în „cocoş de puşcă” - asistenta medicală exercită o uşoară presiune asupra regiunii occipitale şi epigastrice dacă este cazul: - locul se dezinfecteză cu alcool iodat sau tinctură de iod - se izolează cu câmp steril - medicul alege locul şi efectuează puncţia; el este servit cu seringă pentru a aspira LCR. - se pot face însămânţări pe mediile de cultură - se pot introduce medicamentele sau anestezicele.

După îndepărtarea acului, se badijonează cu tinctură de iod sau cu alcool iodat şi se pansează în condiţii de asepsie perfectă;- spălarea pe mâini;- pacientul este culcat în decubit dorsal 24ore - timp în care va fi alimentat la pat după 6h;- pregătirea LCR pentru laborator: se efectuează Reacţia Pandy, se dozează albuminorahia, glicorahia, etc.

Accidente:- ameţeli;- tulburări vizuale;- cefalee;- greţă, vărsături, tuse;- hemoragii/dacă persistă, se repetă puncţia mai sus;- contractarea feţei, gâtului sau a uneia dintre grupele muşchilor intercostali prin atingerea ramurilor nervilor spinali;- şocul reflex - duce la moarte

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN PREGĂTIREA ŞI ASISTAREA EXPLORĂRILOR PARACLINICE

PREGĂTIREA ŞI ASISTAREA EXAMENLOR RADIOLOGICEExaminările radiologice au scopul de a contribui cu elemente obiective deosebit de valoroase la stabilirea diagnosticului, urmărirea evoluţiei unor boli şi a procesului de vindecare. Ele se fac cu ajutorul razelor Rontgen. Metodele radiologice de diagnostic:Radioscopia - este metoda cea mai expeditivă de examinare radiologică . Bolnavul este aşezat între sursa de raze Rontgen şi ecran.- Avantaje: imaginea este citită imediat. - Dezavantaje: - Imaginea radioscopică este săracă în detalii - Gradul de iradiere al pacientului şi personalului medical este foarte mare.Radiografia – reprezintă fixarea imaginii radiologice pe o placă fotografică.-Avantaje: - este un document obiectiv care poate fi păstrat pentru comparaţii ulterioare - este mai bogată în detalii - timpul de iradiere la o radiografie este mai micSeriografia – execută radiografii ţintite şi în serie cu ajutorul seriografelor.Tomografia - Tomografia computerizată (CT) foloseşte razele X pentru a crea imagini detaliate ale structurilor din interiorul corpului.În timpul testului pacientul va sta întins pe o suprafaţă plană (masă) care este legată la scaner; acesta are formă cilindrică. Scanerul trimite pulsuri de raze X spre acea parte a corpului ce se doreşte investigată. O parte a aparatului este mobilă, astfel încât poate efectua imagini din mai multe poziţii. Imaginile sunt memorate în computer.Tomografia computerizată este folosită pentru a investiga diferite părţi ale corpului precum toracele, abdomenul, pelvisul sau craniul. De asemenea, poate realiza imagini ale organelor, precum ficatul, pancreasul, intestinele, rinichii, glandele suprarenale, plămânii şi inima. Poate oferi informaţii şi asupra vaselor sanguine, oaselor şi coloanei vertebrale. În timpul scanării se poate folosi şi fluoroscopia, metodă ce foloseşte un fascicul stabil de raze X, pentru a vizualiza motilitatea şi aspectul diferitelor părţi ale organismului.Radiokimografia: înregistrarea radiografică a mişcărilor organelor interne care se văd radioscopic(inima, vasele mari) sau a celor care se văd cu substanţa de contrast(stomac, duoden, uter etc.)Electrokimografia înregistrează mişcările cardiace şi ale densităţii pulmonare.Tomografia pe bază de emisie pozitronică(PET) este una dintre cele mai moderne metode de obţinere a imaginii funcţionale în scop medical. Esenţa metodei PET-CT constă în marcarea unor diferite substanţe biologice(de ex. glucoză, aminoacizi, ligandoreceptori, etc.) în timpul descompunerii, cu pozitroni ce emit un anumit tip de izotopi, după care materialul marcat (radiofarmacon) este introdus în organismul bolnavului, urmând stabilirea imaginii distribuţiei acestuia. Cel mai des utilizat radiofarmacon,  fluoro-dezoxi-glucoza(pe scurt FDG) se adună în celulele cu glucozo-metabolism ridicat (creier, miocard, tumori maligne, leucocite şi limfocite activate), nu se metabolizează, după care în forma neschimbată, prin rinichi, se elimină în urină(în opoziţie cu glucoza).     Distribuţia în ţesuturi a substanţei introduse în organism se poate detecta cu ajutorul camerei PET prin intermediul observării radierii aferente emisiei pozitronice.

Reconstruirea imaginilor are loc cu ajutorul computerului, pe baza datelor obţinute în timpul examenului. Examenul alcătuieşte, în primul rând, felii perpendiculare  (asemănător CT-ului) pe axa lungimii întregului corp. Ulterior, pe baza acestor secţiuni se pot forma imagini, în direcţia dorită, chiar tridimensionale.    Distribuţia în ţesuturi a farmaconilor introduşi diferă în mare măsură în diverse stări funcţionale (fiziologice, respectiv biologice), făcând astfel posibilă recunoaşterea şi localizarea proceselor patologice, în special a tumorilor maligne şi a metastazelor. Regulile generale de pregătire a bolnavilor pentru examinări radiologice:Examinarea radiologică a bolnavilor prevede pregătirea :- condiţiilor de mediu- bolnavilor. Asistentul medical trebuie să cunoscă principiul investigaţiilor efectuate, pentru a putea interveni în caz de apariţie a unor complicaţii nedorite sau reacţii adverse apărute în timpul examinării.1. Pregătirea bolnavilor pentru examenul radiologic al sistemului osteoarticular:- traumatismele recente nu necesită preagătire radiologică de specialitate. - în cazul hemoragiilor se va face hemostaza provizorie sau definitivă, iar segmentul interesat va fi imobilizat, pentru a putea fi poziţionat în funcţie de cerinţele medicului. În cazul imobilizării se vor folosi materiale care nu au proprietăţi radioopace.2. Pregătirea pacienţilor pentru examenul radiologic al organelor toracice:

- Organele toracice (inima, plămânii) pot fi explorate radiologic fără o pregătire prealabilă. În cazuri excepţionale când pacientul se află imobilizat la pat, examinarea se va efectua în această poziţie.

- Bronhografia se efectuează pentru diagnosticul tumorilor pulmonare, al atelectaziilor, al modificărilor topografiei şi al calibrului bronhiilor. Cu 2-3 zile înaintea examinării pacientul va primi expectorante iar cu ½ oră înaintea examinării va fi sedat. Bronhografia se efectuează pe nemâncate. După examinare pacientul nu mănânca şi nu bea timp de 2 ore până când încetează efectul anestezicului.3. Pregătirea bolnavilor pentru examinarea radiologică a tubului digestiv

A . Radiografia simplă pe gol a abdomenului Această examinare se face fără nici o pregătire prealabilă, În marea majoritate a cazurilor este vorba de urgenţe care nu permit pregătirea.

Radiografia simplă a abdomenului poate evidenţia corpi străini radioopaci în tubul digestiv sau în organele extradigestive; de asemenea poate stabili diagnosticul de abdomen acut chirurgical, prin perforaţia unui organ (ulcer gastric sau duodenal), sau prin ocluzie intestinală.

B. Examenul radiologic al stomacului şi intestinelor organele cavitare nu pot fi puse în evidenţă decât cu ajutorul substanţelor de contrast. este contraindicată la bolnavi caşectici, adinamici, la pacienţi cu insuficienţă circulatorie, abdomen acut, hemoragii digestive superioare, peritonite, tromboze, precum şi în sarcină. Pregătirea bolnavului începe cu 2-3 zile înainte când se sistează administrarea medicamentelor cu conţinut de bismut, fier, iod etc, care au proprietăţi radioopace.În ziua examinării – a examenului baritat gastroduodenal, pacientul nu mănâncă şi nu bea, examinarea se execută dimineaţa.

Ca şi substanţă de contrast este folosită sulfatul de bariu în suspensie de ½ bariu /apă sau 3/2 bariu /apă în funcţie de examinare.

Examenul radiologic al colonului (irigografia) presupune evacuarea intestinului gros pentru a putea fi umplut cu substanţa de contrast. Ca substanţă de contrast se foloseşte suspensia de bariu în concentraţie obişnuită utilizând 300-500 g în 1000-1500 ml apă încălzită.Irigoscopia se execută în decubit dorsal, introducerea substanţei de contrast se face după tehnica obişnuită a clismelor, sub ecranul radiologic. C. Pregătirea bolnavilor pentru colangiografie: Colangiografia reprezintă opacifierea vezicii biliare pe cale intravenoasă prin administrarea substanţei de contrast (Pobilan) Administrarea substanţei de contrast se face în preajma examinării fără nici o pregătire dietetică. În dimineaţa examinării se va efectua o clismă înaltă, iar înainte de injectarea substanţei de contrast se va testa toleranţa organismului prin oftalmoreacţie sau administrarea foarte lentă i.v. a 1 ml de substanţă. Apariţia reacţiilor alergice necesită intervenţia rapidă a asistentului medical.4. Pregătirea bolnavilor pentru examinarea radiologică a rinichilor şi căilor urinare Examinarea rinichilor şi a căilor urinare se face cu sau fără substanţa de contrast.Radiografia renală simplă- pune în evidenţă umbrele rinichilor,- evidenţiază calculii renali, ureterali, sau vezicali,Pielografia – constă în radiografierea rinichiului după introducerea substanţelor de contrast (Ultravist sau Odiston) pe cale ascendentă printr-o sondă care înaintează până în ureter sub controlul cistoscopului.Urografia – reprezintă umplerea cavităţilor renale cu substanţa de contrast care se face descendent pe cale intravenoasă.Urografia se efectuează la 8 - 10 minute după injectarea substanţei de contrast când aceasta apare în urină.Pregătirea bolnavului începe prin evacuarea gazelor din intestine. Se efectuează testul de toleranţă la iod, şi se pregăteşte trusa de urgenţă în cazul apariţiei reacţiilor alergice.Cistografia - metoda de explorare radiologică a vezicii urinare.Vezica urinară se opacifiază cu ocazia urografiei intravenoase.La una sau două ore de la administrarea i.v. a substanţei de contrast, aceasta se adună în vezica urinară împreună cu urina, oferind posibilitatea de a fi radiografiată.Important – pacientul va fi urmărit să nu urineze decât după radiografie.5. Pregătirea bolnavilor pentru examinarea inimii şi vaselorElectrocardiografia (ECG sau EKG)Este o metodă de investigaţie care se ocupă cu studiul fenomenelor bioelectrice pe care le produce inima în cursul activităţii sale. Curenţii electrici produşi de inimă sunt de o intensitate foarte slabă şi se transmit la suprafaţa tegumentelor prin ţesuturi, a căror

rezistenţă le reduce şi mai mult voltajul. Pentru a fi înregistrate este necesară amplificarea lor cu aparate foarte sensibile. Captarea curenţilor se face cu doi electrozi plasaţi în două puncte diferite ale inimii sau chiar la distanţă de inimă. Se folosesc fie electrocardiografe cu înscriere indirectă sau fotografică, fie cu înscriere directă sau mecanică. Pregătirea pacientului pentru efectuarea EKG: Pentru efectuarea electrocardiogramei, asistenta medicală trebuie să pregăteasca bolnavul şi aparatul. Bolnavul se află în decubit dorsal, relaxat fizic şi psihic. Temperatura camerei trebuie să fie de cca 20°. Tegumentele vor fi degresate cu alcool, iar electrozii puşi în contact cu tegumentele pe regiuni nepăroase.Aparatul se pune în contact cu sursa de curent, se controlează funcţionarea, se fixează electrozii şi se trece la efectuarea înregistrării. După examen se retrag electrozii şi se curăţă tegumentul. Pentru fiecare bolnav se va nota pe traseul EKG: numele, vârsta, data şi ora efectuării. Tehnica efectuării EKG: Pentru studiul fenomenelor electrice ale inimii se aplică electrozii pe suprafaţa tegumentului. Electrozii sunt piese metalice rotunde, ovale sau dreptunghiulare, care se fixează pe membre şi torace şi sunt legaţi de aparat prin conductori electrici. După locul de aplicare a electrozilor faţă de inimă se deosebesc derivaţii directe (endocavitar prin cateterism), semidirecte (esofagiene) şi indirecte, în care electrozii sunt asezaţi pe membre sau pe regiunea precordială. În mod obişnuit se folosesc următoarele derivaţii:• Derivaţiile standard sau bipolare se obţin conectând cei doi poli ai galvanometrului cu doi electrozi situaţi pe regiuni echidistante de inimă: antebraţul drept, stâng şi piciorul stâng. Cele trei derivaţii standard sunt:- DI - antebraţul drept - antebraţul stâng- DII - antebraţul drept - gamba stângă- DIII - antebraţul stâng - gamba stângă.Obişnuit, aparatele sunt prevazute cu trei fire conducătoare, notate cu semne sau culori convenţionale (roşu pentru braţul drept, verde pentru piciorul stâng şi galben pentru braţul stâng). • Derivatiile unipolare ale membrelor se obţin conectând polul pozitiv al galvanometrului cu un electrod aşezat pe fiecare din cele trei membre (electrod explorator), polul negativ fiind conectat cu un electrod aşezat cât mai departe de inimă şi numit electrod indiferent:- aVR - derivaţia unipolară a braţului drept- aVL - derivaţia unipolară a braţului stâng- aVF - derivaţia unipolară a piciorului stâng.„a" simbolizeaza conducerea amplificată, V este un simbol care desemnează derivaţiile unipolare ale membrelor, iar literele R (right = dreapta), L (left = stânga) şi F (foot = picior) reprezintă prescurtările unor cuvinte care arată locul unde se aplica electrodul explorator.• Derivaţiile precordiale sunt derivaţii unipolare care înregistrează diferenţele de potenţial din regiunile miocardice situate sub electrodul explorator. Amplitudinea deflexiunilor este mai mare decât în derivaţiile membrelor, deoarece electrodul explorator este aşezat mai aproape de inimă.

Punctele de explorare sunt în număr de şase, iar derivaţiile primesc ca simbol litera V:

V1 - extremitatea internă a celui de al IV-lea spaţiu intercostal drept;V2- extremitatea internă a celui de al IV-lea spaţiu intercostal stâng;V3 - la jumătatea distanţei dintre V2 şi V4;V4 - în spaţiul al V-lea intercostal, pe linia medio-claviculară stânga;V5 - în spaţiul al V-lea intercostal, pe linia axilară anterioară;V6 - în spaţiul al V-lea intercostal, pe linia axilară mijlocie.V1 şi V2 explorează ventriculul drept, V3 şi V4 septul interventricular, iar V5 şi V6 ventriculul stâng. Interpretarea unei electrocardiograme este efectuată de către medic. Asistenta medicală trebuie să deţină unele noţiuni elementare în ceea ce priveşte interpretarea EKG. Electrocardiograma normală prezintă o serie de deflexiuni (unde), segmente şi intervale. Deflexiunile se numesc P, QRS şi T. Segmentele sunt porţiuni de traseu cuprinse între unde: PQ şi ST, iar intervalele sunt porţiuni de traseu care cuprind unde şi segmente PQ şi QT.Unda P reprezintă procesul de contracţie atrială. Are o forma rotunjită şi obişnuit este pozitivă. Durează 0,08" - 0,11" (secunde) şi are o amplitudine de 1 - 2,5 mm. Intervalul PQ sau PR (după cum complexul ventricular începe cu Q sau R) corespunde activării atriale şi timpului de conducere atrio-ventricular. Durează 0,12" - 0,21". E mai scurt în tahicardie şi mai lung în bradicardie. Complexul QRS reprezintă activarea ventriculară. Se mai numeşte şi faza iniţială sau rapidă. Prima deflexiune pozitivă se desemnează cu R, iar prima deflexiune negativă cu Q. Durata complexului este de 0,6 - 0,10" în derivaţiile membrelor şi de 0,6 - 0,11" în precordiale. Segmentul ST şi unda T reprezintă procesul de repolarizare ventriculară. Segmentul ST este de obicei izoelectric şi rar denivelat deasupra sau dedesubtul liniei izoelectrice.

Unda T corespunde retragerii undei de excitaţie din ventriculi. Este rotunjită şi de obicei pozitivă. Segmentul ST şi unda T constituie faza terminală a ventricu-logramei. Sfârşitul undei T marchează sfârşitul sistolei ventriculare, iar intervalul T-P reprezintă diastola electrică.Importanţa investigaţiei: Electrocardiograma este o metoda grafică precisă şi simplă, care reflectă fidel activitatea miocardului, permitând uneori chiar localizarea leziunii la nivelul inimii. În practica medicală este foarte utilă pentru diagnosticul tulburărilor de ritm, tulburărilor de conducere (blocuri de ramură), hipertrofiilor ventriculare, cardiopatiilor ischemice cronice, intoxicaţiei cu unele droguri (chinidina, digitala). AngiocardiografiaEste o metodă de diagnosticare a conformaţiei şi defectelor de la nivelul cavităţilor cardiace, al valvelor şi vaselor cordului. Prin inserarea de catetere arteriale sau venoase se abordează cavităţile cardiace drepte sau stângi, se injectează substanţa de contrast care permite definirea structurilor cardiace.  Aprecierea statusului funcţional se realizează prin fluoroscopie sau imagini Rx. Un osciloscop montat lângă patul bolnavului permite înregistrarea simultană a altor parametri cardiaci: traseu ECG, frecvenţa cardiacă, ritm, presiune vasculară. Pregătirea bolnavului presupune în primul rând pregătirea lui psihică.În preziua examenului se determină grupa sangvină, ureea, creatinina, probele hepatice, şi se linişteşte pacientul prin administrare de tranchilizante.Examinarea se face pe nemâncate, iar pacientul va fi conectat la circuitul ECG, pulsoximetrului şi tensiometrului pentru a fi monitorizat în permanenţă.AortografiaMetodă radiologică pentru vizualizarea aortei prin injectarea unei substanţe de contrast, fie în lumenul aortic cu ajutorul unei sonde, fie într-o venă. Este un examen radiologic care permite vizualizarea aortei şi a ramurilor sale.Arteriografia periferică: evidenţiază arterele periferice prin injectarea lor cu substanţe radioopace. Pregătirea şi asistarea pacienţilor se face după acelaşi principiu.Flebografia este un examen radiologic al venelor care se realizează după injectarea unui produs iodat de contrast. flebografia priveşte de cele mai multe ori membrele inferioare şi vena cavă inferioară, deoarece acestea sunt localizările cele mai obişnuite ale flebitelor şi trombozelor venoase. tehnica: un produs iodat de contrast, opac la razele X, este injectat cu scopul de a putea vizualiza venele profunde ale pulpei, coapsei şi a părţii joase a abdomenului (vena iliacă). examinarea se efectuează pe nemâncate cu cel puţin 12 ore înaintea examenului. Pacientului i se vor aplica garouri la nivelul gleznei, a gambei şi a coapsei cu scopul de a dilata venele profunde. După dezinfectarea părţii de şezut corespunzătoare fiecărui picior, medicul înţeapă pielea cu ajutorul unui ac şi injectează produsul de contrast. Pe tot acest parcurs asistentul medical asistă şi serveşte medicul.Coronarografia se efectuează prin introducerea unui tub foarte subţire numit cateter în artera femurală. Prin acesta sunt introduse sondele de cateterism şi dirijate până la nivelul arterelor coronare. se injectează un produs de contrast radiologic, care permite vizualizarea anatomiei arterelor coronare prin opacifierea arborelui coronarian. permite observarea diametrului interior al arterelor şi se pot localiza posibilele obstrucţii coronariene importante.

Angiografia coronariană permite cuantificarea mărimii şi a gravităţii bolii arterelor coronare în vederea luării celor mai bune decizii privind tratamentul.Coronarografia nu necesită anestezie generală, ci doar locală şi cel mai des la nivelul unuia dintre membrele inferioare, prin folosirea unui abord femural.Pacientul este conştient şi discută cu medicul pe parcursul procedurii, având posibilitatea de a viziona procedura pe un ecran. Înainte de examen, pacientul nu trebuie să mănânce şi trebuie să i se facă o ionograma urinară, o hemogramă şi o probele de hemostază – ce caută o anomalie în coagularea sângelui.

Pacientul va fi epilat în partea inghinală şi femurală şi i se va administra o perfuzie.

Este aşezat pe o masă de examinare fiind conectat la monitoarele de supraveghere continuă a ECG.Asistentul medical are un rol important în pregătirea pacientului pentru examinările radiologice. Acesta trebuie să informeze cu exactitate pacientul despre procedeul care urmează să îl efectueze, în felul acesta asigurându-se o bună colaborare între pacient şi medicul examinator.De asemenea asistentul medical trebuie să stăpânească noţiunile de prim ajutor pentru a putea interveni în cazul apariţiei unor evenimente neprevăzute (reacţii alergice, decompensări ale bolilor de bază).6. Pregătirea şi asistarea examenelor ultrasonograficeEcografia:Avantaje:- este o metodă lipsită de orice efect nedorit asupra organismului, - înlocuieşte în multe domenii aplicarea metodelor tradiţionale de investigaţii, dintre care numeroase metode prezintă un oarecare pericol pentru organism şi sunt mai greu suportate de bolnavi. Pregătirea bolnavului pentru examinări ecografice este minimală. În ecografia abdominală imaginea poate fi deranjată prin interpunerea gazelor din tubul digestiv (pentru a le elimina, în seara precedentă examinării, se administrează Cărbune medicinal sau alte absorbante ale gazelor: Espumisan, Motilium). Este indicat ca înaintea examinării cu 8 ore pacientul să rămână nemâncat.

La examinarea organelor micului bazin inclusiv a organelor genitale feminine, bolnavul trebuie să fie cu vezica urinară umplută, ceea ce asigură examinatorului o vizibilitate mai bună în spatele vezicii urinare. În acest scop asistentul medical va servi bolnavul cu 500-700 ml lichid înaintea examinării şi va supraveghea bolnavul să-l consume în timp util. Va atrage atenţia bolnavului să nu îşi golească vezica până la examinare. Examinarea ecografică a celorlalte organe: cord, vasele mari, glanda mamară, tiroida nu necesită nici o pregătire.Pregătirea pacienţilor pentru ecografia cu substanţa de contrast. Această metodă de examinare nu diferă de ecografia clasică. Pacientul va fi examinat după un post alimentar de cel puţin 12 ore, i se va monta o linie venoasă pe care se administrează substanţa de contrast (Sono Vue), după care examinatorul efectuează ecografia. Acest tip de ecografie este foarte utilă în evaluarea nodulilor hepatici depistaţi prin ecografia clasică, a nodulilor mamari, a circulaţiei arteriale şi venoase cerebrale, hepatice sau periferice (membre), a refluxului vezico-ureteral, a traumatismelor abdominale. Asistentul medical îi va explica pacientului care este rolul examinării , va pregăti abordul venos şi la indicaţiile medicului va administra în bolus sau mai lent Sono Vue.Ecografia transesofagiană: Ecocardiografia transesofagiană completează ecocardiografia(= ecografia inimii) transtoracică în cazul căutării unui trombus (cheag) într-un auricul, a unei comunicări interauriculare, a unei anomalii valvulare mitrale (prolaps, vegetaţii de endocardită) sau a unei anomalii a aortei toracice (anevrism, trombus, disecţie). Ea furnizează imagini mai precise ale auriculelor, ale septului interauricular ventriculilor și valvelor.

Asistentul medical îi va explica pacientului principiile explorării ecografice transesofagiene, îl va linişti (aspect foarte important) pentru a putea colabora cu el pe tot parcursul examinării. Va efectua un abord venos, prin care se va administra o sedare uşoară (1,5-2 ml Midazolam), şi va efectua o anestezie locală cu Lidocaină 3% pulverizată pe mucoasa faringiană sau cu 1 fiolă de xilină pe care bolnavul o înghite.După anestezie locală, este introdusă o sondă prin cavitatea bucală şi coborată pe esofag, până la nivelul auriculelor (atriilor). Acest tip de ecografie se efectuează în maniera bidimensională. Acest examen necesită existenţa unui set de instrumente de reanimare, deoarece se poate produce o tulburare de ritm sau alte accidente.7. Pregătirea pacientului pentru examinari endoscopice: Endoscopia permite, prin iluminare, examinarea (vizualizarea, combinată even-tual cu fotografierea, sonograma, biopsia şi radiodiagnosticul) şi iniţierea unor măsuri terapeutice (electrocoagulare, scleroză, diferite intervenţii chirurgicale la nivelul unor organe cavitare sau cavităţi ale organismului). Endoscopia se poate realiza şi cu ajutorul fibroscopului electronic. La capătul distal al acestuia se montează un microprocesor (o cameră în miniatură), care furnizează semnalul electronic unui videoprocesor, care îl transpune pe un ecran. Endoscopia se poate realiza în tractul gastrointestinal, tractul urogenital, sistemul ventricular cerebral, cavitatea abdominală, arborele bronşic, mediastin, cavitatea pleurală, fundul de sac Douglas, spaţiul articular şi domeniul ORL.Endoscopia tractului gastrointestinal presupune o pregătire prealabilă care constă în:- Pentru gastro şi duodenoscopie examinarea se va face după un post alimentar de cel puţin 10-12 ore.- În cazul explorării tubului digestiv inferior (colonoscopie) pacientului i se va efectua o pregătire specială care constă în administrarea în preziua examinării a unei soluţii de Polietilen glicol (1 plic la 20 kg corp, de obicei aproximativ 4 litri de soluţie, denumirea comercială fiind Fortrans). Această soluţie produce o evacuare puternică a tubului digestiv şi din această cauză este recomandat să se efectueze sub supraveghere medicală pentru a se putea interveni în cazul apariţiei unor dezechilibre hidroelectrolitice. Asistentul medical care participă la examinările endoscopice trebuie să cunoască principiile de manipulare ale instrumentarului precum şi modul de procesare al acestuia în vederea sterilizării şi dezinfecţiei în funcţie de calităţile instrumentarului respectiv. Curăţarea şi dezinfectarea endoscoapelor şi accesoriilor după fiecare endoscopie, presupune asigurarea unei dezinfecţii absolut sigure a aparatelor respective, cu excluderea mai ales a diseminării infecţiilor tuberculoase, hepatita B, C, HIV.SterilizareaEste necesară în cazul urmatoarelor tipuri de endoscoape:-pentru laparo-, mediastino-, toracoscoape-pentru amnioscopie-pentru artroscopie -pentru cisto-, ureteroscopie.Dezinfectare

Pentru intervenţii în regiuni ale organismului cu „floră naturală” instrumentarul trebuie dezinfectat corespunzător:-esofago-, gastro-, duodenoscopie-colo-, ileoscopie-procto-, recto-, sigmoidoscopie-histeroscopie-ERCP şi procedeele asociate, pancreatoscopia-bronho-, rinoscopie-laringoscopie cu endoscop rigid şi flexibil. Metodele chimice de dezinfectare necesită preparate de pe lista în vigoare elaborată şi acredidată de Ministerul Sănătăţii. Referitor la virusul hepatitei B, C şi HIV trebuiesc folosite preparate cu acţiune dovedită asupra lor. Trebuie respectate concentraţiile prevăzute, timpul de acţiune, schimbarea regulată a mijloacelor de dezinfectare folosite.Rolul asistentului medical în explorile endoscopice:Asistentul medical va informa pacientul în legatură cu explorarea care urmează să fie efectuată.- În mod obligatoriu pacientul trebuie să îşi dea consimţământul scris şi semnat în legătură cu explorarea efectuată.- Pacientul trebuie să fie informat şi despre necesitatea prelevării, probelor bioptice (dacă este cazul) şi să fie de acord cu acest lucru.- În cazul endoscopiilor care se efectuează fără anestezie asistenta trebuie să comunice cu pacientul pe tot timpul investigaţiei, să îi urmarească reacţiile şi semnele vitale (culorea tegumentelor, respiraţia, pulsul).- Asistenta efectuează anestezia locală (spray cu Xilină în orafaringe), administrează antialgice, sedative- O trusă de prim ajutor trebuie să fie tot timpul la dispoziţie în cazul în care starea generală a pacientului se deteriorează.- În cazul prelevărilor pieselor de biopsie asistentul medical va pregăti; pense de biopsie, anse de polipectomie, recipiente cu formol 4% pentru conservarea fragmentelor biopsiate pentru a fi trimise la laboratorul de anatomie patologică. - Materialul biopsiat va fi însoţit de fişa de evidenţă care cuprinde datele de identificare ale pacientului, nr. F.O, sau numărul de registru din ambulator, date despre fragmentul biopsiat, semnătura persoanei care a efectuat biopsia şi a medicului.Particularităţi în explorarea endoscopică:Ecoendoscopia – implică cunoşterea în detaliu a aparaturii utilizateEcoendoscopul prezintă un transductor cu frecvenţă înaltă plasat în vârful unui endoscop şi reuşeşte obţinerea de imagini transmurale de înaltă rezoluţie a pereţilor tubului digestiv şi a organelor învecinate. În acest scop asistentul medical trebuie să informeze pacientul că în dimineaţa examinării nu trebuie să se alimenteze, va obţine consimţământul informat asupra investigaţiei care urmează să fie efectuată, va poziţiona pacientul în decubit lateral stâng, îi va administra sedative, antialgice, antispastice, anestezie locală în orofaringe. Endoscopia digestivă efectuată cu ajutorul videocapsulei endoscopice:Endoscopia realizată cu ajutorul capsulei endoscopice este relativ un alt tip de endoscopie, bazată pe inghiţirea unei pastile de mărimea unui antibiotic, în care este

încorporată o cameră video şi o sursă de lumină. După ce a transmis imaginile din interiorul sistemului digestiv, capsula endoscopică este eliminată de organism în mod natural.Pregătirea pacientului pentru această investigaţie se face ca şi pentru orice altă endoscopie digestivă.La nivelul abdomenului pacientului va fi aplicat un receptor care va recepţiona imaginile transmise de câtre capsula endoscopică pe tot traiectul tubului digestiv.Ulterior aceste imagini vor fi transferate pe un PC şi interpretate de câtre medicul gastroenterolog.Dezavantajele aceste examinări sunt reprezentate de costul crescut al capsulei şi de imposibilitatea prelevării de probe bioptice.Rolul asistentului medical în efectuarea sondajelor: Sondarea şi drenarea sunt intervenţii importante care pot fi efectuate în scop diagnostic şi terapeutic. Îngrijirea şi supravegherea corespunzătoare necesită cunoştinte temeinice în vederea asigurării suportului necesar menţinerii şi satisfacerii cerinţelor primare.Sondele de compresie esofagiană (Sengstaken – Blakemore) sunt tuburi speciale folosite la hemostaza sângerărilor varicelor esofagiene, esofundice sau fundice când nu este posibilă altă cale de oprire a hemoragiei.Hemostaza se realizează prin umplerea cu aer a balonaşului (parte din lumenul sondei).Sondele gastroduodenale sunt folosite pentru sondarea stomacului şi duodenului.Au rol în: - aspirarea secreţiilor gastrice (pancreatita acută, ileus, atonie gastrointestinală postchirurgicală)- aspirarea sângelui din tractul gastrointestinal- spălătura gastrică evacuatorie în intoxicaţii- administrarea de medicamente- alimentarea pacienţilor care nu se pot hrăni oralSondele de intestin subţire sunt tuburi de cauciuc sau material plastic folosite pentru sondarea în scop terapeutic a intestinului subţire. Utilizarea lor de elecţie se face pentru evacuarea intestinală din ileusul paralitic sau mecanic. Sondele de intestin subţire sunt radioopace şi gradaţii de lungime.prezintă

TEHNICI DE NURSING

CAPITOLUL I

Fişa 1. Controlul infecţiilor nosocomiale 1. 1. Spălatul mâinilor 1. 2. Îmbrăcarea şi dezbrăcarea mănuşilor 1. 3. Colectarea şi depozitarea deşeurilor conform PU

1. 1. SPĂLATUL MÂINILOR

1. 1. 1. OBIECTIVE:Prevenirea şi controlul extinderii infecţiilor:

De la pacient la personal De pe mâinile personalului la pacient în timpul unor acte de îngrijire sau

medicale invazive De la un pacient la altul

1. 1. 2. PREGĂTIREA MATERIALELOR Apă caldă Săpun dezinfectant Prosop de unică folosinţă Perie pentru unghii

1. 1. 3. EFECTUAREA PROCEDURII:Spălaţi mâinile în următoarele situaţii :

Când se începe serviciul Când murdăria este vizibilă Înainte şi după contactul cu pacientul După contactul cu o sursă de microorganisme (sânge, secreţii, excreţii),

membrane mucoase, pielea neintactă sau obiecte care pot fi contaminate (echipamente, instrumente)

În timpul îngrijirilor, între proceduri aplicate aceluiaşi client dacă situaţia o cere Înainte de executarea procedurilor invazive aşa ca plasarea i.v. a unui cateter

înainte de pregătirea şi după administrarea medicamentelor Înainte de prepararea sau servirea alimentelor Înainte şi după suflarea nasului şi folosirea toaletei Înainte şi după îndepărtarea mănuşilor (îmbrăcarea mănuşilor nu îndepărtează

necesitatea spălării mâinilor) După terminarea serviciului

1. 1. 4. EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII

Bilanţ pozitiv: Nu s-a dezvoltat nici o infecţie După efectuarea procedurilor de catre asistentul medical, pacientul este în

siguranţă, la fel ca şi asistentul medicalBilanţ negativ-intervenţii:Uscăciunea pielii, crăpături, fisuri şi iritaţii; acestea sunt cele mai comune dupa utilizarea repetată a antisepticului, în special la persoane cu pielea sensibilă

Aplicaţi o cremă emolientă pe mâini după fiecare spălare sau contact cu agenţi de curăţare

Anunţaţi medicul în caz de dermatită1. 2. ÎMBRĂCAREA ŞI DEZBRĂCAREA MĂNUŞILOR1. 2. 1. ÎMBRĂCAREA MĂNUŞILOR

1. 2. 1. a. OBIECTIVE:Furnizarea unei bariere adiţionale împotriva extinderii unei infecţii

1. 2. 1. b. EFECTUAREA PROCEDURII Pregătiţi mănuşile Spălaţi şi uscaţi cu grijă mâinile Îmbrăcaţi mănuşile

1. 2. 2. DEZBRĂCAREA MĂNUŞILOR1. 2. 2. a. OBIECTIVE:

Îndepărtarea mănuşilor folosite pentru executarea procedurilor medicale sau de îngrijire în vederea prevenirii extinderii infecţiei

1. 2. 2. b. EFECTUAREA PROCEDURII: Prindeţi cu mâna dominantă manşeta mănuşii de pe cealaltă mână şi dezbrăcaţi

ţinând zona contaminată spre interior Continuaţi să ţineţi mănuşa Introduceţi degetele mâinii dezbrăcate (nedominantă) în interiorul mănuşii

rămase Prindeţi mănuşa din interior şi înlăturaţi-o întorcând-o peste mână şi peste

cealaltă mănuşă Aruncaţi mănuşile în container

1. 2. 2. c. REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Colectaţi mănuşile folosite în containerul special respectând precauţiile

universale1. 3. COLECTAREA ŞI DEPOZITAREA DEŞEURILOR CONFORM PU

1. 3.1. Deşeuri înţepătoare tăietoare sunt reprezentate de ace ace cu fir catetere seringi cu ac branule lame de bisturiu de unică folosinţă pipete sticlărie de laborator ori altă sticlărie spartă sau nu, care au venit în contact

cu material infecţios. Aceste deşeuri se consideră infecţioase conform Precauţiunilor universale;

COLECTAREA SE FACE ÎN CUTIILE GALBENE, DIN PLASTIC DUR.1. 3. 2. Deşeuri infecţioase

seringi perfuzoare cu tubulatură recipiente care au conţinut sânge sau alte lichide biologice

câmpuri operatori mânuşi sonde şi alte materiale de unică folosinţă comprese pansamente şi alte materiale contaminate membrane de dializă pungi de material plastic pentru colectarea urinei materiale de laborator folosite , scutece de unică folosinţăCOLECTAREA SE FACE ÎN CUTIILE GALBENE, DIN CARTON.

1. 3. 3. Deşeuri menajereMateriale şi deşeuri necontaminate cu lichide biologice sau patologice.COLECTAREA ÎN SACI MENAJERI, NEGRI.

CAPITOLUL IIFişa 2. Igiena şi confortul pacientului 2.1. Schimbarea lenjeriei patului neocupat 2.2. Schimbarea lenjeriei patului ocupat de pacientul imobilizat - cu bolnavul în poziţie şezând şi în decubit 2.2.1. Schimbarea alezei 2.2.2. Schimbarea lenjeriei de corp la pacientul imobilizat 2.3.Toaleta pacientului imobilizat 2.3.1. Baia parţială la pat 2.3.2. Îngrijirea mucoasei nazale 2.3.3. Îngrijirea urechilor 2.3.4. Îngrijirea cavităţii bucale 2.3.5. Îngrijirea protezelor dentare 2 3.6. Îngrijirea unghiilor 2.3.7. Îngrijirea părului 2.4. Schimbarea poziţiei pacientului imobilizat adinamic 2.5. Mobilizarea pacientului 2.6. Captarea eliminărilor fiziologice şi patologice

2.6.1. Captarea urinei2.6.2. Colectarea materiilor fecale 2.6.3. Captarea sputei 2.6.4. Captarea vărsăturilor

2. 1. SCHIMBAREA LENJERIEI DE PAT NEOCUPAT – FĂRĂ PACIENT2. 1. 1. OBIECTIVE:Asigurarea condiţiilor de igienă şi de confort2. 1. 2. NECESAR MATERIALE:

Cărucior pentru lenjerie Mănuşi de unică folosinţă Cearşaf de pat Cearşaf de pătură/plic Faţa de pernă Pătură Aleza

2. 1. 3. EFECTUAREA PROCEDURII

Verificaţi materialele alese Îmbracaţi mănuşi Transportaţi materialele în salon Îndepărtaţi noptiera de lângă pat Puneţi sacul pentru lenjeria murdară în partea opusă a patului, la picioare Îndepărtaţi lenjeria murdară şi introduceţi-o în sacul special pregătit în acest scop Schimbaţi mănuşile Puneţi cearşaful de pat peste saltea, la mijloc Întindeţi cu o mână o parte a cearşafului spre cap, iar cu cealaltă spre picioare

(partea opusă) Introduceţi cearşaful adânc sub saltea la capetele patului şi cu mâna de lângă pat

prindeţi partea liberă a cearşafului la o distanţă de colţ, egală cu lungimea marginilor care atârnă şi ridicaţi-o în sus lângă (pat)/ saltea

Introduceţi sub saltea partea din triunghiul format care o depăşeşte, apoi lăsaţi în jos partea ridicată şi introduceţi sub saltea restul triunghiului împreună cu partea laterală a cearşafului realizând un plic

Procedaţi la fel şi pentru celelalte colţuri Aşezaţi aleza la mijlocul patului şi derulaţi-o ca pe cearşaful de pat Introduceţi aleza adânc sub saltea pe părţile laterale ale patului Întindeţi cearşaful plic în lungimea patului şi peste el, pătura Introduceţi pătura în cearşaf şi fixaţi colţurile Fixaţi cearşaful şi pătura la picioarele patului introducându-le sub saltea Efectuaţi pliul de confort (cu o mână deasupra patului iar cu cealaltă dedesubt,

trageţi spre picioare şi formaţi această cută) Aranjaţi colţurile de la capătul distal al patului sub formă de plic Introduceţi pătura şi cearşaful pe părţile laterale ale patului Puneţi la capul patului perna înfăţată

2. 1. 4. REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Reaşezaţi noptiera la locul ei de lângă pat Scoateţi sacul cu rufe murdare din salon Aerisiţi salonul Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi-vă pe mâini

2. 1. 5. NOTAREA PROCEDURIINotaţi:- data şi ora2. 2. SCHIMBAREA LENJERIEI PATULUI OCUPAT DE PACIENTUL IMOBILIZAT

Pacient in poziţie şezândă şi în decubit2. 2. a. OBIECTIVE:

Asigurarea condiţiilor de igienă şi confort Evitarea complicaţiilor la pacientul imobilizat

2. 2. b. NECESAR MATERIALE Cărucior pentru lenjerie Cearşaf plic Cearşaf de pat

Faţă de pernă Aleză Pilotă Mănuşi de unică folosinţă Sac pentru rufe murdare

2. 2. c. PREGĂTIRE PSIHICĂ Informaţi pacientul şi asiguraţi-l de inofensivitatea procedurii Explicaţi pacientului modul de desfăşurare a procedurii şi contribuţia sa la

realizarea acesteia Obţineţi consimţământul informat

2. 2. d. PREGĂTIRE FIZICĂ Verificaţi dacă s-a măsurat temperatura şi pulsul Schimbaţi lenjeria după efectuarea toaletei Alegeţi metoda de schimbare în funcţie de poziţia în care poate fi aşezat pacientul

şi de limitele sale de mobilizare2. 2. e. EFECTUAREA PROCEDURII

A. La pacientul care se poate ridica în poziţie şezândă (se foloseşte schimbarea în lăţime)

Aduceţi materialele în salon Îmbrăcaţi mănuşile Îndepărtaţi noptiera de lângă pat

Pregătiţi materialele astfel: Rulaţi cearşaful de pat pe lăţime şi aşezaţi-l pe carucior; dacă pacientul necesită

aleză rulaţi-o împreună cu cearşaful Îndepărtaţi pătura şi lăsaţi pacientul acoperit cu cearşaful sau înlocuiţi cu o pilota Introduceţi pătura în cearşaful plic şi împachetaţi în armonică, în trei la început

pe lăţime şi apoi încă o dată reducând cele două dimensiuni (lungime, lăţime) la o treime, aşezaţi pe căruţ

Faţa de pernă Schimbaţi mănuşile Degajaţi cearşaful murdar de sub saltea Acoperiţi pacientul şi ridicaţi-l în poziţie şezândă Îndepărtaţi perna şi rulaţi cearşaful murdar până aproape de pacient Poziţionaţi echidistant cearşaful curat la capătul patului şi pe suprafaţa acestuia

pentru a putea fi fixat sub saltea Derulaţi cearşaful curat până aproape de cel murdar Schimbaţi faţa de pernă şi aşezaţi perna pe pat Culcaţi pacientul în decubil dorsal şi rugaţi-l dacă poate să se ridice puţin pentru

a continua schimbarea Introduceţi mâna dinspre capul pacientului sub regiunea fesieră şi ridicaţi în

acelaşi timp lenjeria murdară Cu cealaltă mână rulaţi spre picioarele pacientului lenjeria murdară şi întindeţi

cearşaful curat Ridicaţi în acelaşi mod picioarele şi continuaţi rularea şi respectiv derularea Introduceţi cearşaful murdar în sac Întindeţi bine cearşaful de pat, eventual aleza şi fixaţi sub saltea

B. La pacientul care nu se poate ridica(se foloseşte schimbarea în lungime)

Îmbracaţi mănuşile Rulaţi cearşaful de pat într-o singură direcţie, pe dimensiunea mare (lungime) Îndepărtaţi cearşaful murdar de sub saltea Întoarceţi pacientul în decubit lateral sprijinindu-l sub axilă, sub umeri şi la

nivelul genunchilor Trageţi perna spre marginea patului şi aşezaţi-o sub capul acestuia Rugaţi persoana care vă ajută să sprijine pacientul susţineţi-l amândouă Rulaţi cearşaful murdar până lângă pacient şi derulaţi cearşaful curat având grijă

să fie bine poziţionat pentru a putea fi fixat la capete şi pe laturi Aduceţi pacientul în decubit dorsal apoi în decubit lateral pe partea opusă

sprijinind capul pe antebraţ Trageţi perna sub capul pacientului Continuaţi rularea cearşafului murdar şi derularea celui curat Introduceţi cearşaful murdar în sac Aduceţi pacientul în decubit dorsal Întindeţi bine cearşaful curat şi fixaţi la capete şi pe margini executând colţul Schimbaţi faţa de pernă

Schimbarea cearşafului plic în ambele situaţii Aşezaţi cearşaful cu pătura deasupra pacientului încăt marginea liberă de

dedesubt să fie sub bărbia bolnavului, iar cea de deasupra să fie orientată spre picioarele pacientului

Rugaţi pacientul sau o altă persoană să ţină marginea cearşafului sub bărbia acestuia

Aşezaţi- vă de o parte a patului, iar ajutorul de cealaltă Prindeţi cu mâna dinspre capul pacientului colţul liber al cearşafului curat, iar cu

cealaltă pe cel al cearşafului murdar Cu o mişcare rapidă, sincronizată, întindeţi cearşaful curat împreună cu pătura

şi/sau învelitoarea şi îndepărtaţi-l pe cel murdar Introduceţi cearşaful murdar în sac Verificaţi dacă cearşaful de pat şi lenjeria de corp sunt bine întinse Efectuaţi pliul de confort la picioarele pacientului şi eventual fixaţi sub saltea, să

nu alunece.2. 2. f. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Aşezaţi pacientul în poziţie comodă sau în cea recomandată de afecţiunea şi/sau starea sa.

Observaţi confortul şi măsuraţi funcţiile vitale2. 2. g. REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Îndepărtaţi învelitoarea şi acoperiţi pacientul cu pătura Îndepărtaţi sacul cu rufe murdare Reaşezaţi noptiera la locul ei Îndepărtaţi mănuşile, spălaţi-vă mâinile

2. 2. h. NOTAREA PROCEDURII

Notaţi data, ora şi metoda folosită Descrieţi reacţia pacientului şi starea sa Consemnaţi orice manifestare care ar putea schimba ceva în planul de îngrijire

2. 2. i. EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv: obiective realizate

Schimbarea s-a făcut în condiţii bune Pacientul are o stare de confort

Bilanţ negativ: obiective nerealizate-intervenţii 1. Pacientul acuză oboseală, dureri

Lucraţi blând, lăsaţi pacientului timp de odihnă 2. Pacientul refuză schimbarea:

Discutaţi încă o dată cu pacientul Apelaţi la aparţinători daca este cazul

2. 2. 1. SCHIMBAREA ALEZEIa. OBIECTIVAsigurarea condiţiilor de igienă, de confort şi siguranţă

b. NECESAR MATERIALE Aleza curată Sac pentru lenjerie murdară Alcool Talc Mănuşi de unică folosinţă

c. ETAPE - PREGĂTIREA PSIHICĂ

Informaţi, încurajaţi şi susţineţi moral pacientul Explicaţi scopul procedurii, efectele acesteia Obţineţi consimţământul informat

- PREGĂTIREA FIZICĂ Asezaţi pacientul în poziţia potrivită în funcţie de starea sa

d. EFECTUAREA PROCEDURII1) Schimbarea alezei la pacientul care se poate ajuta

Rulaţi aleza curată în lăţime Ridicaţi pătura aşezând-o în triunghi de o parte Rulaţi aleza murdară Întindeţi cearşaful şi materialul impermeabil Derulaţi aleza curată fixând-o sub saltea Treceţi de partea opusă a patului Cereţi pacientului să-şi ridice trunchiul în arc dacă poate sau susţineţi regiunea

lombară a pacientului cu mâna dinspre cap Trageţi aleza murdară introducând-o în sacul de rufe murdare Derulaţi rapid restul alezei curate şi fixaţi-o sub saltea de partea cealaltă a patului Rearanjaţi patul punând totul în ordine

2) Schimbarea alezei la pacientul care nu se poate ajuta Procedaţi ca şi în cazul schimbării cearşafului de pat în lungime Controlaţi starea

regiunii sacrale Masaţi cu alcool şi pudraţi cu talc

e. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Aşezaţi pacientul în poziţie comodă Observaţi faciesul pacientului şi măsuraţi pulsul Întrebaţi pacientul dacă este obosit sau dacă are dureri

f. NOTAREA PROCEDURIINotaţi:

Procedura în planul de îngrijire şi în fişa de proceduri Numele şi prenume persoanei care a efectuat procedura Data şi ora, eventuale constatări privind starea tegumentelor, controlul

sfincterelorg. REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Colectaţi lenjeria murdară în coş Reaşezaţi noptiera şi scaunele la locul lor Scoateţi sacul cu lenjerie murdară din salon Aerisiţi salonul Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi-vă pe mâini

h. EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv: obiective realizate

Procedura şi-a atins scopul Pacientului i s-a asigurat confortul necesar Pacientul este destins cu facies relaxat, comportament adecvat, simţindu-se în

siguranţăBilanţ negativ: obiective nerealizate-intervenţii1. Pacient nemulţumit, morăcănos, prezintă disconfort din cauza agitaţiei, s-au format cute care-l deranjează

Rezervaţi mai mult timp pentru a sta de vorba cu pacientul Verificaţi cu grijă lenjeria să fie bine întinsă

2. Pacientul refuză să i se schimbe aleza Apelaţi la nevoie la o persoană semnificativă pentru bolnav, care să vă ajute să

stabiliţi relaţii de colaborare2. 2. 2. SCHIMBAREA LENJERIEI DE CORP ÎN CAZUL PAC. IMOBILIZAT1. Schimbarea pijamaleia. OBIECTIVE

Menţinerea stării de igienă şi confort Prevenirea escarelor de decubit Creşterea demnitaţii pacientului Păstrarea identităţii

b. NECESAR MATERIALE Pijama încălzită Cuvertură Pudră de talc Sac pentru lenjeria murdară Mănuşi de unică folosinţă

c. ETAPE PREGĂTIREA PSIHICĂ

Informaţi pacientul şi explicaţi-i necesitatea procedurii Explicaţi pacientului cum poate participa la procedură Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIREA FIZICĂ Asiguraţi intimitatea şi respectaţi pudoarea Întrebaţi pacientul dacă are nevoie de ploscă sau urinar înainte de procedură

d. EFECTUAREA PROCEDURII Aşezaţi lenjeria curată pe un căruţ, în apropierea patului Obţineţi informaţii despre posibilităţile de mobilizare a pacientului Apreciaţi resursele fizice ale pacientului Explicaţi-i procedura Pliaţi pătura la picioarele pacientului Înveliţi pacientul cu un pled încălzit Spălaţi-vă mânile, îmbrăcaţi mănuşi

Dezbrăcarea şi îmbracărea bluzei la pacientul care se poate ridica în poziţie şezândă Descheiaţi nasturii pijamalei Ridicaţi pacientul în poziţie şezândă Rulaţi pijamaua de la spate spre ceafă şi treceţi-o peste cap rugând pacientul să

flecteze capul Rulaţi fiecare mânecă şi îmbrăcaţi pe rând braţele Scoateţi mâinile în afara mânecilor Ridicaţi bluza pe spatele bolnavului şi îmbrăcaţi umerii Fricţionaţi uşor spatele pacientului încheiaţi nasturii

Dezbrăcarea şi îmbrăcarea bluzei la pacientul care nu se poate ridica Descheiaţi nasturii Întoarceţi pacientul în decubit lateral şi dezbrăcaţi braţul eliberat Întoarceţi pacientul în decubit lateral invers şi dezbrăcaţi celălalt braţ îndepărtând

bluza Menţineţi pacientul în decubit lateral Rulaţi mâneca şi îmbrăcaţi braţul liber Întoarceţi cu blândeţe pacientul în decubit lateral invers şi îmbrăcaţi celalalt braţ

întinzând bluza pe spate Aduceţi pacientul în decubit dorsal Încheiaţi nasturii

Îndepărtarea şi îmbrăcarea pantalonilor Ridicaţi regiunea lombosacrată a pacientului şi trageţi cu grijă pantalonii spre

picioare Aşezaţi pacientul pe pat Ridicaţi uşor membrele inferioare şi continuaţi dezbrăcarea Puneţi pantalonii murdari în sac Observaţi aspectul membrelor inferioare Îmbrăcaţi pe rând fiecare membru şi trageţi pantalonii până aproape de şezut Coborâţi şi aşezaţi pe pat membrele inferioare Ridicaţi regiunea fesieră şi trageţi în sus pantalonii Verificaţi dacă cearşaful e bine întins Încheiaţi nasturii

e. ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Aşezaţi pacientul în poziţie comodă Observaţi faciesul şi măsuraţi pulsul Refaceţi patul şi înveliţi pacientul cu o pătură Verificaţi dacă pacientul se simte bine

f. REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Îndepărtaţi sacul cu lenjerie murdară Îndepărtaţi învelitoarea Îndepărtaţi mănuşile şi spalaţi-vă mâinile

g. NOTAREA PROCEDURIINotaţi:

Procedura, data, ora Orice observaţie legată de starea şi reacţia pacientului

h.EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:obiective realizate

Schimbarea s-a făcut fără incidente Pacientul exprimă starea de confort, nu are dureri Nu se observă modificări la nivelul tegumentelor

Bilanţ negativ: obiective nerealizate-intervenţiiPacientul prezintă eritem la nivelul punctelor de sprijin

Aplicaţi pudra de talc Schimbaţi poziţia pacientului

Pacientul reclamă manevre brutale şi oboseală, dureri Liniştiţi pacientul, rămâneţi o vreme lăngă el Administraţi un calmant dacă medicul recomandă

Lenjeria nu este bine întinsă, pacientul acuză jenă Se reaşează patul după schimbarea lenjeriei Se întind bine cearşeafurile

2. Schimbarea cămăşii de noapte a. OBIECTIVE

Menţinerea stării de igienă şi confort Prevenirea escarelor de decubit Creşterea demnităţii pacientului

b. NECESAR MATERIALE Cămaşă de noapte încălzită Pilotă Pudră de talc Sac pentru lenjeria murdară Mănuşi de unică folosinţă

c. ETAPEPREGĂTIREA PSIHICĂ

Informaţi pacientul şi explicaţi-i necesitatea procedurii Explicaţi pacientului cum poate participa la procedură Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIREA FIZICĂ Asiguraţi intimitatea şi respectaţi pudoarea

Întrebaţi pacientul dacă are nevoie de ploscă sau urinar înainte de procedurăEFECTUAREA PROCEDURII

Aşezaţi lenjeria curată pe un cărut, în apropierea patului Obţineţi informaţii despre posibilităţile de mobilizare a pacientului Apreciaţi resursele fizice ale pacientului Explicaţi pacientului procedura Pliaţi pătura la picioarele pacientului Înveliţi pacientul cu o cuvertură încălzită Spălaţi mâinile

La bolnavul care se poate ridica în poziţie şezândă Dezbrăcarea cămăşii

Ridicaţi şezutul pacientului şi trageţi în sus cămaşa Ridicaţi apoi pacientul în poziţie şezândă dacă este posibil Rulaţi cămaşa până la ceafă şi treceţi cămaşa peste cap Scoateţi mânecile prin coborârea braţelor Introduceţi cămaşa murdară în sacul de rufe Observaţi punctele de sprijin Pudraţi cu talc

Îmbrăcarea cămăşii Rulaţi cămaşa curată de la poale către guler Rulaţi pe rând fiecare mânecă şi îmbrăcaţi braţele Treceţi cămaşa curată şi caldă deasupra capului lăsând-o să alunece până lângă

şezut Ridicaţi şezutul şi întindeţi bine cămaşa Încheiaţi nasturii Întindeţi şi fixaţi bine cearşaful de pat

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Aşezaţi pacientul în poziţie comodă (sau recomandată de medic) Observaţi faciesul pacientului, măsuraţi pulsul Întrebaţi pacientul dacă este obosit sau dacă are dureri

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Îndepărtaţi învelitoarea şi acoperiţi pacientul cu pătura Îndepărtaţi sacul cu lenjerie murdară Îndepărtaţi mănuşile şi spălaţi-vă mâinile

NOTAREA PROCEDURIINotaţi

Procedura, data, ora Orice observaţie legată de starea şi reacţia pacientului

d. EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Schimbarea s-a făcut fără incidente Pacientul exprimă starea de confort, nu are dureri Nu se observă modificări la nivelul tegumentelor

Bilanţ negativ: Pacientul prezintă eritem la nivelul punctelor de sprijin

Aplicaţi pudră de talc

Schimbaţi poziţia pacientuluiPacientul reclamă manevre brutale şi oboseală, dureri

Liniştiţi pacientul, rămâneţi o vreme lânga el Administraţi un calmant dacă medicul recomandă

Lenjeria nu este bine întinsă, pacientul acuză jenă Se reaşează patul după schimbarea lenjeriei, se întind bine cearşafurile

Observaţii: Dacă bolnavul este inconştient, folosiţi o bluză de pijama care să nu

ajungă sub regiunea fesieră a acestuia După schimbarea lenjeriei de corp aplicaţi pe pat aleză şi muşama

2. 3. TOALETA PACIENTULUI IMOBILIZAT2. 3. 1. BAIA PARŢIALĂ LA PATOBIECTIVE

Menţinerea pielii în stare de curăţenie Prevenirea apariţiei leziunilor cutanate Asigurarea stării de igienă şi confort a pacientului prin curăţarea pe regiuni,

descoperind progresiv numai partea care se va spăla.NECESAR MATERIALE

Paravan Masă mobilă pentru materiale, acoperită cu un câmp Mănuşi de unică folosinţă Mănuşi preimbibate, pentru toaletă Perii de unghii Foarfece pentru unghii / pilă de unghii Perie de dinţi / pastă de dinţi Pahar pentru spălat pe dinţi Pahar cu soluţie antiseptică pentru gargară Aleză Alcool mentolat Pudră de talc Pijamale şi lenjerie de pat curate Sac pentru lenjeria murdară

ETAPEa) PREGĂTIREA PSIHICĂ

Informaţi şi explicaţi pacientului procedura Stabiliţi de comun acord cu pacientul ora efectuării toaletei ţinând seama de

orarul mesei, investigaţiilor, tratamentului Obţineţi consimţământul informat şi aflaţi preferinţele sale în legătură cu igiena

b) PREGĂTIREA FIZICĂ Apreciaţi starea pacientului pentru a evita o toaletă prea lungă, obositoare Dacă starea pacientului îi permite încurajaţi-l să se spele singur, asigurâdu-i

independenţa şi ajutaţi-l doar la nevoie Asiguraţi intimitatea pacientului Întrebaţi pacientul dacă doreşte să i se servească urinarul sau plosca

EFECTUAREA PROCEDURII Asiguraţi-vă că temperatura din salon este peste 20 C Asiguraţi-vă că geamurile şi uşa să fie închise pe tot timpul procedurii Aşezaţi paravanul în jurul patului Aşezaţi pacientul în poziţie decubit dorsal Dezbrăcaţi şi acoperiţi cu cearşaf Pliaţi pătura şi aşezaţi-o pe pat la picioarele bolnavului Descoperiţi progresiv numai partea care se va curăţa

RESPECTAŢI ORDINEA ÎN CARE SE VA EFECTUA TOALETA: FEŢEI ŞI GÂTULUI

Spălaţi-vă mâinile Îmbracati mănuşile de consultaţie, apoi mănuşa preîmbibată Curăţaţi fruntea de la mijloc spre tâmple Curăţaţi cu mişcări circulare regiunea periorală şi perinazală Insistaţi la urechi în şanţurile pavilionului şi regiunea retroauriculară Curăţaţi gâtul, Schimbaţi mănuşaPARTEA ANTERIOARA A TORACELUI Curăţaţi cu mişcări ferme, evitând gâdilarea pacientului; insistaţi la axile Folosiţi deodorant, dacă pacientul doreşte Insistaţi la femei, la pliurile submamare Observaţi respiraţia pacientului şi eventuale iritaţii ale pielii sau alte

modificări Acoperiţi toracele şi membrele superioare

MEMBRELE SUPERIOARE Întindeţi aleza absorbantă sub membrul superior, Curăţaţi prin mişcări lungi şi blânde. Începeţi de la articulaţia pumnului spre

umăr, stimulând astfel circulaţia venoasă ABDOMENUL

Dezveliţi abdomenul pacientului Insistaţi la nivelul pliurilor inghinale, unde datorită transpiraţiei şi lipsei de igienă

a unor persoane pot apărea foarte uşor iritaţii ale pielii Insistaţi la nivelul ombilicului care la unii pacienţi poate fi foarte murdar.

PARTEA POSTERIOARĂ A TORACELUI ŞI REGIUNEA SACRATĂ Aşezaţi pacientul în poziţie de decubit lateral, fiind susţinut de o altă asistentă

medicală Aşezaţi aleza sub trunchiul pacientului Masaţi spatele pacientului cu alcool mentolat; observaţi proeminenţele osoase şi

verificaţi starea pielii în punctele de sprijin Aplicaţi pudra de talc într-un strat foarte subţire Acoperiţi spatele pacientului Curăţaţi regiunea anală dinspre faţă spre spate, astfel încât să evitaţi contaminarea

regiunii perineale; Observaţi atent starea pielii în zonele predispuse apariţiei escarelor

MEMBRELE INFERIOARE Aşezaţi aleza sub membrele inferioare Readuceţi pacientul în decubit dorsal,

Insistaţi la nivelul genunchiului, plicii poplitee, în regiunea tendonului lui Ahile şi a calcaneului

Curăţaţi prin mişcări blânde dinspre gleznă spre şold pentru a stimula circulaţia venoasă;

Observaţi atent starea pielii în zonele predispuse apariţiei escarelor Pudraţi într-un strat foarte subţire plicile naturale Tăiaţi unghiile Acoperiţi pacientul cu cearşaful

ORGANELE GENITALE ŞI REGIUNEA PERIANALĂ

Încheiaţi toaleta la pat a pacientului. Dacă starea generala a pacientului îi permite, aceasta se poate spăla singur, în timp ce asistenta va controla dacă s-a efectuat corect

Folositi apa, mănuşa de baia şi prosoop Îmbrăcaţi mănuşa de unică folosinţă Aşezaţi bolnava în poziţie ginecologică Izolaţi patul cu aleza absorbantă pe care o introduceţi sub regiunea sacrată Introduceţi bazinetul sub pacient Îmbrăcaţi mănuşa de baie peste mănuşa de cauciuc Spălaţi regiunea genitală dinspre anterior spre posterior, evitând regiunea anală;

folosiţi săpun neutru (neiritant pentru piele şi mucoase) Limpeziţi cu apă curată foarte atent pentru îndepărtarea săpunului; Puteţi folosi tampoane şi o pensă porttampon, având grijă să curăţaţi toate pliurile

şi să schimbaţi des tampoanele pentru a nu transporta germeni dinspre regiunea anală spre cea genitală

Îndepărtaţi bazinetul de sub pacient şi ştergeţi foarte bine organele genitale şi regiunea din jur folosind al treilea prosop

ÎN TIMPUL PROCEDURII EXAMINAŢI TEGUMENTELE ŞI OBSERVAŢI EVENTUALE MODIFICĂRI ! (ROŞEAŢĂ/IRITAŢIE)ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Fricţionaţi cu alcool mentolat, în special regiunile predispuse la escare, pentru activarea circulaţiei sanguine

Schimbaţi lenjeria de corp şi pat şi întindeţi bine pătura pentru a nu jena pacientul

Acoperiţi pacientul şi asiguraţi-vă că este într-o poziţie de confort fizic şi psihic Supravegheaţi funcţiile vitale Dacă pacientul este purtător de sonde asiguraţi-vă că sunt permeabile şi bine

poziţionate REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Strângeţi materialele folosite şi lenjeria murdară în recipiente speciale Curăţaţi materialele în vederea dezinfecţiei şi depozitării Îndepărtaţi mănuşile şi spălaţi-vă mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi:

Data şi ora efectuării, numele persoanei care acordat îngrijirea Orice fel de modificări ale aspectului pielii şi informaţi medicul Măsurile de prevenire ale escarelor Nivelul de participare al pacientului la efectuarea toaletei

Eventualele modificări ale funcţiilor vitaleEVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Observaţi reacţia pacientului la efectuarea toaletei Starea de mulţumire şi de confort a pacientului răsplăteşte pe deplin munca

dumneavoastră Pacientul nu prezintă modificări ale tegumentelor

Bilanţ negativ-intervenţii :1. Pacientul acuză dureri în timpul manevrelor

Lucraţi blând, cu mişcări lente şi comunicaţi permanent cu pacientul Rezervaţi-vă suficient timp pentru a nu apela la manevre grăbite/brutale Consultaţi medicul dacă poate fi administrat un calmant

2. Pacientul prezintă eritem la nivelul punctelor de sprijin fiind predispus la escare Stabiliţi măsuri concrete de prevenire şi combatere a escarelor (masaj,

schimbarea poziţiei, pudrarea cu talc, etc.) Comunicaţi informaţiile semnificative colegelor care asigură continuitatea

îngrijirilor3. Pacientul prezintă iritare la nivelul plicilor

Evitaţi transpiraţia şi umezeala Aplicaţi unguente recomandate de medic

2. 3. 2. ÎNGRIJIREA MUCOASEI NAZALEOBIECTIVE

Menţinerea permeabilităţii căilor respiratorii superioare şi prevenirea apariţiei leziunilor la pacienţii cu sonda nazofaringiană sau nazogastrică

Îndepărtarea secreţiilor şi crustelorNECESAR MATERIALE

Tavă medicală Tampoane sterile montate pe beţişoare Soluţie sterilă de ser fiziologic Soluţie de apă oxigenată diluată Tăviţă renală Manuşi de unică folosinţă

ETAPE a) PREGĂTIREA PSIHICĂ

Informaţi pacientul şi rugaţi-l să nu se mişte Explicaţi-i pacientului colaborant cum poate participa la executarea procedurii Obţineţi consimţământul informat

b) PREGĂTIREA FIZICĂ Aşezaţi pacientul în decubit dorsal Rugaţi-l să-şi întoarcă uşor capul într-o parte

EFECTUAREA PROCEDURII Spălaţi-vă mâinile şi îmbrăcaţi mănuşile Curăţaţi fiecare fosă nazală cu câte un tampon steril îmbibat în ser fiziologic

Dacă pacientul prezintă sonda nazofaringiană sau nazogastrică: Dezlipiţi romplastul cu care este fixată sonda Retrageţi sonda cca 5-6cm

Curăţaţi tubul cu un tampon de urmele de romplast Îndepărtaţi crustele de pe mucoasa nazală cu un tampon umezit în apă oxigenată; Reintroduceţi sonda gastrică; sonda pentru oxigenoterapie se poate Reintroduce în

cealaltă fosă nazală Fixaţi sonda

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Controlaţi funcţionalitatea sondelor după curăţarea mucoasei nazale Supravegheaţi respiraţia pacientului Observaţi aspectul mucoasei

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Strângeţi materialul folosit în recipiente speciale Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi:

Data şi ora, observaţiile făcute Ora reintroducerii sondei

EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Procedura s-a desfăşurat fără incidente Căile respiratorii sunt libere, respiraţia se face normal Nu sunt leziuni pe mucoasă

Bilanţ negativ-intervenţii: Mucoasa nazală sângerează Informaţi medicul pentru a stabili conduita Acţionaţi conform prescripţiei

2. 3. 3. ÎNGRIJIREA URECHILOROBIECTIVE

Menţinerea stării de curăţenie a pavilionului urechii şi a conductului auditiv extern

Îndepărtarea depozitelor naturale (cerumen) sau a celor patologiceNECESAR MATERIALE

Tavă medicală Tampoane montate pe beţişoare Tăviţă renală Apă şi săpun Mănuşă preimbibată Prosop

ETAPEa) PREGĂTIREA PSIHICĂ

Informaţi pacientul şi explicaţi necesitatea procedurii Obţineţi consimţământul informat a pacientului

b) PREGĂTIREA FIZICĂ Aşezaţi pacientul în decubit dorsal şi rugaţi-l să-şi întoarcă capul într-o parte

EFECTUAREA PROCEDURII

Curăţaţi conductul auditiv extern cu un tampon uscat executând cu blândeţe mişcări de rotaţie

Spălaţi pavilionul urechii cu mănuşa preimbibată Insistaţi în şanţurile pavilionului şi regiunea retroauriculară Curăţaţi fiecare ureche cu un tampon separat Spălaţi pavilionul urechii cu mănuşa şi insistaţi în şanţurile pavilionului şi

regiunea retroauriculară Observaţi eventuale iritaţii retroauriculare sau leziunile produse prin compresiune

la bolnavii imobilizaţi Limpeziţi şi uscaţi bine cu prosopul, conductul şi pavilionul urechii

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Asiguraţi confortul pacientului

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Strângeţi materialul folosit în recipiente speciale Îndepărtaţi-vă mănuşile şi spălaţi-vă mâinile

NOTAREA PROCEDURIINotaţi:

Data şi ora, observaţiile făcuteEVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Pacientul nu acuză disconfort Bilanţ negativ-intervenţii:

Pacientul acuză dureri Pacientul prezintă secreţii otice Anunţaţi medicul pentru a solicita un consult de specialitate dacă este cazul

2. 3. 4. ÎNGRIJIREA CAVITĂŢII BUCALEOBIECTIVE

Îndepărtarea plăcii bacteriene Evaluarea stării de sănătate orală Reducerea posibilităţilor de infecţie Îndepărtarea gustului şi mirosului neplăcut al cavităţii bucale Să promoveze confortul pacientului şi educarea acestuia când este posibil

A. LA BOLNAVUL CONŞTIENTNECESAR MATERIALE

Periuţa personală Pastă de dinţi cu fluor Pahar cu apa Tăviţa renală (recipient) pentru apa folosită Aţă dentară Şervetele de hârtie, prosop, aleză absorbantă Apa de gură, dacă e solicitată Tavă pentru materiale

ETAPEa) PREGĂTIREA PSIHICĂ

Informaţi pacientul şi explicaţi necesitatea menţinerii igienei cavităţii bucale

Apreciaţi resursele fizice ale pacientului pentru a stabili modul de participare a acestuia, capacitatea de autonomie, starea mintală

Obţineţi consimţământul informat al pacientului b) PREGĂTIREA FIZICĂ

Aşezaţi pacientul în poziţia adecvată:a) şezând şi puneţi un prosop în jurul gâtului, dacă starea permiteb) decubit lateral cu capul uşor ridicat şi sprijinit pe o pernă protejată cu prosop

EFECTUAREA PROCEDURII Aduceţi materialele pregătite lângă bolnav Ajutaţi pacientul să se aşeze în poziţie adecvată stării sale Serviţi pacientului periuţa cu pasta şi paharul cu apă Susţineţi tăviţa renală sub bărbia pacientului sau în aproprierea feţei acestuia

aşezată pe pernă, acoperită cu aleza şi prosop Sfătuiţi pacientul să perie dinţii timp de 2-3 minute în sens vertical, pe ambele

feţe pentru îndepărtarea depozitelor sau resturilor de alimente Invitaţi pacientul să-şi clătească gura cu multă apă şi la sfârşit cu apă de gură

dacă doreşte Oferiţi pacientului aşezat în decubit o cană cu cioc sau cu un tub de sucţiune.

B. LA BOLNAVUL INCONŞTIENTNECESAR MATERIALE

Periuţa personală Pastă de dinţi cu fluor Prosop Tampoane pe porttampon Deschizător de gură Comprese de tifon sterile Apa boricată, Glicerină boraxată 2%, Glicerină boraxată cu Stamicin Spatulă linguală Tăviţă renală Mănuşi de unică folosinţă Vaselină pentru buze Seringă pentru aspirarea lichidului

ETAPE:PREGĂTIREA PACIENTULUI

Luaţi în considerare diagnosticul, tratamentul, dieta Observaţi starea pacientului şi apreciaţi nevoia de îngrijire, starea de hidratare,

aspectul buzelor Pacientul fiind necolaborant, îngrijirea se realizează de către asistenta medicală

FIZICĂ Aşezaţi pacientul în decubit lateral, cu toracele uşor ridicat; dacă nu este posibil

întoarceţi-i capul într-o parteEFECTUAREA PROCEDURII

Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi Aduceţi materialele lângă pacient Protejaţi perna cu un prosop şi aşezaţi alături tăviţa renală şi o seringă pentru

aspiraţie

Îndepărtaţi maxilarele cu ajutorul unui deschizător de gură şi fixaţi-l între molarii din spate pentru a menţine gura deschisă

Periaţi suprafaţa externă a dinţilor folosind o cantitate mică de pastă şi apă Aspiraţi cu seringa lichidul pentru a nu ajunge în căile respiratorii Renunţaţi la pastă şi periuţă dacă există riscul de aspirare în căile

respiratorii Folosiţi o spatulă linguală şi tampoane pentru a îndepărta obrajii şi buzele şi

pentru a curăţi mucoasa bucală Curăţiţi suprafaţa internă a dinţilor şi limba, bolta palatină folosind tampoane cu

Glicerină boraxată Observaţi mucoasa orală, starea gingiilor şi dinţilor, limba Stabiliţi îngrijirile ulterioare în funcţie de constatare Ungeţi buzele cu vaselină

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Asiguraţi pacientului o poziţie adecvată în raport cu starea sa generală Asiguraţi hidratare corespunzătoare pentru a preveni uscarea buzelor si a

mucoasei bucaleREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Îndepărtaţi materialele folosite colectând în containere speciale pe cele cu potenţial de infecţie

Plasaţi obiectele bolnavului pe noptieră Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURIINotaţi în fişă/planul de îngrijiri:

Data, ora, soluţiile folosite Aspectul mucoasei, existenţa eventualelor leziuni, sângerarea gingiilor, mirosul,

depoziteEVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Pacientul nu prezintă leziuni la nivelul mucoasei bucale Nu sunt semne de apariţia candidozei bucale

Bilanţ negativ-intervenţii: Pacientul aspiră lichid în căile respiratorii Anunţaţi medicul. Lezarea mucoasei bucale şi dinţilor cu deschizătorul sau porttamponul Lucraţi cu atenţie, solicitaţi ajutor la nevoie

2. 3. 5. ÎNGRIJIREA PROTEZELOR DENTAREOBIECTIVE:

Menţinerea igienei protezei şi a cavităţii oraleNECESAR MATERIALE:

Pahar mat Periuţă Pastă de dinţi Mănuşi de unică folosinţă

EFECTUAREA PROCEDURII

În cazul bolnavului conştient: Rugaţi pacientul conştient să-şi scoată proteza, să o cureţe şi noaptea să o pună

într-un pahar propriu netransparent Asiguraţi intimitatea acestuia dacă se jenează să-şi scoată proteza în prezenţa altor

persoane În cazul bolnavului inconştient:

Îmbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă Prindeţi proteza cu o bucată de tifon şi îndepărtaţi-o cu blândeţe Spălaţi proteza cu pastă şi periuţă Păstraţi proteza într-un pahar special, mat Redaţi pacientului proteza când îşi recapătă starea de conştienţă Clătiţi proteza înainte de a o reda

2. 3. 6. ÎNGRIJIREA UNGHIILOROBIECTIVE:Se face în cadrul băii pe regiuni sau separat, după caz pentru:

Îndepărtarea depozitului subunghial Evitarea leziunilor prin grataj la pacienţi, cu prurit Obţinerea unei aparenţe îngrijite a pacientului

NECESAR MATERIALE: Apă şi săpun, recipient Periuţă de unghii Forfecuţă şi pilă de unghii Prosop, aleză Mănuşi de unică folosinţă

ETAPE:a) PREGĂTIREA PSIHICĂ

Informaţi pacientul asupra necesităţii procedurii Obţineţi consimţământul informat

b) PREGĂTIREA FIZICĂ Aşezaţi pacientul în poziţie de decubit dorsal cât mai comod posibilEFECTUAREA PROCEDURII:

Spălaţi-vă mâinile şi îmbrăcaţi mănuşile Introduceţi mâna/piciorul pacientului în recipientul cu apă caldă şi săpun pentru

cca 5 minute Aşezaţi apoi mâna/ piciorul pe un prosop, timp în care introduceţi în bazin

cealaltă mână , respectiv picior Tăiaţi cu mare atenţie unghiile, la nivelul degetului, apoi piliţi-le; Fragmentele tăiate strângeţi-le pe o bucată de pânză (aleză) sau un prosop

EVITAŢI LEZAREA ŢESUTURILOR ADIACENTE ! RISC DE INFECŢII -PANARIŢIU LA DIABETICI !

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Strângeţi apoi materialul folosit Îndepărtaţi-vă mănuşile şi spălaţi-vă mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi:

Data, ora, observaţiile făcute Observaţii privind culoarea, eventualele striaţiuni, îngroşări, modificări de formă

PROCEDURIIBilanţ pozitiv :

Pacientul exprimă stare de confort2. 3. 7. ÎNGRIJIREA PĂRULUIA. ÎNGRIJIREA ZILNICĂ A PĂRULUI PRIN PIEPTĂNAREOBIECTIVELE PROCEDURII

Menţinerea igienei părului şi a stării de bine a pacientului Menţinerea unui aspect fizic plăcut şi păstrarea demnităţii

PREGĂTIREA MATERIALELOR Pieptene şi perie personale Clame, panglici Un prosop

ETAPEa) PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Explicaţi pacientului/pacientei necesitatea menţinerii igienei părului Evaluaţi resursele pacientului/pacientei pentru a stabili dacă îşi poate pieptăna

singur/singură părul sau are nevoie de ajutorb) PREGĂTIREA FIZICĂ:

Aşezaţi pacientul/pacienta într-o poziţie care-i permite starea generală (şezând sau decubit lateral)

Acoperiţi umerii sau perna cu un prosop, o bucată de pânză, în funcţie de poziţia pacientului/pacientei

EFECTUAREA PROCEDURII: Serviţi pacientul/pacienta cu materialele necesare şi ajutati-i să se pieptene

singuri Aşezaţi pacientul/pacienta într-o poziţie confortabilă Acoperiţi umerii sau perna pacientului/pacientei cu un prosop sau aleză Îmbrăcaţi mănuşi daca pacientul prezintă leziuni la nivelul scalpului Pieptănaţi şi periaţi părul scurt, periind pe fiecare parte Când părul pacientului este lung, buclat sau are şuviţe, pieptănaţi- l dinspre capăt,

spre rădăcina firului de păr Împletiţi părul lung având grijă să nu jeneze pacientul/pacienta când stă în

decubit Observaţi eventualele leziuni ale scalpului cât şi aspectul părului

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă (dacă este cazul) Reaşezaţi părul

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Îndepărtaţi materialele folosite şi eventualele fire de păr căzute

NOTAREA PROCEDURII Notaţi:

Notaţi în planul de îngrijire eventuale leziuniEVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Pacientul exprimă stare de confort

Nu prezintă leziuni sau paraziţi Bilanţ negativ-intervenţii:Pacientul prezintă paraziţi

Efectuaţi deparazitareaPacientul are urme de sânge sau alte substanţe

Nu tăiaţi părul decât dacă este absolut necesar Obţineţi consimţământul

B. ÎNGRIJIREA ZILNICA A PĂRULUI PRIN SPĂLAREOBIECTIVE:

Menţinerea igienei părului şi a stării de bine a pacientului Îndepărtarea excesului de sebum

NECESAR MATERIALE: Suport pentru toaleta părului Vas pentru colectarea apei folosite Vas cu apă caldă, termometru de baie Şampon Aleză Prosoape Uscător de păr Perie, pieptăne Paravan Mănuşi de unică folosinţă

ETAPE:a) PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi pacientul/pacienta şi stabiliţi de comun acord ora spălării Evaluaţi resursele pacientului/pacientei pentru a putea aprecia contribuţia

acestuia. Obţineţi consimţământul.

b) PREGĂTIREA FIZICĂ:Asiguraţi poziţia în funcţie de starea generală:

1) şezând, pe scaun cu spatele sau cu faţa spre lavoar (sau in picioare aplecat deasupra lavoarului)

2) şezând pe un scaun cu spătar alături de care se aşează al 2-lea scaun pe care se pune ligheanul

3) decubit dorsal cu toracele uşor ridicat şi cu suportul pentru toaleta parului sub capEFECTUAREA PROCEDURII:

Asiguraţi-vă că temperatura din salon este de peste 2 C, geamurile şi uşa sunt închise

Asiguraţi intimitatea izolând patul cu un paravan Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşile

Procedaţi în continuare în funcţie de poziţia aleasă şi starea pacientuluiCu pacientul în poziţie şezând

Aşezaţi pacientul pe un scaun sau în faţa lavoaruluiCu pacientul în poziţie de decubit

Aşezaţi suportul pentru toaleta părului sub cap, în jurul gâtului În jurul gâtului puneţi un prosop

Susţineţi cu o mână (dacă este cazul) capul pacientului, iar cu cealaltă umeziţi şi şamponaţi părul. Apelaţi la ajutorul altei persoane (dacă este necesar)

Masaţi uşor pielea capului cu vârful degetelor şi spălaţi de 2-3 ori Limpeziţi cu multă apă Acoperiţi părul cu un prosop cald şi ştergeţi bine Uscaţi părul

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Ajutaţi pacientul/pacienta să se aşeze în pat Verificaţi dacă este cazul funcţiile vitale Evitaţi curenţii de aer Acoperiţi capul pacientului/pacientei dacă este necesar sau solicită

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Îndepărtaţi apa murdară şi materialele folosite Curăţaţi şi dezinfectaţi materialele folosite, aşezaţi-le la locul de păstrare Îndepărtaţi mănuşile şi spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi:Notaţi în planul de îngrijire data, observaţiile făcuteEVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Pacientul exprimă stare de confort Nu prezintă leziuni ale scalpului

Bilanţ negativ-intervenţii: Pacientul prezintă leziuni ale scalpului:

Informaţi medicul, eventual se va consulta un dermatolog2. 4. SCHIMBAREA POZIŢIEI PACIENTULUI IMOBILIZAT, ADINAMICOBIECTIVE:

Prevenirea complicaţiilor (escare, tromboze, încetinirea tranzitului) Promovarea stării de confort

NECESAR MATERIALE: Perne Pătura făcută sul, suluri din materiale textile Sprijinitor pentru picioare sau sac de nisip

PREGĂTIREA PACIENTULUI Informaţi pacientul asupra necesităţii schimbării poziţiei Explicaţi pacientului importanţa schimbării poziţiei la anumite intervale de timp

EFECTUAREA PROCEDURII:Participă 1 sau 2 persoane, una având rol de coordonator2. 4. 1. Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în decubit lateral

Identificaţi pacientul şi evaluaţi resursele acestuia Aduceţi materialele auxiliare lângă pat Ridicaţi pătura şi pliaţi-o spre partea opusă Prindeţi cu mâna dinspre cap umărul pacientului, ridicaţi-l cu blândeţe şi

introduceţi pătura sub spate (sau un sul) pentru a-l sprijini Susţineţi toracele pacientului pentru a-i asigura stabilitate şi cu mâna dinspre

picioare rotaţi bazinul şi membrele inferioare

Sprijiniţi spatele pacientului cu un sul de cearşaf Flectaţi membrul inferior de deasupra şi introduceţi sub el o pernă Acoperiţi pacientul cu pătura şi anunţaţi-l când va fi o nouă schimbare

2. 4. 2. Schimbarea poziţiei din decubit lateral în decubit dorsal Aşezaţi-vă de partea patului spre care este orientat spatele pacientului şi rugaţi o

persoană să vă ajute Prindeţi pacientul de sub axilă şi sprijiniţi-i capul pe antebraţ Rugaţi ajutorul să introducă o mână sub bazinul pacientului Sincronizaţi-vă mişcările şi executaţi o mişcare de rotaţie aducând pacientul în

decubit dorsal Introduceţi sub regiunea lombară şi sub genunchi pernuţe subţiri sau materiale

textile împăturite pentru a respecta curbura fiziologică a coloanei şi pentru a evita hiperextensia membrelor

Întindeţi lenjeria de corp şi de pat Acoperiţi pacientul Anunţaţi ora următoarei schimbări

2. 4. 3. Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în poziţie şezânda) De către o singură persoană

Îndoiţi / pliaţi pătura şi dezveliţi pacientul până la mijloc Aşezaţi-vă faţă în faţă cu pacientul, rugându-l să întoarcă puţin capul într-o parte Prindeţi cu o mână regiunea axilară Îmbrăţişaţi cu cealaltă mână spatele pacientului sprijinându-i capul pe antebraţ Rugaţi pacientul care are resurse fizice să vă prindă de umeri, să-şi flecteze

genunchii şi să se sprijine pe tălpi Comandaţi mişcarea de ridicare folosind un cuvânt de îndemn ( Ex. “sus”) Ajutaţi pacientul să se ridice în timp ce se sprijină şi deplasaţi-l uşor spre capul

patului Sprijiniţi spatele cu perna sau cu rezemătorul mobil al patului Asiguraţi menţinerea poziţiei introducând un sul sub genunchi şi punând la tălpi

un sprijinitor sau un sac de nisipb) De către două persoane

Asezaţi-vă de o parte şi de alta a patului Încrucişaţi antebraţele pe spatele pacientului Introduceţi cealaltă mână în axilă Comandaţi mişcarea de ridicare şi executaţi-o în acelaşi timp Fixaţi poziţia cu perne sau cu rezemătorul mobil

Reaşezarea pacientului în decubit dorsal din poziţia şezând Îndepărtaţi pernele şi sulurile Prindeţi pacientul ca şi în cazul ridicării Lăsaţi uşor pe spate Reaşezaţi patul, întindeţi lenjeria Fixaţi sulurile sub regiunea lombară şi genunchi

2. 4. 4. Readucerea pacienţilor alunecaţi din poziţie semişezândă sau şezândă Rugaţi pacientul să întoarcă faţa spre partea opusă Rugaţi-l să se sprijine pe tălpi şi să se ridice puţin la comandă

Introduceţi mâna sub axile şi conduceţi mişcarea de ridicare ajutând pacientul să se deplaseze uşor spre capătul patului Dacă aveţi un ajutor

Aşezaţi-vă de o parte şi de alta a patului Prindeţi cu o mână axila sau încrucişaţi antebraţele pe spatele pacientului Introduceţi cealaltă mână sub regiunea fesieră a pacientului şi acţionaţi sincron la

comandă ridicând pacientul până la nivelul doritÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Asiguraţi-vă că pacientul este relaxat, se simte bine Verificaţi lenjeria şi materialele auxiliare folosite să nu jeneze pacientul Vizitaţi pacientul între două schimbări pentru a vedea dacă acuză durere Măsuraţi dacă este cazul: pulsul; TA; respiraţia

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂÎndepărtaţi materialele inutileNOTAREA PROCEDURII

Notaţi orarul schimbării poziţiei şi comportamentul pacientului în timpul procedurii

Notaţi aspectul tegumentelor la nivelul punctelor de sprijinEVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Pacientul exprimă stare de bine, nu sunt modificări tegumentare, punctele de presiune şi al valorilor funcţiilor vitaleBilanţ negativ-intervenţii :

Pacientul acuză manevre brutale care-i provoacă dureri Comunicaţi cu pacientul pentru a culege mai multe informaţii despre starea sa şi

acţionaţi cu mai multă blandeţe La nivelul punctelor de sprijin apar semne de compresiune Aplicaţi şi alte măsuri de prevenire a escarelor

2. 5. MOBILIZAREA PACIENTULUIOBIECTIVE:

Prevenirea complicaţiilor Stimularea tonusului fizic şi psihic

NECESAR MATERIALE: Cadru mobil Agăţători Baston Cârje

ETAPE:a) PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Anunţaţi pacientul şi descrieţi mişcările care se vor face Explicaţi pacientului importanţa mobilizării precoce Evaluaţi resursele fizice ale pacientului

b) PREGĂTIREA FIZICĂ: Ajutaţi pacientul să se îmbrace corespunzător Măsuraţi pulsul

EFECTUAREA PROCEDURII:

Consultaţi medicul privind tipul de mobilizare şi durata1. Mobilizarea pasivă

Faceţi mişcări de flexie şi rotaţie ale capului Continuaţi să faceţi exerciţii ale membrelor superioare şi inferioare prin mişcări

de flexie, extensie, abducţic, adducţie, supinaţie şi pronaţie - mobilizaţi toate articulaţiile cu blândeţe

Comunicaţi cu pacientul pentru a afla dacă are dureri şi observaţi faciesul Masaţi membrele în sensul circulaţiei de întoarcere Controlaţi pulsul

2. Ridicarea în poziţie şezânda) În pat

Ajutaţi pasiv pacientul să se ridice şi sprijiniţi-l cu perne sau folosiţirezemătorul mobil

Montaţi deasupra patului o agăţătoare mobilă şi stimulaţi pacientul să se ridice, sprijinindu-l cu perne dacă este necesarb) La marginea patuluiExecutarea de către o singură persoană

Introduceţi o mână sub regiunea omoplaţilor, iar cealaltă sub regiunea poplitee Dacă este cazul rugaţi pacientul să se prindă de gâtul dumneavoastră Rotiţi picioarele pacientului într-un unghi de 90 grade şi lăsaţi-le să atârne uşor la

marginea patului Observaţi faciesului pacientului

Execuţia se va face de către două persoane Aşezaţi-vă spre capul pacientului şi introduceţi mâinile sub omoplaţi Rugaţi ajutorul să introducă mâinile sub regiunea poplitee Sincronizaţi mişcările şi ridicaţi spatele pacientului rotind picioarele cu 90 grade

şi aduceţi-le la marginea patului Menţineţi pacientul în această poziţie, la început câteva minute, apoi creşteţi

treptat timpul Reaşezaţi pacientul pe pat executând mişcările în sens invers

c) Aşezarea pacientului în fotoliu Aşezaţi pacientul la marginea patului Oferiţi pacientului papucii Aşezaţi fotoliul cu rezemătoarea laterală lipită de marginea patului Aşezaţi-vă în faţa pacientului şi introduceţi mâinile sub axile, rugându-l să ţină

capul întors într-o parte Dacă aveţi ajutor, aşezaţi-vă de o parte şi de alta a pacientului Prindeţi fiecare pacientul pe sub axilă şi ridicaţi-l în picioare Rotiţi pacientul cu spatele spre fotoliu şi aşezaţi-l cu grijă în fotoliu Acoperiţi pacientul cu un pled dacă situaţia o cere (temperatură mai scăzută în

încăpere) Reaşezaţi pacientul în pat executând mişcările în sens invers

d) Ridicarea pacientului în poziţie ortostatică Repetaţi mişcările de aducere a pacientului în poziţie şezând, cât mai aproape de

marginea patului Aşezaţi-vă de o parte a pacientului şi sprijiniţi-l de sub axile

Ridicaţi pacientul în picioare Observaţi faciesul pacientului şi menţineţi-l în ortostatism câteva minute Întrebaţi pacientul dacă se simte bine Aşezaţi pacientul pe pat dacă acuză ameţeli Reaşezaţi pacientul pe pat executând mişcările în ordine inversă

e) Efectuarea primilor paşi Întrebaţi medicul dacă pacientul se poate deplasa Ridicaţi pacientul mai înainte în poziţie şezând cât mai aproape de marginea

patului şi apoi în ortostatism Sprijiniţi pacientul de braţ şi apoi ajutaţi-l să facă primii paşi prin salon Creşteţi distanţa de deplasare în funcţie de recomandarea medicală Oferiţi pacientului un cadru mobil dacă starea generală îi permite să se deplaseze

singur Supravegheaţi pacientul în timpul deplasării Încurajaţi pacientul să se ridice şi să se deplaseze pe măsură ce starea îi generală

permiteÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Observaţi starea pacientului şi măsuraţi pulsul, respiraţia, TA dacă este cazul Aşezaţi pacientul în poziţie comodă Întindeţi lenjeria pentru a preveni apariţia escarelor

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Aşezaţi materialele folosite în locurile de depozitare Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi:

Tipul de mobilizare, durata, numărul mobilizărilor, orarul acestora şicomportamentul pacientului

Informaţii utile legate de recomandările medicale.EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Pacientul se mobilizează conform programului Nu prezintă complicaţii favorizate de imobilizare

Bilanţ negativ-intervenţii:Pacientul refuză mobilizarea

Cercetaţi cauzaPrezintă dureriSe teme de durereEste slăbitPrezintă ameţeli

Încurajaţi pacientul Acordaţi-i mai mult timp Asiguraţi-l că sunteţi acolo pentru a-l ajuta Administraţi un calmant înainte de mobilizare (la recomandarea medicului) Acţionaţi cu blândeţe Reduceţi durata mobilizării (dacă pacientul se simte slăbit sau are ameţeli)

2. 6. CAPTAREA ELIMINĂRILOR FIZIOLOGICE ŞI PATOLOGICE

2. 6. 1. CAPTAREA URINEIOBIECTIVE:

Golirea vezicii urinare la pacientul imobilizat Măsurarea cantităţii de urină eliminată Observarea aspectului urinei Obţinerea unei mostre de urină pentru examinare

NECESAR MATERIALE: Paravan Bazinet sau urinar Hârtie igienică Materiale pentru toaleta locală (dacă este cazul) Aleza absorbanta pentru protecţia patului Materiale pentru spălarea mânilor pacientului Mănuşi de unică folosinţă

ETAPE:a) PREGĂTIREA PSIHICĂ: Încurajaţi pacientul să-şi învingă jenă şi să solicite plosca sau urinarul când are

nevoie Asiguraţi pacientul că-i va fi respectată pudoarea

b) PREGĂTIREA FIZICĂ: Izolaţi pacientul cu un paravan Evaluaţi resursele pacientului ca să vedeţi dacă poate participa Asezaţi pacientul într-o poziţie adecvată care să-i permită evacuarea

EFECTUAREA PROCEDURII:1. La pacientul în stare gravă, care necesită ajutor

Spălaţi mâinile Îmbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă Ridicaţi pătura Protejaţi patul cu aleză Dezbrăcaţi partea inferioară a corpului (dacă este cazul) Încălziţi bazinetul sau urinarul Introduceţi bazinetul sub pacient respectând paşii de la captarea materiilor fecale

sau aşezaţi urinarul între coapsele pacientului2. La pacienţii de sex masculin, penisul se introduce în urinar sau se orientează spre bazinet

Lăsaţi pacientul câteva minute singur Îndepartaţi plosca sau urinarul Ajutaţi pacientul să-şi spele mâinile

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Ajutaţi pacientul sa se îmbrace (dacă este cazul) Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă sau într-o poziţie recomandată Întindeţi lenjeria de corp şi de pat Îndepărtaţi aleza sau înlocuiţi-o dacă s-a umezit

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Îndepărtaţi paravanul Îndepărtaţi bazinetul sau urinarul în vederea golirii

Măsuraţi cantitatea şi observaţi aspectul NOTAREA PROCEDURII

Notaţi cantitatea, culoarea şi aspectul, întreruperea jetului, eventualele senzaţii neplăcute (jenă, usturime)

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Pacientul îşi goleşte cu uşurinţă vezica, exprimă stare de confort şi nu acuză jenă Cantitatea este normală, culoarea gălbuie, aspect clar

Bilanţ negativ-intervenţii: Urinează cu dificultate, în cantitate mică, acuză usturimi Urina este tulbure, decolorată, hipercromă, roşie (conţine sânge) Se anunţă medicul Se culeg informaţii în legătura cu medicamentele administrate care se

elimină prin urină şi produc modificări2. 6. 2. CAPTAREA MATERIILOR FECALEOBIECTIVE:

Asigurarea intimităţii pacientului imobilizat în vederea eliminării asistate a materiilor fecale

NECESAR MATERIALE: Paravan Bazinet Materiale pentru efectuerea toaletei Hârtie igienică Materiale pentru spălarea mâinilor pacientului Aleză Manuşi de unică folosinţă

ETAPEa) PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Încurajaţi pacientul să-şi învingă jena şi să solicite servirea bazinetului atunci când are nevoie

Asiguraţi pacientul că i se va respecta pudoarea şi intimitatea Stabiliţi cu pacientul un orar (de ex. dimineaţa şi seara)

b) PREGĂTIREA FIZICĂ: Aşezaţi pacientul într-o poziţie adecvată Evaluaţi resursele pacientului pentru a stabili cum poate participa

EFECTUAREA PROCEDURII: Spălaţi-vă mâinile Îmbrăcaţi manuşile de unică folosinţă Ridicaţi pătura şi protejaţi patul cu aleză Dezbrăcaţi pacientul de la braţ în jos Asiguraţi confortul psihic prin ridicarea capătului cefalic al patului dacă starea

pacientului o permite Aşezaţi aleza sub bazinul pacientului Rugaţi pacientul să se ridice sprijinindu-se pe coate şi plante Introduceţi o mână pe sub mijlocul pacientului pentru a-l susţine

Introduceţi bazinetul sub pacient cu cealaltă mână şi asiguraţi-vă că este bine aşezat

Solicitaţi ajutorul unei alte persoane pentru ridicarea pacientului dacă starea nu-i permite să participe

Asigurati-vă că la pacienţii de sex masculin penisul este orientat in bazinet Acoperiţi pacientul pană termină actul defecării Lăsaţi pacientul singur, dar nu vă indepărtaţi foarte mult, astfel încât să vă poată

anunţa când termină Oferiţi pacientului hârtie igienică după defecare, dacă starea acestuia o permite Îndepărtaţi bazinetul, acoperind-o cu un material impermeabil Efectuaţi la nevoie toaleta regiunii perianale pe alt bazinet special pregătit Oferiţi apă, săpun şi prosop pacientului pentru spălarea mâinilor dacă a folosit

hârtie igienicăÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Îndepărtaţi aleza Coborâţi capătul cefalic al patului până la o poziţie comodă pentru pacient Verificaţi lenjeria de pat şi de corp să nu fie umedă sau cutată Ajutaţi pacientul să îmbrace pantalonul de pijama Aşezaţi pacientul în poziţie comodă

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Îndepărtaţi paravanul şi aerisiţi salonul Îndepărtaţi materialele utilizate şi asigurati-vă că plosca a fost golită şi

curăţatăNOTAREA PROCEDURII

Notaţi cantitatea eliminată în foaia de temperatură sau în planul de îngrijiri Descrieţi eventuale aspecte patologice ale scaunului (culoare, formă, prezenţa

sângelui, puroiului, mucusului), prezenţa durerii Prezentaţi la vizită scaunul cu aspect modificat

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Scaunul eliminat de pacient este de aspect şi consistenţă normale Pacientul prezintă stare de confort

Bilanţ negativ-intervenţii :Pacientul/clientul nu poate elimina

Verificaţi dacă stă în poziţie comodă Verificaţi dacă nu prezintă fecaloame

2. 6. 3. CAPTAREA SPUTEIOBIECTIVE :

Prevenirea răspândirii infecţiei Observarea aspectului Obţinerea unor mostre pentru examene de laborator

NECESAR MATERIALE : Pahar conic gradat, scuipătoare sau cutie Petri sterilă Soluţie dezinfectantă (pentru inactivarea germenilor) Şerveţele de hârtie

ETAPE:

a) PREGĂTIREA PSIHICĂ: Explicaţi pacientului importanţa colectării sputei pentru prevenirea răspândirii

infecţiei şi protecţiei mediului Înştiinţaţi pacientul să nu înghită sputa

b) PREGĂTIREA FIZICĂ: Tapotaţi uşor toracele şi rugaţi pacientul sa tuşească pentru a se desprinde mai

uşor secreţiileEFECTUAREA PROCEDURII:

Identificaţi pacientul care tuşeşte şi expectorează Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi de unică folosinţa Daţi pacientului scuipătoarea sau cutia Petri în care aţi pus soluţie dezinfectantă

cu excepţia situaţiilor în care se urmăreşte recoltarea pentru examene de laborator Instruiţi pacientul să elimine sputa numai în colectorul primit şi să nu arunce pe

jos, să nu scuipe în batistă, să acopere vasul de fiecare dată, să nu pună resturi de ţigară Schimbaţi scuipătoarea/ cutia Petri de cel puţin 2 ori pe zi sau de câte ori este

nevoieÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Ajutaţi pacientul imobilizat să-şi clătească gura cu apă pentru a îndepărta senzaţia de greaţă şi oferiţi-i şervetele de hârtie pentru a se şterge

Sfătuiţi pacientul să stea într-o poziţie care să faciliteze o mai bună respiraţie şi eliberarea căilor respiratorii

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Îndepărtaţi conţinutul scuipătorii după ce aţi observat aspectul, culoarea,

cantitatea Respectaţi cu stricteţe precauţiunile universale pentru prevenirea transmiterii

infecţiilor Asiguraţi-vă că după golire, colectoarele au fost spălate cu apă rece apoi cu apă

caldă folosind o perie ţinută în soluţii dezinfectante Păstraţi scuipătorile în locuri izolate şi asiguraţi-vă că se sterilizează

corect în vederea folosiriiNOTAREA PROCEDURIINotaţi:

Cantitatea (măsurată cu paharul gradat) dacă este necesar Culoarea, forma şi compoziţia (roşie, roz, brună, spumoasă, purulentă)

EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:- Pacientul respectă recomandările făcute, nu sunt posibilităţi de răspândire a infecţieiBilanţ negativ-intervenţii:

Pacientul nu este colaborant, nu respectă recomandările făcute Rezervaţi-vă mai mult timp pentru a sta de vorbă şi a educa pacientul Solicitaţi ajutorul familiei pacientului dacă este necesar

Există risc de infecţii nosocomiale Aplicaţi toate precauţiunile universale Informaţi medicul

2. 6. 4. CAPTAREA VĂRSĂTURILOR

OBIECTIVE: Evitarea murdăririi lenjeriei Evitarea aspirării conţinutului gastric în căile respiratorii

PREGĂTIREA MATERIALELOR 2 tăviţe renale curate, uscate Aleză Pahar cu apă Şerveţele de hârtie, prosop

ETAPE:a) PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Încurajaţi pacientul să respire adânc pentru a reduce puţin senzaţia de vomă Asiguraţi pacientul că sunteţi lângă el

b) PREGĂTIREA FIZICĂ: Ridicaţi pacientul în poziţie şezând dacă starea permite sau aşezaţi-l în decubit cu

capul întors într-o parte cu un prosop sau o aleză sub capEFECTUAREA PROCEDURII:

Îndepărtaţi proteza dentară dacă există Susţineţi cu o mână fruntea pacientului iar cu cealaltă tăviţa renală sub bărbie sau

lângă faţa pacientului în funcţie de poziţieÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Oferiţi pacientului un pahar cu apă să-şi clătească gura şi colectaţi într-o taviţă renală curată

Ştergeţi gura pacientului cu un şerveţel sau oferiţi-i şerveţelul dacă starea permite

Ajutaţi-l să se aşeze într-o poziţie comodă Supravegheaţi atent pacientul aşezat în decubit să nu-şi aspire conţinutul

stomacal dacă vărsătura se repetăREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Îndepărtaţi tăviţa renală din salon Goliţi, spălaţi şi dezinfectaţi tăviţa (dacă nu este nevoie să păstraţi conţinutul) Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURIINotaţi:

Data, ora Conţinutul(mucos, alimentar, bilios, fecaloid, sânge) Cantitatea, mirosul Simptome premergătoare Alte acuze ale bolnavului

EVALUAREA PROCEDURII:Bilanţ pozitiv:

Pacientul exprimă stare de confort, fără senzaţie de vomăBilanţ negativ-intervenţii:Senzaţia de vomă se menţine, vărsătura se repetă

Sfătuiţi pacientul să respire adânc Nu serviţi aceeaşi tăviţă care conţine voma deoarece simpla vedere declanşează

reflexul de vomă

Anunţaţi mediculVărsătura conţine sânge, resturi de medicamente sau alimente

Păstraţi vărsătura şi prezentaţi-o medicului Recoltaţi o mostră din vărsăturile care conţin resturi de medicamente sau alimente

ingerate (dacă este indicat)

CAPITOLUL III

Fişa 3. Măsurarea şi notarea funcţiilor vitale3.1. Măsurarea temperaturii 3.2. Măsurarea respiraţiei 3.3. Măsurarea pulsului 3.4. Măsurarea tensiunii arteriale3.5. Măsurarea înălţimii şi greutăţii3.6. Masurarea si notarea diurezei

MĂSURAREA ŞI ÎNREGISTRAREA FUNCŢIILOR VITALEMĂSURAREA TEMPERATURII CORPULUIOBIECTIVE:

Determinarea nivelului temperaturii corpului Aprecierea evoluţiei unor boli Detectarea răspunsului pacientului la măsurile iniţiate de creşterea sau de

scăderea temperaturii corpului Evaluarea refacerii pacientului după boală

NECESAR MATERIALE:În funcţie de calea aleasă pentru măsurare, pregătiţi pe o tavă medicală:

Termometru din sticlă, oral sau rectal Termometru pentru axilă Lubrifiant dacă se foloseşte calea rectală Mănuşi de unică folosinţă, comprese de tifon Ceas de mână Culoare albastră (creion, pix, cariocă) Foaie de temperatură Soluţie dezinfectantă Tampon de bbc.

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Explicaţi procedura pacientului pentru a obţine colaborarea saPREGĂTIREA FIZICĂ:

Aşezaţi pacientul în poziţia cea mai adecvată căii utilizate pentru măsurarea temperaturii corporale:

Decubit dorsal - pentru măsurarea în cavitatea bucală şi axilară; Decubit lateral - pentru măsurarea în cavitatea rectală

EFECTUAREA PROCEDURII:METODA ORALĂ

Spălaţi-vă mâinile Ştergeţi termometrul cu o compresă de tifon cu dezinfectant Prindeţi strâns termometrul cu degetul mare şi celelalte degete Scuturaţi-l printr-o mişcare puternică din articulaţia mâinii până la coborârea

mercurului sub 36◦ C Plasaţi bulbul cu mercur al termometru lui pe dreapta sau stânga a cavităţii

sublinguale Instruiţi pacientul să închidă gura, apropiind buzele în jurul termometrului Menţineţi termometrul sub limbă timp de 3 min. Îndepărtaţi termometrul şi ştergeţi-l cu tampon cu dezinfectant Citiţi gradaţia de pe scala termometrului Înregistraţi temperatura în carnetul personal notând numele, data înregistrării,

valoarea Dezinfectati termometrul şi plasaţi-l în ambalajul său din plastic Spălaţi-vă mâinile

METODA AXILARĂ Spălaţi-vă mâinile Asiguraţi intimitatea pacientului şi descoperiţi axila Ştergeţi termometrul cu soluţie dezinfectantă Scuturaţi termometrul pentru a cobori mercurul în rezervor, dacă este cazul Plasaţi bulbul termometrului în centrul axilei, paralel cu toracele Apropiaţi braţul pacientului de trunchi şi flectaţi antebraţul pe torace Menţineţi termometrul în axilă 10 minute Îndepărtaţi termometrul şi citiţi gradaţia Înregistraţi valoarea termică în carnetul personal, notând: numele pacientului,

data înregistrării, temperatura Ştergeţi termometrul cu dezinfectant după folosire Introduceţi termometrul în ambalajul său Spălaţi-vă mâinile.

METODA RECTALĂ Spălaţi-vă mâinile Ştergeţi, scuturaţi şi citiţi gradaţia termometrului Puneţi-vă mănuşi de unică folosinţă

Lubrifiaţi bulbul termometrului şi zona din apropiere pe o distantă de ~ 2,5 cm. Asiguraţi intimitatea pacientului Aşezaţi pacientul în decubit lateral şi descoperiţi regiunea fesieră Îndepărtaţi fesele pentru vizualizarea orificiului anal Introduceţi termometrul prin anus cca. 3,8 cm la adult, 2,5 cm la copil şi 1,25 cm

la sugar Menţineţi termometrul pe loc 3 până la 5 minute Îndepărtaţi termometrul şi ştergeţi-l cu o compresă de tifon Ştergeţi orice urmă de lubrifiant sau de materii fecale din jurul anusului Citiţi gradaţia termometrului Dezinfectati termometrul Spălaţi-vă mainile

REPREZENTAREA GRAFICĂ A TEMPERATURII Socotiţi pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură câte 2 diviziuni

de grad Notaţi grafic valoarea înregistrată, printr-un punct de culoare albastră aşezat

direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţa (d) sau seara (s) pentru cifrele cu soţ (pare); exemplu: 36,2; 37,4; 38,6; etc.

Notaţi grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare albastră aşezat în mijlocul pătratului din rubrica corespunzătoare (d sau s) dacă cifrele sunt fără soţ (impare), exemplu: 36,1: 36,5; 37,3; etc.

Uniţi primul punct cu rubrica pentru temperatura aflată în partea dreaptă a sistemului de coordonate din foaia de temperatură

Obţineţi curba termic prin unirea punctelor care indică valorile temperaturii măsurate bicotidian pe parcursul zilelor de supraveghere şi îngrijire.

EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Temperatura înregistrată este congruentă cu starea de sănătate a pacientului Tegumentele sunt intacte, fără iritaţii sau transpiraţii

Bilanţ negativ-intervenţii: Pacientul prezintă discomfort, frisoane, tegumentul este congestionat, iritat,

transpirat sau palid, rece Temperatura înregistrată impune aplicarea unor măsuri adecvate Anunţaţi de urgenţă medicul

MĂSURAREA RESPIRAŢIEIOBIECTIVE:

Determinarea ratei respiratorii la internare pentru a servi ca bază de comparare cu măsurătorile ulterioare

Monitorizarea efectelor bolii, traumatismului sau stressului asupra sistemului respirator

Evaluarea răspunsului pacientului la medicaţia sau tratamentele care afectează sistemul respirator

NECESAR MATERIALE:Pregătiţi pe o tavă medicală:

Ceas cu secundar, de mână sau cronometru

Culoare albastră (creion, pix sau carioca) Foaie de temperatură (F.T.)

ETAPE:PREGĂTIREA PACIENTULUI

Evitaţi pregătirea psihică a pacientului întrucât acesta îşi poate modifica ritmul obişnuit în momentul în care conştientizează propria respiraţie

Măsuraţi respiraţia concomitent cu celelalte semne vitale dacă apar schimbări în starea pacientului, dacă pacientul are o afecţiune cardio-pulmonară sau primeşte oxigen ori medicamente ce afectează fiziologia respiraţiei.

EFECTUAREA PROCEDURII: Observaţi mişcările de ridicare sau de coborâre ale toracelui cu fiecare

inspiraţie sau expiraţie Menţineţi, în continuare, degetele pe locul de măsurare a pulsului în timp ce

observaţi toracele pacientului Număraţi mişcările de ridicare a toracelui (inspiraţiile) timp de minimum 30 de

secunde şi înmulţiţi cu 2 numărul obţinut pentru a afla rata pe minut Număraţi timp de 1 minut inspiraţiile dacă respiraţia este neregulată; Înregistraţi rata respiratorie în carnetul personal notând: numele pacientului, data

înregistrării, rata respiratoriePARAMETRI URMĂRIŢI:

amplitudine frecvenţă ritm

REPREZENTAREA GRAFICĂ A RESPIRAŢIEI Socotiţi câte o respiraţie pentru fiecare linie orizontala din F.T. Notaţi grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare albastră aşezat

direct pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru dimineaţă (D) sau seară (S)

Uniţi primul punct, printr-o linie cu săgeată, de rubrica respiraţiei aflată în partea dreaptă a sistemului de coordonate din F.T.

Obţineţi curba respiraţiei prin unirea punctului iniţial cu celelalte valori ale măsurătorilor efectuate ulterior.EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Rata respiraţiei, în repaus, este în limitele normale caracteristice vârstei Respiraţia se face pe nas, este liniştită, fără zgomote, fără efort Tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate, pacientul este conştient, orientat

în timp şi spaţiuBilanţ negativ-intervenţii:

Rata respiratorie este mai mică sau mai mare faţă de valorile normale caracteristice vârstei

Pacientul trece printr-o detresă respiratorie manifestată prin: zgomoterespiratorii anormale, efort respirator, utilizarea muşchilor respiratorii

Accesorii, ortopnee, piele palidă sau cianotică, pierdere de cunoştinţă Pacientul poate avea una sau mai multe din următoarele probleme de dependenţa:

intoleranţă în activitate; anxietate; alterarea confortului;

Clearance ineficient al căilor respiratorii; posibilă insuficienţă respiratorie; Alterarea schimburilor gazoase.

MODIFICĂRI ÎN SITUAŢIILE SELECTATE Prevedeţi 5-10 minute de repaus înainte de numărarea respiraţiilor dacă a apărut o

activitate recentă ce poate altera rata respiratorie a pacientului Descoperiţi toracele pacientului dacă respiraţia este superficială pentru a obţine

cea mai corectă rată respiratorie Evitaţi măsurarea respiraţiei la sugar sau copil în timpul plânsului Aplicaţi podul palmei pe toracele copilului atunci când doarme pentru a număra

exact mişcările respiratoriiEDUCAREA PACIENTULUI

Învătaţi procedura de măsurare şi înregistrare a ratei respiratorii de către membrii familiei ca şi acordarea de îngrijiri atunci când este nevoie

Ajutaţi pacientul să se îngrijească la domiciliu în funcţie de caracteristicile respiraţiei şi de statusul respirator

Explicaţi parinţilor/aparţinătorilor că trebuie să se prezinte cu copiii la medic dacă apar dificultăţi în inspiraţie sau respiraţie superficială

Sfătuiţi pacienţii să umidifice, să încălzească sau să răcească aerul din spaţiul ambiental pentru a reduce incidenţa infecţiilor respiratorii

Sfătuiţi/instruiţi pacienţii să respecte indicaţiile medicului legate de administrarea medicamentelor; de dietă şi evitarea factorilor de risc în scopul ameliorării sau dispariţiei problemelor respiratoriiVALORI NORMALE: Vârsta Rata medie/minut

Nou-născut 30-80 Copil mic 20-40 Copil mare 15-25 Adult 14-20 -Bărbat 14-18 -Femeie 16-20

MĂSURAREA PULSULUIOBIECTIVE:

Determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut Obţinerea de informaţii despre activitatea inimii şi starea arterelor Aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate sau stress.

NECESAR MATERIALE:Pregătiţi pe o tavă medicală:

Ceas de mână cu secundar sau cronometru Culoare roşie ( creion, pix sau cariocă) Carnet de adnotări personale

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Explicaţi pacientului procedura pentru a reduce emoţiile, teama şi a obţine colaborarea

Asiguraţi un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare;PREGĂTIREA FIZICĂ:

Asiguraţi un repaus fizic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă în funcţie de starea generală:

- decubit dorsal cu membrul superior întins pe lângă corp, articulaţia mâinii în extensie, mâna în supinaţie (palma orientată în sus)- poziţie semişezândă (în pat sau în fotoliu) antebraţul în unghi drept- sprijinit pe suprafaţa patului, mâna în supinaţie şi extensieEFECTUAREA PROCEDURII:

Spălaţi-vă mâinile Reperaţi artera radială la extremitatea distală a antebraţului, pe faţa

anterioară (internă), în şanţul radial aflat în prelungirea policelui Plasaţi degetele index, mediu şi inelar (2,3,4) deasupra arterei radiale

reperate Exercitaţi o presiune uşoară asupra arterei pe osul radius, astfel încât să percepeţi

sub degete pulsaţiile sângelui Fixaţi-vă un punct de reper pe cadranul ceasului de mână Număraţi timp de 1 minut pulsaţiile percepute cu degete, sau 30 secunde şi

înmulţiţi cu doi numărul pentru a obţine rata pulsului pe minut Apreciaţi ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui arterial in timp ce

măsuraţi frecvenţa Înregistraţi frecvenţa pulsului în carnetul personal notând: numele pacientului,

salonul, data înregistrării Spălaţi-vă mâinile.

REPREZENT. GRAFICĂ A PULSULUI PE FOAIA DE TEMPERATURA Socotiţi pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatura câte 4 pulsaţii Notaţi grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie, aşezat direct

pe linia orizontală din rubrica corespunzătoare pentru D (dimineaţa) sau S (seara); pentru valorile care cresc din 4 în 4 (ex. 64, 68, 76, 80)

Notaţi grafic valoarea înregistrată printr-un punct de culoare roşie aşezat în mijlocul pătratului din rubrica corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc din 2 în 2 (ex.: 62, 66, 70)

Uniţi primul punct printr-o linie cu săgeată de rubrica pulsului aflată în partea dreapta a sistemului de coordonate din F.T.

Obţineţi curba pulsului prin unirea punctelor care indică valorile ratei cardiace măsurate bicotidian, pe parcursul zilelor de supraveghere şi îngrijireEVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Pulsul este bine bătut, regulat, iar frecvenţa se înscrie în limitele normale corespunzătoare vârstei

Tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate Pacientul este liniştit.

Bilanţ negativ-intervenţii:Rata pulsului este mai mare sau sub normalul caracteristic vârsteiPulsul radial nu este perceptibilPulsul este aritmicAmplitudinea este mică sau crescutăPacientul este palid, anxios, acuză palpitaţii, extrasistolePacientul are una sau mai multe dintre problemele de dependenţă următoare:

intoleranţă la activitate alterarea confortului

deficit de volum lichidian: - exces de volum lichidian; - alterarea perfuziei tisulareATENŢIONĂRI:

Căutaţi alte artere accesibile dacă pulsul radial nu este palpabil şi măsuraţi pulsul la:

- artera temporală - la un lat de deget deasupra şi lateral de stânca temporalului, în dreptul pavilionului auricular - artera carotidă externă (dreaptă sau stângă): pe faţa anterioară a gatului, în şanţul delimitat de laringe (anterior) şi muşchiul sternocleidomastoidian (lateral) - artera pedioasă - pe faţa dorsală a piciorului, în dreptul primului şant intermetatarsian - artera femurală - în regiunea inghinală, la nivelul triunghiului lui Scarpa - apex(vârful inimii) -pulsul apical- în spaţiul 5 inlercostal(i.c.) pe linia medioclaviculară stângă

Evitaţi măsurarea pulsului radial la copiii sub 2 ani întrucât rata crescută şi aria mică de palpare pot determina valori eronate/inexacte

Obţineţi rata pulsului radial la copiii peste 2 ani atunci când sunt liniştiţi sau dorm, întrucât este dificil să obţii colaborarea copilului de a rămâne cu mâna nemişcată

Număraţi rata pulsului timp de 1 minut, la copil, pentru o acurateţe maximă.

VALORI NORMALE:VARSTĂ VALOARE NORMALĂNou-născut 120-160 b/min1-2 luni 100-140 b/min12 luni-1an 80-130 b/min2-6 ani 75-120 b/min6-12 ani 75-110 b/minadolescent 60-100 b/minadult 60-80 b/min

MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALEOBIECTIVE:

Determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare pentru a compara starea curentă cu valorile normale

Evaluarea stării pacientului în ce priveşte volumul de sânge, randamentul inimii şi sistemul vascular

Aprecierea răspunsului pacientului la tratamentul cu fluide sau/şi medicamenteNECESAR MATERIALE:

Tavă medicală: Stetoscop biauricular; Tensiometru cu manşeta adaptată vârstei Comprese cu alcool medicinal Culoare albastră ( pix, cariocă, creion); Foaie de temperatură (F.T) Carnet de adnotări personale

ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Explicaţi pacientului procedura pentru a reduce teama şi a obţine colaborarea Asiguraţi un repaus psihic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare întrucât

emoţiile influenţează presiunea sângeluiPREGĂTIREA FIZICĂ:

Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă de decubit dorsal ori semişezând sau în ortostatism conform indicaţiei medicaleEFECTUAREA PROCEDURII:

Utilizaţi comprese cu alcool pentru a şterge olivele şi părţile metalice ale stetoscopului dacă este necesar

Selectaţi un tensiometru cu manşeta potrivită stării constituţionale a pacientului Amânaţi măsurarea T. A. dacă pacientul este tulburat emoţional are dureri, dacă a

făcut exerciţii de mişcare, dacă măsurarea presiunii arteriale nu este o urgenţă Alegeţi braţul potrivit pentru aplicarea manşetei(fără perfuzie i.v. intervenţie

chirurgicală la nivelul sânului sau axilei, fără arsuri, shunt arterio-venos sau răni ale mâinii)

Permiteţi pacientului să adopte poziţia culcat sau aşezat cu braţul susţinut la nivelul inimii şi palma îndreptată în sus;

Descoperiţi braţul pacientului fie prin ridicarea mânecii prin dezbrăcare dacă aceasta (mâneca) este prea strâmtă pentru a nu creşte presiunea deasupra locului de aplicare a manşetei

Verificaţi dacă manşeta conţine aer Scoateţi aerul din manşetă, la nevoie, deschizând ventilul de siguranţă şi

comprimând manşeta în palme sau pe o suprafaţă dură Închideţi ventilul de siguranţă înainte de a umfla manşeta Aplicaţi manşeta, circular, în jurul braţului, bine întinsă, la 2,5 -5 cm

deasupra plicii cotului şi fixaţi-o. Palpaţi artera brahială sau radială exercitând o presiune uşoară cu degetele; Aşezaţi membrana stetoscopului deasupra arterei reperate şi introduceţi olivele în

urechii

Umflaţi manşeta tensiometrului pompând aer cu para de cauciuc în timp ce priviţi acul manometrului

Continuaţi să pompaţi aer până când presiunea se ridică cu 30 cm deasupra punctului în care pulsul a dispărut (nu se mai aud bătăi în urechi)

Decomprimaţi manşeta, deschizând uşor ventilul de siguranţă şi restabilind circulaţia sângelui prin artere; înregistraţi mental cifra indicată de acul manometrului în oscilaţie în momentul în care, în urechi, auziţi prima bătaie clară (lup-dup); această cifră reprezintă presiunea (tensiunea) sistolică sau maximă

Înregistraţi numărul care corespunde bătăii de final în timp ce continuaţi decomprimarea manşetei; acesta reprezintă T.A. diastolică sau minimă

Îndepărtaţi manşeta, curăţaţi şi dezinfectaţi olivele stetoscopului Înregistraţi valorile măsurate în carnetul personal, notând: numele bolnavului,

data înregistrării, valorile obţinute (T.A. = 130/70 mmHg sau T.A.= 13/7 cmHg).REPREZENTAREA GRAFICĂ A T. A.

Socotiţi pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură, 10 mmHg sau 1 cmHg.

Reprezentaţi grafic valorile înregistrate printr-un dreptunghi de culoare albastră, aşezat pe verticala timpului (D sau S); latura de sus a dreptunghiului reprezintă T.S.(tensiunea sistolică) iar latura de jos a dreptunghiului reprezintă T.D.(tensiunea diastolică).EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

T.A. a pacientului este, în limitele normale corespunzătoare vârstei Pacientul nu acuză cefalee, tulburări de echilibru

Bilanţ negativ-intervenţii: Presiunea sistolică sau diastolică este mai mare sau mai mică faţă de rata normală

a persoanelor de aceeaşi vârstă;ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Pacientul poate avea una sau mai multe din problemele de dependenţă: - intoleranţă la activitate - alterarea randamentului inimii - exces de volum lichidian - deficit de cunoştinţe - alterarea nutriţiei; - alterarea menţinerii sănătăţii

ATENŢIONĂRI: Ridicaţi braţul pacientului deasupra inimii pentru 15 secunde înainte de

reverificarea presiunii dacă auziţi cu dificultate sunetele(bătăile cardiace) în urechi Măsuraţi T.A. la coapsă dacă accesul la arterele braţului nu este posibil Alegeţi o manşeta lată şi aşezaţi pacientul pe abdomen pentru palparea adecvată a

arterei poplitee Ajustaţi evaluarea presiunii arteriale inregistrate, dacă folosiţi coapsa, întrucât

există tendinţa ca T.A. să fie mai mare la extremitatea distală faţă de extremitatea proximală (superioară)

Măsuraţi presiunea arterială prin metoda palpatorie, în lipsa stetoscopului auricular; întotdeauna veţi obţine exact numai tensiunea sistolică prin această metodă.EDUCAREA PACIENTULUI:

Sfătuiţi pacienţii adulţi să-şi măsoare T.A. cel puţin o dată pe an Informaţi pacienţii despre utilitatea automăsurării TA., la domiciliu, prin

echipament digital; deşi costisitor este mult mai uşor să citeşti valorile Instruiţi pacientul să se prezinte cu promptitudine la medic dacă valorile T.A. sunt

oscilante Instruiţi pacientul cu hipertensiune arterială (HTA) să-şi ia medicamentele în mod

regulat, să reducă consumul de sare, să-şi verifice greutatea şi să înveţe tehnici de managementul stressului

Informaţi pacientul/familia care sunt valorile în funcţie de vârstă; oferiţi, eventual, un tabel cu valori orientative ca în exemplul de mai jos.

VIRSTA VAL.NORM. LIMITA SUPERIOARĂ1an 95/65mm Hg Nedeterminate6- 9 ani 100/65 mm Hg 120/80 mm Hg10-13 ani 110/65 mm Hg 125/85 mm Hg14-17 ani 120/80 mm Hg 135/90 mm Hg18-adult 120/80 mm Hg 140/90 mm Hg

MĂSURAREA ÎNĂLŢIMII ŞI GREUTĂŢIIOBIECTIVE:

Stabilirea greutăţii pacientului pentru aprecierea stării de nutriţie şi areţinerii apei în organism

Aprecierea raportului dintre înălţime şi greutateNECESAR MATERIALE:

Cântar pentru adulţi Antropometru (sau cântar antropometru) Carnet pentru notarea valorilor

ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Explicaţi pacientului necesitatea măsurătorii şi stabiliţi împreună orapotrivită în cursul dimineţii

Asiguraţi pacientul, dacă este cazul, că se respectă intimitatea

PREGĂTIREA FIZICĂ: Ajutaţi pacientul să se dezbrace de halat Explicaţi pacientului să nu mănânce, sau urineze şi să elimine scaunul înainte de

cântărireInstruiţi pacientul să stea cu călcâiele lipite de tija antropometruluiEFECTUAREA PROCEDURII:Măsurarea înălţimii

Aşezaţi pacientul în picioare cu spatele la tija şi sub cursorul taliometrului Rugaţi pacientul să stea cu spatele drept şi călciiele lipite de tija

taliometrului Coborâţi cursorul până la capul bolnavului şi citiţi pe tijă – gradaţia înălţimii

Măsurarea greutăţii Aduceţi balanţa în echilibru şi imobilizaţi acul indicatorului închizând braţul

balanţei Verificaţi dacă sunt îndeplinite condiţiile:

- Bolnav nemâncat- Vezică urinară golită- Scaun eliminat- Asiguraţi-vă că poartă aceleaşi haine la fiecare cântărire

Folosiţi acelaşi cântar

Aduceţi cele două cursoare pentru kg şi grame aproape de greutatea estimată a pacientului

Rugaţi pacientul să urce pe cântar Deschideţi braţul (tija balanţei) şi mişcaţi cele două cursoare (cursorul) până ce

acul se stabileşte din nou la zero Fixaţi scara cursorului şi rugaţi pacientul să coboare

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Conduceţi pacientul la pat (dacă este nevoie) Ajutaţi-l să se aşeze în pat

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Nu este cazul în general Cântarele mobile sunt aduse la locul lor

NOTAREA PROCEDURII Notaţi valorile inălţimii şi greutăţii Precizaţi dacă din diverse motive nu pot fi indeplinite toate condiţiile

EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Cântărirea s-a făcut corect, rezultatul atestă o evoluţie bunăBilanţ negativ-intervenţii:

Valorile obţinute arată scăderea greutăţii la pacienţii slăbiţi, denutriţi, creşterea greutăţii şi reţinerea apei în organism

Verificaţi respectarea regimului

MĂSURAREA SI NOTAREA DIUREZEIOBIECTIVE:

Obţinerea datelor privind starea morfo-functionala a aparatului renal şi asupra altor imbolnăviri

Cunoaşterea volumului diurezei Efectuarea unor determinari calitative din cantitatea totală de urină emisă Urmărirea bilanţului intrări-ieşiri

NECESAR MATERIALE:colectarea urinei pe 24 ore:

Vase cilindrice gradate, cu gât larg, dezinfectate si cu capac Culoare albastră ( pix, cariocă, creion); Foaie de temperatură (F.T) Carnet de adnotări personale

ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Explicaţi pacientului procedura PREGĂTIREA FIZICĂ:

Înmanati recipientul pacientului, asiguraţi spaţiul pentru depozitarea acestuia.EFECTUAREA PROCEDURII:

Colectarea se începe dimineaţa, la o anumită oră, şi se termină in ziua următoare, la aceeaşi oră

Pacientul urinează dimineaţa şi se aruncă cantitatea de urină emisă Se colectează ,apoi, toate urinile emise in 24 ore, pînă a doua zi, la aceeaşi oră,

păstrându-se şi ultima

REPREZENTAREA GRAFICĂ A DIUREZEI Se notează prin haşurarea pătrăţelelor corespunzătoare cantităţii de urină şi zilei

respective Spaţiul dintre două linii orizontale al foii de temperatură corespunde la 100ml

urinăEVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Diureza pacientului este, în limitele normale corespunzătoare vârstei Pacientul nu acuză tulburari la micţiune

Bilanţ negativ-intervenţii: Diureza este sub valoarea normală Diureza este peste valoarea normală Pacientul acuză dureri si jenă la micţiune

ATENŢIONĂRI: Golirea vezicii trebuie să se facă inainte de defecare Recipientul cu urină este etichetat cu numele pacientului, număr salon, număr pat,

se ţine la răcoare ţi intunericVALOAREA NORMALĂ:-în jur de 1500ml urina/24ore

Capitolul IV ALIMENTAREA PACIENTULUI

1. Alimentarea activă 2. Alimentarea pasivă3. Alimentarea artificialăAlimentarea pacientului OBIECTIVE:

- Asigurarea necesităţilor calorice şi calitative în funcţie de vârsta şi starea organismului

- Favorizarea procesului de vindecare, consolidarea rezultatelor terapeutice şi prevenirea cronicizării unor îmbolnăviriPREGĂTIREA MATERIALELOR

Veselă şi tacâmuri Cană simplă Cană specială cu cioc sau în funcţie de starea pacientului, tub pentru

administrarea lichidelor Tavă, cărucior pentru alimente Alimente conform regimului recomandat Şervetele de masă 2 prosoape (şervete) pentru protecţia lenjeriei de corp şi pat

ETAPE:CULEGEŢI DATE DESPRE:

Afecţiune, regim, orarul meselor, repartizarea alimentelor pe mese Posibilităţile de mobilizare, dacă pacientul este imobilizat, dacă are indicaţie de

repaus

Posibilitatea de a-şi folosi membrele superioare şi nivelul de autonomie (se poate alimenta singur-activ, sau este alimentat de altă persoană - pasiv)

Efectuarea unor examene care impun un anumit regim sau restricţii alimentare înainte sau după acestea

Administrarea unor medicamente înainte, în timpul mesei sau după masă Preferinţele alimentare ale pacientului

PREGĂTIREA PSIHICĂ: Stimulaţi autonomia Explicaţi pacientului importanţa alimentaţiei şi a respectării regimului pentru

evoluţia favorabilă a boliiPREGĂTIREA FIZICĂ:

Respectaţi recomandările cu privire la mobilizarea ei asiguraţi pacientul de ajutorul dumneavostră

Ajutaţi pacientul să se spele pe mâini Aşezaţi pacientul într-o poziţie confortabilă în raport cu starea sa generală:

- Şezând la masă în salon sau în pat- Semişezând pentru pacientul care se poate ridica puţin în decubit lateral stâng dacă pacientul este dreptaci, cu capul uşor ridicatEFECTUAREA PROCEDURII:

Verificaţi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru servirea mesei: salonul este aerisit, au fost îndepărtate bazinetele şi urinarele, nu se fac tratamente, nu se face curat în salon

Identificaţi pacientul şi regimul alimentar recomandat Ajutaţi pacientul să-şi spele mâinile Pregătiţi alimentele pe o tavă acordând atenţie aspectului estetic Îmbrăcaţi un halat curat şi mănuşi

ALIMENTAREA ACTIVĂServirea mesei la pat în poziţie şezând sau semişezând

Aşezaţi pacientul în poziţie confortabilă Protejaţi lenjeria pacientului cu ajutorul unui prosop dacă este cazul Aşezaţi tava cu alimente în faţa pacientului sau adaptaţi o masuţă specială Ajutaţi pacientul să taie alimentele dacă este necesar Observaţi dacă pacientul consumă toate alimentele

Alimentarea activă la pat în poziţie de decubit lateral Aşezaţi pacientul în decubit lateral lăsând liber braţul dominant (de obicei drept) Ridicaţi uşor capul pacientului şi protejaţi patul pacientului cu un prosop curat Aşezaţi sub bărbia pacientului un prosop curat Puneţi tava cu alimente pe marginea patului, pe un taburet sau pe noptieră aşa

încât pacientul să vadă ce mănâncă Tăiaţi alimentele în bucăţi mici Ajutaţi pacientul să bea lichide prin sucţiune sau cu ajutorul unei cănispeciale

ALIMENTAŢIA PASIVĂ Aşezaţi pacientul în poziţie şezând (dacă are membrele superioare afectate) sau

semişezând (dacă este imobilizat, adinamic, epuizat, în stare gravă) Protejaţi lenjeria de pat şi de corp folosind prosoape curate sau aleza absorbantă

Plasaţi tava cu alimente pe noptieră, pe un taburet sau pe o măsuţă adaptabilă la pat

Aşezaţi-vă în partea dreaptă a pacientului (de regulă) pe un scaun, verificaţi temperatura alimentelor

Ridicaţi cu o mână (stânga) capul bolnavului cu pernă şi administraţi supa cu lingura pe jumătate plină

Asiguraţi-vă că pacientul a înghiţit înainte de a administra o nouă cantitate Rezervaţi-vă suficient timp pentru a putea face mici pauze dacă este nevoie Tăiaţi alimentele în bucăţi mici fără să le atingeţi cu mâna Încurajaţi pacientul să consume alimentele purtând o discuţie agreabilă Folosiţi linguriţa sau o pipetă dacă pacientul este în stare foarte gravă sau are

tulburări de deglutiţie Observaţi permanent faciesul pacientului

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Aşezaţi pacientul în poziţie comodă dacă nu poate singur Refaceţi patul, îndepărtaţi eventualele firmituri sau schimbaţi lenjeria dacă este

necesar Verificaţi dacă prezintă cumva senzaţie de greaţă Ajutaţi pacientul să-şi facă toaleta cavităţii bucale

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Îndepărtaţi vasele muradare şi resturile alimentare Aerisiţi încăperea

NOTAREA PROCEDURIINotaţi :

Cantitatea de alimente şi lichide ingerate Modificările de apetit: dispariţia, diminuarea, exagerarea, refuzul alimentelor, nu-i

place mâncarea, respectă restricţiile religioase, refuză anumite alimente Prezintă sete exagerată Acuză senzaţie de greaţă, de rău în timpul mesei sau după masă Acuză senzaţia de plenitudine Refuză regimul recomandat, consumă alimente nepermise Recomandări speciale care trebuie comunicate turei următoare: mese mici şi

dese, în timpul nopţii, restricţie alimentare pentru examinările din zilele următoare

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Pacientul consumă întreaga cantitate de alimente şi se hidratează corespunzător Exprimă stare de confort Respectă regimul alimentar, o parte din simptome au dispărut

Bilanţ negativ-intervenţii:Pacientul nu consuma întreaga cantitate de alimente

Cercetaţi cauzele: apetit diminuat, condiţii necorespunzătoare de servire a mesei, nu-i plac alimentele, consumă alimente aduse de aparţinători, şi respectă religia

Pacientul refuză anumite alimente, acuză greaţă Se consemnează observaţiile şi se anunţă medicul

ALIMENTAREA ARTIFICIALĂ

OBIECTIVE:- introducerea alimentelor in organism, prin mijloace artificiale (sonda gastrică sau intestinală, gastrostomă, pe cale parenterală, prin clismă)ALIMENTAŢIA PRIN SONDĂ GASTRICĂNECESAR MATERIALE

- aleză pentru protecţie- sondă prin care se face alimentaţia (Einhorn sau Faucher)- seringi- pense hemostatice- pâlnie- tăviţă renală- alimente

ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICA:

Oferiţi pacientului informaţii clare, accesibile despre modul de alimentare pentru a-i reduce teama şi a obţine colaborarea sa

Încurajaţi pacientul să se alimenteze singur pentru a-şi recăpăta autonomiaPREGĂTIREA FIZICA

Aşezaţi pacientul în poziţie şezând, pe marginea patului sau pe un scaun cu spătar, astfel încât sonda să fie menţinută în poziţie verticală, paralelă cu toracele

EFECTUAREA PROCEDURII:- se introduce sonda gastrică (vezi sondajul gastric)- în caz de stază gastrică se aspiră conţinutul şi se efectuează spălătură găstrică- se aşează pâlnia la capatul liber al sondei şi se toarnă lichidul alimentar 200-

400ml, încălzit la temperatura corpului- se introduc 200-300ml apa şi o mica cantitate de aer pentru a goli sonda- se penseaza sonda - se extrage cu atenţie

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI: Observaţi starea generală a pacientului Aşezaţi-l în poziţie comodă

EVALUAREA PROCEDURII:Bilanţ pozitiv:

Pacientul este compliant şi respectă indicaţiile oferite. Toleranţa digestivă este bună. Cantitatea de alimente este adaptată posibilităţilor de digestie şi de absorbţie ale

stomacului.Bilanţ negativ-intervenţii:Pacientul nu este compliant.Toleranţa digestivă este scăzută.Capacitatea de digestie şi de absorbţie a stomacului este redusă iar pacientul prezintă semne de denutriţie.

Informaţi medicul pentru a stabili conduita terapeuticăALIMENTAŢIA PRIN GASTROSTOMĂNECESAR MATERIALE:

O pâlnie din plastic

Recipientul cu lichid alimentar (supă, ceai) Bagheta pentru propulsarea alimentelor pe sondă

ETAPE:PREGATIREA PSIHICA:

Oferiţi pacientului informaţii clare, accesibile despre modul de alimentare pe stomă pentru a-i reduce teama şi a obţine colaborarea sa

Încurajaţi pacientul să se alimenteze singur pentru a-şi recăpăta autonomia PREGATIREA FIZICA:

Aşezaţi pacientul în poziţie şezând, pe marginea patului sau pe un scaun cu spătar, astfel încât sonda să fie menţinută în poziţie verticală, paralelă cu toraceleEFECTUAREA PROCEDURII: Explicaţi pacientului care se alimentează singur:

Să-şi spele mâinile Să îndepărteze dopul de la sondă Să adapteze pâlnia la capătul sondei menţinând-o în poziţie verticală Să introducă pe rând felurile de mâncare din regimul de stenoză, astfel:

- lichidul să-l toarne încet pe pâlnie, nu mai mult de 100 ml o dată pentru a nu destinde brusc stomacul

- alimentul solid pasat să-l verse în pâlnie şi să-l împingă pe sondă cu ajutorul baghetei de plastic sau lemn

- să adauge din când în când lichid alimentar, pentru a uşura înaintarea alimentului pasat

- să nu introducă la o "masă" mai mult de 400 g de alimente pasate datorită tulburărilor de digestie şi de absorbţie existente

Să termine totdeauna "masa" cu lichid pentru a spăla lumenul sondei Să astupe capătul sondei cu dopul de plastic sau cauciuc Să fixeze sonda în poziţie verticală, paralelă cu toracele Să evite poziţia de decubit dorsal după masă întrucât favorizează "regurgitarea"

conţinutului pe sondă Să-şi spele mâinile după masă

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Observaţi tegumentul din jurul stomei Protejaţi pielea cu un unguent cu zinc şi refaceţi pansamentul din jurul stomei

cazul regurgitării sucului gastric.EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Pacientul este compliant şi respectă indicaţiile oferite. Toleranţa digestivă este bună. Cantitatea de alimente este adaptată posibilităţilor de digestie şi de absorbţie ale

stomacului.Bilanţ negativ-intervenţii:Pacientul nu este compliant. Pacientul manifestă atitudini de respingere a imaginii corporale modificate.

Încurajţi pacientul să-şi accepte imagineaToleranţa digestivă este scăzută.

Capacitatea de digestie şi de absorbţie a stomacului este redusă iar pacientul prezintă semne de denutriţie.

Informaţi medicul pentru a stabili conduita terapeutică.

CAPITOLUL V RECOLTAREA PRODUSELOR BIOLOGICE SI FIZIOLOGICE

Sarcina revine AMG-istei(asistentei medicale generaliste), se face cu mult bun simţ şi răspundere, trebuie realizata în condiţii optime.Norme generale:- orarul recoltărilor(când se recoltează): recoltările se efectuează de obicei dimineaţa, între orele 7 şi 10; în urgenţe, practic recoltarea se poate face oricând, laboratoarele funcționând permanent.- pregătirea psihică şi fizică a bolnavului; bolnavul trebuie să fie nemâncat (a jeun) cu aproximativ 8 ore înainte.- pregătirea instrumentelor şi a materialelor necesare recoltării.Tehnica recoltării propriu-zise:- completarea corectă a buletinelor de analize (numele şi prenumele bolnavului, secţia, salonul, patul, numărul foii de observaţie, analiza cerută, data, numele medicului ce a indicat recoltarea).- etichetarea produsului recoltat - păstrarea şi transportarea produsului recoltatEfectuarea puncţiei venoase- reprezintă înţeparea unei vene cu ajutorul unui ac ataşat la o seringă.Scop: - recoltarea de sânge – explorator: se recoltează sânge pentru cercetarea în laborator a unor constante biologice ale organismului (glicemia, colesterolul, etc.)

- terapeutic: administrarea medicamentelor intravenoase sau extragerea unei cantități mai mari de sânge, 150-500 ml în hipertensiunea arterialăMateriale necesare:- tava medicală acoperită cu câmp steril- seringi de 5-10 ml sterile- materiale dezinfectante- casoleta cu tampoane, comprese sterile- garou- muşama/ aleză pentru protejarea patului- recipienţi pentru recoltarea sângelui: eprubete, sticle curate, spalate, uscate, goale sau cu substanţă chimică (anticoagulant,etc), mediu de cultură, plăci Petri- taviţă renală- pense anatomice*Pregătirea materialelor: se aleg materialele şi se transportă în apropierea bolnavului.*Pregătirea fizică şi psihică: se explică necesitatea tehnicii, scopul acesteia, apoi se invită bolnavul să stea cu brațul în extensie (decubit dorsal sau șezând)Locuri de elecţie: la plica cotului, unde se anastomozează vena cefalică cu bazilică şi formează marele M venos.A. În scop explorator:- efectuarea puncţiei: se aplică garoul în treimea inferioară a braţului; cu ajutorul degetelor palpatoare palpăm venele; se pune în evidenţă vena cea mai vizibilă; se dezinfectează locul ales cu un tampon cu alcool sau tinctură de iod; se solicită bolnavului să închidă pumnul şi să rămână cu el închis; seringa se ţine în mâna dreaptă şi puncţia începe dedesubtul venei care urmează să fie puncţionată, fixând zona cu policele şi tracţionând uşor tegumentele pentru a fixa mai bine vena; se introduce acul în mijlocul venei, în direcţia axului longitudinal, cu bizoul orientat în sus; se simte acul trecând prin stratul de piele, mai rezistent şi peretele venei, mai elastic; se împinge acul de-a lungul venei, la o adâncime de 1 – 1,5 cm; cu mâna stângă se trage încet pistonul, aspirând – dacă acul este corect plasat în venă, în seringă apare sânge; se aspiră cantitatea de sânge necesar pentru analiza dorită; apoi se desface nodul garoului şi bolnavul deschide pumnul. Se aplică un tampon de vată uscat peste locul unde este acul, se retrage apoi acul; tamponul se menţine apăsat, pentru efectuarea hemostazei. Cotul nu se îndoaie, pentru a nu favoriza apariţia hematoamelor. Se dezinfectează locul puncţiei cu alcool sau tinctură de iod.Incidente: - sângele poate infiltra ţesutul perivenos (hematom) – se retrage acul şi se comprimă regiunea cu un tampon steril- acul poate trece dincolo de venă, perforând şi peretele opus – se retrage uşor acul- bolnavul poate prezenta ameţeli, paloare, lipotimie – puncţia este oprită imediat şi se anunţă medicul.B. În scop terapeutic: paşii de execuţie sunt la fel ca la puncţia venoasă, dar după ce acul a pătruns în venă, se îndepărtează garoul, iar dacă vena nu a fost afectată (hematom), lent se efectuează injecţia intravenoasă. Recipienţii cu sânge recoltat se etichetează şi cu buletinele de analiză se trimit la laborator.

Îngrijirea post tehnică: acele se aruncă, supravegherea bolnavului; reorganizarea locului de muncă; spălarea pe mâini.Recoltarea sângelui pentru examene hematologice, biochimice, serologice şi parazitologice- sângele se recoltează pentru examene biochimice, hematologice, serologice, microbiologice sau parazitologice. Se efectuează de către AMG-istă făcându-se prin: - înţepare la adult (în pulpa degetului sau lobul urechii); - înţepare la copii în faţa plantară (degetul mare la picior sau călcâi); - puncţie venoasă sau arterială.A. Recoltarea sângelui capilar- prin înţepare, pentru examene hematologice (hemoleucograma, dozarea hemoglobinei, a timpului de sângerare, de coagulare, determinarea protrombinei, trombocite)Materiale necesare: tavă medicală curată, alcool medicinal, ace sterile, tampoane vată, pipete Potain, (pentru numărarea elementelor figurate ale sângelui), lame degresate.Efectuarea:- pregătirea materialelor- pregătirea psihică şi fizică a pacientului- efectuarea tehnicii: se aseptizează pulpa degetului inelar sau mijlociu, se evită congestionarea prin frecare prea puternică; cu acul steril cu o mişcare rapidă se înţeapă puţin lateral pulpa degetului; cu un tampon uscat, se şterge prima picatură, se lasă să se formeze a doua picatură fără să se apese, apoi se recoltează sângele, fie cu pipete, fie cu lama.Efectuarea unui frotiu de sânge:- lamele se spală, se degresează, se usucă; pe o lamă se aşează o picatură de sânge în partea stângă a lamei peste care se aşează o lamelă cu margini şlefuite, într-un unghi de 45 de grade; după ce picătura de sânge s-a întins prin capilaritate, lamela se împinge către partea liberă a lamei, păstrându-se mereu aceeaşi înclinaţie şi antrenând toată picătura, fără să o fracţioneze.- se agită lama pentru uscare- buletin de analiză- transport urgent la laboratorTotul se face numai din sânge proaspăt!!B. Recoltarea sângelui venos: -pentru examene hematologice(VSH şi hemoleucogramă; VSH se recoltează sange prin puncţie venoasă + anticoagulant)Sedimentarea = aşezarea progresivă a elementelor figurate ale sângelui spre fundul unei eprubete din sângele necoagulabil lăsat în repaus - este un fenomen fizic.VSH = viteza de sedimentare a hematiilor = rapiditatea(viteza) cu care se produce aşezarea hematiilor. Poate fi influenţată de procesele inflamatorii (amigdalita, otita)infecțioase, reumatologice, neoplezice, acestea provoacă accelerarea căderii hematiilor.Materiale necesare:- 1-2 seringi de 2 ml sterile- soluţie citrat de Na 3,8% (anticoagulant)- stativ de eprubete cu pipete Westergreen + materiale necesare pentru puncţia venoasă.- spălarea pe mâini

- pregătirea psihică şi fizică- pregătirea puncţiei venoase.Efectuarea:- se aspiră 0,4 ml citrat de Na 3,8% în seringă de 2 ml + 1,6 ml sânge = 2 ml în total, se agită eprubeta; se retrage acul, se face hemostaza; apoi eprubeta se trimite la laborator, etichetată cu datele pacientului (nume, salon, pat).- reorganizarea locului de muncăInterpretarea rezultatelor:VSH: valorile normale sunt de 3-5mm/ la prima oră, 5-10 mm la 2 h -la femei, cu 1-3 mm/h mai mult ca la bărbaţiHemoleucograma:1. HEMATII: valori normale: 4.000.000 - 5.200.000/mm3. Creşterea numărului de hematii peste valorile normale: poliglobulie. Scăderea numărului de hematii sub valorile normale: anemie2. LEUCOCITE: valori normale: 6000 - 7000/mm3. Limite fiziologice: 4000 -10000/mm3. În plus: leucocitoza. În minus: leucopenie3. TROMBOCITE: valori normale: 250000 - 400000/mm3. În plus: trombocitoza. În minus: trombocitopenie.FORMULA LEUCOCITARĂPOLI MORFONUCLEARE:- neutrofile: 65%- eozinofile: 2 - 3%- bazofile: 0,5 - 1%LIMFOCITE: 25 - 28%MONOCITE: 6 - 7%PLASMOCITELE: nu se găsesc în mod normal; sunt prezente doar în cazuri patologice(mielomul multiplu).Hematocritul: - valorile normale sunt 45% la bărbaţi, 40% la femei.Recoltarea sângelui pentru examinări biochimice:- se efectuează prin puncţie venoasă, dimineaţa pe nemâncate(à jeun);- se recolteaza între 2-5ml sânge fără anticoagulantSe pot determina: ureea, creatinina, acidul uric, colesterolul total şi fracţiunile sale –HDL colesterol, LDL -colesterol, teste de disproteinemie, fosfatemie, fosfataza alcalină, transaminaze, amilazemie, electroforeza, calcemie, sideremie, rezerva alcalină.* Se recoltează 2ml sânge + 4mg florura de Na pentru determinarea fibrinogenului.Alte substante anticoagulante:- citrat de Na 3,8%, florura de Na, oxalat de K, EDTA, heparinaRecoltarea sângelui pentru examenele serologice- examenele cercetează prezenţa sau absenta anticorpilor în serul bolnavului.- aceste examinări se utilizează pentru depistarea bolilor infectioase (febra tifoidă, sifilis, holera); de asemenea, sunt utile în diagnosticul şi monitorizarea unor boli reumatologice (poliartrita reumatoidă) sau autoimune (hepatita autoimună, ciroza biliară primitivă).- recoltarea se face prin puncţie venoasă direct în eprubetă, fără seringă, în cantitate de 5 - 10 ml.

- după coagulare se desprinde cheagul de peretele eprubetei şi după 30 de minute se decantează serul într-o eprubetă direct sau cu ajutorul unei pipete Pasteur sterile; serul nehemolizat are culoare gălbuie, iar cel hemolizat este de culoare roz.

Recoltarea produselor biologice şi patologice pentru ex. de laborator: Recoltarea sângelui Recoltarea urineiRecoltarea materiilor fecale pentru examene de laboratorRecoltarea exsudatului faringian Recoltarea sputei prin expectoraţieRecoltarea secreţiei uretrale la bărbat Recoltarea secreţiilor purulente din leziuniRecoltarea secreţiilor vaginale

RECOLTAREA SÂNGELUI

PUNCŢIA CAPILARĂOBIECTIVE :

Prelevare de sânge capilar pentru analize de laborator (HLG, dozarea hemoglobinei, glicemie), prin înţepătura în pulpa degetului.NECESAR MATERIALE :

Tavă medicală Ace seringă sau dispozitiv pentru puncţie capilară Tampoane de vată Soluţie dezinfectantă Hârtie de filtru Mănuşi de protecţie Lame de sticlă Tuburi; pipete Seruri

ETAPE : PREGĂTIRE PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi pacientului procedura Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIRE FIZICĂ: Poziţionaţi pacientul: şezând cu mâna sprijinită sau decubit, în funcţie de starea

generală Alegeţi locul de elecţie :

- adult: - pulpa degetului inelar sau mijlociu - lobul urechii - copil: - faţa plantară a halucelui - călcâi EFECTUAREA PROCEDURII:

Verificaţi recomandarea medicală Spălaţi-vă pe mâini Îmbrăcaţi mănuşile de protecţie Masaţi uşor locul efectuării puncţiei

Aseptizaţi regiunea aleasă cu tampon de vată îmbibat în dezinfectant Aşteptaţi evaporarea soluţiei dezinfectante Pe locul perfect uscat înfigeţi acul la 2-3 mm profunzime (picătura să apară

spontan), perpendicular pe straturile cutanate Ştergeţi prima picătură cu hârtie de filtru Prelevaţi sângele în funcţie de scopul urmărit:

- Pe lama perfect uscată şi curată (frotiu- hemoleucograma, timp de coagulare)

- Se aspiră în tuburi(pentru analiza gazelor sanguine) - Picătura se pune pe bandeletă sau stripsuri (glicemie) - 2-3 picături pe fiecare extremitate a lamei (picatura groasă- dg. malarie şi

tifos exantematic)- Ştergeţi cu un tampon steril- Faceţi o uşoară compresiune - Observaţi starea pacientului- Aplicaţi un tampon steril uşor compresiv

Reorganizarea locului de munca : - Acele, dispozitivele pentru puncţie capilară folosite se colectează în recipiente speciale pentru obiecte tăietoare, înţepătoare (cu pereţii duri)- Tampoanele de vată sau hârtia de filtru, mănuşile se colectează în recipiente speciale pentru materiale cu potenţial infecţios - Dezbrăcaţi mănuşile - Spălaţi-vă pe mâiniNOTAREA PROCEDURII IN DOCUMENTE

Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: - Data, motivul efectuării puncţiei- Semnătura EVALUAREA REZULTATELOR :Bilanţ pozitiv (obiective realizate):

Pacient colaborant Pacientul nu prezintă sângerare Frotiul realizat este uniform, nu prezintă goluri

Bilanţ negativ (obiective nerealizate) Sângerare la locul puncţiei Comprimaţi locul înţepăturii mai multă vreme Nu se obţine suficient sânge Strângeţi degetul de la distanţă Apăsarea pe pulpa degetului favorizează eliminarea limfei şi modifică rezultatele La nevoie repetaţi înţepătura

PUNCŢIA VENOASĂ OBIECTIVE :

Crearea accesului la o venă pentru: - recoltare de sânge în siguranţă pentru examene de laborator - extragerea unei cantităţi de sânge - introducerea medicamentelor în circulaţia venoasă

NECESAR MATERIALE :

Garou Mănuşi de unică folosinţă Seringi; ace; o branulă; sistem vacutainer (după scop) Tampon Alcool Aleză absorbantă Etichetă Eprubete Bandă adezivă non alergică Formulare pentru laborator Alte materiale în funcţie de obiectivul urmărit Tăviţa renală Recipient pentru colectarea materialelor

ETAPE : PREGĂTIRE PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi pacientului procedura Explicaţi pacientului cum poate participa la procedură, anuntaţi-l că e puţin

dureroasă Explicaţi-i pacientului că îi veţi recolta sânge sau veţi introduce medicamente Încurajaţi pacientul pentru a reduce anxietatea Întrebaţi-l dacă i s-a mai recoltat sânge altă dată; dacă a simţit leşin, transpiraţie,

stare de greaţă, vărsătură Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIRE FIZICĂ: Asiguraţi poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, cu scopul

şi locul puncţiei (decubit dorsal sau mai rar şezând) Examinaţi calitatea şi starea venelor şi alegeţi locul

EFECTUAREA PROCEDURII: Identificaţi pacientul Spălaţi mâinile şi puneţi mănuşile pentru a preveni contaminarea Selectaţi locul potrivit (venele distale sau proximale), venele de la plica cotului,

mai rar cele de pe faţa dorsală a mâinii Puneţi muşamaua sub braţul pacientului Aplicaţi garoul la 5 - 8 cm deasupra locului de puncţie; capetele garoului fiind

direcţionate departe de zona de puncţie Palpaţi vena

Verificaţi prezenţa pulsului distal, radial Montaţi seringa şi ataşaţi acul Recomandaţi pacientului să strângă pumnul Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare încercaţi următoarea

tehnică: a) Rugaţi pacientul să închidă şi să deschidă pumnul b) Daţi drumul la garou şi rugaţi pacientul să-şi coboare mâna sub nivelul inimii pentru a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoul şi bateţi încet pe venă pentru a deveni mai vizibilă c) Înlăturaţi garoul şi puneţi o compresă caldă şi umedă pe venă timp de 10-15

Dezinfectaţi tegumentul (cu un tampon cu alcool), 60" folosind mişcări circulare de la centru în afară cu câţiva cm, pentru a evita introducerea potenţialei flore de pe piele în interiorul vaselor pe perioada efectuării procedurii

Poziţionaţi mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu policele se întinde pielea dreaptă pe venă

Ţineţi acul cu bizoul în sus în mâna dominantă şi introduceţi-l la un unghi de 10-30°, de deasupra venei sau dintr-o parte a venei, în poziţie oblică

Urmăriţi cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului avansaţi cu acul în venă 1-2 cm

În cazul recoltării continuaţi puncţia conform obiectivului Aspiraţi sângele în seringă (cantitatea necesară pentru efectuarea analizelor

indicate de medic) Dacă curgerea sângelui este rapidă dezlegaţi garoul pentru a preveni staza şi

hemoconcentraţia care pot modifica rezultatele testelor de laborator

Dacă curgerea sângelui este lentă, nu dezlegaţi garoul decât înainte de a retrage acul cu seringa cu sânge (dacă tehnica nu impune altfel)

Plasaţi un tampon cu alcool pe locul puncţiei venoase şi uşor retrageţi acul cu seringa

Aplicaţi o presiune blândă pe tamponul cu alcool, pe locul puncţiei 2-3' sau până se opreşte sângerarea; aceasta previne extravazarea în ţesuturile din jur, cu cauzarea hematomului

După oprirea sângerării aplicaţi o bandă adezivă peste tampon Transferaţi sângele din seringă în eprubete, după ce aţi detaşat acul de la seringă

Aplicaţi etichetele pe eprubete, indicând numele şi prenumele bolnavului, proba recoltată, secţia care trimite proba de sânge la laborator

Aşezaţi pacientul în poziţie comodă Observaţi faciesul pacientului, culoarea tegumentelor şi măsuraţi pulsul Întrebaţi pacientul dacă are stare de greaţă sau vomă Verificaţi locul puncţiei venoase pentru a fi siguri că nu s-a dezvoltat un hematom

Sfătuiţi pacientul să nu flecteze antebraţul pe braţ Rorganizarea locului de munca:

- Colectaţi deşeurile conform P.U. în recipiente speciale - Îndepărtaţi mânuşile - Spălaţi mâinile

Recoltarea sângelui venos cu sistemul vacutainereste cea mai nouă şi mai modernă metodă de prelevare a sângelui, asigurând confortul pacientului şi al asistentei medicale.materiale necesare: - holder – un tub de material plastic care prezintă, la partea superioară, amboul la care se ataşează acul de puncţie prin înfiletare, iar la partea inferioară două aripioare - acul de puncţie protejat de carcasa bicoloră - tuburi vacuumtainer cu dopuri de diferite culori convenţionale - materiale necesare efectuării puncţiei venoase. - execuţie: - asistenta medicală se spală, îmbracă mănuşi sterile - verifică banda de siguranţă a acului – integritate, valabilitate - îndepărtează carcasa de culoare albă a acului prin mişcări de răsucire - înfiletează capul liber al acului în holder - alege locul puncţiei şi îl aseptizează - execută puncţia venoasă: introduce tubul în holder apucând aripioarele cu indexul şi mediusul, iar cu policele împinge tubul în holder şi astfel va fi străpunsă diafragma gumată a dopului; după prelevarea sângelui, se scoate tubul din holder prin mişcări de împingere asupra aripioareler laterale şi i se imprimă mişcări uşoare de înclinare – răsturnare pentru omogenizare cu aditivul; apoi se introduce tubul următor; - apoi se retrage acul din venă; eprubetele se etichetează şi se trimit la laborator. - acul utilizat se aruncă în containerul destinat special pentru acest scop.Tuburile vacuumtainer se utilizează în funcţie de codul de culoare a dopului de cauciuc* roşu şi portocaliu: pentru biochimie clinică: se pot determina glicemia, transaminazele, amilazemia, ureea, creatinina, acidul uric, bilirubina totală(cu cele două fracţiuni, directă şi indirectă);* verde: ionogramă sanguina;* negru: pentru determinarea VSH-ului(se agită după recoltare printr-o mişcare lentă);

* bleu: pentru determinări de coagulare: fibrinogen, timp de protrombină (se agită după recoltare printr-o mişcare lentă);* mov: pentru determinări hematologice: hematocrit, hemoleucogramă cu formulă leucocitară(se agită după recoltare printr-o mişcare lentă).

I spalare II palpare

III asepsie locala IV punctionare

V recoltare VI compresa locala

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în fişa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire Notaţi data, ora, locul puncţiei venoase, timpul când proba a fost trimisă la

laborator

Notaţi orice observaţie legat de starea şi reacţia pacientului Notaţi dacă puncţia a fost facută pentru recoltarea analizelor şi specificaţi ce

probe aţi recoltat, când au fost trimise la laboratorEVALUAREA REZULTATELOR :Bilanţ pozitiv (obiective realizate):

Pacientul are tegumente şi mucoase normal colorate Semnele vitale sunt normale Pacientul a înţeles scopul puncţiei venoase Pacientul nu a prezentat leşin, stare de greaţă, vomă, hematom

Bilanţ negativ(obiective nerealizate) Leşinul, starea de greaţă sau vomă - anunţaţi medicul Anxietatea - discutaţi cu pacientul şi încurajaţi-l Refuzul pacientului privind puncţia venoasă - anunţaţi medicul Extravazarea sângelui în ţesuturile din jur (hematomul)

- comprimaţi locul cu un tampon steril - nu repetaţi înţepătura în aceeaşi zonă - aplicaţi compresă rece - aplicaţi unguente care favorizează resorbţia

Hemoliza sângelui recoltat - repetaţi recoltarea cu acordul pacientului: Recoltarea nu s-a făcut în condiţii corespunzătoare Infecţia - evitarea prin efectuarea procedurii în siguranţă

ATENŢIE: Niciodată nu efectuaţi puncţia venoasă pentru recoltarea sângelui dintr-un braţ, o

venă deja utilizată pentru terapia i.v. sau opriţi perfuzia şi aşteptaţi 5 min. Nu recoltaţi din locuri aflate deasupra liniei intravenoase, risc de hemodiluţie Nu efectuaţi puncţia venoasă pe un loc deja infectat Evitaţi vena care este dureroasă la palpare Nu efectuaţi puncţia venoasă, nu recoltaţi sânge dintr-o arie edematoasă, shunt

arteriovenos, locuri ale hematomului anterior, sau răniri Dacă pacientul are tulburări de coagulare sau primeşte terapie anticoagulantă, se

menţine o presiune fermă pe locul puncţiei venoase, minim 5' după retragerea acului din venă pentru a preveni formarea unui hematom

Evitarea folosirii venelor de la picioare pentru puncţia venoasă, deoarece aceasta creşte riscul de tromboflebită

La bătrâni, dacă este posibil evitaţi venele dorsale ale mâinii la braţul dominant pentru puncţia venoasă deoarece aceste locuri interferă mult cu independenţa vârstnicului

La copii locurile uzuale pentru puncţia venoasă sunt scalpul sau piciorul

RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU HLGOBIECTIVE :

Efectuarea diagramei sângelui prin care se determină: Hb, Ht, elementele figurate, formula leucocitară

NECESAR MATERIALE Tavă medicală Seringă de 2ml, ac steril sau holder şi ac dublu acoperit cu cauciuc Vacutainer cu EDTA (cu capac mov ) Soluţie dezinfectantă (alcool);

Tampon de vată, sau tampon impregnat cu dezinfectant Garou Tăviţă renală Mănuşi de unică folosinţă Aleza pentru protecţie

ETAPE :PREGĂTIRE PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi pacientului procedura Obţineţi consimţământul informat Încurajaţi şi susţineţi pacientul

PREGĂTIRE FIZICĂ: Atenţionaţi pacientul să nu mănânce cel puţin 12 ore şi să stea în repaus fizic la

pat Verificaţi dacă a respectat recomandările Poziţionaţi pacientul în decubit dorsal cu mâna sprijinită ca pentru puncţie

venoasă Alegeţi vena cea mai proeminentă

EFECTUAREA PROCEDURII Spălaţi mâinile/dezinfectaţi-le/îmbrăcaţi mănuşile de protecţie Montaţi acul dublu la holder prin înşurubare Îndepărtaţi cauciucul de pe ac - partea superioară Aplicaţi garoul Puncţionaţi vena Dezlegaţi garoul Fixaţi tubul vacuette destinat recoltării HLG Umpleţi până la semn recipientul cu sânge Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool Exercitaţi o presiune asupra tamponului de 2- 5' Agitaţi lent vacutainerul Aşezaţi pacientul în poziţie comodă

Aplicaţi un plasture locul puncţiei Observaţi faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU Îndepărtaţi mănuşile/spălaţi mâinile cu apă şi săpun

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire: - Data şi ora recoltării; Notaţi eventualele manifestări ale pacientului

PREGATIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR Etichetaţi recipientul tubului vacuette Completaţi fişa de laborator Transportaţi imediat produsul la laborator

EVALUAREA REZULTATELORBilanţ pozitiv:

Puncţia se desfăşoară fără incidente Pacientul exprimă stare de confort Sângele nu se coagulează şi nu se hemolizează, nu apare hematom

Bilanţ negativ : Perforarea venei şi apariţia hematomului Pacientul prezintă ameţeli, paloare accentuată, lipotemie Se produce coagularea sângelui Se produce hemolizarea sângelui Verificaţi dacă s-a respectat raportul dintre sânge şi anticoagulant, dacă s-au

respectat condiţiile de recoltare RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU PROBELE DE COAGULAREOBIECTIVE : - Determinarea coagulabilităţii sângelui prin diferite tipuri de investigaţii. NECESAR MATERIALE ;

Tavă medicală/cărucior Holder şi ac dublu acoperit cu cauciuc la ambele capete Tuburi vacuette cu soluţie anticoagulantă Soluţie dezinfectantă (alcool) Tampoane cu dezinfectant Tăviţă renală Garou Aleză absorbantă Mănuşi de unică folosinţă Recipiente pentru colectarea deşeurilor

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi pacientului procedura Obţineţi consimţământul informat Încurajaţi şi susţineţi pacientul

PREGATIREA FIZICĂ: Atenţionaţi pacientul să nu mănânce şi să stea în repaus fizic Aşezaţi pacientul în decubit dorsal cu membrul superior sprijinit de pat ca pentru

puncţia venoasă

Alegeţi vena EFECTUAREA PROCEDURII:

Recoltarea sângelui pentru determinarea: Timpului Quick, T. Howell, Fibrinogenului

Spălaţi mâinile/dezinfectaţi/îmbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă Montaţi acul dublu la holder prin înşurubare Îndepărtaţi cauciucul de pe partea superioară a acului Legaţi garoul Puncţionaţi vena Dezlegaţi garoul Fixaţi tubul vacuettei destinate recoltării Umpleţi până la semn recipientul cu sânge Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool Exercitaţi presiune asupra tamponului 2-3' Agitaţi lent prin răsturnarea tuburilor vacuette pentru omogenizare Aplicaţi un plasture peste tampon Aşezaţi pacientul în poziţie comodă Observaţi faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire Notaţi reacţia pacientului

PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR Etichetaţi vacutainerul pentru laborator Completaţi fişa de laborator Transportaţi imediat produsul la laborator

EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Pacientul nu a prezentat stare de leşin La locul înţepăturii tegumentele au aspect normal Sângele este recoltat corespunzător (necoagulat, nehemolizat)

Bilanţ negativ : Hematom prin perforarea venei Produs coagulat prin nerespectarea cantităţii de sânge/anticoagulant sau prin

neomogenizare Ameţeli, paloare accentuată, posibilă lipotimie

RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU VSHOBIECTIVE

Determinarea rapidităţii cu care se produce sedimentarea (aşezarea progresivă) hematiilor pe fundul eprubetei din sângele necoagulabil lăsat în repaus NECESAR MATERIALE

Tavă medicală Holder şi ac dublu acoperit cu cauciuc

Tub vacuette cu anticoagulant steril (capac negru) Tampon cu dezinfectant Mănuşi de unică folosinţă Garou, tăviţă renală, Aleza pentru protectie Recipiente pentru colectarea deşeurilor

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi pacientului procedura Obţineţi consimţământul informat Încurajaţi şi susţineţi pacientul

PREGĂTIREA FIZICĂ: Atenţionaţi pacientul să nu mănânce şi să stea în repaus fizic Verificaţi dacă a respectat recomandările Poziţionaţi pacientul în decubit dorsal cu membrul superior sprijinit pe pat ca

pentru puncţia venoasă Asiguraţi intimitatea pacientului Alegeţi vena cea mai uşor abordabilă

EFECTUAREA PROCEDURII: Spălaţi mâinile/dezinfectaţi-le/puneţi mănuşi de unică folosinţă Montaţi acul dublu la holder prin înşurubare Îndepărtaţi cauciucul de pe ac - partea superioară Aplicaţi garoul Puncţionaţi vena Dezlegaţi garoul Fixaţi tubul vacuette destinat recoltării VSH Umpleţi până la semn recipientul cu sânge Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool Exercitaţi o presiune asupra tamponului de 2- 3' Agitaţi lent tubul vacuettei Aşezaţi pacientul în poziţie comodă, aplicaţi un plasture Observaţi faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului Observaţi locul puncţiei Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU Îndepărtaţi mânuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire Notaţi reacţia pacientului în timpul procedurii

PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR Etichetaţi eprubeta sau vacutainerul pentru laborator Completaţi fişa de laborator Transportaţi imediat produsul la laborator

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Puncţia venoasă se desfăşoară fără incidente Pacientul exprimă stare de confort Sângele nu se coagulează şi nu se hemolizează Nu apare hematomul local

Bilanţ negativ : Pacientul prezintă ameţeli, paloare accentuată, lipotimie Se produce coagularea sângelui Se produce hemoliza sângelui Greşeala de colectare (cereţi acordul medicului şi pacientului pentru repetarea

recoltării) Perforarea venei şi apariţia hematomului(aplicaţi o compresă rece şi apoi un

unguent care favorizează resorbţia) RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE BIOCHIMICE OBIECTIVE:

Determinarea componentelor biochimice ale sângelui NECESAR MATERIALE

Tavă medicală Holder cu ac dublu (special) acoperit cu cauciuc Tuburi vacuette unele cu gel care ajută la separarea mai rapidă a serului Tampoane cu dezinfectant Mănuşi de unică folosinţă Garou, aleză Tăviţă renală Recipiente speciale pentru colectarea deşeurilor

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi pacientului procedura Obţineţi consimţământul informat Încurajaţi şi susţineţi pacientul

PREGĂTIREA FIZICĂ: Atenţionaţi pacientul să nu mănânce şi să stea în repaus fizic cel puţin 12 ore Poziţionaţi pacientul în funcţie de starea sa (şezând sau decubit dorsal) cu mâna

sprijinită ca pentru puncţie venoasă Alegeţi vena cea mai turgescentă

EFECTUAREA PROCEDURII: Spălaţi mâinile / dezinfectaţi / îmbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă Montaţi acul special la holder prin înşurubare Îndepărtaţi cauciucul de pe partea superioară a acului Aplicaţi garoul Puncţionaţi vena Fixaţi tubul vacuette destinat recoltărilor pentru examene biochimice (glicemie,

creatinină, uree, acid uric, calcemie, etc) Umpleţi până la semn recipientul cu sânge (5 - 7 ml) Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool şi exercitaţi presiune asupra

acestuia 2-3' Aplicaţi o bandă adezivă non alergică deasupra tamponului

Aşezaţi pacientul în poziţie comodă Observaţi faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire

PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR – Etichetaţi eprubeta sau vacutainerul pentru laborator Completaţi fişa de laborator Transportaţi imediat produsul la laborator în condiţii de siguranţă

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Prelevarea se face fără incidente Pacientul prezintă stare de confort

Bilanţ negativ : Hematom prin infiltrarea ţesutului paravenos Ameţeli, paloare accentuată, posibilă lipotimie Sânge hemolizat

RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE SEROLOGICEOBIECTIVE:

Cercetarea prezenţei sau absenţei anticorpilor în serul pacientuluiNECESAR MATERIALE:

Tavă medicală Holder cu ac dublu acoperit la ambele capete cu cauciuc Tuburi vacuette simple sau cu gel (capac roşu) Tampoane cu dezinfectant Mănuşi de unică folosinţă Garou, aleză Tăviţă renală Recipiente pentru colectarea deşeurilor

ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi pacientului procedura Obţineţi consimţământul informat Încurajaţi şi susţineţi pacientul

PREGĂTIREA FIZICĂ: Atenţionaţi pacientul să nu mănânce şi să stea în repaus la pat Poziţionaţi pacientul în funcţie de starea sa (şezând sau decubit dorsal) cu mâna

sprijinită ca pentru puncţie venoasă Alegeţi vena

EFECTUAREA PROCEDURII: Spălaţi mâinile / dezinfectaţi / îmbrăcaţi mănuşi de protecţie Montaţi acul dublu la holder prin înşurubare Îndepărtaţi cauciucul de pe partea superioara a acului Aplicaţi garoul

Puncţionaţi vena Fixaţi tubul vacuette în care se găseşte gel destinat recoltării pentru examene

serologice (VDRL, ASLO, Weill Felix, Waler Rose, Widall, ELISA ) Umpleţi până la semn recipientul cu sânge cca 10ml Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool şi comprimaţi locul 2-3' Aşezaţi pacientul în poziţie comodă Observaţi faciesul, tegumentele, comportamentul pacientului Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU – Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire

PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR Etichetaţi eprubeta sau vacutainerul pentru laborator Completaţi fişa de laborator Transportaţi imediat produsul la laborator

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Prelevarea se face fără incidente Pacientul prezintă stare de confort

Bilanţ negativ : Hematom prin infiltrarea ţesutului paravenos Ameţeli, paloare accentuată, posibilă lipotimie

RECOLTAREA SÂNGELUI PENTRU EXAMENE BACTERIOLOGICE - HEMOCULTURĂOBIECTIVE :

Punerea în evidenţă a germenilor patogeni în sânge prin însămânţare pe medii de cultură - efectuarea antibiogramei

NECESAR MATERIALE Tavă medicală Soluţie dezinfectantă (betadine, clorhexidine, alcool 70°) Tampoane de vată şi comprese sterile Câmp steril Mănuşi sterile Mască Garou 2 flacoane cu medii de cultură (unul pentru germeni aerobi şi altul pentru germeni

anaerobi) Holder, ac dublu (special) acoperit la ambele capete cu cauciuc Recipiente pentru colectarea deşeurilor

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi pacientului procedura, avertizaţi-l că recoltarea se poate repeta

Obţineţi consimţământul informat Încurajaţi şi susţineţi pacientul

PREGĂTIREA FIZICĂ: Poziţionaţi pacientul în decubit dorsal cu membrul superior sprijinit deoarece

poate prezenta frisoane Alegeţi vena cea mai turgescentă Curăţaţi regiunea plicii cotului Dezinfectaţi cu alcool iodat, betadină

EFECTUAREA PROCEDURII: Participă două asistente Spălaţi mâinile cu apă şi săpun Dezinfectaţi mâinile/îmbrăcaţi mănuşile sterile Izolaţi locul cu câmpul steril Montaţi acul dublu la holder Rugaţi persoana care vă ajută să aplice garoul Dezinfectaţi locul de puncţionat cu alcool de 70° Puncţionaţi vena Adaptaţi la acul holderului flaconul cu mediu de cultură pentru germeni aerobi Recoltaţi sânge până la semnul de pe flacon Adaptaţi la acul holderului cel de al doilea flacon cu mediu de cultură pentru

germenii anacrobi - Recoltaţi sânge până la semnul de pe flacon Retrageţi acul după aplicarea tamponului cu alcool iodat Comprimarea venei 2 - 5' de către ajutor Omogenizaţi uşor pe un plan orizontal (sângele cu mediul de cultură din flacon) Reinstalaţi pacientul în poziţie comodă Acoperiţi pacientul pentru că frisonează Observaţi faciesul, tegumentele (extremitaţilor), comportamentul pacientului Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU Îndepărtaţi mănuşile şi masca Spălaţi mâinile

PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR Scrieţi pe etichetele flacoanelor datele pacientului Completaţi fişa de laborator Transportaţi imediat la laborator flacoanele şi introduceţi-le în termostat la 37°

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire prin lipirea codurilor de bon de pe

flacoanele în care s-a făcut recoltarea EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Recoltarea s-a făcut corect, în condiţii de strictă asepsie şi antisepsieBilanţ negativ

Hematom prin infiltrarea ţesutului paravenos Ameţeli, paloare accentuată, posibilă lipotimie

RECOLTAREA URINEI RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN SUMAR DE URINĂOBIECTIVE :

Determinarea densităţii, ph-ului, glucozei, albuminei, urobilinogenului

Examinarea sedimentului urinarNECESAR MATERIALE

Tavă medicală Recipient curat şi uscat sau steril pentru femeie Seringă şi ace sterile, tampoane cu alcool Pensă pentru clamparea sondei - când mostra de urină (10ml) este recoltată pe

sondă à demeure Mănuşi de unică folosinţă pentru manipularea urinei

ETAPEPREGĂTIRE PSIHICĂ:

Informaţi pacientul conştient Explicaţi-i procedura în termeni accesibili Obţineţi colaborarea

PREGĂTIREA FIZICĂ: Efectuaţi toaleta genito-urinară la femeie Fixaţi punga colectoare la nivelul organelor genitale, cu adeziv, în cazul sugarilor

şi copiilor mici EFECTUAREA PROCEDURII:

Explicaţi pacientului care-şi recoltează singur urina: - Să-şi spele mâinile, să folosească mănuşi de cauciuc- Să se aşeze într-o poziţie în care jetul urinar să fie dirijat în recipient:

ortostatism la bărbat şi poziţie şezândă la femeie - Să colecteze 10 ml urină direct în recipient - Să aşeze capacul pe gura recipientului după recoltare- Să-şi spele mâinile - Să eticheteze recipientul

În caz de recoltare pe sonda à demeure:- Clampaţi sonda cu 15' înainte de recoltare - Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă - Dezinfectaţi sonda- Puncţionaţi sonda cu acul adaptat la seringă- Aspiraţi 10 ml de urină în seringă- Transferaţi urina în recipient- Spălaţi-vă mâinile- Etichetaţi recipientul cu: numele şi prenumele pacientului, secţia, examenul

cerut, data şi ora recoltării

- Transportaţi urina la laborator imediat- Colectaţi materialele folosite în containere speciale conform PU - Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor

NOTAREA PROCEDURII : Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire Data şi ora recoltării

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv :

Mostra de urină nu este contaminată cu scurgere vaginală sau cu sânge menstrual Urina nu conţine albumină sau glucoză, are o culoare galbenă aurie (normocromă) Sedimentul urinar nu conţine celule descuamate de pe tractul urinar

Bilanţ negativ : Mostra de urină este contaminată cu scurgere vaginală sau cu sânge menstrual

(aruncaţi urina - recoltaţi în afara perioadei de menstruaţie ) Urina este hipercromă, cu urobilinogen crescut - Anunţaţi medicul Sedimentul urinar conţine numeroase leucocite, hematii, celule descuamate sau

epitelii - Anunţaţi medicul care poate să recomande alte examene, mai relevante din urină Urina conţine albumină sau glucoza - Anunţaţi medicul

RECOLTAREA ASEPTICĂ A URINEI (UROCULTURA)OBIECTIVE

Studiul bacteriologic al urinei pentru identificarea germenilor şi efectuarea antibiogramei

Pentru prelevarea pe sonda urinară à demeure pregătiţi: NECESAR MATERIALE :pentru prelevarea fără sondaj pregătiţi:

Apă şi săpun pentru toaleta genito-urinară Antiseptic pentru dezinfecţia meatului uretral Comprese sterile Recipient pentru colectarea sterilă a urinei Bazinet dacă este necesar Container pentru deşeuri Tavă medicală Comprese sterile Antiseptic; soluţie de clorhexidină Seringă şi ace sterile, Recipient pentru colectarea sterilă a urinei Container pentru aruncarea materialelor folosite

Pentru prelevarea prin sondaj intermitent pregătiţi: Tavă medicală Sondă vezicală pentru bărbat sau femeie Comprese sterile Recipient steril pentru recoltarea urinei

ETAPEPREGĂTIREA PSIHICĂ:

Explicaţi pacientului necesitatea prelevării Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii

Instruiţi pacientul conştient şi valid cum să recolteze singurPREGĂTIREA FIZICĂ:

Efectuaţi toaleta genito-urinară la pacientul nedeplasabil Asiguraţi condiţii pentru efectuarea toaletei la pacientul valid Asiguraţi intimitatea pacientului.

EFECTUAREA PROCEDURII: Verificaţi prescripţia medicală Identificaţi pacientul Prelevaţi prin una din metodele enumerate mai jos în funcţie de starea pacientului

sau recomandarea medicalăPrelevarea fără sondaj:

Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu) Recoltaţi urina de la bărbat sau femeie după toaleta genito-urinară cu apă şi săpun

şi clătire abundentă; uscaţi regiunea, dezinfectaţi meatul uretral cu comprese sterile îmbibate în antiseptic

Colectaţi urina, în recipientul steril, din mijlocul jetului Acoperiţi tubul steril

Prelevarea de către pacientul conştient şi capabil să urineze în mod voluntar Explicaţi pacientului modul de derulare a procedurii. Oferiţi-i comprese sterile cu antiseptic pentru dezinfecţia meatului urinar după

spălare Daţi-i pacientului flaconul steril Explicaţi-i să urineze la toaletă, lăsând să curgă primul jet şi recoltând urina în

flacon din mijlocul jetului Cereţi-i pacientului să-şi spele mâinile după prelevarea urinei

Prelevarea pe sonda urinară à demeure Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu) Folosiţi mănuşi de unică folosinţă Dezinfectaţi locul de prelevare, cu comprese sterile îmbibate în antiseptic Puncţionaţi tubulatura pungii de colectare cu acul steril adaptat la seringă şi

prelevaţi cantitatea necesară de urină Transferaţi urina din seringă în flaconul pentru laborator Aruncaţi acul şi seringa în containerul special Dacă diureza este scăzută:

- Clampaţi sonda sub locul de prelevare fără s-o lezaţi- Aşteptaţi 10-15' ca să se adune o cantitate suficientă de urină pentru examen

Prelevarea prin sondaj intermitent: - Introduceţi sonda vezicală respectând tehnica sondajului vezical la bărbat sau

femeie- Menţineţi sonda pe durata evacuării urinei - Lăsaţi urina să curgă în bazinet şi recoltaţi apoi în recipientul pentru laborator- Evacuaţi tot conţinutul vezicii urinare- Îndepărtaţi sonda şi dezinfectaţi meatul urinar - Aruncaţi materialele folosite în container - Spălaţi-vă mâinile- Ajutaţi pacientul să se îmbrace

- Colectaţi materialele folosite în recipiente speciale conform precauţiunilor universale (P.U.)

NOTAREA PROCEDURII - Notaţi procedura în fişa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire - Notaţi data, ora, numele persoanei care a recoltat, aspectul urinei

PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR Respectaţi următoarele reguli generale:

- Transportaţi imediat eşantionul la laborator pentru a evita multiplicarea germenilor sau

- Păstraţi-l la frigider la +4°C în cazul în care examenul se face mai târziu (nu mai mult de 12 ore) - Etichetaţi mostra imediat după recoltare cu nume, prenume, CNP, data şi ora recoltării

- Însoţiţi mostra de o fişă de informaţii cu date clinice (t°, starea de sănătate a pacientului, motivul)EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Absenţa contaminării în timpul emisiei şi recoltării ca urmare a toaletei genito-urinare şi dezinfecţiei meatului urinar

Bilanţ negativ : Contaminarea urinei prelevate cu bacterii prezente în regiunea periuretrală în

timpul emisiei (bacteriurie slabă < 10000 germeni/ml) (Repetaţi procedura respectând normele de igiena locală)

Multiplicarea germenilor prin păstrare mai mult de oră în afara frigiderului (Păstrarea prea mult la rece duce la precipitarea uraţilor ceea ce împiedică analiza ulterioară a urinei)

Respectaţi normele generale de pregătire a produsului pentru laborator Emisia dificilă a urinei prin blocaj psihologic (Oferiţi timp sau recoltaţi prin

sondaj vezical)

RECOLTAREA MATERIILOR FECALE PENTRU EXAMENE DE LABORATOR OBIECTIVE :

Examinarea macroscopică, biochimică, bacteriologică şi parazitologică Stabilirea diagnosticului bolilor infecţioase gastrointestinale Depistarea persoanelor purtătoare de germeni patogeni

NECESAR MATERIALE : Tavă medicală Coprocultor steril sau curat şi uscat Tampoane sterilizate montate pe porttampoane prevăzute cu dopuri de cauciuc şi

introduse în eprubete sterile Sonda Nelaton nr. 16-18 sterilă Seringă de unică folosinţă de 10 ml Bazinet (ploscă) Mănuşi de unică folosinţă Prosop de hârtie/hârtie igienică Pungă de hârtie, formular de recoltare

ETAPE :

PREGĂTIRE PSIHICĂ: Informaţi pacientul sau / şi familia despre procedura pentru a obţine colaborarea şi

pentru a preveni o eliminare necorespunzătoare Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIRE FIZICĂ: Asiguraţi intimitatea pacientului Administraţi pacientului un purgativ salin (sulfat de magneziu ) dacă nu are scaun

spontan Instruiţi pacientul să-şi facă toaleta perianală în cazul recoltării coproculturii Recomandaţi o dietă bogată în fibre vegetale sau un regim "alb" în funcţie de

examenul cerut.EFECTUAREA PROCEDURII:Recoltarea din scaun eliminat spontan sau provocat pentru examen coproparazitologic

Întrucât defecarea nu se poate produce la cerere, instruiţi pacientul:- Să-şi spele mâinile- Să folosească mănuşi de unică folosinţă - Să defece în bazinet sau într-un recipient curat- Să recolteze, cu linguriţa coprocultorului câteva fragmente de fecale (cca 50 g)

din diferite zone, mai suspecte, ale scaunului- Să introducă linguriţa în coprocultor - Să-şi spele mâinile după îndepărtarea mănuşilor - Să eticheteze recipientul cu : nume, prenume, data şi ora recoltarii, examenul

cerut - Să transporte produsul imediat la laborator sau să-l introducă într-o pungă de

hârtie şi să-l păstreze în frigider nu mai mult de 12 ore Recoltarea directă din rect (pentru examen bacteriologic)

Descoperiţi regiunea inferioară a corpului Spălaţi-vă mâinile şi puneţi-vă mănuşile de unică folosinţă Aşezaţi pacientul în decubit lateral cu membrul inferior de deasupra în flexiune

maximă a coapsei pe abdomen Îndepărtaţi fesele pacientului Introduceţi tamponul steril prin anus în rect şi efectuaţi câteva mişcări de rotaţie -

Îndepărtaţi, apoi, tamponul şi introduceţi-l în eprubeta sterilă fără să atingeţi marginea acestuia

Îndepărtaţi mănuşile şi spălaţi-vă mâinile Etichetaţi recipientul Trimiteţi-l imediat la laborator pentru însămânţare

Recoltarea materiilor fecale la copilul mic. Aşezaţi copilul, cu blândeţe, în decubit lateral sau dorsal Vizualizaţi orificiul anal Introduceţi sonda Nelaton pe o distanţa de ≈ 10 cm, respectând regulile de asepsie Aspiraţi conţinutul colonic cu o seringă adaptată la capătul sondei Îndepărtaţi seringa şi sonda din rect Transferaţi conţinutul seringii (2-3 ml) într-un recipient steril pentru coprocultură

sau curat şi uscat pentru alte examene

Efectuaţi toaleta regiunii perianale, la nevoie Spălaţi-vă mâinile Etichetaţi recipientul Trimiteţi imediat produsul la laborator

Recoltarea materiilor fecale pentru proba ADLER (hemoragii oculte). Instruiţi pacientul: - Să ţină un regim "alb" timp de 3 zile, fără carne roşie, legume şi fructe verzi,

medicamente şi suplimente nutritive cu conţinut de fier, fără colchicină, salicilaţi, potasiu, fenilbutazonă, indometacin, steroizi sau compuşi de bismut pentru a evita o posibilă sângerare cauzată de aceste medicamente

- Să defece într-un bazinet curat - Să-şi spele mâinile şi să-şi pună mănuşi de unică folosinţă - Să recolteze cu linguriţa coprocultorului sau cu o baghetă de lemn materii

fecale de la suprafaţa (25-30 g) şi să le introducă în coprocultor sau în alt recipient curat şi uscat

- Să acopere recipientul cu capacul etanş- Să-şi spele mâinile după îndepărtarea mănuşilor pentru a preveni

croscontaminarea - Să eticheteze recipientul şi să-l transporte imediat la laborator

Colectaţi materialele folosite în containere speciale conform precauţiilor universale (P.U.) NOTAREA PROCEDURII

Notaţi: - Procedura în planul de îngrijire şi în fişa de proceduri- Data, felul examenului- Numele persoanei care a recoltat

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Pacientul este compliant şi respectă întocmai instrucţiunile oferite Materiile fecale nu sunt amestecate cu urina Produsul recoltat este adus imediat la laborator evitâdu-se suprainfectarea sau

distrugerea ouălelor de paraziţi prin refrigerare Bilanţ negativ :

Materiile fecale sunt amestecate cu urina Instruiţi de la început pacientul să defece în ploscă usctă şi curată Pacientul nu respectă regimul alb, ceea ce duce la obţinerea unor reacţii fals

pozitive(explicaţi-i dinainte consecinţele nerespectării dietei) Materiile fecale sunt păstrate prea mult la temperatura: camerei (peste o oră) sau

la frigider (peste 12ore) ceea ce modifică acurateţea ţestului Pacientul refuză recoltarea

RECOLTAREA EXSUDATULUI FARINGIAN (SNF = secreţia naso-faringiană)

Exudatul faringian = lichid produs printr-un proces inflamator faringian - recoltarea secreţiilor de la nivel faringian se efectueaza nu numai în angine (inflamaţia faringelui şi a amigdalelor), ci şi în unele boli care pot fi declanşate de o infecţie faringiană cum ar fi: glomerulonefritele, reumatismul articular acut.Scop: explorator (pentru depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui), depistarea persoanelor sănătoase purtătoare de germeni.Recomandări:- bolnavul trebuie să fie nemâncat, să nu fie sub tratament antibiotic, dezinfectante faringiene, nu se spală pe dinţi în dimineaţa recoltării.Materiale necesare:- tavă cu spatulă linguală sterilizată, eprubete cu tampoane sterile sau cu o ansă sterilă- medii de cultură: bulion sau geloză- lame de microscop curate, uscate, degresate - mască protecţie- taviţă renalăPregătirea materialelorPregătirea psihică şi fizică a bolnavului- se invită bolnavul să-şi deschidă gura, limba se apasă cu spatula; cu tamponul faringian steril se şterge depozitul de pe faringe şi amigdale, iar dacă este cazul se dezlipeşte o porţiune mică din membrana falsă.- se flambează gura eprubetei, se introduce tamponul faringian şi se închide eprubeta.- se pot efectua frotiuri sau putem însămânţa pe medii de cultură - se etichetează eprubetele- se completează buletinul de analiză - se transportă imediat la laborator; timpul scurs de la recoltare până la însămânţare nu va depăşi 5-6 h.- reorganizarea locului de muncăOBIECTIVE :

Identificarea agenţilor patogeni la purtători sănătoşi şi bolnavi Efectuarea antibiogramei

NECESAR MATERIALE : Tavă medicală

Spatulă linguală sterilă; Eprubetă cu tampon faringian steril; Mănuşi de unică folosinţă; Mască de protecţie; 1-2 tăviţe renale

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi procedura pacientului/aparţinătorului (dacă este copil) Obţineţi consimţământul informat Încurajaţi şi susţineţi pacientul

PREGĂTIREA FIZICĂ: Atenţionaţi pacientul sau aparţinătorul să nu înceapă nici un fel de tratament; să

nu mănânce, să nu bea apă, să nu facă gargară, să nu se spele pe dinţi, să nu-şi instileze picături în nas în dimineaţa recoltării

Aşezaţi pacientul pe scaun sau în pat în poziţie şezândă Avertizaţi aparţinătorul că va trebui să-şi susţină copilul în braţe pentru recoltare

EFECTUAREA PROCEDURII: Verificaţi dacă pacientul a respectat recomandările privind procedura Spălaţi mâinile cu apă şi săpun Îmbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă Folosiţi masca de protecţie Invitaţi pacientul să deschidă larg gura Deschideţi eprubeta; scoateţi tamponul faringian Apăsaţi limba cu spatula linguală sterilă Ştergeţi depozitul faringian şi amigdalian (dacă este cazul dezlipiţi şi o porţiune

din falsa membrană) Retrageţi tamponul faringian fară a atinge: dinţii, limba, obrajii

Închideţi repede eprubeta cu dopul Aşezaţi pacientul în poziţie comodă Colectaţi deşeurile în recipiente speciale, conform P.U. Spălaţi şi curăţaţi instrumentele folosite Spălaţi mâinile cu apă şi săpun Îndepărtaţi mănuşile/masca

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire; Data şi ora recoltării; Notaţi reacţia pacientului, aspectul local

e) PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR Etichetaţi recipientul în care s-a făcut recoltarea Completaţi fişa de laborator Transportaţi imediat produsul la laborator Comunicaţi laboratorului dacă pacientul a luat medicamente şi care sunt acelea

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Recoltarea s-a făcut fără incidente Produsul nu a fost suprainfectat

Bilanţ negativ : Se pot obţine rezultate eronate atunci când în timpul recoltării tamponul faringian

se îmbibă cu salivă sau se ating dinţii, limba Repetaţi recoltarea folosind alt tampon Pacientul poate prezenta senzaţie de greaţă, voma prin atingerea luetei

RECOLTAREA SPUTEI PRIN EXPECTORAŢIE PT. EX. DE LABORATOROBIECTIVE :

Examinarea macroscopică, citologică şi bacteriologică a sputei Diagnosticarea unor boli ale aparatului respirator

NECESAR MATERIALE : Tavă medicală Recipient steril cu capac potrivit, etanş Etichetă / formular cerut de laborator Aerosol (clorură de sodiu 10%, acetilcisteină, apă distilată sau sterilă) pentru a

induce tusea, dacă medicul indică Batiste de hârtie Mănuşi de unică folosinţă dacă este necesar Pungi din material plastic Recipient special pentru materialele folosite

ETAPEPREGĂTIREA PSIHICĂ:

Explicaţi pacientului procedura pentru a reduce anxietatea şi a obţine colaborarea Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIREA FIZICĂ: Înstruiţi pacientul să nu mănânce , să nu fumeze, să nu-şi pună picături în nas, să

nu se spele pe dinţi sau să-şi clătească gura cu soluţii dezinfectante înainte de recoltare pentru a nu influenţa rezultatul

Apelaţi la drenajul postural şi la tapotări dacă expectoraţia este dificilăEFECTUAREA PROCEDURII:

Instruiţi pacientul să se aşeze pe un scaun, pe marginea patului sau în poziţie Fowler înaltă dacă starea generală nu este favorabilă

Cereţi pacientului să-şi clătească gura cu apă simplă pentru a reduce riscul de contaminare a sputei cu bacteriile din cavitatea bucală sau cu particule de alimente

Instruiţi pacientul să inspire şi să expire profund de câteva ori provocându-şi tusea (cel puţin 3 ori); la ultima expiraţie sfătuiţi-l să tuşească

Sfătuiţi pacientul să tuşească profund şi să expectoreze direct în recipient, cca. 15 ml de spută

Puneţi-vă mănuşi de unică folosinţa, opţional Acoperiţi recipientul cu capacul Ştergeţi exteriorul recipientului cu un şerveţel Introduceţi recipientul într-o pungă de material plastic Oferiţi pacientului un pahar cu apă curată să-şi clătească gura Ajutaţi pacientul să adopte o poziţie comodă Observaţi respiraţia Educaţi pacientul să colecteze în continuare sputa pentru a preveni diseminarea

infecţiei Colectaţi materialele folosite în recipiente speciale conform PU Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire Notaţi data, ora, cantitatea, culoarea, mirosul, consistenţa

PREGĂTIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR Etichetaţi recipientul cu: numele şi prenumele pacientului, data şi ora recoltării,

examenul cerut Completaţi formularul cerut de laborator dacă pacientul are febră, dacă a luat

antibiotice sau dacă expectoraţia a fost indusă prin administrare de aerosol (deoarece, în acest caz, sputa este mai apoasă şi se poate confunda cu saliva) EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Pacientul este compliant şi reuşeşte să-şi recolteze sputa şi nu saliva Respectarea indicaţiilor de recoltare se reflectă în acurateţea rezultatului testului

Bilanţ negativ : Pacientul nu reuşeşte să expectoreze şi înghite sputa (mai ales femeile şi copiii) Anunţaţi medicul care vă recomandă altă tehnică de recoltare (prin frotiu,

spălatură gastrică, spălatură bronşică) Sputa este amestecată cu saliva şi resturi alimentare din cavitatea bucală Sputa este amestecată cu vărsătura declanşată în timpul efortului de tuse.

RECOLTAREA SECREŢIILOR URETRALE LA BĂRBATOBIECTIVE:

Obţinerea informaţiilor referitoare la agenţii patogeni care produc infecţii uretrale. NECESAR MATERIALE

Ansă de platină, Lampă de spirt Lame de sticlă Mănuşi sterile Etichete sau creion dermatograf

ETAPEPREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi pacientul cu privire la necesitatea efectuării examenului, momentul recoltării

Explicaţi procedura, anunţaţi pacientul să nu urineze înainte de recoltare Asiguraţi pacientul că veţi păstra confidenţialitatea

PREGĂTIREA FIZICĂ: Asiguraţi intimitatea Obţineţi colaborarea

EFECTUAREA PROCEDURII: Pregătiţi materialele pe o tavă sau măsuţă Atenţionaţi pacientul asupra modului de colaborare Spălaţi mâinile Îmbrăcaţi mănuşi de cauciuc Sterilizaţi ansa de platină prin încălzire la roşu şi aşteptaţi răcirea Cu o mână prindeţi glandul şi exercitaţi o uşoară presiune Cu cealaltă mână prelevaţi cu ansa flambată prima picătură matinală (dacă

secreţia este insuficientă recoltaţi din uretra anterioară) Puneţi picătura pe lamă şi realizaţi frotiul Etichetaţi sau scrieţi numele cu creion dermatograf Trimiteţi lama la laborator Examenul se efectuează ambulator şi bolnavul nu are nevoie de îngrijire specială Observaţi aspectul local, sfătuiţi pacientul să respecte tratamentul recomandat Flambaţi ansa de platină începând de la tijă către fir Puneţi materialele în dulap Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURIINotaţi:

Procedura în palanul de îngrijiri nursing Data, ora şi observaţiile privind aspectul local Notaţi ce a învăţat pacientul, cum şi-a însuşit informaţiile

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv :

Recoltarea s-a făcut corect Frotiul a permis stabilirea diagnosticului

Bilanţ negativ : Frotiul nu este edificator, rezultatul este negativ dar nu exclude prezenţa

gonococilor Pacientul nu respectă recomandările şi recoltarea nu se poate face în condiţii

adecvate

RECOLTAREA SECREŢIILOR PURULENTE DIN LEZIUNI DESCHISEOBIECTIVE :

Colectarea de secreţii purulente dintr-o leziune deschisa pentru identificarea prin examene de laborator a microorganismelor ce provoacă infecţia în vederea precizării diagnosticului

NECESAR MATERIALE Tavă medicală Pense Comprese Soluţii dezinfectante Mănuşi sterile Recipiente sterile pentru colectat produsul (eprubete sterile) Tampoane sterile Ansa de platină Pipeta Pasteur Lame de laborator, lampa de spirt Leucoplast

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi procedura pacientului Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIREA FIZICĂ: Poziţionaţi pacientul în funcţie de locul leziunii (plagă chirurgicală cu supuraţie

parietală, plăgi septice, abces, flegmon deschis, vezicule, pustule) Asiguraţi intimitatea pacientului

EFECTUAREA PROCEDURII: Identificaţi pacientul Verificaţi prescripţia medicală Spălaţi mâinile Îmbrăcaţi mănuşi sterile Curăţaţi suprafaţa leziunii Recoltaţi din secreţie:

- prin aspiraţie cu pipeta Pasteur sterilă- cu ansă de platină sterilizată în prealabil prin încălzire la roşu- cu tampon steril

Realizaţi 2-3 frotiuri având grijă să întindeţi uniform secreţia(daca aţi recoltat cu ansa de platină)

Introduceţi produsul aspirat sau tamponul cu care aţi recoltat într-o eprubetă sterilă(daca ati recoltat cu pipeta sau tampon steril)

Etichetaţi şi trimiteţi la laborator în timp util Pansaţi leziunea folosind o tehnică adecvată dacă este nevoie Supravegheaţi aspectul pansamentului Monitorizaţi funcţiile vitale Colectaţi compresele, mănuşile în recipiente speciale pentru materiale cu potenţial

infecţios respectând P.U.NOTAREA PROCEDURII

Notaţi procedura în planul de îngrijire : Data, ora recoltării şi numele persoanei care a recoltat Aspectul secreţiei Aspectul leziunii şi al tegumentelor din jur

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Pacientul nu acuză durere Recoltarea s-a făcut în condiţii de asepsie, nu există risc de suprainfectare

Bilanţ negativ : Acuză durere şi produce sângerare Suprainfectare cu alţi germeni Rezultatul nu este corect pentru că produsul nu s-a trimis în timp util la laborator

RECOLTAREA SECREŢIILOR VAGINALEOBIECTIVE :

Analiza citologică sau bacteriologică a secreţiilor vaginaleNECESAR MATERIALE

Tavă medicală Mănuşi de examinare Specul vaginal in figura: specul vaginal

Tampoane porttampon sterile Lampa de spirt

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi procedura pacientei Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIREA FIZICĂ: Prelevarea se face în primele 10 zile de ciclu menstrual Cu 2 zile înainte de recoltare se recomandă repaus terapeutic şi sexual Se aşează pacienta în poziţie ginecologică, pe masa ginecologică Se efectuează toaleta organelor genitale externe cu apă sterilă calduţă, fără

dezinfectanţiEFECTUAREA PROCEDURII:

Identificaţi pacienta Verificaţi prescripţia medicală Spălaţi mâinile Îmbrăcaţi mănuşi sterile Îndepărtaţi labiile mari si mici

Recoltaţi cu porttamponul steril din urmatoarele locuri de lecţie :orificiul glandelor Bartolini, orificiul colului uterin, meatul urinar

Evitaţi atingerea vulvei sau a pereţilor vaginului Aşezaţi pacienta în poziţie comoda, dupa procedură Monitorizaţi funcţiile vitale Colectaţi mănuşile în recipiente speciale pentru materiale cu potenţial infecţios

respectând P.U.NOTAREA PROCEDURII

Notaţi procedura în planul de îngrijire : - Data, ora recoltării şi numele persoanei care a recoltat- Aspectul secreţiei

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Pacienta nu acuză durere Recoltarea s-a făcut în condiţii de asepsie,

Bilanţ negativ : Acuză durere şi produce sângerare Rezultatul nu este corect pentru că produsul nu s-a trimis în timp util la laborator

CAPITOLUL VI ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Administrarea pe cale oralăAdministrarea pe suprafaţa tegumentelorAdministrarea pe mucoasa conjunctivalăAdministrarea pe mucoasa nazalăAdministrarea în conductul auditiv externAdministrarea pe cale vaginalăAdministrarea pe cale rectalăAdministrarea pe cale respiratorieAdministrarea pe cale parenteralăAdministrarea prin abord intraososAdministrarea pe cateter venos perifericAnalgezia peridurală

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ LA ADULTOBIECTIV:

administrarea, pe cale orală, a unui tratament medicamentosNECESAR MATERIALE:

Pahar Medicamente prescrise Apa sau ceai Lingură, linguriţă Spatulă linguală Tavă mobilă Mănuşi de unică folosinţă

ETAPE:

PREGĂTIREA PSIHICĂ: Informăm pacientul despre necesitatea acestei administrări Prezentăm efectele aşteptate, dar şi posibilele efecte adverse

PREGĂTIREA FIZICĂ: Se verifica cu atenţie medicaţia prescrisă de medic şi se compară cu cea primită

de la farmacie Se spală mâinile Se verifică data expirării medicamentelor Se confirmă identitatea pacientului Se verifică starea pacientului (conştienţa) şi semnele vitale. Se administreaza medicaţia împreuna cu apă sau alt lichid adecvat Siropul nu se adminstreaza cu apa pentru a nu-i diminua efectul Daca este necesar, se vor sfărâma tabletele pentru a facilita înghiţirea lor Se va sta lânga pacient până când acesta va înghiţi medicamentul şi daca este

nevoie, se va verifica deschizându-i gura. Se va reveni pentru verificarea stării pacientului în maxim 1 ora.

EFECTUAREA PROCEDURII: CALEA BUCALA

Verificăm prescripţia medicală : numele medicamentului, doza, modul de administrare;

Identificăm fiecare medicament pe care-l primeşte pacientul: eticheta, ambalajul. Punem dozele ce trebuie administrate într-un pahar de plastic Explicăm pacientului ce medicament primeşte, acţiunea acestuia, dacă are gust

neplăcut Dăm pacientului doza de medicament Oferim paharul cu apă şi ne asigurăm că a înghiţit medicaţia Dizolvăm pulberile divizate în apă şi servim pacientul cu soluţia rezultată Instruim pacientul dacă după administrare trebuie păstreze o anumită poziţie

CALEA SUBLINGUALĂ: Pentru administrarea sublinguală, plasăm medicamentul sub limba pacientului Instruim pacientul să ţină tableta la locul plasat până când se dizolvă în totalitate

pentru a fi absorbită în întregime Sfătuim pacientul să nu atingă tableta cu vârful limbii sau să o mestece pentru a

nu fi înghiţită Pacientul nu trebuie să fumeze până când medicamentul nu s-a dizolvat complet

deoarece nicotina are efecte vasoconstrictoare care încetinesc absorbţiaCALEA TRANSLINGUALĂ:

Învăţam pacientul să ţină pulverizatorul vertical, cu orificiul de ieşire cât mai aproape de gură

Instruim pacientul să pulverizeze medicamentul doar pe limbă printr-o apăsare ferma pe butonul flaconului

Reamintim pacientului că nu trebuie să inhaleze sprayul ci doar să îl pulverizeze pe limba şi să aştepte 10 secunde după adminstrare înainte de a înghiţiÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Aşezaţi pacientul în poziţie comodă

Asiguraţi-vă că pacientul exprimă stare de confortREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Plasaţi medicamentele rămase în locul de păstrare adecvat Asiguraţi-vă că sunt îndeplinite condiţiile de păstrare Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Data, ora, medicamentul, doza, şi reacţia pacientului Refuzul pacientului Numele persoanei care a administrat medicamentul Dacă pacientul este capabil să-şi administreze singur medicamentele Transmiteţi informaţiile semnificative în scris şi verbal la schimbul de tură

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv-obiectiv realizat:

Medicamentele au fost administrate fără incidente Pacientul este capabil să ingere şi să metabolizeze fără greaţă şi vărsături Pacientul acceptă medicamentele, este cooperant Pacientul simte acţiunea şi efectul medicamentului

Bilanţ negativ-intervenţii: Pacientul/clientul nu cooperează, refuză medicamentele - întrebaţi medicul Pacientul/clientul acuză senzaţii de greaţă şi vomă

- asiguraţi-vă că nu sunt mirosuri neplăcute în încăpere- aerisiţi - invitaţi pacientul să inspire profund- rămâneţi cu pacientul până când se simte bine - dacă este cazul, anunţaţi medicul

Pacientul are reacţie alergică sau anafilactică - opriţi administrarea - anunţaţi medicul

- pregătiţi medicamente antihistaminice Reacţia este severă

- aşezaţi pacientul în decubil dorsal cu capul puţin ridicat - evaluaţi semnele vitale la 10- 15' - urmăriţi dacă prezintă hipotensiune sau are dificultate în respiraţie - dacă are dificultăţi respiratorii administraţi O2 pe mască, 6l/min.

Pregătiţi o trusă de urgenţă pe care s-o aveţi la îndemână - asiguraţi suport psihologic pacientului pentru a reduce anxietatea - notaţi tipul şi evoluţia reacţiei alergice

Unii pacienţi care iau frecvent nitroglicerină sublingual pot simţi furnicături la locul de adminstrare - alternaţi locul de adminstrare pentru a nu provoca iritaţii. LA COPILOBIECTIVE:

Introducerea în organism pe cale orală a unei cantităţi de medicamente care să acţioneze generic sau local. NECESAR MATERIALE

Pahare de unică folosinţă Pipetă, sticluţă picurătoare

Medicamente prescrise Apă, ceai, alt lichid recomandat Lingură, linguriţă Apăsător de limbă Tavă sau măsuţă mobilă Mănuşi de unică folosinţă

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Folosiţi o metoda de joacă pentru a obţine cooperarea Informaţi copilul că va primi un medicament şi nu bomboane Informaţi asupra efectului şi reacţiilor adverse Explicaţi părinţilor rolul medicamentului, importanţa administrării, acţiunea şi

eventualele reacţii adverse PREGĂTIREA FIZICĂ:

Asiguraţi o poziţie corespunzătoare în raport cu starea copilului Verificaţi dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru administrare Dacă nu există nici o contraindicaţie înlocuiţi apa cu alt lichid, de preferat dulce

(suc, ceai) Nu folosiţi alimente sau lichide preferate deoarece copilul le-ar putea refuza mai

târziu! EFECTUAREA PROCEDURII:

Aşezaţi materialele pe o lavă sau cărucior pentru tratament (măsuţă mobilă) Verificaţi prescripţia medicală : numele medicamentului, doza, modul de

administrare, calea de administrare Identificaţi fiecare medicament pe care-l primeşte pacientul: eticheta, ambalajul. Puneţi dozele ce trebuie administrate într-un păhărel din material plastic Verificaţi numărul salonului şi numele pacientului Duceţi tăviţa/măsuţa cu medicamentele în salon Explicaţi pacientului/părinţilor ce medicament primeşte, acţiunea acestuia, dacă

are gust neplăcut Aşezaţi pacientul în poziţie şezând dacă nu e nici o contraindicaţie, sau o poziţie

comodă în care să poată bea lichidul în funcţie de starea acestuia Serviţi pacientul cu doză unică Zdrobiţi sau fragmentaţi tabletele pentru a fi mai uşor ingerabile Folosiţi o cantitate mai mică de lichid pentru a coopera mai uşor

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Aşezaţi pacientul în poziţie comodă

Asiguraţi-vă că pacientul exprimă stare de confort, nu varsă REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Plasaţi medicamentele rămase în locul de păstrare adecvat Asiguraţi-vă că sunt îndeplinite condiţiile de păstrare Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi:

- data, ora, medicamentul, doza şi reacţia pacientului - refuzul pacientului - numele persoanei care a administrat medicamentul - dacă pacientul/familia poate continua administrarea tratamentului fără

supraveghere Transmiteţi informaţiile semnificative în scris şi verbal la schimbul de tură

EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Medicamentele au fost administrate fără incidente Pacientul este capabil să ingere şi să metabolizeze fără greaţă şi vărsături Pacientul acceptă medicamentele, este cooperant Pacientul simte acţiunea şi efectul medicamentului

Bilanţ negativ-interventii: Pacientul nu cooperează, refuză medicamentele -anunţaţi medicul Pacientul acuză senzaţie de greaţă şi vomă

- asiguraţi-vă că nu sunt mirosuri neplăcute în încăpere (aerisiţi) - invitaţi pacientul să inspire profund

- rămâneţi cu pacientul până când se simte bine - dacă este cazul, anunţaţi medicul

Pacientul are reacţie alergică sau anafilactică - opriţi administrarea - anunţaţi medicul - pregătiţi medicamente antihistaminice

Dacă reacţia este severă: - aşezaţi pacientul în decubit cu capul puţin ridicat evaluaţi semnele vitale la 10-

15' - urmăriţi dacă prezintă hipotensiune sau are dificultate în respiraţie - dacă are dificultăţi respiratorii administraţi O2 pe mască, 6l/min. - pregătiţi o trusă de urgenţă pe care s-o aveţi la îndemână - asiguraţi suport

psihologic pacientului pentru a reduce anxietatea - notaţi tipul şi evoluţia reacţiei alergice

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE TEGUMENTEOBIECTIVE:

Obţinerea unui efect local asupra tegumentelor, Stimularea circulaţiei Diminuarea efectului medicamentului printr-o absorbţie mai lentă.

NECESAR MATERIALE Medicamentele, prescrise (lichide, pudre, unguente, alifii, mixturi, plasturi)

Mănuşi de cauciuc Comprese, tampoane, spatulă Pense porttampon, spatulă Material pentru protecţia patului Tavă sau carucior pentru medicamente

ETAPEPREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi pacientul asupra efectului medicamentului Explicaţi pacientului metodele de administrare a medicamentelor: badijonare,

pudraj, comprese medicamentoase Informaţi pacientul asupra senzaţiilor pe care le poate simţi Informaţi asupra eventualelor alergii

PREGĂTIREA FIZICĂ: Asiguraţi imunitatea Asiguraţi poziţia adecvată în funcţie de zona pe care urmează să se aplice

medicamentul Sfătuiţi pacientul să stea relaxat

EFECTUAREA PROCEDURII: Pregatiţi materialele pe o tavă sau un cărucior Verificaţi recomandarea medicală Identificaţi pacientul; Identificaţi eventualele leziuni care contraindică administrarea Asiguraţi intimitatea Aşezaţi pacientul în poziţie adecvată Spălaţi mâinile Îmbrăcaţi mănuşi de cauciuc

APLICAREA UNGUENTELOR ŞI ALIFIILOR Scoateţi medicamentul din tub prin apăsare sau din cutie cu ajutorul spatulei Întindeţi cu blândeţe un strat subţire cu mâna îmbrăcată în mănuşă sau cu spatulă. Protejaţi pielea cu un pansament dacă e necesar, astfel încât medicamentul să nu

fie îndepărtat Curăţaţi suprafaţa pielii între două aplicări cu excepţia situaţiilor în care medicul

recomandă astfel. APLICAREA LICHIDELOR (BADIJONAREA)

Întindeţi soluţia medicamentoasă cu ajutorul unui tampon Lăsaţi pielea să se usuce Protejaţi cu un pansament dacă soluţia folosită e colorată

Curăţaţi suprafaţa pielii între două aplicări cu excepţia situaţiilor în care medicul recomandă altfel; APLICAREA PACH-URILOR

Punenţi mănuşi de cauciuc pentru a preveni absorbţia medicamentelor de propriile tegumente

Aplicaţi plasturele pe toracele anterior sau pe altă zonă a corpului indicată de medic

Explicaţi pacientului că patch-ul are mai multe straturi. Stratul care stă în contact direct cu pielea conţine o mică cantitate de substanţă medicamentuoasă şi permite intrarea acesteia în circulaţia sangvină. Urmatorul strat controlează eliberarea treptată a medicamentului din porţiunea principală a patch-ului. Al treilea strat conţine principala doză de medicament. Ultimul strat, cel exterior, constă într-o barieră din poliester şi aluminiu.

Învăţaţi pacientul să-şi aplice patch-ul în locuri potrivite cum ar fi partea superioară a braţului sau pieptului, în spatele urechii, evitând să atingă gelul. Zona de aplicare trebuie să fie uscată şi fără păr

Alternaţi locurile la fiecare doză medicamentoasă pentru a evita iritaţiile pielii Nu aplicaţi patch-ul pe pielea cu leziuni, nici în spatele genuchiului sau cotului Spălati-vă mainile după aplicare pentru a îndeparta eventualele urme de gel Înlocuiţi patch-ul cu unul nou dacă se udă accidental suprafaţa cu gel sau scăpaţi

patch-ul pe jos Aplicaţi patch-ul la aceeaşi oră pentru a asigura continuitatea tratamentului Aplicaţi noul patch cu 30 de minute înainte de al îndeparta pe cel vechi Scrieţi data şi ora aplicarii patch-ului pe suprafaţa lui exterioară

COMPRESA MEDICAMENTOASĂ Îmbibaţi soluţia medicamentoasă (dezintectantă, antipruriginoasă,

antiinflamatoare) într-un strat textil mai gros si aplicaţi apoi pe tegumentul bolnavPUDRAJUL

Presaraţi medicamentele sub formă de pudră pe piele cu ajutorul tampoanelor sau a cutiilor cu capac perforat

Informaţi pacientul asupra acţiunii pudrajului: combaterea pruritului, absorbţia grăsimilor, uscare şi răcorire a pieliiÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Aşezaţi pacientul în poziţie comodă Observaţi eventualele reacţii locale Instruiţi pacientul/familia dacă este nevoie de continuarea tratamentului la

domiciliuREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Puneţi medicamentele în locul de păstrare şi asiguraţi-vă că există condiţii adecvate

Îndepărtaţi compresele, tampoanele folosite Spălaţi măinile

NOTAREA PROCEDURII: Data, ora, medicamentul, modul de administrare, numele nursei Orice observaţie legală de starea pacientului, aspectul local al tegumentelor Reacţia pacientului la procedură

Ce a învăţat pacientul din informaţiile furnizate EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Medicamentele au fost administrate fără incidente Pacientul exprimă stare de confort, nu acuză reacţii neplăcute Pacientul este cooperant şi demonstrează înţelegerea informaţiilor primite

Bilanţ negativ : Pacientul acuză efectuarea cu brutalitate a manevrelor - Liniştiţi pacientul (vă

cereţi scuze şi explicaţi, dacă este cazul, că manevra în sine poate fi dureroasă) Pacientul acuză senzaţii neplăcute: usturime, înţepături - Explicaţi pacientului,

dacă este cazul, că senzaţiile fac parte din efectul medicamentelor Pe suprafaţa tratată apare înroşirea sau alte semne de alergie - Observaţi starea,

anunţaţi medicul şi transmiteţi informaţiile prin raportul de activitate

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASA CONJUNCTIVALĂ (COLIRURI, UNGUENTE)OBIECTIVE:

Administrarea medicamentelor în sacul conjunctival atât pentru diagnostic cât şi terapeutic. Medicaţia oculară poate de asemenea să fie folosită pentru lubrefierea ochiului, tratament (glaucom, infecţii oculare), protecţia vederii la nou-născut, lubrefierea orbitelor pentru introducerea protezelor oculare.NECESAR MATERIALE

Tavă medicală/cărucior pentru medicamente

Picături (coliruri ) sau unguente prescrise de medic Ser fiziologic steril Comprese de tifon sterile Şerveţele Pipetă Mănuşi sterile Recipient pentru colectarea materialelor folosite

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi pacientul şi explicaţi procedura Explicaţi efectul terapeutic şi eventualele reacţii Informaţi asupra eventualelor alergii Instruiţi pacientul să nu se mişte Subliniaţi şi clarificaţi explicaţiile medicului despre boală Explicaţi orice altă recomandare terapeutică adiţională

PREGĂTIREA FIZICĂ: Asiguraţi intimitatea

Asiguraţi poziţia corectă - Decubit dorsal sau şezând cu capul dat pe spate EFECTUAREA PROCEDURII:INSTILAŢIA PE MUCOASA OCULARĂ

Pregătiţi materialele pe o tavă medicală Verificaţi recomandarea medicală Identificaţi pacientul Atenţionaţi pacientul să nu se mişte în timpul procedurii Asiguraţi o lumină adecvată Poziţionaţi pacientul culcat sau şezând cu capul dat pe spate Spălaţi mâinile cu apă şi săpun/ îmbrăcaţi mănuşi sterile Deschideţi fanta palpebrală din interior spre exterior folosind comprese sterile

îmbibate în ser fiziologic Aspiraţi cu pipeta cantitatea de soluţie necesară (deschideţi tubul cu unguent) Protejându-vă degetele cu comprese sterile, trageţi blând pleoapa inferioară pentru

a evidenţia sacul conjunctival Instruiţi pacientul să privească în sus şi înapoi pentru a proteja corneea, sub

pleoapa superioară şi pentru a preveni clipitul în momentul când vă apropiaţi cu pipeta sau tubul

Sprijiniţi mâna care ţine medicamentul pe fruntea pacientului pentru a evita rănirea cu pipeta sau vârful tubului dacă pacientul se mişcă plasaţi pipeta sau vârful tubului cu unguent deasupra sacului conjunctival la l-2 cm

Instilaţi numărul de picături prescris sau aplicaţi aproximativ 1cm liniar din unguent, pe suprafaţa pleoapei inferioare;

Evitaţi să aplicaţi picăturile direct pe globul ocular pentru a nu provoca disconfort pacientului.

Dacă adminstraţi mai multe medicamente , aşteptaţi cel putin 5 minute între instilări

Număraţi cu atenţie picăturile administrate pentru a nu greşi doza indicată ! NU ATINGEŢI PIPETA, TUBUL, DE OCHIUL PACIENTULUI

Eliberaţi pleoapa inferioară Instruiţi pacientul să închidă ochiul şi să-şi mişte globul ocular pentru a împrăştia

medicamentul Îndepărtaţi orice exces de medicament din jurul ochiului cu o compresă sterilă sau

un şerveţel Spălaţi-vă pe mâini, schimbaţi mănuşile şi repetaţi intervenţiile pentru celălalt

ochi dacă este necesar ADMINISTRAREA UNGUENTELOR OFTALMICE

Dacă adminstraţi un unguent oftalmic aplicaţi un strat subţire de-a lungul sacului conjunctival dinspre interior spre exterior. Rotiţi tubul cu unguent pentru a finaliza aplicarea

Eliberaţi pleoapa inferioară dupa administrare şi cereţi pacientului să închidă ochii şi să-şi rotească globii oculari pentru o distribuţie uniformă a medicamentului

Dacă aplicaţi mai multe unguente oftalmice aşteptaţi cel putin 10 minute între administrări

Adminstrarea medicaţiei prin aplicarea de discuri oculare: Spălati-vă mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi sterile

Trageţi un disc din pachet Trageţi cu blândeţe pleoapa inferioară şi plasaţi discul în sacul conjunctival.

Discul trebuie aşezat orizontal , nu vertical Reaşezaţi pleoapa peste şi deasupra discului. Dacă discul înca se vede trageţi din

nou pleoapa inferioară şi o reaşezaţi peste disc. Se poate sugera pacientului să-şi ajusteze poziţia discului presând foarte uşor pe pleapa inferioară închisă.Va fii avertizat să nu se frece la ochi pentru a nu se răni

Dacă discul alunecă afară accidental, spălaţi-l în apă rece şi aplicaţi-l din nou Dacă pacientul necesită aplicarea discurilor la ambii ochi, acestea se vor

administra şi îndeparta în acelaşi timp pentru a primi medicaţie concomitent la ambii ochi Dacă discul alunecă în repetate rânduri aplicaţi-l sub pleoapa superioară Pentru

aceasta, ridicaţi şi îndepartaţi de globul ocular cu blândeţe pleoapa superioară şi poziţionaţi discul în sacul conjunctival. Reaşezaţi pleoapa la loc şi cereţi pacientului să clipeasca de câteva ori. De asemenea, pacientul îşi poate poziţiona discul presând cu blandeţe pleoapa superioară închisă

Avertizaţi pacientul asupra eventualelor efecte adverse ale folosirii discurilor medicamentoase oculare (de exemplu la administrarea de pilocarpină): senzaţia de corp străin intraocular, roşeata ochiului, prurit, edem , înţepături, lăcrimare, dureri de cap. Multe simptome vor dispărea după aproximativ 6 săptămâni de folosire. Dacă totuşi acestea persistă şi sunt puternice, trebuie anunţat medicul imediat.ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Aşezaţi pacientul în poziţie comodă Observaţi eventualele reacţii locale: congestii, lăcrimare, prurit

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Puneţi medicamentele la locul de păstrare Asiguraţi-vă că sunt condiţii oprime pentru păstrarea medicamentelor deschise Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi:

- Data, ora, medicamentul, calea de administrare- Numele asistentei care a administrat medicamentul - Orice observaţie legată de starea pacientului sau aspectul local: secreţii, roşeată, senzaţie de corp străin- Reacţia pacientului la procedură . - Ce a învăţat pacientul legat de continuitatea tratamentului EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Medicamentele au fost administrate fără incidente Pacientul exprimă stare de confort, nu acuză reacţii neplăcute: usturime,

lăcrimare, înglodeală Pacientul este cooperant şi demonstrează înţelegerea informaţiilor primite

Bilanţ negativ-intervenţii : Pacientul nu cooperează şi există risc de lezare a corneei - întrebaţi medicul Pacientul acuză senzaţii neplăcute(usturime, lăcrimare, înglodeală, arsură,

hiperemie) - Explicaţi pacientului că sunt efecte ale medicamentului

- Anunţaţi medicul dacă acestea nu sunt obişnuite în cazul administrării medicamentului recomandat) - Semnalaţi medicului orice manifestare ieşită din comun: vedere neclară, diplopie, cefalee, palpitaţii. NU FOLOSIŢI ACELEAŞI TAMPOANE SAU COMPRESE LA AMBII OCHI!

Examenul fundului de ochiExaminarea se face într-o cameră obscură cu ajutorul oftalmoscopului care măreşte elementele de 15-20 ori. Prin oftalmoscopie directă se examinează: corpul vitros, retina, papila nervului optic (pata oarbă), macula (pata galbenă), vasele retiniene.Pregătirea bolnavului: pentru examinarea fundului de ochi (F.O.) este necesar ca pupila să fiedilatată. În acest scop asistenta va instila 1-2 picături de homatropină 1% sau mydrium în sacul conjunctival, cu 30 min. înainte de examinare.Atenţie! Administrarea de homatropină şi mai ales de atropină este contraindicată în glaucom.

ADMINISTRAREA MEDlCAMENTELOR PE CALE NAZALĂOBIECTIVE:

Introducerea medicamentelor pe cale nazală pentru tratarea problemelor locale Majoritatea medicamentelor administrate în acest fel produc mai degrabă efecte

locale decat sistemice. Multe medicamente cu cale de administrare nazală sunt vasoconstrictoare, folosite

pentru ameliorarea congestiei nazale. Alte tipuri de medicamente folosite pe aceasta cale sunt antisepticele, anestezicele si

corticosteroizii.

NECESAR MATERIALE Medicamentele prescrise Tavă sau cărucior pentru medicamente Pipetă/sticlă picurător Şerveţele

ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Explicaţi necesitatea procedurii şi a poziţiei pentru instilaţii nazale Explicaţi efectul terapeutic şi necesitatea menţinerii poziţiei timp de 5' Identificaţi eventualele alergii cunoscute de pacient

PREGĂTIREA FIZICĂ: Asiguraţi poziţia adecvata pentru ca medicamentul să nu ajungă în faringe,

deoarece va fi înghiţit iar efectul va fi influenţat; Capul pacientului se aşează pe o pernă la marginea patului în funcţie de zona

afectatăEFECTUAREA PROCEDURII: ADMINISTRAREA DE PICĂTURI NAZALE (INSTILAŢIA)

Pregătiţi materialele pe o tavă sau un cărucior pentru tratamente Verificaţi recomandarea medicală

Identificaţi pacientul Rugaţi pacientul să nu se mişte Spălaţi mâinile cu apă şi săpun Asiguraţi lumina adecvată Aşezaţi pacientul într-una din cele trei poziţii pentru a permite medicamentelor să

ajungă în zona afectată: În decubit dorsal cu capul uşor înclinat spre zona afectată pentru trompa lui

Eustachio În decubit dorsal cu umerii sprijiniţi pe o pernă, cu capul în extensie pentru

sinusurile etmoidal şi sfenoidal În decubit dorsal cu umerii sprijiniţi pe pernă, cu capul în hiperextensie întors spre

partea afectată pentru sinusurile frontale şi maxilare Daţi pacientului şerveţele Aspiraţi în pipetă cantitatea de medicament necesară Introduceţi vârful pipetei exact în nară Instilaţi cantitatea necesară numărând picăturile Instruiţi pacientul să menţină poziţia timp de 5' pentru a preveni scurgerea în afară

sau spre gât a medicamentului Absorbiţi excesul de medicamente şi explicaţi pacientului să nu sufle nasul

ADMINISTRAREA DE SPRAY-URI NAZALE: Poziţionaţi pacientul fie ridicat cu capul dat pe spate, fie culcat, cu umerii ridicaţi,

capul dincolo de marginea patului, în hiperextensie. Sprijiniţi capul pacientului astfel poziţionat.

Înlăturaţi capacul spray-ului Astupaţi o nară a pacientului şi introduceţi capatul flaconului în cealaltă nară Instruiţi pacientul să inhaleze eliberand concomitent o doza de medicament

repede si ferm, după care pacientul va expira pe gură. Repetaţi manevra dacă este necesar în aceeaşi nară sau în cealaltă Instruiţi pacientul să îşi menţina poziţia încă câteva minute după administrare, să

inspire bland pe nas şi să expire pe gură, să evite să îşi sufle nasul cateva minute.ADMINISTRAREA DE MEDICAMENTE SUB FORMA DE AEROSOLI:

Rugaţi pacientul să-şi sufle nasul Agitaţi flaconul înainte de utilizare şi îndepărtaţi capacul Ţineţi flaconul între degetul mare şi arătător Indicaţi pacientului să îşi dea capul pe spate şi introduceţi capătul flaconului într-

o nară în timp ce o acoperiţi pe cealaltă Eliberaţi o doza de medicament printr-o mişcare fermă şi rapidă Agitaţi din nou flaconul şi introduceţi şi în cealaltă nară Îndepartaţi adaptatorul flaconului, spălaţi cu apă călduţă şi lăsaţi să se usuce fiind

indicat să se foloseasca doar la acelaşi pacientÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Aşezaţi pacientul în poziţie comodă Observaţi starea pacientului Informaţi pacientul în cât timp se instalează efectul; Instruiţi pacientul/familia cum să procedeze dacă va trebui să continue tratamentul

la domiciliu REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Puneţi medicamentele şi pipeta în locul de păstrare Asiguraţi-vă că sunt condiţii optime pentru păstrarea medicamentelor (sticluţelor)

deschise Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Data, ora, medicamentul, doza, calea de administrare, numele nursei care a

administrat Orice observaţie legată de starea pacientului sau aspectul local Transmiteţi informaţiile semnificative în scris şi verbal la schimbul de tură

EVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:

Medicamentele au fost administrate fără incidente Pacientul respiră pe nas, cu uşurinţă Pacientul nu acuză reacţii neplăcute Pacientul este cooperant şi demonstrează înţelegerea informaţiilor primite

Bilanţ negativ: La atingerea firelor de păr din nas se declanşează strănutul:

- Acţionaţi cu grijă în timpul administrării - Oferiţi pacientului şervetele şi instruiţi-l să-şi acopere nasul şi gura cu un

şerveţel dacă îi vine să strănute Pacientul acuză senzaţie de înţepătură sau uscăciune a mucoasei:

- Explicaţi pacientului că senzaţia este trecătoare- Dacă manifestările se menţin, anunţaţi medicul

Pacientul acuză cefalee, palpitaţii, insomnii (mai ales la bătrâni şi copii): - Anunţaţi medicul

Aspirarea soluţiei în fosa nazală favorizează scurgerea acesteia în laringe provocând accese de tuse (spasme) - Liniştiţi pacientul, anunţaţi medicul

ATENŢIE! Folosiţi pipeta pentru un singur pacient! Deşi cavitatea nazală este sterilă, respectaţi normele de asepsie şi antisepsie

deoarece există legături cu sinusurile!

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ÎN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN (INSTILAŢIA)

Adult Copil micOBIECTIVE:

Introducerea medicamentelor în conductul auditiv pentru a obţine un efect terapeutic- tratamentul infecţiilor şi inflamaţiilor urechilor

Înmuierea dopului de cerumen Anestezie locală,

Îndepartarea insectelor ajunse accidental în ureche.NECESAR MATERIALE

Medicamentele prescrise, soluţii la temperatura corpului Pipete Tampoane de vată, comprese de tifon Ser fiziologic (opţional) Tavă medicală/cărucior de materiale Mănuşi de consultaţie Sursă de lumină Aplicator cu capatul de bumbac

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi pacientul şi explicaţi procedura Explicaţi efectul terapeutic şi eventualele senzaţii neplăcute Întrebaţi pacientul dacă este alergic Obţineţi consimţământul

PREGĂTIREA FIZICĂ: Poziţionaţi corect pacientul în funcţie de partea afectată Asiguraţi intimitatea

EFECTUAREA PROCEDURII: Pregătiţi materialele pe o tavă sau un cărucior pentru tratamente Verificaţi recomandarea medicală Pentru a preveni efectele adverse ce pot apare la administrarea de instilaţii

auriculare prea reci (vertij, greaţă , durere) pregătiţi instilaţiile la temperatura camerei fie ţinandu-le într-un bol cu apă caldă fie încălzind flaconul în mână, şi testaţi pe încheietura mâinii înainte de aplicare

Identificaţi pacientul şi asiguraţi-vă că timpanul este întreg Explicaţi pacientului procedura în funcţie de nivelul său de înţelegere şi

colaborare Instruiţi pacientul să nu se mişte în timpul procedurii Asiguraţi lumina adecvată Aşezaţi pacientul în decubit lateral pe partea sănătoasă Spălaţi mâinile cu apă şi săpun Curăţaţi pavilionul urechii şi partea externă a conductului auditiv cu tampoane de

vată umezite cu ser fiziologic dacă este necesar Ştergeţi orice secreţie observată cu aplicatorul cu capăt de bumbac, deoarece orice

colecţie poate reduce efectul medicamentului Aspiraţi soluţia în pipetă Nu atingeţi cu pipeta exteriorul urechii Cu o mână trageţi de pavilion în sus şi spre spate pentru adulţi, şi în jos şi spre

spate pentru copii (ţinând seama de poziţia anatomică a conductului auditiv în funcţie de vârstă)

Aşezaţi cealaltă mână pe capul pacientului pentru a evita lezarea în caz de mişcare Instilaţi cantitatea de medicament prescrisă direcţionând fluxul spre canalul

auditiv şi nu direct pe timpan pentru a diminua disconfortul pacientului

Menţineţi urechea în acceaşi poziţie până cand medicamentul dispare cu totul în interiorul canalului auditiv, apoi eliberaţi-o în poziţia obişnuită.

Aspiraţi excesul de medicament cu o compresă şi ţineţi capul pacientului în poziţia în care a fost 10-15' pentru a evita scurgerea soluţiei ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Aşezaţi pacientul în poziţie comodă după scurgerea timpului de 15' Introduceţi un tampon uscat în ureche dacă timpanul este integru; dacă timpanul

este perforat utilizaţi un tampon steril Întrebaţi pacientul dacă prezintă vreo manifestare neplăcută mai ales după

administrări repetate Instruiţi pacientul/familia cum să procedeze dacă este necesară continuarea

administrării la domiciliuREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Puneţi medicamentele şi pipeta în locul de păstrare şi asiguraţi-vă că sunt îndeplinite condiţiile optime de depozitare

Îndepărtaţi materialele folosite respectând precauţiunile universale (PU) Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi:

Data, ora, medicamentul, doza, numele nursei care a administrat Orice observaţie legată de starea pacientului şi raportaţi corect la schimbarea turei Reacţia pacientului la procedură Ce a învăţat pacientul în legătură cu eventuală continuare a tratamentului

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Medicamentele au fost administrate fără incidente Pacientul exprimă stare de confort şi diminuarea acuzelor Pacientul este cooperant şi demonstrează înţelegerea informaţiilor primite

Bilanţ negativ-intervenţii: Pacientul nu cooperează- explicaţi încă o dată necesitatea administrării şi

accentuaţi recomandarea medicală Pacientul acuză senzaţii neplăcute - soluţia nu are temperatura corespunzătoare

sau nu s-a poziţionat corect pavilionul Pacientul prezintă sensibilitate sau iritaţii locale. - anunţaţi medicul Pacientul prezintă vertij- ridicaţi barele de protecţie ale patului în timpul

adminstrarii şi evitaţi ridicarea bruscă sau grabită dupa terminarea procedurii, pentru a nu-i accentua vertijul.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE VAGINALĂ (GLOBULE, OVULE, COMPRIMATE, UNGUENTE)

OBIECTIVE: Aplicarea pe mucoasa vaginală a unor medicamente cu efect local.

NECESAR MATERIALE Medicamentele prescrise: globule, ovule, tablete Materiale pentru spălătura vaginală (dacă este recomandată) Mănuşi de cauciuc Paravan Comprese de tifon

ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Explicaţi necesitatea şi eficacitatea procedurii Explicaţi efectul terapeutic Asiguraţi pacienta de inofensivitatea procedurii şi de respectarea intimităţii Obţineţi consimţământul

PREGĂTIREA FIZICĂ: Asiguraţi poziţia ginecologică (decubit dorsal cu coapsele flectate sau eventual

decubit lateral) Efectuaţi spălătura vaginală dacă aceasta este recomandată de medic înainte de

începerea tratamentuluiEFECTUAREA PROCEDURII:ADMINISTRAREA OVULELOR

Pregătiţi materialele pe o tavă sau un cărucior pentru medicamente Verificaţi prescripţia medicală Identificaţi pacienta Cereţi pacientei să micţioneze înainte de administrare Duceţi medicamentele în salon Explicaţi manevra Asiguraţi intimitatea Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi de cauciuc Aşezaţi pacienta în poziţie ginecologică Scoateţi medicamentul din ambalaj Cu o mană îndepărtaţi labiile folosind două comprese şi evidenţiaţi orificiul

vaginal Introduceţi medicamentul în canalul vaginal împingându-l uşor cu degetul

îmbrăcat în mănuşă până în fundul de sac Mişcările de introducere ale medicamentelor intravaginale trebuie să fie iniţial în

jos, spre coloana vertebrala şi apoi în sus şi în spate, spre cervix) Instruiţi pacienta să stea în decubit 15' pentru a favoriza topirea şi absorbţia

ADMINISTRAREA DE CREME, GELURI SAU UNGUENTE Acestea sunt insoţite întotdeauna de un aplicator special care se ataşează la tubul

de unguent, crema, gel care se va presa uşor pentru eliberarea cantităţii dorite Îmbrăcaţi mănuşile, evidenţiaţi orificiul vaginal şi aplicaţi întocmai ca la ovulele vaginale

ÎNGRIJIREA PACIENTEI Este indicată administrarea medicaţiei pe cale vaginală , înainte de culcare, pentru

ca pacienta să rămână astfel cât mai mult timp întinsă Reveniţi după 15' pentru a vedea starea pacientei

Aşezaţi pacienta în poziţie comodă Asiguraţi un tampon de vată pentru a preveni disconfortul Instruiţi pacienta cum să procedeze dacă se va continua tratamentul la domiciliu

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Plasaţi medicamentele rămase în locul de păstrare adecvat Îndepărtaţi ambalajele Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Data, ora, medicamentul, doza, numele nursei Existenţa iritaţiei, a scurgerilor vaginale, leziuni, vegetaţii, eventual ruptură de

perineu EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Medicamentul este introdus fără incidente Pacienta respectă recomandările Pacienta exprimă starea de confort Pacienta este cooperantă, înţelege informaţiile primate

Bilanţ negativ-intervenţii: Pacienta acuză durere în timpul introducerii medicamentului - lucraţi cu blândeţe Pacienta este incapabilă să reţină medicamentul - se recomandă prelungirea

repausului Se anunţă medicul pentru a schimba eventual calea de administrare Pacienta acuză senzaţii locale neplăcute - se anunţă medicul

ADMIN. MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ(SUPOZITOARE, UNGUENTE)

OBIECTIVE: Folosirea unei căi alternative de administrare în cazul intoleranţei digestive

(vărsături). Medicamentul are gust neplăcut, influenţează activitatea hepatică sau are efect

iritant al mucoasei gastrice. Se inactivează sub influenţa sucurilor gastrice

NECESAR MATERIALE Supozitoarele prescrise Tubul de unguent cu un aplicator special Mănuşi sau degete de mănuşă Paravan, draperie Tavă/cărucior pentru medicamente

Vaselină Materiale pentru clismă dacă este cazul

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Explicaţi necesitatea sau eficacitatea procedurii Explicaţi efectul terapeutic şi avantajele Identificaţi eventualele alergii Asiguraţi pacientul/clientul că se va respecta intimitatea Obţineţi consimţământul Explicaţi pacientului/clientului că poate apare senzaţia de defecaţie pe care trebuie

să o stăpâneascăPREGĂTIREA FIZICĂ:

Asiguraţi poziţia de decubit lateral stâng Efectuaţi clisma evacuatoare la indicaţia medicului

EFECTUAREA PROCEDURII: ADMINISTRAREA SUPOZITOARELOR

Pregătiţi materialele pe o tavă /cărucior pentru medicamente Verificaţi prescripţia medicală Identificaţi pacientul/clientul Duceţi medicamentele în salon Explicaţi manevra Asiguraţi intimitatea cu un paravan Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşile (sau aplicaţi degetul de mănuşă) Aşezaţi pacientul/clientul în decubit lateral stâng cu piciorul de jos întins şi cel de

deasupra flectat (poziţia Sims) Îndepărtaţi folia de pe supozitor Puneţi vaselină pe capul supozitorului pentru a permite alunecarea acestuia Cu o mână îndepărtaţi uşor fesele şi evidenţiaţi orificiul anal Cu degetul îmbrăcat în mănuşă introduceţi supozitorul în canalul rectal dincolo de

sfincterul intern Instruiţi pacientul/clientul să stea liniştit 15 minute pentru a favoriza absorţia

medicamentului Daca este cazul presati pe anus cu comprese pana cand urgenta de defecatie trece

ADMINISTRAREA DE UNGUENTE PERIANAL ŞI INTRARECTAL Îmbracaţi mănuşile Pentru aplicaţii externe, în zona anală, se folosesc mănuşi şi comprese pentru a

aplica unguentul Ataşaţi aplicatorul la tub pentru adminstrare intrarectală şi lubrefiaţi Poziţionaţi pacientul în decubit lateral stâng cu piciorul stâng întins în spate şi

dreptul flectat (Poziţia Sims) şi acoperiţi-l expunându-i doar zona fesieră Ridicaţi fesa dreaptă cu o mână pentru a expune anusul Indicaţi pacientului să respire profund pe gură pentru a relaxa sfincterul anal şi a-i

reduce anxietatea şi disconfortul în timpul inserţiei Introduceţi cu blândeţe aplicatorul lubrefiat direcţionându-l spre ombilic Presaţi încet pe tub pentru a elibera unguentul

Scoateţi aplicatorul şi plasaţi comprese interfesier pentru a absorbi excesul de unguent

Detaşaţi aplicatorul şi spălaţi bine cu apă caldă şi săpun (se va folosi doar la acelaşi pacient)

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Aşezaţi pacientul în poziţie comodă după 15 minute Observaţi efectul medicamentului şi informaţi pacientul/clientul când instalează

acesta şi cât durează Instruiţi pacientul/clientul cum se procedează dacă trebuie să continue tratamentul

la domiciliuREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Plasaţi supozitoarele rămase într-un loc adecvat pentru păstrare Îndepărtaţi ambalajele Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Data, ora, medicamentul, doza, calea de administrare Numele asistentei care a administrat medicamentul Existenţa iritaţiei sau sângerării, a hemoroizilor Continenţa/incontinenţa sfincterului

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Purgaţia, calmarea durerii, atenuarea tranzitului, scăderea febrei exprimate prin creşterea gradului de confort - supozitorul nu a fost eliminate - pacientul demonstrează că a înţeles informaţiile Bilanţ negativ-intervenţii :

Rezultatul aşteptat nu apare - liniştiţi pacientul/clientul, anunţaţi medicul Supozitorul este eliminat, efectul nu se poate instala - rămâneţi lângă

pacient/client, încurajaţi-l şi menţineţi fesele strânse cel puţin 15min.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

OBIECTIVE: Dezinfectia, decongestionarea mucoasei căilor respiratorii Aprovizionarea ţesuturilor cu oxigen în caz de hipoxie

Fluidificarea sputei NECESAR MATERIALE

Inhalator Prosop Vaselină Apă fierbinte Substanţă medicamentoasă Sondă de cauciuc sau material plastic, sterilă Leucoplast Mănuşi de cauciuc

ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ: Dacă este conştient:

Informaţi pacientul asupra necesităţii administrării oxigenului, medicamentelor Explicaţi procedura pentru a obţine colaborarea Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii;

PREGĂTIREA FIZICĂ: Asiguraţi pacientului o poziţie comodă (sezând) Verificaţi libertatea căilor respiratorii

EFECTUAREA PROCEDURII:

6. 8.1. ADMINISTRAREA OXIGENULUI

Verificaţi prescripţia medicală şi debitul de O2 recomandat pe minut Identificaţi pacientul şi stabiliţi o relaţie de colaborare Măsuraţi distanţa de la narină până la lobul urechii (aproximativ 6-8 cm) Introduceţi sonda în narină perpendicular pe planul feţei pentru a nu lovi cornetele

nazale (când se înclină în sus) sau planşeul fosei nazale (când se înclină în jos) Umeziţi sonda pentru a favoriza înaintarea Asiguraţi-vă că sonda a ajuns la profunzimea dorită Fixaţi sonda cu leucoplast Fixaţi debitul (6 l/min) conform prescripţiei

6. 8. 2. INHALAŢIA Spălaţi-vă pe mâini Închideţi ferestrele camerei Introduceţi în vasul inhalatorului apă fierbinte şi substanţa medicamentoasă Aşezaţi pacientul în faţa pâlniei inhalatorului, acoperindu-l cu cortul sau pelerine Menţineţi distanţa de 30-80 cm faţă de pâlnie Invitaţi pacientul să inspire pe gură şi să expire pe nas Supravegheaţi pacientul

Asiguraţi durata unei şedinţe de 5- 20 minuteÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Supravegheaţi bolnavul şi controlaţi frecvent permeabilitatea sondei, observaţi faciesul

Asiguraţi îngrijirea nasului şi cavităţii bucale deoarece O2 usucă mucoasa Schimbaţi zilnic sonda şi narina folosind mănuşi Controlaţi frecvenţa respiraţiei Ştergeţi faţa pacientului cu un prosop curat Feriţi-l de curenţi reci de aer

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Materialele folosite se strâng Inhalatorul de spală şi se dezinfectează Îndepărtaţi sondele de unică folosinţă Curăţaţi sondele de cauciuc şi pregătiţi pentru sterilizare Când indicaţia de administrare a oxigenului încetează, îndepărtaţi cu grijă sursa de

oxigen NOTAREA PROCEDURII

Notaţi data şi ora începutului şi sfârşitului oxigenoterapiei Notaţi debitul /min Notaţi reacţia pacientului, semnele vitale (în special respiraţia), culoarea

tegumentelor, schimbări ale stării de conştienţă EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Pacientul are respiraţie normală sau prezintă ameliorare a stării iniţiale Pacientul exprimă stare de confort, prezintă tegumente normal colorate,

mucoasele sunt intacte. Bilanţ negativ-intervenţii:

Sonda iese în afară deoarece nu a fost introdusă corect - repetaţi cu atenţie manevra de introducere şi asiguraţi-vă că s-a atins profunzimea necesară

Pacientul se balonează - sonda a fost introdusă prea profund şi O2 ajunge în stomac; retrageţi sonda până aproape de vălul palatin

Mucoasele pacientului sunt uscate, iritate - reduceţi presiunea oxigenului dacă observaţi deprimarea funcţiei respiratorii şi anunţaţi medicul - verificaţi funcţionarea umidificatorului - schimbaţi narina la introducerea sondei - mobilizaţi din când în când sonda

6. 9. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALĂ

6. 9. 1. ASPIRAREA MEDICAMENTULUI DIN FIOLĂDizolvarea pulberii si aspirarea in seringa/Aspirarea direct din fiola.

OBIECTIVE: Administrarea medicataţiei injectabile în mod steril; Administrarea unei singure doze din medicaţia injectabilă.

ATENTIE: Revedeţi prescripţia medicală; Obţineţi orice informaţie despre medicament pentru a vedea dacă este eligibil,

periculos sau nesigur ; Stabiliţi dacă conţinutul fiolei nu este expirat ; Observaţi fiola pentru claritatea soluţiei. Întrebaţi pacientul despre posibile alergii la medicamente ; Determinaţi cunoştinţele pacientului şi experienţa sa în primirea medicaţiei

injectabile. PREGĂTIREA MATERIALELOR :

Tavă medicală/cărucior Fiolă cu medicamentul prescris Prescripţia medicală, prospectul Seringa şi acele sterile adecvate medicaţiei şi clientului Comprese sau tampoane cu alcool Recipiente pentru colectarea deşeurilor Mănuşi de examinare Garou pentru injecţia intravenoasă.

EFECTUAREA PROCEDURII: Spălaţi-vă mâinile Puneţi-vă mănuşile; Bateţi uşor gâtul fiolei sau efectuaţi o răsucire rapidă din articulaţia mâinii în timp

ce ţineţi fiola vertical; Luaţi o mică compresă de tifon cu alcool pentru ruperea gâtului fiolei de-a lungul

liniei pretăiate ; Îndepărtaţi capacul de la ac prin tracţiune ; Introduceţi acul în fiolă, cu atenţie pentru a nu atinge marginea fiolei ; Aspiraţi soluţia medicamentoasă în cantitatea prescrisă, înclinând uşor fiola ; Eliminaţi bulele de aer care se formează în seringă ; Nu recapsulaţi acul ; Aruncaţi fiola în containerul special după ce mai citiţi odată inscripţia ; Spălaţi-vă mâinile.

EVALUAREA PROCEDURII:

Bilanţ pozitiv: Gâtul fiolei se rupe fără să se spargă Nu se produc leziuni ale mâinilor la deschiderea fiolei Pacientul nu are istoric de alergie medicamentoasă

Bilanţ negativ-intervenţii: Soluţia este precipitată, decolorata sau expirata : folosiţi altă fiolă Cioburile de sticlă cad în fiolă când gâtul fiolei se sparge la deschidere :

- aruncati fiola si folosiţi altă fiolă Nursa suferă tăieturi ale degetelor când încearcă să rupă gâtul fiolei :

- protejaţi-vă înainte - pansaţi-vă steril

Pacientul are istoric de alergie la medicament şi trebuie testat- Efectuaţi testul la indicaţia şi în prezenţa medicului- Pacientul dezvoltă reacţii de sensibilizare la testare : interveniţi conform

prescripţiei medicale

6. 9. 2. INJECŢIA INTRADERMICĂOBIECTIVE :

Injectarea de alergeni în piele ca metodă de diagnostic pentru aprecierea reacţiei la alergeni.

Testarea la tuberculină sau PPD. Testarea unor medicamente cu potenţial de sensibilizare a

organismului(antibiotice, anestezice) NECESAR MATERIALE :

Tavă medicală/cărucior Substanţa sau medicamentul prescris Seringi sterile de 1 ml cu dozaj corespunzător Ace sterile fine, cu bizoul scurt

Comprese sau tampoane cu alcool Recipiente pentru colectarea deşeurilor Mănuşi de examinare

ETAPE :PREGĂTIRE PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi pacientului procedura Explicaţi scopul injecţiei, efectele dorite şi nedorite Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIRE FIZICĂ: Asiguraţi intimitatea pacientului Cercetaţi zonele de elecţie: regiunea anterioară a antebraţului, faţa externă a

braţului şi a coapsei Stabiliţi locul pentru injecţie evitând zonele pigmentate, decolorate sau infectate Poziţionaţi pacientul în funcţie de locul selectat şi de starea sa: decubit dorsal,

poziţie şezândă sau semişezândă EFECTUAREA PROCEDURII:

Verificaţi prescripţia medicală Obţineţi informaţii suplimentare despre medicament, dozare, efectele posibile Intervievaţi pacientul pentru a identifica profilul alergologic al acestuia precum şi

experienţa legată de testare Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă Efect. diluţia necesară şi stabiliţi doza corectă conform proced. standard, acolo

unde este cazul Aspiraţi soluţia în seringă respectând procedura Eliminaţi aerul din seringă Dezinfectaţi zona aleasă cu alcool şi lăsaţi pielea să se usuce Îndepărtaţi capacul de la ac prin tracţiune Întindeţi pielea din zona injecţiei folosind policele mâinii nedominante Poziţionaţi seringa astfel încât acul să fie aproape paralel (tangent) cu pielea

pacientului şi cu bizoul orientat în sus Introduceţi acul în straturile cele mai superficiale ale pielii, aproximativ 4mm,

astfel încât vârful să fie vizibil prin piele Injectaţi lent soluţia împingând pistonul, fără să aspiraţi Observaţi formarea la locul inoculării, a unei papule albe cu diametrul de 5-6 mm Extrageţi rapid acul fără să masaţi locul Îndepărtaţi mănuşile de unică folosinţă

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Ajutaţi pacientul să adopte o poziţie confortabilă şi să rămână în repaus la pat Menţineţi zona injecţiei accesibilă observaţiei Supravegheaţi atent pacientul după testarea sensibilităţii la anumite medicamente

(antibiotice, anestezice) sau alergeni Citiţi reacţia locală după 20 - 30 de minute sau 48 - 72 de ore (în funcţie de

situaţie) Anunţaţi medicul şi interveniţi de urgenţă în caz de complicaţii

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Aruncaţi materialele folosite în containere speciale; acul se aruncă necapişonat Spălaţi-vă mâinile

NOTAREA PROCEDURII . Notaţi: Procedura în fişa de proceduri sau în planul de îngrijire: nume, prenume,

substanţa administrată, doza, data şi ora inoculării Notaţi data şi ora citirii reacţiei locale precum şi caracteristicile

EVALUAREA PROCEDURII : Bilanţ pozitiv :

Medicamentul este administrat respectând cele cinci reguli: pacientul identificat, medicamentul prescris, doza corectă, calea adecvată, timpul potrivit

Pacientul este liniştit, relaxat iar la locul inoculării nu apar reacţii majore de sensibilizare Bilanţ negativ-intervenţii :

Vârful acului nu pătrunde în derm şi soluţia se scurge în afară : se pătrunde cu aproximativ 1 mm mai profund în grosimea dermului

Acul pătrunde prea adânc, determinând o infiltraţie difuză fără să se formeze papulă albă delimitată : se retrage uşor acul şi se repoziţionenză în grosimea dermului

La locul testării apar reacţii pozitive sau intens pozitive: vezicule, ulceraţii, necroza ţesutului : se anunţă medicul

Lipotimie, risc de accidentare prin cădere dacă pacientul nu rămâne în repaus la pat : se lămureşte pacientul despre obligativitatea menţinerii repausului la pat 30 de minute după injecţie

Reacţie anafilactică sau şoc anafilactic care ameninţă viaţa :- se anunţă medicul - se intervine de urgenţă conform protocolului

6. 9. 3. INJECŢIA SUBCUTANATĂ

Locuri de electie↑ Inj. s.c. cu aspiratie → OBIECTIVE :

Introducerea în ţesutul celular subcutanat a unor medicamente în doza prescrisăNECESAR MATERIALE

Tavă medicala/cărucior pentru tratament Seringi şi ace sterile adecvate Medicamentul de injectat Prescripţia sau F.O. Tampoane dezinfectante Mănuşi de unică folosinţă Recipiente pentru colectarea deşeurilor

ETAPE : PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi , încurajaţi şi susţineţi pacientul

Explicaţi scopul injecţiei, a efectelor dorite şi nedorite, a orarului de admin. dacă este cazul

Obţineţi consimţământul informatPREGĂTIREA FIZICĂ:

Asiguraţi intimitatea pacientului Aşezaţi pacientul în funcţie de starea sa în poziţie şezândă cu mâna sprijinită pe

şold sau în decubit dorsal Stabiliţi locul de elecţie (injecţia se poate efectua pe faţa externă a braţului, faţa

superoexternă a coapsei, regiunea supra şi subspinoasă a omoplatului, regiunea deltoidiană, flancurile peretelui abdominal, regiunea subclaviculară) EFECTUAREA PROCEDURII:

Verificaţi prescripţia medicală Spălaţi-vă pe mâini, cu apă şi săpun Dezinfectaţi-vă mâinile Îmbrăcaţi mănuşi de unică folosinţă Încărcaţi seringa cu soluţia medicamentoasă prescrisă Eliminaţi bulele de aer din seringă Schimbaţi acul cu altul capişonat, adecvat

Dezinfectaţi locul de elecţie cu alcool Pliaţi tegumentul între police şi index fixându-l şi ridicându-l de pe planurile

profunde Pătrundeţi cu rapiditate în tegument cu bizoul acului în sus în stratul subcutanat la

45° sau 90° Verificaţi poziţia acului prin aspirare Injectaţi lent soluţia medicamentoasă Retrageţi acul cu rapiditate după aplicarea tamponului cu alcool lângă ac

Nu recapsulaţi acul Masaţi locul injecţiei cu tamponul cu alcool exercitând o uşoară presiune Îndepărtaţi-vă mănuşile

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă în repaus Observaţi în permanenţă faciesul pacientului, tegumentele, comportamentul

(posibil frison, agitaţie) REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU (precauţiunilor universale); acul se aruncă necapişonat

Îndepărtaţi-vă mănuşile Spălaţi-vă pe mânii

NOTAREA PROCEDURII . Notaţi: Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire :

- nume, prenume; - data şi ora administrării; - tipul soluţiei administrate, doza.

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Medicamentul este injectat lent în zona selectată când nu se aspiră sânge Pacientul prezintă răspuns favorabil la medicamentul injectat, fără efecte adverse

secundare; facies relaxat, comportament adecvat Bilanţ negativ-intervenţii :

Acul înţeapă un vas de sânge atunci când este introdus în ţesutul subcutanat: acul şi seringa cu soluţia respectivă se aruncă şi se pregătesc altele pentru injectare în alt loc

Zona devine roşie, indurată sau dureroasă după injectare : se aplică comprese reci sau gheaţă

Durere violentă prin atingerea unei terminaţii nervoase sau distensie bruscă a ţesutului : se masează locul

Ruperea acului :se extrage acul

6. 9. 4. INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ

i.m. in vastus lateralis la copil ↑ si la copil mic →

OBIECTIVE: Introducerea în ţesutul muscular a unei doze medicamentoase prescrise.

NECESAR MATERIALE Tavă medicală/cărucior Fiolă sau flaconul cu medicamentul prescris Prescripţia medicală sau F.O. Seringi şi ace sterile: mărimea depinde de cantitatea de medicament prescris şi de

caracteristicile anatomice ale pacientului Tampoane cu dezinfectant Mănuşi de examinare

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Intervievaţi pacientul pentru a identifica un potenţial alergic Informaţi şi explicaţi pacientului procedura Explicaţi scopul injecţiei, efectele dorite şi nedorite, orarul de administrare dacă

este cazul. Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIREA FIZICĂ: Asiguraţi intimitatea pacientului Stabiliţi locul de elecţie: cadranul supero-extern fesier, deasupra marelui

trohanter; faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie, faţa externă a braţului în muşchiul deltoid.

Poziţionaţi pacientul în funcţie de locul ales şi de starea sa: decubit ventral, decubit lateral cu membrul inferior de deasupra relaxat, poziţie şezândă, ortostatism

Asiguraţi-vă că zona nu este contractată şi nu prezintă noduli EFECTUAREA PROCEDURII:

Verificaţi prescripţia medicală Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă Aspiraţi soluţia din fiolă sau flacon conform procedurii

Eliminaţi bulele de aer din seringă Schimbaţi acul cu altul capişonat Inspectaţi locurile posibile pentru injecţie Dezinfectaţi larg zona aleasă Îndepărtaţi capacul de la ac prin tracţiune Întindeţi pielea, la locul ales, între policele şi indexul mâinii nedominante Introduceţi rapid acul în ţesutul muscular, în unghi de 90° ţinând seringa în mâna

dominantă între police şi celelalte degete Fixaţi amboul acului cu mâna nedominantă şi prindeţi partea externă a pistonului

cu mâna dominantă Aspiraţi lent, trăgând pistonul înapoi pentru a verifica dacă acul este într-un vas

de sânge Injectaţi lent soluţia medicamentoasă: 10 secunde pentru fiecare ml de soluţie,

dacă nu s-a aspirat sânge Extrageţi rapid acul adaptat la seringă fixând amboul Masaţi locul injecţiei cu un tampon cu alcool, exercitând o uşoară presiune

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Ajutaţi pacientul să se îmbrace şi să adopte o poziţie comodă Încurajaţi pacientul să facă exerciţii fizice pentru membrul inferior Evaluaţi locul injecţiei după 2 - 4 ore de la administrare, dacă este posibil

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Aruncaţi materialele folosite în containere speciale confonn PU Acul se aruncă necapişonat Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor

NOTAREA PROCEDURII . Notaţi: Procedura în planul de îngrijire şi în fişa de proceduri :

- Nume, prenume,- Substanţă administrată, doză,- Data şi ora administrării

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

- Medicamentul este injectat lent în zona selectată, când nu se aspiră sânge- Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat; faciesul

este relaxat, comportamentul liniştit Bilanţ negativ-intervenţii :

Acul înţeapă un vas de sânge atunci când este introdus în ţesut : se schimbă poziţia acului sau se înţeapă în alt loc

Acul întâmpină rezistenţă datorită contactului cu osul în cazul pacientului denutrit, casectic : se recomandă în astfel de situaţii folosirea unor ace mai scurte şi mai groase pentru a preveni riscul ruperii acestora la contactul cu osul

Zona devine roşie, indurată sau dureroasă după injectare : se aplică comprese reci sau gheaţă

Apar ameţeli, furnicături sau alterarea funcţiei musculare în zona injecţiei, determinate cel mai adesea de iritaţia nervului sciatic sau a unui ram al acestuia :se respectă locul de elecţie

Paralizie prin înţeparea nervului sciatic; se recomandă respectarea cadranului supero-extern fesier pentru injectare

Embolie prin injectarea într-un vas de sânge a soluţiei uleioase:- Se anunţă medicul - Se intervine de urgenţă conform protocolului

6. 9. 5. INJECŢIA INTRAVENOASĂOBIECTIVE

Administrarea unui medicament direct în sistemul vascular în scop explorator; tratarea rapidă a problemelor medicale ale pacientului; realizarea unei concentraţii înalte în sânge a medicamentului, într-un timp scurt NECESAR MATERIALE

Tavă medicală/cărucior Fiolă sau flaconul cu soluţia izotonă sau hipertonă Ace sterile cu bizoul ascuţit dar scurt Seringi sterile cu amboul excentric, de capacităţi adecvate cantităţii de

medicament prescris Tampoane cu dezinfectant Mănuşi de unică folosinţă Garou

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi pacientul despre procedură Explicaţi-i scopul injecţiei, efectele dorite şi nedorite; Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIREA FIZICĂ: Asiguraţi intimitatea pacientului Verificaţi locurile de elecţie, evitând zonele cu echimoze, cu pilozitate accentuată

sau cu infecţie Stabiliţi locul pentru injecţie: venele de la plică cotului : bazilică sau cefalică;

venele de pe partea dorsală a mâinii, venele de pe partea posterioară a gambei, venele epicraniene (la copii); venele jugulare

Poziţionaţi pacientul în siguranţă în funcţie de locul ales şi de starea sa; decubit dorsal, poziţie semişezândă

EFECTUAREA PROCEDURII: Verificaţi prescripţia medicală Obţineţi informaţii suplimentare dacă medicamentul este nou Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă Aspiraţi soluţia din fiolă sau flacon conform procedurii standard Eliminaţi bulele de aer din seringă menţinând seringa în poziţie verticală Schimbaţi acul cu altul capişonat Legaţi garoul, palpaţi traiectul venei Dezinfectaţi larg zona aleasă pentru injecţii Îndepărtaţi capacul de la ac prin tracţiune

Efectuaţi puncţia venoasă conform procedurii Verificaţi poziţia acului prin aspirare Desfaceţi garoul dacă acul este în venă Injectaţi lent soluţia medicamentoasă, observând locul puncţionat şi reacţiile

pacientului Extrageţi rapid acul adaptat la seringă Comprimaţi locul injecţiei cu tampon cu alcool, 3 - 5 minute pentru hemostază

completăÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Observaţi locul injecţiei pentru sângerare Ajutaţi pacientul să ocupe o poziţie confortabilă Explicaţi-i conduita ulterioară dacă medicamentul a fost administrat în scop

explorator Supravegheaţi pacientul pentru a surprinde unele complicaţii şi anunţaţi medicul

dacă apar REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU Acul se aruncă necapişonat Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire;

- nume, prenume;- data şi ora administrării; - tipul soluţiei administrate, doza.

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Medicamentul este injectat lent când vena este corect puncţionată Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat în acest scop Pacientul nu dezvoltă reacţii de sensibilizare la medicamentul injectat în scop

explorator

Bilanţ negativ-interventii : Flebalgie prin injectarea prea rapidă a soluţiei sau prin introducerea unor

substanţe iritante pentru intima vasului (ex. Soluţiile hipertone): injectaţi lent soluţia

Senzaţia de uscăciune în faringe şi valul de căldură: injectaţi soluţia foarte lent si comunicaţi cu pacientul

Hematomul prin perforarea venei sau retragerea acului fără îndepărtarea garoului: aplicaţi comprese umede reci

Ameţeli, lipotimie, colaps: anunţă medicul Reacţii anafilactice la soluţiile injectate în scop explorator: anunţă medicul si se

intervine de urgenţă conform protocolului

6. 10. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN ABORDARE INTRAOSOASĂOBIECTIVE:

Alternativa la perfuzarea venoasa, când aceasta nu e posibilăNECESAR MATERIALE

Tavă medicală/cărucior Fiolă sau flaconul cu soluţia izotonă sau hipertonă Ace sterile speciale pentru puncţie osoasă, la care se poate adapta seringă,

perfuzorul Seringi sterile Comprese sterile Paduri cu betadina sau iod Mănuşi de unică folosinţă Mănuşi chirurgicale Câmp steril Soluţie de heparină Xilina 1%

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi pacientul despre procedură Explicaţi-i scopul injecţiei, efectele dorite şi nedorite; Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIREA FIZICĂ: Asiguraţi intimitatea pacientului Verificaţi locurile de elecţie Intrebaţi pacientul de o eventuală alergie la xilină sau testaţi-l Poziţionaţi pacientul în siguranţă în funcţie de locul ales şi de starea sa

EFECTUAREA PROCEDURII: Verificaţi prescripţia medicală Obţineţi informaţii suplimentare dacă medicamentul este nou Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă Pregătiţi medicaţia care va fi administrată Oferiţi medicului mănuşile sterile şi padurile cu iod. Acesta va dezinfecta locul

punctiei, apoi va acoperi cu un câmp steril cu o deschizătură la locul de puncţionare

Oferiţi seringa cu doza indicată de anestezic Oferiţi acul de puncţie. Acesta execută puncţia şi, prin aspirare verifică poziţia în

măduva osoasă şi apoi va spăla acul cu heparină Ataşaţi perfuzorul Cu mănuşi sterile securizaţi şi fixati acul reglaţi ritmul perfuziei conform

indicaţiilorÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Observaţi locul puncţiei pentru eventuale semne de sângerare sau extravazare Ajutaţi pacientul să ocupe o poziţie confortabilă Supravegheaţi pacientul pentru a surprinde unele complicaţii şi anunţaţi medicul

dacă apar După ce se scoate acul intraosos menţineţi presiune fermă de 5 minute si pansaţi

sterilREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU Acul se aruncă necapişonat Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire;

- nume, prenume;- data şi ora administrării; - tipul soluţiei administrate, doza.

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Medicamentul este injectat lent când acul este corect poziţionat Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat în acest scop Pacientul nu dezvoltă reacţii de sensibilizare la medicamentul injectat în scop

explorator Bilanţ negativ-intervenţii :

Extravazarea lichidelor în tesutul subcutanat sau subperiostal : se scoate acul Senzaţia de uscăciune în faringe şi valul de căldură: injectaţi soluţia foarte lent si

comunicaţi cu pacientul Ameţeli, lipotimie, colaps: anunţă medicul

Injectia intraarteriala

Scopul: - injectarea spre periferie a substantei medicamentoase(vasodilatatoare, antibiotice, substante radioopace)- transfuzii in socuri grave

• Se executa de catre medic.Materiale: le pregateste asistenta ca si pentru injectia intravenoasa

• acul lung si subtire, elastic dar lung cu bizoul scurt• La nevoie se face descoperirea chirurgicala a arterei

Arterele folosite sunt: artera femurala si artera humerala.• In artera femurala se executa dedesubtul arcadei crurale, la nivelul triunghiului

Scarpa.• In artera humerala se punctioneaza la nivelul plicii cotului, se punctioneaza mai

greu si in caz de colaps circulator, pentru a putea patrunde in lumenul ei, este necesara descoperirea.

• Medicul fizeaza artera intre degetele mainii stangi. Cand acul a patruns in artera, sangele, sub influenta presiunii sanguine, refuleaza in seringa, impingand pistonul, acul pulseaza sincron cu pulsul. Injectarea substantei medicamentoase se face foarte incet, altfel poate produce spasm arterial foarte dureros.

• Dupa injectare, acul se retrage brusc, iar locul injectiei se comprima cu un tampon cateva secunde. Peretii elastici favorizeaza inchiderea rapida a orificiului provocat de ac.

6. 11. ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PRIN CATETER VENOS PERIFERICa. OBIECTIVE:

Administrarea tratamentului intravenos, cu ajutorul unei branule Scutirea pacientului de multiple înţepături

NECESAR MATERIALE: Tavă medicală/cărucior Fiolă sau flaconul cu soluţia izotonă sau hipertonă Seringi sterile, de capacităţi adecvate cantităţii de medicament prescris Tampoane cu alcool Mănuşi de unică folosinţă Garou Fixator sau leucoplast Soluţie diluată de heparină (10până la 100 unităţi/ml)

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi pacientul despre procedură Explicaţi-i scopul tehnicii, efectele dorite şi nedorite; Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIREA FIZICĂ: Asiguraţi intimitatea pacientului Poziţionaţi pacientul în siguranţă

EFECTUAREA PROCEDURII: Verificaţi prescripţia medicală Obţineţi informaţii suplimentare dacă medicamentul este nou

Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă Aspiraţi soluţia din fiolă sau flacon conform procedurii standard Eliminaţi bulele de aer din seringă menţinând seringa în poziţie verticală Dezinfectaţi cu un tampon cu alcool capătul branulei unde se va ataşa seringa Aspiraţi pâna apare sângele Injectaţi lent soluţia medicamentoasă, observând reacţiile pacientului După administarea medicaţiei, cu seringa se va spăla cu soluţie salină şi apoi cu

heparină diluată pentru a nu se forma trombi ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Ajutaţi pacientul să ocupe o poziţie confortabilă Explicaţi-i conduita ulterioară dacă medicamentul a fost administrat în scop

explorator Supravegheaţi pacientul pentru a surprinde unele complicaţii şi anunţaţi medicul

dacă apar REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU Acul se aruncă necapişonat Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire;

- nume, prenume;- data şi ora administrării; - tipul soluţiei administrate, doza.

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Medicamentul este injectat lent, branula este permeabilă Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat în acest scop Pacientul nu dezvoltă reacţii de sensibilizare la medicamentul injectat în scop

explorator Bilanţ negativ-intervenţii :

Flebalgie prin injectarea prea rapidă a soluţiei sau prin introducerea unor substanţe iritante pentru intima vasului (ex. Soluţiile hipertone): injectaţi lent soluţia

Senzaţia de uscăciune în faringe şi valul de căldură: injectaţi soluţia foarte lent si comunicaţi cu pacientul

Nu apare sânge la aspirare: se aplica un garou deasupra locului unde este branula, se ţine un minut şi se mai aspiră o dată

Dacă apare durere, semne de rezistenţa la injectare şi infiltrare, se va scoate branula

Ameţeli, lipotimie, colaps: anunţă medicul

6. 12. ANALGEZIA PERIDURALĂOBIECTIVE: Administrarea de medicamente în spaţiul epidural, în scop analgezic NECESAR MATERIALE

Tavă medicală/cărucior Fiolă sau flaconul cu soluţia analgezică Seringi sterile, de capacităţi adecvate cantităţii de medicament prescris

Tampoane cu alcool Mănuşi de unică folosinţă Fixator transparent pentru cateter Trusa de epidurală Tensiometru, pulsoximetru Trusa de urgentă Mănuşi sterile

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi pacientul despre procedură Explicaţi-i scopul tehnicii, efectele dorite şi nedorite; Obţineţi consimţământul informat scris

PREGĂTIREA FIZICĂ: Asiguraţi intimitatea pacientului Poziţionaţi pacientul în siguranţă : decubit lateral, la marginea patului, cu bărbia

în piept si genunchii strânşi pe abdomenEFECTUAREA PROCEDURII:

Verificaţi medicaţia prescrisă Preparaţi soluţia în seringă Explicaţi pacientului procedura şi eventualele potenţiale complicaţii Aşezaţi pacientul în poziţie Dezinfectaţi locul puncţiei cu betadina sau alcool iodat Serviţi medicului mănuşile sterile După efectuarea tehnicii şi montarea cateterului, acesta se va securiza cu un

fixator transparent Etichetaţi capătul anterior, pe unde se va injecta medicaţia

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Ajutaţi pacientul să ocupe o poziţie confortabilă Explicaţi-i modul de folosire al cateterului Învaţaţi-l să aprecieze gradul durerii Supravegheaţi pacientul pentru a surprinde unele complicaţii şi anunţaţi medicul

dacă apar REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Colectaţi materialele folosite în containere speciale, conform PU Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor

NOTAREA PROCEDURII Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire;

- nume, prenume;- data şi ora administrării; - tipul soluţiei administrate, doza.

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Cateterul este montat la locul de elecţie Pacientul prezintă un răspuns terapeutic la medicamentul administrat în acest scop Pacientul nu dezvoltă reacţii de sensibilizare la medicamentul injectat în scop

explorator

Bilanţ negativ-intervenţii : Sângerari sau extravazări la locul de puncţie : se urmareşte atent zona Senzaţia de uscăciune în faringe şi valul de căldură: injectaţi soluţia foarte lent si

comunicaţi cu pacientul Pacientul prezinta : greaţă, ameţeli, mâncărime, dificultate de a urina : se anunţa

medicul Ameţeli, lipotimie, colaps: anunţă medicul

Capitolul VII

PARTICULARITĂŢI DE ADMINISTRARE A UNOR MEDICAMENTE:7. 1. Administrarea anticoagulantelor7. 2. Administrarea antibioticelor7. 3. Administrarea cortizonului7. 4. Administrarea insulinei7. 5. Vaccinarea

ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELORDEFINIŢIE - Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică procesul de coagulare, fiind administrate pentru prevenirea şi tratarea diferitelor forme ale maladiei tromboembolice. FACTORII CARE FAVORIZEAZĂ BOALA TROMBOEMBOLICĂ :

Alterarea peretelui vascular Staza circulatorie din cauza imobilizării Hipercoagulabilitatea

INDICAŢII : Flebitele membrelor inferioare în: Obstetrică - după naştere sau avort Chirurgie - pentru bolnavul imobilizat în aparat gipsat, intervenţii pelvine la femei

cu obezitate sau cu boli venoase; după intervenţii pentru proteză de şold sau genunchi

Medicală - bolnavi cardiaci, cu flebite latente, în imobilizarea prelungită Embolie: pulmonară, periferică în membrele inferioare, în teritoriul mezenteric, în

cardiopatii embolice Tromboza coronariană: infarct miocardic Arterite şi tromboze arteriale ale membrelor inferioare Chirurgia cardiacă, a vaselor mari

MEDICAMENTE UTILIZATE. FORME DE PREZENTAREA. SOLUŢII INJECTABILE CU HEPARINĂ :

Se administrează strict intravenos, în amestec cu soluţie salină izotonă urmată de perfuzie continuă

Acţionează prin blocarea ultimei faze a coagulării, inhibă trombina şi împiedică transformarea fibrinogenului în fibrin

Nu se amestecă în perfuzie cu preparate de calciu, papaverină, sau cu alte medicamente.

Heparina este inactivată de sucurile digestive şi nu trece prin membrane. După dezinfecţia locală se face un pliu cutanat care va fi menţinut tot timpul

injectării, pentru a evita introducerea soluţiei intramuscular După injectare se menţine acul în ţesut aproximativ 5 secunde pentru a evita

refularea medicamentului prin înţepătură Nu se masează locul pentru a nu favoriza apariţia hematoamelor Nu se amestecă în soluţie cu alte preparate Administrarea se face la interval de 12 h, conform indicaţiei medicale Locul injectării nu influenţează rata de absorbţie

B. FORME PENTRU ADMINISTRARE PE CALE ORALĂAnticoagulante cumarinice (Antivitamine K) :

Împiedică sinteza hepatică a factorilor coagulării dependentă de vitamina K Se recomandă în profilaxia trombozelor venoase şi accidentelor tromboembolice

după intervenţii chirurgicale la pacienţii cu risc crescut, la bolnavii cu proteze valvulare, grefe vasculare, stenoză mitrală.

Acenocumarolum Sinirom Trombostop

- se păstrează la 15-25°, ferit de lumină - atenţie -vărsături- disfuncţii hepatice - Reacţii adverse: - Hemoragii gastrointestinale, cerebrale, la nivelul tractului

urogenital (hematurie), uter (menoragii sau metroragii), greaţă, vărsături, reacţii alergice, urticarie, dermatite,febră, alopecie reversibilă PRECAUŢIUNI SPECIALE PRIVIND ADMINISTRAREA SUBCUTANATĂ

Injectarea subcutanată se pretează la cantităţi mici de soluţie Se folosesc ace subţiri, lungi de 12 mm, care garantează injectarea

medicamentului în ţesutul subcutanat Acul subţire scade riscul antrenării germenilor Se preferă introducerea verticală la 90° scăzând riscul lezării unor filete nervoase

şi vaselor de sânge, ceea ce face ca durerea să fie mai mică şi riscul de hematom scăzut Acele mai lungi pot fi introduse sub un unghi de 45°, cu atenţie, pentru a nu

ajunge în grosimea muşchiului.SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI: A. Înaintea tratamentului :

Se determină grupul sanguin şi Rh Medicul stabileşte bolnavii cu risc de hemoragie: ulcerul gastroduodenal, boli

hemoragice, insuficienţa hepatică şi renală, AVC recent; gravide, hipotensiunea arterială severă

Se determină timpul de protrombină înaintea tratamentului cu anticoagulante cumarinice (este crescut în ciroză şi hepatită)

B. În timpul tratamentului : Nu se fac injecţii i.m. şi s.c, există risc de hematom Se supravegheză apariţia hemoragiilor:

- gingivoragii, epistaxis - hemoragii după ras - hematuria - se colectează urina într-un borcan şi se examinează

- scaunul cu sânge - În cazul sângerârilor, la recomandarea medicului, se administrează PROTAMINA în tratamentul cu Heparină şi Fitomenadionă în tratamentul cu trombostop

Nu se fac endoscopii şi nici puncţii Se face controlul biologic al coagulării: timpul Howell în heparinoterapie şi

timpul de protrombină în tratamentul cu anticoagulante orale În timpul perfuziei, recoltarea sângelui se face de la celălalt braţ În cazul administrării subcutanate recoltarea se face la 6-8 ore de la injecţie - Se

monitorizează starea generală întrucât pot apare: frison, febră, vomă. Pacientul este informat să nu ia alte medicamente fără recomandare medicală

deoarece unele potenţează efectul iar altele îl diminuează Atenţie deosebită se acordă pacientului tratat cu anticoagulante cumarinice,

deoarece tratamentul se face ambulator şi nu poate fi supravegheat permanent Medicamentele care cresc efectul anticoagulantelor: salicilaţi, paracetamol,

fenilbutazonă, laxative, hormoni tiroidieni, unele antibiotice (tetraciclină, cloramfenicol), sulfamide, analgetice

Medicamente care scad efectul anticoagulante lor: pansamentele gastrice, antiacide, barbiturice, unele tranchilizante şi neuroleptice, diuretice mercuriale, digitalice, inhibitori tiroidieni. EDUCAŢIA PACIENTULUI- Se instruieşte pacientul:

Să ia medicamentele după orarul stabilit de medic; administrarea se face mai ales seara pentru ca medicul să poată corecta la nevoie doza după valoarea timpului de protrombină determinat în timpul zilei

Dacă omite o doză, o poate lua în interval de 8 ore, după care se sare peste priză şi se ia doza la ora obişnuită în ziua următoare

Să nu-şi modifice singur dozele Să nu întrerupă brusc tratamentul, există risc de hipercoagulabilitate şi

tromboembolie Să se autosupravegheze şi să depisteze semnele de supradozare (hemoragii) - Să

se prezinte cu regularitate la medic pentru recoltarea probelor de coagulare Să anunţe stomatologul sau alt medic, dacă este cazul, că este în tratament cu

anticoagulante orale (ACO) Să nu practice sporturi violente care presupun lovituri, căderi sau munci intense Să continue autosupravegherea pe perioada întreruperii treptate a tratamentului

(2-4 săptămâni) pentru că acţiunea se menţine între 2-5 zile după încetarea administrării, în funcţie de anticoagulantul folosit

Să evite expunerea la căldură, canicula creşte efectul Să consume o alimentaţie echilibrată şi să nu exagereze cu alimente bogate în

vitamina K: brocoli, spanac, varză, conopidă, sparanghel, mărar, mazăre verde, soia, tomate, urzici, gălbenuş de ou, ficat (porc, vită), salată verde, suc de grape-fruit.

Să nu consume alcool în exces, potenţează efectul ACO Să nu folosească plante medicinale care influenţează efectul ACO:

- scad timpul de protrombină: sunătoarea, lucerna, ceaiul verde, gingseng, coacăze negre

- cresc timpul de protrombină sau riscul de hemoragie: usturoiul, ceaiul verde, ginko biloba

Să evite fumatul, deoarece fumul de ţigară poate scădea efectul ACO Să informeze familia asupra tratamentului anticoagulant Să evite tăieturile; în caz de hemoragie să aplice un pansament compresiv şi să se

prezinte de urgenţă la spital Să poarte asupra lui cartea de identitate, un card cu grupa sanguină şi

anticoagulantul folosit; data începerii tratamentului şi durata probabilă, doza administrată, modul de administrare (un comprimat seara, sau două administrări pe zi la 12 ore preferabil la aceeaşi ora )

ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELORDEFINIŢIE - Antibioticele sunt agenţi antimicrobieni care introduse în organism

exercită efecte toxice specifice faţă de anumite microorganisme, paraziţi sau celule atipice, având efecte toxice mult mai reduse sau absente faţă de celulele organismului gazdă. EFECTE ŞI MOD DE ACŢIUNE ANTIBIOTICE BACTERICIDE

Produc distrugerea germenilor, sunt indicate în infecţii grave, supraacute, sau când mecanismele imunitare sunt reduse (nou născuţi, bătrâni, infecţii cronice), în urma administrării citotoxicelor, corticoterapicelor, după radioterapie.

Principalele antibiotice bactericide sunt: penicilinele, cefalosporinele, aminoglicozidele, rifampicina, polimixinele şi bacitracina. ANTIBIOTICE BACTERIOSTATICE

Inhibă multiplicarea germenilor şi favorizează acţiunea forţelor de apărare ale organismului.

Principalele antibiotice bacteriostatice sunt: tertraciclina, clofamfenicolul, eritromicina. Sunt recomandate în infecţii uşoare sau medii.

Antibioticele pot avea: 1. Spectru îngust - asupra cocilor şi bacililor gram-pozitivi şi gramnegativim.

Permit terapia bine ţintită. 2. Spectru larg - tip tetraciclină şi cloramfenicol care acţionează asupra cocilor şi

bacililor gram-pozitivi şi gram-negativi, a rickettsiilor, micoplasmelor, chlamidiilor. 3. Spectru limitat (antituberculoase) - active numai faţă de bacterii.

Eficacitatea depinde de: - Rezistenţa germenilor - care reprezintă insensibilitatea la un anumit antibiotic, şi care poate fi naturală sau dobândită (urmare a unei transformări genetice stabile transmise de la o generaţie la alta).- Realizarea concentraţiei active - la locul de acţiune care trebuie să se menţină un timp suficient pentru a intoxica microorganismele, fiind condiţionată de absorbţia antibioticului din tubul digestiv sau de la locul injectării.INDICAŢII:

Prevenirea şi tratamentul infecţiilor. Tratamentul poate fi - prin terapia directă (împotriva unui organism specific identificat prin cultură şi antibiogramă), sau empiric (împotriva agenţilor patogeni cel mai probabil până când organismul specific este identificat). În general sunt utilizate ca profilactice următoarele:

Penicilina pentru prevenirea infecţilor streptococice din grupul A, a gonoreei şi sifilisului imediat după expunere. Antibiotice pentru a preveni endocarditele bacteriene la pacienţii cu boli cardiace valvulare.

Antibiotice pentru prevenirea infecţiilor postoperatorii la pacienţii cu rezistenţă scăzută datorită vârstei, nutriţiei deficitare, înaintea intervenţiilor chirurgicale cu risc crescut (chirurgia cardiacă, chirurgia gastrointestinală, proceduri chirurgicale în ortopedie). PRINCIPIILE TERAPIEI MEDICAMENTOASE ANTIINFECŢIOASE

Limitele utilizării - Sunt indicate numai când o infecţie bacteriană semnificativă este diagnosticată sau suspectată puternic, sau când există o indicaţie stabilită pentru profilaxie.- Nu trebuie utilizate pentru infecţiile virale şi infecţii neînsemnate. Sunt ineficiente în infecţiile virale, permit creşterea rezistenţei. - Colectarea probelor - Colectarea pentru cultură şi antibiogramă înainte de a se administra prima doză de antibiotic- Culturile trebuiesc recoltate corect şi duse la laborator, în timp util. Dacă se întârzie poate creşte contaminarea - Selectarea medicamentului- Alegerea antibioticului ar trebui să fie bazată pe rezultatului de la cultura microbiană şi antibiogramă, pe studii privind sensibilitatea, pentru a putea determina care medicamente sunt cele mai eficiente. Unele microorganisme sunt în întregime sensibile la anumite medicamente şi în cazul unor infecţii, nu mai este necesară efectuarea testelor de sensibilitate. - Culturile şi studiile de sensibilitate sunt importante pentru suspectarea infecţiilor gram negative datorită incidenţei mari a rezistenţei la microorganisme

- Deoarece aceste teste cer 48 - 72 de ore, medicul prescrie imediat administrarea unui medicament care să fie eficient - Calea de administrare - Depinde mult de severitatea infecţiei - Calea orală - administrarea orală este preferată pentru iniţierea terapiei nomai în infecţiile relative uşoare - Calea injectabilă (I.M., I.V., intrarahidiană) - în infecţiile serioase este preferată ruta i.v.- Aplicare locală (pe tegumente) - Durata terapiei - Variază de la o singură doză la ani- În infecţiile acute durata medie este de 7-10 zile sau până când pacientul este afebril şi asimptomatic 48-72 h - Utilizarea perioperatorie - Se administrează preventiv cu o oră înainte de operaţie. Furnizează concentraţia eficientă a ţesuturilor pe perioada procedurii chirurgicale, când contaminarea este mare. Alegerea medicamentului depinde de agentul patogen, o singură doză este suficientă, putând fi repetată dacă intervenţia se amână sau se prelungeşte utilizarea în insuficienţa renală- Se cere precauţiune extremă, deoarece multe medicamente sunt excretate primar prin rinichi, unele fiind nefrotoxice. Totuşi în doze reduse sunt necesare. - Utilizarea în bolile hepatice - În bolile severe ale ficatului medicamentele antiinfecţioase care sunt excretate prin ficat ar trebui să fie reduse ca doză, unele sunt hepatotoxice. Acestea includ eritromicina, clidamycin şi cloramfenicolul.

Utilizarea la copii - Medicamentele antimicrobiene sunt utilizate în spital şi ambulatoriu pentru otite medii şi infecţii ale tractului respirator. Penicilinele şi cefalosporinele sunt considerate sigure pentru cele mai multe grupe de vârstă, totuşi ele sunt eliminate mult mai încet la nou născuţi datorită funcţiei renale imature şi de aceea trebuie administrate cu precauţiune. Aminoglicozidele (ex. gentamicina) pot cauza nefrotoxicitate şi ototoxicitate. La nou născuţi riscul este mare datorită funcţiei renale imature. Tetraciclinele sunt contraindicate la copii sub 8 ani, datorită efectelor asupra dinţilor (îngălbenire) şi oaselor.

Utilizarea la persoanele în vârstă - Peniciline sunt sigure, dar pot produce hiperkalemia după administrarea dozelor mari i.v. de penicilină G potasică şi hipernatremia după administrarea de carbenicilin.- Cefalosporinele sunt în general considerate sigure, dar pot cauza sau agrava insuficienţa renală, în special când sunt utilizate şi alte medicamente nefrotoxice. - Aminoglicozidele sunt contraindicate. Persoanele în vârstă au un risc mare de nefrotoxicitate şi ototoxicitate. - Tetraciclinele exceptând doxicilina şi nitrofurantoinul sunt contraindicate. PRECAUŢII SPECIALE:

Se face o anamneză amănunţită privind funcţiile renală, hepatică, auditivă şi eventuale antecedente alergice

Se respectă medicamentul recomandat având în vedere efectele şi reacţiile adverse

Se respectă orarul, doza şi calea de administrare pentru a menţine o concentraţie activă la locul de acţiune

Se respectă durata tratamentului pentru prevenirea dezvoltării germenilor rezistenţi

Se vor urmări reacţiile adverse: - Reacţii alergice mai frecvente la penicilină, apar în cadrul aceleiaşi grupe de antibiotice sau apropiate ca structură. Între 5-10% din pacienţii sensibili la penicilină pot prezenta alergie la cefalosporine. - Reacţii toxice - interesează unele organe; aminoglicozidele sunt ototoxice şi nefrotoxice, iar tetraciclinele, eritromicinele sunt hepatotoxice, cloramfenicolul este toxic pentru hematopoeza, penicilinele în doze mari şi polimixinele au efect neurotoxic.- Reacţii idiosincrazice- ca urmare a unor enzimopatii genetice (ex.hemoliza produsă de sulfamide sau manifestările polinevritice la izoniazidă) - Reacţii de ordin biologic: o Reacţii de exacerbare (Herxheimer)- rezultatul distrugerii masive de germeni cu eliberare de endotoxine in tratamentul cu penicilină al luesului sau cu cloramfenicol în febra tifoidă. Medicul prescrie la început doze mici. o Rezistenţa microbiană la un anumit antibiotic, favorizată de concentraţia scăzuta la locul acţiunii, tratament de scurtă durată. - Fenomene de dismicrobism - distrugerea unor germeni concomitent cu înmulţirea celor rezistenţi care pot fi sau pot deveni patogeni, pot produce suprainfecţii grave mai frecvent la copii, bătrâni şi la antibiotice cu spectru larg. Administrarea locală a antibioticelor trebuie limitată, există risc mare de sensibilitate şi dezvoltare de tulpini rezistente. Se prescriu cele care nu se administrează pe cale generală datorită toxicităţii mari, cu capacitate alergizantă redusă, bine tolerată de ţesuturi. INTERACŢIUNI MEDICAMENTOASE:

Cloramfenicolul reduce metabolismul anticoagulantelor şi anticonvulsivantelor Ototoxicitatea aminoglicozidelor este potenţată de diuretice (ex.furosemid) -

Combinarea substanţelor "in vitro" poate modifica starea fizico-chimică şi activitatea antimicrobiană (amestecarea soluţiei de meticilină şi gentamicină sau kanamicină).

Soluţiile cu pH prea alcalin sau prea acid folosite pentru perfuzie inactivează antibioticul (ex. benzilpenicilina). Heparina şi hidrocortizonul hemisuccinat (HHC) sunt incompatibile cu: penicilina, meticilina, kanamicina, cloramfenicolul, tetraciclina. Dacă nu se cunosc date suficiente cu privire la incompatibilitatea antibioticelor cu aceste substanţe, este preferabil ca acestea să fie administrate pe cale intravenoasă separat sau în perfuzii scurte, intermitente.

Sulfamidele potenţează efectul sulfamidelor antidiabetice cu hipoglicemie consecutivă, potenţează anticoagulantele cumarinice; substanţele acidifiante favorizează precipitarea în căile urinare.ACŢIUNILE GENERALE :Administrarea cu acurateţe

Stabilirea orarului de administrare la intervale egale - pentru menţinerea nivelului terapeutic în sânge

Se administrează pe stomacul gol (cu 1h înainte de masă sau la 2h după masă) pentru a preveni inactivarea de către secreţia gastrică şi a favoriza absorbţia

Se citesc recomandările de amestecare şi stocare din prospect. Medicamentele antimicrobiene ambalate sub formă de pulbere sunt instabile în

soluţii, se dizolvă înaintea administrării folosind o cantitate adecvată de solvent, concentraţia fiind exprimată în mg/ml. Cele mai multe soluţii se păstrează la frigider pentru perioade lungi de stabilitate.

Nici o soluţie nu trebuie utilizată după termenul de expirare deoarece este posibilă descompunerea.

Parenteral soluţii cu antibiotice se administrează singure, nu se amestecă cu nici un alt medicament în seringă sau soluţii i.v. - pentru a evita incompatibilităţile chimice şi fizice care pot cauza precipitarea sau inactivarea medicamentelor

Antibioticele se administrează i.m., profund în masa musculară şi se roteşte locul de injecţie

Pentru administrarea i.v. a antibioticelor. - Se utilizează soluţii pentru diluţie - Se administrează încet- După administrare se mai introduc i.v.cel puţin 10 ml de soluţie pentru a nu

rămâne o parte din doza de medicament în tubul perfuzorului (10% din doza amestecată în 100ml poate rămâne pe tubul perfuzorului).- Este de preferat administrarea separată şi intermitentă, diluate cu 50-100 ml ser fiziologic şi introdus în 20-60 min. - Administrarea lentă şi intermitentă determină mai puţină iritaţie la nivelul venelor, evită dezactivarea medicamentului şi asigură nivelul terapeutic. - Observarea efectelor terapeutice - Se observă reducerea roşelii, edemului, căldurii şi durerii. Semnele şi simptomele inflamaţiei şi infecţiei uzual se diminuează sau dispar în aproximativ 48 de ore de la începerea terapiei cu antibiotice. - În infecţiile sistemice se observă scăderea febrei şi a leucocitelor, creşte apetitul şi pacientul se simte mai bine. - În plăgile infectate se observă descreşterea semnelor locale de inflamaţie şi scăderea drenajului. Lichidul de drenaj se poate schimba de la purulent la seros. - În infecţiile respiratorii se observă scăderea dispneei, tusei şi secreţiilor. Secreţiile pot să se schimbe de la gros la subţire şi de la colorate la alb. - În infecţiile tactului urinar se observă scăderea frecvenţei micţiunilor şi dispariţia disuriei. Se verifică rezultatul examenului de urină, pentru a observa scăderea bacteriilor şi leucocitelor.

Observarea interacţiuni medicamentelor - cele mai semnificative interacţiuni sunt cele care alterează eficienţa antiinfecţioaselor sau cresc toxicitatea medicamentelor

Observarea efectelor adverse - Hipersensibilitatea - se poate produce după administrarea celor mai multe antiinfecţioase, dar cea mai comună este penicilina. - Anafilaxia - hipotensiune, distress respirator, urticarie, angioedem, vărsaturi, diaree. Anafilaxia uzual se produce în primele minute după administrarea medicamente lor. Hipertensiunea se datorează vasodilataţiei şi colapsului circulator. Distressul respirator se datorează bronhospasmului şi edemului laringian. - Boala serului - febră, vasculită, limfadenopatie generalizată, edeme ale articulaţiilor, bronhospasm, urticarie. Aceasta este o reacţie alergică întârziată, care se produce la o săptămână sau mai mult după ce a început administrarea medicamentului. Semnele şi simptomele sunt cauzate de inflamaţie. - Suprainfecţia este o infecţie nouă sau secundară care se produce pe durata terapiei infecţiei primare. Suprainfecţiile sunt relativ comune şi potenţial grave deoarece microorganismele responsabile stafilococii, germenii gram negativ (Proteus sau

Pseudomonas) sau fungi (Candida) sunt adesea rezistente la medicamente. Infecţiile cu aceste microorganisme sunt greu de tratat. o Stomatitele - gura inflamată, pete de culoare albă pe mucoasa bucală. o Diareea o Vaginita pustuloasă infecţioasă - iritaţie în zona perineală, mâncărime, scurgeri vaginale o Semne şi simptome noi localizate - roşeaţă, căldură, edem, durere, drenaj, expectoraţie. o Revenirea semnelor şi simptomelor sistemice - febră, indispoziţie. - Flebită la locul puncţiei venoase, durere la locul injecţiei i.m.. Soluţiile parenterale şi multe medicamente antiinfecţioase sunt iritante pentru ţesuturi.

Simptome gastrointestinale - greaţa, vărsătura, diareea Educaţia pacientului - Se informează pacientul asupra riscurilor şi beneficiilor

Se monitorizează starea pacientului Se instruieşte pacientul privind administrarea orală sau locală:

- respectarea dozei şi orarului (pentru a menţine nivelul eficient in sânge), a căii de administrare - evitarea asocierii cu alte medicamente- respectarea administrării în raport cu mesele, alimentele scad absorbţia mai multor antinfecţioase orale. Dacă medicamentele cauzează greaţă şi vărsătură intolerabilă, pot fi luate câteva înghiţituri de alimente.

Se explică pacientului să ia medicamentele cu un pahar plin cu apă, pentru a scădea iritaţia gastrică şi a creşte ritmul dizolvării şi absorbţiei (tablete şi capsule).

Se explică pacientului efectul medicamentului şi faptul că tratamentul nu trebuie întrerupt chiar dacă manifestările au dispărut şi trebuie continuat pe toată perioada indicată.

Să ia toate medicamentele antiinfecţioase prescrise chiar dacă simptomele au dispărut, pentru a preveni revenirea infecţiei şi apariţia rezistenţei microorganismului la medicament.

Se informează pacientul care sunt reacţiile adverse mai frecvente: tulburări digestive (greţuri, vărsături, uneori sângerări intestinale), manifestări cutanate (erupţii, urticarie), tulburări urinare (la sulfamide - oligurie, anurie), tulburări nervoase (nevrite periferice, cefalee, insomnie), tulburări respiratorii (bronhospasm), reacţii anafilactice

Se instruieşte pacientul să raporteze greaţa, vărsătura, diareea, erupţia cutanată, revenirea simptomelor pentru care au fost prescrise antiinfecţioasele, sau semnele unei infecţii noi (ex. febră, tuse, gură inflamată, drenaj). Aceste probleme pot indica efecte adverse ale medicamentului, lipsa răspunsului terapeutic la medicament, sau suprainfecţia. Unele din acestea cer evaluare şi pot indica schimbări în terapia medicamentoasă.

Se instruieşte pacientul:- să anunţe medicul dacă este în tratament cu alte medicamente pentru a evitaincompatibilităţile - să păstreze medicamentele în condiţii recomandate de producător (în prospect) - să se adreseze medicului la apariţia primelor semne de intoleranţă cunoscute sau a altor manifestări ieşite din comun

REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A ANTIBIOTICELOR

→ Definiţie:~ Antibioticele sunt medicamente de origine animală sau sintetizate chimic, care

introduse în organism sau depuse pe suprafaţa lui, distrug microbii sau împiedică dezvoltarea lor.

~ Sunt extrase din culturi de celule vii, mai ales din ciuperci sau pot fi sintetizate chimic.

~ Chimioterapice → sunt substanţe care au acţiune bacteriostatică sau bactericidă asupra germenilor patogeni, fără a fi toxice pentru organism.→ Efect:

~ Bactericid – distrug agentul patogen.~ Bacteriostatic – opresc dezvoltarea agentului patogen.

→ Scopul administrării:~ Distrug microbi.~ Împiedică dezvoltarea microbilor.

→ Ritmul de administrare:~ Urmăreşte menţinerea unei concentraţii eficiente în sânge pentru acţiune continuă

asupra agenţilor patogeni.~ Ritmul de administrare ţine cont de perioada de înmulţire a microbilor:

o În infecţii acute → germenii se înmulţesc foarte repede = ritmul de administrarea trebuie să fie cât mai frecvent.

o În infecţiile subacute şi cronice → germenii se înmulţesc încet = ritmul de administrare poate fi mai lent.

~ Când se urmăreşte absorbţia lentă a antibioticului, acesta este înglobat în anumite substanţe (ex. Moldamin cu acţiune de 4-5 zile).

~ Exemple:o Penicilina cristalină → 3,4, 6 ore.o Sulfamidele → 4, 6, 12 ore.o Cloramfenicol, tetracicline → 6,12 ore.o Streptomicina → 12 ore.o Gentamicina → 8,12 ore.o Biseptol → 12,24 ore.

→ Forma de prezentare:~ Drajeuri.~ Capsule operculate.~ Sirop.~ Soluţii injectabile.~ Unguente.

→ Căile de administrarea:~ Calea orală → tablete, caşete, capsule, prafuri, siropuri.~ Calea parenterală – intramusculară (soluţii, suspensii), intravenoasă (soluţii

cristaline).~ Perfuzii .~ Intrarahidian – se utilizează în cazuri grave de infecţii meningiene.~ Percutanta .~ Calea mucoaselor – unguente, pudre.~ Calea respiratorie – instilaţii, aerosoli.

~ Calea rectală – suspensii, clisme, unguente, paste, pudre.→ Doza de antibiotic:

~ În administrarea orală → se împarte numărul tabletelor sau capsulelor sau capsulelor la numărul prizelor.

~ În administrarea intramusculară → se dizolvă numai cantitatea ce se injectează imediat, deoarece soluţiile se degradează, iar administrarea lor devine mai dureroasă.

~ Flacoanele cu multidoze se vor dizolva cu o cantitate necesară pentru 24 ore. Doza va fi împărţită conform orarului de administrarea în doze unice, egale administrate la 4, 6, 12 ore

~ Cantitatea de antibiotice se exprimă în unităţi şi grame.→ Alegerea antibioticului:

~ Medicul alege antibioticul funcţie de diagnostic şi antibiogramă.~ În urgenţă se pot administra antibiotice cu spectru larg, dar numai după recoltarea

antibiogramei – din urină, sânge, lichid cefalorahidian.→ Încărcarea seringii din flacon cu dop de cauciuc:

~ Se dezinfectează dopul de cauciuc cu tampon cu alcool.~ Se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cea a lichidului pe care vrem să-l

scoatem prin aspirare.~ Se introduce acul în flacon prin dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.~ Se introduce aerul sub presiune în flacon şi se lasă să curgă liber soluţia în

seringă.~ Se retrage acul şi se schimbă.~ Pulberile injectabile se dizolvă în prealabil – extragerea soluţiei se face după

dizolvare completă.→ Reguli de administrare a antibioticelor:

~ Calea de administrare se alege funcţie de scopul urmărit, rapiditatea cu care trebuie acţionat, compatibilitatea medicamentoasă cu calea aleasă.

~ Aplicarea locală trebuie evitată → are efect foarte puternic sensibilizant.~ Nu se fac administrări de medicamente cu antibiotice în aceiaşi seringă.~ Injecţiile cu antibiotice se fac în condiţii de asepsie perfectă.~ Soluţiile uleioase se încălzesc la 370C înaintea administrării.~ Penicilina dizolvată se administrează în maximum 24 ore.~ Administrarea pe cale orală se face după masă.~ Nu se administrează tetraciclină la copiii mici → lezează mugurii dentari.

→ Complicaţii:~ Stări toxice.~ Stări anafilactice.~ Stări nefrotoxice.~ Anemii.~ Leucopenii.~ Agranulocitoză.~ Lezarea mugurilor dentari la copii mici.~ Tendinţă la hemoragie.~ Dismicrobisme prin administrare necontrolată.~ Infecţii nosocomiale.~ Rezistenţa microorganismelor la antibiotic.

~ Sensibilizarea personalului medical.→ Rolul asistentei medicale în administrarea antibioticelor:

~ Observarea apariţiei inapetenţei, greaţă, vărsături, dispnee, nelinişte, hipoacuzie, oligoanurie, subicter, tulburări vizuale, micoze, tranzit accelerat.

~ Testează sensibilitatea organismului la antibiotic prin IDR (în cazul penicilinei foloseşte soluţie 1000 U/ml) şi notează rezultatul testului în foaia de observaţie a bolnavului.

~ Atenţie! Şocul anafilactic poate apărea şi sub IDR.→ Observaţii:

~ Streptomicina nu se absoarbe la nivelul mucoase digestive.~ Calea subcutanată nu se utilizează pentru administrarea antibioticelor din cauza

resorbţiei neregulate.~ Antibioticele administrate oral distrug flora microbiană intestinală, motiv pentru

care se asociază cu complex de vitamină B.~ Personalul medical va purta mănuşi de cauciuc şi mască de tifon în timpul

administrării antibioticelor. Pot apărea dermite profesionale, urticarii, accese astmatiforme, alergii.

~ Este obligatorie înaintea folosirii testarea sensibilităţii bolnavului la antibiotic.

ADMINISTRAREA CORTIZONULUIDEFINIŢIE :Glucocorticoizii sunt hormoni ai corticosuprarenalei sau analogi de sinteză cu efect antiinflamator marcat şi acţiuni importante asupra metabolismului glucoproteic.EFECTE:

Inhibă procesele inflamatorii, diminuează formarea edemului local şi menţin răspunsul vaselor la catecolamine

Au proprietăţi antialergice marcate Sunt eficace în toate tipurile de şoc circulator Influenţează constantele hemogramei Scad apărarea organismului la infecţii întârziind cicatrizarea Cresc secreţia gastrică de HCl Stimulează sistemul nervos central creând o stare de bine dar pot declanşa reacţii

psihotice Favorizează retenţia de sare şi apă Favorizează gliconeogeneza pe seama proteinelor

INDICAŢII : Boli reumatismale, lupus eritematos sistemic Scleroza multiplă Stări edematoase (glomerulonefrita sau nefrita lupică) Boli neoplazice în stadiul terminal pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii şi pentru

profilaxia stărilor de greaţă şi vărsături provocate de chimioterapia antineoplazică Boli alergice

MEDICAMENTE UTILIZATE. FORME DE PREZENTARE CORTIZON1. Dexametasonul - soluţie injectabilă, fiole de 2 ml. 2. Hidrocortisonum3. Methylprednisolon 4. Prednisolon 5. Prednison

PRECAUŢII SPECIALE:

Doza este strict individualizată de către medic Preparatele cortizonice se administrează 2/3 din doza zilniciă dimineaţa şi 1/3

după amiaza pentru a respecta nivelul maximal al secreţiei fiziologice a cortizolului Doza de întreţinere se administrează dimineaţa În boli reumatismale, lupus eritematos sistemic (LES), scleroza multiplă (SM) se

face puls-terapie 1g/zi timp de 3 zile în perfuzie cu glucoză 5% în cel puţin 30 minute Dozele sub 250mg se pot administra i.v. lent în cel puţin 5', iar cele peste 250 mg

în PEV, în cel puţin 30' - Suspensiile apoase nu se administrează i.v. nici IR. Doza se scade treptat conform recomandării medicale - Soluţia obţinută prin

dizolvarea liofilizatului se păstrează maximum 48h. SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI :

Se monitorizează TA, există risc de creştere prin retenţie hidrosalină. Se recomandă dietă hiposodată.

Se cântăreşte periodic în timpul tratamentului de lungă durată, există risc de obezitate

Apar pirozisul şi epigastralgii, se administrează inhibitori ai secreţiei gastrice şi regim alimentar de protecţie.

Se supraveghează scaunul, există risc de acutizare a ulcerului gastro duodenal. Se monitorizează glicemia - creşte prin gluconeogeneză. Se recomandă regim

hipoglucidic, se supraveghează atent pacienţii cu diabet. Există risc de diabet cortizonic. Pacientul poate acuza slăbiciune musculară, se pierde potasiu în timpul

tratamentului. Se recomandă dieta hiperpotasică şi hiperproteică Se supraveghează comportamentul pacientului; pot apare stări de agitaţie,

insomnie, tulburări psihotice Se observă aspectul tegumentelor, pot apare edeme.

EDUCAŢIA PACIENTULUI :Pacientul trebuie instruit:

Să ia medicamentele după masă sau împreună cu gustarea Să respecte orarul de administrare: 2/3 din doză la ora 8 şi 1/3 din doză la ora 16°° Să nu omită nici o doză de medicamente Să aibă asupra lui şi la îndemână medicamentele pentru a putea fi folosite în caz

de urgenţă Să evite situaţiile de stres accentuate (febră, infecţiile, lucrări dentare, accidente,

crize personale sau familiale) Să nu modifice dozele fără acordul medicului

Să-şi monitorizeze semnele şi simptomele care pot apare: anorexie, greaţă, vărsături, slăbiciune, depresie, ameţeală, poliurie, pierdere în greutate şi să anunţe medicul

Să se cântărească periodic, să observe modificarea feţei (faţă în lună plină), prezenţa edemelor, să-şi măsoare TA. În cazul creşterii ponderale să se adreseze medicului

Să consume o dietă hiposodată şi hiperproteică în timpul tratamentului şi să consume moderat glucide.

Să echilibreze efortul fizic cu repausul Să evite activităţile suprasolicitante Să nu facă vaccinări, există risc de complicaţii neurologice Să nu întrerupă tratamentul brusc sau fără acordul medicului, scăderea dozelor se

face treptat Se atenţionează pacientul să nu ia medicamente fără acordul medicului

ROLUL ASIST. MED. ÎN ADMINISTRAREA ANTICOAGULANTELOR

→ Definiţie:~ Anticoagulante sunt substanţele care prin administrare măresc timpul de

coagulare a sângelui. → Scop:

~ Profilactic.o Când pericolul trombozelor este evident → în profilaxia trombozelor

venoase, emboliilor postoperatorii, intervenţii chirurgicale abdominale sau pelvine.~ Terapeutic.

o Împiedică coagularea sângelui intravascular.o Se face tratament anticoagulant în tromboflebite, flebotromboze, infarct de

miocard, şoc endotoxic unde apare coagulopatia de consum.→ Forma de prezentare:

~ Heparină → cu acţiune promptă, dar de scurtă durată. Fiole, fl. cu Heparină calcică sau sodică (absorbţie lentă). Heparină lipocalcică cu administrare orală.

~ Trombostop (produs cumarinic)→ cu acţiune lentă, prelungită. ~ Calciparină.

→ Heparina:~ Se dezinfectează locul injecţiei.~ Se execută injecţie subcutanată sau intravenoasă. Efectul dispare în câteva ore.

→ Trombostop:~ Se administrează pe cale orală.~ Efect tardiv, după 6-12 ore.~ Acţiune prelungită – câteva zile → 2 săptămâni.

→ Contraindicaţiile tratamentului anticoagulant:~ Diateze hemoragice. Insuficienţă hepatică.~ Hipertensiune malignă. Ulcer gastroduodenal florid. Endocardite.

→ Reguli de administrare:~ Doza şi ritmul de administrare este stabilit de medic.~ Pentru Heparină controlul tratamentului se face cu TC sau timp Howell.

~ Pentru controlul tratamentului cu Trombostop se determină , la început zilnic, timpul Quick (indicele de protrombină).→ Incidente şi accidente:

~ Hemoragii diverse. Epistaxis.~ Hematom sau nodul mic la locul injecţiei.~ Reacţii alergice locale. Alergie generală.

→ Observaţii:~ Numai Heparina nu traversează bariera placentară.~ În timpul tratamentului anticoagulant se evită traumatizarea bolnavului.~ Începerea, continuarea sau întreruperea tratamentului anticoagulant este hotărâtă

de medic.~ Nu se asociază tratamentul anticoagulant cu administrarea de aspirină,

antitermice, antiinflamatoare.

ADMINISTRAREA INSULINEIDEFINIŢIE : Insulina este medicamentatul care asigură supravieţuirea pacienţilor cu diabet zaharat tip 1 şi controlul glicemiilor pentru un număr semnificativ (în creştere) dintre pacienţii cu diabet zaharat 2 şi gravide cu diabet gestaţional.

OBIECTIVE : Promovarea şi menţinerea stării de bine, clinic şi psihologic al pacienţilor Evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice şi a cetoacidozei.

INDICAŢII : Diabet zaharat tip 1 (indicaţie absolută) Diabet zaharat tip 2:

- Atunci când cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemice orale combinate cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice

- Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infecţii moderate sau severe)

- Pre- şi intra- şi postoperator când se suspendă medicaţia orală - În cazul contraindicaţiilor preparatelor orale (insuficienţa hepatică şi renală) - Reacţii adverse ale unor preparate orale - Diabetul zaharat gestaţional care nu se

rezolvă prin dietă - Urgenţe hiperglicemice (cetoacidoză, hiperglicemie osmolară TIPURI DE INSULINĂ:

Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu acţiune scurtă sunt singurele care se folosesc în situaţii de urgenţă metabolică pentru că se pot administra intravenos acţionând în mai puţin de 10 min.

Insuline intermediare (cu acţiune prelungită): Monotard, Insulatard, Humulin basal, Insuman basal

Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long. - Insuline premixate (cu acţiune rapidă şi intermediară). Mixtard. Humulin. Insuman Comb .

FORME DE PREZENTARE INSULINE UMANE(Producător LILY France SAS)

Humulin M 3 - Suspensie injectabilă 40 u/ml şi 100 u/ml - flacon de 10 ml, cartuşe de 3 ml, pen-uri preumplute 3 ml - Humulin N - Suspensie injectabilă 100 u/ml-flacon de 10 ml, cartuşe de 3 ml, pen-uri preumplute 3ml - Suspensie injectabilă 40u/1 ml - flacon de 10 ml - Humulin R - Suspensie injectabilă 100 u/ml, flacon 10 ml, cartuşe de 3 ml- Suspensie injectabilă 40 u/ml - flacon 10 mlINSULINE UMANE - Producător NOVO NORDISK

Mixtard 30 Novolet - suspensie injectabilă 100u/ml, cartuşe a 3 ml

INSULINE UMANE -Producător AVENTIS PHARMA; INSULINUM ASPART - Producător Novo Nordisk; INSULINUM DETEMIR - Producător Novo Nordisk; INSULIN LISPRO - Producător Eli Lilly – NederlandPĂSTRAREA INSULINEI :

Se păstrează de regulă la frigider între 2 - 8°, nu în congelator sau aproape de acesta.

În vederea administrării flaconul se scoate din frigider cu 60 min înainte. Nu se încălzeşte înainte de administrare.

Flaconul integru şi/sau cel din care se face administrarea se poate păstra sub 30° la întuneric, nu mai mult de 28 de zile. Dacă timpul este depăşit se pierde valabilitatea. STABILIREA DOZEI ŞI TIPULUI DE INSULINĂ :

Se face de către medic, individualizat Medicul instruieşte pacientul cum să-şi ajusteze dozele în funcţie de conţinutul de

hidrocarbonaţi din dietă Tipul de insulină este ales în funcţie de toleranţa pacientului Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic

PRECAUŢII GENERALE: Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: insulinele

rapide au aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid, fără flocoane. Prezenţa flocoanelor presupune schimbarea flaconului.

Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului în poziţie orizontală şi rulare blândă între palme de 30-40 de ori. Agitaţia în poziţie verticală produce bule şi imperfecţiuni la dozare. Dacă nu se omogenizează, nu se administrează.

Nu se amestecă insuline cu concentraţii diferite şi nici tipuri diferite de insulină. Dacă este necesar se folosesc seringi separate.PRECAUŢII SPECIALE :

Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc în situaţii de urgenţă metabolică, în stări febrile, boli infecţioase, traumatisme, intervenţii chirurgicale.

Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrând în acţiune în mai puţin de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. şi I.M.

Alegerea locului în funcţie de tipul de insulina: - Pentru insulinele rapide -abdominal- cu excepţia a 5 cm în jurul ombilicului, zonă în care absorbţia e cea mai rapidă- Insuline intermediare: coapsă, fesă,- Pentru pacienţii slabi, normoponderali, copii, injectarea se face în zona deltoidiană şi coapsă, într-un unghi de 45° - În regiunea abdominală sau fesieră injectarea se face înţepând sub un unghi de 90° - Exerciţiul fizic creşte rata absorbţiei prin creşterea fluxului sanguin-Deasemenea expunerea la căldură(baie, masarea zonelor, plajă) favorizează absorbţia mai rapidă şi glucidele se administrează cu câteva minute mai devreme

Expunerea la frig încetineşte absorbţia, alimentele fiind administrate cu câteva minute mai târziu.

Rotaţia locului de injecţie(în aceeaşi arie ţinând seama de timpul de absorbţie al insulinei) este importantă pentru prevenirea complicaţiilor(lipohipertrofia depunere excesivă de grăsime sau lipoatrofia - topirea ţesutului grăsos subcutanat).

Dacă sângerează sau iese lichid se aplică un tampon pentru 5-8 secunde fără să se maseze pentru a nu grăbi absorbţia insulinei

Reducerea durerii este posibilă dacă: - Soluţia se injectează la temperatura camerei- Aerul se elimină corect - Zona se spală sau se dă cu alcool şi se aşteaptă evaporarea- Zona trebuie să fie relaxată - Pătrunderea în piele se face rapid- Nu se schimă direcţia acului- Se folosesc ace adecvate(6, 8,12,16 mm) în funcţie de regiune SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI :

Pot apare complicaţii: - Hipoglicemia - pacientul trebuie să aibă asupra lui 15gr hidrocarbonaţi(3 bucăţi de zahăr) - Edemul insulinie -apare la pacienţii nou descoperiţi din cauza retenţiei hidrosaline la începutul iniţierii tratamentului cu insulina - Lipodistrofia hipertrofică - creşterea în volum a ţesutului adipos nevascularizat ceea ce încetineşte mult absorbţia insulinei- Lipodistrofia atrofică - diminuarea ţesutului adipos subcutanat la locul administrării insulinei, mai frecventă la femeile tinere- Alergia locală - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros - Alergia generalizată - de la urticarie până la şocul anafilactic - Cu excepţia hipoglicemiei pe care o sesizează bolnavul, celelalte vor fi interpretate şi evaluate de medicul specialist

ADMINISTRAREA INSULINEI

→ Scopul tratamentului insulinic:~ Tratarea diabetului zaharat.~ Normalizarea nivelului glucidic în sânge.

→ Căile de administrare:~ Calea subcutanată.~ Calea intravenoasă.

→ Locul de elecţie pentru administrarea insulinei:~ Flancurile peretelui abdominal.~ Regiunea externă a braţului.~ Regiunea anterioară a coapselor.~ Regiunea fesieră.~ Regiunea supra şi subspinoasă.~ Locul de administrare trebuie alternate, dar vor respecta aceiaşi schemă:

o Dimineaţa → flancurile abdominale.o Seara → coapsă.

~ Introducerea constantă în acelaşi loc, fără alternarea lui, suprasolicită regiunea respectivă, tegumentele devin dure, se cicatrizează prin procese metabolice modificate negativ.→ Preparate de insulină:

~ Humulin R regular insulină umană (ADN recombinat) → 10 forme de comercializare:

o Regulară (R).o Regulară tamponată (BR).o Lentă (L).o Ultralentă (U).o Insulină 10% Regulară tamponată + 90% Insulină umană suspensie

isophan (NPH-10/90).o Insulină 20% Regulară tamponată + 80% Insulină umană suspensie

isophan (NPH-20/80).o Insulină 30% Regulară tamponată + 70% Insulină umană suspensie

isophan (NPH-30/70).o Insulină 40% Regulară tamponată + 60% Insulină umană suspensie

isophan (NPH-40/60).o Insulină 50% Regulară tamponată + 50% Insulină umană suspensie

isophan (NPH-50/50).~ Iletin II Regular (insulină porcină purificată).~ Actrapid MC (insulină injectabilă neutră), Insulină Novo, Monocomponent (MC).

→ Reguli de administrare:~ Preparatul şi doza sunt stabilite de medic.~ Orice schimbare se va face cu multă prudenţă – strict supravegheat.~ Doza şi preparatul se schimbă doar la indicaţia medicului.~ Dozele de insulină se măsoară în unităţi.~ Există două tipuri de concentraţii pentru fiecare tip de insulină:

o Insulină cu 40 unităţi / mililitru insulină.o Insulină cu 100 unităţi / mililitru insulină.

~ Administrarea se face cu seringi de insulină cu gradaţii pentru 40 , respectiv 100 unităţi de insulină pe mililitru.

~ Seringile se aruncă după utilizare – nu se refolosesc.~ Injecţie se face cu cca. 15 minute înainte de servirea mesei (funcţie de preparatul

de insulină folosit).→ Caracteristicile insulinei, păstrare şi depozitare.

~ Insulina cristalină este limpede, clară, transparentă.~ Insulina în suspensie este tulbure şi trebuie rulată înaintea folosirii până la

uniformizarea lichidului. ~ Păstrarea se face la frigider la 40C, ferită de căldură şi lumină.~ Se încălzeşte la temperatura corpului în momentul folosirii.~ Nu se utilizează după expirarea termenului de valabilitate.

→ Stabilirea dozei necesare:~ Se fixează o doză individualizată funcţie de:

o Tipul de insulină folosit.

o Numărul de injecţii pe zi.o Intervalul dintre doze. Conduită terapeutică postnatală.o Modificările din alimentaţie.o Schimbarea programului de activitate.o Medicaţie complementară. Exerciţii fizice, gimnastică.

→ Pregătirea dozei:~ Se spală şi se dezinfectează mâinile.~ Se observă flaconul de insulină – aspect, valabilitate, concentraţie, preparat, cale

de administrare.~ Se aspiră în seringă o cantitate de aer egală cu doza de insulină ce trebuie

administrată.~ Se puncţionează dopul de cauciuc şi se întoarce flaconul.~ Se introduce aerul sub presiune şi se lasă să curgă liber insulina în seringă până se

obţine doza necesară.~ Se scoate aerul şi se schimbă acul.~ Dacă se folosesc amestecuri de insulină SE RESPECTĂ ORDINEA DE

ÎNCĂRCARE ÎN SERINGĂ RECOMANDATĂ DE MEDIC.~ Amestecul se face înaintea injectării.~ Pentru injectare se pot folosi şi pompe de insulină sau minispike.

→ Injectarea insulinei:~ Se dezinfectează locul şi zona înconjurătoare.~ Se lasă să se evapore alcoolul → alcoolul inactivează insulina.~ Se execută pliul cutanat şi se injectează insulina subcutanat.~ Nu se freacă şi nu se masează locul puncţiei~ Se păstrează o distanţă de minim 4 cm de injecţia precedentă.

→ Reacţii la insulină:~ Hipoglicemie → nivel scăzut de insulină prin:

o Doză prea mare de insulină.o Absenţa sau întârzierea meselor.o Exerciţii fizice şi activitate în exces.o Boală infecţioasă. Tulburări de tranzit. Boli endocrine.o Schimbarea necesarului de insulină a pacientului.o Interacţiuni cu alte medicamente hipoglicemiante.o Consum de alcool.

~ Semnele hipoglicemiei:o Apar brusc. Anxietate.o Transpiraţii, tulburări de somn.o Ameţeală. Palpitaţii.o Vedere neclară – în ceaţă.o Tremurături. Mişcări nesigure. Vorbire neclară.o Stare depresivă. Agitaţie, iritabilitate. Delir.o Senzaţie de furnicături în mâini.o Cefalee. Modificări comportamentale.o Diabeticul trebuie să aibă asupra sa cuburi de zahăr sau bomboane sau

tablete de glucoză. Foame.

o Pacienţii inconştienţi vor primi glucoză pe cale intravenoasă.

~ Hiperglicemie şi acidoză diabetică:o Prin doză insuficientă de insulină.o Nivel crescut de glucoză în sânge.o Aport alimentar mai bogat în glucide decât cel planificat.o Febră. Infecţii.o Hiperglicemia prelungită poate determina acidoză diabetică) ameţeală,

facies roşu, sete, pierderea cunoştinţei, inapetenţă, halenă acetonică, glicozurie, respiraţie Kussmaul, tahicardie, deces.

~ Lipodistrofia:o Foarte rar, administrarea subcutanată a insulinei poate provoca lipoatrofie

cu depresiuni ale tegumentului şi ţesutului subcutanat, pierderea elasticităţii şi îngroşarea ţesuturilor.

Hiperglicemie Hipoglicemie~ Piele uscată.~ Respiraţie Kussmaul.~ Halenă acetonică.~ Pierderea lentă a cunoştinţei spre comă.~ Somnolenţă.~ Inapetenţă.~ Greţuri.~ Vărsături.

~ Tegumente cu transpiraţii reci.~ Piele umedă.~ Hipertensiune.~ Respiraţie normală.~ Pierderea stării de cunoştinţă.~ Mişcări nesigure.~ Ameţeală.~ Foame.

→ Alergia la insulină:~ Alergia locală → roşeaţă, edem, prurit.~ Alergie generalizată → mai rară, dar mai gravă. Apar erupţii pe tot corpul,

respiraţie zgomotoasă, şuierătoare, hipotensiune, şoc anafilactic.

VACCINAREA↓(4 paşi)

REGULI GENERALE DE ADMINISTRARE A VACCINURILORDefiniţie:

~ Vaccinoterapia este o metodă de imunizare activă faţă de unele infecţii.→ Forma de prezentare:

~ Fiole. Flacoane închise. Lichid liofilizat. Pudră.→ Scop:

~ Profilactic. Curativ în: Difterie. Tetanos. Febră tifoidă. Bruceloză.→ Calea de administrare:

~ Subcutanată → v. Antitetanic, v. Antirabic, v. Paratific.~ Intramuscular → ATPA (anatoxină tetanică purificată şi adsorbită).~ Intradermic → BCG.~ Calea orală → v. Antidizenteric, v. Antipoliomielitic.

→ Condiţii de preparare, conservare şi depozitare:~ Reconstituirea vaccinului se face prin rehidratare cu diluant conform dozajului

înscris pe ambalaj. Prepararea se face în momentul folosirii.~ Vaccinul rehidratat nu se păstrează la frigider – se aruncă. ~ Vaccinurile liofilizate – diluate şi aspirate în seringi de unic dozaj şi administrare

(pentru vaccinare antirujeolică, antirubeolică etc.) se aplică regulile generale de asepsie şi administrare a soluţiilor injectabile.

~ Conservarea vaccinului: la -10-150C; diluantul se conservă la +2-80C.~ Vaccinul trebuie protejat de lumină.

→ Condiţii de administrare:~ Se pot asocia 2-3 vaccinuri (DTP → antidifteric, antitetanic, antipertusis).~ Se respectă condiţiile de asepsie şi antisepsie, dozele şi intervalele dintre inoculări

diferă de la vaccin la vaccin, cantitatea de vaccin creşte de la o inoculare la alta. Dozele trebuie măsurate exact.

~ Intervalul dintre doze va fi strict respectat.~ Unele vaccinuri necesită rapel pentru întărirea imunităţii.

→ Reacţia locală vaccinală:~ Roşeaţă. Tumefacţie. Durere.

→ Reacţia generală vaccinală:~ Febră. Inapetenţă. Stare generală alterată.

→ Complicaţii:~ Hematologice. Pulmonare. Cardiovasculare. Renale. Erupţii cutanate.

~ Complicaţii nervoase (encefalită postvaccinală, meningită septică, convulsii, tulburări senzoriale etc.).

~ La gravide → avort, naşteri cu feţi morţi, feţi cu malformaţii congenitale.→ Prevenirea complicaţiilor postvaccinale.

~ Se respectă contraindicaţiile pentru fiecare vaccin.~ Se respectă tehnica de administrare. Se evită administrările traumatizante.~ Se respectă termenul de valabilitate pentru aplicare.

→ Observaţii:~ Vaccinurile din flacoane cu dop de cauciuc se pot păstra la frigider .~ Fiola de vaccin deschisă nu se păstrează – se aruncă.~ Toleranţa organismului este diferită.

Capitolul VIII

TRANSFUZIA Tehnica transfuziei ; Supravegherea pacientului cu reacţii adverse la transfuzieTEHNICA TRANSFUZIEI:OBIECTIVE

Introducerea în siguranţă de sânge sau derivate de sânge în circulaţia venoasă NECESAR MEDICAMENTE

Tavă medicală Seringi/ace, Mănuşi examinare Punga sau flaconul de sânge izo-grup, izo-Rh Transfuzor (branula)

(Transfuzor) (Punga sau flaconul de sânge izo-grup, izo-Rh)

Flexulă Tampon cu dezinfectant Pansament pentru fixarea flexulei Garou Etichetă Aleza Recipiente de colectare a deşeurilor

*Verificaţi integritatea pungii de sânge, termenul de valabilitate, aspectul macroscopic al sângelui !ETAPE:PREGATIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi procedura pacientului pas cu pas (scopul acesteia, senzaţiile care pot să apară, riscurile transfuziei)

Obţineţi consimţământului informat, folosind o formă scrisă de consimţământ informat

Informaţi pacientul privind: senzaţia de frig, mâncărime, iritaţie, sau simptome anormale

PREGATIREA FIZICĂ: Poziţia pacientului - decubit dorsal Asiguraţi intimitatea pacientului Instruiţi pacientul să nu mănânce cu cel puţin 2ore înainte sau după terminarea

transfuziei Alegeţi locul pentru puncţia venoasa.

EFECTUAREA PROCEDURII: Verificaţi indicaţia medicului privind transfuzia şi cantitatea de sânge sau derivaţii

acestuia Verificaţi identitatea pacientului Spălaţi mâinile/mănuşi În ziua efectuării transfuziei se recoltează 2-4 ml de sânge pentru proba de

compatibilitate JEANBREAU Trimiteţi la punctul de transfuzii o cerere de sânge care cuprinde:

numele spitalului numele clinicii unde este internat pacientul numele şi prenumele pacientului vârsta grupa de sânge a pacientului cantitatea de sânge cerută numele medicului care a indicat transfuzia numele asistentei care administrează sângele ziua, luna, anul

Încălziţi sângele la temperatura corpului, Aşezaţi punga cu sânge în stativ Deschideţi transfuzorul Fixaţi prestubul la o distanţă de 2- 5 cm mai jos de camera perfuzorului Închideţi prestubul transfuzorului, daţi jos capacul acului şi inseraţi-l la locul de

intrare al pungii sau flaconului Apăsaţi, strângeţi camera de scurgere a transfuzorului şi lăsaţi să se umple până la

jumătate cu sânge Înlăturaţi capacul protector de la celălalt capăt al tubului, deschideţi prestubul şi

lăsaţi sângele să curgă pe tub până ce se elimină bulele de aer Ţineţi perfuzorul la înălţimea corpului pentru a elimina bulele de aer Închideţi prestubul şi puneţi capacul protector Selectaţi locul potrivit (de preferinţă venele de la plică cotului) Puneţi aleza sub braţul pacientului Aplicaţi garoul la 10- 12 cm deasupra locului pentru puncţie; Efectuaţi puncţia venoasă şi montaţi flexula Montaţi transfuzorul Deschideţi prestubul şi daţi drumul sângelui să curgă Fixaţi flexula Începeţi administrarea sângelui Efectuaţi proba biologică Oelecker; lăsaţi să curgă 20 - 30 ml de sânge şi reglaţi

ritmul la 10- 15 picături/minut timp de 5'; supravegheaţi pacientul şi dacă nu apar semne de incompatibilitate repetaţi operaţia

Aplicaţi eticheta peste pungă sau flaconul de sânge indicând ora la care a început transfuzia

Dacă transfuzia s-a terminat, închideţi prestubul Retrageţi flexula şi aplicaţi un tampon cu alcool sau un pansament steril Punga sau flaconul în care trebuie să rămână aprox. 5-6 ml de sânge se păstrează,

în eventualitatea unor verificări în caz de accidente posttransfuzionale tardive ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă Verificaţi semnele vitale la fiecare 15', în prima jumătate de oră după începerea

transfuziei, şi la fiecare jumătate de oră sau la o oră după transfuzie. Informaţi pacientul/familia să anunţe asistenta în caz de mâncărime, dispnee,

ameţeli, dureri în spate sau în piept, deoarece acestea pot fi reacţii ale transfuziei Instruiţi pacientul să informeze asistenta dacă durerea sau roşeaţa apar la locul

puncţiei venoase, deoarece acestea sunt indicative ale infiltraţiei

Temperatura camerei să fie cu 1 -2° mai ridicată Oferiţi pacientului lichide calde şi acoperiţi-l cu pledul

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform PU Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Administrarea transfuziei Numărul scris pe punga sau flaconul de sânge, ora la care a început transfuzia, ora

la care s-a terminat şi eventualele reacţii ale pacientului EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Evaluaţi răspunsul pacientului la administrarea sângelui : - semnele vitale sunt normale - absenţa frisonului, mâncărimii, urticariei sau iritaţiei - analizele de laborator în limite normale - mucoasele şi tegumentele sunt colorate roz, pacientul a înţeles scopul şi riscurile transfuziei Bilanţ negativ-intervenţii:

Embolia pulmonară - manifestată prin agitaţie, cianoză, dureri toracice, tuse chinuitoare, hemoptizie

Hemoliza intravasculară cu blocaj renal, Şoc posttransfuzional, acidoza metabolică, Stop cardiac prin hipotermie - se pot produce datorită sângelui neîncălzit :

Încălziţi sângele înainte de a-l transfuza Supravegheaţi pacientul Anunţaţi medicul Întrerupeţi perfuzia

Şocul hemolitic - incompatibilitatea de grup - frison, tahicardie, dispnee, cianoză, dureri lombare, retrosternale, stare generală alterată :

Anunţaţi medicul Înfundarea perfuzorului şi acului cu cheaguri - se schimbă perfuzorul şi acul Hipotermia

Încălziţi bolnavul prin suplimentarea numărului de pături, aplicarea de pături cu aer cald

ATENŢIE Nu încălziţi sângele în apă caldă, sau deasupra surselor de căldură, evitaţi

agitarea pungii/flaconului Dacă apar reacţii posttransfuzionale returnaţi punga/flaconul de sânge la

punctul de transfuzii Respectaţi asepsia Nu umpleţi camera perfuzorului cu sânge - nu se mai poate urmări ritmul de

curgere Dacă acul s-a înfundat nu permeabilizaţi acul prin presiune

SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI CU REACŢII ADVERSE LA TRANSFUZIEOBIECTIVE

Prevenirea reacţiilor adverse pe perioada transfuziei si după transfuzie. Instituirea măsurilor pentru a reduce reacţiile la transfuzie.

REACŢIILE ADVERSE Reacţiile adverse pot să apară în primele 15 min ale transfuziei şi după transfuzie. Sunt reacţii sistemice la administrarea sângelui şi derivatelor de sânge,

incompatibile cu cel al beneficiarului, care conţin alergeni, sau sunt contaminate cu bacterii

Reacţiile adverse generale pot avea simptome variind de la: febră, frison, urticarie, hipotensiune şi stop cardiac.

Alte posibile reacţii adverse care pot rezulta din terapia transfuziei includ supraîncărcarea circulatorie şi transmiterea unor boli ca: hepatitele, citomegaloviruşi sau virusul imunodeficienţei umane (HIV).

Reacţia hemolitică acută - incompatibilitate ABO, Rh şi se produce în primele 15' de la instituirea transfuziei. Aceasta începe cu creşterea temperaturii, ritmului cardiac, senzaţie de căldură şi durere de-a lungul venei pe care sângele este transfuzat, frison, durere de cap, graţă, durere în piept şi spate, dispnee, hipotensiune, hemoglobinemie, hemoglobinurie. Se opreşte transfuzia.

Reacţia hemolitică întârziată - răspunsul imun dezvoltat de către primitor împotriva antigenilor donatorului non ABO. Febra este inexplicabilă, descreşte inexplicabil Hb, Ht, testul Coombs este pozitiv. Se opreşte transfuzia.

Reacţia febrilă nonhemolitică - 1 % din transfuzii; o posibilă sensibilitate a primitorului la leucocitele şi trombocitele din sângele donatorului. Aceasta se produce la 30' după iniţierea transfuziei şi la 6h după terminarea transfuziei. Se manifestă prin febră mai mare cu 1° , înroşirea feţei, frisoane, durere de cap.

Reacţia alergică(uşoară sau moderată) cauzată de alergia primitorului la proteinele din plasma donatorului. Aceasta se produce pe durata transfuziei şi la 1h după transfuzie. Apar eritem local, erupţie cutanată, urticarie.

Reacţia alergică severă -cauzată de alergia primitorului la un antigen al donatorului(uzual IgA). Aglutinarea celulelor roşii obstruează capilarele şi blochează fluxul sanguin, cauzând simptome majore la toate marile organe de sistem. Aceasta se produce în primele 5-15' de la iniţierea transfuziei. Apar tusea, greaţa, vărsătura, distresul respirator, hipotenshinea, pierderea cunoştinţei şi posibil stopul cardiac. Aceasta este o reacţie care ameninţă viaţa. Se opreşte transfuzia, se menţine linia venoasă, se informează medicul, se administrează medicamentele prescrise(antihistaminice, corticosteroizi, epinefrina, antipiretice). Se măsoară semnele vitale la fiecare 5-15' şi se iniţiază resuscitarea cardiopulmonară dacă este nevoie.

Supraîncărcarea circulatorie -poate conduce la edemul pulmonar şi se produce din cauza volumului excesiv sau ritmului rapid al transfuziei. Aceasta poate apare în orice moment, sau la 1 -2h după terminarea transfuziei. Apar dispneea, tusea, tahipneea, tahicardia, creşterea presiunii venoase centrale. Se respectă ritmul de administrare de 2-4ml/kg/h. Se acordă atenţie specială ritmului şi volumului de administrare la pacienţii în vârstă. Se încetineşte sau se opreşte transfuzia, se administrează la indicaţia medicului diuretice, oxigen şi morfină.

Sepsis bacterian -datorită contaminării bacteriene a produsului transfuzat. Aceasta apare pe durata transfuziei şi la 2h după terminarea transfuziei. Se manifestă prin febră, frison, crampe abdominale, vărsătură, diaree, hipotensiune. Se aplică îngrijiri

corespunzătoare. Se opreşte transfuzia şi se menţine linia venoasă, se informează medicul, se monitorizează semnele vitale, se recoltează hemocultura. La indicaţia medicului se administrează fluide i.v., antibiotice cu spectru larg antimicrobian, vasopresoare şi steroizi. EVALUAREA PACIENTULUI

Observaţi pacientul pentru febră cu sau fără frison. Observaţi pacientul pentru tahicardie şi/sau tahipnee şi dispnee. Observaţi pacientul pentru urticarie sau erupţie cutanată. Observaţi pacientul pentru înroşirea feţei. Observaţi pacientul pentru simptomele gastrointestinale. Observaţi pacientul pentru scăderea TA. Hipotensiunea poate fi o reacţie acută

hemolitică, anafilactică, sau sepsis. Observaţi pacientul pentru wheezing, durere în piept şi stop cardiac. Acestea toate

sunt reacţii anafilactice. Fiţi atenţi la plângerile pacientului pentru dureri de cap sau dureri musculare în

prezenţa febrei. Amândouă pot fi indicii ale unei reacţii nonhemolitice febrile. Monitorizaţi pacientul pentru diseminarea coagulării intravasculare, insuficienţa

renală, hemoglobinemie/hemoglobinurie. Toate acestea sunt semne târzii ale reacţiei hemolitice acute.

Monitorizaţi valorile de laborator pentru anemia refractară la terapia transfuziei. Aceasta ar putea semnifica o reacţie hemolitică întârziată.

Observaţi pacienţii care primesc transfuzii masive de sânge pentru hipotermie uşoară, tulburări de ritm cardiace, hipoteosiune si hipocalcemie, hiperkalemie. Produsele de sânge reci pot afecta sistemul de conducere cardiac rezultând disaritmii ventriculare. Alte disaritmii cardiace, hipotensiunea şi furnicăturile pot indica hipocalcemia, care apar atunci când citratul (utilizat drept conservant pentru produsele de sânge) se combină cu calciul pacientului. Hiperkalemia duce la colici intestinale, diaree, oligurie, spasme musculare, modificări pe ECG, bradicardie premergătoare stopului cardiac. INTERVENŢII ÎN CAZ DE APARIŢIE A INCIDENTELOR:

Oprirea transfuziei. Severitatea reacţiilor este legată de cantitatea introdusă.

-Schimbaţi perfuzorul care conţine cheaguri de sânge şi înlocuiţi-l cu altul nou, excepţie cazul în care este numai o reacţie uşor alergică.-Informaţi medicul. Reacţiile la transfuzie cer imediat intervenţii medicale. În cazul unei reacţii alergice uşoare, transfuzia ar trebui stopată şi administrate antihistaminice, la indicaţia medicului. * Transfuzia poate fi reluată. -Menţineţi linia venoasă pentru administrarea de medicamente şi soluţii la nevoie. -Notaţi sângele şi produsele de sânge, timpul în care au apărut reacţiile transfuziei, dar şi intervenţiile nursei.-Recoltaţi sânge simplu. Se recoltează o probă sânge înainte de transfuzie pentru proba de compatibilitate. A doua probă(dacă este necesar) se recoltează din braţul opus transfuziei şi se va verifica hemoglobina liberă în ser, indicând hemoliza şi deasemenea ar trebui verificat nivelul bilirubinei. -Returnaţi la punctul de transfuzii punga de sânge, oprind câţiva ml de sânge, pentru o eventuală verificare în cazul în care se produc reacţii postransfuzionale severe.

-Monitorizaţi semnele vitale la fiecare 15' sau mai frecvent dacă trebuie. Menţineţi evaluarea continuă a stării cardiopulmonare a pacientului. -Administraţi medicaţia prescrisă în acord cu tipul şi severitatea reacţiei la transfuzie:

o antihistaminice -diminuează unele aspecte ale răspunsului alergic prin blocarea receptorilor histaminici. În unele cazuri pot fi administrate pretransfuzional, la indicaţia medicului

o antipiretice/analgezice -se administrează pentru a scădea febra şi diconfortul în: reacţiile hemolitice acute, reacţiile febrile nonhemolitice, sepsisul bacterian

o corticosteroizi -stabilizează membranele celulei, descresc eliberarea histaminei; se administreză în reacţii alergice severe

o fluidele -administrarea rapidă a fluidelor i.v. poate ajuta la contracararea unor simptome ale şocului anafilactic

o diuretice/morfină -pot fi administrate în supraîncărcarea circulatorie pentru a reduce volumul intravascular

o antibiotice -se administrează când este suspectată contaminarea bacterianăo în cazul unui stop cardiac -se iniţiază resuscitarea cardiopulmonarăo recoltaţi prima probă de urină -se poate produce hemoglobinuria datorită

reacţiilor hemolitice. Gradul de deteriorare al rinichilor este influenţat de pH-ul urinar şi de rata excreţiei urinare. Dacă deteriorarea rinichilor este severă, se recomandă dializă. Bilanţ pozitiv :

Pacientul va avea mucoase roze. Perfuzia tisulară este îmbunătăţită Debitul cardiac va reveni la valorile de bază. Volumul intravascular este restabilit TA se va menţine stabilă. Volumul intravascular este restabilit. Absenta reacţiilor

transfuziei. Pacientul va fi calm şi exprimă confort. Pacientul îşi menţine temperatura corpului în limite normale Pacientul va elimina urină 0,5 - 1 ml/kg/h - reflectă starea optimă a fluidelor. Pacientul îşi va menţine saturaţia de oxigen mai mare de 95%

Capitolul IX

TERAPIA INTRAVENOASĂMontarea perfuzieiAdministrarea medicamentelor într-o soluţie perfuzabilă Administrarea medicamentelor în bolus într-o linie venoasă existentă (perfuzie) Administrarea medicamentelor într-o linie venoasă existentăSchimbarea soluţiilor perfuzabileSchimbarea perfuzoruluiComplicaţiile terapiei intravenoaseNutriţia prin metoda perfuziei I.V.

MONTAREA PERFUZIEI

OBIECTIVE: Introducerea i.v. a unei soluţii perfuzabile prescrise pentru hidratare, alimentare,

menţinerea legăturii cu circulaţia venoasă. NECESAR MATERIALE

Tavă medicală Seringi şi ace sterile adecvate Mănuşi Soluţie perfuzabilă (punga sau flacon) în termen de valabilitate, cu aspect

nemodificat Trusa de perfuzat (perfuzor cu filtru sau fără filtru) în termen de valabilitate,

integră Branulă sau fluturaş Soluţie dezinfectantă, comprese sterile Garou, plasture pentru fixare Etichetă Aleză Stativ telescopic Recipiente de colectare a deşeurilor

ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi procedura pacientului pas cu pas (scopul acesteia, senzaţiile care pot să apară, riscurile perfuziei i.v.)

Obţineţi consimţământul informat Instruiţi pacientul privind:

- semnele şi simptomele infiltraţiei, inflamaţiei şi flebitei

- informarea asistentei dacă se modifică debitul, dacă soluţia nu se mai scurge, dacă în tubul perfuzorului a aparut sânge, dacă are senzaţie de frig

- posibilitatea de mişcare/deplasare având perfuzie montată - acordaţi atenţie persoanelor vârstnice şi asiguraţi-vă că au auzit şi înţeles ce li

s-a spus PREGĂTIREA FIZICĂ:

Poziţia pacientului - decubit dorsal Asiguraţi intimitatea pacientului Alegeţi locul pentru puncţia i.v.:

- la adulţi sunt preferate venele de la plică cotului (cefalica, bazilică şi median cubitală);

- evitaţi vena dureroasă la palpare; selectaţi venele bine dilatate; - la bătrâni, dacă este posibil evitaţi: - venele dorsale ale mâinii braţul dominant

pentru puncţie venoasă deoarece aceste locuri interferă mult cu independenţa vârstnicului

- examinaţi calitatea şi starea venelor. EFECTUAREA PROCEDURII:

Verificaţi prescripţia medicală privind cantitatea şi tipul soluţiei Identificaţi pacientul Spălaţi mâinile/îmbrăcaţi mănuşile Aduceţi materialele lângă patul pacientului Pregătiţi soluţia perfuzabilă şi trusa de perfuzat Menţineţi asepsia când se deschide trusa de perfuzat sterilă şi soluţia perfuzabilă Suspendaţi punga sau flaconul cu soluţia perfuzabilă în stativ Deschideţi trusa de perfuzat Fixaţi clema/prestubul la o distanţă de 2- 5 cm mai jos de picurător Închideţi clema/prestubul perfuzorului, îndepărtaţi capacul acului şi introduceţi-l

în locul de intrare, în pungi sau flacon Presaţi uşor picurătorul(camera de scurgere a perfuzorului) şi lăsaţi să se umple

până la jumătate Înlăturaţi capacul protector de la capătul tubului şi deschideţi clema/prestubul Lăsaţi lichidul să curgă până ce se elimină bulele de aer, ţinând tubul perfuzorului

curbat cu amboul în sus pentru a nu se pierde mult lichid Închideţi clema/prestubul şi puneţi capacul protector Selectaţi locul potrivit(venele distale sau proximale) Puneţi aleza sub braţul pacientului Aplicaţi garoul la 10-12 cm deasupra locului de punctie; capetele garoului trebuie

direcţionate spre partea proximală Verificaţi prezenţa pulsului distal, radial Recomandaţi pacientului să strângă pumnul Efectuaţi puncţia venoasă: Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare, încercaţi procedeele:

- rugaţi pacientul să închidă şi să deschidă pumnul - daţi drumul la garou şi rugaţi pacientul să-şi coboare mâna sub nivelul inimii

pentru a i se umple venele, apoi reaplicaţi garoul- înlăturaţi garoul şi puneţi o compresă caldă şi umedă pe venă timp de 10-15'

Dezinfectaţi tegumentul (tampon cu alcool timp de 60 secunde) folosind mişcări circulare de la centru în afară cu câţiva cm.

Poziţionaţi mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu policele se întinde pielea deasupra venei

Puncţionaţi vena ţinând flexula cu bizoul în sus, în mâna dreaptă şi introduceti-l la un unghi de 10-30°, deasupra venei sau dintr-o parte a venei (poziţia oblică)

Urmăriţi cursul venei şi când sângele se întoarce în filtrul branulei avansaţi acul în venă, extragind usor mandrenul

Extrageţi mandrenul de pe lumenul branulei şi ataşaţi capătul branulei la tubul perfuzorului

Deschideţi clema/prestubul şi daţi drumul soluţiei să curgă; examinaţi ţesutul din jurul zonei de intrare pentru semne de infiltraţii

Fixaţi rata de curgere a soluţiei de 60 picături/minut. Aplicaţi plasturele de fixare steril peste locul puncţiei Aplicaţi eticheta pe punga sau flaconul de soluţie, indicând data, ora, medicaţia

adăugată şi doza Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă Instruiţi pacientul despre cum se poate mişca în pat şi deplasa în salon cu perfuzia Observaţi starea pacientului la fiecare 1-2 ore: facies, tegumente, frison,

temperatura locală a tegumentelor deasupra pansamentului, schimbări în starea mentală (nelinişte, confuzie), alterarea funcţiilor neuromusculare, edeme.

Inspectaţi locul de inserţie, dacă este posibil, peste 30 de minute după începerea perfuziei; notaţi culoarea tegumentului (roşeaţă sau paloare)

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Colectaţi deşeurile în containere speciale, conform PU Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi-vă mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi în planul de îngrijire :

Administrarea perfuziei Ora când a început perfuzia, locul, tipul de soluţie, cantitatea, debitul Reacţia pacientului

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Evaluarea răspunsului pacientului la administrarea soluţilor perfuzabile la fiecare oră arată că :- Semnele vitale sunt normale, greutatea normală - Balanţa hidro-electrolitică normală - Linia venoasă accesibilă- Infiltraţia şi inflamaţia sunt absente- Absenţa edemelor periferice - Absenţa frisonului- Pacientul a înţeles scopul şi riscurile terapiei i.v.

Bilanţ negativ : Accidente ale puncţiei venoase

Deficitul de volum al fluidelor manifestat prin: descreşterea cantităţii de urină, mucoase uscate, hipotensiune, tahicardie.

Excesul de volum al fluidelor- hiperhidratarea care poate duce la edem pulmonar acut (respiraţii scurte, edeme, raluri pulmonare)

Embolia gazoasă Flebită Coagularea sângelui pe ac sau branulă - se previne prin introducerea pe lumen a

soluţiei de heparină Venele nu sunt vizibile - încercaţi următoarele procedee de la efectuarea puncţiei

venoase Lichidul nu se scurge, deşi acul este în venă: - verificaţi poziţia acului, mobilizaţi

puţin - verificaţi presiunea lichidului ATENŢIE

Fricţiunea viguroasă şi multiplele loviri uşoare ale venelor, în special la persoanele în vârstă pot cauza hematoame şi sau constricţii venoase

La bătrâni, dacă este posibil evitaţi venele dorsale ale mâinii, braţul dominant pentru puncţia venoasă deoarece aceste locuri interferă mult cu independenţa vârstnicului

Evitaţi zona care este dureroasă la palpare Aplicaţi principiile bunei comunicări, deoarece comunicarea clară la persoanele în

vârstă este foarte importantă când faceţi instruirea pacientului Fiţi siguri că pacientul a auzit şi a înţeles ce i s-a explicat. Dacă pacienţii sunt copii cu care se poate colabora, permiteţi-le să selecteze locul

pentru puncţia i.v., deoarece poate creşte cooperarea

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ÎNTR-O SOLUŢIE PERFUZABILĂOBIECTIVE:

Introducerea într-un mod sigur a dozei prescrise dintr-un medicament. NECESAR MATERIALE

Tavă medicală Soluţii perfuzabile indicate de medic, etichetă Trusa de perfuzie Medicamentul prescris Solvent dacă este necesar Seringi/ace sterile adecvate Tampoane dezinfectante Mănuşi Recipiente de colectare a deşeurilor

ETAPE : PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi procedura pacientului Informaţi pacientul despre medicamentul prescris i.v., într-o soluţie perfuzabilă şi

potenţialele efecte adverse Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIREA FIZICĂ: Aşezaţi pacientul în decubit dorsal

EFECTUAREA PROCEDURII:

Identificaţi pacientul şi prescripţia medicală Verificaţi compatibilitatea între medicamentele prescrise Transportaţi materialele lângă pat Spălaţi mâinile/mănuşi Introducerea medicamentului în soluţia perfuzabilă înainte de montarea perfuziei:

- Dacă medicamentul de adăugat este o pulbere, aspiraţi corect în seringă cantitatea de diluent/solvent şi injectaţi în flaconul cu medicament, după dezinfecţia dopului

- Agitaţi flaconul între mâini ca să se dizolve toate particulele- Aspiraţi soluţia medicamentoasă în seringă- Dezinfectaţi capăcelul de la pungă/flaconul de soluţie perfuzabilă - Desfaceţi capăcelul de la pungă/flacon - Înţepaţi dopul de cauciuc al pungii/flaconului cu acul ataşat la seringă- Injectaţi medicamentul în pungă/flacon- Rotiţi, răsturnaţi uşor punga/flaconul pentru a se amesteca medicamentul cu

soluţia perfuzabilă - Aplicaţi eticheta peste punga sau flaconul de soluţie, indicând data, ora

administrării, medicaţia adăugată şi doza- Examinaţi soluţia pentru precipitate, decolorare, tulburare după adăugarea

fiecărui medicament - Montaţi perfuzia

Introducerea medicamentului într-o pungă/flacon de soluţie perfuzabilă care deja a fost suspendată în stativ si la care a fost montat perfuzorul:- Verificaţi dacă volumul pungii /flaconului de soluţie este adecvat - Închideţi clema/prestubul pentru a preveni injectarea în bolus a

medicamentului- Dezinfectaţi şi înţepaţi dopul de cauciuc al pungii/flaconului cu acul ataşat la

seringă- Injectaţi medicamentul în pungă/flacon- Ridicaţi punga/flaconul de soluţie din stativ şi învârtiţi/agitaţi încet soluţia

pentru a se amesteca cu medicamentul şi suspendaţi apoi în stativ- Examinaţi soluţia pentru precipitate, decolorare, tulburare după adăugarea

fiecărui medicament - Deschideţi clema/prestubul şi reajustaţi debitul de curgere al soluţiei- Ataşaţi eticheta peste pungă sau flaconul de soluţie, indicând data, ora

administrării, medicaţia adăugată şi doza Evaluaţi semnele vitale Observaţi starea pacientului, dacă au apărut reacţii adverse Verificaţi periodic debitul soluţiei Evaluaţi răspunsul pacientului la administrarea medicamentului, la fiecare oră,

dacă este posibil REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform P.U. Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII 

Notaţi în planul de îngrijire: Administrarea medicamentului în soluţia perfuzabilă, ora, doza, tipul de soluţie

perfuzabilă, durata perfuziei Numele asistentei care a administrat medicamentul Eventualele reacţii adverse, alergii

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Administrarea medicamentului în soluţia perfuzabilă este corectă, nu sunt incompatibilităţi, nu sunt precipitate

Nu au apărut reacţii adverse Efectul terapeutic este rapid sau se manifestă în timpul preconizat Linia venoasă rămâne accesibilă Se asigură perfuzarea soluţiei în spaţiul i.v.

Bilanţ negativ : Concentraţia mare a dozei de medicament în soluţia perfuzabilă poate cauza

complicaţii: scleroză, tromboză, flebită, hemoliză Extravazarea medicamentului în ţesutul subcutanat

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ÎN BOLUS ÎNTR-O LINIE VENOASĂ EXISTENTĂ (PERFUZIE)OBIECTIVE:

Introducerea dozei prescrise dintr-un medicament direct într-o linie venoasă existentă prin injectare rapidă, pentru un efect rapid.

NECESAR MATERIALE: Tavă medicală sau căruciorul pentru tratamente Etichetă Medicamentul prescris Seringi/ace sterile adecvate Tampoane cu soluţie dezinfectantă Mănuşi sterile Recipiente de colectare a deşeurilor

ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi pacientului procedura Informaţi pacientul despre medicamentul prescris i.v., şi potenţialele efecte

adverse Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIREA FIZICĂ: Verificaţi poziţia pacientului

EFECTUAREA PROCEDURII: Verificaţi prescripţia medicală privind medicamentul de administrat, dacă este

medicamentul corect prin compararea etichetei cu prescripţia medicală din foaia de observare a pacientului, doza şi ritmul de administrare

Verificaţi compatibilitatea medicamentului cu soluţia perfuzabilă

Identificaţi pacientul Spălaţi mâinile/manuşi introducerea medicamentului în bolus pe o linie

intravenoasă existentă (pacientul are perfuzie) Dacă medicamentul de adăugat este o pulbere, aspiraţi corect în seringă cantitatea

de diluent/solvent şi injectaţi în flaconul cu medicamentul, după dezinfecţia dopului

Agitaţi flaconul între mâini ca să se dizolve toate particulele şi aspiraţi soluţia în seringă

Ataşaţi seringa cu substanţa medicamentoasă la supapa branulei Închideţi prestubul perfuzorului Injectaţi pe supapă medicamentul Deschideţi prestubul Lăsaţi soluţia perfuzabila să curgă in jet Aplicaţi eticheta peste pungă sau flaconul de soluţie, indicând data, ora

administrării, medicaţia adăugată şi doza, modul de introducere (bolus) Supravegheaţi desfăşurarea perfuziei în continuare Evaluaţi semnele vitale Observaţi starea pacientului, dacă au apărut reacţii adverse, alergii

medicamentoase, infiltraţii Verificaţi periodic debitul soluţiei Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform P.U. Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi în planul de îngrijire:

Administrarea medicamentului în bolus i.v., ora, doza, tipul de soluţie perfuzabilă, durata perfuziei

Numele asistentei care a administrat medicamentul Eventualele reacţii adverse

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Evaluarea răspunsului pacientului după administrarea medicamentului bolus i.v. Administrarea medicamentului este corectă, nu sunt tulburări a semnelor vitale Efectul terapeutic este rapid Linia venoasă rămâne accesibilă

Bilanţ negativ: Aritmia cardiacă datorită injectării rapide în bolus i.v., concentraţia mare a

medicamentului: - Reacţii alergice, şoc anafilactic - manifestate prin: dispnee, cianoză, convulsii,

suferinţa respiratorie - Extravazarea medicamentului în ţesutul subcutanat poate cauza necroză- Supravegheaţi locul puncţiei - Opriţi perfuzia dacă locul se umflă şi se înroşeşte, pacientul acuză usturime -

Aplicaţi o compresă rece

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR ÎNTR-O LINIE VENOASĂ EXISTENTĂ (CATETER VENOS PERIFERIC)OBIECTIVE:

Introducerea dozei prescrise dintr-un medicament direct într-o linie venoasă existentă, realizată prin intermediul unei branule

NECESAR MATERIALE Tavă medicală Ser fiziologic Heparină Medicamentul prescris Seringi/ace sterile adecvate Tampoane cu soluţie dezinfectantă Mănuşi Recipiente de colectare a deşeurilor

ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi pacientului procedură Informaţi pacientul despre introducerea medicamentului prescris în bolus i.v., şi

despre potenţialele efecte adverse Obţineţi consimţământul informat

PREGĂTIREA FIZICĂ: Aşezaţi pacientul într-o poziţie relaxată cu zona pe care este montată branula

accesibilă EFECTUAREA PROCEDURII:

Identificaţi pacientul Verificaţi prescripţia medicală privind medicamentul de administrat, prin

compararea etichetei cu prescripţia medicală din foaia de observaţie a pacientului, doza şi timpul de administrare

Verificaţi compatibilitatea medicamentului cu heparina Spălaţi mâinile/mănuşi Aspiraţi soluţia medicamentoasă în seringă Verificaţi permeabilitatea branulei folosind 2 -3 ml ser fiziologic, sau 1 ml

heparină, sau un amestec de ser fiziologic cu heparină, conform recomandării medicale

Dezinfectaţi căpăcelul supapei branulei Apăsaţi cu mâna nedominantă şi fixaţi cu degetul arătător exercitând presiune la

3cm deasupra locului puncţiei Permeabilizarea cu ser fiziologic

- Ataşaţi seringa cu ser fiziologic la branulă- Aspiraţi şi observaţi dacă a apărut sânge în seringă, iar dacă nu a apărut

aplicaţi un garou deasupra locului de puncţie şi lăsaţi-l un minut după care aspiraţi din nou

- Dacă sângele nu a apărut în seringă injectaţi încet serul fiziologic simplu - Dacă simţiţi rezistentă, aceasta indică înfundarea branulei şi stopaţi injectarea

serului fiziologic- Dacă nu simţiţi rezistenţă injectaţi încet serul fiziologic

Permeabilizarea cu heparină(dacă heparina este compatibilă cu medicamentul ce trebuie injectat) - Aspiraţi soluţia medicamentoasă aşa cum a fost prescrisă într-o seringă

- Aspiraţi heparina sau amestecul într-o seringă şi ataşaţi seringa cu ser fiziologic şi heparina la branulă şi injectaţi încet

- Detaşaţi seringa de heparină de la canulă şi ataşaţi seringa cu soluţia medicamentoasă

- Injectaţi lent soluţia medicamentoasă - Ataşaţi căpăcelul la branulă la sfârşitul injectării- Se fixează branula cu plasturele adeziv

Evaluaţi semnele vitale Observaţi starea pacientului, dacă au apărut reacţii adverse, alergii

medicamentoase Verificaţi dacă au apărut semnele de infiltraţie/inflamaţie Protejaţi branula cu o faşă de tifon Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform P.U. Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi în planul de îngrijire:

Administrarea medicamentului, ora, doza, tipul de administrare Numele nursei care a administrat medicamentul Eventualele reacţii adverse, alergii, infiltraţii, inflamaţii

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Administrarea medicamentului este corectă şi efectul terapeutic este rapid Pacientul exprimă stare de confort şi nu acuză durere sau jenă la locul injectării Linia venoasă rămâne accesibilă Nu sunt semne de flebită locale

Bilanţ negativ: Aritmia cardiacă datorită injectării rapide în bolus i.v., concentraţia mare a

medicamentului: Reacţii alergice, şoc anafilactic -manifestate prin: dispnee, cianoză, convulsii,

suferinţa respiratorie Extravazarea medicamentului în ţesutul subcutanat poate cauza necroză

SCHIMBAREA SOLUŢIILOR PERFUZABILEOBIECTIVE:

Menţinerea terapiei i.v. folosind tehnica aseptică. NECESAR MATERIALE

Tavă medicală Tampoane dezinfectante Soluţii perfuzabile recomandate, în termen de valabilitate, în cantitatea prescrisă Seringi/ace sterile adecvate, Mănuşi Recipiente de colectare a deşeurilor

ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi procedura pacientului

Informarea pacientului despre o nouă soluţie perfuzabilă şi potenţialele efecte adverse

PREGĂTIREA FIZICĂ: Verificaţi poziţia pacientului

EFECTUAREA PROCEDURII: Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi Pregătiţi soluţia pentru schimbare - dacă este pungă de soluţie se desface

ambalajul protector şi se deschide capacul metalic, iar la flacon se îndepărtează capacul.

Închideţi prestubul perfuzorului pentru a stopa curgerea soluţiei Îndepărtaţi din stativ punga/flaconul gol păstrând câţiva ml de soluţie Scoateţi rapid acul perfuzorului din punga/flaconul gol şi introduceţi-l în

punga/flaconul plin cu soluţie după ce dezinfectaţi dopul Suspendaţi în stativ punga/flaconul cu soluţie Redeschideţi prestubul şi ajustaţi debitul Verificaţi prezenţa aerului pe tubul perfuzorului şi îndepărtaţi-l dacă este cazul

astfel: închideţi prestubul, loviţi tubul cu degetul pentru ca bulele mici să se ridice în picurătorul perfuzorului

Aplicaţi eticheta pe pungă sau flaconul de soluţie, indicând data, ora schimbării, medicaţia adăugată, doza

Evaluaţi semnele vitale Observaţi semnele pentru rehidratare şi deshidratare Verificaţi periodic debitul soluţiei Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform P.U. Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi în planul de îngrijire :

Schimbarea soluţiei perfuzabile Ora, cantitatea Tipul de soluţie perfuzabilă Eventuale modificări în starea pacientului

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv

Obiective realizate: Administrarea soluţiei este corectă, pacientul primeşte volumul de lichide corect Linia venoasă rămâne accesibilă

Bilanţ negativ Obiective nerealizate-interventii : Debitul de curgere al soluţiei este incorect Pacientul primeşte mai puţin sau mai mult din cantitatea de soluţie prescrisă

SCHIMBAREA PERFUZORULUIOBIECTIVE:

Menţinerea terapiei i.v. folosind tehnica aseptică. NECESAR MATERIALE:

Tavă medicală

Trusa de perfuzie integră, în termen de valabilitate Seringi/ace sterile adecvate Tampoane cu dezinfectant Mănuşi Recipiente de colectare a deşeurilor

ETAPE : PREGĂTIREA PSIHICĂ:

Informaţi şi explicaţi procedura pacientului şi inofensivitatea ei PREGĂTIREA FIZICĂ:

Asiguraţi-vă că stă în poziţia corectă, având în vedere că timpul de menţinere a perfuziei creşte

EFECTUAREA PROCEDURII: Spălaţi mâinile/Îmbrăcaţi mănuşi Pregătiţi trusa de perfuzie pentru schimbare Desfaceţi ambalajul protector Închideţi prestubul perfuzorului nou Înlăturaţi capacul protector al acului tubului perfuzorului Inseraţi rapid acul perfuzorului în punga/flaconul cu soluţie Apăsaţi pe camera perfuzorului pentru a fi umplută cu cel puţin o treime sau

jumătate soluţie Înlăturaţi capacul protector de la celălalt capăt al tubului Deschideţi prestubul şi lăsaţi să curgă soluţia până când bulele de aer au dispărut Închideţi prestubul şi puneţi la loc capacul protector al tubului Închideţi prestubul vechiului perfuzor Scoateţi rapid acul perfuzorului folosit Detaşaţi tubul perfuzorului folosit de la branulă şi îndepărtaţi-l Menţineţi sterilitatea, îndepărtaţi rapid capacul protector al tubului perfuzorului

nou şi ataşaţi branula Deschideţi prestubul şi fixaţi debitul de curgere al soluţiei Aplicaţi pansamentul steril

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Încurajaţi pacientul - diminuează anxietatea promovează cooperarea şi previne

mişcările bruşte ale extremităţilor care pot disloca branula Supravegheaţi în continuare perfuzia

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Colectaţi deşeurile în recipiente speciale conform P.U. Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi :

Schimbarea perfuzorului - Ora, dataEVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv-obiective realizate:

Pacientul a înţeles nevoia de continuare a perfuziei Administrarea soluţiei este corectă, Pacientul primeşte un volum de lichide conform cu prescripţia

Perfuzorul este accesibil Tubul perfuzorului este ataşat corect şi soluţia nu curge pe lângă tub

Bilanţ negativ- obiective nerealizate-interventii : Scăderea sau absenţa curgerii soluţiei care este indicată prin descreşterea ratei Soluţia curge pe lângă tub • Reglaţi debitul la valoarea indicată de medic •

Verificaţi racordul, eventual schimbaţi COMPLICAŢIILE TERAPIEI INTRAVENOASE

Infiltraţia Tromboflebitele Bacteriemia Supraîncărcarea circulatorie Embolia Eşecul mecanic (încetinirea fluxului i.v.)

INFILTRAŢIA Cauza - deplasarea branulei i.v. dintr-o venă rezultând perfuzarea de fluide în

ţesuturile din jur. Manifestări de dependentă:

- Umflarea, albirea şi răcirea tegumentelor din jur - Disconfort - depinde de natura soluţiei - Ritmul de curgere este mai încet sau se opreşte - Absenţa întoarcerii sângelui în cateterul i.v. şi pe tubul perfuzorului

Măsuri preventive: Asiguraţi-vă că tubulatura distală este suficient securizată cu bandă adezivă pentru

a preveni deplasarea branulei la unele mişcări ale pacientului Puneţi atelă la braţ sau mână dacă este necesar Verificaţi locul pentru terapia i.v. frecvent în vederea evitării complicaţiilor

TROMBOFLEBITELE Cauze:

Rănirea venei în timpul punţiei venoase, calibrul mare al acului/cateterului utilizat sau utilizarea prelungită a acului/cateterului

Iritarea venei datorită perfuzării rapide sau soluţiilor care produc iritaţie (ex. Soluţii de glucoză hipertonică, potasiu).

Cheag format la capătul acului sau cateterului(din oţel sau material plastic) datorită încetinirii ritmului de perfuzare

Manifestări de dependenta: Sensibilitate, apoi durere de-a lungul venei Umflătură, căldură şi roşeaţă la locul unde este instalată perfuzia; vena poate

apare ca o dungă roşie deasupra locului de inserţieMăsuri preventive:

Fixarea sigură a acului/cateterului la locul de inserţie Schimbarea locului de inserţie cel puţin odată la 72 ore Folosirea venelor mari pentru perfuzarea soluţiilor iritante, moderează iritaţia Diluarea suficienta a agenţilor iritanţi înainte de perfuzare

Intervenţiile nursing: Aplicarea compreselor reci imediat pentru a reduce durerea şi inflamaţia Mai târziu puneţi comprese calde pentru a stimula circulaţia şi promova absorbţia

Notaţi intervenţiile şi evaluarea BACTERIEMIACauze:

Cele care stau la baza flebitelor cresc de 18 ori riscul Materiale contaminate sau soluţii Menţinerea prelungită a unui dispozitiv I.V.(cateter, branulă/canulă, ac, tub,

pungă cu soluţie) Inserţia i.v. sau schimbarea pansamentului non-aseptică Contaminarea încucişată de către pacient cu alte zone infectate ale corpului Pacientul cu boli critice sau imunodepresiv este supus cel mai mult riscului de

bacteremie Manifestări clinice:

Creşterea temperaturii, frisoane Greaţă, vărsături Indispoziţie, puls crescut Durere de spate, de cap Poate duce la şocul septic cu hipotensiune arterială Posibile semne ale infecţiei locale, la locul de inserţie i.v. (ex. roşeaţă, durere,

scurgere mirositoare) Măsuri preventive:

Urmaţi aceleaşi măsuri subliniate la tromboflebite Utilizaţi asepsia strictă la inserţia i.v. sau la schimbarea pansamentului Utilizaţi perfuzorul cu filtru Soluţiile nu ar trebui ţinute mai mult de 24 de ore Schimbaţi locul de inserţie i.v. la 48-72 de ore Schimbaţi pansamentul la locul de inserţie i.v. la 24-48 de ore Schimbaţi perfuzorul la 24-48 de ore Menţineţi integritatea sistemului de perfuzare

Intervenţii nursing: Întreruperea perfuziei şi retragerea canulei/branulei/cateterului Retragerea canulei/branulei/cateterului: - se face în condiţii de asepsie - se taie cu

o foarfecă sterilă extremitatea acestora, - se introduce într-o epubetă sterilă - se trimite imediat la laborator pentru analiză

Se verifică semnele vitale Se încurajează pacientul Se recoltează leucocitoza, la indicaţia medicului Se evaluează pentru infecţie (urină, spută, plăgi) Se notează intervenţiile

SUPRAÎNCĂRCAREA CIRCULATORIECauza:

Introducerea unei cantităţi excesive de fluid i.v.(în special riscul este pentru pacienţii în vârstă, copii şi pentru pacienţii cu insuficienţă cardiacă sau renală)

Manifestări clinice: Creşte TA şi pulsul Creşte presiunea venoasă centrală, distensia venelor (venele jugulare) Dureri de cap, anxietate

Respiraţie scurtă, tahipnee, tuse Durere în piept(dacă are istoric de boală coronariană)

Măsuri preventive: Trebuie să ştiţi dacă pacientul a avut boli de inimă sau rinichi Se monitorizează ritmul de curgere al perfuziei Se pune atelă la braţ sau mână dacă sunt fluctuaţii mari ale ritmului de curgere

date de mişcările pacientului Intervenţiile nursing:

Se încetinşte ritmul perfuziei şi se anunţă medicul Se monitorizează îndeaproape pentru semnele de supraîncărcare Se ţine pacientul cu trunchiul ridicat pentru a favoriza respiraţia Se notează intervenţiile şi evaluarea

EMBOLIA Cauze:

Riscul este mare în liniile venoase centrale, când aerul intră în cateter pe durata schimbării perfuzorului (aerul aspirat pe durata inspiraţiei datorită presiunii negative intratoracice)

Bulele de aer scăpate din tubulatură şi împinse în circulaţia venoasă Manifestările clinice:

Scăderea TA, creşterea pulsului Cianoza, tahipneea Creşterea presiunii venoase centrale Schimbări în procesul de gândire, în starea de conştienţă

Măsuri preventive: Se scoate aerul din tubulatură înainte de a perfuza pacientul Se schimbă pungile cu soluţie înainte de a se termina Se asigură că toate conexiunile sunt sigure

Intervenţii nursing: Imediat se întoarce pacientul pe partea stângă şi cu capul mai jos pe pat, în această

poziţie aerul se va ridica în atriul drept Se anunţă medicul Se linişteşte pacientul Se notează intervenţiile şi se evaluează permanent

INCIDENTE MECANICE(ÎNCETINIREA FLUXULUI I.V.)Cauze:

Cateterul poate poate fi lipit de peretele venei Cateterul se poate înfunda cu un cheag Răsucirea, cudarea tubulaturii sau cateterului

Evaluarea nursing şi intervenţii: Se evaluează semnele infiltraţiei locale(umflătură, răcirea tegumentului) Se deslipeşte banda adezivă şi se verifică dacă tubulatura şi cateterul sunt răsucite Se retrage branula dacă acestea s-au lipit de peretele venei sau dacă a ieşit în afara

venei

NUTRIŢIA PRIN METODA PERFUZIEI I.V.OBIECTIVE :

Administrarea pe cale venoasă a unei soluţii prescrise, de glucoză, proteine, emulsie de lipide, electroliţi, vitamine.

UTILIZAREA NPT Restricţia cantităţii de hrană şi lichide ingerate pe o durată mai mare de 7 zile

(răniri prin traumatisme multiple, arsuri severe, anorexie nervoasă) Boli cu o durată mai lungă de 2 săptămâni Pierdere de 10% sau mai mult din greutatea corporală înainte de îmbolnăvire Nivelul albuminei serice mai scăzut de 3,5g/dl Toleranţa scăzută a alimentaţiei enterale de lungă durată Vărsături cronice şi diaree Continuarea pierderii în greutate, în ciuda consumului oral adecvat Tulburări gastro-intestinale ce împiedică sau reduc sever absorbţia (obstrucţia

intestinală, boala Crohn, colita ulceroasă, sindromul de intestin scurt, sindromul de malabsorbţie în cancer, fistule intestinale)

Tulburări gastro-intestinale inflamatorii (pancreatită, peritonită) Insuficienţa renală sau hepatică Creşterea normală şi dezvoltarea la copii cu anomalii congenitale (fistula traheo-

esofagiană, atrezia duodenală, hernia diafragmatică, volvulusul) PREGĂTIREA MATERIALELOR

Tavă / cărucior Garou, tampon, alcool Seringi, ace, mănuşi sterile Branulă, perfuzor cu filtru, cu ambalaj integru, în termen de valabilitate Leucoplast sau bandă adezivă non alergică Muşama, aleză, etichetă Stativ pentru perfuzie Soluţii perfuzabile recomandate de medic, în terrmen de valabilitate şi cantitate

adecvată, cu aspect nemodificat la temperatura camerei TIPURI DE SOLUŢII PERFUZABILE AMINOMIX 1,2,3

Soluţie perftizabilă obţinută prin amestec de aminoacizi şi electroliţi Pungi bicamerale: 2 x 500 ml 2 x 750 ml 2x 1000 ml

Indicaţii - aport de aminoacizi, glucoză şi electroliţi, când administrarea orală sau centrală nu este posibilă

Se administrează în venă centrală, nu în venă periferică. La unii pacienţi se administrează insulina pentru controlul glicemiei şi glicozuriei. Reacţii adverse în cazul perfuziei rapide: greaţă, vărsături, frisoane,

hiperglicemie, glicozurie, dureri, pierdere renală de aminoacizi. AMINOPLASMAL

Soluţie perfuzabilă, flacoane de 500 ml - 1000 ml Nutriţie parenterală în: sindromul de malabsorbţie, rezecţii stomacale, boli

inflamatorii, diaree şi vomă persistentă. PEV-40 - 60pic7min

AMINOSTERIL Soluţie perfuzabilă, flacoane de 500 ml -1000 ml

Soluţie perfuzabilă fără carbohidraţi, fără electroliţi Soluţie perfuzabilă cu aminoacizi echilibraţi AMINOVEN 3,5% Soluţie perfuzabilă, flacoane de 500ml - 1000 ml Amestec de aminoacizi cu 3,5% glucoză - în NPT se asociază cu alţi nutrienţi PEV Venă periferică - venă centrală 10-20ml/kg corp

AMINOVEN infantil 10% Flacoane de 100-250-500ml

LIPOFUNDIN - Flacoane de 500ml Emulsie perfuzabilă Nu se amestecă cu alte substanţe medicamentoase Nu se păstrează dacă nu s-a administrat toată cantitatea Se agită înainte de folosire Nu se administrează dacă nu este omogen Perfuzie lentă - 10-30 ml/kgcorp/zi Se asociază cu hidrocarbonaţii pentru a nu se produce acidoză Reacţii adverse: dispnee, cianoză, reacţii alergice, hiperlipidemie, greaţă,

vărsături, cefalee, înroşirea feţei, hipertensiune, tremor. PREGĂTIREA PACIENTULUI

PSIHICĂ: Informaţi şi explicaţi pacientului necesitatea procedurii Încurajaţi pacientul pentru a reduce anxietatea Obţineţi consimţământul informat Informaţi pacientul despre durata aproximativă a procedurii Asiguraţi pac. că veţi fi alături pentru a supraveghea perfuzia şi pentru a-l ajuta

FIZICĂ: Asiguraţi poziţia corespunzătoare(aceeaşi ca pentru perfuzie sau puncţia venoasă),

în conformitate cu starea pacientului Examinaţi calitatea şi starea venelor Alegeţi vena adecvată

EFECTUAREA PROCEDURII: Verificaţi prescripţia medicală Identificaţi pacientul şi transportaţi materialele la pat Puneţi-vă mască dacă pacientul are imunodeficienţă Pregătiţi soluţia perfuzabilă şi trusa de perfuzat Asiguraţi-vă că soluţia de perfuzat are cel puţin temperatura camerei Eliminaţi aerul din circuit Efectuaţi puncţia venoasă(vezi "Puncţia venoasă") Racordaţi trusa de perfuzie la acul/cateterul instalat în vena pacientului Reglaţi ritmul picăturilor respectând recomandarea dată de medic; valori

orientative, în funcţie de tipul soluţieiÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Aşezaţi pacientul în poziţie comodă Observaţi faciesul, tegumentele şi măsuraţi pulsul şi T.A. Întrebaţi pacientul dacă are stare de greaţă sau vomă Verificaţi locul puncţiei venoase

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Colectaţi deşeurile conform P.U.în recipiente speciale Îndepărtaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi:

Administrarea perfuziei în planul de îngrijire Reacţiile adverse dacă au apărut pe durata perfuziei Ora când a început perfuzia, locul, tipul de soluţie, cantitatea, debitul

EVALUAREA EFICACITĂŢII PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Pacientul are tegumente şi mucoase normal colorate, nu prezintă semne ale flebitei de cateter

Semnele vitale sunt normale Evaluaţi la fiecare ora răspunsul pacientului la administrarea soluţiilor perfuzabile

Bilanţ negativ – intervenţii : Ce facem dacă:

1. Pacientul prezintă: greaţă, vărsătură, anxietate, frison, durere pe traiectul venei

- anunţaţi medicul - reduceţi ritmul - liniştiţi pacientul

2. Pacientul prezintă infecţie locală la local de puncţie Respectaţi măsurile de asepsie!

3. Pacientul prezintă reacţii imediate la terapia cu emulsie de lipide (febră, dispnee, cianoză, greaţă, vărsături, dureri de cap, diaforeză, letargie, sincopă, durere în piept şi spate, o slabă presiune la nivelul ochilor, iritaţie la locul perfuziei, hiperlipemie, hipercoagulabilitate şi trombocitopenia)

- anunţaţi medicul - recoltaţi probele de laborator recomandate- schimbaţi locul cateterului

Capitolul X INVESTIGAŢII IMAGISTICE

Pregatirea pacientului pentru examene radiologice.Rolul asistentei medicale în efectuarea examenelor radiologiceExamene cu izotopi radioactivi aspecte generaleRolul asistentei medicale în efectuarea examinării cu izotopi radioactiviExamene cu ultrasunete(echografice)Rolulasistentei medicale în efectuarea examenelor cu ultrasunete(echografice)Examene endoscopiceRolul asistentei medicale în efectuarea examenelor endoscopiceInvestigaţii imagisticeDEFINIŢIE: - Examenele radiologice sunt investigaţii imagistice realizate cu ajutorul radiaţiilor X, care sunt vibraţii electromagnetice cu lungime de undă foarte scurtă care au

capacitatea de a penetra substanţele foarte dense şi de a produce imagini sau umbre ce pot fi înregistrate pe film fotografic PRINCIPII GENERALE :

Examenele radiologice se realizează în servicii speciale de către personal instruit Echipamentele folosite utilizează tehnici de înaltă rezoluţie - ecrane TV,

înregistrări digitale, imprimante laser, pentru a obţine imagini cât mai amănunţite Ţesuturile moi şi osoase au densitate diferită astfel încât cantitatea de radiaţii care

le străbate variază iar imaginile pot fi clare sau mai puţin clare. Oasele fiind dense nu sunt străbătute de radiaţii şi sunt radioopace în timp ce

ţesuturile moi sunt străbătute de radiaţii şi dau imagini ca nişte umbre mai mult sau mai puţin conturate.

Datorită diferenţei de densitate în timpul examinării se realizează un contrast natural prin aer, lichid, ţesut gras, ţesut osos:

- Plămânii şi o parte din tubul digestiv conţin aer - determină imagini transparente

- Unele organe au o capsulă de grăsime care creează o umbră mai mult sau mai puţin densă

- Oasele conţin săruri minerale şi sunt radioopace Pentru vizualizarea unor detalii se pot administra substanţe de contrast care se

introduc pe cale orală, rectală, injectabilă în funcţie de organul, segmentul, sistemul care urmează să fie examinat. Substanţele de contrast sunt: radioopace sau radio transparente.

Nu există o substanţă de contrast sigură, inofensivă. Toate pot determina reacţii adverse care sunt studiate şi pot fi prevenite sau combătute. SUBSTANŢE DE CONTRAST :Sulfat de bariu - radioopac

o Se foloseşte pentru examinarea radiologică a tractului gastro-intestinal(esofag, stomac, intestin, colon)

o Se prepară sub forma unei suspensii coloidale(este insolubil)Substanţe cu iod :

Gastrografin Odiston75 Iodidum(Lipiodol) Iodixanolum Iohexolum Iopromidum(Ultravist – 300)

Substanţe gazoase radiotransparente(O2, H2, aer, CO2, NO, N2 ) folosite pentru examinarea creierului, articulaţiilor, spaţiului subarahnoidian,

spaţiului pleural, caviatatea peritoneală, spaţiului pericardic REACŢII ADVERSE POSIBILE LA SUBSTANŢELE DE CONTRAST

Pot apare din partea unor sisteme şi aparate, reacţiile având intensitate diferită: uşoară, medie, gravă.

Reacţiile din partea aparatului cardiovascular: - Paloare, diaforeză- Tahicardie, bradicardie, palpitaţii, aritmie- Edem pulmonar acut - Şoc

- Insuficienţă cardiacă congestivă - Stop cardiac

Reacţii din partea aparatului respirator. - Strănut, tuse, rinoree - Wheezing - Criză de astm bronşic - Laringospasm, edeme laringiene - Cianoză, apnee - Stop respirator

Manifestări cutanate- Eritem - Senzaţie de căldură- Urticarie- Prurit - Dureri la locul injectării- Edem angioneurotic

Manifestări gastrointestinale - Greaţă, vomă, gust metalic - Crampe abdominale, diaree- Ileus paralitic

Manifestări neurologice- Anxietate- Cefalee - Ameţeli, vertij - Agitaţie- Dezorientare- Stupoare- Comă - Convulsii

Manifestări urinare- Durere în flancuri - Hematurie - Oligurie - Albuminurie - Insuficienţă renală acută

PRECAUŢII SPECIALE PENTRU SUBSTANŢE IODATE Reacţiile adverse sunt mai frecvente între 20 şi 50 de ani şi scad după 70 de ani. Se acordă un plus de atenţie persoanelor predispuse Dacă un pacient a avut o reacţie alergică trebuie informat, riscul de a face din nou

fiind de 3-4 ori mai mare Istoricul privind alergia trebuie consemnat în dosarul nursing/planul de îngrijire Substanţele de contrast iodate se administrează pe nemâncate sau după cel puţin

90 de minute de la servirea mesei. Fac excepţie urgenţele. Pentru prevenirea accidentelor grave(stopul cardio-respirator) este necesar să fie

pregătite materiale pentru resuscitare

În cazul reacţiilor moderate se administrează prompt antihistaminice orale la recomandarea medicului

Nu se asociază administrarea sulfatului de bariu cu substanţe de contrast iodate Injectarea substanţei de contrast iodate poate să determine modificări ale

funcţiilor vitale Înainte şi după examen se măsoară TA, P, R, pentru a sesiza eventualele

modificări(tahicardie, bradicardie, aritmie, creşterea sau scăderea TA, tulburări respiratorii).

Pacientul este instruit să consume o cantitate mare de lichide pentru a favoriza eliminarea iodului din organism.

Pregătirea pacientului pentru examen trebuie făcută corect pentru a evita necesitatea repetării şi riscul de iradiere sau de apariţie a reacţiilor adverse la substanţele de contrast.

Se respectă protocolul de pregătire în funcţie de examenul cerut Obţinerea consimţământului informat evită o serie de neajunsuri

TIPURI DE EXAMENE: Radiografia - înregistrare a imaginilor pe un film special.

Xeroradiografia - înregistrarea imaginii pe o suprafaţă de seleniu. Avantaje:

- Imagine clară datorită contrastului ridicat putând fi interpretate zone mai mici. - Este utilă pentru extremităţi şi mai ales pentru ţesuturi moi- Expunerea este de scurtă durată

Tomografia computerizată (CT)- Utilizează radiaţii x şi un sistem de scanare, elimină suprapunerile.- Metodă computerizată care prezintă imagini anatomice arteriale eliminând

oasele şi ţesuturile

Avantaje:- Risc de toxicitate redus prin scăderea cantităţii de substanţă de contrast o Risc

de complicaţii scăzut, se poate face ambulator.- Imagini îmbunătăţite pe CD şi reproduse pe un monitor TV.- Face posibilă examinarea vaselor mici Limite - Se foloseşte între 40 - 65 ani o Nu se foloseşte la bolnavii cu stare gravă sau

cu angină pectorală - În cazul examinării membrelor inferioare sau a zonei abdominale mărimea

câmpului observat necesită mai multe injecţii cu substanţă de contrast- Există risc asemănător cu cel al urografiei

Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) - Tehnică non invazivă prin care se obţin imagini transversale ale anatomiei

corpului prin expunerea într-un câmp magnetic, fără radiaţii- Obţinerea imaginilor se bazează pe conţinutul diferit în apă al ţesuturilor

RISCURILE IRADIERII : Modificări genetice

- Expunerea organelor genitale la radiaţii poate determina modificări ale AND-ului din cromozomi, urmate de mutaţii

Modificări somatice: - Pot apare în cazul iradierii excesive sau repetate; pericolul există şi atunci

când iradierea se face în timp urmările manifestându-se mai târziu- Riscul este crescut în cancer şi la gravide în primul trimestru de sarcină - Măsuri de securitate: Purtarea echipamentului de protecţie de către personalul

care participă la examen. - Evitarea expunerii repetate la radiaţii.- Se obţin informaţii despre o eventuală sarcină- În caz de dubiu sau sarcină confirmată examenul nu se efetuează

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EFECTUAREA EXAMENELOR RADIOLOGICE OBIECTIVELE:

Examinarea cu ajutorul radiaţiilor X a unor organe/aparate cu sau fără substanţă de contrast în funcţie de capacitatea de absorbţie a ţesuturilor.

Înregistrarea imaginilor pentru stabilirea diagnosticului şi urmărirea evoluţiei bolii.

NECESAR MATERIALE: Substanţa de contrast dacă este cazul Materialele pentru administrarea substanţei de contrast Medicamente pentru prevenirea şi combaterea accidentelor, instrumente pentru

administrare ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ

Explicaţi pacientului necesitatea efectuării examenului recomandat de medic

Informaţi pacientul asupra riscului şi beneficiilor pe care le implică procedura Obţineţi consimţământul sau verificaţi dacă a fost obţinut de către medic Informaţi asupra duratei examenului Verificaţi încă o dată data ultimei menstruaţii la femeile tinere.

PREGĂTIREA FIZICĂ Se atrage atenţia, dacă este necesar postul alimentar şi durata acestuia sau

obligativitatea de a urma un anumit regim Se efetuează pregătirea specifică organului sau aparatului examinat, combaterea

gazelor, efectuarea clismei sau a spălăturii Se administrează antihistaminice la recomandarea medicului Se apreciază starea pacientului pentru a stabili modul de transport la serviciul

radiologic. Pacientul este rugat să-şi îndepărteze obiectele metalice dacă acestea sunt plasate

în câmpul de examinare. PARTICIPAREA LA EFECTUAREA PROCEDURII :

Identificaţi pacientul; verificaţi recomandarea în F.O. sau pe biletul de trimitere. Verificaţi dacă pacientul a respectat recomandările Pregătiţi materialele care vor fi transportate la radiologie pentru administrarea

substanţelor de contrast Însoţiţi pacientul şi ajutaţi-l să se dezbrace(dacă este cazul); predaţi pacientul

colegei de la radiologie pentru administrarea substanţei de contrast ÎNGRIJIREA PACIENTULUI :

Se ajută pacientul să se aşeze pe pat Se monitorizează: T°, P, TA, R.,eliminările. Se observă aspectul tegumentelor pentru a depista manifestări alergice(eventual) Se asigură repausul, se administrează lichide pentru a elimina mai repede

substanţa de contrastREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ:

Se curăţă materialele refolosibile Se colectează materialele folosite conform P.U. Se aşează materialele curate în dulapuri Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi:

Data efectuării examenului şi comportamentul pacientului Dacă pacientul trebuie să revină la radiologie

EVALUAREA PROCEDURII Bilanţ pozitiv:

Pacientul prezintă stare generală bună, exprimă confort Nu sunt semne de alergie/sensibilitate la substanţa de contrast

Bilanţ negativ-intervenţii: Pacientul prezintă fenomene de hipersensibilitate (prurit intens, roşeaţă şi edem al

feţei, cefalee, dispnee cu greţuri şi vărsături) care pot apare mai târziu, după efectuarea examenului.

Se anunţă medicul (dacă nu este prezent), se administrează medicaţia recomandată

Se monitorizează pacientul:- Pacientul acuză dureri de-a lungul venei şi gust metalic- Explicaţi pacientului că manifestările sunt trecătoare

EXAMENE CU IZOTOPI RADIOACTIVI ASPECTE GENERALEDEFINIŢIE - Examinarea cu izotopi radioactivi (radionuclizi) care emit radiaţii a, ß, µ puse în evidenţă cantitativ şi calitativ cu ajutorul detectoarelor OBIECTIVE:

Detectarea modificărilor structurale ale unor organe faţă de care izotopii prezintă tropism (afinitate) şi se fixează în organul respectiv.

Identificarea defectelor de perfuzie sanguină. TIPURI DE EXAMENE:

Scintigrafia cardiacă - se realizează prin injectarea unui radiotrasor (Technetium 99m, Thaliu 201) şi studiază perfuzia miocardică.

Scintigrafia hepatobiliară- se studiază funcţiile ficatului şi vezicii biliare, permeabilitatea duetului biliar. Se realizează cu Technetium 99m.

Scintigrafia hepatosplenică - dă relaţii despre poziţia, forma şi dimensiunile ficatului şi splinei. Substanţa radioactivă este albumina coloidală marcată cu sulfura de Technetinum.

Scintigrafia osoasă - permite diagnosticarea unei leziuni osoase (traumatică, neoplazică, etc). Substanţa de contrast - Technetium 99m administrată i.v.

Scintigrafia paratiroidiană - evaluează paratiroidele la pacienţii cu hipercalcemie severă, localizează adenoamele paratiroidiene. Se realizează cu Technetium 99m sau iod 123.

Scintigrafia pulmonară de perfuzie şi ventilaţie - evaluează funcţia pulmonară şi evidenţiază afecţiuni pulmonare (tromboembolism, TBC, pneumonia, emfizem pulmonar, tumori pulmonare, astm bronşic, atelectazie pulmonară). Pentru scintigrafia de perfuzie substanţa radioactivă se administrează i.v. iar pentru cea de ventilaţie pacientul inhalează radiotrasorul. Izotopi folosiţi: Technetiu 99m, iod 131, Xenon 133, Krypton 81m.

Scintigrafia renală - evaluează structura şi funcţia renală, detectează malformaţii congenitale, tulburări de circulaţie renală, tumori renale.

Scintigrafia tiroidiană - evidenţiază adenomul, cancerul, tiroidita, boala Graves, hiper şi hipotiroidia. Foloseşte Technetiu 99m administrat oral sau iod 123 administrat i.v. în funcţie de caz.

Scintigrafia mamară - diferenţiază cancerul mamar de hiperplazia mamară şi foloseşte ca substanţă de contrast Tc - 99m, administrată intravenos. PRINCIPII GENERALE :

Examenele cu izotopi se fac numai în departamentul de medicină nucleară - Se bazează pe existenţa unor diferenţe de concentraţie a materialului radioactiv în ţesuturile normale şi anormale din ariile corpului studiate

Permite vizualizarea organelor şi a unor regiuni care nu pot fi văzute prin examenele radiologice

În zonele afectate apar aşa numitele leziuni înlocuitoare de spaţiu în special tumorale care sunt bine evidenţiate. Zonele cu activitate crescută sunt considerate patologice

Radiaţii electromagnetice gamma, sunt folosite în terapie şi pentru proceduri diagnostice.

Echipamentele computerizate de detectare a radiaţiilor (contor de scintilaţie) evidenţiază şi fotografiază organele studiate şi furnizează informaţii asupra mărimii, formei, poziţiei şi activităţii funcţionale. - Substanţele radioactive se distribuie în ţesuturi, organe sau sisteme în funcţie de afinitatea sau specificitatea lor şi de modul cum sunt administrate. RADIONUCLIZI UTILIZATI :

Albumină coloidală marcată cu sulfura de Technetium 99 - folosită pentru scintigrafia hepatosplenică şi scintigrafia pulmonară

Tc pirofosfat - folosit pentru scintigrafia cardiacă - Thaliu 201 idem Acid pentaacetic dietilen triamină marcat cu Tc 99 ( Tc DTPA) folosit pentru

scintigrafia renală. Octreotid (analog de somatostatină marcat cu iod 123 sau Iudin 111 - pentru

identificarea tumorilor endocrine. Technetium (Tc) 99 sestamibi pentru glandele paratiroide. I¹²³, Tc 99 pentru glanda tiroidă

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EFECTUAREA EXAMINĂRII CU IZOTOPI RADIOACTIVIOBIECTIVE:

Detectarea modificărilor structurale şi funcţionale ale unor organe Depistarea tulburărilor perfuziei tisulare la nivelul organelor şi ţesuturilor Diferenţierea tumorilor maligne de cele benigne Monitorizarea evoluţiei tumorilor şi a răspunsului la tratamente (iradiere,

chimioterapie) MATERIALE NECESARE:

Se face de către personalul de la serviciul de medicină nucleară Sunt necesare:

- Substanţe marcate cu izotopi radioactivi indicate pentru examenul cerut

- Substanţe pentru limitarea fixării izotopilor (radiotrasorilor) în alte organe (dacă este cazul)

- Materiale necesare administrării radiotrasorilor - Materiale de protecţie

PREGĂTIREA PACIENTULUI, CULEGEREA DATELOR:

Se face de către medic, se completează de asistentă Se obţin informaţii privind existenţa sarcinii la femeile tinere, examenul fiind

contraindicat, deoarece radiaţiile sunt nocive pentru copil Femeile la vârsta fertilă sunt sfătuite să ia contraceptive, se face examen

ginecologic Alăptarea contraindică administrarea radiotrasorilor dacă beneficiile nu depăşesc riscurile. Când examenul se impune, este sfătuită să nu alăpteze 2-3 zile

Se consemnează informaţii despre antecedentele de alergie ale pacientului dacă radionuclidul conţine iod

Se verifică încărcătura radioactivă dacă pacientul a făcut în ultimele 24-48 de ore examene radiologice cu sulfat de bariu sau alţi radionuclizi deoarece pot influenţa rezultatele

Examenele cu Ba înaintea scintigrafiei hepatosplenice sau cu octreotid modifică rezultatele şi determină defecte scintigrafice

Se notează prezenţa eventualelor proteze în organism care pot împiedica traseul radiaţiilor gamma

Se notează vârsta şi greutatea actuală pentru calcularea dozei de radionuclizi Se evaluează starea pacientului pentru a stabili dacă:

- Se poate deplasa singur sau are nevoie de un fotoliu rulant - Necesită administrare de O²- Prezintă sondă şi pungă de colectare a urmii - Prezintă canulă intravenoasă sau sondă nazogastrică- Este diabetic- Trebuie să ia medicamente - Necesită alte examene scintigrafice. Scintigrafia tiroidiană se face înaintea

examenelor radiologice cu substanţe care conţin iod Dacă are mai puţin de 18 ani se anunţă serviciul de medicină nucleară pentru

stabilirea tehnologiei adecvate procedurii de examinare. PARTICIPAREA LA EFECTUAREA PROCEDURII PREGĂTIREA PSIHICĂ

Se explică riscurile şi beneficiile examenului înainte de testare Beneficii:

Radioactivitatea se înmagazinează pentru puţin timp, eliminarea substanţelor făcându-se prin urină şi fecale

Technetiu - cel mai utilizat trasor se reduce după 6 ore şi dispare în 24 ore. După eliminare, pacientul nu mai este purtător de radioactivitate

Metastazele sunt depistate cu 6-12 luni înainte faţă de examenele radiologice obişnuite

Iradierea este mai mică decât în cazul examinărilor radiologice Riscuri:

Un pericol radioactiv există totdeauna, dar este limitat deoarece se folosesc doze foarte mici

Examenul prezintă limite, localizarea tumorilor poate fi dificilă când ţesutul normal din jurul leziunii absoarbe radionuclidul şi contururile sunt neclare

Se obţine consimţământul informat Se comunică durata examenului Se informează pacientul dacă în timpul examenului trebuie să stea nemişcat

pentru a nu modifica rezultatele Se informează pacientul dacă se impun restricţii alimentare sau de fumat Se anunţă pacientul că injectarea radiotrasorului poate produce uşor disconfort

PREGĂTIREA FIZICĂ Se verifică dacă pacientul a respectat recomandările Se face testarea sensibilităţii dacă se folosesc radioizotopi cu iod Se îndepărtează obiectele metalice, bijuteriile din câmpul de examinare Se întrerupe medicaţia (cu acordul medicului) până la încheierea studiilor - la

femeile de vârstă fertilă pentru siguranţă se face examenul ginecologic Se admin. medicaţia preprocedurală pentru reducerea fixării radiotrasorilor în

ţesuturile din jur PARTICIPAREA LA EXAMEN :

Se identifică pacientul Se însoţeşte pacientul la serviciul de medicină nucleară în vederea administrării

radiotrasorului şi efectuării examenului Este ajutat să se dezbrace şi să se aşeze pe masă Admininistrarea izotopilor (radiotrasorului) se face de către personalul de la

serviciul de medicină nuclearÎNGRIJIREA ULTERIOARA A PACIENTULUI:

Examenul nu este traumatizant . Pacientul este sfătuit să consume mai multe lichide pentru a favoriza eliminarea

substanţelor radioactive Dacă este necesar, pacientul va fi readus la serviciul de medicină nucleară

pentru noi înregistrări

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ: Foaia de observaţie a pacientului se aşează în dosar

NOTAREA PROCEDURII : Medicul notează în foaia de observaţie rezultatul examenului sau completează

buletinul de analiză. Asistenta medicală îşi notează în planul de îngrijire

EVALUAREA REZULTATELOR: Bilanţ pozitiv:

Pacientul este liniştit, colaborant Nu se produc incidente în timpul injectării Imaginile obţinute arată formă, dimensiuni, poziţie şi funcţii normale, captare

uniform Bilanţ negativ-intervenţii:

Zone de hipo sau hiper captare care corespund aşa numitelor zone calde şi reci (noduli, chisturi, tumori, ischemie, tromboze)

EXAMENE CU ULTRASUNETE (ECHOGRAFICE)ASPECTE GENERALEDEFINIŢIE - Ultrasonografia este examinarea neinvazivă pentru vizualizarea structurilor din ţesuturile moi ale corpului, prin înregistrarea reflectării undelor sonore îndreptate către ţesuturi.PRINCIPII GENERALE :

Utilizează unde de înaltă frecvenţă pentru examinarea poziţiei, formei, funcţiei unor structuri anatomice, existenţa, dezvoltarea şi mişcările fetusului;

Se bazează pe reflectarea diferită a undelor sonore în funcţie de structura ţesuturilor;

Fluxul prin arterele carotide se manifestă prin modificarea frecventă a ecourilor reflectate de către celulele sangvine în mişcare;

Undele reflectate sunt procesate electronic şi prezentate pe un display de imagine;

Înregistrarea se poate face pe film polaroid, film radiografic, casete video, slide-uri sau înregistrări digitale cu imagini alb - negru sau color;

Leziunile patologice au densitate şi elasticitate diferită comparativ cu ţesutul normal din jur. Nu pot fi examinate organe pline cu aer (plămâni, intestin);

Contactul între transductor şi piele se asigură prin aplicarea unui gel; - Transductorii rectali (pentru prostată şi rect) şi vaginali (pentru examinarea organelor genitale la femei) sunt acoperiţi într-un sac de latex şi permit înregistrarea imaginilor prin eliminarea suprapunerii gazelor sau a altor structuri.

AVANTAJE : Procedura este neinvazivă, fără risc de radiaţii. Necesită pregătire minimă din partea pacientului Folosită în obstetrică, examinarea este sigură pentru gravidă şi fetus;

Se poate repeta fără efecte cumulative Se efectuează şi fără spitalizare; Examenele ultrasonografice pot fi folosite pentru organe care nu funcţionează

normal, evidenţiind modificările de strucură; Sunt utile pentru studierea organelor în mişcare; Nu necesită substanţă de contrast sau izotopi; Postul nu este necesar în cele mai multe situaţii. Rata acurateţii atinge 98.8% mai ales la pacienţii slabi Examenul nu este influenţat de funcţia organului

DEZAVANTAJE : Examinatorul trebuie sa aibă competenţă şi experienţă; Structurile care conţin aer (plămâni,intestine) nu pot fi examinate cu ultrasunete; Pentru copii (agitaţi), pacienţi necolaboranţi, obezi este nevoie de pregătire

specială; Sunt dificultăţi de examinare la pacienţii operaţi unde se impune protecţia plăgii

deoarece gelul trebuie aplicat pe pielea intactă iar cicatricele pot modifica rezultatul TIPURI DE EXAMENE :

Ecocardiografia transesofagiană - examen endoscopic şi ultrasonor care permite vizualizarea cordului din poziţia retrocardiacă, eliminând interferenţele ultrasunetelor cu alte structuri: ţesutul subcutanat, oasele toracelui, plămâni. Transductorul ecografic este introdus în esofag cu ajutorul endoscopului

Ecocardiografia transtoracică - permite vizualizarea şi aprecierea funcţiilor cordului, detectează şi evaluează bolile cardiace congenitale, valvulopatiile câştigate, măsoară dimensiunile cordului.

Ecografia abdominala - permite vizualizarea aortei abdominale, ficatului, vezicii şi căilor biliare, pancreasului, rinichiului, ureterelor şi vezicii urinare

Ecografia Doppler arteriovenoasă - evaluează permeabilitatea vaselor sangvine, direcţia şi fluxul sangvin cu ajutorul ultrasunetelor refelectate de eritrocitele aflate în mişcare

Ecografia pelvină - evaluează organele genitale şi identifică uterul fibromatos, boli inflamatorii pelvine, chiste ovariene (în ginecologie); identifică sarcina simplă şi multiplă, malformaţii congenitale, anomalii placentare, determină vârsta şi evoluţia sarcinii (în obstetrică); se foloseşte perinatal, prenatal şi neonatal.

Ecografia de prostată şi rect - evaluează prostata, veziculele seminale, rectul şi ţesutul perirectal;

Ecografia tiroidiană - examen neinvaziv care permite diferenţierea nodulilor tiroidieni de chisturi, tumori. Are valoare mai mare când e folosită în combinaţie cu palparea glandei.

Examenul ecografic Duplex al arterelor carotide - studiază circulaţia în arterele carotide, amplitudinea pulsului carotidian, viteza de circulaţie şi direcţia fluxului sanguin.

Ecografia ochiului - permite examinarea părţilor posterioare atunci când mediile transparente sunt opace. Este utilă în urmărirea dezlipirii de retină

Ecografia mamară - decelează formaţiuni tumorale, solitare, cu un diametru mai mari de 1 cm. Face diferenţierea între formaţiunile chistice şi tumorale.

ROLULASISTENTEI MEDICALE ÎN EFECTUAREA EXAMENELOR CU ULTRASUNETE (ECHOGRAFICE)OBIECTIVE :

Vizualizarea în timp real a organelor abdominale (artera aorta abdminală, ficat, vezică şicanalele biliare, pancreasul, rinichii, ureterele, vezica urinară). - Evaluarea motilităţii unor organe, a formei, dimensiunilor, structurii, poziţiei.

Evaluarea structurilor inaccesibile sau slab vizualizate prin alte tipuri de examene (examene radiologice)

Evidenţierea prezenţei, vârstei şi ritmului de creştere a sarcinii, sarcini multiple, malformaţii fetale sau alte anomalii.

Monitorizarea terapeutică. AVANTAJE:

Nu prezintă risc de radiaţii Pregătirea pentru examen este minimă Nu are influenţă nocivă asupra fătului în caz de sarcină Nu este necesară spitalizarea Nu necesită substanţe de contrast cu iod Se poate repeta fără riscuri

DEZAVANTAJE: Nu pot fi evaluate structurile pline cu aer (plămân, intestin) La pacienţii obezi undele ultrasonore sunt atenuate, s-ar putea să fie necesară

repetarea examenului Se comunică durata examinării Se explică tehnica procedurii şi modul de colaborare, folosirea gelului, păstrarea

poziţiei. Se obţin informaţii despre eventuale alergii la latex

Se obţine consimţământul informatNESESAR MATERIALE:

Gel pentru realizarea contactului cu tegumentul Prosop textil sau din hârtie

Foaia de observaţie a pacientului sau biletul de trimitere (când examenul se face ambulator)

PREGĂTIREA PACIENTULUI PSIHICĂ

Se informează asupra necesităţii şi inofensivilâţii examenului Se prezintă avantajele şi dezavantajele

FIZICA: Se iau masuri de îndepărtare a gazelor în cazul în care acestea se interpun în

faţa fluxului undelor ultrasonic Se inspectează zona pentru a nu exista răni sau bandaje. (Examenul nu se poate

face, fiind necesară aplicarea gelului pe pielea integră). Dacă se impune examinarea la un pacient operat se examinează plaga Se iau măsuri în cazul examinării copiilor pentru a sta liniştiţi, la nevoie se

sedează. Unele examene necesită post alimentar (echografia vezicii biliare, echografia

transesofagiană). Examenele radiologice cu bariu se fac înaintea echografiei pentru a nu

influenţa imaginea (?) Pentru echografia pelvină, vezica urinară trebuie să fie plină În cazul echorgafiei Doppler nu se fumează Este necesară sedarea preprocedurală în echocardiografia transesofagiană în care

se efectuează şi teste de coagulare.

PARTICIPAREA LA EFECTUAREA PROCEDURII: Se verifică dacă pacientul a respectat recomandările Se aşează pacientul în poziţie adecvată, solicitată de medic în funcţie de

organul examinat Se supraveghează copiii să stea nemişcaţi în timpul examenului Examinatorul are grijă să asigure contactul permanent între transductor şi

tegument, la nevoie se mai aplică gel. Se înregistrează imaginile pe film, pe CD sau se fac înregistrări digitale Se îndepărtează gelul la sfârşitul examinării Se transportă la salon dacă este spitalizat

ÎNGRIJIREA ULTERIOARA A PACIENTULUI : Nu este necesară, examenul fiind netraumatizant, se poate face şi ambulator Se acordă îngrijirile impuse de starea generală a pacientului şi de afecţiunea

pentru care este spitalizat Se urmăreşte dacă nu apar cumva fenomene alergice la latex în ecografia

transvaginală şi în echografia de prostată şi rect REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ : Foaia de observaţie a pacientului se aşează în dosar NOTAREA PROCEDURII IN DOCUMENTELE :

Se notează în foaia de observaţie rezultatul examenului sau se completează în buletinul de examen

Asistenta medicală notează examenul în planul de îngrijire şi dacă este necesară repetarea acestuia (la cât timp).

EVALUAREA PROCEDURII: Bilanţ pozitiv:

Formă dimensiuni, poziţie, structură şi funcţii normale Bilanţ negativ-intervenţii:

Imagini neconcludente în echografia abdominală dacă s-au făcut examinări cu Bariu sau există gaze, zone hipo sau hiperecogene, modificări de formă, volum, poziţie

EXAMENE ENDOSCOPICEASPECTE GENERALEDEFINIŢIE - Vizualizarea şi examinarea directă a organelor sau cavităţilor cu ajutorul endoscoapelor - aparate cu fibre optice şi un sistem de lentile ataşate unui tub flexibil sau rigid. OBIECTIVE :

Examinarea cavităţilor şi organelor pentru stabilirea diagnosticului Îndepărtarea unor corpi străini Aspirarea secreţiilor Recoltarea unor tragmente de ţesut în vederea biopsiei Hemostaza cu laser Efectuarea unor manevre chirurgicale

TIPURI DE EXAMENE: Artroscopia - vizualizarea directă a interiorului articulaţiei pentru examinarea şi

efectuarea unor proceduri chirurgicale (eliminare de menisc sau pinten osos, reparare de

ligamente, recoltarea biopsiei)

Bronhoscopia - vizualizartea laringelui şi arborelui traheobronşic în scop diagnostic, biopsierea leziunilor suspecte, aspirarea sputei din bronhii pentru efectuarea culturilor.

În scop terapeutic prin bronhoscopie se realizează: controlul sângerării din bronhii, îndepărtarea corpilor străini, aspirarea secreţiilor în caz de obstrucţie sau atelectazie postoperatorie, iradierea endobronşică cu iridiu.

Citoscopia - vizualizarea directă a uretrei şi a vezicii urinare în vederea stabilirii diagnosticului, efectuarea biopsiei de prostată, recoltarea urinei direct din uretere,

identificarea sursei de hematurie. În scop terapeutic se foloseşte pentru rezecţia tumorilor mici, plasarea cateterelor în pelvisul renal, hemostază, pentru iradierea tumorilor.

Histeroscopia - examinarea directă a cavităţii uterine cu ajutorul unui endoscop subţire introdus pe cale vaginală prin colul uterin.

Esofagogastroduodenoscopia - (endoscopia gastrointestinală superioară, gastroscopia) - permite vizualizarea directă a mucoasei tractului gastrointestinal superior. Prin esofago-gastroscopie se poate efectua o biopsiere a formaţiunilor suspecte, îndepărtarea corpilor străini, oprirea sângerării.

Laparoscopia - vizualizarea directă a organelor abdominale şi pelvine pentru stabilirea diagnosticului şi realizarea unor intervenţii chirurgicale cu minimum de disconfort şi recuperare rapidă.

Mediastinoscopia - vizualizarea directă a spaţiului cuprins între stern şi cei doi plămâni unde se află traheea, esofagul, cordul şi marile vase, timusul şi ganglionii limfatici. Permite efectuarea biopsiei ganglionilor limfatici.

Toracoscopia - vizualizarea pleurei, plămânilor şi mediastinului pentru identificarea şi stadializarea neoplasmului, evidenţierea metastazelor, emfizemului, infecţiei pulmonare şi obţinerea fragmentelor tisulare pentru biopsii. ↓

Rectosigmoidoscopia (sigmoidoscopia, proctoscopia, anoscopia) - examinarea endoscopică a anusului, rectului şi sigmoidului şi obţinerea fragmentelor de ţesut pentru biopsie; îndepărtarea polipilor, obliterarea hemoroizilor. ↓

Colposcopia - vizualizarea vaginului, colului uterin (cervixului) şi vulvei pentru evaluarea unor leziuni şi obţinerea fragmentelor din zonele suspecte pentru biopsie.

Colonoscopia - vizualizarea mucoasei întregului colon, valvei ileocecale şi ileonului terminal pentru evidenţierea cancerului de colon, polipilor, inflamaţiilor intestinale, malformaţiilor, hemoroizi şi pentru efectuarea unor manevre chirurgicale endoscopice.

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN EFECTUAREA EXAMENELOR ENDOSCOPICE OBIECTIVE :

Examinarea cavităţilor unor organe Îndepărtarea corpilor străini Recoltarea biopsiei Efectuarea intervenţiilor chirurgicale

NECESAR MATERIALE : Aparatul endoscopic Măşti, mănuşi, ochelari Tampoane, comprese Spray anestezic, medicamente recomandate de medic Tăviţă renală Materiale pentru biopsie Material de dezinfecţie Sursa de lumină

ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ

Identificaţi pacientul Identificaţi cunoştinţele pacientului referitoare la examen Explicaţi pacientului necesitatea efectuării examenului recomandat de medic şi

riscul Explicaţi modul de desfăşurare al examenului Obţineţi consimţământul sau verificaţi dacă a fost obţinut de medic Informaţi pacientul că se face anestezie şi descrieţi senzaţiile pe care le poate

avea Informaţi asupra duratei examenului

PREGĂTIREA FIZICĂ: Se atrage atenţia pacientului asupra regimului sau a restricţiilor alimentare

Se verifică dacă au fost respectate Se goleşte cavitatea de examinat, dacă este copil se face spălarea dacă medicul

recomandă Se face test de sensibilitate la xilină cu o zi înainte Se fac testele de coagulare Se administrează sedative cu o seară înainte, la recomandarea

mediculuiPARTICIPAREA LA EFECTUAREA PROCEDURII :Se identifică pacientul. Se verifică recomandarea în foaia de observaţieSe verifică dacă pacientul a respectat recomandările, privind pregătirea specificSe evaluează resursele fizice şi starea pacientului pentru a stabili modalitatea de transport la camera de endoscopie sau la sala de operaţie Se pregătesc materialele care însoţesc bolnavul (foaia de observaţie, dosarul de nursing) Se însoţeşte pacientul la camera de endoscopieSe ajută pacientul să se dezbrace şi să se aşeze pe masa de examinare Se asigură poziţia corespunzătoare examenului Se servesc medicului instrumentele şi celelalte materiale în funcţie de examenul recomandat şi scopul acestuiaSe schimbă poziţia pacientului la cererea medicului şi se supraveghează starea acestuia Se informează medicul cu privire la modificările observate Se ajută pacientul să coboare după masa de endoscopie şi să se îmbrace ÎNGRIJIREA ULTERIOARA A PACIENTULUI:Se ajută pacientul să se aşeze pe patSe supraveghează şi se notează funcţiile vitale Se atenţionează să nu mănânce un timp variabil în funcţie de examenSe discută cu pacientul despre jena resimţită pe traiectul introducerii aparatelor şi se explică ce trebuie să facăSe asigură repausul alimentar după examen în funcţie de anestezie şi organul examinat Se verifică eliminările (după caz) pentru a identifica sângerarea, mai ales după biopsie REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ :Se curăţă materialele folosite şi se pregătesc pentru sterilizareSe aşează materialele în dulapuri speciale Se colectează materialele de unică folosinţă în containere speciale, conform P.U. Se trimit la laborator materialele recoltate pentru biopsie

Spălaţi mâinileNOTAREA PROCEDURII :Data, ora efectuării examenuluiNumele persoanei care a efectuat examenulComportamentul pacientului EVALUAREA PROCEDURII :Bilanţ pozitiv:Pacientul prezintă stare generală bună, nu acuză discomfortObservaţiile făcute în timpul examenului sunt liniştitoare pentru pacient Bilanţ negativ-intervenţii: Pacientul acuză jenă - Se explică pacientului că va dispare în ziua următoare şi se sfătuieşte ce are de făcut în funcţie de organul examinatSângerarea traseului Se anunţă medicul pentru a stabili conduitaSe pregătesc la îndemână medicamente hemostatice şi materiale pentru administrarePrezintă febră, dispnee, dureri abdominale Se explică pacientului că febra dispare în 24 de ore Se anunţă medicul dacă pacientul prezintă dispnee, dureri abdominale

Capitolul XI

SONDAJE, SPĂLĂTURI, CLISME11. 1. Sondajul nazogastric11. 2. Tubajul duodenal11. 3. Sondajul vezical la femeie11. 4. Sondajul vezical la barbaţi11. 5. Spălatura vezicală11. 6. Spălatura vaginală11. 7. Clisma evacuatoareFişa 11. SONDAJE, SPĂLĂTURI, CLISME11. 1. SONDAJUL NAZOGASTRIC11. 1. 1. INTRODUCEREA SONDEIOBIECTIVE:Introducerea unei sonde în stomac pentru evacuarea conţinutului sau aspiraţie continuăIntroducerea alimentelor în stomac sau a medicamentelorEfectuarea unor teste diagnosticeCurăţirea mucoasei de exsudate şi substanţe străine depuseNECESAR MATERIALE:Tavă medicală Sonde gastrice sterile de diferite mărimi

Seringă de 20ml;Seringă Guyon sterilă StetoscopTăviţă renalăSoluţie pentru lubrefiere(aqua gel)Mănuşi de unică folosinţăVas colector pentru lichidul evacuat sau pungă colectoareLeucoplastPahar cu apăProsoape, şerveţele din hârtiePahar cu apă pentru proteza dentarăETAPE: PREGĂTIREA PSIHICĂ:Explicaţi pacientului scopul şi necesitatea tubajuluiObţineţi consimţământul şi colaborarea Informaţi pacientul privind modul de desfăşurare a procedurii şi a duratei acesteiaAsiguraţi intimitateaPREGĂTIREA FIZICĂÎndepărtaţi proteza dentară dacă există şi plasaţi-o într-un pahar cu apăRugaţi pacientul să-şi sufle nasul sau curăţaţi nasul dacă este necesarAlegeţi nara cea mai funcţională punând pacientul să respire alternativ pe o nară şi pe cealaltă;Aşezaţi pacientul în poziţie şezândă sau semişezândăEFECTUAREA PROCEDURII:Alegeţi şi verificaţi materialele în funcţie de obiectivul stabilitVerificaţi recomandarea medicalăIdentificaţi pacientul şi transportaţi materialele în salonInstruiţi pacientul cum să înghită

Aşezaţi pacientul în poziţia aleasă şi plasaţi sub bărbia acestuia un prosopSpălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşileEstimaţi lungimea necesară pentru ca sonda să ajungă în stomac procedând astfel:Măsuraţi distanţa dintre lobul urechii şi vâful nasului şi apoi de la vârful nasului până la apendicele xifoidianÎnsemnaţi locul celor două măsurători cu benzi subţiri de leucoplast sau notaţi distanţele dacă sonda este gradatăLubrifiaţi sau umeziţi vârful sondei pentru a asigura înaintarea, pentru a reduce fricţiunea şi iritaţiilePlasaţi o tăviţă renală sub bărbia pacientului eventual să o menţină singur sau apelaţi la ajutorIntroduceţi sonda cu delicateţe prin nara selectată îndreptând-o spre spate şi în jos înaintând încet până ajunge în faringeAvansaţi cu sonda rugând pacientul să înghită până ajunge la primul semn.Favorizaţi înghiţirea sondei dând pacientului cantităţi mici de apă cu paiul (dacă este cazul)Supravegheaţi starea pacientului deoarece pot apare: cianoza, tulburări respiratorii, situaţie în care sonda a ajuns în traheeRugaţi pacientul să înghită încet până la al doilea semnControlaţi poziţia sondei prin una din următoarele metode;Conectaţi o seringă la capătul liber al sondei şi conţinutul stomacalConectaţi o seringă la capătul liber al sondei şi introduceţi 30 cm3 deaer ascultând cu stetoscopul plasat pe epigastru, zgomotele produse de intrarea aeruluiIntroduceţi capătul liber al sondei într-un pahar cu apă.Nu trebuie să iasă bule de aer

Verificaţi radiologic dacă este cazulFixaţi sonda pe nas cu leucoplast astfel încât să nu împiedice vederea şi să nu preseze nasulFixaţi eventual partea liberă a sondei având grijă să lăsaţi o buclă (de la nas până la locul fixării) care să-i permită pacientului mişcarea lejeră a capului

Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodăContinuaţi tubajul conform obiectivului urmăritClampaţi sonda sau aplicaţi un dop între două folosiri, ataşaţi punga colectoare în funcţie de obiectivul tubajuluiÎNGRIJIREA PACIENTULUI Observaţi faciesul şi respiraţia pacientuluiAsiguraţi igiena orală, mucoasa să fie curată şi umedăObservaţi nările şi evetualele semne de iritaţieVerificaţi permeabilitatea sondeiRedaţi pacientului proteza, dacă nu există alte recomandări ale mediculuiREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂÎndepărtaţi materialele folositeGoliţi recipientele (dacă este cazul) şi curăţaţiAşezaţi materialele în dulapuri sau în alte locuri destinate păstrăriiNOTAREA PROCEDURIIData, ora efectuării/introducerii sondei, tipul tubajului, durata şi mărimeasondei folositeToleranţa pacientului la procedurăMetode folosite pentru controlCantitatea, culoarea, consistenţa, mirosul lichidului extrasPrezenţa unor semne de iritaţie şi dificultăţi în introducerea sondeiEVALUAREA PROCEDURII:Bilanţ pozitiv:Pacientul este colaborant şi demonstrează înţelegerea informaţiilorSonda este introdusă fără dificultateSonda este permeabilăPacientul nu acuză disconfort major .Bilanţ negativ-intervenţii:Pacientul nu colaboreazăExplicaţi-i cu răbdare importanţa procedurii şi la nevoie anunţaţi mediculFolosiţi un spray anestezic, dacă medicul recomandă, pentru a îndepărta senzaţiile neplăcuteSonda nu înaintează la nivelul orificiului nazalEste posibilă o obstrucţie; retrageţi sonda şi încercaţi din nou cu răbdarePacientul tuşeşte, se cianozează, prezintă tulburări respiratorii pentru că sonda a ajuns în traheeRetrageţi uşor sonda, lăsaţi pacientul să se liniştească şi încercaţi din nou manevrând sonda cu blândeţePacientul acuză disconfort, iritaţie, senzaţie de vomă, greaţăSfătuiţi pacientul să respire profund pentru a combate greaţaAjutaţi pacientul să-şi susţină sau susţineţi tăviţa renală, în caz de vomăAnunţaţi medicul în caz de iritaţie şi aplicaţi măsurile stabilite de acestaSonda se încolăceşte în stomacApreciaţi corect prin măsurători profunzimea la care va fi introdusă sondaRetrageţi puţin sonda până la diviziunea 55-60 sau până la al doilea marcaj

11. 1. 2. ÎNDEPĂRTAREA SONDEI

OBIECTIVÎndepărtarea sondei folosite pentru tubajul nazogastricNECESAR MATERIALE Tavă sau măsuţă pentru materiale Şerveţele (prosop) de hârtie Mănuşi de unică folosinţă Tăviţa renală Aleză, prosop Muşama pentru protecţia lenjeriei pacientului şi a patului Pahar cu apăEFECTUAREA PROCEDURII: Verificaţi indicaţia medicului pentru retragerea sondei Aduceţi materialele lângă patul pacientului Explicaţi procedura Aşezaţi pacientul în poziţie şezândă sau semişezândă în funcţie de starea acestuia Puneţi muşamaua şi aleza pe pieptul pacientului Spălaţi mâinile, îmbrăcaţi mănuşi Închideţi sonda Îndepărtaţi leucoplastul cu blândeţe de pe nas Instruiţi pacientul să inspire şi să rămână în apnee Apucaţi sonda cu o mână, presaţi şi retrageţi încet cu o mişcare uşoară, până aproape de faringe, apoi mai rapid Ghidaţi sonda cu cealaltă mână folosind un prosop de hârtie şi prinzând capătul sondei pe măsură ce este retrasă Rugaţi pacientul să respire normal Oferiţi pacientului un pahar cu apă pentru a-şi clăti guraÎNGRIJIREA PACIENTULUI Observaţi faciesul pacientului Aşezaţi pacientul într-o poziţie comodă Curăţaţi nările şi observaţi eventualele iritaţiiREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂÎndepărtaţi materialele folositeMăsuraţi (dacă este cazul) lichidul eliminatÎndepărtaţi mănuşile, spălaţi mâinileNOTAREA PROCEDURIIOra îndepărtării sondei şi comportamentul pacientului, cantitatea, aspectullichiduluiEVALUAREA PROCEDURII:Bilanţ pozitiv: Îndepărtarea sondei a decurs fără incidente Pacientul exprimă stare de confortBilanţ negativ-intervenţii:Pacientul exprimă disconfort din următoarele cauze:Sonda nu a fost închisă şi pensată, conţinutul s-a scurs în faringePreveniţi prin executarea corectă a extragerii;

Prezintă iritaţii din cauza lezării mucoasei prin compresiune sau a asperităţilor vârfului sondeiPreveniţi prin controlul repetat al aspectului mucoaseiFolosiţi sonde de dimensiuni corespunzătoare vârstei pacientului, scopului şi recomandării medicale

11. 2. TUBAJUL (SONDAJUL) DUODENALOBIECTIVE:Introducerea unei sonde până în duoden (dincolo de pilor) pentru extragerea conţinutului în vederea unor teste de diagnosticDrenarea căilor biliareIntroducerea unor lichide hidratante şi nutritive, a unor medicamenteAspiraţie continuă la bolnavii chirurgicali.NECESAR MATERIALE:Tavă sau cărucior pentru materialeSonde sterile Einhorn (sau Miller-Aboit)

2 seringi de 20 ml, seringă Guyon, perfuzoareMănuşi de cauciuc de unică folosinţăPensă pentru clamparea sondeiLeucoplastAleză, prosopPernă cilindrică sau un sul dintr-o păturăTăviţă renalăMateriale în funcţie de obiectiv: stativ cu eprubete, soluţie de Sulfat de magneziu 33%, hârtie de turnesol, medii de cultură, ulei de măsline, novocaină, soluţii pentru hidratare sau alimentare, medicamente, recipiente pentru colectarea lichidului de aspiraţie sau pungi colectoareParavane pentru izolarePahar cu apă ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:Explicaţi pacientului scopul şi necesitatea tubajuluiObţineţi consimţământul şi colaborareaInformaţi pacientul privind modul de desfăşurare a procedurii şi a duratei acesteiaAsiguraţi intimitateaPREGĂTIREA FIZICĂÎndepărtaţi proteza dentară dacă există şi plasaţi-o într-un pahar cu apă

Rugaţi pacientul să-şi sufle nasul sau curăţaţi nasul dacă este necesarAlegeţi nara cea mai funcţională punând pacientul să respire alternativ pe o nară şi pe cealaltă Aşezaţi pacientul în poziţie şezândă sau semişezândăEFECTUAREA PROCEDURII:11. 2. 1. Introducerea sondeiAlegeţi şi verificaţi materialele în funcţie de obiectivul stabilitVerificaţi recomandarea medicalăIdentificaţi pacientul şi transportaţi materialele necesare în salonInstruiţi pacientul cum să înghităAşezaţi pacientul în poziţia aleasă şi plasaţi sub bărbia acestuia un prosop Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşileEstimaţi lungimea necesară pentru ca sonda să ajungă în stomac procedând asfel:Măsuraţi distanţa dintre lobul urechii şi vârful nasului şi apoi de lavârful nasului până la apendicele xifoidianLubrifiaţi sau umeziţi vârful sondei pentru a asigura înaintarea, pentru a reduce fricţiunea şi iritaţiilePlasaţi o taviţă renală sub bărbia pacientului şi rugaţi-l eventual să o menţină singur sau apelaţi la ajutorIntroduceţi sonda cu delicateţe prin nara selectată îndreptând-o spre spate şi în jos înaintând încet până ajunge în faringeAvansaţi cu sonda rugând pacientul să înghită până ajunge la primul semnFavorizaţi înghiţirea sondei dând pacientului cantităţi mici de apă cu paiul (dacă este cazul)Supravegheaţi starea pacientului deoarece pot apare : tusea, cianoza, tulburări respiratorii situaţie în care sonda a ajuns în traheeRugaţi pacientul să inghită încet până la al doilea semnControlaţi poziţia sondei prin una din următoarele metodeConectaţi o seringă la capătul liber al sondei şi aspiraţi conţinutul stomacalConectaţi o seringă la capătul liber al sondei şi introduceţi 30 cm3 de aer ascultând cu stetoscopul plasat pe epigastru, zgomotele produse de intrarea aeruluiIntroduceţi capătul liber al sondei într-un pahar cu apă. Nu trebuie să iasă bule de aerVerificaţi radiologic dacă este cazulAsezaţi pacientul în decubit lateral drept cu capul mai jos, trunchiul uşor ridicat şi membrele inferioare flectate Introduceţi sub hipocondrul drept perna cilindrică sau sulul realizat din pătura rulată Aşezaţi în faţa pacientului o alezălnstruiţi pacientul să înghită încet continuând introducerea lentă a sondei 1 -2 cm la 3-5 min.Urmăriţi gradaţiile sondei pentru a observa ajungerea diviziunii 75-80 cm la orificiul narinei când sonda se află în duoden Verificaţi poziţia sondei prin una din următoarele metode:Introduceţi capătul liber al sondei într-o eprubetă şi observaţi dacă sescurge bilă de culoare galben aurie, dacă nu se scurge introduceţi câţiva ml de aer pentru a îndepărta eventualele mucozităţi şi aspiraţi cu seringa.Insuflaţi 60 ml aer prin sondă cu o seringă şi încercaţi să recuperaţi

după 1 min. Aspirarea unei cantităţi mai mici de 20 ml arată că sonda este în duodenIntroduceţi 10 ml lapte care nu mai pot fi recuperaţi dacă sonda este inDuodenControlul radiologicContinuaţi tubajul conform obiectivului urmăritFixaţi sonda dacă trebuie să rămână pe locMenţineţi sonda pe durata recomandată de medic11. 2. 2. Retragerea sondeiAnunţaţi pacientul când trebuie extrasă sondaIntroduceţi câţiva ml de aer pentru a goli lumenul sondei şi includeţi cu o pensăCoborâţi extremitatea liberă a sondei sub nivelul stomacului pentru a evita scurgerea eventualelor resturi din lumen în faringe sau în cavitatea bucalăRetragerea sondei în 3 paşiRugaţi pacientul să inspire şi să rămână în apnee timp în care retrageţi sonda până la nivelul stomaculuiRugaţi din nou pacientul să inspire şi procedaţi în continuare ca la retragerea sondei nazogastriceOferiţi pacientului un pahar cu apă pentru clătirea guriiÎNGRIJIREA PACIENTULUIObservaţi faciesul şi respiraţia pacientuluiAsiguraţi igiena orală cât timp se menţine sondaVerificaţi permeabilitatea sondeiÎn cazul hidratării sau nutriţiei închideţi sonda între două administrăriAsiguraţi-vă că pacientul stă într-o poziţie adecvată şi comodăDupă retragerea sondei ajutaţi pacientul să-şi clătească gura cu apă de mai multe ori

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂÎndepărtaţi materialele folositeCurăţaţi materialele refolosibile şi depozitaţi-le in locul corespunzătorNOTAREA PROCEDURIIData, ora efectuării/introducerii sondei, durataToleranţa pacientului la procedurăObiectivul procedurii şi îndeplinirea acestuiaEVALUAREA PROCEDURII:Bilanţ pozitiv:Pacientul este colaboram şi demonstrează înţelegerea informaţiilorSonda este introdusă fără dificultateObiectivul sondajului este îndeplinitBilanţ negativ-intervenţii:Pacientul nu colaborează.Explicaţii cu răbdare importanţa procedurii şi la nevoie anunţaţi mediculFolosiţi un spray anestezic, dacă medicul recomandă, pentru a îndepărta senzaţiile neplăcuteSonda nu înaintează la nivelul orificiului nazalEste posibilă o obstrucţie; retrageţi sonda şi incercaţi din nou cu răbdare

Pacientul tuşeşte, se cianozează, prezintă tulburări respiratorii pentru că sonda a ajuns în traheeRetrageţi uşor sonda, lăsaţi pacientul să se liniştească şi încercaţi din nou manevrând sonda cu blândeţePacientul acuză disconfort, iritaţie, senzaţie de vomă, greaţăSfătuiţi pacientul să respire profund pentru a combate greaţaAjutaţi pacientul să-şi susţină sau susţineţi taviţa renală, în caz de vomăAnunţaţi medicul în caz de iritaţie şi aplicaţi măsurile stabilite de acestaSonda se încolăceşte în stomac, nu trece de pilorPreveniţi prin înghiţire foarte lentăCombateţi spasmul piloric prin administrarea medicamentelor antispastice (la recomandarea medicului) sau prin neutralizarea acidităţii gastrice cu sol. De NaHC03 10% -20-40ml

11. 3. SONDAJUL VEZICAL LA FEMEIEOBIECTIVE:Introducerea unei sonde urinare în vezica urinară pentru a facilita scurgereaurinei în vederea:Obţinerii unei mostre de urină pentru examene de laboratorEvacuării conţinutului vezicii când aceasta nu se produce spontan sau în caz de incontinenţăSpălăturii vezicaleNECESAR MATERIALE:Tavă pentru materialeSonde urinare sterile (Foley, Nelaton) de diferite dimensiuni

Tăviţă renalăMănuşi sterile şi mănuşi de unică folosinţăSoluţii dezinfectante, tampoane şi comprese sterile SeringiSer fiziologic sau apă sterilăSoluţii sterile pentru lubrifierea sondeiPungi colectoareMateriale pentru toaleta organelor genitaleAleză absorbantă1 -2 eprubete sterile, 1 - 2 eprubete curate şi uscateETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:Informaţi pacienta cu privire la necesitatea sondajuluiObţineţi consimţământul şi colaborarea acesteiaPREGĂTIREA FIZICĂ:Aşezaţi pacienta în poziţie ginecologicăAsiguraţi intimitatea pacientei prin izolare cu paravanEFECTUAREA PROCEDURII:Identificaţi pacientaVerificaţi recomandarea medicalăProtejaţi patul cu aleză Îndepărtaţi perna şi pliaţi păturaLăsaţi accesibilă numai regiunea vulvarăSpălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi de unică folosinţăEfectuaţi toaleta regiunii vulvare cu apă şi săpun sau dezinfectaţi organele genitale folosind 6 tampoane: tampoanele 1 şi 2 -pentru labiile mari, tampoanele 3 şi 4 - pentru labiile mici, tampoanele 5 şi 6 - pentru meatul urinar

Îndepărtaţi materialele folosite pentru toaletă şi aşezaţi între coapsele pacientei tăviţa renalăSchimbaţi mănuşile de unică folosinţă cu cele sterileEvidenţiaţi meatul urinarDezinfectaţi orificiul uretral de sus în jos, folosind 2-3 tampoanePrindeţi sonda între degetele mediu şi inelar ale mâinii dominanteLubrifiaţi în întregime Orientaţi vârful sondei în sus, ţinând-o ca pe un creion în timpul scrisuluiIntroduceţi sonda în uretră la o adâncime de 4-5 cm

Continuaţi sondajul în funcţie de scopul propus: evacuare, recoltare, spălaturăÎNGRIJIREA PACIENTULUIAjutaţi pacienta să se îmbraceReaşezaţi perna şi înveliţi pacientaAşezaţi pacienta în poziţie comodăVerificaţi dacă pacienta acuză disconfortREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂColectaţi deşeurile în recipiente specialeÎndepărtaţi mănuşileSpălaţi şi dezinfectaţi mâinileNOTAREA PROCEDURIIData, ora, scopul sondajuluiNumele persoanei care a efectuat proceduraAspectul şi cantitatea urinii eliminate / colectateEVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:Pacienta exprimă stare de confortSondajul s-a efectuat fără incidenteBilanţ negativ-intervenţii:Sonda nu se poate introduceAlegeţi sonda mai subţireControlaţi dacă poziţia sondei este corectăVerificaţi dacă pacienta nu are malformaţii ale meatului urinarSonda a fost desterilizată în timpul manevrelorSchimbaţi sondaPacienta acuză dureri, sângereazăAnunţaţi mediculSonda este înfundată cu cheaguri de sânge sau mucusÎncercaţi să desfundaţi prin aspirareSchimbaţi sonda

11. 4. SONDAJUL VEZICAL LA BĂRBATOBIECTIVE:Introducerea unei sonde urinare în vezica urinară pentru a facilita scurgereaurinei în vederea:

obţinerii unei mostre de urină pentru examene laboratorevacuării conţinutului vezicii când aceasta nu se produce spontan sau în caz de incontinenţăefectuării spălaturii vezicaleNECESAR MATERIALE:Tavă pentru materialeSonde urinare sterile (Foley, Nelaton) de diferite dimensiuniTăviţă renalăMănuşi sterile şi mănuşi de unică folosinţăSoluţii dezinfectante, tampoane şi comprese sterileSeringiSer fiziologic sau apă sterilăSoluţii sterile pentru lubrifierea sondeiPungi colectoareMateriale pentru toaleta organelor genitaleMuşama, traverse1-2 eprubete sterile, 1-2 eprubete curate şi uscateETAPE:PREGATIREA PSIHICĂ:Informaţi pacientul cu privire la necesitatea sondajuluiObţineţi consimţământul şi colaborarea pacientuluiAsiguraţi intimitatea cu ajutorul uni paravanPREGATIREA FIZICĂ:Aşezaţi pacientul în decubit dorsal, cu picioarele întinse şi uşor depărtate, cu o pernă tare sub bazinEFECTUAREA PROCEDURII:Identificaţi pacientulVerificaţi recomandarea medicalăAşezaţi pacientul în poziţia recomandatăProtejaţi patul cu aleză Spălaţi mâinile şi îmbrăcaţi mănuşi (de unică folosinţă)Efectuaţi toaleta glandului cu apă şi săpunDezinfectaţi glandul şi meatul urinar folosind 3 tampoane, cu ser fiziologic şi soluţie antisepticăFolosiţi al patrulea tampon pentru a dezinfecta încă o dată numai meatul urinarÎndepărtaţi materialele folosite pentru toaletăSchimbaţi mănuşile de unică folosinţă cu cele sterileEvidenţiaţi meatul urinarPrindeţi sonda cu mâna dominantă şi lubrifiaţi în întregime

Prindeţi extremitatea liberă a sondei între degetul mic şi inelarIntroduceţi sonda în uretră la o adâncime de 10-15 cm, ţinând, cu cealaltă mână, penisul cât mai bine întinsContinuaţi sondajul în funcţie de scopul propus: evacuare, recoltare, spălăturăRecalotaţi prepuţul la sfârşitul proceduriiINGRIJIREA PACIENTULUIAjutaţi pacientul să se îmbraceAşezaţi pacientul în poziţie comodăVerificaţi dacă pacientul acuză disconfortREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂColectaţi deşeurile înrecipiente specialeÎndepărtaţi mănuşileSpălaţi şi dezinfectaţi mâinileNOTAREA PROCEDURIIData, ora, scopul sondajuluiNumele persoanei care a efectuat proceduraAspectul şi cantitatea urinii eliminate / colectateEVALUAREA PROCEDURII:Bilanţ pozitiv: Pacientul exprimă stare de confort Sondajul s-a efectuat fără incidenteBilanţ negativ-intervenţii:Sonda nu se poate introduceAlegeţi sonda mai subţireControlaţi dacă poziţia sondei este corectăVerificaţi dacă pacientul nu are malformaţii/stricturi ale meatului urinarSonda a fost desterilizată în timpul manevrelorSchimbaţi sondaPacientul acuză dureri, sângereazăAnunţaţi medicul

Sonda este înfundată cu cheaguri de sânge sau mucusÎncercaţi şi desfundaţi prin aspirareSchimbaţi sonda

11. 5. SPĂLĂTURA VEZICALĂOBIECTIVE:Introducerea printr-o sondă a unei soluţii medicamentoase în vezica urinară,pentru îndepărtarea exsudatelor patologice şi pentru pregătirea în vederea unor explorări(cistoscopic, pielografie);Profilaxia şi tratamentul complicaţiilor în cazul sondei a demeure.NECESAR MATERIALE:Materialele pentru sondajul vezical:1 litru soluţie pentru spălătură, recomandată de medic(Rivanol 0,1-2%, nitrat de Ag 1-4%Seringa GuyonETAPE:Se face ca la sondajul vezical(vezi fişele corespunzatoare)EFECTUAREA PROCEDURII:Executaţi paşii de la sondajul vezical evacuatorAdaptaţi la sondă seringa Guyon şi ↓ 80-100ml soluţie încălzită la 37˚ cu o presiune moderatăDetaşaţi seringa şi lăsaţi lichidul să se scurgăRepetaţi operaţia de câteva ori până când lichidul eliminat este limpedeÎNGRIJIREA PACIENTULUILa fel ca la sondajul vezicalÎnchideţi sonda Foley sau adaptaţi o pungă colectoare dacă pacientul are sonda permanentăNOTAREA PROCEDURIIData, ora, soluţia folosită, aspectul lichiduluiComportamentul pacientului în timpul procedurii;EVALUAREA PROCEDURII:Bilanţ pozitiv:Pacientul exprimă stare de confort, nu acuză dureriNu sunt semne de infecţie urinară, urina este limpedeBilanţ negativ-intervenţii:Infundarea sondei cu exudate sau cheaguri de sângeInsuflaţi aer sau câţiva ml soluţie dezinfectantăLezarea uretrei şi posibilă infecţieObservaţi aspectul meatului urinar şi aspectul uriniiMăsuraţi temperatura corpuluiAnunţaţi medicul dacă constataţi vreun semn de infecţieRecoltaţi o probă de urină pentru a fi examinată la laborator

11. 6. SPĂLATURA VAGINALĂOBIECTIVE:Curăţirea regiunii de secreţiiÎndepărtarea mirosuluiPrevenirea iritaţiei şi escoriaţiei

Prevenirea infecţieiPromovarea confortului.NECESAR MATERIALE:Canula vaginală cu duza perforată (pentru reducerea presiunii lichidului)Soluţie la temperatura corpului (cantitatea şi tipul recomandate de medic)Irigator curat

PensăGel pentru lubrifiereTub de cauciuc cu pensă sau tub din material plastic cu clemăTampoane de vatăStativ pentru suspendarea irigatoruluiAleză absorbabilăPledMănuşi sterileETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:Instruiţi pacienta şi explicaţi procedura şi motivele pentru care s-a recomandatInstruiţi pacienta să stea liniştită şi relaxată, să comunice eventualelesenzaţii neplăcuteObţineţi consimţământulPREGĂTIREA FIZICĂ:Asiguraţi intimitateaInstruiţi pacienta să-şi golească vezicaAsiguraţi poziţia corectă (ginecologică)EFECTUAREA PROCEDURII:Asamblaţi echipamentul şi verificaţi temperatura lichiduluiIdentificaţi pacientaVerificaţi recomandarea medicalăExplicaţi desfăşurarea proceduriiVerificaţi dacă pacienta şi-a golit vezicaAşezaţi pacienta pe masa ginecologicăÎnveliţi pacienta cu un pled şi aşezaţi aleza sub pacientăSpălaţi mâinile

Clampaţi tubul şi puneţi în irigator soluţia la temperatura corpuluiDeclampaţi tubul, evacuaţi aerul şi reclampaţiÎmbrăcaţi mănuşi sterileSpălaţi perineul cu tampoane de vată umezite cu apă caldăÎncepeţi curăţirea dinspre partea anterioară spre spate, folosind tamponul o singură datăLubrifiaţi canula cu gel sau vaselinăAgăţaţi punga/irigatorul în stativ la o înălţime de 50-70 cm de la simfiza pubianăÎndepărtaţi cu o mână labiile iar cu cealaltă introduceţi canula în vagin, înclinând-o spre faţă apoi spre spatele pacientei; introduceţi aproximativ 8 -10cm (la 10 -11cm se atinge fundul de sac vaginal)Îndepărtaţi pensa şi permiteţi soluţiei să curgă sub forţa gravitaţiei; rotiţi cu blândeţe canula în timpul irigaţieiClampaţi tubul înainte de terminarea lichidului şi indepărtaţi canula cu blândeţePermiteţi pacientei să stea pe masă câteva minute pentru a elimina lichidul în totalitateSpălaţi regiunea vulvară cu apă şi săpun şi uscaţi bine cu un prosopExaminaţi aria perinealăExaminaţi aspectul lichidului; dacă lichidul conţine mucus, puroi sau sânge prezentaţi mediculuiÎndepărtaţi mănuşileÎNGRIJIREA PACIENTEIConduceţi pacienta la pat şi aşezaţi-o într-o poziţie confortabilăVerificaţi dacă pacienta are dureriInstruiţi pacienta cum să-şi facă singură spălătura dacă este nevoieREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂDezasamblaţi materialeleSpălaţi materialele folosite şi aşezaţi-le în dulapSpălaţi mâinileNOTAREA PROCEDURIIData, ora, soluţia folosită, numele persoanei care a efectuat irigaţiaOrice observaţie legată de starea pacientei sau aspectul local; durere,iritaţie, scurgeriDacă pacienta a înţeles informaţiileEVALUAREA PROCEDURII:Bilanţ pozitiv:Spălătura s-a desfăşurat fără incidente, pacienta se simte binePacienta este cooperantă şi demonstrează înţelegerea informaţiilor primitePacienta este capabilă să-şi efectueze spălăturaBilanţ pozitiv-intervenţii:Pacienta acuză senzaţii neplăcute, durereVerificaţi: temperatura soluţiei, presiunea şi viteza de scurgereVerificaţi dacă pacienta şi-a golit vezicaScădeţi presiunea prin coborârea irigatorului sub 50cm

11. 7. CLISMA EVACUATORIEOBIECTIVE:Introducerea prin anus în rect şi colon a unor lichide pentru îndepărtarea materiilor fecaleNECESAR MATERIALE:

Masă de tratament sau tavăTrusa de clismă de unică folosinţăTăviţă renalăAleză absorbabilăCearşafCasoletă cu comprese sterileMaterial pentru toaleta perinealăBazinetStativ pentru irigatorApă caldă 35 – 37grade C (500-1000 ml adulţi, 250 ml adolescenţi şi, 150 ml copii)Sare(1 linguriţă/1 l apă)/ulei(4 linguri/1 1 apă)/glicerină(40g/500ml apă)/săpun(1 linguriţă rasă/1 l apă)ETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ:Explicaţi pacientului procedura, solicitânnu-i colaborareaExplicaţi scopul procedurii, efectele aşteptate dar şi eventualele efecte nedoriteObţineţi consimţământul informatPREGĂTIREA FIZICĂ:Asiguraţi intimitatea pacientului(paravan)Dezbrăcaţi partea inferioară a corpului pacientuluiPoziţionaţi pacientul în decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng întins şi membrul inferior drept flectat , cu anusul expus sau în decubil dorsal cu membrele inferioare flectate (în funcţie de starea şi confortul pacientului)Aşezaţi aleza sub bazinul pacientuluiAşezaţi bazinetul sub regiunea sacrală şi acoperiţi pacientul cu o învelitoareEFECTUAREA PROCEDURII:Verificaţi prescripţiaSpălaţi-vă pe mâini cu apă şi săpunÎmbrăcaţi mănuşile de unică folosinţăPoziţionaţi irigatorul(recipientul) pe stativ la o înălţime de 45 cm deasupra nivelului anusului pacientului şi eliminaţi aerul din tubul irigatorului după care închideţi circuitulLubrifiaţi canula rectală pe o lungime de 5-7 cm(setul de unică folosinţă pentru clismă poate avea canula prelubrifiată)Îndepărtaţi fesele pacientului cu mâna stângă iar cu mâna dreaptă introduceţi canula 7-10 cm prin anus în rect, perpendicular pe suprafaţa subadiacentă, cu vârful îndreptat înainte, în direcţia vezicii urinare, prin mişcări de rotaţie, până învingeţi rezistenţa sfincterului analDacă rezistenţa se menţine şi după trecerea de anus, lăsaţi să se scurgă o cantitate mică din soluţia pentru clismă, retrageţi puţin canula şi apoi continuaţi introducerea, rugând pacientul să respire adânc de câteva ori – Nu forţaţi introducerea canulei!Îndreptaţi vârful canulei în axul ampulei rectaleDeschideţi circuitul şi introduceţi soluţia încet, pe o perioadă de 5–10 minute, comunicând în permanenţă cu pacientul pentru a afla cum se simteÎnainte de terminarea soluţiei pensaţi tubul, extrageţi canula rectală şi aşezaţi-o în tăviţa renalăExplicaţi-i pacientului că este nevoie să reţină soluţia timp de 10-15 minute

Aduceţi pacientul în decubit lateral drept şi peste câteva minute în decubit dorsal pentru a facilita pătrunderea lichidului la o adâncime mai mare(dacă este posibil şi nu există contraindicaţii)Dacă pacientul se poate deplasa, va merge la toaletă -atenţionaţi pacientul să nu tragă apă înainte de a vă chema pentru a vedea rezultatul clismei!Folosiţi bazinetul pentru captarea scaunului, la pat, în cazul pacienţilor imobilizaţiÎnlăturaţi mănuşile şi aruncaţi-le în recipientul special destinatSpălaţi-vă pe mâiniÎNGRIJIREA PACIENTULUIDupă eliminarea scaunului verificaţi starea de igienă a zonei anale şi dacă este nevoie oferiţi pacientului apă, săpun şi prosopDacă pacientul este imobilizat efectuaţi toaleta zonei folosind un alt bazinet, urmând paşii descrişi în fişa "Captarea materiilor fecale în bazinet" Verificaţi aspectul, culoarea şi cantitatea materiilor fecale eliminateREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂÎndepărtaţi paravanul şi aerisiţi salonulÎndepărtaţi materialele utilizate iar pe cele refolosibile curăţaţi-le şi aşezaţi-le în locul obişnuit de depozitareAsiguraţi-vă că plosca a fost golită şi curăţatăSpălaţi-vă pe mâini cu apă şi săpunNOTAREA PROCEDURIIEfectuarea clismeiCantitatea, aspectul şi culoarea materiilor fecale în foaia de temperatură sau în planul de îngrijiriConsemnaţi eventuale aspecte patologice(culoare, consistenţă, prezenţa sângelui, puroiului, mucusului)Comportamentul pacientului pe durata proceduriiEVALUAREA PROCEDURIIBilanţ pozitiv:Pacientul exprimă confortConţinutul intestinal gros este eliminatMateriile fecale au aspect normalBilanţ negativ-intervenţii:Canula întâmpină rezistenţă după pătrunderea în anusNu forţaţi introducerea canuleiRetrageţi uşor, lăsaţi să curgă o cantitate mică de apă şi continuaţi introducerea cu mişcări uşoare de rotaţiePacientul acuză dureri, crampe, senzaţie puternică de defecaţiePresiunea sau viteza de introducere a lichidului este mare - opriţi câteva momente introducerea lichidului, coborâţi irigatorul sau reglaţi presiunea cu ajutorul robinetului(dacă există)Pacientul este slăbit şi nu poate reţine lichidulŢineţi fesele pacientului strânse ajutându-l să ţină lichidul

Capitolul XII. Fişa 12. PUNCŢIITIPURI DE PUNCTII12. 1. Puncţia peritoneală12. 2. Puncţia pleurală12. 3. Puncţia rahidiană12. 4. Puncţia biopsie

NOŢIUNI GENERALEDEFINIŢIE:Pătrunderea cu ajutorul unui ac sau trocar într-o cavitate naturală sau neoformată (patologică) ori într-un organ parenchimatos cu scop explorator sau terapeutic. SCOP:Explorator: Precizarea existenţei naturii, aspectului şi compoziţiei lichidului dintr-o cavitate; studierea biochimică, bacteriologică şi citologică; Introducerea unor substanţe de contrast sau aer; Prelevarea unui fragment de ţesut pentru examen histopatologic. Terapeutic: Evacuarea colecţiei dintr-o cavitate atunci când produce fenomene de compresiune asupra organelor din jur, când jenează funcţia;Introducerea unor substanţe medicamentoasePRINCIPII GENERALE: Pregătirea psihică a pacientului în vederea obţinerii consimţământului informat;Respectarea condiţiilor de asepsie şi antisepsie: dezinfecţia regiunii, pregătirea materialelor sterile şi manevrarea aseptică, dezinfecţia mâinilor medicului şi ajutoarelor, utilizarea mănuşilor sterile. Pregătirea fizică a pacientului şi administrarea medicaţiei preprocedurale (sedarea, anestezie locală) Alegerea locului puncţiei în funcţie de scopul urmărit; Asigurarea poziţiei corespunzătoare scopului şi locului puncţionat; Supravegherea pacientului în timpul puncţiei şi după puncţie; Evacuarea lentă a colecţiilor pentru prevenirea hemoragiilor şi tulburărilor hemodinamice.Dezinfecţia şi pansarea locului înţepăturii, aplicarea a 1 -2 fire de sutură dacă este cazul; Notarea puncţiei în F.O. şi în dosarul de îngrijire;Etichetarea şi expedierea la laborator a produselor.TIPURI DE PUNCŢII:1. Puncţia pleurală(toracică) Pătrunderea cu ajutorul unui ac prin spaţiul intercostal până în cavitatea pleurală pentru recoltarea sau eliminarea conţinutului2. Puncţia peritoneală(abdominală)Pătrunderea cu un ac sau trocar prin peretele abdominal în fosa iliacă sau prin fundul de sac Douglas până în cavitatea peritoneală pentru determinarea prezenţei şi naturii lichidului sau evacuarea aces 3. Puncţia pericardicăPătrunderea în cavitatea pericardică pentru evacuarea lichidului care determină compresiune asupra miocardului.

4. Puncţia articulară Se face în: cavitatea articulară în artrite acute şi cronice cu colecţii seroase, serofibrinoase sau purulente, în hemartroze. Se recoltează lichid pentru examene de laborator, se combate compresiunea locală, se injectează medicamente, se face artroscopie. 5. Puncţia osoasă Pătrunderea cu un ac special în ţesutul spongios al unui os lat sau scurt pentru recoltarea măduvei în vederea examenelor microscopice pentru diagnosticarea bolilor de sânge, tumorilor şi pentru transplant de măduvă. 6. Puncţia rahidianăPătrunderea până în spaţiul subarahnoidian pentru măsurarea tensiunii lichidului cefalorahidian, recoltarea lichidului cefalorahidian pentru examene de laborator, administrarea unor medicamente sau substanţe de contrast, pentru realizarea anesteziei.7. Puncţia vezicii urinare Reprezintă o metodă de strictă necesitate în scop evacuator atunci când cateterismul nu se poate efectua.8. AmniocentezaPuncţia cavităţii amniotice este o metodă de obţinere a lichidului amniotic prin traversarea peretelui uterin pe cale abdominală sau vaginală în vederea studierii culorii şi constituenţilor în suspiciunea de sarcină patologică.

9. Puncţia colecţiilorConstă în introducerea unui ac într-o cavitate patologică cu scopul evacuării sau recoltării conţinutului pentru examene de laborator. 10. Puncţia biopsie Pătrunderea cu un ac special într-un organ parenchimatos sau ţesut cu scopul prelevării unui fragment ce va fi examinat histopatologic. Se efectuează puncţia: ficatului, splinei, pleurei, prostatei, ganglionilor limfatici, nodulilor mamari .

Fişa 12.1. PUNCŢIA PERITONEALĂ (PARACENTEZA)DEFINIŢIEReprezintă pătrunderea în cavitatea peritoneala cu ajutorul unui ac sau trocar prin traversarea peretelui abdominal. INDICAŢIIEvacuarea lichidului de ascită;La pacientul politraumatizat(hemoperitoneu)

În abdomenul acut chirurgical Pentru stabilirea revărsatului abdominal;Pentru dializa peritoneală SCOP : Explorator - pentru precizarea diagnosticuluiTerapeutic - pentru evacuarea lichidului peritoneal care provoacă tulburări respiratorii şi circulatorii prin presiunea exercitată asupra diafragmului NECESAR MATERIALE :Tavă medicală Ace groase sau trocare sterile de 3-4 mm diametru, prevăzute cu mandren; Seringi sterile de 20 ml, eprubete sterileSoluţie antiseptică (betadină sau alcool iodat); Casoletă cu comprese sterile; câmpuri sterile;Vas colector de 5-10 1,1-2 tăviţe renale;Xilină sau novocaină 1%; Mănuşi sterile; Cearşaf împăturit în trei în lungime sau centura abdominalaETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ: Se explică pacientului importanţa şi necesitatea procedurii, se comunică durata (aprox. 30 min). Se obţine consimţământul informat;PREGĂTIREA FIZICĂ: Se explică pacientului poziţia din timpul puncţiei; Se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative; Se măsoară circumferinţa taliei şi se cântăreşte pacientul;Se recomandă pacientului să-şi golească vezica urinară înainte de puncţie.EFECTUAREA PROCEDURII: Se aşează pacientul în decubit dorsal la marginea stângă a patului, uşor înclinat spre stânga, cu capul pe pernă. Se dezinfectează cu betadină zona care urmează a fi puncţionată (la unirea 1/3 internă cu 1/3 medie pe linia spino-ombilicală stânga - Monroe Richter). Se pregăteşte seringa cu xilină 1% şi se înmânează medicului care va efectua anestezia locală.

Se oferă medicului acul sau trocarul cu care puncţionează peretele abdominal circa 3-4 cm, perpendicular. Se retrage mandrenul de către medic şi se colectează lichid în eprubete sterile pentru examenele de laborator. Se ataşează apoi la trocar sau ac un tub de polietilenă care asigură scurgerea lichidului în vasul colector, dacă puncţia are rol evacuator.Se scurge lichidul în jet datorită presiunii intraabdominale nedepăşind 4-6 l la prima puncţie.Se scoate trocarul sau acul rapid la terminarea puncţiei. Pe locul înţepăturii se aplică bandaj compresiv din cearşaful împăturit în trei în lungime, pentru a evita decompresiunea bruscă. Se măsoară şi se notează din nou funcţiile vitale şi vegetative.Se măsoară circumferinţa taliei şi se cântăreşte pacientul pentru a se putea compara valorile cu cele iniţiale.Se monitorizează locul puncţiei cu atenţie.Se etichetează şi se trimit imediat probele la laborator. ÎNGRIJIREA PACIENTULUISe aşează pacientul în aşa fel încât locul puncţiei să fie cât mai sus. Se asigură în salon o temperatură optimă de 20-22 C° şi linişte pentru pacient Se menţine bandajul compresiv în jurul abdomenului 5-6 ore. Se supraveghează în permanenţă pacientul cel puţin 24 de ore după puncţie, anunţându-se medicul la orice suspiciune.Se oferă la pat pacientului toate materialele de care are nevoie. Se alimentează pacientul la pat.Se administrează medicaţia prescrisă şi se urmăresc efectele acesteia. REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Se colectează materialele folosite în recipiente speciale conform P. U. Se îndepărtează mănuşile.Se spală pe mâini cu apă curată şi săpun.NOTAREA PROCEDURII Notaţi: Procedura în dosarul de îngrijire, Foaia de Observaţie.

Data, ora, cantitatea, aspectul lichidului INCIDENTE Puncţie albă sau negativă prin astuparea acului sau absenţa lichidului în cavitate. Întreruperea bruscă a evacuării ca rezultat al aderării unei anse intestinale, epiploonului, false membraneACCIDENTESincopa - se produce rar prin iritaţie peritoneală în momentul puncţionării sau evacuării prea bruşte a lichidului. Hemoragie: parietală - prin lezarea arterelor epigastrice inferioare. intraperitoneală: prin lezarea splinei mărite la cirotici.digestivă: printr-o decompresiune bruscă la pacienţii cu potenţial hemoragic (cirotici, denutriţi, ulceroşi). Puncţionarea organelor cavitare (anse intestinale, vezică). Fistulă parietalăprin persistenţa paralelismului planurilor la locul puncţiei refacerii rapide şi masive a lichidului de ascită. Se evită prin masarea locului puncţiei, aplicarea de pansament steril şi bandaj abdominal compresiv.

Fişa 12. 2. PUNCŢIA PLEURALĂ(TORACOCENTEZA)DEFINIŢIE Prin toracocenteză se înţelege pătrunderea în cavitatea pleurală cu ajutorul unui ac sau cateter, prin peretele toracicSCOP Explorator(de diagnostic) : pentru stabilirea, analizarea şi determinarea originii revărsatului pleural. Terapeutic: evacuarea unei cantităţi de lichid pleural; lavajul cavităţii pleurale sau introducerea unor medicamente pentru ameliorarea durerii, dispneei şi celorlalte simptome asociate presiunii crescute intraperitoneale. evacuarea aerului pentru ameliorarea dispneeiINDICAŢII În prezenţa revărsatului pleural decelat clinic si radiologic în: PleureziiHemotoraxPneumotorax NECESAR MATERIALETavă medicală Trusa de toracocenteză sterilă care conţine: comprese sterile, câmpuri sterile; Soluţie antiseptică (betadină); Mănuşi sterile;Xilină l% - 20ml; Seringi sterile de 20 ml; Ace sterile lungi de 10-12 cm şi cu un diametru de 1 mm, cateter; 3 eprubete sterile;Tub de polietilenă;Borcane de sticlă de 1-2 l;

1-2 tăviţe renale; Medicamente prescrise de medic.ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ:Se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii: necesitate, importanţă, durată;Se obţine consimţământul scris al pacientului în cunoştinţă de situaţie. PREGATIREA FIZICĂ:Se aşează pacientul în funcţie de starea sa:Pe scaun, în poziţie şezând, îmbrăţişând spătarul acestuia pe care se aşează o pernă;La marginea patului cu toracele flectat anterior şi coatele sprijinite pe genunchi;

Decubit lateral cu hemitoracele afectat mai sus;Decubit dorsal cu toracele ridicat la 30-45 pentru combaterea dispneei;Se efectuează preanestezia la recomandarea medicului cu 1f. de atropină înainte de puncţie cu 15-30 min Se administrează un antitusiv prescris, dacă pacientul este tuşitor EFECTUAREA PROCEDURII: Se identifică pacientul; Se măsoară funcţiile vitale şi vegetative;Se aşează pacientul într-una din poziţiile amintite. Se dezinfectează locul puncţiei cu betadină; Se fixează câmpuri sterile deasupra şi dedesubtul locului puncţiei; Se pregăteşte seringa cu xilină 1%, se oferă medicului;Se oferă medicului acul cu care se va face puncţia;Se introduce acul în: Spaţiul 2 intercostal pe linia medie claviculară pentru evacuarea aerului Spaţiul 8-9 intercostal pe linia axilară posterioară pentru celelalte situaţii. Se extrage lichidul cu ajutorul unei seringi, şi al unui tub de polietilenă în formă de T; Se deconectează seringa de către medic şi se inseră cateterul de plastic retrăgându-se uşor acul; Se recoltează circa 50 ml fluid în 3 seringi pentru: dozarea proteinelor, glucozei şi stabilirea celulelor existente;

Se ataşează la cateter un tub de polietilenă pentru colectarea restului de lichid în vasul de sticlă; Se supraveghează ca evacuarea lichidului să se facă lent fără a depăşi 1200 ml pe puncţie pentru a evita E.P.A.Se scoate lent cateterul la sfârşitul procedurii; Se masează şi se pansează steril locul puncţiei; Se etichetează şi se trimite la laborator lichidul colectat pentru examen citologic şi biochimic;Se transportă pacientul la radiologie pentru efectuarea radiografiei de control (pentru evidenţierea unui eventual pneumotorax sau unei incomplete evacuări a lichidului pleural). Se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative.ÎNGRIJIREA PACIENTULUISe aşează pacientul confortabil în pat;Se monitorizează în permanenţă starea pacientului pentru a surprinde o eventuală: hemoptizie, emfizem subcutanat sau o altă complicaţie;Se oferă pacientului la pat toate materialele de care are nevoie;Se alimentează pacientul la pat mai întâi cu lichide: ceai, compot, cafea; Se administrează medicamente prescrise conform recomandărilor medicului; Se instruieşte pacientul pentru a-şi relua activitatea la circa o oră după examinarea de către medic. REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂSe colectează materialele folosite conform P. U.Se îndepărtează mănuşile.Se spală pe mâini cu apă curată şi săpun.NOTAREA PROCEDURIINotaţi:Procedura în Planul de îngrijire si Foaia de observaţie;Data, ora, aspectul lichidului;INCIDENTE ŞI ACCIDENTE :Puncţie albă - nu se obţine lichid; Înţeparea coastei; Aspirarea de sânge prin lezarea pachetului vascular intercostal; Edemul pulmonar acut prin evacuarea bruscă a colecţiei;Sincopă şi şoc pleural;Pneumotorax - prin pătrunderea aerului în cantitate apreciabilă prin acul de puncţie;Infecţie exogenă a cavităţii drenate sau a traiectului de puncţie: aceasta impune intervenţie chirurgicală prin desfiinţarea rapidă a cavităţii supurate şi antibioterapie ţintită.

Fişa 12. 3. PUNCŢIA RAHIDIANĂDEFINIŢIE Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu ajutorul unul ac special în spaţiul subarabnoidian la nivel: lombar (puncţia lombară); toracal (puncţia toracală); suboccipital (puncţia suboccipitală).SCOP

Explorator: Măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian (L.C.R.) şi prelevarea unei cantităţi pentru examene: citologice, biochimice, bacteriologice; În traumatismele cranio-cerebrale şi accidentele vasculare cerebrale pentru aprecierea aspectului L.C.R. - sanguinolent - semn de hemoragie; pentru măsurarea presiunii acestuia; Injectarea unor substanţe de contrast în mielografie Terapeutic:administrarea de anestezice, antibiotice sau a agenţilor antimicotici decomprimarea, în cazul în care presiunea L.C.R. este crescută (asociind cefalee şi edem papilar) INDICAŢIIîn meningite; traumatisme cranio-cerebrale şi AVC; lues; rahianestezie NECESAR MATERIALETavă medicală; Mănuşi sterile, câmpuri sterile, comprese sterile; Ace sterile pentru puncţie lungi de 11 cm, subţiri cu bizou scurt, prevăzute cu mandren şi uneori cu "introducer"; Soluţii dezinfectante (betadină sau alcool iodat); Seringi sterile de 2-5 ml; Eprubete sterile;1-2 tăviţe renale; Manometru Claude pentru măsurarea presiunii L.C.R Soluţii de injectat când este cazul;ETAPE :PREGĂTIREA PSIHICĂ: Se informează pacientul cu privire la efectuarea procedurii: necesitate, importanţă, durată; Se obţine consimţământul informat scris al pacientului. PREGĂTIREA FIZICĂ: Se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea sa, cu scopul şi locul puncţiei:Şezând cu capul flectat, umerii aplecaţi, spatele îndoit, coatele sprijinite pe genunchi, membrele inferioare sprijinite pe un scăunel; Se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul procedurii să nu se mişte.În decubit lateral: la marginea mesei de operaţie sau a patului, cu coapsele flectate pe abdomen şi gambele flectate pe coapse, capul în flexie maximă, coloana vetrebrală arcuită, umerii în plan vertical;Se asigură intimitatea pacientului cu paravan dacă procedura se execută la salon EFECTUAREA PROCEDURII: Se identifică pacientul;

Se aşează pacientul într-una din poziţiile amintite în funcţie de starea sa şi recomandarea medicului;Se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;Se controlează ca tempereratura camerei să fie de 20°C;Se dezinfectează locul puncţiei cu betadină; Se oferă medicului mănuşi sterile;Se oferă medicului acul de puncţie steril;Se supraveghează pacientul pe tot timpul puncţiei; Se oferă medicului monometrul Claude pentru a măsura presiunea L.C.R.; Se oferă medicului pe rând eprubetele pentru recoltarea L.C.R. în vederea diferitelor ex. de laborator; Se etichetează eprubetele şi se trimit imediat la laborator,Se oferă medicului seringile cu soluţii medicamentoase dacă puncţia se face în scop terapeutic;Se extrage brusc acul puncţiei de către medic la sfârşitul procedurii; Se masează locul puncţiei; Se aplică o compresă sterilă pe locul puncţiei şi se fixează cu romplastÎNGRIJIREA PACIENTULUI Se aşează pacientul foarte atent pe cărucior în poziţie orizontală şi la fel şi în pat;Se menţine pacientul fără pernă şi nemişcat cel puţin 6 ore până la 24 ore;Se alimentează pacientul la pat numai după 6 ore; Se oferă pacientului pernă după 24 ore; Se observă cu atenţie mişcările extremităţilor,Se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului;Se monitorizează în permanenţă pacientulREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Se colectează materialele folosite în recipiente speciale conform P. U.Se îndepărtează mănuşile. Se spală pe mâini cu apă curată şi săpun.NOTAREA PROCEDURIINotaţi:Procedura în dosarul de îngrijire si Foaia de observaţieData, ora, cantitatea, aspectul lichidului extras, precum şi tratamentul efectuat;Orice observaţie legată de starea pacientului;În ce scop a fost efectuată puncţia; Se specifică ce probe s-au recoltat şi când au fost trimise la laborator. INCIDENTE ŞI ACCIDENTE Puncţie albă determinată de introducerea defectuoasă a acului;Scurgere foarte lentă a lichidului din cauza hipotensiunii L.C.R.; Imposibilitatea puncţionării foarte frecventă la vârsnici din cauza osificării ligamentare şi la obezi (canalul rahidian situat profund);Puncţie traumatică (prin ac se exteriorizează sânge ca rezultat al efracţiei unui vas meningeal);Durere la nivelul unui membru pelvian prin puncţionarea unei rădăcini nervoase;Lipotimie mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la care puncţia se realizează în şezând;

Cefalee şi rahialgie, o complicaţie frecvent întâlnită care pare a fi determinată de scăderea presiunii L.C.R.;

Fişa 12. 4 PUNCŢIA BIOPSIE DEFINIŢIE Reprezintă introducerea unui ac special într-un organ parenchimatos sau ţesut, în vederea recoltării de celule sau a unui fragment tisular pentru efectuarea examenului histopatologic SCOP Explorator: de examinare histopatologică şi bacteriologică a fragmentului de ţesut extras, pentru stabilirea diagnosticului. INDICAŢIIPuncţia hepatică:

hepatomegalie de etiologie necunoscută; enzime hepatice persistent crescute; hepatopatii difuze: hepatite acute(pentru diagnostic etiologic);hepatite cronice(diagnostic pozitiv şi evolutiv); ciroze hepatice(diagnostic pozitiv, etiologic şi de formă activă sau nu); ictere de etiologie neprecizată; aprecierea rezultatelor terapeutice în hepatitele cronice şi a evoluţiei posttransplant hepatic; Puncţia renală: în diferite tipuri de glomerulonefrite şi nefropatii;

Puncţia pancreatică:neoplasme pancreatice apreciate ca nerezecabile la examinarea C.T. (computer tomograf);

suspiciune de limfom pancreatic;Puncţia unui nodul mamar: pentru diagnosticarea formaţiunilor tumorale şi aspirarea celulelor tumorale.

Puncţia ganglionilor limfatici: stabilirea diagnosticului de certitudine în cazul adenopatiilor de cauză necunoscută; diverse hemopatii. NECESAR MATERIALE :Tavă medicală acoperite cu câmp steril;Trusa pentru puncţie sterilă care conţine ace:Menghini cu diamentrul de 0,8— 1,8 mm; Klotskin, Jamshidi - pentru obţinerea de fragmente tisulare mai mari;Im-Silverman-Franklin - care folosesc ca mandren, sistemul de recoltare format din două valve subţiri cu vârfuri tăioase; sistem automat de biopsie tip pistol cu ac Trucut; acul Travenol pentru puncţia prostatei sau puncţia renală;Comprese sterile, câmpuri sterile; Soluţie antiseptică - betadină, Xilină 1% - 20 ml;Mănuşi sterile;Seringi sterile de 20 ml sau de alte capacităţi; Eprubete şi recipiente sterile;Soluţii fixatoare, lame de sticlă;1-2 tăviţe renale; Medicamente prescrise de medic. ETAPEPREGĂTIREA PSIHICĂ: Se informează pacientul cu privire Ia efectuarea procedurii: necesitate, importanţă, durată;Se obţine consimţământul informat scris al pacientuluiPREGĂTIREA FIZICĂ:Se controlează timpul de sângerare şi de coagulare, timpul de protrombină, numărul de trombocite;

Se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative; Se administrează medicaţie: coagulantă, tonicocapilară sau sedativă prescrisă de medic cu 1-2 zile înainte. Se aşează pacientul în poziţie corespunzătoare în funcţie de organul puncţionat astfel:pentru puncţia hepatică: decubit dorsal sau lateral stâng cu mâna dreaptă sub cap; pentru puncţia renală: decubit ventral cu un săculeţ de nisip sau sul de material textil sub abdomen;pentru puncţia prostatică: poziţie ginecologică;pentru puncţia splenică: decubit dorsal sau lateral drept;pentru puncţia ganglionară sau a tumorilor medicul stabileşte locul şi pacientul este aşezat în funcţie de zona care urmează să fie puncţionată.EFECTUAREA PROCEDURII:Se identifică pacientul; Se aşează pacientul în poziţia corespunzătoare în funcţie de organul puncţionat; Se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;Se asigură temperatura camerei în jur de 20°C;Asistenta supraveghează cu atenţie pacientul pe tot timpul procedurii, susţine bolnavul în poziţia adecvat. Medicul şi ajutorul se spală pe mâini cu apă curată şi săpun, apoi îmbracă mănuşi sterile.Se dezinfectează locul puncţiei cu betadină; Se pregăteşte seringa cu xilină şi se oferă medicului pentru a efectua anestezia. Se efectuează puncţia de către medic şi se păstrează mandrenul acului steril; Se oferă medicului o seringă de 20 ml cu care acesta face 1-2 aspiraţii energice;Se extrage acul brusc la sfârşitul procedurii de către medic; . Se dezinfectează din nou locul puncţiei cu betadină.Se aplică o compresă sterilă, care se fixează cu romplast; Se îndepărtează mănuşile; Se spală pe mâini cu apă curentă şi săpun.ÎNGRIJIREA PACIENTULUI Se ajută pacientul să coboare de pe masa de examinare şi să se îmbrace;Se transportă pacientul la salon; Se aşează pacientul în:Decubit lateral drept (după puncţia hepatică) 1 -2 ore pentru a reduce riscul unei hemoragii; Decubit dorsal (după puncţia splenică sau pancreatică); Decubit dorsal (după puncţia renală) controlându-se urina 2-3 zile pentru depistarea unei eventuale hemoragii;Se aplică o compresă rece sau pungă cu gheaţă pe regiunea puncţionată; Pentru prevenirea unei eventuale hemoragii prin apariţia tusei care irită pleura:se aplică o compresă recese administrează medicaţia prescrisă de medic Se monitorizează în permanenţă starea pacientului şi funcţiile vitale şi vegetative. PREGĂTIREA MATERIALULUI Se îndepărtează fragmentele de ţesut din acul de puncţie prin insuflare de aer; Se efectuează amprente pe lame de sticlă cu fragmentele de ţesut obţinute;

Se introduc fragmentele de ţesut recoltat într-un recipient cu soluţie fixatoare sau ser fiziologic;Se transportă probele imediat la laboratorul de histopalologie, însoţite de buletinul cu datele pacientului.REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Se strâng materialele folosite; Se colectează deşeurile conform P.U. în recipiente speciale separate. NOTAREA PROCEDURII Notaţi:Procedura în Dosarul de îngrijire şi Foaia de observaţie;Data, ora, organul puncţionat; Orice observaţie legată de starea şi reacţia pacientului; recomandările privind îngrijirileScopul puncţiei, specificându-se şi ce probe au fost recoltate şi când au fost trimise la laborator. INCIDENTE ŞI ACCIDENTEHemoragie ;Hematom intrahepatic; Peritonită chimică prin prezenţa bilei în cavitatea abdominală; Ruptură hepatică;Tuse instantanee;Pneumotorax; Hemotorax;Şoc neuro-vegetativ, hipovolemie etc; Bactemie, septicemie (enterococ);Reacţii alergice la anestezie; Retenţie urinară.

Capitolul XII Fişa 13. PREGĂTIREA PREOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE

13. 1. Pregatirea preoperatorie13. 2. Îngrijirea intraoperatorie13. 3. Îngrijirea şi supravegherea postoperatorie

13. 1. PREGĂTIREA PREOPERATORIE OBIECTIVE: Pregătirea pacientului pentru operaţie prin : restricţionarea aportului de alimente şi lichide pregătirea câmpului operator (suprafaţa cutanată) recoltarea produselor pentru examene de laborator efectuarea igienei personale şi a altor nevoi de bază asigurarea siguranţei pacientului după administrarea medicaţiei preanestezice Pregătirea documentelor pacientului pentru operaţie prin: revederea semnăturii consimţământului chirurgical completarea cu acurateţe a listei operatorii Furnizarea, preoperator, de informaţii şi instrucţiuni pacientului şi familiei.

PRINCIPII DE ÎNGRIJIRE:Operaţia este un eveniment important în viaţa pacientului, generator de stress fizic şi psihic. Teama de spital, de anestezie, de operaţie, de suferinţa postoperatorie fac ca bolnavii să fie anxioşi, agitaţi, deprimaţi psihic. Incizia operatorie determină durere şi predispune la infecţii. Anestezicele şi drogurile analgezice au efect depresiv asupra organismului diminuând durerea dar şi capacitatea de reacţie a pacientului faţă de stimulii din mediul înconjurător.

13.1.1. PREGĂTIREA PREOPERATORIE ÎN ZIUA CARE PRECEDE OPERAŢIAPREGĂTIREA PSIHICĂ A BOLNAVULUI: Se recomandă tact şi înţelegere empatică în comunicarea cu pacientul pentru a reduce disconfortul psihic creat de teama de operaţie, anestezie. Se recomandă selectarea pacienţilor pe saloane, evitându-se contactul celor nou internaţi cu cei care au avut o evoluţie postoperatorie dificilă, gravă sau cu muribunzii. Se linişteşte pacientul cu privire la anestezie, durere şi procedurile preoperatorii Se respectă opiniile pacientului legate de credinţe şi concepţii. Se oferă informaţii clare, accesibile legate de actul operator şi de consecinţele acestuia (limitări, mutilări). Se obţine consimţământul scris al pacientului conştient, adult sau al familiei în cazul minorilor sau al pacienţilor inconştienţi. Se stabileşte data intervenţiei şi se comunică bolnavului. Consimţământul informat în intervenţiile chirurgicale este responsabilitatea medicului; nursa este responsabilă din punct de vedere etic, nu legal, acţionând ca un avocat al pacientului (verificând dacă pacientul a înţeles informaţiile primite şi dacă sunt respectaţi toţi paşii în pregătirea preoperatorie). Formele de consimţământ trebuie semnate înainte ca pacientul să primească medicaţia sedativă, preanestezică. Se administrează, la indicaţia medicului sedative, hipnotice în seara dinaintea intervenţiei pentru a asigura o odihnă adecvată în timpul nopţii IGIENA PACIENTULUI:Se face baie, sau duş, sau toaleta pe regiuni, la pat, în cazul bolnavilor nedeplasabili. Se curăţă cu atenţie zonele de flexie şi cea ombilicală pentru a reduce riscul infecţiei prin flora cutanatăCREAREA CÂMPULUI OPERATOR:Se depilează zona de intervenţie prin raderea pilozităţilor cu un aparat de ras individual, pe o suprafaţă largă (15 / 25cm) având grijă să nu se creeze soluţii de continuitate. Se interzice folosirea cremelor depilatoare care pot da reacţii alergice şi iritaţii ale mucoaselor din zonele intime. Nu se depilează sprâncenele în cazul intervenţiilor la nivelul globului ocular. Se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină (se exclude riscul la alergie prin anamneză) Se acoperă câmpul operator cu un câmp steril. În caz de urgenţă imediată, bolnavul va fi ras la pat sau la UPU înainte de a fi transportat la blocul operator. Se contraindică, temporar, actul operator în caz de leziuni cutanate în regiunea unde urmează să se desfăşoare intervenţia.

SUPRAVEGHEREA ÎNAINTEA OPERAŢIEI :Se măsoară şi se reprezintă grafic funcţiile vitale: temperatura, puls, T.A, respiraţie. Se cântăreşte bolnavul şi se apreciază talia pentru dozarea premedicaţiei şi anestezicelor. Se semnalează medicului eventualele modificări ale tegumentelor din zonele prevăzute pentru intervenţie cum ar fi semnele de inflamaţie sau de alergie. Se notează şi se raportează eventualele simptome de infecţie a căilor respiratorii superioare, precum şi apariţia menstruaţiei la femei. INVESTIGAREA PARACLINICĂ: Se verifică, obligatoriu, pentru toate tipurile de intervenţii chirurgicale: grupul sanguin şi factorul Rh hemograma glicemia ureea creatinina sanguină electroliţii serici probele hepatice factorii de coagulare sumarul de urină Se efectuează: ECG, radiografie pulmonară. GOLIREA INTESTINULUI TERMINAL:Se face clisma evacuatoare în seara dinaintea şi în dimineaţa intervenţiei chirurgicale în caz de intervenţii pe tubul digestiv. Se administrează un laxativ cu 12-24 ore înaintea intervenţiei dacă actul operator nu se desfăşoară pe tubul digestiv şi tranzitul bolnavului este normal. RESTRICŢIA ALIMENTARĂ:Se scade aportul alimentar oral cu o zi înainte de operaţie. Se sistează aportul de alimente şi lichide de la orele 21, în seara de dinaintea operaţiei. Se interzice fumatul cu o seară înainte de operaţie, precum şi consumul de băuturi alcoolice.

13. 1. 2. PREGĂTIREA PREOPERATORIE DIN ZIUA OPERAŢIEI. MĂSURI GENERALESe supraveghează pacientul să rămână nemâncat , nu consumă lichide şi să nu fumeze. Se măsoară funcţiile vitale şi vegetative: temperatura, puls, TA.. Se apreciază starea generală şi comportamentul. Se comunică medicului eventualele modificări patologice ale funcţiilor vitale, tusea, coriza, diareea, apariţia menstruaţiei la femei şi modificări din zona de intervenţie. Se îndepărtează bijuteriile, ceasul, peruca, protezele (dentare, membrele artificiale), agrafele de păr, lentilele de contact Se cere pacientei să-şi facă toaleta de dimineaţă fără folosirea machiajului sau a lacului de unghii, a rujului, pentru o bună observare a extremităţilor. Se invită pacientul să-şi golească vezica urinară sau se montează aseptic o sondă vezicală, dacă medicul indică Se strânge părul lung într-o bonetă, sau se împleteşte în coadă, iar pacientul îmbracă o pijama curată, deschisă, iar femeile cămaşă de noapte.

Se pregatesc documentele: foaia de observaţie, analize, radiografii, care vor însoţi pacientul în sala de operaţieADMINISTRAREA PREMEDICAŢIEI :Se administrează medicaţia preanestezică (premedicaţia) cu 60 de minute înainte de operaţie, dacă administrarea este orală şi cu 45 de minute înainte de operaţie - în administrarea parenterală Se interzice pacientului să se mai ridice din pat după administrarea premedicaţiei deoarece are acţiune sedativă şi deprimă circulaţia, determinând hipotensiune arterială ortostatică. Se predau obiectele de valoare, bijuteriile bolnavului familiei sau asistentei-şefe, însoţite de procesul verbal.TRANSPORTUL BOLNAVULUI LA SALA DE OPERAŢIE:Se transportă bolnavul la sala de operaţie cu un mijloc adecvat stării sale - cu brancarda, patul rulant, bine acoperit şi însoţit de asistenta medicală. Se evită transportul prea devreme la sala de operaţie pentru a nu stresa bolnavul. Se verifică lista operatorie (data, ora, regiunea operatorie). PREGĂTIREA SALONULUI POSTOPERATOR:Se pregăteşte, între timp, salonul pentru primirea în condiţii oprime, a operatului: igiena salonului aerisirea salonului schimbarea lenjeriei de pat asigurarea cu material de protecţie a patului. Se verifică sursa de oxigen, de aspiraţie. Se pregătesc: tensiometru şi stetoscop biauricular stativ trusa de perfuzat soluţii perfuzabile şi medicamente prescrise de medic pentru perioada postoperatorie urinar bazinet tăviţa renală alte materiale în funcţie de tipul intervenţiei şi de îngrijiri (borcan de drenaj, de aspiraţie, etc)

13. 1. 3. PREGĂTIREA PREOPERATORIE SPECIALĂOBIECTIVE:Corectarea deficienţelor organismului. Restabilirea echilibrului fiziologic pentru a suporta actul operatorEvitarea complicaţiilor grave în timpul sau imediat după operaţie.INDICAŢII :Pacienţi cu risc operator crescut creat de aparatul sau organul pe care se va interveni. Pacienţi cu afecţiuni preexistente (taraţi): cardiovasculare, pulmonare, hepatice, renale, diabet zaharat. MĂSURI SPECIFICE :A. LEGATE DE APARATUL SAU ORGANUL PE CARE SE VA DESFĂŞURA OPERAŢIA În cazul intervenţilor pe aparatul respirator se practică:

aspirarea secreţiilor traheo-bronşice medicaţie specifică: fluidifiante ale secreţilor, expectorante, bronhodilatatoare intubaţia cu sonde speciale - sonda CARLENS (prezintă două braţe, câte unul pentru fiecare bronhie) când este necesară excluderea temporară a unui plămân sau pentru a preveni inundaţia bronsică cu secreţii (ex. Chist hidatic) În cazul operaţiilor pentru stenoza pilorică şi a operaţiilor pe stomac: montarea unei sonde nasogastrice de aspiraţie a stazei gastrice, cu 3-4 zile înainte de operaţie spălătura gastrică în seara dinaintea operaţiei În caz de ocluzie intestinală: aspiraţie nasogastrică reechilibrare hidro-electolitică i.v. - În cazul intervenţiilor pe colon şi rect: golirea conţinutului cu 48-72 de ore înaintea operaţiei prin: - regim alimentar cu puţine reziduuri (carne, ouă, brânză, lapte, iaurt) - regim exclusiv hidric cu 24 ore înaintea operaţiei administrarea de soluţii hipertone cu 24 ore înaintea operaţiei: Fortrans (care nu este metabolizat de flora intestinală şi nu se absoarbe prin mucoasa intestinală); se administrează 4 plicuri dizolvate fiecare în câte 1 litru de apă (4 litri în total) în seara care precede intervenţia, fiecare litru fiind băut într-o oră. reechilibrarea hidroelectolitică parenterală clisme evacuatorii în cazul în care administrarea Fortrans-ului este contraindicată (stare generală alterată, insuficienţă cardiacă, HTA, etc). aseptizarea colonului prin administrarea parenterală de antibiotice B. LEGATE DE AFECŢIUNILE PREEXISTENTESe recomandă obţinerea avizului de la medicul specialist în domeniu (diabetolog, cardiolog, gastroenterolog, neurolog, etc) cu specificarea riscului anestezicochirurgical şi eventual a măsurilor terapeutice necesare atât pre-, cât şi postoperatorii. Se vor evita intervenţiile pentru afecţiuni cronice în primele 6-12 luni după un infarct miocardic acut Se converteşte medicaţia cardiacă şi antihipertensivă sau de reglare a glicemiei pe cale orală în terapie parenterală până la reluarea tranzitului şi alimentaţiei postoperator. Se face reechilibrarea hematologică parenterală (transfuzii) în cazul pacienţilor cu anemie severă, preoperator. Se aplică măsuri specifice pentru pacienţii hepatici: dieta hipercalorică predominant glucidică vitaminoterapie reducerea aportului de proteine pentru a scădea riscul de apariţie a encefalopatiei portale (la cirotici). Se recomandă profilaxia riscurilor: infecţios, tromboembolic şi al hemoragiilor digestive acute "de stress" la pacienţii cu risc major.

13. 1. 4. PREGĂTIREA PREOPERATORIE DE URGENŢĂ DEFINIŢIE Pregătirea preoperatorie pentru intervenţia chirurgicală efectuată în primele 23 ore de la internare sau în primele 4-6 ore (în caz de semiurgenţă). Pregătirea preoperatorie pentru urgenţele majore cu risc vital. OBIECTIVE : Salvarea vieţii pacientului.

Prevenirea complicaţiilor intra, şi postoperatorii imediate. MĂSURI PREOPERATORII DE URGENŢĂ Măsurile se aplică în sala de operaţie şi se referă la: toaleta sumară pe regiuni insistându-se pe aseptizarea regiunii pentru operaţie raderea, cu atenţie, pentru a nu provoca escoriaţiibadijonarea zonei cu un antiseptic colorateventualele plagi prezente se vor pansa şi se vor proteja foarte atentgolirea conţinutului gastric, prin spălătură gastric, daca e cazul monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative deşocarea bolnavului şocat recoltarea de urgenţă a sângelui pentru: HLG, HT, glicemie, uree, teste de coagulare, grup sanguin şi factor Rh administrarea premedicaţiei ROLUL MORAL AL ASISTENTEI MEDICALE:Liniştirea pacientului şi crearea unui climat de încredereAsigurarea că anestezia şi intervenţia chirurgicală sunt benigneMenţinerea calmului, exemplificând cazuri reuşite de pacienţi acelaşi tip de intervenţie

13. 2. ÎNGRIJIREA INTRAOPERATORIEOBIECTIVE SPECIFICE : Controlul infecţiei prin respectarea circuitelor şi aplicarea tehnicilor aseptice; Asigurarea siguranţei şi protecţiei pacientului Prevenirea complicaţiilor intraoperatorii.PREGĂTIREA SĂLII DE OPERAŢIE: Asistenta medicala de la blocul operator verifică curăţenia şi funcţionalitatea aparatelor şi echipamentelor din spaţiile medicale (sălile de operaţii cu anexele aferente): spălător, filtru pentru chirurgi cu robinete cu apă sterilă, spaţiu pentru pregătirea materialelor şi pentru trezirea operatului, cameră protocol operator. În sala de operaţii viscerale verifică: lampa scialitică, oxigenatorul de perete, aspiratorul chirurgical, aspiratorul de perete, prizele. se pregătesc: masa cu instrumente sterile, casoletele cu material moale, pachetele cu bluze şi măşti sterile, căruciorul cu medicamente, masa de operaţii REGULI DE BAZĂ ÎN SALA DE OPERAŢIE:În sală se intră numai cu echipament de protecţie: halat, papuci, bonetă, mască.

Halatele echipei sunt considerate sterile în faţă, de la umăr până la mijloc şi de la mână până aproape de cot; zonele nesterile ale halatelor includ umerii, gâtul, zonele axilare şi spatele. Mesele acoperite cu câmpuri sunt considerate sterile doar la suprafaţă; orice material care atinge suprafaţa mesei este considerat contaminat. Personalul echipei sterile trebuie să stea în apropierea suprafeţelor sterile, iar dacă-şi schimbă poziţiile, trebuie să se întoarcă cu faţa către faţa celuilalt sau cu spatele către spatele celuilalt Tot personalul trebuie să folosească măşti care asigură o filtrare înaltăMăştile trebuie să acopere complet nasul şi gura şi să fie fixate şi nu purtate larg în jurul gâtului. Când măştile sunt îndepărtate, se ating numai legăturile pentru a preveni contaminarea mâinilor de la zona nazofaringiană Unghiile se taie scurt pentru a preveni străpungerea mănuşilor. ADMITEREA PACIENTULUI ÎN ZONA SĂLII DE OPERAŢIE: Protocolul de admitere în zona în care pacientul este ţinut până ajunge în sala de operaţie, prevede să se verifice de către asistentă:-numele şi numărul de salon al pacientului-istoricul stării de sănătate şi starea fizică prezentă -rezultatele examenelor de laborator şi radiografiile-grupa de sânge şi testele de compatibilitate -alergiile şi orice alte reacţii anterioare la anestezie sau transfuzii

-prezenţa bijuteriilor, a lentilelor de contact, a protezelor dentare şi dacă pacientul a consumat alimente -greutatea şi înălţimea, în vederea dozării corecte a drogurilor anestezice. POZIŢIONAREA PACIENTULUI PENTRU OPERAŢIE;Responsabilitatea pentru poziţionarea pacientului revine împreună asistentei, chirurgului şi anestezistului Poziţionarea pacientului va ţine seama de: tipul şi locul intervenţiei mobilitatea articulaţiilor vârsta pacientului evitarea apariţiei leziunilor de compresiune la nivelul ţesuturilor şi nervilor facilitarea funcţiei cardiocirculatorie şi pulmonară Poziţionarea corectă este importantă pentru: expunerea adecvată a zonei operatorii accesul uşor pentru inducerea anesteziei şi administrarea de soluţii şi medicamente i.v. promovarea funcţiilor respiratorii şi circulatorii intimitatea pacientului prin evitarea expunerilor care nu sunt necesare Pentru menţinerea în poziţia adecvată intervenţiei, pacientul va fi fixat cu chingi pe masa de operaţie. PREGĂTIREA CÂMPULUI OPERATOR ŞI ANESTEZIA:Se face curăţarea mecanică a pielii cu apă şi săpun Se dezinfectează cu un agent antimicrobian Se acoperă regiunea cu un câmp steril cu fereastră sau cu folie adezivă, transparentă, prin care se face incizia şi care împiedică diseminarea florei cutanate; o alternativă este pulverizarea preoperatorie a unei pelicule adezive care împiedică apariţia contaminării Se utilizează diferite anestezice şi medicaţia adjuvantă corespunzătoare pentru obţinerea stării de inconştientă, de analgezie, relaxare musculară şi dispariţie a reflexelor, medicul anestezist este ajutat de asistenta de anestezie. Asistenta va supraveghea: funcţiile vitale, culoarea, temperatura şi umiditatea tegumentelor, temperatura corporală, comportamentul bolnavului în cursul inducerii anesteziei: este posibil ca anestezia să determine excitabilitatea pacientului (râde, plânge, vorbeşte excesiv, se mişcă excesiv), ceea ce necesită imobilizare pentru prevenirea autotraumatizării.SUPRAVEGHEREA INTRAOPERATORIE:Obiectivele principale ale supravegherii intraoperatorii a bolnavului sunt: asigurarea unei anestezii corecte menţinerea liniştei operatorii depistarea la timp a incidentelor ce pot să apară Elementele de supraveghere: fazele anesteziei - prin măsurarea TA, efectuarea EEG cu dispozitive electronice

ventilaţia pulmonară care poate fi tulburată în urma curarizării, acţiunii analgeticelor centrale - se apreciază prin observarea tegumentelor, măsurarea frecvenţei respiratorii, dozarea gazelor din sânge constantele circulatorii se urmăresc clinic prin aprecierea ritmului cardiac şi măsurarea T.A., iar paraclinic cu ajutorul electrocardiogramei sau monitoarelor electrice. aprecierea pierderilor sanguine trebuie făcută cât mai obiectiv ţinând seama de complexitatea operaţiei şi de gradul sângerarii - Evaluările se pot face prin: cântărirea compreselor utilizate în plagă comparativ cu un număr egal de comprese făcute în acelaşi mod.măsurarea sângelui din aspirator determinarea hemoglobinei în lichidul de spălare a materialului moale Cantitatea sângelui pierdut este în funcţie şi de tipul operaţiei; astfel se apreciază că în timpul: curei operatorii a herniei se pierd aproximativ 20-30 ml sânge gastrectomiei subtotale - între 250-1700 ml pielotomiei - între 125-300 ml. pneumectomiei - între 200-2500 ml. histerectomiei - între 250-800 ml.NOTE PRIVIND INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ (PROTOCOLUL) ;Medicul chirurg notează (în protocolul operator) informaţiile referitoare la operaţie; datele sunt relevante pentru îngrijirea postoperatorie imediată şi includ următoarele: diagnosticul postoperator tipul operaţiei (clasică, endoscopică)- care poate orienta îngrijirea

anestezicul utilizat - orientează îngrijirea nursing (poziţionarea operatului) aprecierea tulburărilor respiratorii estimarea sângelui pierdut şi a compensării lichidelor pentru prevenirea sau combaterea dezechilibrului hidro-electrolitic tuburile de dren, sondele de aspiraţie, sondele vezicale Nursa verifică inventarul materialelor şi instrumentelor folosite: pense, comprese, câmpuri sterile.

APRECIEREA GENERALĂ A STĂRII OPERATULUI ÎNAINTE DE A FI TRANSPORTAT DE LA SALA DE OPERAŢIE

13.3. SUPRAVEGHEREA ŞI ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIEDEFINIŢIE Perioada postoperatorie imediată = perioada care durează de la sfârşitul intervenţiei chirurgicale până la restabilirea stării de cunoştinţă şi a funcţiilor vitale; se mai numeşte perioada de trezire.Perioada postoperatorie precoce începe din momentul în care pacientul a fost complet recuperat din anestezie şi se termină în momentul externării.OBIECTIVE:Restabilirea homeostaziei fizice şi psihice. Prevenirea şi tratarea promptă a complicaţiilor postoperatorii imediate şi precoce. Managementul dureriiSUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE:Se face în compartimentul postoperator. Se supraveghează funcţiile vitale (R, P, T°, T.A., starea de conştienţă, durerea, Sp02) din 15' în 15' până devin stabile şi se notează în fişa de trezire a operatului. Se raportează imediat medicului anestezist şi chirurgului orice modificare(cianoza cu transpiraţii, tirajul muşchilor intercostali, în caz de obstrucţie respiratorie, de exemplu). Se observă aspectul general al operatului: în mod obişnuit este palid, cu extremităţi reci, cu psihic lent şi sensibil la durere. Se verifică permeabilitatea şi poziţia cateterelor, sondelor, tuburilor de dren.TRANSPORTUL DE LA BLOCUL OPERATOR:Se aplică măsuri de protecţie şi de siguranţă a pacientului, mai ales în cazul celor agitaţi. Se transportă operatul cu funcţiile vitale şi vegetative stabile în salonul postoperator sau în STI. Se evită, pe timpul transportului, zdruncinăturile, curenţii de aer. Se impune atenţie sporită la tuburile de dren, perfuzie, sonda de aspiraţie plaga operatorie.

13. 3.1. SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE PRECOCEA. SUPRAVEGHEREA PLĂGII:Se observă pansamentul: în mod normal este curat, fără secreţii seroase sau sanguinolente. Se schimbă pansamentul la 24 de ore postoperator, iar după 3 zile plaga operatorie poate fi lăsată liberă dacă evoluţia este bună. Se schimbă pansamentul precoce când: este umed şi favorizează contaminarea bacteriană a plăgii.

pacientul prezintă semne clinice generale şi locale de infecţie a plăgii (febră, frisoane, durere şi congestie locală); în acest caz se recoltează secreţie din plagă pentru examen bacteriologic şi antibiogramă. Se schimbă meşele - acolo unde există - odată cu pansamentul. Se scot firele de sutură în a 5 - a 7 zi parţial sau total în funcţie de indicaţia medicului şi de evoluţia plăgii. Se supraveghează racordul drenului la punga colectoare ce va fi menţinută decliv şi se notează caracteristicile lichidului de drenaj (culoare, aspect, cantitate). Se pensează sau se instruieşte pacientul să menţină punga mai jos de nivelul de inserţie a drenului în timpul mobilizării. Se scurtează sau se îndepărtează drenul atunci când medicul indică. B. SUPRAVEGHEREA STĂRII TERMICE :Se măsoară T° şi se reprezintă grafic în F.T. Se combate frisonul - prin încălzirea pacientului cu pături suplimentare sau buiote cu apă caldă aşezate pe părţile laterale ale corpului sau se administrează sedative la indicaţia medicului. Se supraveghează şi raportează semnele de hipotermie: somnolenţă, reacţii încetinite, respiraţie rară, T.A. şi P scăzute ca urmare a scăderii metabolismului bazal, temperatura rectală în jur de 34°-35° C. Se semnalează medicului orice creştere patologică a T° corpului şi se încearcă scăderea acesteia prin metode fizice (aplicaţii reci, împachetări). C. SUPRAVEGHEREA ELIMINĂRILOR:La cei cu sonda vezicală à demeure : se verifică permeabilitatea, racordul sondei se notează caracteristicile urinei: culoare, aspect, cantitate, se goleşte la timp punga colectoare La cei fără sonda vezicală: se stimulează reluarea micţiunilor. Spontan în primele 6 - 8 ore postoperator se verifică prezenţa "globului vezical" dacă pacientul nu urinează spontan se oferă bazinetul sau urinarul pentru captarea urinei la pat; atenţie la bolnavii de sex masculin care urinează mai greu în poziţie de clinostatism se anunţă medicul dacă bolnavul nu urinează (este în anurie din cauza "postului" pre-, şi postoperator sau are "glob vezical"). se face sondaj vezical, în condiţii aseptice, dacă bolnavul prezintă "glob vezical" şi nu poate micţiona spontan. Se supraveghează reluarea tranzitului intestinal pentru gaze, în a 2 zi şi în a 3 - a 4 zi postoperator, pentru materii fecale exceptând pacientul cu intervenţii pentru hemoroizi sau fistulă anală la care defecaţia trebuie amânată până la vindecarea plăgii operatorii, în situaţii speciale (bolnavul nu elimină gaze şi nu are scaun): se pune tub de gaze: 15 - 20 minute, maxim 1 oră se face masaj abdominal sau se pun supozitoare cu glicerină; clismă evacuatoare, administrarea de amestec litic (ser fiziologic + Plegomazin + Propranolol) sau de soluţii hipertone (Manitol) se fac numai la indicaţia medicului.D. SUPRAVEGHEREA ALIMENTAŢIEI:

Se recomandă reluarea alimentaţiei în prima zi postoperator, dacă intervenţia chirurgicală nu este la nivelul aparatului digestiv sau pe abdomen; alimentele vor fi uşor digerabile, neflatulente. În cazurile obişnuite, de chirurgie curentă, schema reluării alimentaţiei este următoarea: prescrise de medic. dietă hidrică - în prima zi postoperator, dacă bolnavul nu varsă. dietă uşor digerabilă - în a doua zi postoperator dietă obişnuită - după ce bolnavul a avut scaun. E. MANAGEMENTUL DURERII :Se identifică localizarea şi intensitatea durerii pe o scală de la 1 la 10, şi se înregistrează informaţiile referitoare la durere exprimate de pacient, postoperator. Se administrează medicaţia analgezică prescrisă de medic, respectând doza şi intervalul de administrare. Se supraveghează efectele terapeutice şi nonterapeutice ale analgezicelor (hipoventilaţie, hipotensiune, risc de aspiraţie a vărsăturilor în căile respiratorii). Se aplică măsuri alternative ale durerii: metode fizice: aplicaţii locale calde sau reci, schimbarea poziţiei, gimnastica respiraţiei, masaj, aromaterapia. psihoterapie: constă în controlul durerii de către pacient prin autosugestie şi prin hipnoză şi exersarea, preoperator, a tehnicilor de relaxare pentru a scădea consumul de analgezice postoperator. F. SUPRAVEGHEREA STĂRII DE CONŞTIENŢĂ A COMPORTAMENTULUI:Se supraveghează starea de conştientă, mai ales la pacienţii în vârstă, la cei cu administrare de analgezice postoperator, cu antecedente de alcoolism, depresie sau cu dezechilibre electrolitice. Se consemnează şi se raportează manifestări ca: agitaţie, coşmaruri, insomnia sau somnolenţa, tulburări de sensibilitate (care însoţesc deseori confuzia), delir cu halucinaţii. Se supraveghează, în permanenţă, bolnavul şi se menţine o sursă de lumină pe timpul nopţii, la cei agitaţi care au tendinţe de autoagresiune manifestate prin smulgerea sondelor, perfuziei, drenurilor. Se explică, cu calm şi răbdare, pacientului scopul tuburilor, sondelor, perfuziilor. G. MOBILIZAREA OPERATULUI :Se recomandă mobilizarea precoce a operatului exceptând cazurile cu intervenţii ortopedice la nivelul membrelor inferioare, coloanei vertebrale, intervenţii pe cord, pacienţi adinamici, cu complicaţii postoperatorii imediate. Se schimbă poziţia din oră în oră în primele 24 de ore postoperator pentru a favoriza expansiunea plămânilor şi pentru a preveni pneumonia hipostatică sau atelectazia (colabarea alveolelor) Se solicită pacientului să execute mişcări active ale membrelor inferioare din oră în oră sau se fac mişcări pasive ale articulaţiilor de la membre, masaje în sensul circulaţiei venoase.H. EXAMENE DE LABORATOR ŞI EXPLORĂRI IMAGISTICE:Sunt recomandate de către medic la bolnavii: cu pierderi mari de sânge în timpul intervenţiei chirurgicale cu risc de hemoragie postoperatorie (ex. bolnavi taraţi, cu ciroza hepatică, cu tulburări de coagulare, cu hemostaza precară)

care au suferit intervenţii chirurgicale de mare amploare aflaţi în stare critică Se efectuează obligatoriu în perioada postoperatorie imediată, conform indicaţiei medicale, următoarele examene: hemograma completă coagulograma biochimie sanguine gazele sanguine radiografia pulmonară la pat

13. 3. 2. COMPLICAŢIILE POSTOPERATORIIOBIECTIVE:Supravegherea şi îngrijirea postoperatorie, atente şi competente au ca obiective: Grăbirea vindecării şi reducerea perioadei de spitalizare Prevenirea sechelelor postoperatorii şi a mortalităţii Prevenirea cicatricilor inestetice în cazul operaţiilor pe zone expuseTIPURI DE COMPLICAŢII POSTOPERATORII :După factorul temporal: Complicaţii imediate: apar în primele ore postoperator Complicaţii precoce: apar în primele zile postoperator Complicaţii tardive: apar după săptămâni, luni sau chiar ani de zile de la intervenţia chirurgicală (ex.eventraţia)

După localizare şi mod de manifestare: Complicaţii locale: la nivelul plăgii operatorii Complicaţii generale: la nivelul unor aparate sau sisteme, sau chiar al întregului organism După gravitate: Complicaţiile minore - care se vindecă repede şi nu influenţează starea generală Complicaţii majore - care se vindecă greu, sunt costisitoare şi/sau lasă sechele cu implicaţii sociale, profesionale sau economice Complicaţii letale - dificil de controlat care determină decese şi au uneori implicaţii juridice.

13. 3. 2. a. COMPLICAŢIILE POSTOPERATORII IMEDIATE 1. ŞOCUL survine cel mai adesea în primele 5 ore care urmează intervenţiei CAUZE: Deficitul lichidian preoperator agravat de vasodilataţia determinată de anestezie Hemoragie intraoperatorie insuficient compensată Pierdere importantă hidroelectrolitică SEMNE DE RECUNOAŞTERE: Puls tahicardic, filiform Angoasă şi teamă Lipsă de aer Scăderea T.S. (tensiunii sistolice) la 90-80 mm Hg. Paloarea şi răcirea pielii, transpiraţii reci Cianoza extremităţilor, oligurie

Somnolenţă, apatie sau stare de agitaţie ACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ: Supravegherea strictă a bolnavului şi semnalarea imediată a semnelor incipiente Încălzirea bolnavului prin suplimentarea de pături Oxigenoterapie după permeabilizarea căilor respiratorii superioare Administrarea tratamentului etiologic şi simptomatic prescris Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative: puls, T.A., respiraţie, diureză Administrarea de sânge, plasmă, electroliţi conform indicaţiei medicului Comunicarea şi susţinerea psihică a bolnavului/aparţinătorilor 2. ASFIXIA - bolnavul se sufocă prin lipsa de aer CAUZE Obstrucţia bronşică şi hipoventilaţia, mai ales la cei obezi, cu distensie abdominală, hipovolemia; Edemul pulmonar acut prin supraîncărcare lichidiană prin perfuzii i.v. Obstacol în căile respiratorii superioare: vărsărura inhalată, căderea posterioară a limbii, etc. Consecinţa recurarizării (anestezicele de tip curara paralizează musculatura respiratorie) SEMNE DE RECUNOAŞTERE Agitaţie, cianoză Dispnee sau apnee Tiraj, cornaj ACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ:Anunţarea medicului Aspirarea secreţiilor şi permeabilizarea căilor respiratorii Administrarea de O2 sau carbogen (amestec de O2 cu CO2) Asigurarea poziţiei proclive a bolnavului Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative şi a concentraţiei gazelor în sânge Pregătirea de urgenţă a materialelor necesare pentru incubaţie sau traheostomie acolo unde este cazul3. VĂRSĂTURILE CAUZE:Efectul anesteziei rahidiene sau generale SEMNE DE RECUNOAŞTERE: Paloare, transpiraţii reci, tahicardie Vărsături pe gură (sau pe lângă sondă dacă nu se aspiră la timp) care pot deveni incoercibile ducând la dilataţia acută de stomac ACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ:Plasarea bolnavului cu capul mai sus, orientat lateral Susţinerea bolnavului şi captarea vărsăturilor în condiţii de protecţie a vestimentaţiei şi a lenjeriei de pat Observarea şi raportarea caracteristicilor vărsăturilor Punerea unei sonde gastrice dacă medicul indică Administrarea medicaţiei antiemetice Notarea pierderilor prin vărsătură, urină, scaun în vederea efectuării bilanţului hidric Rehidratarea bolnavului conform prescripţiei

4. HEMORAGIA EXTERNĂ poate fi: Hemoragie la nivelul plăgii operatorii Hemoragie subcutanată (hematom parietal) CAUZE:Ligatură defectuoasă Desfacerea suturii SEMNE :Pansament îmbibat cu sânge Sânge pe tubul de dren şi în punga colectoare Semne de şocACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ:Anunţarea medicului Schimbarea pansamentului şi efectuarea pansamentului compresiv Administrarea medicaţiei hemostatice Efectuarea tratamentului antişoc conform prescripţiei medicului 5. HEMORAGII INTERNE Sunt mai frecvente la blonzi şi roşcaţi. Pot fi: intraseroase: hemotorax, emoperitoneu, hemopericard; intraviscerale (gastrointestinale)CAUZE :Hemostază insuficientă intraoperatorie Tulburări de coagulare Traumatisme ale anselor intestinale (intraoperator)SEMNE DE RECUNOAŞTERE: Angoasă, agitaţie Paloare, sete, stare sincopată, şoc Dispnee în caz de hemotorax Balonare şi durere bruscă în caz de hemoperitoneu Colaps şi cianoză în caz de hemopericard Hematemeză, melenă în caz de hemoragie gastro-intestinală ACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ:Anunţarea de urgenţă a medicului care hotărăşte atitudinea terapeuticAdministrarea tratamentului simptomatic prescris Recoltarea sângelui pentru bilanţ biologic: HLG, HT, teste de coagulare şi menţinerea liniei venoase în aşteptare Aplicaţii locale reci pe toarce, abdomen, cu acţiune hemostatică Administrarea medicaţiei hemostatice Pregătirea bolnavului pentru reintervenţie acolo unde este cazul

COMPLICAŢIILE POSTOPERATORII TARDIVETULBURĂRI PULMONAREPNEUMONIA HIPOSTATICĂ Inflamaţia alveolelor prin hipoventilaţie CAUZE Imobilizarea prelungită Staza secreţiilor şi reducerea ventilaţiei pulmonare

SEMNE DE RECUNOAŞTERE :Febră, dispnee, tahicardie, junghi toracic Tuse iniţial seacă, iritativă, apoi cu expectoraţie ACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ: Schimbarea poziţiei bolnavului Mobilizarea secreţiilor prin tuse asistată, percuţii în regiunea interscapulară Administrarea tratamentului simptomatic prescris: antialgice, fluidifiante, expectorante Prelevarea de spută pentru cultură şi antibiogramă Administrarea antibioticelor şi a oxigenului pe sonda endonazală Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative: T°, puls, T.A., respiraţie, diureză.EMBOLIA PULMONARĂ - survine adesea în ziua a 5 a - a 6a postoperator prin obstrucţia unei artere pulmonare printr-un cheag de sânge provenit, cel mai frecvent, din periferie CAUZE :Intervenţii abdominale, ginecologice, ortopedice Absenţa tratamentului preventiv anticoagulantSEMNE DE RECUNOAŞTERE Durere toracică atroce, dispnee şi cianoză Tuse cu expectoraţie sangvinolentă Stare de şoc, oprirea inimii şi deces rapid

ACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ: Anunţarea de urgenţă a medicului Prinderea unei vene periferice pentru bilanţul biologic şi administrarea tratamentului prescris de medic: anticoagulante, trombolitice, antialgiceAdministrarea oxigenului umidificat pe mască Pregătirea bolnavului pentru efectuarea radiografiei pulmonare la patPregătirea bolnavului pentru reintervenţie dacă medicul indicăEDEMUL PULMONAR ACUT (EPA) - reprezintă inundarea brutală cu plasmă a alveolelor care deteriorează rapid funcţia cardio-respiratorie CAUZE: Reanimare vasculară exagerată cu soluţii sau sânge

Operat tarat, cu cardiopatieSEMNE DE RECUNOAŞTERE Dispnee cu polipnee, puls tahicardic, filiform Creşterea T.A., cianoza extremităţilor Expectoraţie patognomonică, rozată, spumoasă la nivelul buzelor Bolnavul este angoasat, acoperit de transpiraţiiACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ: Anunţarea de urgenţă a medicului Poziţionarea bolnavului cu gambele atârnate pentru reducerea circulaţiei venoase (de întoarcere) şi a presiunii în circulaţia pulmonară Administrarea oxigenului pe sonda endonazală, umidificat, cu 2/3 apă sterilă şi 1/3 alcool (care previne spumarea). Prinderea unei linii venoase periferice şi administrarea tratamentului prescris de medic: diuretice, tonicardiace, vasodilatatoare periferice, anxiolitice Pregătirea bolnavului şi materialelor necesare pentru intubaţie şi ventilaţie asistată dacă medicul indică. Monitorizarea funcţiilor vitale si vegetativeTROMBOFLEBITA - inflamaţia unei vene, de regulă periferice CAUZE:Intervenţii pe micul bazin Imobilizarea Obezitatea SEMNE DE RECUNOAŞTERE:Roşeaţă şi inflamaţie de-a lungul venei Durere în molet, accentuată de dorsoflexia piciorului Creşterea temperaturii şi a pulsului (puls căţărător)

ACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ:Asigurarea repausului la pat cu membrul inferior ridicat Aplicaţii locale cu rivanol, antiinflamatoare

Administrarea tratamentului cu anticoagulante Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative Supravegherea efectelor terapeutice şi nonterapeutice ale medicamentelor administrate Verificarea testelor de coagulare prin recoltarea de sânge venos, la indicaţia medicului Instruirea pacientului să nu se lovească, să nu se maseze la nivelul moletului. TULBURĂRI DIGESTIVE ŞI INTESTINALE PERITONITA - inflamaţia mucoasei peritoneale SEMNE DE RECUNOAŞTERE în peritonita generalizată: Febră, frisoane Oligurie, vărsături "Abdomen de lemn" (contractură abdominală) Dureri abdominale intense, continue şi permanente Absenţa scaunului şi a gazelor ACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ:Anunţarea medicului Monitorizarea funcţiilor vitale şi vegetative Administrarea tratamentului prescris: antibiotice - pe cale parenterală, aplicaţii reci pe abdomen protejând pielea Pregătirea bolnavului pentru reintervenţia chirurgicală, adesea necesară pentru tratarea cauzei peritonitei, drenajul cavităţii OCLUZIA INTESTINALĂ (ILEUSUL)

Îngustarea lumenului intestinal care împiedică trecerea gazelor şi a materiilor fecale

CAUZE: Mecanice: bride aderenţiale, volvulus, cancer. Paralitice: atonie intestinală, mai ales la cei care au avut peritonită.

SEMNE DE RECUNOAŞTERE: Durere paroxistică sau colicativă Vărsături reflexe la început, legate de durere, care devin rapid stercorale, cu

miros fecaloid - în ocluzii înalte Oprirea tranzitului intestinal pentru materii fecale şi gaze Balonarea (meteorismul abdominal) Alterarea stării generale

ACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ: Raportarea de urgenţă a simptomatologiei medicului Punerea sondei de aspiraţie nasogastrică la indicaţia medicului şi aspirarea

lichidului intermitent cu seringa sau continuu Notarea pierderilor: lichid de aspiraţie, diureza Crearea accesului la o venă periferică şi reechilibrarea hidroelectrolitică Sistarea alimentaţiei naturale (pe gură) Pregătirea bolnavului pentru rezolvarea chirurgicală a obstacolului atunci când

medicul indică FISTULELE DIGESTIVE POSTOPERATORII - sunt comunicări anormaleCAUZE:

Desfacerea anastomozei sau a suturii digestive care determina ieşirea conţinutului digestiv

Bolnavi denutriţi, caşectici, trataţi cu cortizon Distensia intestinală

SEMNE DE RECUNOAŞTERE: Scurgere anormală din plagă sau pe dren; caracteristicile lichidului sunt în funcţie

de natura fistulei: - lichid intestinal în fistula digestivă - lichid clar, ca "apa de stâncă" în fistula pancreatică - lichid galben-verzui în fistula biliară - imposibilitatea de a se alimenta pe cale orală în fistulele digestive

ACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE NURSĂ: Notarea şi raportarea pierderilor prin fistulă (calitate, cantitate) Efectuarea bilanţului hidric Crearea accesului vascular pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi

administrarea medicaţiei prescrise: antibiotice, insulina Schimbarea pansamentului în condiţii de asepsie riguroasă Protejarea tegumentului din jurul drenului cu o cremă protectoare

EVISCERAŢIA - survine adesea în a 6a - a 8a zi postoperator. Reprezintă ieşirea viscerelor abdominale prin soluţii de continuitate ale peretelui, totale, care le fac direct vizibile CAUZE:

Factori operatori care ţin de tipul de incizie, de sutură, de drenurile scoase prin plaga operatorie

Factori postoperatori: - Creşterea presiunii intraabdominale prin tuse, vărsături, ileus, retenţie de urină - Infectarea plăgii din interior sau din exterior

Factori care ţin de teren (bolnav): - Obezitate sau denutriţie, hipoproteinemie - Cancer, diabet zaharat - Tratamente cu citostatice, cortizon

SEMNE DE RECUNOAŞTERE: Îndepărtarea buzelor plăgii Viscerele se văd în plagă Pacientul acuză o senzaţie de ruptură la nivelul abdomenului

ACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ: Asigurarea repausului la pat Refacerea pansamentului în condiţii de asepsie şi fixarea cu un bandaj elastic în

jurul abdomenului Instilarea la indicaţia medicului, de ser fiziologic steril în plăgi pentru a preveni

uscarea viscerelor Pregătirea bolnavului pentru reintervenţie chirurgicală dacă se indică.

EVENTRAŢIA - reprezintă ieşirea unor viscere abdominale sub piele, prin zone slăbite ale peretelui apărute după unele operaţii sau traumatisme. Este o complicaţie tardivă. CAUZE

Care ţin de bolnav: vârsta înaintată, obezitate, diabet zaharat, carenţe alimentare, constipaţie, eforturi fizice susţinute.

Care ţin de natura intervenţiei operatorii: incizii mari pe abdomen, materiale de sutură proaste, supuraţii postoperatorii, ileus, etc.

ACŢIUNI ÎNTREPRINSE DE ASISTENTĂ: Pregătirea bolnavului pentru operaţie

CAPITOLUL XIV PANSAMENTE SI BANDAJECondiţiile unui bun pansament Timpii pansamentuluiTipuri de pansamenteFixarea pansamentului prin înfăşare

PANSAMENTULCONDIŢIILE UNUI BUN PANSAMENT:Să fie făcut în condiţii aseptice

Folosiţi materiale de protecţie şi instrumente sterile Spălaţi şi dezinfectaţi mâinile, îmbrăcaţi mănuşi sterile Serviţi materialele folosind pense Nu introduceţi în casoletă sau în trusa de instrumente pensa cu care aţi lucrat în

plagă Nu folosiţi aceleaşi instrumente la alti pacienţi

Să fie absorbant Asiguraţi absorbţia secreţiilor pentru a favoriza cicatrizarea Folosiţi comprese de tifon şi vată hidrofilă

Să fie protector Acoperiţi plaga cu comprese sterile şi vată Asiguraţi-vă că dimensiunile compreselor depăşesc marginile plăgi cu cel puţin

1-2 cm Dacă zona este expusă microbilor, protejaţi plaga cu un strat mai gros de tifon şi

vatăSă nu fie dureros

Acţionaţi cu blândeţe şi răbdare Administraţi un calmant la recomandarea medicului dacă situaţia o cere Spălaţi plaga prin turnare şi absorbiţi surplusul de lichid şi secreţiile prin

tamponare Nu fixaţi pansamentul prea strâns pentru a nu jena circulaţia şi a nu produce

durere Asiguraţi limitarea mişcărilor în acea zonă dacă există indicaţii în acest sens

Să fie schimbat la timp Verificaţi indicaţia medicală cu privire la schimbarea pansamentului Schimbaţi cât mai rar pansamentul la plăgile chirurgicale atunci când se menţine

curat şi uscat În cazul plăgilor secretante schimbaţi pansamentul ori de câte ori este nevoie Anunţaţi medicul şi controlaţi plaga dacă pacientul acuză durere sau prezintă

febră fără altă cauză, schimbaţi pansamentul cu această ocazie.

TIMPII PANSAMENTULUI

Crearea câmpului operator Degresarea tegumentelor din jurul plăgii pentru a îndepărta urmele de adeziv de

la pansamentul sau sebumul, Îndepărtaţi compresele de la pansamentul vechi cu blândeţe, umezindu-le cu

soluţie antiseptică dacă sunt lipite Dezinfectaţi tegumentul cu o soluţie antiseptică (începând dinspre plagă spre

periferie, schimbaţi frecvent tamponul)Tratarea plăgii

Acţionaţi în funcţie de recomandarea medicului, de natura şi evoluţia plăgii; Spălaţi plaga cu un jet slab de soluţie antiseptică dacă prezintă secreţii Îndepărtaţi tubul de dren, îndepărtaţi firele şi ajutaţi medicul dacă este o plagă

recentă Aplicaţi medicamente conform prescripţiei medicale

Acoperirea (protecţia plăgii) Aplicaţi comprese sterile care să depăşească marginile plăgii cu 1-2 cm Nu aplicaţi un strat prea gros de tifon pentru a asigura o bună capilaritate La plăgile care secretă, acoperiţi compresele cu strat nu prea gros de vată pentru

a nu permite, stagnarea secreţiilor în contact cu tegumentul favorizând iritaţia şi macerarea

Fixarea pansamentului : Alegeţi o metodă de fixare adecvată regiunii prin înfăşare sau cu substanţe

adezive Verifică pansamentul pentru a nu jena circulaţia de întoarcere sau dacă asigură

repausul în cazul în care este limitată mişcarea Verificaţi dacă pansamentul jenează mişcarea

OBIECTIVE: Favorizarea vindecării rănilor Prevenirea infecţiei Aprecierea procesului de vindecare Protecţia plăgii împotriva factorilor mecanici

NECESAR MATERIALE:Se face în funcţie de tipul de pansament (protector, absorbant, compresiv, ocluziv,

umed) Cărucior pentru pansamente

Comprese sterile Tuburi de dren sterile

Mănuşi sterile Ochelari de protecţie, mască Aleză absorbantă Soluţii antiseptice:

- pentru tegumente- pentru plagă

Medicamente: pulberi, unguente Materiale pentru fixare: feşi de tifon, benzi adezive, plasă adezivă,

Tăviţa renalăETAPE:PREGĂTIREA PSIHICĂ

Informaţi pacientul asupra necesităţii efectuării pansamentului Explicaţi modul de desfăşurarea al procedurii Obţineţi consimţământul

PREGĂTIREA FIZICĂ Poziţionaţi pacientul în funcţie de segmentul ce trebuie pansat Alegeţi poziţia de decubit pentru a evita lipotimia Asiguraţi intimitatea pacientului dacă este cazul

EFECTUAREA PROCEDURII: Alegeţi materialele necesare în funcţie de tipul pansamentului Verificaţi prescripţia medicală privind tratarea plăgii Identificaţi pacientul Evaluaţi starea pacientului pentru a stabili dacă pansamentul se face la pat sau la

sala de pansamente Puneţi masca, acoperiţi părul, spălaţi mâinile şi dezinfectaţi-le cu alcool Îmbrăcaţi mănuşi sterile, luaţi din trusă 2 pense sterile Îndepărtaţi pansamentul vechi dacă este cazul, fără să produceţi durere. Dacă este

lipit umeziţi cu apă oxigenată sau ser fiziologic; observaţi plaga Curăţaţi tegumentul din jurul plăgii folosind tampoane îmbibate în benzină sau

eter pentru a efectua degresarea şi apoi dezinfectaţi cu alcool sau tinctură de iod Ştergerea se va face de la plagă spre periferie schimbind des tampoanele pentru a

evita contaminarea Spălaţi plaga prin turnare pentru a nu produce durere, folosind una din Soluţiile dezinfectante recomandate Absorbiţi secreţiile din plagă prin tamponare pentru a nu produce durere Curăţaţi din nou tegumentele din jurul plăgii folosind tampon pentru o singură

manevră şi ştergeţi apoi cu un tampon uscat Efectuaţi în continuare tratamentul plăgii în funcţie de natura şi evoluţia acesteia,

aplicând medicamente dacă sunt recomandate

Acoperiţi cu comprese de tifon sterile care să depăşească marginea plăgii cu 1-2 cm şi aplicaţi desupra un strat subţire de vată dacă este necesar

Fixaţi prin lipire cu materiale adezive sau prin bandajare folosind un procedeu adaptat regiunii (circular, în spirală, în evantai, cu faşă răsfrântă, în spic)ÎNGRIJIREA PACIENTULUI

Aşezaţi pacientul în poziţie comodă şi puneţi regiunea lezată în repaus Observaţi faciesul şi comportamentul la durere Observaţi aspectul tegumentelor pentru ca pansamentul să nu jeneze circulaţia

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ Colectaţi deşeurile cu potenţial infecţios (comprese, mănuşi, tuburi de dren, feşi)

în recipiente speciale Curăţaţi instrumentele şi pregătiţi-le pentru sterilizare Dezbrăcaţi mănuşile Spălaţi mâinile

NOTAREA PROCEDURII Notaţi tipul de pansament, aspectul şi evoluţia plăgii data, ora Notaţi informaţiile care trebuie transmise în legătură cu pansamentele următoare

EVALUAREA PROCEDURII: Bilanţ pozitiv:

Pacientul nu acuză durere Pansamentul este bine fixat şi curat Plaga este în curs de vindecare

Bilanţ negativ-intervenţii: Pacientul acuză durere, tegumentele sunt roşii, edemaţiate, plaga secretă

- Anunţaţi medicul şi efectuaţi îngrijirile recomandate Tegumentele îşi schimbă culoarea, pot apare furnicături

- Pansamentul este prea strâns. Refaceţi bandajul Pansamentul se umezeşte din cauza secreţiilor

- Aplicaţi un strat protector şi absorbant de vată- Montaţi tub de dren la recomandarea medicului sau sub supravegherea

acestuia Schimbaţi pansamentul de câte ori este nevoie

TIPURI DE PANSAMENTE PANSAMENTUL PROTECTOROBIECTIV:

Acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren (plagă operatorie, locul unei injecţii sau puncţii, locul unde este montat un cateter venos) pentru a realiza protecţie faţă de mediul înconjurător

PANSAMENTUL ABSORBANTOBIECTIV:

Acoperirea plăgilor drenate sau secretante cu un strat de comprese şi un strat de vată

ATENŢIE:

Supravegheaţi pacientul pentru a putea schimba pansamentul mai ales dacă infiltrează

Dacă medicul montează tub de dren notaţi cantitatea de lichid eliminatăPANSAMENTUL OCLUZIVOBIECTIV:

Acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor însoţite de leziuni osoase peste care se aplică aparatul gipsat pentru imobilizare

RECOMANDĂRI Pentru îngrijirea plăgii se poate face fereastră

PANSAMENTUL COMPRESIVOBIECTIV:

Acoperirea unei plăgi sângerânde în scop hemostatic, Pentru imobilizarea unei articulaţii în caz de entorsă pentru reducerea unei

cavităţi superficiale după puncţionareATENŢIE:

Aplicaţi peste comprese un strat mai gros de vată astfel încât să se acopere reliefurile osoase şi compresiunea să fie repartizată uniform pe toată suprafaţa regiunii, să nu împiedice circulaţia de întoarcere

PANSAMENTUL UMEDOBIECTIV:

Diminuarea edemului inflamatorATENŢIE:

Aplicaţi comprese umede reci îmbibate în soluţii recomandate de medic (Rivanol, Cloramină, etc.)

Fixaţi Reumeziţi din timp în timp (maxim la 5-10 min) sau schimbaţi compresele

deoarece se încălzesc şi produc un efect contrar.FIXAREA PANSAMENTULUI PRIN ÎNFĂŞARE (BANDAJAREA)OBIECTIV:

Fixarea pansamentului în regiunile în care substanţele adezive nu asigură această cerinţă (extremităţi, regiunea capului, regiuni articulare)

Fixarea pansamentelor pe regiuni supuse traumatismelor în timpul unor accidente (mână, picior)

Efectuarea pansamentului compresiv Imobilizarea temporară în traumatismele membrelor (entorse, luxaţii, fracturi)

NECESAR MATERIALE: Feşi de tifon de mărimi diferite Feşi elastice Foarfec Mijloace de fixare (agrafe, leucoplast)

ETAPE:PREGĂTIREA PACIENTULUI

Procedura este efectuată de regulă după pansament (pentru fixare) ceea ce presupune pregătirea prealabilă

Continuaţi să comunicaţi cu pacientul pentru atingerea obiectivului şi pentru colaborarea cu acesta

EFECTUAREA PROCEDURII: Alegeţi feşile de dimensiuni corespunzătoare regiunii şi scopului Alegeţi tehnica de înfăşare în funcţie de zonă Staţi tot timpul cu faţa la pacient Ţineţi faşa în mâna dreaptă între police şi celelalte patru degete, iar cu mâna

stângă prindeţi capătul liber Trageţi primele 4-5 ture circulare la o distanţă de 10-15 cm de plagă. După

primul tur colţul liber al feşii aşezat oblic se restrânge şi se acoperă cu a II-a tură pentru a fi mai bine fixat

Continuă înfăşarea în funcţie de regiune folosind o modalitate adecvată: circulară, în spic, în evantai, în spirală etc.

ÎNFĂŞAREA ÎN SPIRALĂ Folosiţi tehnica pentru membre(gambă, antebraţ) regiuni tronconice şi suprafeţe

întinse Efectuaţi după turele circulare iniţiale, ture oblice în aşa fel încât tura următoare

să acopere jumătate din cea anterioară Răsturnaţi din când în când faşă pentru a asigura apropierea de segment

ÎNFĂŞAREA ÎN EVANTAI Folosiţi înfăşarea pentru articulaţii (cot, genunchi, călcâi) Începeţi cu două ture circulare deasupra articulaţiei Continuaţi cu ture oblice descendente în aşa fel încât faşa să se suprapună la

distanţe mai mici în plică şi mai mari în partea expusă ajungând circular la nivelul liniei articulare şi apoi oblice sub articulaţie

Încheiaţi cu două ture circulare şi fixaţi cu ac de siguranţă, leucoplast

ÎNFĂŞAREA RĂSFRÂNTĂ Folosiţi tehnica pentru membre (gambă, antebraţ, regiuni tronconice şi suprafeţe

întinse) pentru a asigura o mai bună etanşare Începeţi cu 2 ture circulare Continuaţi oblic în sus până pe faţa anterioară a segmentului unde fixaţi faşa cu

policele sau cu ajutorul altei persoane, o răsfrângeţi şi continuaţi în jos Înconjurând segmentul pe faţa posterioară acoperind şi din tura anterioară

Continuaţi cu tura oblică pe faţa anterioară şi repetaţi manevra de răsfrângere a feşii şi de acoperire a feţei posterioare până când pansamentul este fixat

Încheiaţi prin ture circulare Fixaţi capătul liber cu ac de siguranţă sau leucoplast

ÎNFĂŞAREA ÎN SPICĂ Folosiţi pentru regiuni articulare: scapulo-humerală, inghino-abdominală, cot,

picior, pumn Începeţi de regulă deasupra articulaţiei prin ture circulare Treceţi faşa dedesuptul articulaţiei, în formă de "8" înconjurând zona vecină

acoperind tura precedentă jumătate sau două tururi Terminaţi prin ture circulare Fixaţi capătul liber