ASOCIAÞIA NAÞIONALÃCULTUL EROILOR �REGINA MARIA�

FILIALA �MIHAI VITEAZUL� DÂMBOVIÞAApare ºi sub egida SOCIETÃÞII SCRIITORILOR

TÂRGOVIªTENI, SOCIETÃÞII DE ªTIINÞE ISTORICEDIN ROMÂNIA, UNIUNII ZIARIªTILOR

PROFESIONIªTI DIN ROMÂNIA,cu sprijinul prefectului judeþului Dâmboviþa,

jurist IOAN MARINESCU

Anul XVIIINr. 3-4(49-50)2015

Acest numãr se distribuie gratuit

S U M A R

REVISTÃ DE CULTURÃ ISTORICÃ ªI DE CINSTIRE A EROILOR NEAMULUI

l Mesajul Înaltpreasfinþitului Pãrinte NIFON Arhiepiscop ºi Mitropolit al Târgoviºtei cu ocazia Zilei Armatei Române / 2l 70 de ani de la încheierea ultimului rãzboi mondial � VISARION NEAGOE / 3l Paradis. Scripted reality. Antiliterature or frontier literature � MIHAI STAN / 5

Studii � Cercetãri � Opinii � Mãrturisiri

l Destin românesc la rãspântie neliniºtitã de milenii (1) � GEORGE COANDà / 10l Un sanctuar al ostaºilor eroi � GHEORGHE ªERBAN / 16l Un apostol al plaiurilor dâmboviþene: preotul locotenent-colonel Veron Muºãtescu � confesorul Garnizoanei Târgoviºte � LUMINIÞA GIURGIU / 20l Basarabia a fost, este ºi va fi teritoriu românesc � IULICà MATEI / 24l 1945. Scrisori de pe front ale militarilor români cãtre cei de acasã � MARIAN CURCULESCU / 27l Aviatori militari dâmboviþeni pe cerul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial � MARIAN PAVEL / 29l Eroul de la Giurgiuleºti, dâmboviþeanul Napoleon Alexandru Popescu � NICOLAE POSTA / 31l Participarea Jandarmeriei Române pe frontul antisovietic � COSTEL GAVRILà / 34l Paraºutiºtii militari în apãrarea Capitalei României � ION NIÞACHE / 38l Scriitori militari dâmboviþeni: � VICTOR PETRESCU / 42l La Izvoare, într-un ceas de aducere aminte, cu cercetaºul Ion Alexandru Coman � EMIL-CORNEL PETRESCU / 45l Din vãlmãºagul amintirilor de rãzboi � ION MÃRCULESCU / 47l Spiritul lui Mihai Viteazul � DAN GÎJU / 51l Prin vâltoarea vremurilor � CONSTANTIN VOICU / 55l Garnizoana Târgoviºte, punct strategic hotãrâtor pe harta militarã a României � NICOLAE ANTONIE / 56

2

Mesajul ÎnaltpreasfinþituluiPãrinte NIFON

Arhiepiscop ºi Mitropolital Târgoviºtei cu ocaziaZilei Armatei Române

� 25 octombrie 2015 �

ãrbãtorirea Zilei Armatei Române reprezintã un prilej deapreciere a acestei instituþii fundamentale a neamului nostru,alãturi de Biserica strãmoºeascã, de aniversare a

momentului fondator al înfiinþãrii ei, dar ºi de comemorare a acelornumeroºi fii ai acestui neam care ºi-au sacrificat viaþa pentrucredinþã, neam ºi þarã.

La 25 octombrie sãrbãtorim eliberarea ultimei bucãþi depãmânt românesc aflatã sub ocupaþie strãinã, respectiv a oraºului

Carei, de cãtre soldaþii Armatei Române, în timpul Celui de Al Doilea Rãzboi Mondial,dar, pentru noi, cei de astãzi, reprezintã o ocazie de a aprofunda rolul instituþiei militare înistoria ºi prezentul neamului nostru.

Armata Românã este instituþia generatoare de încredere, securitate, ºi mândrienaþionalã, care ne oferã conºtiinþa siguranþei cotidiene ºi care, aºa cum a fãcut-o de fiecaredatã, apãrã cu toate forþele, oamenii, þara ºi valorile noastre.

Dacã Biserica strãbunã formeazã conºtiinþe, aprofundeazã valori ºi apãrã frumuseþea ºibunãtatea sufletelor noastre, Armata Românã genereazã stabilitate, atât prin ceea ce poateface în vremuri de restriºte, dar ºi prin cultura respectului faþã de valorile româneºti ºi creºtinepe care le promoveazã. De asemenea, ea susþine ºi conservã o perspectivã fundamentalãa vieþii, demnitãþii ºi civilizaþiei umane ºi româneºti, dãruindu-ne credinþa cã viaþapãmânteascã, tot ceea ce noi creãm ºi iubim, nu se va putea pierde aºa uºor ºi nici nu se vaputea distruge.

În faþa provocãrilor istorice, atât Biserica, cât ºi Armata au rãmas stindarde de nedoborâtale încrederii ºi speranþei noastre de mai bine, fundamente solide ale existenþei noastre.De aceea, astãzi, se cuvine sã ne aducem aminte de toþi eroii neamului nostru ºi sã nerugãm pentru veºnica lor odihnã, neîncetând a le cinsti memoria!

Apreciind întreaga activitate pe care o dãruiþi în slujba þãrii ºi a neamului nostru, dragiostaºi ai Armatei române din Garnizoana Târgoviºte, vã împãrtãºesc toatã aprecierea mea,urându-vã multã sãnãtate, pace, prosperitate ºi bucurie!

Cu binecuvântãri.

3

General maior(r)Profesor universitar doctor

VISARION NEAGOEPreºedintele Asociaþiei Naþionale

Cultul Eroilor �Regina Maria�

70 de ani de la încheiereaultimului rãzboi mondial

unoscutã ca �un lac latin într-o mare slavã� ºi aflatã la maredepãrtare de aliaþii ei occidentali tradiþionali � Franþa ºi Anglia �,

România începutului celui de-al Doilea Rãzboi Mondial se afla (pentrua câta oarã în istoria sa?) izolatã ºi singurã la rãscruce de vânturi. Mai mult, vremurile osurprindeau, din nou, cu o armatã insuficient pregãtitã ºi, mai ales, cu o înzestrare precarã.Râvnitã pentru resursele ei materiale ºi umane, poziþia geopoliticã o fãcea de neocolit înorice scenariu strategic al operaþiilor militare ce se preconizau.

Rapturile teritoriale asupra teritoriului naþional produse prin Pactul Ribbentrop-Molotovdin 23 august 1939, prin Dictatul de la Viena din 30 septembrie 1940, precum ºi prin tratatulde la Craiova din 07 octombrie 1940 (cedarea Cadrilaterului în faþa Bulgariei) au adâncitcriza politicã de la Bucureºti ºi au limitat ºi mai mult opþiunile politico-militare prin care trebuiauapãrate interesele naþionale.

Ele au avantajat, în primul rând, Germania, care ºi-a atras în acest mod trei aliaþi � Ungaria,Bulgaria ºi, indirect, România.

Ceea ce a urmat se ºtie, chiar dacã nici acum, dupã 70 de ani de la intrarea României înrãzboi alãturi de þãrile Axei Berlin-Roma-Tokio, istoria nu s-a pronunþat în legãturã cu opþiuneade atunci a conducerii politico-militare conduse de mareºalul Ion Antonescu. Personal, nunumai din cãrþile româneºti de istorie studiate, ci ºi din cele strãine ori prin viu grai de la profesoride istorie eminenþi care au ºi trãit vremurile de atunci, am reþinut cã Mareºalul nu a avut alteopþiuni de ales. Tot aºa cum, actul istoric de la 23 august 1944 a fost unul necesar, ce a condusla scurtarea cu ºase luni a celei mai mari conflagraþii cunoscute vreodatã de umanitate ºi carea fãcut din România a patra contribuitoare la înfrângerea fascismului (dupã U.R.S.S., MareaBritanie ºi S.U.A.), ca numãr de efective participante, victorii înregistrate ºi... pierderi.

Da, pierderi. Pierderi care, pentru o populaþie de 14 milioane de locuitori, cât numãra þaranoastrã în anii rãzboiului, au constat în peste 1 milion de persoane (morþi, rãniþi, dispãruþi,prizonieri etc.). Morþi ºi dispãruþi care ºi-au gãsit locul de veci (cunoscut sau nu...) în cimitire,gropi comune sau morminte individuale în pãmântul statelor unde au luptat pentru þarã, statecare se întind de la Stalingrad pânã la Viena. Ei au luptat vitejeºte, pentru gloria Armateiromâne, atât în Est, cât ºi în Vest. Ei sunt, astãzi, eroii noºtri.

4

În pofida actului de la 23 august 1944, România a reprezentat, în ochii U.R.S.S., o pradãde rãzboi, iar în ochii aliaþilor occidentali un stat duºman învins. Aºadar, Aliaþii au refuzat þãriinoastre statutul de cobeligerant, cu toate implicaþiile politice, economice, sociale ºi militarece au urmat.

...În prezent, la 70 de ani de la cea mai sângeroasã confruntare militarã din istoria lumii, carea provocat imense pagube materiale ºi a crescut cu zeci de milioane numãrul eroilor naþionali,România este, consecventã principiilor sale tradiþionale de politicã externã, þarã membrã N.A.T.O.ºi a Uniunii Europene. Cu alte cuvinte, este alãturi de aliaþii sãi tradiþionali. în dorinþa de a nurãmâne, din nou, singurã ºi izolatã, a ales varianta occidentalã de prezervare a intereselor salenaþionale; din raþiuni politice, desigur, dar ºi de sorginte economicã ºi militarã. Mai ales cã, dinpãcate, situaþia Armatei române este asemãnãtoare, întrucâtva, cu cea dinainte de 22 iunie 1941.�Zãngãnitul de arme� ce se aude aproape de frontiera de est a þãrii noastre nu sunã bine.

Nimeni nu doreºte ca istoria sã se repete. Deºi istoria însãºi ne-a demonstrat cã acestlucru se întâmplã. Important este, însã, ca actorii politici ºi conducãtorii militari sã ia amintela învãþãturile istoriei ºi sã acþioneze astfel încât acest flagel al omenirii � rãzboiul � sã nu semai întâmple. ªi asta deoarece cãrþile de istorie ºi pãmântul sunt pline de eroi, de oamenicare au cãzut pe câmpuri de bãtãlie pentru idealuri în care au crezut sau au fost obligaþi sãcreadã: libertate, patrie, democraþie, prosperitate.

Iar dacã aceste aspiraþii nu s-au împlinit, atunci cui a folosit jertfa de sânge a eroilor noºtriºi ai altora?

Monumentul Eroilor Patriei de la Universitatea Naþionalãde Apãrare �Carol I� din Bucureºti

5

ParadisScripted reality. Antiliterature or frontier literature

Profesor MIHAI STANPreºedintele Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni

onform lui Roland Barthes metaliteratura ar consta într-o�conºtiinþã artizanalã a fabricãrii literare� de fapt, constatã R.B.,un mod intim de a suprapune �într-o aceeaºi substanþã scrisã

literatura ºi reflecþia asupra literaturii� (Barthes, 2006, p. 124-125).Avansând în arida teorie a romanului modern, se ajunge la metaficþiune

care ar corespunde termenului de antiroman. Teoreticienii contemporani considerã cãmetaficþiunea este prezentã în romanele în care tema centralã s-ar putea încadra în relaþiaficþiune-artã-realitate.

Reprezentanþii ªcolii de la Târgoviºte parcurg etapele presupuse de relaþia amintitã prinrecurs la jurnalul de creaþie în care se explicã etapele scrierii, jurnal ce este introdus în ro-man sau care, conform teoriilor amintite, devine el însuºi roman (Mircea Horia Simionescu,Costache Olãreanu). O noþiune de teorie literarã care se aplicã unui anume tip de romaneste acea interacþiune textualã apãrutã în interiorul unui singur text numitã intertextualitate,concret fiind vorba despre cum �un text citeºte istoria ºi se insereazã în ea� (apud VirginiaBlaga, Jocul intertextual...).

O ilustrare a acestei teorii este, cu siguranþã, trilogia �Paradis�. Pentru a înfãþiºa o lume înschimbare (trecerea de la un pseudocomunism la un capitalism �original� în care corupþiaeste, poate, principala caracteristicã autohtonã), autorul �s-a documentat�, fiºele sale constituindtot atâtea �argumente� care asigurã romanului statutul de �frescã� a epocii postrevoluþionare.

Pentru un scurt fragment de roman, redat în continuare, autorul a recurs la câteva necesareexcerpte:

�� E un exemplu un pic tras de pãr, dar, în principiu, cam aºa au stat lucrurile, sealãturã discuþiei ºi Hector Petreanu, proful de ºtiinþe sociale, expolitruc ce reuºise sã-ºiestompeze trecutul. Vedeþi dumneavoastrã, ºi când zise dvs. cu un ton cald, apropiat,privi roatã la cei din Cancelarie � între timp se întorseserã de la ultima orã încã 5-6 profesori� obligându-i parcã sã-l asculte. Iatã un episod pe care sigur mulþi dintre dvs. nu-l cunosc�

� Sigur, noi n-am avut contactele dumitale dom Hector, îl ºicanã Vãlimãrescu, darPetreanu nu-l luã în seamã ºi continuã.

� În 1975, Marin Preda, scoate «Delirul» în care printre altele era «reabilitat» Antonescuceea ce a stârnit furia ruºilor, Henric Zãvoi povesteºte în «Silabe», nu þin minte ce numãr,cum au reacþionat tovarãºii ruºi, dar asta e altã poveste. Lui Ceauºescu, zice DumitruPopescu în memoriile sale («Mogulu autodevorându-se»), un singur lucru i-a displãcut

Excerpte

6

ºi se pare cã personal i l-ar fi imputat autorului, cã adicã unde e tovule lupta antifascistã,unde sunt ilegaliºtii. Se zice cã Marin Preda fusese la Titanul din Carpaþi, prin 1975accesibil, frecventabil totuºi, fiindcã voia sã scoatã o ediþie revizuitã a cãrþii ºi l-a întrebatdacã sã elimine episodul cu Ion Antonescu aºa cum îi sugeraserã niºte tovarãºi cufuncþii sus-puse. De ce, ar fi zis Ceauºescu, ce n-a fost aºa, nu acesta e defectul cãrþiitovule, defectul este, repet, lipsa miºcãrii antifasciste din România, care, îþi zic eu asta caparticipant direct, a fost puternicã ºi bine organizatã. În rest cartea e bunã, lasã-i pe ruºi,scrie ediþia asta de care-mi ziseºi. Ei bine, mai departe ºtiþi ce s-a întâmplat, dleVãlimãrescu, sunteþi în domeniu cum s-ar zice�

� Dar uite cã noi, din alte domenii cum zici dumneata dle Petreanu, poate cã nu ºtim,poate cã dorim sã aflãm, se pisici Marilena scoþându-ºi instinctiv pieptul voluptuos înainteºi aruncându-i o privire caldã, plinã de promisiuni lui� Vãlimãrescu, fapt pentru careinstantaneu insul îºi atrase dacã nu ura, desigur invidia tuturor masculilor de faþã, celpuþin.

� Se ºtie cã la 25 octombrie 1934 � þin minte data legând-o de Ziua Armatei � printr-unordin al comisarului Gh. Ananiu (istoria are ciudãþeniile ei, fãrã întâlnirea poliþistuluiacesta cu N. Ceauºescu, nimeni nu i-ar mai fi pomenit numele), de la Serviciul PoliþieiSociale, ordin ce s-a pãstrat la dosar, Nicu era trimis «la urmã», adicã acasã, la pãrinþi,în Scorniceºti. Acelaºi jurnalist francez, Michel Pierre Hamelet îl prezintã, episodul adicã,aproape romanþat, într-o aurã eroicã, desigur din interes lucrativ francezul fiindremunerat regeºte pentru istoria sa plinã de pete apocrife encomiastice pentru Titanulajuns Tiran.�

Fatalmente, în economia structurii epice a trilogiei, apar personaje care traverseazã celetrei perioade ale unei istorii zbuciumate care le-a marcat ireversibil: perioada prosperã dintrecele rãzboaie, aceea �de tristã amintire� a aºa-zisului comunism/socialism (care, în anumitesectoare ale vieþii economice, sociale, culturale, pe zi ce trece, se dovedeºte a nu fi fost chiarde �tristã amintire�) ºi, desigur, �epoca� contemporanã, aºa-zisul capitalism care la noicontrazice mai toate preceptele democraþiei. Personajele principale � protagoniºtii � care înmajoritatea lor au corespondenþe în realitate � traverseazã toatã aceastã perioadã ilustrândtarele noii societãþi dar ºi timidele succese, transformãri benefice.

Un loc aparte îl ocupã în desfãºurarea acþiunii douã personaje carismatice, cei doi�dictatori� ce ne-au marcat profund istoria: Ion Antonescu ºi Nicolae Ceauºescu. Din�documentarea� autorului reproducem câteva excerpte:

�ANTONESCU, ION (1882-1946). Originar dintr-o veche familie româneascã de ofiþeri,s-a nãscut la 15 iunie 1882. A urmat ªcoala Militarã, devenind, în 1904, locotenent decavalerie. În Primul Rãzboi Mondial, a fost colaborator apropiat al generalui Prezan, fiindºef al secþiei operaþii a Marelui Cartier General Român. Ataºat militar la Londra ºi Paris,apoi comandant al ªcolii Superioare de Rãzboi. Ajuns ºef al Marelui Stat Major al ArmateiRomâne, demisioneazã în 1934 (planurile sale referitoare la reîntãrirea armatei românenu au primit sprijin din partea regelui Carol al II-lea ºi al guvernului). A rãmas în umbrã,comandant de divizie la Piteºti, oraºul sãu natal. A fost ministrul Apãrãrii Naþionale înguvernul Goga (1937-1938) ºi în primul guvern Miron Cristea (1938). Fiind integru, hotãrât,demn, a intrat în conflict cu regimul lui Carol al II-lea. În 1904, sublocotenent în armataromânã. În 1913, ºef al Biroului Operaþii în Statul Major al Diviziei 1 Cavalerie. ªeful Biroului

7

Operaþii al Statului Major al Corpului 4 Armatã (1915-1916). Ataºat militar la Paris ºi Londra(1922-1926). Ministru al Apãrãrii Naþionale în guvernele Octavian Goga ºi Miron Cristea(1937-1938). Arestat ºi internat la mãnãstirea Bistriþa, între iulie-august 1940, din ordinullui Carol al II-lea. Numit prim-ministru la 4 septembrie 1940, a condus guvernele Românieipânã în 23 august 1944. La 23 noiembrie 1940, a semnat aderarea României la PactulTripartit. Între 21-23 ianuarie 1941, a zdrobit rebeliunea legionarã. La 22 iunie 1941 �proclamaþia generalului Ion Antonescu de începere a rãzboiului în Rãsãrit (�Vã ordon:Treceþi Prutul!�). Pânã la 26 iulie 1941, au fost eliberate Basarabia ºi nordul Bucovinei. La22 august 1941, devine mareºal. La 27 noiembrie 1942, trupele române s-au retras de pefrontul Stalingradului, dupã ce pierduserã peste 100.000 de oameni. În martie-aprilie 1944,trupele sovietice au pãtruns pe teritoriul României. La 23 august 1944, mareºalul IonAntonescu ºi Mihai Antonescu au fost arestaþi în incinta Palatului Regal. La 24 august,Ion Antonescu ºi unii colaboratori au fost scoºi din Palatul Regal de o echipã condusã deEmil Bodnãraº ºi transportaþi la o casã conspirativã. La 1 septembrie, cei arestaþi au fostsechestraþi de trupele sovietice, apoi transportaþi în URSS (septembrie 1944 � mai 1946).Procesul mareºalului Antonescu ºi al principalilor sãi colaboratori s-a desfãºurat la�Tribunalul Poporului� din Bucureºti între 6-15 mai 1946. La 1 iunie 1946, Ion Antonescu,generalul Piki Vasiliu ºi Gh. Alexianu au fost executaþi la Jilava.

ION ANTONESCU � CÂTEVA TRÃSÃTURI. Personalitatea lui Antonescu trebuieraportatã la contextul istoric concret. A fost, fãrã îndoialã, un patriot în gând ºi în faptã,dar ca om politic a comis grave greºeli. Om de caracter, auster, disciplinat, autoritar, învremea guvernãrii lui, economia a funcþionat destul de bine, având în vedere condiþiilegroaznicului rãzboi; de subliniat cã Antonescu s-a opus Germaniei ºi a izbutit sã salvezeþara de secãtuirea completã. Alianþa cu Germania era singura ºansã a eventualeirecâºtigãri a Basarabiei, Bucovinei ºi chiar speranþa realipirii Transilvaniei. Rãzboiuldezrobirii Basarabiei ºi Bucovinei a fost primit de generaþiile acelor ani cu entuziasm.Dar, din pãcate, mareºalul nu a ascultat de sfaturile opoziþiei (ale lui Maniu ºi Brãtianu)de a nu continua rãzboiul peste Nistru. Probabil, o mare greºealã a lui Antonescu afost ºi faptul cã nu a negociat ºi nu a stabilit cu Hitler condiþiile exacte ale participãrii larãzboi. Datoritã mentalitãþii sale de dictator, a comis multe greºeli ºi în conducerearãzboiului (care au provocat mari sacrificii de ostaºi români la Odessa, apoi laStalingrad). Ajunsese sã creadã, probabil, cã era împuternicit de providenþã sãhotãrascã totul de unul singur. Aceeaºi atitudine condamnabilã a manifestat-o faþã deCasa Regalã. Ar fi fost desigur obligat sã demisioneze atunci când Regele i-a cerut-o,dar probabil considera cã onoarea lui faþã de Hitler conta mai mult decât soarta unuipopor întreg. De asemenea, nu pot fi minimalizate acþiunile sale antievreieºti.� (CostinScorpan, �Istoria Românei. Enciclopedie�)

Douã alte momente de rãscruce în zbuciumata existenþã a românilor se regãsesc, înmanierã �scripted reality� în roman: pactul sovieto-german semnat între ministrul de externeJoachim von Ribbentrop ºi �plenipotenþiarul� Viaceslav Molotov la Moscova (23 august1939) care pregãtea aºa-zisul �Act de arbitraj� de la Viena. Cele douã puteri au încheiat unprotocol secret: �Tratatul instituia supremaþia celor douã puteri asupra Europei de Est.Într-un protocol adiþional secret, la punctul 3, se afirma interesul deosebit al URSS faþãde Basarabia ºi Bucovina ºi dezinteresul Germaniei faþã de aceste teritorii. Urmarea a

8

fost invadarea unei pãrþi a Poloniei de cãtre germani (începutul celui de al Doilea RãzboiMondial) ºi a celeilalte pãrþi de cãtre sovietici. Au urmat: cotropirea Basarabiei de cãtreruºi, a Ardealului de Nord de cãtre maghiari, ca ºi invadarea þãrilor baltice ºi atacareaFinlandei de cãtre sovietici.�

�ACTUL DE ARBITRAJ DE LA VIENA. Convorbirile la Viena au început la 29 august1940, la ora 15. Guvernul român a fost obligat sã accepte arbitrajul celor douã puteri aleAxei. În acelaºi timp, la Bucureºti, un prim Consiliu de Coroanã s-a desfãºurat pânã îndimineaþa zilei de 30 august. Arbitrajul a fost acceptat, cu 19 voturi pentru, 10 contra, oabþinere, în condiþiile în care România trebuia sã aleagã între salvarea statului ºi posi-bilitatea dispariþiei sale. La 30 august, ora 13,30, în palatul Belvedere din Viena a fostsemnat actul arbitrajului (dictatului) în problema Transilvaniei. României îi erau rãpite,prin forþã, 43.942 de km pãtraþi, cu o populaþie de 2.667.007 de locuitori (49% români,38% maghiari, 3% germani). Cine voia sã-ºi pãstreze cetãþenia românã avea dreptul sãse repatrieze în România în termen de un an. Delegaþia românã aducea în þarã garanþiilescrise, germanã ºi italianã, ale inviolabilitãþii ºi integritãþii «noului» stat român. RomâniaMare se prãbuºise.�

Dupã rãpirea Basarabiei ºi a Nordului Bucovinei în 1940, a urmat exterminarea membrilorSfatului Þãrii:

�NKVD-ul (Securitatea sovieticã) a pornit la vânãtoare de oameni: învãþãtori,preoþi, intelectuali, tineri, comercianþi, aºa-ziºi chiaburi («culaci»). Între 28 iunie ºi 4iulie 1940, circa 1.122 de persoane au fost arestate, apoi deportate. Primii asupracãrora s-au aruncat agenþii NKVD au fost membrii Sfatului Þãrii. În afarã de cei careau reuºit sã fugã peste Prut în România, toþi membrii Sfatului Þãrii au fost mãcelãriþi.Numai unul singur a scãpat, Ion Codreanu; acesta a fost predat autoritãþilorromâneºti în schimbul Anei Pauker, aflatã pe atunci în detenþie în România (spreruºinea lui, Ion Codreanu a pactizat apoi cu comuniºtii). Aºa au murit foºtii deputaþiai Sfatului Þãrii, fãuritori ai Unirii din 27 martie 1918, unii dintre ei membri ai Parla-mentului României ºi ai partidelor tradiþionale româneºti. Dintre aceºti martiri, amintimpe: Grigore Turcuman, Pantelimon, Sandino, Teodor Uncu, Luca ªtirbeþ, NicolaeSecarã, Constantin Bivol, Alexandru Baltaga.

Cu toate mãsurile ruºilor de pazã a graniþei pe Prut, cu toate represiunile, mulþibasarabeni s-au refugiat în 1940 în România. Pãrãsindu-ºi casele, locurile de muncã,averile, circa 300.000 de români au reuºit sã se refugieze peste Prut, în þarã.�

În expoziþiune, arãtãm cã interacþiunea textualã în �Paradis� constã în ideea cã �untext citeºte istoria ºi se insereazã în el�. Sunt scriitori (printre aceºtia înscriindu-se ºimentorul Societãþii Scriitorilor Târgoviºteni, Mircea Horia Simionescu) care nu acceptãinserarea unor pagini de istorie în naraþiune. Alþii considerã cã, prin literaturã, �lecþia deistorie� devine accesibilã ºi chiar doritã de publicul cititor, din ce în ce mai redus nu-meric, din pãcate.

9

10

Doctor GEORGE COANDÃMembru al Academiei Americano-Române

de Arte ºi ªtiinþe din SUAProfessor Honorificus al Universitãþii

�Valahia� din Târgoviºte

a împlinirea unuiveac de laaruncarea lumii în

vâlvãtãile Marelui Rãzboi / Primul Rãzboi Mondial(1914-1918) ºi la ºapte decenii de la sfârºitulapocalipticei încleºtãri a celui de-al Doilea RãzboiMondial (1939-1945), România încã, geopolitic,este pânditã de primejdii. Reale ºi nu aparente.De fapt, dacã e sã fim de acord cu venerabilulistoric Neagu Djuvara, achiesez la viziunea salogicã: a fost sã fie un singur Mare RãzboiMondial, care a cutremurat letal secolul XX, acãrui desfãºurare s-a produs în douã acte,antractul fiind cunoscut sub categorisirea politico-istoricã de perioada interbelicã. Un armistiþiu,un respiro de doar douã decenii, marcat de apariþia� astãzi ne dãm seama cã altfel nu s-ar fi putut �miºcãrilor extremiste revanºarde, revizioniste,revendicativ teritoriale (�spaþiul vital�), xenofobe dedreapta (fascism/nazism) ºi de stânga(comunism bolºevic).

Douã decenii în care s-au acutizat proxisticvechile contradicþii/confruntãri nerezolvate lasfârºitul primului act al Marelui Rãzboi, rãmasela starea de sechele care bântuiau irascibilitãþileºi insatisfacþiile multor cancelarii, ºi, în moddeosebit, cancelariile statelor cu pretenþii imperiale(unele încã imperii coloniale), ºi pe care fascismulmussolinian, nazismul hitlerist ºi bolºevismulstalinist le-au isterizat criminal.

�Fondul general al problemei� (backgroud-ulgeopolitic) pe care a fost declanºat primul act alMarelui Rãzboi, ºi dupã înfrângerea PuterilorCentrale ºi a aliaþilor lor, nu ºi-a schimbat trendulfundamental: împãrþirea �sferelor de influenþã�

Destin românesc la rãspântieneliniºtitã de milenii

(Eseu despre scenarii ºi primejdii asasine la un veac de la izbucnirea Marelui Rãzboiºi la ºapte decenii de la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial) (1)

(economicã, politicã, militarã) ºi o nouãredistribuire a �spaþiilor vitale�. De astã datã, petrendul fundamental, în afarã de clasica bãtãliepentru redesenarea �sferelor de influenþã�/�spaþiilorvitale� între occidentul euroatlantic/estul slavrusesc ºi Reich-ul german, care, dupã 1933reuºise în �marº triumfal� sã refacã, într-un fel,geografia Sfântului Imperiu Roman de NaþiuneGermanã, timorând, prin agresivitate riscatãParisul ºi Londra, Washington-ul plasându-se într-un stand-by cu arma la picior, Berlinului aliindu-i-se, prin �Pactul de oþel�, Roma fascistã ºi Japoniaimperialã. S-a impus, aºadar, de astã datã, ºi obãtãlie de naturã ideologicã, emergentã primuluiact al Marelui Rãzboi ºi care, prin ferocitatea ei, agrãbit �ridicarea cortinei� însângerate la al doileaact. Nazismul lui Adolf Hitler plus fascismul luiBenito Mussolini ºi comunismul bolºevic al luiIosif Vissarionovici Stalin, ireconciliabiledoctrinar, aveau însã un �numitor comun�: apetituldeclarat ºi asumat pânã la fanatism genocidar,ridicat la rang de program oficial ideologic, de aacapara vaste �sfere de influenþã�. Astfel,panimperialismele extremist dictatoriale aleveacului XX din perioada interbelicã îºi fixaserã,mânate de orgolii irepresibile, urmãtoarele þintecu o durabilitate în perspectivã îndelungatã:Mussolini demarase � din pãcate pentru infatuareasa paranoicã -, în sunet de mandoline ºicanþonete, refãurirea Imperiului Roman în Africade Nord arabo-abisinianã ºi sudul europeanalbano-elen; Hitler îºi dorise un �reich milenar� peun lebensraum, într-o primã etapã, de la Atlanticla Munþii Urali; Stalin, ideolog ºi militant al�internaþionalismului proletar� pornise ofensiva

11

pentru �zidirea� kominternistã a imperiului mondialal Klemlinului bolºevic.

ªi dacã primele douã imperialisme extremistdictatoriale s-au prãbuºit în hecatomba celui de-al doilea act al Marelui Rãzboi, la provocareacãruia au jucat ca actori asasini, cel de-al treilea,din nefericire, era cât pe-aici sã devinã o realitatetragicã pe termen nedefinit (S-a prãbuºit, larându-i, dupã ºase decenii de existenþãameninþãtoare pentru Umanitate).

În perioada interbelicã o nouã barbarie �roºie, brunã ºi a fasciilor � invadase Europa.Attila, Odoacru ºi Ivan cel Groaznic îºi agitauspectrele îngrozind continentul.

Pentru România, care avusese inteligenþa ºivoinþa naþionalã sã-ºi asume imensul risc alapartenenþei la forþele Antantei, conjuncturageopoliticã de la încheierea ostilitãþilor fiindu-iprielnicã, leadership-ul politic al momentului ºiCasa Regalã rezonând la unison, interesulnaþional fundamental existenþial, care depãºirecondiþia de deziderat multisecular, fuseseexcepþional împlinit: Marea Unire cu �vechiul regat�a Transilvaniei, Basarabiei ºi Bucovinei de Nord.Apãruse pe harta politicã a lumii România Mare.Marile Puteri învingãtoare, trebuie spus � româniieste necesar sã afle acest adevãr deloc încântãtorpentru dragostea lor adulatoare sincerã faþã dedemocraþiile occidentale � nu-ºi doriserã aceastãapariþie în geografia politico-statalã a Europei,cum nu o priviserã cu ochi buni nici învinºii, cudeosebire Ungaria, adusã la dimensiunile unui statliliputan, ºi nici Rusia sovietelor bolºevice, care,chiar dacã nu fusese biruitoare, dar nici biruitã nuera, nu putea admite revenirea la Patria MamãRomânia a Moldovei de Est (Basarabia).

La �pacea versaillesã� (1919-1920), Românias-a bãtut viguros ºi cu tãria argumentelor, de pepoziþia de stat învingãtor, ºi pe deplin îndreptãþitde istorie ºi de acþiunile plebiscitare din teritoriileocupate samavolnic de Ungaria/Imperiul Austro-Ungar ºi de Imperiul þarist al Romanovilor, pentruca Marile Puteri antantiste sã respecte prevederileTratatului de alianþã semnat la Bucureºti în 4-17august 1916 ºi care stipulau intrarea în rãzboi aRomâniei împotriva Puterilor Centrale cu ocondiþie: unirea Transilvaniei cu �vechiul regat�.Trãdarea, însã, s-a produs imediat. România afost lãsatã singurã. Taifunul teutono-ungaro-bulgaro-turcesc lovind-o în plin ºi îngenunchind-opentru un an al groazei pânã la victoriile din�triunghiul morþii� Mãrãºti-Mãrãºeºti-Otiuz. Pricina

fusese � aºa cum promiseserã Parisul ºi Londra,dar au uitat peste noapte de garanþiile strategicemilitare � �îngheþarea� ofensivei trupelor franco-britanice/ Armata de Orient � de sub comandageneralilor Sarrail ºi Milne pe �frontul de laSalonic�. Totul nu a fost decât un truc al Parisuluiºi Londrei: sperau în transferul de cãtre Berlin aunor forþe armate importante de pe frontul de vestîmpotriva României, ºtiind ce se va întâmpla �sacrificarea acestei -, dupã care i-au deplânsînfrângerea momentanã cu lacrimi fariseice.

Din punct de vedere strategic, scopul eraurmãtorul: scãderea presiunii trupelor germanepe teatrul de operaþiuni din vest, ceea ce a îngãduitarmatelor franco-britanice timpul necesar dereorganizare ºi refacere în vederea urmãtoareloreforturi defensiv-ofensive.

Este simptomaticã atitudinea lui GeorgesClemenceanu, �le Tigre�, ºeful guvernuluifrancez, unul dintre insidioºii manipulatori ai�sistemului de pace� de la Paris de dupã primulact al Marelui Rãzboi. La una dintre întâlnirile �defond�, ºi cu impact în destinul statelor europene,la care au luat parte Woodrow Wilson,preºedintele Statelor Unite ale Americii, ºi prim-miniºtrii Marii Britanii, Loyd George, ºi Italiei,Vittorio Orlando, a declarat �fãrã perdea�, iarcompanionii sãi n-au obiectat nimic: �Nu existãniciun inconvenient de a garanta Românieiconcesiuni imposibil de realizat; nu ne vomþine angajamentele noastre fãrã nicioremuºcare, pentru cã nu avem niciun mijlocde a le executa�.1

�Le Tigre� trãda, ca ºi celelalte Mari puterivictorioase, care se încãpãþânau sã nu punã înaplicare prevederile Tratatului de alianþã din 1916ºi pentru care s-au jertfit 800.00 de ostaºi români,iar Parisul fusese cuprins de o pasiune �coup defoudre� pentru Ungaria, ba chiar a reintrodusadministraþia maghiarã în Banat sub protecþiatrupelor franceze.2

A fost nevoie de Hotãrârea plebiscitarãunionistã de la 1 Decembrie 1918 de la Alba �Iulia ºi de ofensiva Armatei Române împotrivaUngariei comunizate a de lui Béla Kuhn, punândastfel Marii aliaþi în faþa unui de necontestat faitacompli.

A venit momentul adevãrului: a nu maiidealiza ºi a demitiza. România a fost mereu, înepocile modernã ºi contemporanã, într-o triplãipostazã geopoliticã: de �cenuºãreasã�, de �piesãde schimb/de sacrificiu� la �masa verde� a Marilor

12

Puteri, ºi de �teatru de manevrã� politico-militarã/strategicã în jocul malefic al �sferelor de influenþã�.

În toatã perioada interbelicã, România aexistat, �cu sufletul la gurã�, sub teroarea trãdãrilorºi ameninþãrilor malefice ºi din afarã, ºi din lãuntru,trãind toate cele trei ipostaze geopolitice. Poporaltruist ºi ecumenic, românii, râvnindu-li-se, cuardoare de fiare, teritoriul/Vatra de naºtere ºibogãþiile solului ºi subsolului, nãzuind sã aibã partede prieteni, n-a fost sã fie.

S-a spus cã singurii sãi prieteni au fostIugoslavia ºi Marea Neagrã. Nimic mai fals. Oiluzie. Sârbii, ca ºi ungurii ºi bulgarii, nu mai zicde Kremlinul �þarismului roºu�, au stat la pândãcã, poate-poate, o veni un �moment prielnic� pentrua-ºi însuºi (Belgradul) Banatul românesc, pe cândMarea Neagrã a fost sã fie când �lac otoman�,când �lac rusesc/sovietic�, tunurile navelor ÎnalteiPorþi, apoi ale Rusiei/URSS fiind îndreptate spreþãrmurile ponto-danubiene. Aºa cã, RomâniaMare a suportat în perioada interbelicã neliniºtileproduse de hãituirile existenþial geopolitice aleMarilor Puteri democratice, bolºevice, naziste, darºi ale vecinilor.

România neliniºtitã, cred cã asta a fost sã-i fie starea de a fi în cele douã decenii interbelice.Nedoridu-ºi victimizarea, a fost totuºi o victimã apoftelor colonialiste ºi ale celor care i-au fost aliaþi,ºi ale celor ce i-au fost inamici. România Mare astat piedicã, indiferent prin ipostazele prin care atrecut de voie, de nevoie, în cale unor tendinþeexpansioniste (sindromul de caracatiþã) dinspretoate azimuturile geopolitice. Deasupra Carpaþilorromâneºti nu o datã s-au ciocnit tornadelepangermaniste, panslaviste ºi panhungariste. Iaraºa-ziºii amici o sfãtuiau, uneori, sã cedeze laloviturile acestor tornade. Cum spune românul deveacuri: Fereºte-mã, Doamne de prieteni, cã deduºmani mã feresc eu! Dar, românii, nuîntotdeauna s-au putut feri, din nenorocire, Soartale-a fost hotãrâtã, fãrã sã fie întrebaþi, de mariiasasini ai istoriei contemporane.

Aºa cum s-a întâmplat ºi la momentul reluãriiostilitãþilor � al doilea act � din marele Rãzboi.România era � cum fusese, de altminteri, ºi înepoca medievalã ºi în cea modernã � o piesãgeostrategicã importantã pe �tabla de ºah� aconfruntãrilor dintre Este ºi Vest. ªi când facaceastã proiecþie geopoliticã mã gândesc laparticularitãþile dispozitivelor de bãtãlie aletaberelor, care, ºi de o parte ºi de alta, au foststringent interesate de oportunitãþile politice,

economice ºi militare oferite de România:bogatele resurse petroliere, necesare alimentãriinoilor arme (diviziile de blindate, mijloacele detransport auto, escadrilele aviatice, flotele de luptãnavale), dar ºi resursele agricole la fel deconsistente; dispunerea geografic strategicãîngãduind forþelor armate din ambele tabere sã-ifoloseascã teritoriul în mod ambivalent: bazã delansare a operaþiilor militare ºi pasaj de traversarea trupelor în sensul tuturor punctelor cardinalegeostrategice; disponibilitatea clasei politice �ceea ce, sã recunoaºtem cinstit, a fost/este un�viciu naþional� strãmoºesc care nu ne mãguleºte,aplicând, de pe vremea suzeranitãþii otomane,atitudinea capului plecat pe care sabia nu-l taie,cu toate cã s-a tãiat, de atâtea ori, �pofta de viaþã�a românilor -, disponibilitatea, deci, de a colaboracu ocupantul vremelnic ºi de a trãda interesulnaþional pentru profitul personal. De acest �viciunaþional� au profitat ºi Berlinul hitlerist ºi Kremlinulstalinist.

(Nota bene. Nu absolutizez nãravul din fericire,care, zice-se, n-ar avea lecuire, ba are când româniisimt pe propria piele cã trebuie sã-l cauterizezeprin revoltã, dar o fac când le ajunge cuþitul înadâncul osului. ªi absolutizez pentru cã au existat,din fericire, ºi �clipe astrale� când o parte a claseipolitice a înþeles comandamentul suprem aldãinuirii în istorie a naþiune române ºi a þãrii/Vetreisale: apãrarea Fiinþei neamului, a suveranitãþii þãriiºi independenþei naþionale ºi statale. Dar, totuºi...Idealizarea în absolut a virtuþiilor poporului românºi eroizarea unor lideri au ºi reversul lor: orbirea desine, infatuarea egonaþionalistã, astfel cã defectelesunt vãzute prin anamorfozare drept calitãþisuperioare. A ne privi atent în sine înseamnã a nurepeta erorile trecutului. Este o lecþie pe care n-amînvãþat-o încã bine.

Nici la o sutã de ani de la împlinireaconstrucþiei României Mari, nici la ºapte deceniide la sfârºitul celui de-al doilea act al MareluiRãzboi, nici la un sfert de veac de la revoluþia din1989. Iatã un adevãr care ar trebui permanent sãne dea de gândit: istoria, la români, este orepetabilã legendã a Meºterului Manole. Cuurmãtorul amendament: nimeni din clasa politicãnu are curajul ºi demnitatea sacrificiului pentru afi terminatã zidirea, iar Meºterul este... sinucis.)

Revin. Ce s-a întâmplat, aºadar, cu Româniala începutul celui de-al doilea act al MareluiRãzboi? (În continuare vor folosi denumirea oficialadmisã de istoriografie � al Doilea Rãzboi Mondial

13

� pentru a nu crea confuzie în mintea masei maride nefamiliarizaþi cu ºtiinþa istoriei).

Se impune o precizare. La 23 august 1939,la Moscova, s-a semnat insidiosul tratat (deneagresiune) între Germania nazistã ºi UniuneaSovieticã stalinistã, cunoscut dupã numelesemnatarilor, miniºtrii de externe al celui de-alTreilea Reich, Ioachim von Ribbentrop, ºi,respectiv, al Kremlinului, Viaceslav Molotov.Peste aproape doi ani va fi încãlcat de Hitler, darniciodatã anulat de jure pânã astãzi nici deMoscova, nici de Berlin.

În anexele tratatului (protocolul secret) seprevede, fãrã echivoc, printre alte pretenþii aleambelor pãrþi semnatare asupra unor state din zona�istmului balto-pontic�, cã (punctul 3): �În ceea cepriveºte Europa de Sud � Est, partea sovieticãsubliniazã interesele sale pentru Basarabia. Dinpartea Germaniei se exprimã totaluldésintéressement cu privire la acest teritoriu...�

Într-o pertinentã ºi spectacularã analizã ainsolitului pact hitleristo-stalinist aflãm:

�Nu putem ºti dupã ce criterii se conduceauHitler ºi Ribbemtrop, acceptând o astfel deformulare. Poate ºtiau cã Uniunea Sovieticã sesimte nedreptãþitã prin pierderea unor teritorii carefãcuserã cândva parte din imperiul þarilor. Stalinnu acceptase decizia marilor puteri occidentalepe baza cãreia Basarabia ºi Bucovina reveniserãRomâniei. La Congresul XVI din 1939 al partiduluicomunist spusese:

� Pe baza cãrui drept internaþional gentlemaniialiaþi au luat Uniunii Sovietice Basabia ºi au dat-oîn folosinþã boierilor români?

Poate cã Ribbentrop a vrut sã eviteconfirmare definitivã a dreptului Uniunii Sovieticeasupra acestor teritorii, dorind sã-l asigure înacelaºi timp pe Stalin cã Germania nu se vadeplasa în aceastã direcþie. Dar nu prevedea cãStalin va profita de aceastã formulare dinprotocolul secret pentru a-ºi însuºi ceea ceconsidera el cã este o proprietate ruseascã. ªi,mai ales, îºi lega de aceasta posibilitatea de aîntãri apãrarea teritoriilor de sud ale URSS ºisperanþa de a avea un cap de pod perfect pentruofensivã, în cazul în care s-ar fi decis sã trimitãArmata Roºie sã cucereascã Europa. O loviturãdatã acolo ar fi putu decide soarta rãzboiului ºichiar aºa s-a ºi întâmplat patru ani mai târziu,când, în august 1944, armata sovieticã a ocupatRomânia, tãind aprovizionarea cu þiþei a Germanieiºi grãbind astfel prãbuºirea economiei germane.

În 1939, Gemania importa 5.165.000 de tonede þiþei în special din Statele Unite, Mexic, Ven-ezuela, România, Iran ºi Irak. Importul din UniuneaSovieticã se ridica atunci numai la 5.000 tone ºinu conta. Încetarea comerþului cu SUA ºi blocareacãilor maritime de cãtre marina britanicã a dus lascãderea la jumãtate a importurilor de petrol, adicãla 2.075.000 de tone, ceea ce era prea puþin pentrua pune în miºcare industria germanã de rãzboi ºiarmatele uriaºe care se deplasau în Europa cumii de tancuri, avioane ºi automobile. Diviziilemecanizate ºi de blindate, care le asigurau victoria,aveau nevoie de foarte mult petrol, care trebuiatransformat în ulei, unsori ºi benzinã. [�] Înaceastã situaþie, livrãrile din România ºi dinURSS au devenit extrem de importante pentruGermania. Importul de þiþei din România a crescutde la 848.000 de tone la 1.177.000 de tone. [�]România rãmânea aºadar de o mareînsemnãtate pentru economia Germaniei ºipentru maºina ei de rãzboi. Iar Stalin îºi puseseîn minte sã-ºi ducã armata mai aproape de unloc atât de important cum erau câmpurile petrolieredin regiunea Ploieºti.

La sfârºitul lunii mai 1940, aºadar în timp ceHitler era preocupat de rãzboiul din Occident, s-au observat miºcãri intense de trupe în zoneleLvov ºi Kiev. În curând, rapoartele serviciilor despionaj au informat cã Uniunea Sovieticã avea30 de divizii concentrate de-a lungul frontierei cuRomânia. Dar acest stat nu avea de gând sã sepredea atât de uºor. Avea o armatã care numãra1.600.000 de soldaþi, din pãcate, slab înarmatã ºiechipatã. Românii vroiau sã lupte, dar regeleCarol era conºtient de faptul cã, fãrã ajutorul unoraliaþi, nu va reuºi sã se opunã puterii sovietice.Pe Franþa, legatã printr-o alianþã de România, darcare era în plin rãzboi cu Germania, nu puteaconta. Din acelaºi motiv, ieºea din discuþie ºiMarea Britanie. Numai Germania, de teama de anu-ºi pierde siguranþa livrãrilor de petrol, ar fi putuveni în ajutorul României ameninþate. Însã regeleCarol nu ºtia de existenþa protocolului secret, încare Ribbentrop îºi declara lipsa de interes pentruaceastã zonã a Europei.

Stalin, deºi îºi dãdea seama de avantajul pecare îl avea faþã de Germania, nu dorea sã-ºistrice relaþiile cu Hitler. Aºadar, a decis sãpãstreze o atitudine elegantã ºi, la 23 iunie 1940,pe când Hitler se plimba cu maºina prin Paris,Molotov i-a telefonat ambasadorului Schulenburg,ca sã-i aducã la cunoºtinþã faptul cã Uniunea

14

Sovieticã a decis sã intre cu armata în Basarabiaºi în Bucovina în ziua de 25 iunie.

Hitler, încã exaltat de excursia la Paris,cobora pe mica alee ºerpuitoare din apropiereaunui castel de vânãtoare de la marginea Parisuluiîmpreunã cu generalul Wilhelm Keitel, când unadjutant a venit în fugã cu o telegramã de laRibbentrop. Hitler a dat din mânã impacientat, caºi când ar fi vrut sã-l repeadã pe intrusul care îºialesese un moment atât de nepotrivit sã-itransmitã informaþii de la Berlin, dar adjutantul,cunoscând conþinutul ºi importanþa telegramei, nus-a lãsat intimidat.

Hitler ºi-a pus ochelarii ºi a citit telegrama.Faþa i s-a fãcut imediat stacojie. A strigat.

� Asta contravine acordului! I-a arãtat hârtialui Keitel, ca sã-ºi dea ºi el seama despre ce estevorba, apoi a pornit cu paºi grãbiþi spre casã.

� Te rog sã-i transmiþi lui Ribbentrop sã-mitrimitã imediat textul acordului cu Molotov dinseptembrie, i-a ordonat Hitler adjutantului, imediatce a intrat în cabinet.

Câteva zeci de minute s-a învârtit nerãbdãtorprin încãpere, pânã când a primit textul.

� Fã-mi legãtura cu Ribbemtrop! Imediat!, aordonat el adjutantului ºi a smuls receptorul dinfurcã în momentul când i s-a comunicat cã arelegãtura.

� De ce i-aþi dat mânã liberã lui Stalin înRomânia? Vã rog sã-mi explicaþi!, a spus el înmicrofon, deºi abia se abþinea sã nu-l înjure peRibbentrop.

� Mein Führer, am acþionat în conformitatecu instrucþiunile dumneavoastrã. Ribbentrop eraînspãimântat, dar se apãra ferm. Mi-aþi spus cãtrebuie sã declar cã Germania nu este interesatãde teritoriile din sud-estul Europei, iar dacã va finecesar, chiar pânã la Constantinopol ºi lastrâmtori � se referea la Bosfor ºi Dardanele. Nicinu am ajuns atât de departe...

Hitler a tãcut o clipã. ªi-a amintit discuþia cuRibbentrop înainte de plecarea acestuia laMoscova. Salin putea aºadar sã intepretezepunctul trei al protocolului secret aºa cum îiconvenea mai bine. Nu încãlcase tratatul.

� Rusia încearcã sã-ºi apere flancul, a spusel încet. Trebuie sã procedãm cu multã atenþie.Sã încerce Schulenburg sã salveze ceva de aici.

Câteva minute mai târziu, a ordonat sã fietransferate în est 24 de divizii, dintre care ºaseblindate ºi trei motorizate. [�] Douã zile mai târziu,ambasadorul Schulenburg se afla în cabinetul lui

Molotov, pentru a-i prezenta rãspunsul lui Hitler:Führer-ul sprijinã planurile sovietice de ocuparea Basarabiei, dar trebuie sã includã aici ºiBucovina? Acolo locuiesc 100.000 de oameni deorigine etnicã germanã!

� Bucovina, o regiune micã, împãturitã, de lapoalele Carpaþilor, aflatã la graniþa Ucrainei, estepartea care lipseºte din Ucraina unitã, a rãspunsMolotov, vizibil pregãtit pentru a respinge acestargument. Discuþiile cu acest om reprezentau încontinuare o mare problemã pentru diplomaþiigermani. Nu reuºeau sã se descurce cu logicalui de fier. Pierdeau. Deºi Stalin a recunoscut cãmersese prea departe în chestiunea Bucovinei ºiva fi suficient dacã Uniunea Sovieticã va ocupanumai partea de nord a acestui þinut.

În ziua urmãtoare, 27 unie 1940, WilhelmFabricius, ambasadorul german de la Bucureºti,a sosit la palatul regal, convocat de regele Carol,care cu cinci zile mai înainte instaurase dictaturaregalã în þarã.

� Excelenþã!, a izbucnit regele vãzându-l peambasadorul german în sala de primire. Nu i-adat timp sã-l salute, nici sã prezinte lãmuririle pecare le pregãtise în legãturã cu ultimatumul pecare îl primise guvernul României noaptea trecutãdin partea ruºilor.

� Adolf Hitler mi-a garantat cu cuvântul luicând ne-am întâlnit la Berghof pe 24 noiembrie1938 cã va sprijini România! Cum se poateaºtepta cã voi ceda o treime din teritoriul þãrii melefãrã luptã?

Fabricius se aºteptase la aceastã reacþie ºise consultase cu Berlinul în privinþa rãspunsuluipe care ar putea sã-l dea regelui. Primise indicaþiide la Ribbentrop sã arunce vina asuprabritanicilor. Aºa a ºi fãcut.

� Înãlþimea Voastrã, britanicii au provocatUniunea Sovieticã sã ameninþe România. Vor sãse ajungã la rãzboi. Noul ambasador de laMoscova, Sir Strafford Cripps, a îndemnat pe faþãguvernul sovietic sã întreprindã acþiuni în Balcani,a spus Fabricius, apoi a adãugat: Molotov ainformat guvernul german în legãturã cu aceasta.ªi, pe lângã acesta, România ºi-a atras singurãnecazuri, cerând garanþii de la britanici. Românianu poate aºtepta ajutor din partea Germaniei.

Unitãþile Armatei Roºii, printre care ºi CorpulV cavalerie, [...] au intrat la 28 iunie 1940 înBasarabia. Frontiera Uniunii Sovietice s-a mutatcu 100 km mai aproape de câmpurile petrolierecare îi interesau atât de mult pe nemþi.

15

Ocuparea unei pãrþi a României îl neliniºteape Hitler ºi din alt motiv. Oare ruºii se vor opriacolo, sau se vor strãdui sã se extindã ºi maimult spre sud ºi est, dorind sã-ºi exercite controlulasupra strâmtorilor Bosfor ºi Dardanele ºi asupraIugoslaviei?�3.

Am apelat la aceastã amplã citare nu atâtpentru sugestivitatea relatãrii, cât, mai ales, pentrudeconspirarea mecanismelor secrete ale acestui�dans al morþii� jucat de Berlin ºi Moscova ºi carea prefigurat, încã de pe atunci, viitoarele ameninþãrigeopolitice la existenþa ca stat a României.

Urmare imediatã o ºtim: la 28 iunie, cele douãpãmânturi româneºti au fost smulse brutal,tâlhãreºte, de la trupul Patriei Mamã. România eradeja, încã de atunci, în rãzboi cu UniuneaSovieticã, intrând astfel, în vâltoarea celui de-alDoilea Rãzboi Mondial.

ªi a mai urmat, nelãsând Bcureºtiului timpde eschivã, de ripostã nici n-a putut fi vorba, încãun désintéressment, ºi din partea celui de-aTreilea Reich, ºi din partea Uniunii Sovietice deconvenienþã criminalã la acea epocã, la 30 au-gust 1940: diktatul de la Viena care a dus lapierderea Ardealului de nord-vest �fãcut cadou�Ungariei horthyste, ºi un altul, doar la câteva ziledin acelaºi an (septembrie), când sudul Dobrogei(Cadrilaterul), la sperietura aceloraºi Mari Puteri,Bucureºtiul l-a cedat Bulgariei revizioniste.

ªi, astfel, perioada interbelicã, pentru soartageopoliticã a României, s-a încheiat cu oabominabilã tragedie teritorialã. Dupã ºaptedecenii ºi jumãtate încã se mai resimt efecteleacelei tragedii. Niciodatã marile dureri din istorieale unor naþiuni nu se vindecã definitiv. Uneorirecidiveazã.

Însã, nu se poate trece cu vederea cã, nici lead-ership-ul politic românesc, ºi nici regele Carol IInu au fost în stare sã gestioneze cu inteligenþã ºicu responsabilitate patrioticã împlinirea auroralã dela 1 Decembrie 1918 � România Mare. N-au avutcapacitatea de a apãra ºi pãstra aceastãmoºtenire a veacurilor de luptã a poporuluiromân. Corupþia, devenitã �boalã naþionalã�, în careînsuºi regele se complãcuse cu fervoare perversã,compromiþându-se, din acest flagel fãcând parteintegrantã ºi trãdarea interesului naþional/vânzareapatriei, lipsa de viziune geopoliticã � nimeni din lead-ership-ul politic neluând serios seama la semnalelede alarmã lansate de Nicolae Titulescu, pe careCarol II îl va ºi alunga, rãzbunãtor, din funcþia deministru al afacerilor externe �, dar ºi tratamentul

iresponsabil al administraþiei regale faþã de teritoriilerecucerite în est ºi sud-est (Cadrilaterul, la 1918,Basarabia ºi Bucovina de Nord, în 1918) auconstituit tot atâtea vicii letale care au dus lademolarea edificiului statal naþional construit cujertfã de sânge doar cu douãzeci de ani în urmã.Cât priveºte lipsa de viziune geopoliticã este despus cã, în cele douã decenii de existenþã aRomâniei Mari, cu deosebire dupã 1930, cândCarol II ºi-a aºezat pe cap coroana regalã, printr-un gest de imoralitate, cãlcând, cu ajutorul lui IuliuManiu, prevederile hotãrârii Casei Regale ºi aleParlamentului þãrii, care-l decãzuserã din posturade moºtenitor al Tronului, factorii politici de decizieau fost loviþi de cecitate versatilã, pericolulrevanºismului ºi revizionismului sovietic bolºevic,maghiaro-horthyst ºi bulgaro-comitagiu fiindcunoscut la Bucureºti, dar niciodatã prevenit cufermitate ºi înþeleaptã clarviziune. Iar costul plãtit afost tragic. Or, un popor care doar se victimizeazãºi nu învaþã nimic din lecþiile dure pe care istoria ile-a aplicat, ºi nu-ºi recunoaºte cu sinceritatepropriile erori, este pândit de o mare primejdie: sãse repete, ºi lecþiile ºi erorile, duºmanul sãuspeculându-i-le. Din pãcate, la români, leadership-ul politic ºi istoriografia au vãzut o imaginefantasmagoricã (ºi încã o mai vãd): neamulromânesc mereu a fost/este lovit de duºmani haini,ºi asta din pricinã cã este paºnic ºi îndurãtor(rãbdarea creºtinã), duºmani care-i prãduiescpãmânturile ºi-i vâneazã bogãþiile. Chiar s-aacreditat ideea cã este victima unei conspiraþiisatanice (existã ºi aici un adevãr într-o oarecaremãsurã). Ca atare, este o victimã, pentru cã, veziDoamne, asta-i este soarta imanentã. Absurd!

A se reþine un fapt de fond: un popor carenu-ºi asumã cu luciditate, în toatãcomplexitatea sa, cu bune ºi cu rele, trecutulistoric, îºi pierde dreptul la dãinuire în istorie.ªi nu odatã poporul român a fost/este încã într-oastfel de situaþie. L-a salvat � ºi sper sã-l salveze� de �pe culmea disperãrii� o lãuntricãîmpotrivire existenþialã.

(Va urma)NOTE1 �Despre trãdare ºi trãdãtori: Franþa faþã de

România, în ultima sutã de ani�, în �Lumea�, anXXI, nr. 7 (268), 2015. p. 101.2 Ibidem.3 Boguslaw Wolosyanski, �Rãzboiul secret al luiStalin�, Ed. Orizonturi, Bucureºti, 2015, pp. 221-225.

16

Un sanctuar al ostaºilor eroi(Cimitirul militar din incinta Depozitului de Armãturã de la Târgoviºte,

variantã în timp a Monumentul Eroilor Dâmboviþeni)

Colonel (r) GHEORGHE ªERBANIstoric militar

egistrul istoricconsemneazãfaptul cã actu-ala Unitate Militarã 01402(vechiul Depozitul dearmãturã) îºi areoriginea în structuri militare înfiinþate în timpul ºipe baza ordinului domnitorului Al.I. Cuza în oraºulTârgoviºte.Acest document de adevãratã cronicãmilitarã, care cuprinde cele mai importante datedin viaþa acestei istorice unitãþi dâmboviþene,relateazã ºi desprei existenþa în perimetrul ei aunui cimitir militar fãrã sã detalieze apariþia ºievoluþia acestuia în timp.În schimb, ne vin în ajutor documentelecercetate la Direcþia Judeþeanã a ArhivelorNaþionale (DJAN), care deºi nu se ocupã directde cimitirul din curtea depozitului, ne oferã datedeosebit de interesante, folosibile pentru stabilireaadevãrului istoric. Cert este cã, astãzi, în aceastãnecropolã de rãzboi, în 334 de morminteindividuale ºi comune odihnesc rãmãºiþelepãmânteºti a 364 ostaºi eroi români, cunoscuþi ºinecunoscuþi, cãzuþi pe câmpurile de luptã înPrimul Rãzboi Mondial în zona Târgoviºtei ºi înjudeþ, sau decedaþi în urma rãnilor cãpãtate înrãzboi, în Spitalul militar local (Lazaretul de la Teiº)între anii 1916-1918, cei mai mulþi dintre ei în anulmarilor sacrificii umane, 1917.Din acest Cimitir militar (Cimitir de onoareromânesc, în recenta definire a Oficiului Naþionalpentru Cultul Eroilor � ONCE, organ de specialitatedin subordinea Ministerul Apãrãrii Naþionale),probabil începând cu anul 1923, au fãcut parte ºidouã parcele de onoare cu 96 de morminte ale

File de istorie militarã româneascã

militarilor germani cãzuþi în luptele din toamnaanului 1916, în special în zona Priseaca-Dragomireºti, în apropiere de oraºul Târgoviºte.În aceste lupte pentru apãrarea oraºuluiTârgoviºte ºi a zonelor petroliere cãzuserã ladatorie ºi 75 militari români din mai multe unitãþimilitare. Dupã cucerirea oraºului, la data de 20noiembrie 1916, autoritãþile locale din comunaDragomireºti (unde avuseserã loc în principalluptele) au constituit cu titlul de provizorat un cimitirpentru militarii români ºi germani, pe dealul de laintrarea în localitate.Este bine sã reamintim faptul cã trupeleromâne care luaserã parte la confruntarea dinacea zonã, participaserã la repurtarea a trei victoriiîn aprigile bãtãlii din zona Câmpulung. Istoriografiamilitarã explicã faptul cã acestea s-au retras laordin, în urma unor nevoi urgente de trupe în altezone de operaþii. Retragerea s-a efectuat pediferite direcþii spre sud, pe Valea Dâmboviþei fiindDiviza 22 Infanterie, comandatã de generalulAristide Razu. Majoritatea unitãþilor militare aveauefective reduse.Pentru a întârzia înaintarea inamicului ºiocuparea oraºului Târgoviºte, din efectivele ladispoziþie s-a organizat în grabã o apãrare pealiniamentul Teiº-Dragomireºti-Râncãciovîncepând cu data de 19 noiembrie 1916, cu oambuscadã în centrul dispozitivului pe dealulDragomireºti, un loc dominant, care îmbrãcacomunicaþia Câmpulung-Târgoviºte. A urmat oscurtã ºi aprigã luptã, unde au cãzut la datoriemilitari din ambele tabere.Provizoratul cimitirului militar, care aºa cumarãtam, a fost înfiinþat chiar în zona de conflict,s-a finalizat repede, rãmãºiþele militarilor români

17

ºi germani fiind exhumate (prima oarã) ºi depuseîn cadrul Cimitirului Central al oraºului.În sprijinul acestei afirmaþii vine �Tabloul deeroii morþi în campania 1916-1918 Români ºiGermani...� în care se precizeazã locul deînmormântare al acestora, pe parcele cu 92militari germani ºi 75 militari români.1Suprafaþa totalã a spaþiului afectat militarilordecedaþi în lupte era de 1833m2, în total 9 parcele,3 pentru militarii germani ºi 6 pentru cei români.Mai trebuie evidenþiat ºi faptul cã din situaþiaîntocmitã de primãrie rezultã cã pe crucile dincimitir, pentru toþi militarii germani se specificagradul, numele complet ºi unitatea militarã din carefãceau parte, în timp ce românii aveau nominalizãrifãcute doar pe 32 de cruci, pe celelalte 43 fiindconsemnate lapidar ºi sec formulele: �Un soldatromân�, �Un subofiþer român�.Situaþia descrisã este confirmatã ºi de faptulcã la data de 18 august 1921, Comitetul Naþionalpentru Îngrijirea Monumentelor de Rãzboi, dinGermania (CNÎMRG), se adresa PrimãrieiTârgoviºte cerând detalii în privinþa �stãriimormintele celor cãzuþi în rãzboi, care se aflã peteritoriul Dvs.�2 Se mai spunea cã în cazul în careautoritãþile locale nu au posibilitãþi materiale ºifinanciare pentru îngrijirea mormintelor ostaºilorgermani, sã-i fie recomandat CNÎMRG, �ungrãdinar de încredere�, care sã se ocupã specialde acestea, plãtit de partea germanã. În final sespunea direct cã în atare condiþii ºi morminteleostaºilor români decedaþi în Germania vorbeneficia de o �atenþie sporitã�.A urmat un schimb de adrese în interiorulprimãriei. Într-una din ele ºeful Serviciului Tehnicconºtient de delicateþea situaþiei, trãgea unsemnal de alarmã, spunând cã �le-am vãzut cubãlãrii ºi ciulini� (mormintele, n.n.) adãugând cãmare parte din cruci erau putrede sau cãzute.În finalul corespondenþei româno-germanepe aceastã temã, la data de 2 ianuarie 1922,desemnatul �grãdinar priceput�, un târgoviºteanpe numele de Wilhem Gardon, �stabiliment degrãdinãrie�, a primit detalii tehnice din parteagermanã privind modul de îngri j i re amormintelor, aspecte legate de plata pentrulucrãrile efectuate º.a.3Aºa cum arãtam mai sus, în documentelecercetate pânã în prezent, nu am gãsit data exactãcând osemintele ostaºilor români ºi germani aufost din nou exhumate (a doua oarã) ºi mutate încimitirul militar de la Teiº, din curtea Depozitului.Din analiza comparativã a celor douã tabele,

ale Cimitirului Central ºi ale celui militar amidentificat numele a 10 militari români (1 ofiþer ºi 9soldaþi), care fuseserã aduºi odatã cu cei germani(ceilalþi sunt trecuþi cu formula 1, 2, 3, 4necunoscuþi, 78 dintre aceºtia fiind la cimitiruldepozit).Odiseea strãmutãrilor rãmãºiþelor ostaºilorgermani avea sã se încheie în anul 1938,documentele militare consemnând faptul cãosemintele a 96 germani (se adãugaserã întretimp alþi 4) au fost exhumate (a treia oarã) ºistrãmutate în Cimitirul Eroilor din localitateaSãlcuþa-Titu din judeþul Dâmboviþa.De notorietate este cã Aºezãmântul NaþionalRegina Maria pentru Cultul Eroilor, instituþiedeosebit de activã în perioada interbelicã, aimpulsionat în mod deosebit ºi activitatea decomemorare a eroilor cãzuþi la datorie.În oraºul Târgoviºte o mare parte dinmanifestãri dedicate acestora au fostdesfãºurate la Cimitirul militar4, fãcând ca acestasã fie din ce în ce mai cunoscut, avându-se învedere ºi unicitatea lui. Dintre numeroaseleexemple de manifestãri, ca loc de pelerinaj altârgoviºtenilor, o descriem pe cea din 17 mai1923, cu amplitudine impresionantã. În acea ziîn care se sãrbãtorea Ziua Înãlþãrii Domnului ºiZiua Eroilor, au fost organizate manifestãri undeau participat �toate corpurile ºi serviciile militare,ºcolile militare ºi civile, autoritãþile ºi publicul,întregul cler din oraº�5. Dupã o serie de activitãþiîncepute în faþa Primãriei, participanþii s-audeplasat în procesiune la Cimitirul Eroilor de laTeiº din curtea Depozitului. Preotul confesoralal garnizoanei a oficiat serviciul divin, la care s-au adãugat mil itari i unitãþi lor din zonã(Regimentele de Infanterie ºi de Tancuri ºi eleviiªcolii Nr. 4 din cartierul Suseni).Cu toate cã s-a simþit nevoia construiri unuimonument cu o poziþie centralã care sã fie em-blematic judeþului Dâmboviþa, iniþiativa a rãmasla nivelul discuþiilor, nereuºindu-se acest lucrudecât în anul 2002.Aceastã problemã a fost discutatã în întreagaperioadã interbelicã, presa localã fiind cea cares-a ocupat mai serios de acest domeniu. Astfel,în ziarul �Sentinela Dâmboviþei� din 10 iunie 1923se pune întrebarea publicã �Ce se mai audedespre monumentul eroilor dâmboviþeni?�, iar ladata de 14 iunie 1923 ziarul �Gura Târgoviºtei�merge mai la concret, propunând construirea �unuimonument al eroilor [...] în rondul de pe axaBulevardului�.

18

Rãmânând ca loc de manifestare ºi de cinstirea eroilor neamului tot Cimitirul militar, la data de21 mai 1931 s-a derulat o altã grandioasãmanifestare cu o procesiune începutã la BisericaCurþii Domneºti ºi terminatã tot la Cimitirul Eroilorde la Teiº. Deplasarea s-a fãcut pe CaleaDomneascã, încolonându-se în ordine �preoþii,Comandantul garnizoanei, autoritãþile civile,ofiþerii, orfanii ºi vãduvele de rãzboi, invalizii,veteranii, ªcolile de Fete, Profesionalã, Liceul deBãieþi, ªcoala Normalã ºi cea Comercialã,muzica militarã, o campanie de onoare cu undrapel de luptã, elevii Liceului Militar, ªcoala deCavalerie, un Batalion de tancuri ºi militari dinDepozitul de armãturã.�6Abia în anul 1944, în timpul rãzboiului, în urmaunei adrese transmisã la data de 25 februarie decãtre Aºezãmântul Naþional �Regina Maria� pentruCultul Eroilor, autoritãþile au convocat un consiliupentru rezolvarea definitivã a chestiunii legatã demonumentul eroilor dâmboviþeni. În discuþiilepurtate urmau sã fie analizate douã variante.Prima, dacã monumentul poate fi construit în zonaCimitirului militar existent la Teiº, a doua sã fieridicat �un monument al eroilor dâmboviþeni, cãzuþipentru apãrarea patriei în toate rãzboaiele� într-oaltã zonã centralã din oraº.7Interesant este faptul cã, indignat probabil deneputinþa manifestatã în timp de autoritãþile localeîn acest domeniu, cu o lunã înainte de amintitaºedinþã a consiliului, comandantul Regimentului22 Infanterie, colonelul Octav Cogãlniceanu,înaintase primarului oraºului o notã în care searãta printre altele: �întregul pãmânt al þãrii noastredragi este semãnat cu oasele strãmoºilor noºtri,ostaºii plugari ce-au înfruntat... colosul de larãsãrit�,8 mulþi dintre ei cãzuþi în lupte fiind dinRegimentul de Infanterie.Comandantul mai spunea cã întregul personalal unitãþii, a hotãrât ca în onoarea celor cãzuþi ladatorie, prin propriile forþe sã ridice �în faþacazarmei� de unde au plecat la luptã ostaºii, otroiþã �ºi în oraºul Târgoviºte un monument�.În discuþiile purtate în ºedinþa de consiliu din10 martie 1944, în localul Prefecturii, s-a hotãrâtmodul de strângere a fondurile necesare construiriimonumentului, s-a propus ca acestea sã fiecentralizate la caseria Regimentului de Infanterie,iar �simbolul eternizãrii eroilor jertfiþi� sã fie ridicatîn piaþa din faþa Mitropoliei. S-a redactat, deasemenea, un Apel cãtre populaþie semnat departicipanþi, care se adresa autoritãþilor,funcþionarilor, preoþilor, proprietarilor, sãtenilor,

societãþilor petrolifere ºi miniere etc. cum ºi cãtreoricare bun român. Cei enumeraþi erau îndemnaþisã înþeleagã cã �un neam care îºi cinsteºte eroiimeritã sã trãiascã�9.Dupã anul 1945 Cimitirul Eroilor de la Teiºavea sã-ºi continue existenþa. Dispunerea lui într-o unitate militarã specialã a împiedicat oarecumvalorificarea, cel puþin ca loc de cinstire a eroilorlocali, deºi el era cel mai reprezentativ din judeþ,alãturi de cel din curtea Regimentului III Dâmboviþanr. 22, inaugurat în anul 1930.Totuºi, la data de 9 mai 1975, la aniversareaa 30 de ani de la cucerirea Independenþei deStat a României, am avut prilejul sã particip încalitatea de comandant al companiei de onoarela un ceremonial deosebit, bine susþinut demass-media. Au urmat manifestãri sporadice,apoi un ceremonial deosebit la 9 mai 1977.Apoi, �Sanctuarul de monumente ºi cruci� ºi-acontinuat existenþa într-o notã de singurãtate,cãzând oarecum în uitare, nemaifiind frecventatdecât de militarii din zonã.L-am definit aºa pentru cã în afarã de cruciCimitirul deja cu notorietate mai conþine douãmonumente categorisite �istorice ºi de artã�:Sarcofagul Eroilor, construit în anul 1923, dedicateroilor din Primul Rãzboi Mondial, MonumentulEroilor construit în anul 1928, reabilitat în anii 1975ºi 2015, dedicat aceleaºi perioade, ºi o Troiþãmaramureºeanã, din lemn de stejar, model spe-cific perioadei, pusã la dispoziþie în 2014 de ONCE.Complexul de cruci ºi monumente este întregit ºide un mormânt dedicat eroului maior Ioanid I.Alexandru, �cãzut pe câmpul de onoare din MunþiiTatra � Cehoslovacia, 04.03.1945�.Subliniem faptul cã, probabil ºi în urmaintervenþiei noastre fãcutã în anul 2013, la ONCE,aceastã instituþie ºi-a onorat menirea. Astfel,începând cu anul 2014, în contextul acþiunilor dedi-cate centenarului Primului Rãzboi Mondial, s-atrecut la restaurarea acestui cimitir cu o istorieatât de complicatã ºi zbuciumatã, pe care amîncercat sã o descriu în paginile acestui articol.Activitatea de restaurare a continuat prinrepoziþionarea crucilor, refacerea monumentelor,a împrejmuirilor ºi în anul 2015 s-a renovatmonumentul din centrul cimitirului. Putem spune,fãrã teama de a greºi, cã ONCE a repus în starede normalitate acest edificiu, cu participareaefectivã a conducerilor Garnizoanei ºi ce aUM01402.Exprim deschis teama cã, dupãreinaugurarea acestuia, cu ocazia zilei de 25

19

octombrie, Ziua Armatei Române, dupã ce sevor organiza ºi desfãºura manifestãri pe careGarnizoana Târgoviºte ºtie bine sã le facã, cuo participare largã ºi diversã de persoane,probabil susþinutã ºi de mass-media, sã nu serepete istoria. Îmi pun ca atare legitimaîntrebare: �oare va continua sã rãmânã doar pepagini de arhivã ºi de cronici militare mãreþiauitatului Cimitir de onoare românesc, din curteaDepozitului, unitate ce poartã denumireaonorificã «General de brigadã GheorgheManu»?�10

Ca preºedinte al Filialei Dâmboviþa aAsociaþiei Naþionale Cultul Eroilor �Regina Maria�,ca ofiþer al Armatei Române, încã mai sper cã osã procedãm altfel, ºi cã în afara unor apeluriemoþionante fãcute cu diferite prilejuri vom reuºisã repunem în drepturile fireºti comandamentulrefacerii mândriei naþionale. Acest lucru se poaterealiza în primul rând prin asumarea trecutuluinostru istoric, unul de mare notorietate în spectruleuropean ºi nu prin neglijarea obligaþiei deconservare a monumentelor ºi operelorcomemorative închinate eroilor neamuluiromânesc.

NOTE1 Direcþia Judeþeanã a Arhivelor Naþionale Dâmboviþa,

Fond Primãria Comunei Urbane Târgoviºte, dosarnr. 18/1921, p. 6-8.

2 Ibidem, p. 3.3 Ibidem, p. 10-11.4 Din cele 334 de cruci, pe 284 sunt consemnate numele

a 270 de soldaþi, 9 subofiþeri, 5 ofiþeri, iar pe 50 fiindtrecute numere pentru necunoscuþi (total 78 de ostaºi).

5 Mihai Oproiu, Târgoviºte, douã decenii de democraþie(1918-1938), Ed. Transversal, Târgoviºte, 2005, p. 56.6 Ibidem, p. 57.7 DJAND, Fond Primãria Târgoviºte, dosar nr. 7/1944,p. 10.8 Ibidem, p. 6.9 Ibidem, p. 7.10 Generalul de brigadã Gheorghe Manu s-a nãscut la26 iulie 1833, în Bucureºti. A fost ministru de rãzboiîn perioada 14 iulie 1862 � 13 decembrie 1870; 12noiembrie 1888 � 4 noiembrie 1889; 22 decembrie1904 � 12 martie 1906. A început organizareaartileriei române încã din anul 1858. S-a distins înRãzboiul de Independenþã, fiind primul ofiþer romândecorat cu ordinul Virtutea Militarã (1877).

Ceremonial militar la 9 mai 1975, în curtea Depozitului de Armãturã din Târgoviºte

20

Un apostol al plaiurilordâmboviþene: preotul locotenent-

colonel Veron Muºãtescu �confesorul Garnizoanei Târgoviºte

Doctor LUMINIÞA GIURGIUServiciul Istoric al Armatei

Redactor-ºef al revistei �Document�

iu al plaiurilorm u s c e l e n e ,preotul Veron

Muºãtescu s-a nãscutla 14 septembrie 1905,

în comuna Mâþãu, ca fiu al Mariei ºi al luiGheorghe1.

Licenþiat în teologie, a fost chemat încadrele active ale armatei în urma examenuluisusþinut, cu gradul de cãpitan, de la 1decembrie 1935, fiind numit confesorulRegimentului 3 �Dâmboviþa� nr. 22 ºi al tuturorunitãþilor din Garnizoana Târgoviºte2.

Încã de la începutul carierei sale ºi-aîndeplinit misiunea de a purta cuvântulDomnului, oficiind slujbe religioase atât încadrul programelor de instrucþie, cât ºi înbisericile fãrã preot sau parohie. A înþeles sãfie alãturi de militari, comandantul Brigãzii 13Infanterie, generalul I. Popescu, notând în�Foaia calificativã� cã �preotul cãpitanMuºãtescu se distinge prin devotamentul sãude a-ºi îndeplini serviciul. Conferinþele saleeducative, fiind pregãtite, însufleþit susþinutesunt de un real folos contribuind la educaþiamoralã religioasã a corpurilor de trupã dingarnizoanã. Plin de avânt ºi dorind a servi capildã de bãrbãþie soldaþilor a întovãrãºitRegimentul 22 Infanterie în tot timpulmanevrelor, pe jos, fãrã sã fie obligat. Marepreot militar, eminent�3.

Rezultatele deosebite în activitatea deeducaþie, au fost relevate de colonelul Lazãr,comandantul Regimentului 3 �Dâmboviþa�nr. 22: �[...] din 550 recruþi ai acestui ultim con-tingent, nu am avut niciun lipsã la apel, niciundezertor, niciun delicvent de furt sau fapteimorale. [...] adesea a urmat unitãþile la câmp,mãrºãluind pe jos în capul unitãþilor chiarpeste 25 km într-o zi, cu un devotament ºidragoste de soldat mai presus de orice laudã.În concluzie este cu adevãrat duhovnicul ºipilda cea bunã a regimentului. La toatesolemnitãþile, reuniunile, cuvântãrile sale aufost bine studiate ºi cu folos spuse�4.

La 31 octombrie 1938, comandantulGarnizoanei Târgoviºte, colonelul Dumitriu,aprecia cã: �preotul de garnizoanã VeronMuºãtescu este un preot dist ins princultura sa profesionalã ºi prin felul cum seconduce în societate, având o conduitãireproºabilã. [...] a dezvoltat o deosebitãactivitate, pentru a aduce în bunãstarebiserica garnizoanei, ºi, dacã nu s-a pututsatisface cererile sale, bine îndreptãþite,acestea se datoreazã lipsei de fonduri.Preotul a oficiat fãrã nicio absenþã toateslujbele religioase, în biserica garnizoanei,strãduindu-se a aduce cât mai mulþi soldaþila slujbele sale. A înfiinþat, prin mâna sa,un mic cor. L-am vãzut personal, asistândla masa trupei ºi interesându-ne personal

21

de starea sufleteascã a soldatului. [...] Înconcluzie, preotul de garnizoanã VeronMuºãtescu este un preot cult, foarte serios,ºi care pune toatã dragostea înîndeplinirea conºtiincioasã a datoriei sale.Foarte disciplinat ºi foarte bine educat.Conduitã exemplarã�5.

Colonelul Pretorian, comandantulRegimentului 22 Infanterie nota, la 1 noiembrie1939, cã preotul Veron Muºãtescu este foarteiubit ºi stimat de ostaºi pentru cã este perma-nent alãturi de ei6.

Inspectorul Clerului Militar,episcopul general-maior dr. PartenieCiopron7, aprecia la rândul sãu:�preotul cãpitan Muºãtescu esteunul dintre preoþii merituoºi.Cu o înfãþiºare frumoasã,energic, muncitor, devotatmisiunii preoþeºti, disciplinat,þinutã îngrijitã. Bine apreciat încercurile militare ºi civile dinGarnizoana Târgoviºte undeeste confesor. În ultimul timpa luat parte activã pe zonã înmijlocul ostaºilor pe care-iiubeºte ca un adevãratpãrinte duhovnicesc. [...] esteun preot care face cinsteClerului Militar�8.

A fost mobilizat la 29 aprilie 1940 conformOrdinului Marelui Stat Major nr. 6670/1940 ºidemobilizat la 12 noiembrie acelaºi an, con-form Înaltului Decret nr. 3798/19409.

Colonelul Duþescu, noul comandant alRegimentului 22 Infanterie, consemna la 31octombrie 1940, cã preotul Muºãtescu �aþinut pe zona de concentrare conferinþerel ig ioase trupei , iar duminic i le º isãrbãtorile a executat serviciul divin trupei.Multe suflete rãtãcite ºi din cei greu deîndreptat, prin perseverenþa sa, au fostaduse pe calea cea bunã. În dese rânduri,cu plãcere, a luat parte la aplicaþiile tactice.Ca un adevãrat apostol a executat etapede marº pe jos, în mij locul soldaþi lorinteresându-se de pãsurile lor sufleteºti.Rezultatele obþinute din toatã activitatea saau fost foarte bune. Este iubit ºi stimat de

toþi ostaºii. [...] Un preot militar foarte buncare face cinste Clerului Militar�10.

A fost mobilizat, din nou, la 22 iunie 1941,conform Înaltului Decret nr. 1798/194111.

Acelaºi colonel Duþescu nota în anulurmãtor: �sãnãtos ºi foarte rezistent, a fãcutîntreaga campanie. Are aptitudini fizice foartebune. Cu mult prestigiu printre ostaºi. Cult ºicu multã experienþã, cunoaºte ºi ºtie a-ºiapropia sufletele ostaºilor. În timpurile din ceamai grea cumpãnã ºi dupã lupte grele, ostaºiigãseau o uºurare sufleteascã în sfaturile ºi

îmbãrbãtãrile date de preotulMuºãtescu. Foarte capabil. Demn,

este model de moralitatepentru cei ce sunt în jurul sãu.De la 1 noiembrie 1940 la 11

august 1941, pe zona deconcentrare a regimentului, a þinut

conferinþe cu caracter religios moraltrupei. Duminicile ºi sãrbãtorile,

slujbele religioase au servit cacea mai frumoasã uºuraresufleteascã a ostaºilor dinRegimentul 22 Infanterie. Dela 1 iulie la 31 octombrie 1941a urmat regimentul în lupteleduse contra U.R.S.S. Curajosºi cu mult sânge rece, apropovãduit de multe ori sub

bombardamentul artileriei inamice lacãpãtâiul eroilor jertfiþi pentru patrie. Undeosebit interes a depus în þinerea evidenþeieroilor cãzuþi ºi cu o pasiune deosebitã s-aîngrijit pentru buna întreþinere a mormintelor.În zilele de repaus ºi refacere a þinut trupeipredici prin care a cãutat sã le menþinãmoralul ridicat. Oriunde întâlnea un ostaº caun adevãrat pãrinte sufletesc cãuta a-lîncuraja ºi a-i menþine moralul cât mai ridicat.În afarã de aceste preocupãri a efectuatslujbele religioase în toate satele dinTransnistria pe unde a trecut regimentul. Caºi în timp de pace activitatea preotuluiMuºãtescu a fost plinã de roade servindu-ºica un adevãrat patriot patria ºi neamul. Înconcluzie, un foarte bun preot militar activ�12.

Animat de adânci sentimente patriotice ºide dragoste pentru armatã ºi ostaºi, �dupã

22

despresurarea Odessei (16 octombrie 1941)preotul cãpitan Veron Muºãtescu s-a ocupatsã identifice ofiþerii ºi ostaºii morþi pe câmpulde luptã în ziua de 22 septembrie 1941, întreGilbendorf ºi Kulanka. A refãcut toatemormintele acestor eroi în satul Gilbendorf,îngropând cu toatã cinstea pe ofiþerii ºi trupa�13.

Comanda Diviziei 13 Infanterie aprecia cã�lui îi servim marile merite de a fi sãvârºit cupietate slujba de veci celor 335 ostaºi ºi 23ofiþeri cãzuþi pentru Patrie din Regimentul 22Infanterie. Tot el este acela care a ridicat ºistabilit locul tuturor celor morþi, ºtiind prinaceasta familiile lor ºi urmaºilor cel mai im-portant act de educaþie naþionalã � CultulEroilor�14.

Protopopul locotenent-colonel MateiPopescu nota la rândul sãu: �un preot foartedistins ºi capabil [...] ºi-a înþeles misiunea depastor sufletesc al ostaºilor în mod desãvârºit.Bun slujitor în serviciile divine. Bun vorbitorîn conferinþe ºi predici. Lipsit de laudã deºartãºi mândrie, s-a ataºat mult de ostaºi,mustrând pe cei vinovaþi, mângâind pe ceirãniþi, încurajând pe luptãtor. A organizat ºiîngrijit cimitire de eroi. A îngropat ºi botezatucraineni, redeºteptând credinþa [...]Contribuie puternic la ridicarea moralã aostaºilor � singura chezãºie a victoriei demâine, pentru Unitatea Tuturor Româniloralãturi de instrucþia oamenilor�15.

S-a înapoiat cu regimentul în zonainterioarã la 10 noiembrie 1941, ca, la 3 au-gust 1942, sã însoþeascã din nou Regimentul22 Infanterie pe front (Ordinul Marelui StatMajor nr. 309308/1942)16.

Îmbolnãvindu-se, la 23 decembrie 1942a fost internat în Spitalul Militar de ZonãInterioarã nr. 199 de la Cernãuþi ºi transferat,la 15 ianuarie 1943, la Spitalul Militar dinTârgoviºte17.

A fost avansat la gradul de preot militarmaior la 31 martie 1943, conform DecizieiMinisteriale nr. 765/1943, cu vechimea de la31 octombrie 194218.

Inspectorul Clerului Militar, episcopulPartenie Ciopron, aprecia cã Veron Muºãtescueste un �foarte bun preot militar. Activitatea sape front, în mijlocul ofiþerilor ºi trupei a fost

mai presus de orice laudã dând rezultatedintre cele mai strãlucite�19.

La 18 aprilie, a fost din nou mobilizat laBrigada 2 Artilerie, întorcându-se de pe frontla 1 octombrie 194420.

Aceleaºi aprecieri elogioase i leadreseazã, la 1 octombrie 1944, ºicomandantul Brigãzii 2 Artilerie, colonelulConstantinescu: �s-a prezentat la înãlþareacasei ºi misiunii sale. Element cult, corect,modest ºi devotat serviciului. Pretutindenilasã urme de luminã ºi bunãtate încât potafirma cã din rãzboiul trecut nu am maiîntâlnit un alt confesor preot care sã-legaleze. Pe front a organizat un cimitir aleroilor în comuna Cazaci, depunând râvnãºi o deosebitã însufleþire�.

La 1 decembrie 1944 a fost mutat, încalitate de confesor, la Cercul TeritorialDâmboviþa, respectiv la Regimentul 22Infanterie, conform Ordinului Marelui Stat Ma-jor nr. 340001/194421.

A fost avansat la gradul de locotenent-colo-nel la 16 iunie 1945, prin Înaltul Decret nr. 127/194522.

Colonelul Stanciu, comandantul CerculuiTeritorial Dâmboviþa, consemna la 31octombrie 1945: �aptitudini fizice, aptitudinimilitare, capacitate ºi educaþie militarã caºi în trecut f. bune. A continuat a fi confesorulgarnizoanei. Cu o dragoste neþãrmuritãpentru ostaºi ºi Sfânta Bisericã, predicãsfânta credinþã a Domnului dupã un pro-gram bine stabilit, face slujbe la bisericamilitarã ºi unitãþile ºi formaþiunile de serviciidin garnizoanã. La Sfintele Paºti a fãcutmãrturisirea ºi împãrtãºirea tuturorostaºilor. Merge la unitãþi în mij loculostaºilor; cu fiecare ia contact ºi cu sfatulsãu blând ºi bun le uºureazã pãsurile ºi-iîndeamnã la fapte bune, supunere ºidragoste de neam ºi patrie. Este o figurãaleasã de preot. Apariþia lui împrãºtie oatmosferã de liniºte ºi pace. Pe front, un anºi douã luni a avut o activitate demnã detoatã lauda. A încurajat ºi îmbãrbãtat pe ceislabi, a mângâiat pe rãniþi, a dus la loculde veci cu pietate pe cei cãzuþi, a predicatºi sãdit în suflete cultul eroilor�23.

23

De la 23 noiembrie 1946 a fost mutat îninteres de serviciu la Corpul 2 ArmatãBucureºti, conform Ordinului Ministerului deRãzboi � Direcþia Personalului nr. 4654/1946.Inspectoratul Clerului Militar i-a dat înresponsabilitate comandamentul corpului dearmatã, Compania de Pompieri �Bonaparte�,Cãminul Ostaºului din Gara de Nord,Comandamentul Marinei Regale ºi ÎnchisoareaCurþii Marþiale a Corpului 2 Armatã. A continuatsã se deplaseze sãptãmânal ºi în garnizoanaTârgoviºte rezultând �cã a avut în sarcina sa,în aceastã perioadã, 14 unitãþi ºi formaþiunicu care a executat programul religios stabilitde Serviciul E.C.P.�24 (Educaþie, Culturã ºiPropagandã � n.n.).

La 28 ianuarie 1947 a fost transferat laCercul Teritorial Dâmboviþa (OrdinulMinisterului de Rãzboi � Direcþia Personaluluinr. 78599 din 18 ianuarie 1947)25.

La 15 septembrie 1947 a fost demobilizatconform Decretului nr. 34 publicat în �MonitorulOficial� nr. 118 din 24 mai 1948 ºi OrdinuluiMarelui Stat Major nr. 50908/194826.

Comandantul Cercului Ter i tor ia lDâmboviþa, colonelul Mihãescu, nota la 31octombrie 1947: �prin deplasãri zilnice launi tãþ i le din garnizoanã îº i urmeazãprogramul sãu cu cea mai marepunctualitate ºi cu mult zel, fiind tot timpulîn mijlocul ostaºilor, ascultându-le nevoileca ºi durerile lor ºi prin sfaturi ºi conferinþecautã sã insufle ostaºilor credinþã în slavaEvangheliei. Ia parte cu tot sufletul la toateconferinþele pe garnizoanã ºi în cerc,cãutând sã aprofundeze toate chestiunilece se discutã. Poartã o deosebitã grijã debiserica militarã ºi de mormintele ostaºilordin Cimitirul Eroilor. Rãspunde imediattuturor ofiþerilor ºi subofiþerilor care aunevoie de serviciile sale. Se distinge înactivitatea sa datoritã calitãþilor cu careeste înzestrat. Prin cultura sa superioarã,prin educaþia ºi însuºirile sale de adevãratapostol , preotul locotenent-colonelMuºãtescu se situeazã printre elementelede elitã ale preoþimii. Este un democratconvins. Nu am decât cuvinte de laudãpentru acest preot mil itar. Din notele

primite pe timpul rãzboiului rezultã cã ºipe front a avut o frumoasã comportare�27.

A fost trecut în rezervã la 31 august 1948�prin reforma Cultelor� conform Legii nr. 177/194828.

Întreaga sa carierã a fost distinsã cu Ordinul�Steaua României� cu spade clasa a V-a(1942) ºi Medalia �Centenarul Regelui Carol I�(1942).NOTE Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.),

Fond Memorii personale, CM oraº Târgoviºte, ofiþeri,nr. crt. 35/1935, f. 1.2 Ibidem, f. 34.3 Ibidem.4 Ibidem, f. 37.5 Ibidem, f. 38.6 Ibidem, f. 397 Pe larg vezi Marius-Cãtãlin Mitrea, EpiscopiaArmatei Române � apostolat în slujba patriei,în revista �Misiunea�, anul I, nr. 1/2014, pp. 54-60 ºi Colonel (r) prof. univ. dr. GheorgheNicolescu, Un episcop pentru Armata Românã.Generalul de brigadã dr. Partenie Ciopron,în �Calendarul Tradiþiilor Militare � 2013�,Bucureºti, Editura Centrului Tehnic-Editorial alArmatei, 2012, pp. 30-40.8 A.M.R., Fond Memorii personale, CM oraºTârgoviºte, ofiþeri, nr. crt. 35/1935, f. 399 Ibidem, f. 2.10 Ibidem.11 Ibidem, f. 2.12 Ibidem, ff. 41-42.13 Ibidem.14 Ibidem.15 Ibidem.16 Ibidem, f. 2.17 Ibidem.18 Ibidem.19 Ibidem.20 Ibidem, f. 2.21 Ibidem, f. 2.22 Ibidem, f. 2.23 Ibidem, f. 45.24 Ibidem, f. 46.25 Ibidem, f. 2.

26 Ibidem, f. 2.27 Ibidem, f. 48.28 Ibidem.

24

nul acesta, înluna mai, s-auîmplinit 203ani de când ImperiulRus a rãpit Moldovei

teri-toriul dintre Nistru,Prut, Delta Dunãrii ºi Marea Neagrã. Aceastadupã ce la 9 ianuarie 1792, în urma rãzboiuluiruso-otoman ºi a pãcii de la Iaºi, Rusia aocupat teritoriul dintre Bug ºi Nistru. AstfelImperiul Rus a devenit vecin cu spaþiulromânesc, asupra cãruia îºi pusese ochii þarinaEcateria a II-a (1762-1796). În anul 1769 þarinaa întocmit � porunca testament�, cu scopulde a-i alunga pe otomani din Europa, iarImperiul Rus sã aibã graniþa la Marea Egee ºiMarea Adriaticã.

Deoarece la începutul secolului XIX Franþa,Rusia ºi Austria voiau alungarea otomanilor dinEuropa, þarul Alexandrul I (1801-1825) ºi-apropus, sã punã în aplicare planul întocmit deEcaterina a II-a. Obiectivul era sã ocupeMoldova ºi Þara Româneascã, iar graniþa cuImperiul Otoman sã fie pe fluviul Dunãrea. El abeneficiat ºi de dorinþa românilor din principatesã dobândeascã independenþa faþã deImperiul Otoman ºi sã se uneascã într-un statnumit � Dacia� sau �Valahia Mare�. Având ºimotivul cã Poarta nu mai respecta hatiºeriful,din anul 1802, semnat cu Rusia ºi schimba saumazilea domnitorii români, fãrã acordul Rusiei,þarul a considerat prilejul favorabil pentru aataca Imperiul Otoman ºi sã anexeze Moldovaºi Þara Româneascã.La 22 noiembrie 1806 þarul a ordonattrecerea Nistrului ºi ocuparea PrincipatelorRomâne. Trupele ruse au atacat pe 4 direcþiiºi au ocupat cetãþile pânã la Prut. La 29noiembrie ruºii, comandaþi de generalul

Basarabia a fost, este ºi va fiteritoriu românesc

Colonel (r) IULICÃ MATEI

Michelson, au ocupat cetatea Iaºi. Ulterior aufost ocupate cetãþile dintre Nistru, Prut ºiDunãre.Când au intrat în Moldova ruºii nu au fostduri cu populaþia, fapt ce i-a determinat peromâni sã creadã cã vor fi ajutaþi, sã-I alungepe otomani ºi sã obþinã independenþa. Pentruai atrage pe români de partea sa ºi sã-lconsidere eliberator, þarul a întocmit un mani-fest, prin care promitea cã va eliberaprincipatele române, le va apãra libertatea,privilegiile ºi credinþa. Manifestul, cum a hotãrâtel, a fost prezentat în divanurile principatelor,la 12 decembrie 1806. Dupã prezentareamanifestului, Þara Româneascã a sprijinitarmata rusã cu unitãþi militare compuse dinpanduri, sub comanda lui Tudor Vladimirescu.În realitate scopul þarului era: sã ocupe ºi sã iaîn stãpânire principatele; sã constituie patrugubernii (Basarabia, Moldova, Muntenia ºiOltenia) subordonate Rusiei; sã-i înlãture peotomani ºi sã stabileascã fluviul Dunãrea cagraniþã între cele douã imperii.

Dupã ocuparea Moldovei ruºii au intrat înÞara Româneascã ºi au obþinut victorii laFierbinþi ºi Olteanu, la 23 decembrie, fapt ce adeterminat Imperiul Otoman sã declare rãzboiRusiei, la 24 decembrie 1806. Chiar în aceastãsituaþie ruºii, comandaþi de generalul sârbMiloradovici ºi sprijiniþi de ostaºii munteni, la25 decembrie au intrat în Bucureºti. În urmavictorilor obþinute la Obileºti ºi la Malainiþa, ruºiiau ocupat Muntenia, iar în anul 1807 ºi Oltenia.La 7 iulie 1807 s-a încheiat pactul de alianþãruso-francez, la Tilsit, prin care Rusia eraobligatã sã-ºi retragã trupele din principateleromâne. Datoritã victoriei otomane de laBrãila, la 14 iulie 1807 ºi a cerinþelor pactuluide la Tilsit, Poarta a decis sã semneze un

25

armistiþiu cu Rusia, în care prevedea ca ruºiisã evacueze principatele române, în 35 de zile.La 24 august 1807 tratatul s-a încheiat laSlobozia. Þarul nu ºi-a dat acordul, pentru cãvoia sã pãstreze principatele. Ulterior relaþiiledintre Napoleon ºi Alexandru I s-au apropiat.Cei doi s-au întâlnit, în secret, la Erfurt ºi ausemnat un tratat, în septembrie 1808, prin careNapoleon ºi-a dat acordul ca Rusia sãîncorporeze Basarabia ºi PrincipateleRomâne, iar graniþa cu Imperiul Otoman sã fiepe fluviul Dunãrea. Þarul l-a pãcãlit pe Napo-leon, spunându-i cã þinutul dintre Nistru ºi Prutse numeºte Basarabia. A folosit, pentru totteritoriul, numele Basarabia dat de domnitorulÞãrii Româneºti Basarab I þinutului de la nordde Delta Dunãrii.

În primãvara anului 1809 s-au reluatostilitãþile militare ruso-otomane. În luna aprilieruºii au atacat cetatea Giurgiu, fãrã a o ocupa.În luna august în Dobrogea ruºii au ocupattoate cetãþile. În lunile iunie-septembrie 1810au atacat ºi ocupat Giurgiu ºi cetãþile de la sudde Dunãre. Profitând de succes Rusia a propusPorþii sã încheie pacea. Una dintre propuneriprevedea: � Principatele Moldova, Muntenia,Oltenia ºi Basarabia se alipesc pe veciImperiului Rus cu oraºele, cetãþile ºi satele,cu locuitorii acestora de ambele sexe ºiaverea lor. Fluviul Dunãrea va fi de acumînainte graniþa dintre cele douã imperii.�Astfel þarul considera principatele ca provinciiale Imperiului Rus, în care se vor aplica legileImperiului.În primãvara anului 1811 otomaniinemulþumiþi de cele prevãzute în tratatul depace, îi atacã pe ruºi ºi reiau cetãþile de la sudde Dunãre, inclusiv cetatea Giurgiu, pânã înluna septembrie. Datorita succesului Porþii,Rusia ºi-a redus pretenþiile cerând doarMoldova, mulþumindu-se cu graniþa pe Siret.Aceasta ºi datoritã faptului cã Napoleonanunþase cã va ataca Rusia. Pentru a nu luptape douã fronturi, Alexandru I a solicitatgrãbirea începerii negocierilor pentru tratatulde pace. Tratativele au început la Giurgiu, la19 octombrie 1811. Delegaþii ruºi au pretinstoatã Moldova ºi toatã Delta Dunãrii. Delegaþiiotomani nu au fost de acord, fapt ce adeterminat ca tratatul sã se negocieze laBucureºti, la hanul lui Manuc Bei, în decembrie

1811. Deoarece delegaþii turci tot nu au fostde acord cu pretenþiile ruºilor, tratatul a fostamânat ºi s-a reluat la 22 martie 1812.Datoritã apropierii începerii rãzboiuluifranco-rus, þarul, pentru a nu se mai prelungitratativele, ºi sã nu piardã teritoriul, a reduspretenþiile. A trimis delegaþilor ruºi înºtiinþareaca sã pretindã teritoriul dintre Nistru, Prut ºiDunãre, pe care l-a numit Basarabia. ªefuldelegaþiei ruse, generalul Kutuzov, a propusdelegaþilor turci solicitarea þarului. Cumpropunerea a fost aprobatã, tratatul ruso-turc,de la Bucureºti s-a semnat la 16 mai 1812.Astfel Imperiul Rus a rãpit Moldovei teritoriuldintre Nistru ºi Prut.Rãpirea Basarabiei de cãtre ruºi s-adatorat ºi faptului cã delegaþii turci au fostmituiþi de cãtre delegaþii ruºi. Aceasta s-arealizat ºi deoarece scrisoare lui Napoleon,cãtre sultan, în care îl sfãtuia sã nu cedezenimic ruºilor, nu a ajuns la el ci la ruºi, datoritãmituirii delegatului. În plus, amiralul rusCiceagov l-a sfãtuit pe þar sã renunþe laBasarabia, pentru cã nu are importanþã pentruRusia. Alexandru I a fost �de acord� cupropunerea amiralului ºi l-a trimis la Bucureºti.Cum Ciceagov a fost trimis mai târziu, a ajunsla Bucureºti la câteva zile dupã semnareatratatului ºi nu a mai putut prezenta aºa-zisulacord al þarului. Pentru þarul Alexandru Isemnarea tratatului a fost un mare succes,deoarece el l-a ratificat cu o zi înainte caImperiul Rus sã fie atacat de Franþa.

La începutul stãpânirii ruseºti în Basarabia,þarul a reuºit sã-i determine pe români sãcreadã cã situaþia lor nu se v-a înrãutãþi prinexploatare ºi discriminare. A permis sã sepãstreze instituþiile administrative ºieconomice, legislaþia tradiþionalã ºi limbaromânã. Provincia a fost condusã de unguvernator basarabean, pânã în anul 1813. Cutoate acestea mulþi þãrani români au emigratîn Moldova, pentru a nu suporta exploatareaRusiei. Guvernatorul rus Harting (1813-1816)a cerut guvernului rus, ca Basarabia sã devinãgubernie, aºa cum era sistemul teritorial înimperiu. Fiind aprobatã cererea, toateinstituþiile provinciei au devenit conduse defuncþionari ruºi, iar limba rusã era obligatorie.Deoarece românii reprezentau 86% dinpopulaþia Basarabiei, s-au luat mãsuri sã o

26

diminueze. Pentru diminuarea populaþieiromâne, în anul 1817, datoritã dispoziþiei luiAlexandru I, s-au fãcut colonizãri masive cucoloniºti ruºi, evrei, germani, bulgari, poloni,ruteni, armeni. În plus pentru a reduce numãrulromânilor au fost deportate în imperiu ºi în Si-beria foarte multe familii de români, în specialboieri. Astfel în anul 1891 românii maireprezentau 67% din populaþie. Coloniºtiiaduºi s-au stabilit parte în oraºe, în caseleboierilor deportaþi, iar cei mai mulþi au constituit44 de aºezãri, majoritatea cu nume german.Ulterior s-au luat mãsuri de rusificare apopulaþiei prin interzicerea limbii române înprovincie. Limba rusã a devenit obligatorie înadministraþia publicã, în justiþie, în spitale, înºco-li, în bisericã ºi în presã. Din anul 1828actele oficiale se întocmeau ºi se publicaunumai în limba rusã. Rusificarea a constat ºi înfaptul cã, în oraºe, strãzile aveau numele unorpersonalitaþi ruse, scrise în limba rusã ºibiblioteci cu cãrþi ruseºti. Iar din anul 1842 nua mai fost acceptatã limba românã înînvãþãmânt, iar în ºcoli erau numai cadredidactice ruse. Motivul era cã în Imperiul Rusnu se studiau limbile locale. În plus absolvenþiide studii medii ºi superioare erau angajaþinumai în imperiu.Ocuparea Basarabiei a avut urmãridezastruoase pentru boierii români. Moºiile lorau fost confiscate ºi dãruite unor boieri ruºi ºicoloniºtilor din imperiu. Cu toate aceste mãsuridure, în special þãranii, ºi-au pãstrat ºi respectattradiþiile, obiceiurile, credinþa, superstiþiile ºiriturile la cãsãtorie, naºterea copiilor, botez,înmormântare, sãrbãtori, petreceri ºi creºtereacopiilor. Deci în sate tradiþia, ocupaþiile ºiîndeletnicirile au rãmas neschimbate.Înfãptuirea celor douã evenimenteimportante din punct de vedere istoric ºi patri-otic, unirea Moldovei cu Þara Româneascã, la24 ianuarie 1859 ºi cucerirea independenþeiRomâniei faþã de Imperiul Otoman, la 29 mai1877, au produs mare bucurie în rândul

românilor din Basarabia. Ei au fost convinºicã se vor unii cu fraþii de peste Prut. Visul lor s-a împlinit dupã terminarea Primului RãzboiMondial, când la 27 martie 1918, Sfatul Þãriila Chiºinãu a hotãrât unirea Basarabiei cuPatria Mamã România.Unirea românilor s-a menþinut pânã în anul1940, când, la 26 iunie 1940 Stalin a trimisguvernului român un ultimatum, prin careimpunea cedarea Basarabiei cãtre URSS în48 de ore. Termenul nu a fost respectat, iar la27 iunie armata sovieticã a trecut Nistrul ºi la28 iunie a fost ocupat oraºul Chiºinãu, la 29iunie ajungând la Prut. Astfel a fost ocupatã dinnou Basarabia de cãtre ruºi. Pentru eliberareaBasarabiei, la solicitarea lui Hitler, primul-ministru Ion Antonescu a fost de acord sãatace armata sovieticã din Basarabia. Atacula început la 22 iunie 1941, iar la 27 iulie armataromânã a ajuns la Nistru, eliberând Basarabiaîn care s-a instaurat administraþia româ-neascã. Aceasta s-a menþinut pânã în luna mai1944, când trupele sovietice au reocupatBasarabia.În anul 1991, când s-a destrãmat UniuneaSovieticã, Basarabia s-a desprins de URSSluându-ºi numele de Republica Moldova,devenind stat liber. În prezent, patrioþii moldovenifac tot ce este posibil ca Republica Moldova,sã intre în Uniunea Europeanã ºi sã se uneascãdin nou cu România, cu toatã opoziþia Rusiei.NOTE� Constantin Aldea, O istorie zbuciumatã, Basarabia,

pânã în anul 1920. Ed. Academiei de Înalte StudiiMilitare, Bucureºti, 1993, pp. 31-47, 49, 55-67, 72,81-83;

� Mircea Muºat, De la statul geto-dac, la statulromân unitar. Ed. ªtiinþificã ºi Ion ArdeleanuEnciclopedicã, Bucureºti, 1983, pp. 195-199;

� Constantin C. Giurescu, Istoria românilor, vol. III,Ed. BIC. ALL, Bucureºti, 2007, pp. 236-238;

� * * *, Istoria militarã a poporului român, Ed.Militarã, Bucureºti, 1987, pp. 67, 80-82.

27

1945. Scrisori de pe frontale militarilor români

cãtre cei de acasã

nii celui de al Doilea RãzboiMondial (1939-1945) au adus pefront sute de mii de oameni, cãrora

soarta le-a hãrãzit destine diferite: moarte,prizonierat, deportare, mutilare, bucuriavictoriei finale, triumful revenirii acasã, onorurisau decepþii. Militarii români aflaþi pe frontul deest (1941-1944) sau pe cel de vest (1944-1945), au cãutat sã menþinã legãtura cu cei deacasã, îndeosebi prin intermediul scrisorilor.În anii 1944-1945, un rol important îl avea ziarul�Gazeta luptãtorilor� care, în cele douã numeresãptãmânale, publica în rezumat scrisoriletrimise de pe front cãtre cei dragi. Pentru a veniîn ajutorul cititorilor, acestea erau incluse larubrica �Scrisori de pe front� ºi erau grupatepe provincii istorice, pe judeþe ºi pe arme:infanterie, artilerie, cavalerie, aviaþie, etc. Deasemenea, exista rubrica �Scrisori pentru front�unde apãreau în rezumat, scrisorile primite demilitari de la familii sau prieteni. Ziarul fãcea otreabã bunã dar dificilã, având în vedere cã laredacþie soseau zilnic între 500-1000 descrisori pe care destinatarii le aºteptau cunerãbdare. O altã formã de informare întremilitarii de pe front ºi cei dragi era emisiunearadiofonicã �Ora armatei�, difuzatã miercuri ºisâmbãtã între orele 14-15 pe posturile RadioRomânia ºi Radio Bucureºti.

Scrisorile trimise de pe front reprezintã o

Profesor doctor MARIAN CURCULESCU

�Cei ce mor în luptã sunt martirii neamului, piatrafundamentalã a istoriei ºi a dreptãþii naþionale.� (SergentMihai Drãghici, comuna Rãteºti-Argeº)

frumoasã dar zbuciumatã paginã din istoriarãzboiului. Scrise sub spectrul morþii sau alincertitudinii, în prozã sau în versuri, ele neconduc la câteva concluzii interesante. În gen-eral, militarii îºi informau familia în legãturã custarea de sãnãtate, se interesau de realitãþilefamiliale ºi locale, exprimau dorinþa revederii.Unele sunt de o tulburãtoare sinceritate ºiprofunzime, degajând un continuu zbuciumsufletesc, cãci se referã la subiecte de maresensibilitate: dorul de copii, dorul de pãrinþi,grija pentru gospodãrie ºi pãmânt, dezamãgireîn dragoste, teama în faþa morþii, jertfa pentruþarã º.a. Militarii se arãtau dornici sãprimeascã veºti de acasã ºi nu de puþine orierau supãraþi cã astfel de veºti veneau cu mareîntârziere.

Din multele scrisori pe care le-am parcurscu emoþie, m-a impresionat profund ceaintitulatã Scrisoarea unui tatã de pe front cãtrefiul sãu, în comuna Rãteºti, judeþul Argeº,scrisã de sergentul Mihai Drãghici pe 15martie 1945 ºi publicatã de �Gazetaluptãtorilor.� Adresatã copilului sãu în vârstã deun an, pe care-l numeºte �sfânt odor�,scrisoarea este un amestec de duioºie, durere,responsabilitate, datorie faþã de þarã ºi familie,acceptarea morþii, sfaturi pãrinteºti, cuprinzândºi o proiectare a realitãþii dincolo de posibilamoarte a autorului. Reliefãm ideile principale

28

din scrisoare, susþinându-le cu fragmenteelocvente.

Dorul de copil. �Azi împlinind 1 an de cândai deschis ochii pe aceastã lume, gândul meude pãrinte se îndreaptã cãtre tine, copil scumpºi drag, pe care nu pot sã te vãd, în aceastãclipã de grea cumpãnã, fiind departe decãminul pãrintesc. Nu sunt alãturi sã te privesc,nici imaginea ta nu o am întipãritã în minte, casã-mi apari în faþã, sã-mi treacã dorul care mãapasã ºi-mi frãmântã mintea.�1

Jertfa pentru þarã. �Durerile þãrii nu lasãfiii nepãsãtori. Azi, camaraderia de arme stãde veghe, neºtiind ce e îndoiala sau teama.Vom fi treji cât ne va sta arma în mânã ºirãspunderea.�2

Curajul în faþa morþii. �Nu mi-e teamã demoarte, cãci la atac o privim cum pluteºte pedeasupra ºi ia pe cel dinainte ales. Cei ce morîn luptã sunt martirii neamului, piatrafundamentalã a istoriei ºi a dreptãþii naþionale.�3

Rolul mamei. �Copil drag, dacã nu voiavea zile ºi nu-þi vei vedea scumpul tãupãrinte, þine minte cã ºi eu aceeaºi soartã amavut, sã nu cunosc ce e numele de tatã înaceastã lume. Mama ta, cum te va creºte aºate va avea. Mama este oglinda copilului; cumo vede: curatã, cu purtãri frumoase ºi cuvintedulci, la fel se obiºnuieºte copilul. Nu e bineca o mamã sã spunã vorbe murdare înainteacopilului, care le deprinde de mic.�4

Gânduri dincolo de moarte. �Când temãreºti, dacã n-ai tatã, ai o poezie adusã dinluptã, pe care o vei spune cu lacrimi în ochila vreo serbare, când se cântã «Presãraþi pe-a lor morminte». În acelaºi timp închinã oclipã de reculegere în onoarea celor cãzuþi.Mamei tale dã-i ascultare, cãci ea te creºte�5

Speranþã ºi responsabilitate. �Azi însãîndrept gândurile cãtre tine. Aº dori sã am celpuþin o fotografie a ta micuþã, cu mama ta ºimaica mare, sã vã mai vãd la dor. Ia amintece-þi scrie tatãl tãu dorit�.6

Nu ºtim dacã acest tatã s-a întors la copilulsãu, dar rândurile scrisorii reprezintã opilduitoare paginã de responsabilitateostãºeascã ºi pãrinteascã. Ziarul face uninteresant comentariu, reliefând valoareatestamentarã a acestei scrisori. �Trimisã dinmijlocul bãtãliei, plinã de dragoste caldãpentru cei de acasã, de sfaturi înþelepte ºi deînalt patriotism nu ezitãm sã-i dãm ospitalitateîn rândurile gazetei noastre, spre a ilustrafrumoasele sentimente ce-i animã peluptãtorii noºtri din prima linie�.7

NOTE1. �Gazeta luptãtorilor�, II, nr.41 din 6 iunie 1945.2. Ibidem.3. Ibidem.4. Ibidem.5. Ibidem.6. Ibidem.7. Ibidem.

Monumentul Eroilor Târgoviºteni

29

l Doilea RãzboiMondial a fostpentru aviaþiamilitarã românã prilejul de a-ºi demonstra întreagacapacitate de luptã, bazatã în primul rând peextraordinarele calitãþi de zburãtori ale aviatorilorromâni, dar ºi pe remarcabilele maºini de zbor,dintre care multe au fost fabricate în þara noastrã.Dupã o perioadã în care aviaþia germanã ºiromânã au deþinut supremaþia aerianã, începândcu a doua parte a anului 1942, sovieticii, ajutaþi ºide americani, au reuºit sã ridice în aer un numãrimpresionant de avioane de toate tipurile. Lupteleerau crâncene ºi inegale; vânãtorii români zburaude obicei în formaþii mici, de douã-trei avioane,erau nevoiþi adesea sã se înfrunte cu grupuri maride sovietici.Încã de la începutul rãzboiului, din judeþulDâmboviþa s-au ridicat numeroºi eroi, ºtiuþi ºi neºtiuþi,care au consfinþit cu viaþa lor idealul de libertate. Înacest cadru se înscrie ºi familia Lãzãreºtilor, originarãdin localitatea Bãleni, judeþul Dâmboviþa.Florea Lãzãrescu (1904-1942) este primulnãscut al familiei. Dupã rãzboi, va urma cursurileºcolii de aviaþie de la Cotroceni între anii 1925-1927, devenind instructor de zbor cu gradul desublocotenent. Va participa la Campania dinBasarabia ºi Frontul de Est din cel de-al DoileaRãzboi Mondial. Va muri în 1942 când se vaprãbuºi cu avionul la Turnul Severin.Victor Lãzãrescu (1910-1934), al treilea copilal familiei, dupã ºcoala primarã din Bãleni, a urmatLiceul �Ienãchiþã Vãcãrescu� din Târgoviºte. Carieramilitarã va fi urmatã la ºcoala de aviaþie de laCotroceni (Bucureºti), devenind instructor de zbor.Lazãr Lãzãrescu (1911-2004), al patruleacopil, este cel mai cunoscut reprezentant al

Aviatori militari dâmboviþenipe cerul celui de-al Doilea

Rãzboi Mondial

Comandor inginer aviator (r) MARIAN PAVEL

�Patriotismul nu înseamnã ura împotriva altorneamuri, �ci datoria cãtre neamul nostru�.

Mihail Sadoveanu

familiei, care îºi va desãvârºi cariera militarã înramura aviaþiei îmbrãþiºatã de fiii Lãzãrescu. Dinmãrturia acestuia înþelegem cã sunt foarte puþinefamilii care sa aibã trei membrii instructori de zbor,ofiþeri de aviaþie. Dupã ºcoala primarã urmatã laBãleni, va da concurs la Liceul �Nicolae Filipescu�de la Mãnãstirea Dealu, pe care-l va urma între1922-1927 dupã care, conform tradiþiei familiei,va merge la ºcoala de aviaþie de la Bucureºti. Caurmare a rezultatelor bune la învãþãturã este trimisbursier al statului român în Franþa la Saint-Cyr,prestigioasa ºcoalã militarã înfiinþatã de NapoleonI în 1802. În memoria ofiþerului L. Lãzãrescu aurãmas vii întâlnirile cu mareºalul Ion Antonescu,acesta, la rândul sãu, fost ºef de promoþie laSaint-Cyr. Locotenentul Lazãr Lãzãrescu a fostdesemnat sã piloteze avionul cu care a zburatIon Antonescu inspectând zonele de front.Printre piloþii de vânãtoare români, un locaparte îl deþine cãpitanul aviator Alexandruªerbãnescu, care de mic s-a simþit atras dedisciplina militarã, alegând sã studieze la LiceulMilitar de la Mãnãstirea Dealu din Târgoviºte. acelacare, atât pe frontul de est, cât ºi în apãrareateritoriului, a reuºit un numãr remarcabil de victorii(47) în luptele aeriene, fiind considerat, alãturi decpt. av. (r.) Constantin �Bâzu� Cantacuzino (56victorii) unul dintre marii aºi ai vânãtoarei române.Datoritã destoiniciei tehnicienilor, inginerilorromâni aºa cum a fost cpt.mec.av. Marcu V.Gheorghe, nãscut tot în comuna Bãleni, judeþulDâmboviþa, la 25 martie 1914, într-o familiemodestã, aviaþia militarã românã a înregistratnotabile succese.Trei dintre fraþii sãi au ales cariera militarã,doi ajungând chiar generali. Unul a fost vestitulinginer Marcu Vasile, cel care vreme de mulþi ani

30

a contribuit la dezvoltarea aviaþiei româneºti.Marcu V. Gheorghe sau Gicu, cum i-au ziscei din familie ºi prietenii, dupã cele 4 claseprimare, a urmat cursurile Liceului Industrial ºi apoiªcoala de Ofiþeri Activi în care a fost admis întoamna anului 1936. A terminat-o în cursul anului1938, clasificându-se al 11-lea din 22 colegi.Energic ºi muncitor, zburând în acelaºi timp, aobþinut ºi brevetul de pilot aviator. Cu o educaþiesocialã deosebitã, s-a priceput ºi la munca dinateliere. În 1939 era deja ofiþerul mecanic alGrupului 1 Vânãtoare, ca în 1940 sã asiguredeservirea tehnicã a Grupului 2 Vânãtoare, undea fost foarte bine apreciat. Mobilizarea din 22 iunie1941 l-a gãsit în cadrul Grupului 7 Vânãtoare cucare a fãcut prima campanie a rãzboiuluiantisovietic, cea a Odessei. Ca ofiþer mecanic alEscadrilei 56 Vânãtoare a fãcut cinste armatei,ºefii sãi având cele mai frumoase cuvinte laadresa lui. De la 25 ianuarie 1943 a fost detaºatîn cadrul CIA, la Escadrila de Experienþe, unde s-a distins printr-o activitate remarcabilã. Cpt.av.

Moþiu Gheorghe, comandantul escadrilei,referindu-se la lt.av. Marcu Gheorghe scria:�Fizic plãcut, þinuta demnã ºi întotdeauna îngrijitã.Plin de energie ºi iniþiativã, multã voinþã ºi puterede muncã, perseverent, caracter integru. S-aidentificat complet cu misiunea escadrilei deexperienþe pentru care a depus multã muncã, fãrãsã precupeþeascã nici un efort. Îndrãgostit de zbor,a reuºit sã adune 50 de ore de pilotaj. Ofiþer dotatcu excepþionale calitãþi morale ºi intelectuale s-adovedit ºi în aceastã escadrilã un admirabilcolaborator ºi un excelent ofiþer mecanic. Prevãdofiþerului o strãlucitã carierã...�Cu asemenea excepþionale calitãþi a avut celemai frumoase aprecieri, ocupându-se încontinuare la Escadrila de experienþe de recepþia

avioanelor în zbor. El a efectuat calculele deperformanþe la o seamã de avioane ºi a asiguratcomanda escadrilei dupã moartea cpt. av. Moþiu,fiind la fel de elogios apreciat.În toamna anului 1946 a plecat la studii înFranþa de unde, din cauza evenimentelor politicece aveau loc în þarã, nu s-a mai întors. Cu di-ploma de inginer obþinutã dupã trei ani de studiila ªcoala Superioarã de Aeronauticã din Paris,a ajuns în Columbia. A murit în urma unui infarctîn 21 august 1963, pe acele meleagurisudamericane.iatã un bilanþ semnificativ al participãrii Aviaþieimilitare române în cel de al Doilea Rãzboi Mondial:pe frontul de Est a acþionat Gruparea Aerianã deLuptã cu 253 de avioane de vânãtoare,recunoaºtere ºi bombardament. Pânã la Odessa,aeronautica militarã românã a obþinut 661 devictorii aeriene. Aviaþia militarã românã a luptat pefrontul de est pânã la 22 august 1944, participândla marile bãtãlii de la Stalingrad sau de pe fronturiledin Crimeea ºi Ucraina. Aviaþia românã a obþinutîntre anii 1941-1944 un numãr de 2000 victoriiaeriene. Dupã 23 august 1944 când România atrecut de partea Naþiunilor Unite, aviaþia militarãreorganizatã în Corpul Aerian Român comandatde generalul Emanoil Ionescu (8 septembrie1944-11 martie 1945) ºi generalul TraianBurduloiu (12 martie � 12 mai 1945) a contribuitla eliberarea nord-vestului þãrii, a Ungariei ºiCehoslovaciei. Pe frontul de Vest, aviaþia românãa participat la misiuni cu 415 avioane din care aufost pierdute 176, pierderile Corpului Aerian Românºi al formaþiilor auxiliare ºi de spate s-au ridicat la729 de oameni. Corpul Aerian Român a executatîn intervalul 23 august 1944 � 12 mai 1945, unnumãr de 4200 misiuni de luptã la inamic, cu 8300ieºiri avion, în 11000 ore de zbor. În timpul acestormisiuni, aviatorii au lansat 1360 tone de bombe,distrugând 126 de avioane inamice (germane ºimaghiare).În total, între anii 1941-1945, aviaþiaromânã a pierdut 2000 de aviatori, observatori,mecanici de avioane ºi militari din trupele auxiliare.Piloþii militari de astãzi trãiesc la vitezãsupersonicã acolo sus, în înaltul cerului, unde ºi-au dorit de foarte mici sã ajungã. Un altfel dePANTARHEI. Eterna curgere.NOTE� Georgeta Toma, cercetãtor ºtiinþific la Complexul

Naþional Muzeal �Curtea Domneascã� din Târgoviºte(sursã de informaþie).

� Vasile Tudor, Un inginer aviator român în Colum-bia, historia.roAºi ai aerului: Cantacuzino, Dicezare,

Greceanu, Serbanescu, Milu

31

Eroul de la Giurgiuleºti,dâmboviþeanul

Napoleon Alexandru Popescu

o n t e x t u linternaþional.P a c t u l

Ribbentrop-Molotov,cunoscut ºi ca Pactul Stalin-Hitler, a fost untratat de neagresiune încheiat între UniuneaSovieticã ºi Germania nazistã, semnat laMoscova, la 23 august 1939, de ministrul deexterne sovietic Viaceslav Molotov ºi ministrulde externe german Joachim von Ribbentrop, înprezenþa lui Stalin. Semnarea acestui pact ºiaplicarea lui au avut repercusiuni grave asupraîntregii lumi. A început cel de-al Doilea RãzboiMondial, cu mari vãrsãri de sânge, cu distrugeriincomensurabile ale unor valori universale, cusuferinþe inimaginabile, cu devastarea unorîntinse teritorii din trei continente (Europa, Asiaºi Africa), cu desfiinþarea unor state ºi ucidereaîn masã a multor oameni nevinovaþi. Hitler adeclanºat acest rãzboi pentru obþinerea aºa-zisului spaþiu vital (�Lebensraum�), asupremaþiei pe continentul european ºi chiardincolo de hotarele acestuia. Stalin a acceptatºi el acest rãzboi, pentru rãspândirea utopiceirevoluþii comuniste la nivel mondial, asemãnãtoracelui spaþiu vital german.

Totuºi, chiar dacã oficial a fost numit tratatde neagresiune, semnatarii plenipotenþiari(reprezentanþii Germaniei ºi ai U.R.S.S.-ului) audiscutat în cadrul unor convorbiri strict secreteproblema delimitãrii sferelor de interese în Europarãsãriteanã. Convorbirile au dus la semnarea unuiProtocol adiþional secret (nepublicat la acea

Inginer NICOLAE POSTAMembru fondator al Fundaþiei

�Renaºterea Pietroºiþei-Ruralia�

vreme), protocol care consemna o înþelegereexpansionistã secretã:

��Referitor la Europa de sud-est, parteasovieticã îºi accentueazã interesul pentruBasarabia. Partea germanã îºi declarã totaluldezinteres faþã de acest teritoriu, deci nu areobiecþii faþã de eventuale schimbãri de graniþã înfavoarea Uniunii Sovietice...�Realitatea româneascã. Pe 26 iunie 1940,la orele 22, Comisarul poporului pentru afaceriexterne al U.R.S.S., Viaceslav Molotov (acelaºipersonaj care semnase �pactul de neagresiune�)a prezentat Ambasadorului României laMoscova, Gheorghe Davidescu, un Ultimatumprin care i se cerea României �retrocedarea�Basarabiei pânã pe 28 iunie ºi �transferul� pãrþiide nord a Bucovinei cãtre Uniunea Sovieticã. Înprealabil, pe 2 iunie, Germania informaseRomânia cã, pentru a beneficia de garanþii desecuritate din partea Reichului, guvernul de laBucureºti ar trebui sã ia în consideraþie negocieriprealabile cu Uniunea Sovieticã. Între timp, Franþacapitulase (22 iunie 1940), iar Regatul Unit alMarii Britanii îºi retrãsese trupele de pe continent,ceea ce fãcea ca garanþiile de securitate dateanterior de cele douã puteri vestice sã îºi piardãorice valoare.

Decizia de acceptare a Ultimatumuluisovietic ºi de executare a unei �retrageri� (s-aevitat folosirea termenului de �cedare�) dinBasarabia ºi Bucovina a fost luatã în Consiliulde Coroanã, þinut în noaptea de 27-28 iunie 1940,cu 6 voturi pentru �respingere� (printre care ºi

32

Nicolae Iorga), 20 de voturi pentru �acceptare�ºi o �abþinere�.

Pe 28 iunie 1940, la ora 9, prin Comunicatulnr. 25 al Marelui Stat Major al Armatei Române,populaþia României a fost anunþatã în mod oficialdespre existenþa Ultimatumului, despreacceptarea acestuia de cãtre oficialitãþile de laBucureºti ºi despre decizia guvernului deevacuare a armatei ºi a administraþiei pe maluldrept al Prutului. Guvernul român a evitat, chiardacã doar temporar, un conflict armat cuputernica armatã sovieticã, iar toate instalaþiile ºidotãrile militare au fost cedate fãrã a fi distruse ºifãrã a se trage un singur foc de armã, ofiþeriiArmatei române având ordine stricte sã nurãspundã niciunei provocãri.Situaþia la frontiera de est.Pânã pe 2 iulie 1940, noua graniþãde pe râul Prut a fost închisãdefinitiv. În �Jurnalul de operaþii alCorpului de Cavalerie�, la data de2 iulie 1940, este consemnatãurmãtoarea directivã: �Trupele vormenþine pânã la 3.VIII dimineaþacapetele de pod la Est de Prut.Orice încercare de dezarmare nuva fi admisã, ripostând cu foc. [...]Se va pãstra ca forþe în capul depod un batalion din Reg. 46 Inf.,un batalion de infanterie uºoarã,una secþie artilerie ºi una companie de care deluptã. Luaþi mãsuri de a interzice în orice caztrecerea inamicului la Vest de Prut, organizând oapãrare puternicã a culoarului spre Galaþi,interzicerea trecerii peste poduri folosind piese deartilerie ºi armament anticar, asigurând totodatãdistrugerea podurilor în caz de tentativã detrecere.�, ordin dat de colonelul Eftimiu, ªeful deStat Major.

Pentru a respecta ordinul primit, la podurilede la Giurgiuleºti a fost pusã dinamitã pentru a fiutilizatã în caz de nevoie. Totuºi, pentru a prevenipotenþiala înaintare a trupelor sovietice, cãpitanulNapoleon Popescu a trecut podul cu tancurileºi i-a aºteptat pe aceºtia pe malul stâng al Prutului,la Giurgiuleºti. Cu ºase ore înainte ca Româniasã predea oficial Basarabia Uniunii Sovietice, înzona Giurgiuleºti a apãrut o coloanã de 70 deblindate care doreau ºã treacã Prutul ºi sã intre

în zona Galaþi. Blindatele sovietice au deschisfocul asupra companiei de tancuri româneºti, darneavând decât proiectile brizante, nu au reuºit sãprovoace mari pagube tancurilor armatei române.Compania de care de luptã românã deschis foculasupra coloanei sovietice, a tras peste 80 deproiectile de tun reuºind sã distrugã patru tancuriinamice. În acel moment, trupele sovietice s-auretras de teama unei înfrângeri ruºinoase, dar ºia unui eventual scandal internaþional. Practic,Napoleon Popescu, acþionând din proprieiniþiativã, a fost singurul ofiþer român care a opritînaintarea trupelor sovietice de ocupaþie pe direcþiaGiurgiuleºti-Galaþi.Viaþa ºi cariera militarã a eroului NapoleonAlexandru Popescu. Nãscut la 28 ianuarie 1909

la Pietroºiþa, judeþul Dâmboviþa,absolvent al ªcolii Superioare deComerþ ºi al ªcolii Superioare deInfanterie 1, tânãrul NapoleonAlexandru, având gradul desublocotenent, ajunge, în anul1929, Comandant de pluton în cadrulRegimentului I Care de luptã.

Dupã evenimentele de laGiurgiuleºti, Compania V Care deLuptã condusã de NapoleonPopescu a rãmas mobilizatã înzona ostroavelor de la Cernavodã.

Cedãrile teritoriale din anul 1940(Basarabia, Bucovina ºi Þinutul Herþei) au generatresentimente în rândul populaþiei româneºti ºi augrãbit scãderea popularitãþii Regelui Carol al II-lea. El a abdicat ºi a pãrãsit þara, lãsând cale liberãformãrii unui guvern al Generalului Ion Antonescuºi al Gãrzii de Fier. Între timp, dupã participarea laevenimentele legate de Rebeliunea Legionarã,tânãrul ofiþer este avansat la gradul de cãpitan.Totuºi, cariera militarã este legatã, cu prioritatede evenimentele din Basarabia. Considerat unadevãrat strateg militar, acþiunile sale au avut unrol extrem de important în luptele date pentruBasarabia între 1939 ºi 1944.

În Fondul de memorii originale aparþinândArhivelor Militare Piteºti se gãseºte o succintãcaracterizare, din acea vreme, a sa: � Posedã ofoarte bunã judecatã ºi un bun-simþ dediscernãmânt care i-au permis în acþiunea de laGiurgiuleºti sã facã faþã la atacul carelor de luptã

33

ruseºti salvând prin acþiunea unitãþii sale unbatalion de infanterie ºi alte unitãþi repatriate cuaceastã cu ocazia evacuãrii ºi cedãrii Basarabiei.�

Pentru meritele sale militare este propuspentru avansarea la gradul de maior, iar dupãintrarea României în rândurile Axei, alãturi deGermania, este trimis pe Frontul de Est. În acelan, 1941, participã la luptele de la Lipnic, acolounde �compania condusã de cãpitanul Popescua fost întrebuinþatã în folosul Corpului de armatãgerman pentru culegerea de informaþii. Printr-oacþiune rapidã, ocupã gara din Lipnic salvând-ode la distrugerea de cãtre sovietici.� În continuare,participã la bãtãliile de la Soroca, Chiºinãu,Kremdovsko ºi Argirovskaia. La 18 august 1941�strãpunge cu compania sa puternica poziþie dela Doncevo-Karpovo, la nord de Odesa, uºurândmult operaþiunile Regimentului III Dorobanþi.� Înurma acestei lupte este decorat cu SteauaRomâniei, clasa a V-a, cu spade ºi panglicã devirtute militarã.

Dupã luptele de la Odessa se retrage cudivizia sa în þarã ºi primeºte funcþia de Comandantal Batalionului de Inspecþie ºi Reparaþii Motorizate.

A fost decorat, în timpul celui de-al DoileaRãzboi Mondial, cu Virtutea Militarã de Pace(1940), Steaua României (1940 ºi 1942), dar ºicu cea mai importantã distincþie militarã germanã,Crucea de Fier, clasa a II-a (1940). În anul 1947pãrãseºte armata având gradul de locotenent-colonel.

Eroul de la Giurgiuleºti, Napoleon AlexandruPopescu, moare la 3 decembrie 1996, laBucureºti intrând în rândul marilor patrioþi români,simboluri perene ale Armatei române.Recunoºtinþa generaþiilor actuale. La 3octombrie 2014, din iniþiativa domnului NicolaeBacalbaºa, Preºedinte al Consiliului JudeþeanGalaþi, Muzeul de istorie �Paul Pãltãnea� din Galaþia inaugurat, la intrarea în Punctul de trecerefrontierã Galaþi-Rutier Giurgiuleºti, Monumentul�Troiþã ºi Placã comemorativã pentru ostaºiiromâni din al Doilea Rãzboi Mondial�, monumentconsacrat cãpitanului Napoleon AlexandruPopescu.

Alãturi de autoritãþile locale (PreºedinteleConsiliului judeþean Galaþi, Primarul MunicipiuluiGalaþi � Marius Stan, Preºedintele filialei Galaþi aAsociaþiei Veteranilor de Rãzboi � Gen. Neculai

Staicu-Buciumeni) au participat, ca oaspeþispeciali, ºi membri ai familiei Popescu, fiulacestuia, Gabriel Popescu ºi soþia sa.

La ceremonia de dezvelire a monumentuluidedicat tatãlui sãu, fiul cãpitanului-erou a spus:

�Tatãl meu a avut întotdeauna respect pentruuniformã. I-a fost credincios pânã în ultima clipãa vieþii, deºi a plecat din armatã încã din 1946. Arespectat ºi relaþia cu armata ºi relaþia cu oameniicare l-au înconjurat în acele momente deosebiteºi despre care vorbea întotdeauna cu multãcãldurã. Nu a fãcut lucruri deosebite, ci pur ºisimplu ºi-a servit þara.�NOTE1. Pactul Ribbentrop-Molotov, https://

ro.wikipedia.org/wiki/Pactul_Ribbentrop-Molotov2. Andreea Tudoricã, Giurgiuleºti, piedicã în calea

lui Stalin, http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-06-25/giurgiulesti-piedica-in-calea-lui-stalin.html� 25 iunie 2007

3. Andreea Tudoricã, Ovidiu Ciutescu, Corina Andriuþa� Giurgiuleºti, piedicã în calea lui Stalin, http://jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/caravana-jurnalul-2007/giurgiulesti-piedica-in-calea-lui-stalin-95756.html � 26 iunie 2007

4. Ovidiu Ciutescu, Giurgiuleºti, piedicã în calea luiStalin, http://www.ciutescu.ro/2011/11/giurgiulesti-piedica-in-calea-lui-stalin/ � 11 noiembrie 2011

5. Cuvântul Ortodox � 28 iunie 1940: CedareaBasarabiei, Bucovinei ºi Þinutului HerþeiU.R.S.S.-ului în urma Pactului Ribbentrop-Molotov, http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2012/06/28/28-iunie-1940-cedarea-basarabiei/ � 28 iunie 2012

6. Cristian Negrea, Cedarea Basarabiei. Aveam al-ternative?, http://www.cristiannegrea.ro/geopolitica/2013/06/cedarea-basarabiei-aveam-alternative/26iunie 2013

7. Bogdan Condurãþeanu, Bãtãlia de la Giurgiuleºti(1 iulie 1940), https://www.romaniadigitala.ro/blog/batalia-de-la-giurgiulesti-1-iulie-1940/ � 2 oct. 2014

8. Galaþi: Monument dedicat cãpitanului-erou Na-poleon Alexandru Popescu, http://www.agerpres.ro/social/2014/10/03/galati-monument-dedicat-capitanului-erou-napoleon-alexandru-popescu-19-17-10; http://jurnalul.ro/stiri/observator/galati-monument-dedicat-capitanului-erou-napoleon-alexandru-popescu-678855.html; http://www.viata-libera.ro/vlg-cultura/59383-s-a-sfintit-monumentul-capitanului-napoleon-popescu-galati-viata-libera-cotidian

34

Participarea Jandarmeriei Românepe frontul antisovietic

upã înfrângerearebeliunii Gãrziide Fier din

ianuarie 1941, conducerea statului român ºifactorii militari responsabili au stabilit ca principalobiectiv naþional de atins refacerea integritãþiiteritoriale a þãrii. Analizând contextul geo-politicexistent la nivel european Ion Antonescu,considerã cã integritatea teritorialã a regatuluiRomâniei poate fi menþinutã ºi refãcutã numaiprintr-o alianþã militarã cu principala putere militarãcare domina Europa - Germania fascistã .Interesant este faptul cã aceastã alianþã militarãdintre cele douã state nu a fost parafatã prinîncheierea unui tratat de alianþã sau de colaborare,Hitler având încredere totalã în angajamenteleverbale luate de mareºalul Ion Antonescu înnumele regatului României.

În cadrul pregãtirilor militare, diplomatice ºipolitice pentru participarea României în Campania dinEst alãturi de forþele Axei, având drept scop eliberareaBasarabiei ºi a Bucovinei de Nord, s-au produsmodificãri în reorganizarea forþelor armate precum ºiîn structura, pregãtirea ºi misiunile Jandarmeriei.

Din punct de vedere organizatoric, teritoriulRomâniei a fost împãrþit în zone ale armatelor deoperaþii care avea o adâncime de 50-60 km de lalimita dinainte a apãrãrii astfel: zonacomandamentelor Etapelor, a cãrei adâncime seafla pe crestele Cartaþilor Rãsãriteni trecea prinMizil, pânã jos la Dunãre; zona de operaþii aCapitalei din subordinea Comandamentului Militaral Capitalei; zona interioarã (Inspectoratele dejandarmi Alba, Craiova, Timiºoara, parte dinInspectoratul de jandarmi Bucureºti, plasate în

Colonel COSTEL GAVRILÃInspector-ºef al Inspectoratului de Jandarmi

Judeþean �Mircea cel Bãtrân� Dâmboviþa

spaþiul de responsabilitate al Armatei a 4 aRomâne); Inspectoratele de jandarmi Suceava,Iaºi, Galaþi ºi Constanþa au trecut în subordineaarmatelor 3 ºi 4 de operaþii.

La 10 iunie 1941, Jandarmeria a primit ordinulsã-ºi concentreze toate efectivele disponibile,începând cu contingentul 1934 în zona armatelorde operaþii, totodatã sã organizeze serviciipretorale de brigadã, divizie, corp de armatã ºiarmatã, companii de poliþie pe lângã marile unitãþide rãzboi.

În vederea participãrii la Campania din Est,Inspectoratul General al Jandarmeriei a organizatºi mobilizat urmãtoarele unitãþi ºi subunitãþi:Inspectoratul de jandarmi Galaþi a mobilizatîntregul efectiv al legiunilor de jandarmi, iar pentrupartea operativã servicii pretorale pe lângã diviziile5, 6 ºi 12 infanterie, Brigada 2 fortificaþii ºi corpul3 armatã; Inspectoratul de jandarmi Galaþi amobilizat întregul efectiv al legiunilor de jandarmi,a organizat un baraj de poliþie ºi a concentrat câteun pluton de poliþie la reºedinþele al legiunilor dejandarmi din Iaºi ºi Fãlciu, precum ºi serviciipretorale la diviziile 7,14, 15 ºi 35 infanterie, brigãzile4 mixtã munte ºi 5 cavalerie, corpul 4 armatã ºiArmata 4 românã; Inspectoratul de jandarmiSuceava a concentrat legiunile din subordine ºi aorganizat serviciul pretoral pentru Divizia 8infanterie; Inspectoratul de jandarmi Bucureºti aînfiinþat servicii pretorale pentru brigãzile 1 mixtãmunte ºi 8 cavalerie, divizia 13 infanterie ºi pentrucorpurile 5 ºi 11 armatã, Armata 4 Românã ºiMarele Cartier General; Centrul de instrucþie nr. 1jandarmi a completat efectivele batalioanelor 8 ºi1 jandarmi; Centrul de instrucþie nr. 2 jandarmi a

35

completat efectivele batalioanelor 9 ºi 12 jandarmi;Centrul de instrucþie nr. 3 jandarmi a completatefectivele batalioanelor 6 ºi 7 jandarmi; Centrulde instrucþie nr. 4 jandarmi a completat efectivelebatalioanelor 2,4 ºi 5 jandarmi; Legiunea mobilãnr.5 jandarmi a organizat servicii pretorale pentruCorpul 2 armatã ºi divizia 9 infanterie; Regimentulde jandarmi pedeºtri a pus la dispoziþia MareluiCartier General, batalionul 1 operaþii ºi compania23 poliþie pentru brigada 2 mixtã gardã.

La începerea rãzboiului erau concentrate 31companii de poliþie destinate frontului, organizatepe 6 plutone, fiecare companie având efective între250-300 jandarmi. Lor li se adãugau 8 plutone depoliþie , 12 batalioane de jandarmi (peste 7.200jandarmi). La nivelul capitalei era Regimentul dejandarmi pedeºtri cu un efectiv de 3.00 de militari.Podul de la Cernavodã era apãrat de cãtredetaºamentul de jandarmi pod Cernavodã.

La 22 iunie 1941, în zona armatelor de operaþiise gãseau 23 legiuni de jandarmi, o legiune mobilã,195 secþii de jandarmi ºi 1.044 posturi de jandarmi,cu nu efectiv de 10.00 jandarmi.

Serviciul pretoral organizat pentru rãzboi aveaurmãtoarea compunere: un pretor cu gradul deofiþer superior sau inferior, un ajutor, un grefiersubofiþer, doi cercetaºi subofiþeri sau sergenþi, 2-3dactilografi (soldaþi), un conducãtor auto, unmotociclist ºi douã ordonanþe ale ofiþerilor.Serviciul pretoral avea urmãtoarele atribuþii: mãsuride poliþie permanentã, legate de teritoriu ºipopulaþie, cu organele locale (respectivjandarmerie teritorialã, poliþii, organe de siguranþã,autoritãþi administrative) ajutaþi în anumite cazuriºi de jandarmeria operativã; mãsuri de poliþielegate de trupe ºi formaþiuni de servicii, cujandarmeria operativã, sprijinitã în anumite situaþiide jandarmeria teritorialã.

Pretorii îndeplineau urmãtoarele atribuþii:stabilirea zonelor de poliþie ºi de competenþã;controlul circulaþiei; organizarea controlului în gãriºi în trenuri; organizarea pazei comunicaþiilor dinzonã, organizarea poliþiei în localitãþi prin patruleºi posturi fixe; emiterea de ordonanþe ce trebuiauaplicate pe teritoriul armatei în interesul siguranþeiacesteia ºi asigurarea ordinii publice; executareapoliþiei militare (poliþia cantonamentelor, reþinereamilitarilor fãrã justificare legalã, supravegherea ºi

controlul persoanelor civile neautorizate a însoþiarmata); supravegherea ºi controlul persoanelorcivile autorizate a însoþi armata; protejareasubzistenþelor ºi a materialelor.

Pe timpul realizãrii dispozitivului operativ alarmatei, jandarmeria teritorialã a primit ordin de aasigura din punct de vedere poliþienesc afluireaunitãþilor , organizând baraje de poliþie, posturi fixeºi mobile. Dispunând de un sistem de legãturi bineorganizat, majoritatea sediilor legiunilor, secþiilorºi posturilor de jandarmi din Moldova au fosttransformate în puncte de comandã pentru marileunitãþi ºi subunitãþi din armata operativã.

La 22 iunie 1941 unitãþile ºi subunitãþile dejandarmi au executat misiuni în sprijinul armateicare au constat în: organizarea serviciului depoliþie pentru susþinerea unitãþilor operative, razii,baraje de poliþie, escortãri de prizonieri, pazapunctelor de comandã, gãrzi fixe ºi mobile,controlul circulaþiei, însoþirea convoaielor militare,lupta împotriva paraºutiºtilor, partizanilor ºi agrupurilor inamice înarmate rãmase în spatelefrontului, paza depozitelor, podurilor, asanareacâmpului de luptã, constituirea de gãrzi personalepentru însoþirea comandanþilor folosirea în misiunide ariergardã sau anvargardã, evacuareapopulaþiei, cartiruirea trupelor ºi atunci cândsituaþia a impus, participarea cu arma în mânã,împreunã cu unitãþile armatei din eºalonul întâi, laacþiunile împotriva inamicului.

Pe data de 24 iunie 1941, Jandarmeria aînregistrat, primele pierderi. Sediul Legiunii deJandarmi Constanþa a fost bombardat de aviaþiasovieticã, iar în urma acestui raid rezultând 26 demorþi ºi 8 rãniþi. În aceeaºi zi, tot în urma unuibombardament al aviaþiei sovietice, Legiunea deJandarmi Botoºani a înregistrat 1 mort ºi 12 rãniþi.

La numai o zi de la tragicul eveniment de laConstanþa, Jandarmeria a înfiinþat primul lagãr deprizonieri ruºi din România în cazarma Centruluide Instrucþie nr. 2 Jandarmi Gãeºti.

În urma luptelor din zona oraºului Cernãuþi,trupele ruseºti au fost înfrânte ºi s-au retras dinoraº. Primii care au pãºit în capitala Bucovinei aufost colonelul Mânecuþã Ioan, comandantulInspectoratului Regional de Jandarmi Suceava,cãpitanul Vãcãreanu ªtefan ºi 25 de subofiþerijandarmi. Imediat dupã ce au intrat în Cernãuþi,

36

aceºtia au luat mãsuri urgente de asigurare aordinii, a pazei depozitelor de alimente ºi materialemilitare abandonate de Armata sovieticã.

În timp ce frontul înainta spre est, formaþiunilede jandarmi - legiuni, secþii ºi posturi - s-au instalatîn vechile circumscripþii teritoriale pe care leabandonaserã în vara anului 1940.

În acelaºi timp, companiile de jandarmi careexecutau serviciul de poliþie pe lângã marile unitãþioperative au urmat pe front aceste unitãþi în toatefazele rãzboiului asigurând baraje de poliþie,posturi de control, filtre, patrule, sprijinirea instalãriiautoritãþilor româneºti comunale, inventarierea ºipaza depozitelor de materiale ºi de armamentcapturate de la sovietici, asanarea câmpurilor deluptã, strângerea ºi paza prizonierilor de rãzboi,prinderea sau nimicirea grupurilor de partizanilãsate de trupele sovietice în spatele frontului.

Primul jandarm decorat în rãzboi a fostsublocotenentul Luchian Teodor (Regimentul deJandarmi Pedeºtri din Bucureºti), la 30 iunie1941, pentru faptele de vitejie sãvârºite subfocul artileriei inamice pe timpul forþãriitrecerii Prutului, fiind decorat cu Ordinul�Coroana României� în grad de cavaler ºi panglicãde Virtute Militarã.

La 7 iulie 1941, au fost decoraþi cu diferitemedalii 25 de jandarmi din Compania 132 Poli?ie(comandatã de cãpitanul Lungu Costin) de pelângã Divizia a 9-a Infanterie pentru fapte de vitejiedeosebite sub focul inamicului.

La 16 iulie 1941, Inspectoratul de JandarmiChiºinãu a înregistrat 17 morþi ºi 2 rãniþi în luptelede la Cãzãneºti cu trupele sovietice.

Jandarmeria a pierdut în lupta pentrueliberarea Basarabiei 2 ofiþeri, 7 subofiþeri ºi 26trupã. Numele celor morþi au fost scrise pe pietrelede marmurã din Capela Militarã Chiºinãu,renovatã de Inspectoratul General al Jandarmeriei,care fuseserã aruncatã în aer de trupele sovietice.

La 9 august 1941, o coloanã de 600 de militarisovietici a fost fãcutã prizonierã de sergentuljandarm Giurcan Radu (Regimentul de JandarmiPedeºtri). Pentru curajul excepþional, pentru bra-vura ºi energia de care a dat dovadã comandantulCorpului de Cavalerie, generalul de divizie MihailRacoviþã la decorat cu �Virtutea Militarã de rãzboi�,clasa a II-a.

În octombrie 1941, a fost înfiinþat Inspectoratulde Jandarmi Transnistria. Primul comandant alacestui inspectorat a fost colonelul Broºteanu,dupã care a fost numit la comandã generalul MihailIliescu. Inspectoratul îºi exercita autoritatea în zonaDubãsari-Moghilev-Vapniarka-Tiraspol-Odessa.Jandarmii aparþinând acestui inspectorat obiºnuiausã poarte ca semn distinctiv, pe braþul stâng, obanderolã de culoare galbenã pe care erau cusutedin postav albastru literele �J. TR.� (JandarmeriaTransnistriei). În aceeaºi lunã a luat fiinþã ghetoulCernãuþi. Pentru paza ºi organizarea acestuia afost desemnatã o companie de jandarmi subcomanda maiorului Iacobescu (din Iaºi), ajutat demaiorul Gemãnaru (din Suceava). Pentru a salvacât mai mulþi evrei de la deportare spre o moartesigurã �maiorul adãuga pe autorizaþia de rãmânereîn ghetou (scriind pe verso) ºi alþi membri de familie,soacra, cumnatul etc. Pe autorizaþiile pentru bãtrâniadãuga: fiica, ginerele ºi 1-2 copii. Maiorul dejandarmi ar fi salvat astfel �lume multã� afirmãMarius Mincu în cartea �Pogromurile din Bucovinaºi Dorohoi�, publicatã în 1945.

La 19 februarie 1942, printr-o acþiune hotãrâtã,locotenentul (rz.) ªucu cu un detaºament dejandarmi (din Compania 37 Poliþie � Inspectoratulde Jandarmi Bucureºti), elemente de la Gruparea1 Artilerie Munte ºi Compania 37 Transmisiuni,distruge Detaºamentul de Partizani �Sevastopol�,capturând toþi comandanþii acelui detaºamentprecum ºi un numãr de 1.000 de partizani ºidescoperã 3 depozite de muniþii ºialimente. Pentru activitatea depusã ºi frumoaselerezultate obþinute, toþi jandarmii care au luat partela distrugerea ºi capturarea partizanilor, au fostcitaþi prin ordin de zi de brigada de vânãtori demunte care i-a propus ºi pentru decorare.

Pentru vitejia ºi curajul dovedit în luptele dinBasarabia, la 2 aprilie 1942, coloneii: Bucur Nicolae,Ariton Virgil, Miculescu Vladimir, CartianuGheorghe, Schipor Mihail ºi Popa Ion dinInspectoratul de Jandarmi Bucureºti au fost decoraþicu Medalia �Cruciada Împotriva Comunismului�.

La 8 noiembrie 1942 Inspectoratul deJandarmi Transnistria a capturat 120 de partizanisovietici în zona Vasilievka, Palanca ºi Mancovna(judeþul Tulcin) comandaþi de agentul N.K.V.D.Pecher Israel Naimovici.

37

La 23 noiembrie 1942, cade la datorie laPerelesavsky, apãrând punctul de comandã alCorpului 5 Armatã, cãpitanului Tanase Constantin,comandantul Companiei 55 Poliþie (Inspectoratulde Jandarmi Alba Iulia). Pentru fapta sa, cãpitanulTãnase Constantin, este înaintat la gradul demaior �post mortem� ºi propus pentru a fi decoratcu Ordinul �Mihai Viteazul�.

La 16 decembrie 1942, începe curãþirea departizani a masivului împãdurit Baksan, la care iaparte ºi Compania 37 Poliþie (Inspectoratul deJandarmi Bucureºti) cu un ofiþer, 2 subofiþeri ºi20 de jandarmi. În aceastã acþiune compania depoliþie are pierderi în oameni 2 morþi ºi 2 rãniþi. Înluptele cu partizanii, se disting în mod deosebitsublocotenentul Mateescu Florea, sergentul ma-jor Diaconu Gheorghe ºi fruntaºul Zoe Ene, careau fost propuºi de Divizia 126 Vânãtori germanãla decorare, cu �Crucea de Fier�.

În perioada 16-27 februarie 1943, Compania82 Poliþie (Inspectoratul de Jandarmi Galaþi) dupãnumeroase acþiuni a reuºit capturarea a 80 departizani, în zona Berezowka, printre care ºi pecomandantul partizanilor din întreagaTransnistriei.

În ziua de 12 aprilie 1943, Compania 39 Poliþie(Inspectoratul de Jandarmi Alba Iulia luptã cu 150de oameni în linia întâi la Tscha-Bon, MoldovanKaja ºi Anapa alãturi de Batalionul 6 Vânãtori deMunte, înregistrând mari pierderi.

În data de 12 iunie 1943, în Transnistria seorganizeazã 2 inspectorate de jandarmi Balta ºiOdessa. Inspectoratul de Jandarmi Transnistriase desfiinþeazã.

În ziua de 14 septembrie 1943, în zonalocalitãþii Toply (în mijlocul Crimeei), unde segãsea comandamentul Batalionul 2 Jandarmioperativ, au cãzut în luptã cu partizanii sovietici24 de ostaºi jandarmi.

Jandarmeria a înregistrat în Transnistria înperioada 1-17 ianuarie 1944: 34 de morþi, 91 derãniþi, 1 dispãrut ºi 6 prizonieri.

Pe timpul campaniei din est Jandarmeria afost nevoitã sã acþioneze la ordin împotrivapopulaþiei civile în special a celei evreieºti ºi rrome,participând la paza unor lagãre de concentraresau la deportãri în diferite zone din spaþiul ex-sovietic cucerit de cãtre forþele Axei.

În perioada 25-30 martie 1944, Inspectoratulde Jandarmi Chiºinãu evacueazã legiunile astfel:Legiunea de Jandarmi Soroca la Legiunea deJandarmi Prahova; Legiunea de Jandarmi Bãlþi laLegiunea de Jandarmi Ilfov; Legiunea de JandarmiOrhei la Legiunea de Jandarmi Vlaºca; Legiuneade Jandarmi Hotin la Legiunea de JandarmiMehedinþi.

În zilele de 7-9 aprilie 1944, Compania 21Poliþie (Inspectoratul de Jandarmi Galaþi) de pelângã Divizia 21 Infanterie primeºte misiunea sãlupte în linia întâi ºi sã reziste pânã la capãt la estde Ovidiopol. Compania cu toate cã înregistreazã3 morþi, 1 rãnit ºi 54 de dispãruþi rezistã pe poziþiiºi este citatã pe întreaga divizie pentru bravuradoveditã în luptã.

În luna iunie 1944, generalul de brigadãConstantin Anton � ªeful de Stat Major alJandarmeriei este convins dupã numeroase întâlniriºi discuþii, de cãtre colonelul Dãmãceanu (ªeful deStat Major al Comandamentului Militar al Capitalei),sã participe la lovitura de stat, din 23 august.

În ziua de 23 august 1944, orele 09.30,generalul de brigadã Constantin Anton, aordonat începerea unui exerciþiu de alarmare cuevacuarea Comandamentului InspectoratuluiGeneral al Jandarmeriei, fãrã sã-l înºtiinþeze pecomandantul Jandarmeriei, generalul de corp dearmatã Constantin Z. Vasiliu, care a fost arestat.Conform directivelor date de Guvern, s-a trecutla executarea misiunilor în cadrul noii situaþii ope-rative, cu o contribuþie notabilã ºi în etapa a douaa participãrii României la cel de-al doilea rãzboimondial, desprinderea României de Axã ºitrecerea de partea Naþiunilor Unite ºi participareaîn continuare la operaþiile pentru eliberareaTransilvaniei de Nord-Vest, la operaþiile dinUngaria, Cehia ºi Slovacia, inclusiv lupta cu armaîn mânã contra elementelor germane rãspânditepe întreg teritoriul þãrii, cu scopul de la le dezarmaºi a le face inofensive. Numai în Bucureºti,efectivele de jandarmi acþionate au fost deaproximativ 12.000 de luptãtori.

Analizând perioada 1941-1944 putemconcluziona faptul cã Jandarmeria a fost intenssolicitatã ºi obligatã sã se adapteze repede celormai diverse situaþii, multe dintre ele neprevãzuteîn regulamentele proprii.

38

Paraºutiºtii militari în apãrareaCapitalei României

a 5 septembrie1940 Carol alII-lea l-a adusla putere pe generalulIon Antonescu. Hotãrât

sã îndrepte neregulile din armata, generate înopinia sa, de ignoranþa clasei politice, generalulIon Antonescu a decis sã aplice mãsuristructurale cât mai repede posibil convins fiindcã momentul �adevãrului�, al angajãrii forþelorpentru redobândirea teritoriilor pierdute erafoarte aproape.

Bun cunoscãtor al ºtiinþei ºi artei militare,dovedindu-se a fi un spirit practic, generalul IonAntonescu a sesizat la timp rolul pe care-l potjuca forþele de desant aerian pe frontul de estconcomitent cu misiunile de �sabotaj� înspatele liniilor inamice. În ºedinþã din 23decembrie 1940 s-a discutat ºi problemaorganizãrii unitãþilor de paraºutiºti, aducereaîn România a unor instructori germani pentrurealizarea bazei de instrucþie a paraºutiºtilor.Convins de necesitatea constituirii acesteistructuri în iunie 1941 generalul Ion Antonescua semnat Decretul-Lege nr. 93/1941 pentruînfiinþarea, organizarea ºi funcþionareaunitãþilor de paraºutiºti ºi de infanterietransportatã (organizate pe companii,batalioane ºi regimente) în cadrul AeronauticiiMilitare. Decretul-Lege a intrat în vigoare la 10iunie 1941, datã care marcheazã ziua denaºtere a paraºutismului militar în România.Dispoziþiile ulterioare menþioneazã structura deparaºutiºti sub denumirea de CompaniaParaºutiºti. Cu Ordinul nr.12910/3 octombrie1941 Statul Major al Aerului a dispus vãrsareacompaniei paraºutiºti de la Centrul de Instrucþieal Aeronauticii de la Popesti-Leordeni la Flotila

Colonel (r) ION NIÞACHE

1 Aerostaþie de la Panteliomon cã sarcina demobilizare a acesteia. La începutul anului1942, mareºalul Antonescu a ordonat StatuluiMajor al Aerului sã organizeze un batalion deparaºutiºti. Astfel la 30 martie 1942 CompaniaParaºutiºti a luat denumirea de Compania a8-a Paraºutiºti iar la 31 martie acelaºi an aluat fiinþã Compania a 9-a Paraºutiºti. Celedouã companii s-au constituit în iunie 1942 înBatalionul 4 Paraºutiºti.

Nivelul de pregãtire ºi dotare de caredispunea Batalionul de Paraºutiºti (un plutonde misiuni speciale, douã companii deparaºutiºti, o companie de armament greu ºieºalonul rulant) au determinat factorii derãspundere sã nu-l întrebuinþeze în luptã pânãîn vara anului 1944. Batalionul de Paraºutiºtise gãsea în iunie 1944 dislocat la Curtea deArgeº �pentru aplicaþiuni speciale� ºiconstituirea unui Detaºament Operativ din ceimai instruiþi luptãtori care sã intervinã imediatpentru apãrarea Capitalei, ferit debombardamentele anglo-americane ºi de�ochii� aliatului german. Aici se executãinstrucþia de paraºutare pe aerodromul localºi zonele deluroase învecinate precum ºiexerciþii de luptã ºi aplicaþii specificeparaºutiºtilor. Batalionul s-a pregãtit prinacþiuni specifice (diversiune, sabotaj etc.) laobiective civile ºi militare reale: Poºta Centralãºi Telefoane, Uzina Grozãveºti, laculScropoasa, termocentrala Doiceºti,Comandamentele garnizoanelor Galaþi ºiBrãila, aerodromul Siliºtea, podul de pesteArgeº de la Copãceni. În jurul datei de 8 au-gust 1944, comandantul batalionului deparaºutiºti, maiorul Dobre Teodor a fostchemat la Statul Major al Aerului, unde a primit

39

ordin sã transporte eºalonat unitatea laBucureºti. În prima etapã la 15 august au fostdeplasate cu eºalonul rulant în cazarmã Flotilei1 Aerostaþie din pãdurea Pantelimon, Plutonulde misiuni speciale ºi Compania 8 Paraºutiºti.Ulterior a fost transportatã Compania 9Paraºutiºti iar Compania 10 Armament Greudin lipsa mijloacelor de transport a fost lãsatãla Curtea de Argeº.

Detaºamentul Operativ a fost echipat deluptã ºi consemnat în cazarmã ºi era destinatca forþa de primã intervenþie în dispozitivulde siguranþã al Capitalei. La 23 august 1944ora 12.00, ministrul Aerului l-a chemat laDomnia sa pe comandantul batalionului deparaºutiºti ºi i-a dat ordinul 44.604 în sensulcã ºi restul batalionului ce se gãsea laCurtea de Argeº sã se deplaseze laPantelimon sã reconstituie întregul batalion,sã fie gata pentru o nouã misiune. Misiunecare nu a întârziat prea mult sã aparã, astfelcã dupã arestarea la Palatul Regal amareºalului Ion Antonescu ºi a principalilorsãi colaboratori generalul GheorgheJienescu, ministru subsecretar de stat alAerului, i-a telefonat lui Petre Strihan,subsecretar de stat la Ministerul de Interne,cerându-i sã fie de acord sã trimitã unitateade paraºutiºti sã-i elibereze pe cei arestaþiºi reþinuþi la palat. Invocând cã regele esteºeful oºtir i i ºi hotãrârea sã trebuierespectatã, acesta nu ºi-a datconsimþãmântul. Paraºutiºtii nu au mai fosttrimiºi la Palat.La 23 august 1944 noul subsecretar destat al Aerului în guvernul nou format degeneralul Sãnãtescu a pus în stare de alarmãîn jurul orelor 23.00 Detaºamentul operativ ºia dispus intrarea în dispozitiv a unor subunitãþiastfel: un pluton de paraºutiºti pe aerodromulBãneasa, un pluton de paraºutiºti peaerodromul Boteni (unde era dislocat StatulMajor al Aerului), un pluton de paraºutiºti pentrupaza Subsecretariatului de Stat al Aerului(Bucureºti), un pluton de paraºutiºti laComandamentul Artileriei Antiaeriene dinParcul Carol iar celelalte forte aledetaºamentului în aºteptare gata de acþiune.Subunitãþile trimise la Bãneasa ºi Boteni au

primit misiunea de a întãri paza aerodromurilorºi a nu permite decolarea sau aterizareaavioanelor germane. Atacul german asupracapitalei a început în dimineaþa zilei de 24 au-gust, printr-un masiv bombardament asupraPalatului Regal ºi altor obiective din centruloraºului. În acelaºi timp subunitãþile germaneaflate în pãdurea Bãneasa încercând sã ocupeoraºul, au deschis focul asupra militarilorromani intraþi în dispozitivul de apãrare. Pentruapãrarea zonei de nord a capitalei (Bãneasa,Pipera-Herãstrãu), Comandamentul Militar alCapitalei a constituit Detaºamentul�Comandor Marin Anton� format iniþial din douãcompanii de elevi de la Centrul de Instrucþie alAviaþiei, la care s-au adãugat ulteriorparaºutiºtii Detaºamentului Operativ �CãpitanMihai Tânþu�, un pluton de aruncãtoare ºi osecþie de tunuri de 57mm. Misiunea acesteigrupãri era de a pune stãpânire pe sateleBãneasa ºi Herãstrãu ºi pe clãdirile de pelatura de sud a aeroportului Bãneasa pânã laºoseaua Bucureºti-Ploieºti ºi a curaþi acestsector de trupele germane.În aceastã compunere, Detaºamentul�Comandor Marin Anton� având ca principaliprotagoniºti luptãtorii Batalionului deParaºutiºti, a participat cu succes larespingerea grupãrii de forþe germane dinzona Bãneasa-Pipera-Herãstrãu, contribuindalãturi de celelalte unitãþi ale armatei romanela apãrarea Bucureºtiului, unde germanii erauhotãrâþi sã reediteze represaliile la care ausupus Varºovia la începutul lui august 1944.Astfel în dimineaþa zilei de 24 august 1944 înurma unui ordin telefonic al subsecretarului destat al Aerului, Detaºamentul Operativ�Cãpitan Mihai Tânþu� s-a deplasat peaerodromul Pipera unde a intrat în subordineaDetaºamentului �Comandor Marin Anton� iardupã o recunoaºtere amãnunþitã a zonei, aorganizat o bazã de foc cu armamentul greu.Plutonul de misiuni speciale întãrit cu patruaruncãtoare ºi o grupã de mitraliere s-adeplasat spre aeroportul Bãneasa. În drumspre obiectiv a angajat lupte puternice ºi aneutralizat forþele inamice instalate în clãdirilecluburilor nautice de pe malul nordic al laculuiHerãstrãu. Lipsiþi de armamentul greu

40

(Compania de armament greu se afla laCurtea de Argeº, în aºteptarea mijloacelor detransport), de sprijinul artileriei sau al aviaþiei,paraºutiºtii au fost nevoiþi sã facã faþãputernicelor contraatacuri ale unui inamiccare folosea inclusiv tunurile antiaeriene întragere razanta, tunurile ºi mitralierele de peavioanele aflate la sol, precum ºibombardamente cu avioane Stukas, iar cãtreorele 16.00 au ajuns pe marginea sudicã aaeroportului Bãneasa. În noaptea de 24/25august detaºamentul de paraºutiºti se aflarepliat pe rambleul cãii ferate Bucureºti �Constanta, inamicul menþinând în continuareaerodromul ºi satul Pipera.În dimineaþa zilei de 25 august, inamicula reacþionat cu foc puternic asupra satului ºiaerodromului Pipera ºi a Punctului decomandã al Regiunii 3 Aeriene. Împreunã cualte forþe paraºutiºtii au reuºit cãtre orele12.00 sã cureþe orice rezistenþã adversã dinsatul ºi aeroportul Bãneasa iar spre orele18.00 sã cucereascã în întregime sudulaeroportului Bãneasa. Forþele de la Piperaau ajuns pânã dincolo de lacul din fata satuluiHerãstrãu. În jurul orelor 24.00, forþeledetaºamentului de paraºutiºti au fost retraseîn rezervã pe aerodromul Pipera. În searaaceleiaºi zile au sosit pe aerodromul Piperaºi celelalte efective ale Batalionului deParaºutiºti aflate la Curtea de Argeºconstituindu-se Detaºamentul �Cãpitan-comandor Teodor Dobre�, format dincompania 8 Paraºutiºti, Compania 9Paraºutiºti, Compania 10 Armament Greu, ocompanie elevi din Centrul de Instrucþie alAeronauticii, cu douã blindate ºi o secþie detunuri uºoare antiaeriene.

În cursul zilei de 26 august plutonul demisiuni speciale a trecut în subordinea Divizieide Gardã Instrucþie primind în sprijin unescadron de gardã cãlare, o companie deinfanterie, o baterie de aruncãtoare ºi douãblindate. Astfel angajând puternice lupte cu uninamic ce nu voia cu niciun preþ sã renunþe lapoziþiile deþinute, paraºutiºtii au reuºit sãcucereascã pânã în seara zilei toate barãcilede pe aerodromul Bãneasa, Aerogara ºi staþiade benzinã �Distribuþia�, punând apoi

stãpânire directã pe ºoseaua Bucureºti-Ploieºti. Concomitent gruparea �Capitan-comandor Teodor Dobre� a atacat ºi a cuceritpânã cãtre orele 10.30 satul Piperacontinuându-ºi acþiunea spre vest pentrucucerirea aeroportului Bãneasa.

În jurul orelor 09.00, aviaþia strategicãamericanã din Mediteraneanã cu baza laFogia, Italia, a executat un puternicbombardament cu 115 (dupã alte surse 400)avioane de bombardament �B-24 Liberator�.Atacul asupra Bucureºtiului fusese planificatînainte de 23 august 1944 ºi deºi acumRomânia se afla de partea Naþiunilor Unite,pe lângã pierderile însemnate provocategermanilor, bombardamentul a afectat ºipoziþiile trupelor române.Cãtre orele 11.00 un puternic contraatacgerman a respins gruparea �Cãpitan-comandor Teodor Dobre, care iniþial s-aretras, însã reluându-ºi atacul, pânã în searazilei a recucerit satul ºi ºoseaua Pipera-Tunari.În ziua de 27 august era prevãzut un atac laorele 07.00, dar acesta a fost amânat pânã laorele 13.00 aºteptându-se negocierile cugermanii însã aceºtia au refuzat sã se predea.Detaºamentul �Comandor Marin Anton� areluat atacul cu Batalionul 1 din Regimentul 1Garda sprijinit de Batalionul de Paraºutiºti pedirecþia Pipera � Ferma ªcolii de Agriculturã.În ziua de 28 august s-a reluat atacul pe totfrontul, paraºutiºtii au trecut dincolo de barãcilegermane de pe aeroportul Bãneasa, oprindu-se în fata pãdurii Bãneasa. Aici au trimispatrule de cercetare pentru a curãþa terenul ºia cerceta pãdurea Baneasa-Tunari. S-aconstatat cã inamicul se retrãsese spre nordîn satele Tunari ºi Otopeni ºi era în imposi-bilitate de a mai ameninþa nordul capitalei.În dimineaþa zilei de 28 august, Batalionulde Paraºutiºti a primit ordin sã se regrupezepe aerodromul Pipera în vederea înapoierii încazarmã Flotilei 1 Aerostaþie din pãdureaPantelimon.Plutonul destinat pentru paza Statului Ma-jor al Aerului, dislocat pe aerodromul Botenia preluat paza acestuia în ziua de 24 augustla ora 04.00 dimineaþa. La ora 14.00 auaterizat pe aerodrom trei avioane germane

41

ºi au deschis focul asupra paraºutiºtilor.Aceºtia au ripostat, lovind cu foc toate celetrei avioane, dintre care doar unul a reuºit sãdecoleze ºi sã plece dar fiind totuºi lovit aaterizat forþat în apropierea gãrii Titu apoi afost capturat iar cei 35 de militari germani pecare-i transporta au fost fãcuþi prizonieri. Toþiceilalþi militari germani fãcuþi prizonieri au fostpredaþi unei secþii de jandarmi. Plutonul arãmas sã pãzeascã aerodromul pânã la 13septembrie 1944.

Detaºamentul de la Subsecretariatul deStat al Aerului a capturat ºi dezarmat militariigermani cantonaþi în hotelurile �Bavaria�,�Princiar�, �Wilson�, �Excelsior�, �Ambasador�,apoi a ocupat prin luptã ComandamentulArtileriei Antiaeriene, cãruia i-a asigurat încontinuare securitatea, a participat la prindereamilitarilor germani care îmbrãcaþi în haine civileîncercau sã se amestece cu populaþia civilã ºisã disparã.

Dupã intrarea trupelor sovietice înBucureºti, Batalionul de Paraºutiºti, retras încazarmã Flotilei 1 Aerostaþie din pãdureaPantelimon a fost folosit de cãtre Statul majoral Aerului ºi Comandamentul Militar al Capitaleiîn misiuni de intervenþie, pentru paza clãdirilorîn care unii dintre foºtii membri ai cabinetuluiIon Antonescu aveau domiciliul forþat, paza unorobiective militare ºi civile, escortarea ºiprotecþia unor demnitari.La 12 septembrie 1944, la Moscova s-asemnat Convenþia de armistiþiu dintre URSS(din partea Naþiunilor Unite) ºi România.Convenþia de armistiþiu prevedea la articolul18, înfiinþarea Comisiei Aliate de Control, cumisiunea de a reglementa ºi controla pânã laîncheierea pãcii, executarea clauzelor dearmistiþiu. Alcãtuitã din reprezentanþii URSS,SUA ºi Marii Britanii, Comisia Aliatã de Con-trol a acþionat �în numele Puterilor Aliate�, însã

�sub directivele generale ºi ordinele ÎnaltuluiComandament Aliat (sovietic).În domeniul militar s-a urmãrit cu insistenþã,în special în toamna anului 1944 ºi în vara anului1945, diminuarea drasticã a efectivelor ºistructurilor militare romaneºti de apãrare carenu participau pe frontul antihitlerist, iar dupãaceea desfiinþarea cât mai multor unitãþi op-erative, lichidarea bazelor industriei romaneºtide apãrare precum ºi reducerea structurilororganizatorice pentru instruirea trupelor ºipregãtirea cadrelor. În urma restructurãrilor(desfiinþãrilor) ordonate de Comisia Aliatã deControl (sovieticã) din Aeronauticã, la 15decembrie 1944 Flotila Aerostaþie s-atransformat în Baza Specialitãþi Aeronautice încadrul cãreia Batalionul de Paraºutiºti s-atransformat în Batalionul 5 Pazã, având încompunere Companiile 33, 34, 35 Paza, deºila 1 noiembrie 1944 în sarcinile de mobilizareale Flotilei Aerostaþie erau prevãzute douãbatalioane de paraºutiºti.La 1 martie 1945 Statul Major al Aerului adispus în �conformitate cu adresa ComisieiAliate de Control în Romani nr. 446 din 28februarie 1945�, desfiinþarea Batalionului 5Pazã, alãturi de alte unitãþi din Aeronauticã. Afost curmata astfel brusc existenþa unei structurimilitare pe care armata romanã o considerã ounitate de elitã, al cãrui grad ridicat depregãtire a fost dovedit în acþiunile de apãrarea nordului Bucureºtiului, dar care poate tocmaidatoritã acestei pregãtiri devenea incomodanoului aliat.NOTE� Mircea Tãnase, Paraºutismul militar în România

tradiþie ºi actualitate 1941-2008 p.198-201, 202-205, 206-208, 210-211.� Soare Vasile, Forþele Speciale Comandouri înacþiune, pp.76-78, 79-81.

42

Profesor doctorVICTOR PETRESCU

Istoric al culturii

Scriitori militari dâmboviþeni

ictorul, poetul, publicistul se naºte în21 august 1915, la Tecuci, judeþulGalaþi. Cursuri primare, apoi ªcoalaComercialã Elementarã, în oraºul natal. Seînscrie la ªcoala Militarã de Pilotaj din Tecuci,absolvitã în 1937. Se perfecþioneazã la ªcoala de

Bombardament Constanþa ºi ªcoala deInstructori de Zbor Bobocu-Buzãu. In-structor de zbor la Centrul Militar deAviaþie Bobocu-Buzãu, devenitInstitutul de Aviaþie �Aurel Vlaicu�. κicontinuã cursurile la liceul �MihaiEminescu� din Buzãu. Din 1938 pilotaviator la Flotila I de Aviaþie Iaºi, unde vafrecventa ºi ªcoala de Belle Arte, fiindpasionat de picturã. Participã la adoua conflagraþie mondialã, înluptele din Ardeal, pentru eliberareaacestui pãmânt românesc. Exclusdin armatã, în 1946 se angajeazã ca muncitornecalificat într-o minã de cãrbuni din Buzãu,transferându-se la Exploatarea Minierã ªotângadin judeþul Dâmboviþa. Se stabileºte definitiv laTârgoviºte (1962). Talentat artist plastic, participãla numeroase expoziþii de grup sau individuale înBuzãu, Tecuci, Piteºti, Bucureºti, Târgoviºte.Lucrãrile sale se aflã în muzee, colecþii particularedin þarã, dar ºi în Germania, Italia, SUA, Venezu-ela, Anglia. A iniþiat ºi condus ca vicepreºedinte,mulþi ani Cenaclul artiºtilor plastici amatori din

ION CRÃCIUNArtistul cu o �viaþã ca un vis�

În continuarea creionãrii unor portrete ale scriitorilor militari, care s-aunãscut sau au creat în perimetrul de spiritualitate al Târgoviºtei, propunemcâteva nume cu rezonanþã deosebitã, deoarece aceºtia au participat la ultimaconflagraþie mondialã, slujindu-ºi ºi onorându-ºi patria, asemenea sutelorde mii de soldaþi ºi ofiþeri, unii plãtind cu viaþa acest crez.

Târgoviºte. Din 1996 cetãþean de onoare alTârgoviºtei. Înceteazã din viaþã pe 3 martie 2001în Târgoviºte.Publicã poezie în �Vatra�, �Glasul Tecuciului�,�Flacãra�, �Dâmboviþa� dar ºi prozãmemorialisticã. În anul 2001 apare volumul�Vreascuri de suflet�, având ca subtitluri�Un fulg în vânt�, �Pe cãrãri de cer, pepãmânt ºi pe sub pãmânt�, �Viaþa ca unvis�, chintesenþã a intenselor sale trãiri.

Versuri de dragoste, dar ºi cuaccente patriotice: �O, þara mea! Pãmântde sânge ºi de dor / Eºti vatra cu focsacru-a tuturor / Eºti templul celor ce-aumurit jurând / Pe cruce ºi-alstrãmoºilor mormânt / Sã-ºi apere ºiape ºi pãmânt�. Considerã cãEminescu este �O undã din izvorulcristalin�, cã �El a plecat, / Dar e cunoi ºi azi / Ca boarea printre cetine de brazi / ªiva trãi, cât moartea va trãi, / Sfârºitul veºnic îi vafi�. (�Lui Eminescu�). Celor ce au pictat cu sânge

harta României, în decembrie 1989, la Timiºoara,le adreseazã, un blestem: �Barbarilor ce-auponegrit / Sã nu-ºi gãseascã loc / Nici demormânt� (Blestem�). Poezia este datatã 22decembrie 1989. Dedicã versuri lui Ionel Fernic:�E toamnã ºi-n cetatea cu iz de crizantemã / Sedespletesc castanii de cântec ºi de vreme / Teaºteptãm pe cãrarea cu licurici de rouã / Sã vii la

43

noi, iubite, cu o romanþã nouã�. Amurgului vieþii îisunt dedicate frumoase versuri: �Ninge ºi azi cufulgi de amintiri / Pe prispa mea / Zãpezile sestrâng / ªi-n amintirea marilor iluºtri / Þurþuri degheaþã, la inimã plâng�. Se considera �Un bulgãrede humã ud de ploi�, trãitor �în iadul meu, de lângã

voi�. Visa sã plece �într-o zi spre cer�: �Plecat-amîntr-o zi spre cer, dar n-am ajuns / M-am rãtãcitprin mlaºtini de suspine, / Cãci ceru-i un adâncde nepãtruns / ªi-am tot sperat în clipa care vine�.Astfel, sensibilitatea sa ºi dragostea pentru frumoss-a concretizat atât prin scris, cât ºi prin culoare.

storic literar ºi al culturii, publicist, IonBenone Petrescu s-a nãscut la Târgoviºte(9 septembrie 1919) ºi tot aici a trecut înnefiinþã, dupã o grea suferinþã (10 mai 2007).Studii primare, apoi urmeazã pe cele aleLiceului Militar �Nicolae Filipescu� de la MãnãstireaDealu (1930-1938), ale ªcolii Navale Constanþa(1938-1940) ºi ale celei de aplicaþii a marinei totdin Constanþa (1943-1944). Absolvent alAcademiei de Înalte Studii Industriale ºiComerciale din Bucureºti (1947). Între1944-1947 este ofiþer în cadrul MarineiMilitare. Din 1948 funcþioneazã caeconomist sau contabil-ºef în unitãþide extracþie a petrolului din Piteºti ºiTârgoviºte. A fost profesor înTârgoviºte ºi Piteºti. Dupãpensionare se stabileºte în oraºulnatal (1980).

Bazat pe o bogatã experienþã deviaþã, pe impresii de neuitat ale unordese cãlãtorii ca turist saudocumentându-se profund cu privirela istoria ºi cultura Târgoviºtei, vapublica articole în diverse reviste ºi ziare:�Columna�, �Iaºi�, �Curier�, �Jurnal de Dâmboviþa�,�Dâmboviþa�, �Valachica�.

Debut editorial cu memorialisticã: �Cudistrugãtorul Regele Ferdinand în misiune�(1997). Urmeazã �Secund la Flotila de dragaj�(1997), de aceeaºi facturã. �Între viaþã ºimoarte, dragostea� (1998) este o confesiune aautorului, aflat într-un spital unde simteprofesionalismul doctorului, apropierea, prietenia,factori determinanþi în salvarea sa. Radiografiazã,de fapt, destinul unui participant la ultimaconflagraþie mondialã.Aventura se încheie cu descrierea unuibombardament efectuat asupra Târgoviºtei: �Unuldintre bombardamente, lovise cimitirul central aloraºului. Morþii au fost exhumaþi ºi aduºi la lumina

zilei, dar nu prin învierea promisã, ci prindistrugerea ºi a ultimelor rãmãºiþe pãstrate depãmânt, ca pe comorile produse de el ºi deoamenii acestor locuri�. Pagini de viaþã trãiteintens, relatate cititorilor cu har ºi talent.�Cãlãtorie întreruptã� (1998) dedicatã �glorieitemerarilor care folosind vântul au cuceritpãmântul� este un jurnal de bord al voiajului bricului�Mircea�, din 1939, prin Mediterana la care autorula fost pãrtaº. În final ajunge la concluzia cã �armelesunt atârnate de arme�, iar �mamele urãsc

rãzboaiele�. Amintirile însã rãmân, cunostalgia ºi învãþãmintele lor, ele�nãvãlesc din memoria rãscolitã dea învinge�.În acelaºi registru concepþionaleste ºi volumul �Marina, crezul uneivieþi� (2003). Pasionat turist alspaþiului european, dar ºi celui asiatic

(Kirghizstan, Azerbaidjan, China,Coreea), îºi va sintetiza cunoºtinþeleºi sentimentele în volumelememorialistice: �Roma. Legende ºitradiþii. Fântânile. Pe urmeletitanului� (1999), �Veneþia de la vis la împlinire.Prin Ferrara la Bologna� (2000), �Italia. De laRoma la Trieste� (2000).Vestigiile istorice din Roma, de o valoareinestimabilã, îl impresioneazã profund. În opiniasa �În Roma trãieºti senzaþia cã prin frumuseþeea e capabilã sã împace toate duºmãniile. Altarele

creºtine ºi templele pãgâne îºi unesc rugãciunile,iar cerul, singurul etern, le acordã aceeaºi pace,«Rex Romana»�. În splendida Veneþie vede cum�umbrele ºi penumbrele modificã decorul, astfelcã Veneþia trebuie parcursã continuu pentru a-idescoperi copleºitoarea ei frumuseþe ca efect acãlãtoriei diurne ale astrului luminii, dar ºi a regineinopþii, mai darnicã decât oriunde cu poleielile eide aur ºi argint�. În descrierea locurilor pe care leviziteazã dã dovadã de o minuþioasã

ION BENONE PETRESCUO operã documentarã ºi memorialisticã

44

documentare, civilizaþia romanã, marii sculptori,pictori, edificiile importante, prilejuindu-i ocazia dea o afiºa, dublând-o de o profundã sensibilitatespecificã omului de culturã.În ultimii ani dedicã tradiþiilor culturale aleTârgoviºtei numeroase lucrãri: �Mihai Viteazul.Comemorare 1601-2001� (2001), �MãnãstireaDealu. Cinci secole de dãinuire� (2001), �IonHeliade Rãdulescu� (2002), �Târgoviºtea învitralii� (2003), �Brâncuºi la Târgoviºte� (2004).Cea dedicatã lui Mihai Viteazul subliniazã gânduri,fapte, amintiri despre �Unificatorul�, �Eliberatorul�cum este definit de autor, reverberaþia demersuluisãu întreprins în folclorul balcanic, ecourile dincronicile ºi scrierile vremii sau cele în timp, priviteprin viziunea actelor întreprinse pânã în zilele

noastre. Îi dedicã în final câteva versuri îndemnândca sã �Veniþi la Dealu�: �Veniþi sã beþi din apa,/Cea vie-a Sânzienii/ Veniþi cu toþi la groapa,/ Trãiriiîn milenii,/ E lespedea, mormântul,/ Sunt urmele,pãmântul,/ Celui ce visul de unire/ L-a dus laîmplinire�.De o mare valoare documentarã,memorialisticã este �Târgoviºtea în vitralii�(2003), capitolele cãrþii fiind sugestive. Vede oTârgoviºte �a voievozilor�, �a strãmoºilor�, dar ºiuna a �porþilor deschise�, �a culturii�, �a pregãtiriiºi educaþiei� sau �a slujirii neamului�.Prin ceea ce a scris, Ion Benone Petrescurãmâne în spiritualitatea dâmboviþeanã, pe carea îmbogãþit-o cu mãrturii ºi trãiri de o deosebitãvaloare documentarã ºi memorialisticã.

oetul, publicistul se naºte pe 11 aprilie1921 la Alba Iulia. Mama sa se trãgeadin satul dâmboviþean Viforâta(comuna Aninoasa), la casa pãrinteascãpetrecând ºi poetul deseori. Absolvã, în vecheaCetate de Scaun a Târgoviºtei, Liceul

Comercial. Participã la a doua conflagraþiemondialã ca tanchist. A luat parte la lupte,pânã la Sevastopol, cu Regimentul 2Care de Luptã. Veteran de rãzboi,decorat cu �Crucea Comemorativã acelui de al Doilea Rãzboi Mondial1941-1945�. Publicã versuri printrealtele ºi în revistele târgoviºtene:�Ancheta�, �Graiul Dâmboviþei�,�Târgoviºtea�. Între 1965 � 1982 afost secretarul Cenaclului Literar�Mihail Sebastian� din Bucureºti,preºedinta de onoare fiind AgathaGrigorescu-Bacovia. Participã în 19 octombrie1969 la prima ediþie a Festivalului de Literaturã�Moºtenirea Vãcãreºtilor� de la Vãcãreºti ºiTârgoviºte, alãturi de Mihai Beniuc, AlexandruPiru, Augustin Z. N. Pop, Ion Bãnuþã, Baruþiu, T.Arghezi, Ion Horea, pentru a enumera doar câþivadintre cei care au onorat demersul fãcut deautoritãþile culturale de atunci. Cu acest prilej afost inauguratã ºi o bibliotecã de poezieromâneascã. A fost prezent ºi la ediþia din 1972,ce a avut loc la Târgoviºte ºi Rãcari (satGhergani), unde s-a evocat personalitatea

GEORGE PÃUNElegiile sale eroice

scriitorului Ion Ghica (de la a cãrui moarte seîmplineau 75 de ani). Se stinge din viaþã la 28iulie 2012, în Bucureºti.Autor al volumelor de versuri �Neliniºtecântatã� (1940) ºi �Elegii eroice� (1974). Ele aufost reunite selectiv în �Întoarcerea cântecelor�

(2010), adãugându-se ºi alte versuri apãruteîn presa vremii. Poeziile grupate în �Tripticlângã ruinele Târgoviºtei� sunt închinateoraºului adolescenþei sale, încãrcat deistorie, unde �La ceas sfinþit îmi întâlnescstrãmoºii�: �Vitejii voievozi ºi Curtea-ntreagã,/ Înalþii sfetnici, Doamnelesuave,/ Înveºmântaþi în patrafire-

albastre,/ Cum i-am desprins dinpagini de hrisoave.�Tuturor eroilor acestui neam, dintoate timpurile, le închinã o �invocaþie�:�În pace doarmã sub bazalt strãmoºii./Noi îi pãstrãm în amintiri ºi cãrþi./ Numele þãriimândru, scump ºi sfânt,/ De-a pururi va rãmâne-nscris pe hãrþi.�

În �Comandantul unitãþii� face portretulcolonelului Stan Zãtreanu, care era în frunteaRegimentului 2 Care de Luptã: �Staturã potrivitã.Ochi de vultur,/ ªi sufletul ca pâinea de grâu nou/O cutã pe obraz. La tâmple brumã/ Iar pe tunicã,Steaua de Erou�. ªi încheie în aceeaºi notã:�Semeþ ca un stejar, vânjos la fel/ Mereu cufruntea sus înseninatã;/ Când intrã în cazarmãparcã-ar fi/ Un voievod din vremea de-altãdatã...�

45

La Izvoare, într-un ceasde aducere aminte, cu cercetaºul

Ion Alexandru Coman

Mãrturia veteranilor

Colonel (r)EMIL-CORNEL PETRESCU

Publicist-comentator

upã trecereacelor 70 de anide la termina-

rea celui de-al DoileaRãzboi Mondial, iatã cã încã se mai pot depãnaamintiri care scot în evidenþã atât patriotismul,dragostea de þarã, sacrificiul suprem alostaºului român, cât ºi ororile la care acesta afost supus (alãturi de întreaga populaþie civilã),doar pentru a-ºi apãra ºi pãstra moºtenireastrãbunã, glia roditoare ºi tradiþiilemilenare.

Nu a fost uºor ºi probabil nici nu vafi în continuare.

Amintirea anilor de rãzboi dus deArmata Românã atât în Est, cât ºi înVest, este copleºitoare ºi greu deimaginat pentru omul zilelor noastre.

Aºa este ºi amintirea unui vet-eran al rãzboiului care, la o vârstãrespectabilã, îºi impresioneazãauditoriul prin luciditateagândurilor ºi a faptelor sale derãzboi, dincolo de Prut, împotrivasovieticilor.

Este vorba de nonagenarul ComanAlexandru Ion, nãscut în data de 16 octombrie1921 în localitatea Izvoare, judeþul Dâmboviþa,într-o familie cu opt copii, fiul lui Alexandru ºiMaria, cãsãtorit cu Dumitra Ungureanu,oameni de bazã ai comunei lor natale, buni

gospodari ºi cu dragoste de Dumnezeu, avânddoi bãieþi, cu studii superioare, ºi o fatã care aavut grave probleme de sãnãtate, astfel cãdoamna Dumitra a trebuit sã-ºi îngrijeascãfiica pânã când aceasta a ajuns la vârsta de52 de ani, dupã care a decedat. Acum, fãrãputeri ºi copleºitã de durerile bãtrâneþii ºi deamintiri, nu are pensie pentru cã, din cauzafiicei, n-a putut sã aibã vreun serviciu. Doarveniturile veteranului, ºi acestea subþiri, întreþincasa. Ce poate sã facã în astfel de situaþie?

Amândoi bãtrânii trag nãdejde cã poateGuvernul României s-o îndura ºi deveteranii care mai sunt în viaþã (dinpãcate foarte puþini, pentru cã cei mai

mulþi au murit, chiar ºi camaradul lui derãzboi, Curpene Vasile, din Voineºti,

a decedat cu ceva timp în urmã),sã le mai dea ceva, ori la pensie,ori de recunoºtinþã, pentru cã ceimai frumoºi ani ai vieþii veteranilorau fost lãsaþi pe front, în mareabãtãlie pentru Þarã, ca astãzi sãaibã cine sã-ºi batã joc de ea,

pãrãsind-o la necaz, fãrã niciun sacrificiu.În 1941, la vârsta de 20 de ani, a primit

ordinul de încorporare (mai înainte cu un andecât ar fi trebuit), la Grupul 1 Cercetare, dincadrul Diviziei 1 Blindatã-motor Câmpina.Dupã trei luni de instrucþie pregãtitoare, cacercetaº a primit în dotare, în afara

46

armamentului individual, ºi-o motocicletã,necesarã activitãþii sale, nemþeascã, BMW cuataº, de pe care trãgea cu pistolul mitralierã,marca Daimler.

În cei doi ani, cât a fost pe frontul deRãsãrit, a fost martorul multor evenimente. Înluna octombrie, cu unitatea sa a trecut Prutul înMoldova, au fost duse lupte crâncene cumilitarii ruºi bine înarmaþi, pânã la CotulDonului, aici desfãºurându-se cele mai aprigelupte ºi-n care au pierit mulþi ostaºi români, darºi ruºi. A trecut prin cumplite momente, cândarmata românã a fost de câteva ori încercuitã,dar a reuºit sã scape. Condiþiile de luptã eraudificile, se lupta nu numai cu armata rusã, darºi cu gerul specific rusesc, ruºii trãgeau cumitralierele, iar românii cu puºtilesemiautomate. Pe front, hrãnirea ºimedicamentele nu erau suficiente.

Cu toate aceste greutãþi, armata românãºi-a fãcut datoria, deºi din încercuiri, din 200de camarazi au mai rãmas doar 17, printrecare ºi el. ªi de partea ruºilor au fost pierderimari, pentru cã românii se luptau cu tot preþulvieþii lor. Apoi a fost cantonat împreunã cucolegii sãi, o micã perioadã de refacere, înlocalitatea Petrovka. A fost internat ºi într-unspital de campanie unde a fost tratat dedegerãturi. Tratamentul consta din spãlarea pepicioare cu zãpadã ºi apoi administrarea unormedicamente. Urmãrile degerãturilor suferitese vãd ºi astãzi la picioarele veteranului, ca un�talisman� ce îi va þine toatã viaþa amintireaacelor vremuri cumplite.

Comandantul sãu, colonelul Benedik,fãcea tot posibilul, cu grupul sãu de ofiþeri, sãcâºtige luptã dupã luptã cu pierderile cele maimici, atât cât era posibil.

Veteranul Ion Alexandru Coman îºi maiaminteºte, printre altele, de pãdurile pe lângãcare a trecut, de urletele lupilor, de tancurile

ruseºti, de avioanele care mãcelãreau trupeleromâne. Mai povesteºte de eroismul armateiromâne, care cu greu reuºea victorii, dar cumulte sacrificii.

Pentru cã degerãturile erau profunde, aprimit concediu medical 20 zile, cu toate actelenecesare deplasãrii spre acasã, la Izvoare,redactate atât în limba românã, cât ºi în limbagermanã. Dupã terminarea concediului, a fosttrimis tot pe frontul de Est. La împlinirea a 2ani de rãzboi, eroul despre care vorbim a fostlãsat la vatrã. Nu a participat în Vest.

Pentru serviciul militar în rãzboiul dusîmpotriva Rusiei a fost distins cu decoraþii ºimedalii, printre care Crucea ServiciuluiCredincios cu Spadã, decoraþie instituitã deregina Elena, mama regelui Mihai.

La frumoasa vârstã de 94 de ani, astãzi îºireaminteºte cu luciditate de greutãþile pe careoastea românã a trebuit sã le îndure: ger,foamete, marºuri lungi pe drumuri prãfuite saunoroioase, ploi ºi vânturi, uneori slab echipatã,sau cu armament inferior inamicului.

Îl simt pe nea Nelu lui Dade, aºa cum îiplace sã i se spunã în sat, cã este obosit subpovara anilor care i-au adus ºi bucurii, ºinecazuri. Ne dãm mâna spre o viitoarerevedere, atât eu, cât ºi prietenul meu, scriitorulConstantin Voicu. Îl privim, rãmâne pe prispacasei, stã pe scaun, încovoiat de spate, sprijinitîntr-un baston, cu capul plecat ºi ochii umeziapãsat ºi de amintirea camarazilor cu care aîmpãrþit greul luptelor ºi care acum îºi au odihnaveºnicã.

Noi cei de azi vom pãstra veºnic în suflet,inimã ºi gând amintirea sacrificiului suprem almoºilor ºi strãmoºilor noºtri pentru apãrareaþãrii, tradiþiilor ºi credinþei strãbune.

Cinste tuturor românilor, oriunde s-ar aflaei, acum, în cer sau pe pãmânt, aici sau pealte coordonate geografice!

47

ION MÃRCULESCUScriitor

in vãlmãºagul paginilor scrise debunicul meu, pãstrate într-un pod decasã, de vãrul Marian (pe care îl

iubesc pentru cã le-a pãstrat), am început sã aleg,sã le aºez într-o ordine cât de cât cronologicã pecele care încã nu s-au distrus ireparabil ºi sã letranscriu. Îmi dau seama cã pentru a le pãstracât de cât autenticitatea, va trebui sã nu renunþ launele expresii de uzanþã în acele vremi,respectând pe ici, pe acolo, din acelaºi motiv ºiortografia din manuscris.

�În anul 1911 când am fost liberat din armatã,din Regimentul 28 Radu Negru � Piteºti, cãutam sãocup un serviciu pentru începutul unei vieþi de plugar,eu neavând pãmântul trebuitor pentru muncã,deoarece tatãl meu n-a avut decât douã pogoane ºijumãtate cu familia compusã din trei copii.

Am fost silit sã iau în parte douã pogoane pemoºia Olãneasca, pentru care munceam toatãvara în folosul boierului proprietar. Urmând astfelºi anul 1912 ºi 1913, nu m-am ales cu nimic, cãcimai bine erea sã fi muncit la altul pe mâncare, caun câine, decât sã fi avut astfel de viaþã.

În anul 1913 am plecat în rãsboi în Bulgaria,unde am luptat pentru împãciuirea popoarelorBalcanice, asupra celor ce câºtigase prin rãsboide la turci. S-a fãcut pacea de la Bucureºti înacelaºi an, luna iulie � august, pentru care cauzãam luat de la Bulgari cele douã judeþe, Durostor

ºi Caliacra, consfinþite prin acest tratat de pace,ca bucatã de pãmânt ce face parte de trupul þãreinoastre încã dupã timpul domniei lui Mircea celBãtrân al Românilor.

Venit din rãsboi, iarãºi cãutam sã-mi capãtexistenþa zilnicã prin muncã agricolã pe moºiaboereascã.

Într-una din zile la culesul ºi dijmuitulporumbului la boer, am fost tare chinuit cãcipentru câteva târne de porumb am aºteptat zi ºinoapte timp de vreo trei sãptãmâni dijmuireaporumbului, ºi nu venea pofta arendaºului moºieisã dijmuiascã porumbul recoltat.

Descurajat de acest trai ºi fiind îndreptãþitsã-mi câºtig existenþa zilnicã pe altã cale, m-am hotãrât sã ocup vreo funcþie de la Stat. Într-una din zilele lunei mai 1914, m-am dus la Gãeºtiºi odihnindu-mã pe o bancã la cârciuma lui Licãde la Garã, am vãzut un om pe care nu ºtiu cumîl chema, în stare de beþie, nu-l mai þineaupicioarele, fluturând un jurnal�(text lipsã) mi-amaruncat ochii vãzând, printre altele ºi o micãpublicaþie cã din lipsã de concurenþi nu s-a pututþine concursul de Notari din Curtea de Argeº.Cãpãtând aceastã informaþie, am cãutat sã adunactele ce mi se cer pentru admitere la acestexamen; am procurat actele cu mare greutate,cãci n-aveam bani cu care sã le procur, fiindsãrac ºi strein. Cu actele în mânã ºi puþin

Remember

Aducem mulþumirile noastre distinsului scriitor Ion Mãrculescu pentrudisponibilitatea Domniei Sale de a ne fi pus la dispoziþie �notele de rãzboi� depe teatrul de luptã al Primului Rãzboi Mondial, pentru români de Întregirenaþionalã, inserate în excelentul sãu volum �Jurnalul de la Marcona.Însemnãrile�. Sunt amintiri cu valoare de excepþional document de istorie.

Din vãlmãºagul amintirilorde rãzboi

48

preparat, fiind timpul scurt, m-am prezentat laConcurs, fiind admis, însã nu pe ªcoala Curteade Argeº, cãci îºi fãcuserã efectivul, ci pe ªcoaladin Târgu Neamþ, Jud. Neamþ care nu-ºicompletase efectivul.

Desnãdãjduit în a-mi cãpãta cariera, cãcipânã la ªcoalã erea drum lung cu cheltuialã, totuºiam stãruit printre rudele mele ºi am procurat partedin efecte pentru îmbrãcãminte ºi o micã sumãpentru întâmpinarea cheltuielilor. Pãrinþii meineavând bani pentru cheltuialã, cel puþin pentrutransportul pe Cale feratã pânã la ºcoalã, amvândut o piele de vacã moartã a tatii ºi am luat 22de lei ºi astfel am plecat la drum fãrã a ºti pânãunde oi ajunge.

Cu banii pe care i-am avut la mine când amplecat, am putut plãti trenul pânã la o staþie dinapropierea Chitilei, unde am fost dat jos din trenpentru cã n-am avut bilet ºi a fi dat în judecatã.

Desnãdãjduit, am fãcut rugãminte celor carem-au dat în judecatã, sã mã ierte, cãci suntpregãtit elev pentru ªcoala de Notari din TârguNeamþ ºi trebuie sã mã prezint la cursuri pestedouã zile. În urma rugãmintei mele, un om din ceicare m-au dat în judecatã mi-a dat o carte de vizitãcu care m-am prezentat la Institutul Antirabic înBucureºti, de unde mi-a dat o foae de drum pedistanþa Bucureºti � Paºcani � Târgu Neamþ, ºim-am prezentat a doua zi la Cursurile ªcoalei.

Luând contact cu elevii ºcoalei aveam oînfãþiºare ne-corespunzãtoare cu atitudineacelorlalþi elevi, întrucât aceºtia erau foºti notari cucursuri în învãþãmântul superior, foºti învãþãtorisuplinitori, foºti jandarmi ºefi de sector ºi de postetc. Descurajat cã eu un simplu þãran cu cinciclase primare n-am sã pot pãtrundecursurile acestei ºcoli, cãutam sãmã înapoiez acasã ºi n-am avut cuce veni. În aceastã situaþie, totuºi,m-am încurajat singur ºi m-am pussã fac ºi eu ceva, dar dupã trei lunide ºcoalã am vãzut cã e greu detot ºi-mi pierd timpul degeaba. Ampropus domnului Director sã mãretrag. Dupã trei luni au mai plecatdin colegi ºi domnul Director m-asfãtuit sã rãmân în ºcoalã ºi sãînvãþ, aºa cã m-am pus pe treabãdupã puterea mea ºi cu ceilalþi elevirãmaºi din cei plecaþi, cãpãtând dinzi în zi cunoºtinþele necesare, pânã

la sfârºitul anului ºcolar când, în urma examenuluidat înaintea Consiliului profesoral compus din dl.Inspector adtiv. Lupu Costache ºi profesoriiacestei ºcoli, am reuºit al 26-lea din 30 de elevice mai rãmãseserã pânã la terminarea cursurilorªcoalei.

La finele anului ºcolar 1915, am terminat ºiam venit acas la familia mea compusã din soþieºi un copil mic.�

*Mãrturisesc cã sunt cuprins de o frenezie

cum nu ºtiu sã mai fi cunoscut. Bunicul meutrãieºte, este atât de viu lângã mine! Îl rog sã mãierte, de acolo din lumea aºtrilor unde se aflãacum ºi de unde mã îndeamnã sã-i salvezpaginile de la pieire, chiar dacã dacã nu i-oi fiascultat sfaturile când eram copil ºi n-aveamminte.

�Rãsboiul 1913, în drum spre Bulgaria.Cu câteva zile înainte se glãsuise cã trebuie

sã mergem în rãsboi sã�(text lipsã) ivite dupãrãsboiul din Balcani între Bulgari, Sârbi, Greci ºiMuntenegru pentru ce câºtigaserã de la turci, cucare se bãtuserã cu un an înainte.

Pe la începutul lunei iunie 1913 s-a sunatmobilizarea armatei, m-am prezentat ºi eu laRegimentul Radu Negru No. 28 din Piteºti undeam fãcut serviciul activ ºi mai multe concentrãriºi manevre.

Cu regimentul încadrat pentru rãsboi, amplecat pe jos spre Dunãre, mergând mai multezile ºi, ajungând la Corabia, urma sã trecemDunãrea.

În lunca Dunãrii am fãcut tabãrã pentru câteva

49

zile pânã s-a construit podul de vase, când ampornit înspre Bulgaria. La trecerea peste pod, chiarla capul podului de pe pãmântul Românesc, amfost supravegheaþi, trecând grupã dupã grupã prinfaþa Majestãþii Sale: R. Carol I, care în urmaonorului ce i se da, saluta toatã armata cu bucurie.

Într-una din zile ale lunii iunie 1913, pe murgitam trecut podul punând piciorul pe pãmântulBulgãresc. Fãrã nici un popas, de-aici de laintrarea în pãmânt strein, am mers toatã noapteade varã prin niºte câmpuri împodobite cu fân natu-ral cu flori diferite care îþi umpleau sufletele demiros, am trecut pe un pod ºi pãdure, fãrã sãîntâlnim vreo fãpturã omeneascã sau altceva.

În aceiaº noapte, dupã un marº forþat deaproape 50-60 km. la revãrsatul zorilor am zãritîn depãrare aºezãri omeneºti: un sat, pãrea cãeste cãpiþi de fân sau grãmezi de bãlegar.

Îndatã s-a dat�(text lipsã)�s-a dat imediatmasa apoi peste câteva�(text lipsã) s-a continuatmarºul ºi apoi� (text lipsã cam 3-4 pagini).

În acest timp, trupele în aºteptare�(textlipsã)� autoritãþilor bulgare pentru folosinþã. Pela sfârºitul lunei August 1913, s-a primit ordin catrupele sã se retragã în þarã luând direcþia spreDunãre, trecând pe valea râului Vid, prin oraºulPlevna, unde din ordin am vizitat fiecare omreduta Griviþa ºi poziþiile de luptã ale ostaºilorRomâni ºi Ruºi din rãsboiul de la 1877.

Reduta Griviþa era îngrãditã de jur împrejurcu armele rãmase de la turci ºi care strãjuiau maimulte tunuri duºmane.

Am vizitat apoi Mausoleul cu oseminteleostaºilor cãzuþi în rãsboi pe acele câmpuri, careconsta într-o bisericuþã cu sub-teranã în careosemintele erau aºezate în stivã pe categorii cuinscripþiunea chear pe oase a numelui ostaºului,semnul loviturilor pe os ºi scris cauzele morþii.Aceastã bisericuþã era împrejmuitã, de jurîmprejur, cu ulucã trainicã, iar la intrare aveaportretul M.S. Regelui Carol I. � Administrarea ºisupravegherea acestui local era dat în seama unuiSergent � major Român care luase parte la acelrãsboi, care locuia cu soþia ºi copiii chear în curteabisericuþii din preajma redutei Griviþa, oraºulPlevna.

Pe câmpul de luptã din împrejurimi, se vedeaudin loc în loc, movile mari de pãmânt strejuite decinci cruci de piatrã care arãtau cã aici odihnescosemintele atâtor sute, sau mai mulþi soldaþiromâni sau ruºi.

Ajunºi la Dunãre, în portul oraºului bulgãrescRusciuc, s-a întins pod de vase pe care am trecutpe pãmântul Românesc, la Olteniþa, de unde ammers pe jos pânã la gara Licurici, unde amîmbarcat ºi am mers la Garnizoana Piteºti, undedupã câteva zile de carantinã, fiind bãnuiþi deholerici, întâmplându-se mai multe cazuri deholerã în Bulgaria, am mers la cazarmã de undeam fost demobilizat pe la începutul toamneiacelaºi an.

Din acest rãsboi, în urma pãcei de laBucureºti, þara noastrã a câºtigat cele 2 judeþe,Durostor ºi Caliacra de la Bulgari, pe care cu greus-a luat în administrare de Români. � (1913 oct.7, Sergent Mãrculescu D. Stan, contingent com.Ioneºti, jud Dâmboviþa).�

*Ca metodã de lucru: zilnic, sau la interval de

una � douã zile, reconstitui unul dintre textelebãtrânului notar, bunicul meu; le scanez, le faccopii dupã original, le transcriu de mânã, încercândsã reconstitui cât mai mult, în ciuda paginilor sauporþiunilor de text lipsã; dupã care copiez în acestjurnal pentru viitorime.

�Cu Regimentul III Dâmboviþa No. 22,comandant colonelul Georgescu George,batalionul I de sub comanda dlui. Maior Purcaruºi compania II-a de sub comanda dlui locot. PastiaGheorghe, refãcut pe poziþia de la Rãcoroasa �Caºin, unde staþionase dupã retragerea din Ardealcu întreaga Divizie III de sub comanda dlui. gen-eral Mãrgineanu ºi Armata II de sub comanda dlui.General Averescu Alexandru, am luat parte laatacul redutei Mãrãºti unde se stabiliserã nemþide mai mult timp pentru a izbi dintr-o loviturã ºi aocupa ultimul colþiºor de þarã ce mai rãmãseseneocupat, Nordul Moldovei ºi trecerea înBasarabia ºi mai departe��

��asaltul a fost plãnuit dupã ce 200 de guride tunuri ale armatei noastre (divizia III GeneralMãrgineanu) a deschis foc 3 zile ºi 3 nopþi de-arândul asupra acestei redute ce stãtea în tãcerechiar din iarna 1917�

Potrivit planului de atac asupra acesteiredute, dat de armata a II-a (General Averescu)în noaptea de 11 iulie 1917, orele 12,30,Regimentul Dâmboviþa No. 22 se gãsea pe malulstâng al râului Alba, deci în fruntea dealului, iarla marginea satului reg. 2 Vânãtori ºi reg. 30Muscel ºi 4 Argeº.

50

Batalionul I ºi II, sub comanda maioruluiPurcaru, aveau misiunea sã atace mijlocul satului,în acest scop: compania 1 ºi 2 din care am fãcutparte ºi eu ca comandant de pluton, comandatede cãpitan Ionescu Marcel ºi Lt. Pastia Gheorghe,în linia I, având obiectiv de ocupat reduta 116,având în urmã restul companiilor din acestbatalion�

Sosind orele 12,30, un semn al crucei, ostrângere de mâini ºi îmbrãþiºare frãþeascã începusã se frãmânte printre soldaþii care lãsaserã ziuade iulie cu un apus de soare mare ºi luminos careprevestea cã nu pentru toþi va mai rãsãri, cãcitrebuia sã moarã pentru neam ºi pentru pãmântulNeamului ºi deci al þãrii� Un cocoº din satelevecine cânta la ora 11 din aceastã noapte, pãreacã zicea ºi el acest ideal. Marºul de atac a începutîn liniºte desãvârºitã pe aceastã coastã a dealuluiMãrãºti, care devenise greu de urcat din cauzaploilor cãzute cu câteva zile mai înainte ºi fiindacoperit cu un crâng de mãrãcini.

Din ºoaptã în ºoaptã, pentru a þine legãtura,fiecare ostaº acoperit cu o creangã de tufã pentrua nu fi observat la lumina rachetelor de toateculorile date de inamic�deºi pãrea cã în crângnu este nimeni, totuºi ostaºii înaintau ca într-opãdure fermecatã�

La orele 3,15 compania se afla lângãtranºeele inamice, obuzele tunurilor noastrebãteau mereu în aceastã direcþie cu ºi mai mareîndârjire�

Din cauzã cã o patrulã de-a noastrã a deschisfoc asupra santinelelor inamice, s-a alarmatinamicul ºi a pornit atacul nostru, care ne aflampe alocurea chiar la reþelele de sârmã ale redutei.Inamicul alarmat a deschis foc mai întâi cu tunurile,care bãteau grozav, dar n-aveau preciziunea undese gãsesc trupele noastre, cu toate cã acesteaîncepuse pe alocurea trecerea reþelei ºi chiarpãtrunderea în redutã.

În aceste vreo cinci minute ale treceriireþelelor, mulþi soldaþi camarazi s-au încurcat însârme ºi nu au mai putut ieºi� mulþi au fostacoperiþi de pãmânt sau au fost sfârtecaþi deproiectilele noastre º inamice� Ieºiþi din foculobuzelor ce se petreceau unele peste altele,bombardamentul obuzelor noastre a încetatschimbându-ºi traiectoria asupra altor poziþiiinamice�un urlet de �Ura!� se încinse ºi soldaþiinoºtri la baionetã sar în tranºeele nemþilor� pecare i-am gãsit în cãmãºi ºi izmene în bordeiele

tranºeelor care, morþi de fricã strigau �Caput�. Sevedeau soldaþi inamici fugind cu capul gol ºi cuce apucau din pripã pe tranºeele de fugã ce erauconstruite pentru înaintare ºi retragere.

� cu inima frântã de durere am vãzut cãzândsoldaþi de gloanþele inamicului� dupã aceastãacþiune am procedat la curãþirea satului cu întregulregiment� Se încinge o luptã pe viaþã ºi pemoarte, urletul obuzelor, pocnetul mitralierelor ºipuºtilor � mitraliere umpleau vãzduhul de zgomotcare devenea ºi mai înfiorãtor mãrit de vaietulrãniþilor ºi horcãitul morþilor, vãzându-se trupuride soldaþi descompuºi, topiþi de loviturileproiectilelor ale cãror efecte ce mai rãmâneau,erau aruncate în sus, pâlpâind ca niºte vulturi înzbor.

Cu toate astea, nu se auzea decât Înainte!Înainte! Înainte fraþilor! Ura! Trãiascã România!

Satul a fost curãþat, reduta a rãmas în mâinilenoastre ºi dupã aceste operaþiuni am luat mulþiprizonieri ºi materiale de rãzboi, conduºi chiar deostaºii pe care i-am luat prizonieri, pe care i-amdat în primire jandarmilor ºi ne-am întors la treabanoastrã.

În zilele urmãtoare 12, 13, 14 am înaintatpentru urmãrirea inamicului�

În cele din urmã (inamicul) a fãcut un alt plan,cã frontul ar putea fi spart pe la Oituz � pe Trotuººi mutându-ºi forþele pe acest front au fãcut mariîncercãri, dându-se mari lupte pe moarte ºi peviaþã. Frontul român fiind ameninþat, s-au întãritcu alte trupe române, încadrându-se ºi batalionulI din Regimentul III Dâmboviþa No. 22 la care amluptat ºi eu parte cu comp. 2 cu aceiaºicomandanþi, formând front în mijlocul satuluiGrozeºti în dreptul palatului Negropont de pe dealunde se afla inamicul ºi în vale unde se afla satulGrozeºti.

Timp de aproape o lunã am dat lupte mari,þinând piept puhoaielor duºmane care se aruncauîn lupte aºa de grozave de parcã se bãtea cerulcu pãmântul. La sfârºitul lunei august 1917 amvenit cu batalionul la regiment, care se afla pepoziþia lãsatã la Mãrãºti, unde am dat lupte ladealul Porcului, Momâia ºi altele. La sfârºitul luniisept. am fost mutat în Regimentul Argeº No. 4 ºiapoi trecut în Basarabia cu acest regiment, dincare am fost demobilizat, pentru Campania 1919,în Ungaria.� Mãrculescu D. Stan, plutonier rezervãcont. 1909 din regimentul III Dâmboviþa, No. 22,Comp. 2. p. a.

51

ntre februarie�noiembrie 1969, laBraºov, scriitorulmilitar Radu Theodoru� azi nonagenar, dar încã apt combatant cu panaºi, din câte am putut remarca, nu existã nicioîndoialã cã, la o adicã, ºi cu sabia � dãdea gatavolumul I din romanul fluviu Vulturul, subtitrat Anul1595, anul Cãlugãrenilor, de numai 408 pagini,grafica fiind asiguratã de inconfundabilul BogdanStihi, ºi care începe cu ordinul de atac dat laCãlugãreni atunci, în acea varã fierbinte a lui 1595de acum exact 420 de ani: �În goana goanelor!...Tãiaþi-i!... Stropºiþi-i!... În goanã!... În goanã!�1Cartea va fi trasã în peste 20 000 de exemplareºi, împreunã cu celelalte trei volume, la fel demasive, care-i vor urma, îi vor aduce scriitoruluica drepturi de autor suma de circa 400 000 de lei,aceasta în condiþiile când salariul unui colonel, pevremea aceea, era de circa 2 000 de lei. Aºadar,între ianuarie 1970 �februarie 1971, la Braºov ºiBucureºti, scriitorul terminase ºi volumul II dinVulturul, subintitulat Planul Bizantin, în 500 depagini, la 200 din exemplare gravurile fiind originale,apãrut în librãrii în 1972, ca peste încã un an, în1973, sã aparã ºi volumul al III-lea, MagnaValachia, cu gravuri originale la doar 100 deexemplare, tiraj de 25 470 + 150 de exemplare,încheiat între februarie�octombrie 1972 laGrãdiºtea pe Argeº, un sat din Comana deGiurgiu, localitate româneascã tipicã din zonacâmpiei din sudul României unde, între timp, cubanii pe primele douã volume, îºi cumpãrase obucatã de pãmânt pe care va ridica o casã ºi, însfârºit, în 1974, bunul de tipar fiind dat la 28 iunie,apãruse ºi cel de-al IV-lea volum ºi ultimul,

Spiritul lui Mihai Viteazul*

Colonel DAN GÎJUDirector adjunct al Editurii Militare

* Fragment din eseul confesiv De la Mihai Viteazul la MihaiVitezã.

subtitrat Il Valaho, de 482 de pagini, acesta într-un tiraj de 18 150 de exemplare, 100 dintre eleconþinând gravuri originale. Acesta fusese scristot la Grãdiºtea pe Argeº, între octombrie 1972 �august 1973. La data respectivã, având în vederecã între timp rulase ºi filmul lui Sergiu Nicolaescu,în rolul lui voievodului jucând Amza Pellea, dupãce ezitasem o clipã între el ºi ªtefan cel Mare, dince motive nici cã mai conteazã, voievodul olteanera definitiv, deja, instalat în inima mea de copilca idol favorit. El ºi, dintr-o altã perspectivã,Hannibal, generalul cartaginez care i-aîngenuncheat temporar pe romani la Canae (2august 216 î.Hr.), vor rãmâne ºi azi, deºi s-auscurs, iatã peste patru decenii, idolii mei, modelelemele de urmat ºi poate cã ºi datoritã acestoraaveam sã aleg cariera militarã pe care, indiferentcâte privaþiuni a trebuit sã suport, nu am regretat-o nicicând, nici o clipã.De reþinut cã la data scrierii primului volum alVulturului, deja Titus Popovici publicase, tot laEditura Militarã, încã din primãvara lui 1969,�povestirea cinematograficã� Mihai Viteazul, în 216pagini, dupã care Sergiu Nicolaescu va turna ul-terior filmul omonim, iar cu un an înainte, în 1968,fusese reeditatã, tot de armatã, Istoria lui MihaiViteazul a lui Iorga, din 1935, noua ediþie fiindîngrijitã de N. Gheran ºi V. Iova. În sfârºit,rãmânând exclusiv la cãrþile apãrute la EdituraMilitarã, odatã cu Radu Theodoru, mai mult saumai puþin documentat, sintetizat ori in extenso,vor mai fi preocupaþi de �figura eroicã, cu învãluiride legendã� a voievodului Primei Uniri, colonelulVictor Atanasiu, care va da monografia MihaiViteazul. Campanii (1972) ºi, în colaborare cu prof.univ. dr. docent Ion Ionaºcu, în colecþia Domnitoriºi voievozi ai Þãrilor Române, volumul MihaiViteazul, aceasta din urmã în 1975, când seîmplineau 480 de ani de la mãreaþa victorie de la

52

Cãlugãreni, din vara anului 1595. Tot cu acestprilej, colonelul Marin George încredinþa tiparuluibroºura Baba Novac, cãpitan în oastea lui MihaiViteazul, un pretext, în fond, de a-l evoca tot peMihai Viteazul ºi glorioasele vremuri în care istoriaromânilor a fost scrisã cu spada lui. ªi, desigur,ºi alte edituri vor marca aceastã aniversare, ceeace face Radu Theodoru însã în acest interval estepe drept cuvânt fascinant, opera sa fiind realmentestrivitoare prin forþa de expresie, prin imaginaþie,prin mesajul transmis ºi, nu în ultimul rând, chiarºi din punct de vedere cantitativ, cele aproape 2000 de pagini presupunând nu numai un efortdocumentar, ci ºi unul fizic peste posibilitãþile unuiscriitor de rând, asta fãrã a mai lua în calcul ºifactorul timp. Foarte probabil cã nu se va mairegãsi în literatura românã de acum înainte unscriitor de anvergura sa pe o temã datã, iar din cemotiv anume nu e cazul sã mai comentãm.Decupãm din acest volum, cu acordulautorului, douã dintre scenele care ni s-au pãrutesenþiale � mai sunt ºi altele, desigur, dar acesteadouã ne servesc în mod ideal � în demonstrareafaptului cã istoria continuã sã se repete, invariabil,indiferent de epocã, poate cã decorul sã se maischimbe oarecum. ªi este vorba, în primul rând,despre o scenã, sã-i zicem de interior, menitã sãdecripteze una dintre laturile complexuluimecanism psihologic care stã la baza acumulãriipuroiului de urã ºi invidie umanã faþã de semenul,camaradul de arme, rivalul sau chiar fratele tãu,ºi, într-o a doua instanþã, deznodãmântul pe teren,practic, palpabil º.a.m.d. la care duce aceastãtrãsãturã de caracter, în fond, ºi nu în ultimul rândmaladie, respectiv scena asasinãrii voievoduluiromân, petrecutã în ziua de 19 august 1601 � asfinþilor mucenici Andrei Stratilat (stratilatînsemnând �cãpetenie de oºti�), Timotei, Agapie,Tecla º.a. �, dupã ce acesta, probabil cã dintr-osuspectã superficialitate, în mod cert însã ca rodal unei consilieri rãu intenþionate, fãcuseimprudenþa sã �porneascã din tabãrã toate oºtilecredincioase, lãsându-se doar în paza unor lefegiipe care abia-i cunoºtea�. (p. 480).Prima scenã are ca preambul cea din urmãbãtãlie datã de Mihai Viteazul, aceea de lângãGorãslãu (3 august 1601), care este descrisã deRadu Theodoru cu indiscutabilã ºtiinþã a detaliuluiºi admirabilã artã, viguros ºi fermecãtor totodatã,într-o manierã care te poate duce cu gândul la H.Sienkiewicz... Firul de tort al perfidului plan algeneralului albanezo-italian, în fond ºi la urma

urmei un simplu executant el însuºi al ordinelorstãpânilor sãi de la Praga (ºi de la Roma, chiar),în a cãror soldã era, începuse sã fie urzit cevamai înainte însã, cu pricepere ºi migalã, în cel maipur stil deprins la curþile Occidentale, unde sefãceau ºi se desfãceau iþele lumii: �SegnorGeorgio a organizat un plan de luptã împotriva«Gloriei» lui Il Valacho în care plan cãpitanulScharfeneck rãspunde de pieþele de mercenari,pe care trebuie sã le goleascã înainte ca recrutoriilui sã înroleze cinci sute de oameni ºi de pãzirearãscrucilor din tot comitatul, astfel ca soldaþii veniþipentru Il Valacho sã fie cãlãuziþi ori spre taberelelui segnor Georgio, ori spre locuri pustii, underecrutorii purtând însemnele valachului sã-ipãrãseascã, stârnind astfel ura ºi protesteleacelor, care vor fi apoi gãsiþi de recrutoriiexcelenþei sale ºi înrolaþi cu un avans pe douãsãptãmâni. Cãpitanul Rausigny se ocupã de ºtirilescandaloase care vor fi publicate în douã dinAvizourile pragheze. Cãpitanul Beaury se ocupãcu plastografierea scrisorilor ºi interceptareacurierilor lui Il Valacho.�2

Ura lui Basta, tipicã pentru un muritor de rând,indiferent de gradul de pe epoletul sãu, alimentatãde nimic altceva decât de presã, fenomen care acãpãtat în zilele noastre proporþii astronomice, celpuþin din câte se poate observa la televizor, estesurprinsã în romanul Vulturul cum nu se poatemai simplu, dar la obiect, pe înþelesul oricui areochi sã vadã ºi un pic de �glagorie-n cap�, vorbabãtrânilor noºtri, ca sã priceapã. Scena este unaca desprinsã dintr-un act de teatru autentic, nicipe departe absurd, ºi se deruleazã nu mult dupãbãtãlia de la Gorãslãu, cu gelosul Basta retras încortul sãu ºi punând la cale un consiliu în care sãse hotãrascã soarta Transilvaniei, activitate de lacare Mihai Viteazul, din ce motive nici cã maiconteazã, se va eschiva. Vizitându-l, totuºi, pentrua-i comunica faptul cã nu va putea lua parte larespectivul consiliu, voievodul valah va trebui sãsuporte sãgeþile veninoase ale �aliatului� deconjuncturã, timp în care preferã sã desfacãAvizoul (ziarul) remarcat la intrarea sa în cort, pemasa de consiliu, ridicat ºi împãturit la repezealãde un ofiþer al lui Basta, ºi pe care voievodul,observându-l la vreme, apucã sã-l reþinã ºi sã-ºiarunce o privire. Subliniem cã scena este unamemorabilã întrucât se va petrece de zeci, poatede sute de ori de acum încolo, în lungul ºi-n latullumii ºi la case mult mai mari, un alt exemplu laîndemânã fiind acela care i-a avut protagoniºti, în

53

cursul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, pe regeleMihai ºi pe mareºalul Ion Antonescu, primul dintreei gelos pe gloria celui de-al doilea, cum bine seºtie, de unde ºi episodul din dupã-amiaza zilei de23 august 1944, finalizat în Valea Piersicilor, circadoi ani mai târziu. Deocamdatã însã suntem învara nu mai puþin fierbinte a anului de graþie 1601,în cortul generalului mercenar Basta, iar acelAvizo pe care tocmai pusese mâna Mihai Viteazul�este scris în germanã. Are pe copertã o gravurãa Gurãslãului în care sunt desemnate traiectoriiletunurilor lui Sigismund trecând peste oºtileimperiale ºi cele ale artileriei imperiale izbind înlinoºtile sigismundiste. Vede numele lui Sigismundscris mare, sub el numele lui ºi jos, cu litere mici,numele lui Basta. Întoarce pagina. Se mirã cãsegnior Giorgio nu-ºi cere hapurile. CiteºteMichael Wayda auf einer, und Basta auf... MereuWayda und Basta... Când rãsfoieºte Avizoul, îisare în ochi xilogravura de pe dosul foii de titlu.Este chipul lui, nu acela lucrat de Sadeler, poatedupã Frans Francken, într-un ecuson cu crini,patru crini, cu vârsta scrisã în interiorulecusonului, este un chip dur ºi muncit, serecunoaºte în bãrbatul crâncen din xilogravurã ºiabia aude glasul ºuierat al lui segnior Georgio carespune:� Aþi lucrat excelent, illlustrissime... Iatã-vãsingurul ºi marele învingãtor de la Goroslo!... Noi,cei de faþã, abia dacã existãm pentru scribul plãtitde voi, acest Abraham Wagenmann din Nürnberg!Beauri! Þine minte! Abraham Wagenmann dinNürnberg.� Nu confundaþi metodele voastre, excelenþã,cu adevãrul.�3

Restul duelului verbal mai puþin conteazã dinmoment ce, începând chiar de atunci, pentru MihaiViteazul, în special, ºi pentru destinul nostru capopor român, în general, secundele prind a serostogoli implacabil ºi crud cãtre un deznodãmântatât de previzibil azi, când ne putem privi în toatãdimensiunea ei istoria de pânã acum, ºi totuºi atâtde uºor trecut cu vederea încât nici nu-mi vine sãcred cã se repetã aievea, în timp real, parcã, subchiar ochii noºtri.Aºadar, în urmã cu sute de ani, în tabãramilitarã de pe Câmpia Turzii, cum la fel de bineputea fi la Palatul Regal sau oriunde aiurea,Voievodul �se smulge din sine. Ascultã ropotul greual unor pedestrimi înzãoate.... Sã se grãbeascãBasta într-atât? Sã-l fi speriat într-atât vizita pecare i-a fãcut-o asearã?... Clinchetul cuiraselor

lovite de sãculeþii de pulbere... îºi aude sângeleizbindu-i tâmplele... Aºa? Precum mielul celblând? Io?... Glasul lui Jivko:� Cãpitanii lui Basta, mãria-ta.Simion ridicã pologul. Gãrzile lui Jivko se alinieîn stânga ºi dreapta intrãrii. Vede morioanele greleale archebuzierilor styrieni ai lui Basta închizândplaza de armas. Lumina fragedã, plinã dealbãstrimi duioase, cade pe oþele. Umbrelehalebardelor ºi archebuzelor vârsteazã iarbacãlcatã în picioare.... Deasupra, în cerul alb-albãstrui, pluteºte leneº o gaie mare, de pãdure.Basta i-a luat-o înainte cu un ceas. Undeva, înadâncurile lui, n-a crezut-o. Cãpitanul JaquesBeauri, deci. Asudat sub morion. Nu poartãcostumul de cavaler. Morion ºi cuirasã. Îi vedecurelele roºii care-i strâng umerarele. Centuradin piele groasã, la care-i atârnã spada. ªi-laminteºte în tot lungul anilor acestora decampanie, mereu înfrânt ºi umilit în insolenþa luisoldãþeascã. Raucigny, la un pas în urmã, cuhalebarda la umãr, fãrã mãnuºi, îl priveºteîncremenit. Beregata îi saltã de câteva orideasupra gâtarului de oþel. Lângã el, acestMortagne, dulãu de pazã al lui Basta, cuhalebarda în cumpãnire. ªi dintr-o datãScharfeneck. Clipeºte des acest Scharfeneck,pe obrazul cãruia citeºte ura. Numai drojdia urii,ca ºi pe feþele celorlalþi, pe care Basta i-a aruncatmereu în jocul lui poltron ºi îngust, în ura luimãruntã de general gelos ºi bacºiºar, lacom deonoruri ºi averi, aruncat de soartã aici, unde se-ntrupeazã din istorie un destin. κi simte tãlpileînrãdãcinându-se... κi simte trupul înþelenindu-se. Se uitã lacom la cerul imens de varã în copt,plin de mãreþia luminii. Simte dintr-o datã mirosulcortului, de arme ºi mirodenii, amestecat cumiros aþâþãtor al oºtenilor asudaþi sub cuirase ºialt miros puternic ºi iertãtor, de pãmânt înierbatdospit în soare, încã plin de rouã.� Pânã la capãt, Mihail, îºi ºopteºte.κi aduce aminte ca într-o fulgerare de Daureþiuºi de el însuºi azi-noapte ºi se vede pe sine deundeva de departe, dintr-o luminã purã ºistrãlucitoare, parcã de sub Ciucaº, într-o ziînsoritã ºi se aude profetizând cu glas bubuitor,dincolo de glasul lui firesc, cu glas mineralizat,aparþinând Timpului:� Am sã strig mereu peste veacuri, mereusã-mi strig numele de aici, spre neuitarea cea deveci...�4

Urmeazã actul final, pe cât de sec, pe atât de

54

tragic, preluat ºi adaptat din cronici, scena ucideriiefective a voievodului român fiind redatã ulteriorcu mai mult sau mai puþin realism dramatic, tal-ent ºi imaginaþie de cãtre mulþi scriitori ºi istorici,români ºi strãini, zugrãvitã de pictori ºi graficieni,cântatã de popor etc. L-am citat aici pe RaduTheodoru însã pentru cã acesta, prin felul cuma aºezat în paginã epopeea lui Mihai Viteazul,devoaleazã fãrã sã vrea un respect ºi o dragostereale, neforþate, pentru eroul nostru naþional.Neþãrmurite ºi necondiþionate. Fiindcã fãrãdragoste ºi entuziasm este clar cã n-ar fi pututrealiza într-un timp atât de scurt ºi de o manierãefectiv impresionantã, cum precizam, o astfelde operã. Aºa dupã cum, în ultima vreme, în artaplasticã îl dubleazã colonelul (r) Valentin Tãnase,pictor ºi sculptor, directorul Studioului de ArtePlastice al Armatei, care la începutul lui iuliecurent a reuºit, în sfârºit, dupã ani de cãutãri,speranþe ºi planuri, sã-ºi vadã visul de o viaþãcu ochii: turnarea în bronz dupã o concepþieoriginalã a statuii ecvestre a Viteazului ºi, maimult decât atât, amplasarea acesteia într-un locde mare vizibilitate, la intersecþia bulevardelorGeneral Vasile Milea cu Timiºoara, în imediatavecinãtate a Regimentului de Gardã care, nuîntâmplãtor, poartã numele eroului de laCãlugãreni. De la o vreme, nu tocmaiîntâmplãtor, apreciem faptul cã statuile ecvestre

(nu mai spunem de busturi ºi celelalte) aleUnificatorului de la 1600 au început sã aparã unadupã alta, pe cuprinsul þãrii (mai puþin pestePrut!), cu o frecvenþã menitã sã-i ºocheze pedetractori, pe mercenarii cuvântului nãimiþi sãarunce în derizoriu vocaþia constructivãeuropeanã dintotdeauna a românilor, tonul fiinddat, nu se putea altfel, de târgoviºteni, în urmãcu aproape 15 ani când, în piaþeta din faþaMitropoliei, a fost dezvelitã opera sculptoruluiMihai Marcu (2001). Ca în ultimii ani, numai, MihaiViteazul sã fie nemurit în bronz la Slobozia, laNãvodari, la Caracal, la Giurgiu ºi aºa maideparte, toate acestea adãugându-se reperelorsimilare din Târgu Mureº, Alba Iulia, Cluj, Craiova,Ploieºti ºi aiurea, nu în ultimul rând din PiaþaUniversitãþii bucureºtene. Sunt dovezi cã spiritulMarelui Voievod continuã sã vegheze ºi, la orade faþã, când nu departe de frontierele noastrese aude tot mai clar zãngãnitul armelor, aspectulacesta are menirea sã ne punã în gardã, cel puþindeocamdatã...NOTE1 Radu Theodoru, Vulturul, Editura Militarã, Bucureºti,

1971, vol. I, p. 7.2 Ibidem, vol. IV, Editura Militarã 1974, p. 392.3 Ibidem, p. 470-471.4 Ibidem, p. 480-482.

55

e-am propussã aducemîn memoria

celor de azi odistinsã figurã dinrândul preoþimiitârgoviºtene de

dinainte ºi de dupã cea de a doua conflagraþiemondialã. Este vorba de pãrintele RomeoPenescu, în ultimii ani slujind la ParohiaDoiceºti. Am fãcut acest lucru în semn derecunoºtinþã faþã de un luptãtor în rezistenþaanticomunistã, încarcerat în 1947, la Piteºti.

Câteva date biografice ale preotului suntnecesare. S-a nãscut la 19 aprilie 1900 înMurfatlar (judeþul Constanþa). Studii laSeminarul Central Bucureºti, terminate în1923 ºi ªcoala Normalã Bucureºti. Licenþiatîn teologie din 1928. Este diacon (Bucureºti,1927), preot la parohia Doiceºti (1933), apoila parohia Sf. Gheorghe din Târgoviºte(1942). În timpul petrecut la Doiceºti sepreocupã de ctitoria brâncoveneascã, primindîn 1939 mulþumiri de la ComisiaMonumentelor Istorice a Ministerului Cultelorºi Artelor: �Cucernice Pãrinte. Pentru felul cumv-aþi îngrijit de ctitoria lui Brâncoveanu,biserica din Doiceºti, care a fost restauratãsub supravegherea ºi stãruinþa CucernicieiVoastre, comisiunea vã aduce vii mulþumiri,propunându-vã o decoraþiune de cãtreMinisterul Cultelor ºi Artelor. Binevoiþi a primivã rugãm, Cucernice Pãrinte, asigurareadeosibitei noastre consideraþiuni�.

Dupã rãzboi, face parte dintre cei care seopun instalãrii puterii comuniste în România,ceea ce îi aduce încarcerarea în temniþa din

Profesor CONSTANTIN VOICUPublicist-comentator

Piteºti (1947). Se stinge din viaþã în 1952, laTârgoviºte.

În 2004 i se certificã de cãtre Comisiapentru Constatarea Calitãþii de Luptãtor înRezistenþa Anticomunistã, calitatea de luptãtorîn rezistenþa anticomunistã (prin decizia nr. 751/1 aprilie 2004), deoarece �a fost supus dinmotive politice unor mãsuri administrativeabuzive�.

Desenul, pe care îl reproducem, fãcut depictorul G. Albany în timpul detenþiei de laPiteºti, ne-a fost pus la dispoziþie de cãtrescriitorul Lucian Penescu, fiul preotului, cãruiaîi mulþumim.

Este o nouã paginã documentarã despretârgoviºteni ºi vremurile trãite.

Prin vâltoarea vremurilor

Portret pe pânza vremii

56

Colonel inginer NICOLAE ANTONIEComandantul Garnizoanei Târgoviºte

Garnizoana Târgoviºte,punct strategic hotãrâtor

pe harta militarã a României(Breviar informativ)

eºedinþã domneascã ºi capitalã între 1396 ºi 1714, Târgoviºtea deþinut mai bine de trei secole statutul de cel mai importantcentru economic, politico-militar ºi cultural-artistic al Þãrii

Româneºti. Prima menþiune a oraºului dateazã din 1396, iar primul actoficial emis aici în 1406, îi aparþine lui Mircea cel Bãtrân, voievod al Þãrii Româneºti, cel ce aopus trei decenii de rezistenþã în faþa Imperiului Otoman, cu victorii rãsunãtoare. Din 1424 sepãstreazã prima reglementare comercialã fãcutã de domnitorul Dan II, care stabileºte relaþiilevamale ale târgoveþilor locali cu alþi negustori.

Vlad Þepeº urcã pe tron în 1456 ºi se înscrie în istorie cu victoria din 1462 împotriva sultanuluiMehmet II, cuceritorul Constantinopolului.

Voievodul Radu cel Mare reclãdeºte, începând cu 1499, biserica �Sf. Nicolae din Deal�,cunoscutã azi sub denumirea de Mãnãstirea Dealu. Mihai Viteazul a reuºit în 1600, pentruprima oarã, unirea celor trei principate româneºti ºi era recunoscut în întreaga Europã ca unapãrãtor al creºtinitãþii.

Matei Basarab (1632-1654) a fost un mare sprijinitor al culturii. El a întãrit fortificaþiileoraºului, a reparat vechi biserici ºi a construit multe altele noi.

Dupã Constantin Brâncoveanu, care a asigurat timp de un sfert de veac stabilitateaþãrii, a urmat un secol al domnilor fanarioþi. Vechea cetate de scaun este cu adevãratpãrãsitã. Rãscoala lui Tudor Vladimirescu, din 1821, dupã ce strãluceºte la Bucureºti,restabilind domniile pãmântene pe scaunul þãrii, se sfârºeºte tragic la Târgoviºte, Tudorfiind ucis de eteriºti, probabil, pe locul din faþa Mitropoliei, unde s-a ridicat o cruce depiatrã, în amintirea sa.

Târgoviºte ºi-a plãtit tributul de sânge în toate marile bãtãlii ale þãrii: Rãzboiul de Independenþãdin 1877-1878, Primul ºi al Doilea Rãzboi Mondial.

Aproape o jumãtate de secol de dictaturã comunistã a provocat constrângeri în viaþa politicã,socialã ºi culturalã, dar 22 decembrie 1989, o nouã constituþie a þãrii a repus viaþa politicã peun curs democratic. Aceasta este, amintitã pe scurt, istoria oraºului Târgoviºte, oraº în caresunt multe locuri memorabile de vizitat, cum ar fi Mãnãstirea Dealu, locul unde a fiinþat foartemulþi ani celebrul Liceu Militar �Nicolae Filipescu�, Muzeul scriitorilor dâmboviþeni, Muzeul tiparului

INFO-CRONICÃ

57

ºi al cãrþii vechi româneºti, Muzeul de istorie, Muzeul evoluþiei omului ºi tehnologiei în paleolitic,Complexul Mitropoliei, Complexul Muzeal Stelea, Curtea Domneascã.

Pe acest fundal istoric a apãrut ºi evoluat Garnizoana Târgoviºte, marcatã deci de oputernicã tradiþie militarã ºi istoricã. Limitele garnizoanei sunt limitele administrative alejudeþului Dâmboviþa, în interiorul ei fiind dislocate mari unitãþi ºi unitãþi aparþinând StatuluiMajor General, Comandamentului Logistic Întrunit, Comandamentului Forþelor Terestre,Comandamentului Forþelor Aeriene, unitãþi ale Ministerului Administraþiei ºi Internelor, altestructuri ale Sistemului Naþional de Apãrare. Garnizoana este de categoria a II-a, unitatea degarnizoanã fiind U.M.01263, Baza 1 Logisticã Teritorialã �Carpatica�, aparþinândComandamentului Logistic Întrunit.

De-a lungul timpului, unitãþi de garnizoanã au mai fost, Regimentul 47 Artilerie Antiaerianã,Regimentul de Tancuri, Centrul Militar Judeþean, Centrul 89 Instrucþie ºi Depozitare, Centrul 89Mobilizare, Brigada 2 Logisticã Teritorialã, Baza 2 Logisticã Teritorialã, structuri importante înpanoplia teritorialã ºi în cea a Armatei Române.

Este locul sã amintim galeria comandanþilor de garnizoanã de dupã al Doilea Rãzboi Mondial,demn de stimã ºi respect: col.(r) Constantin TUDOSE, col.(r) Aurelian MOCANU, gl.bg.(retrg.)Pavel BABEU, gl.mr.(retrg.) Ioan POPA, gl.bg.(retrg.) Andrei KEMENICI, gl.bg.(retrg.) NicolaeNÃBÂRJOIU, col.(r) Gheorghe ªERBAN, gl.bg.(retrg.) Ilie GÂÞÃ, gl.bg.(retrg.) TraianNISTOR, gl.bg.(retrg.) Gheorghe JILAVU, gl.mr.(retrg.) Iulian BACªIª, col.(r) RomicãCERNAT, col.(r) Ludovic KOVACS. Toþi aceºti ofiþeri au fost profesioniºti ºi care au menþinutviu sentimentul de dragoste faþã de þarã, faþã de fosta Cetate de Scaun a Târgoviºtei, faþã detradiþiile glorioase ale Armatei Române.

Garnizoana Târgoviºte este astãzi una dintre cele mai puternice garnizoane din þarã, aiciîndeplinându-ºi misiunea unitãþi de luptã cum sunt Batalionul 114 Tancuri / SMFT, Batalionul 1Rachete/SMFA, Comandamentul Bazei 1 Logisticã Teritorialã �Carpatica� � unitate degarnizoanã, Centrul 185 Mentenanþã, Batalionul 235 Sprijin Logistic, Depozitul 114 Armament,Batalionul 22 Transport / SMFT, Depozitul 129 Materiale Tehnice / SMFT, Centrul Militar Judeþean

Comandamentul Bazei 1 Logisticã Teritorialã �Carpatica�

58

/ SMG, Depozitul 147 Mixt, toateaceste unitãþi ºi structuri aparþinândSistemului Naþional de Apãrare, cât ºiInspectoratul Judeþean de JandarmiDâmboviþa, Inspectoratul pentruSituaþii de Urgenþa, Serviciul Românde Informaþii, Oficiul Judeþean deTelecomunicaþii Speciale, Inspecto-ratul Judeþean de Poliþie, OficiulJudeþean pentru Probleme Speciale,Centrul de Pregãtire Jandarmi�Ochiuri�, Penitenciarul Caragiale.

La nivelul Garnizoanei Târgoviºtemai funcþioneazã urmãtoareleobiective anexe: Comenduirea degarnizoanã, Cãminul Militar de garnizoanã, Cercul Militar de garnizoanã, Biblioteca degarnizoanã,Depozitul de garnizoanã, Poligonul de garnizoanã, Policlinicã Militarã � aparþinândde Spitalul Militar Piteºti, Biserica de garnizoanã, Cimitirul Militar de garnizoanã / Comenduiregarnizoanã.

În cadrul Cercului Militar, funcþioneazã sub patronajul Ministerului Apãrãrii Naþionale, Filiala�Mircea cel Bãtrân� a Asociaþiei Naþionale a Veteranilor de Rãzboi (aproximativ 6000 membri)Asociaþia Cadrelor în Rezervã ºi Retragere (aproximativ 2000 membri), Filiala �Mihai Viteazul�a Asociaþiei Naþionale Cultul Eroilor �Regina Maria�.

Prin diversitatea ºi amploarea activitãþilor la nivel de garnizoanã, prin numãrul mare ºiimportanþa unitãþilor, prin profesionalismul militarilor activi, prin grija ºi implicarea militarilor înrezervã ºi retragere, putem sã afirmãm, fãrã teama de a greºi, cã, Târgoviºtea a reprezentat ºireprezintã un punct important strategic hotãrâtor pe harta militarã a României.

Biserica Garnizoanei Târgoviºte

Cercul Militar Târgoviºte

59

n cariera militarã vine o zi când la ordin ori la solicitare primim noi misiuni, alteresponsabilitãþi, funcþii în alte garnizoane. Era toamna anului 1987, când veneam înGarnizoana Voievodalã Târgoviºte ca tânãr locotenent de rachete ºi artilerie antiaerianãla unitatea militarã �de la garã�.Cei 28 de ani petrecuþi în Târgoviºte mi-au adus satisfacþii familiale ºi profesionale, aicipetrecând frumoºii ani ai tinereþii, aici întemeindu-mi o familie, aici nãscându-se copilul care decâþiva ani m-a ridicat la rangul de bunic.Toatã aceastã perioadã am îndeplinit diferite funcþii, am ajuns sã comand, maior fiind,unitatea în care am intrat prima oarã ca locotenent ºi de atunci, de peste 15 ani, am comandatdiverse structuri militare în Garnizoana Târgoviºte.De peste 8 ani am fost comandantul Batalionului 22 Transport �Dâmboviþa�, unitate de elitãa Forþelor Terestre Române, singura unitate operaþionalizatã pusã la dispoziþia Forþelor NATOdin judeþul Dâmboviþa. Aceasta a fost cea mai rodnicã perioadã petrecutã ca ofiþer, alãturi deun colectiv de excepþie, într-o frumoasã cazarmã istoricã, unde a avut sediul celebrul RegimentIII Nr. 22 Dâmboviþa, cazarma de la Teiº.Eu consider cã am avut o bunã colaborare cu toþi comandanþii structurilor militare, ordine publicãºi siguranþã naþionalã, cu toþi conducãtorii instituþiilor din Târgoviºte ºi din judeþul Dâmboviþa, cucare am desfãºurat activitãþi comune, rãmânând ca dumneavoastrã sã confirmaþi sau sã infirmaþiaceasta.Începând cu primele zile ale lui Rãpciune urmeazã sã îndeplinesc alte misiuni, pe o funcþieîn cadrul unei mari unitãþi militare din garnizoana Ploieºti.Sunt ºi voi rãmâne cetãþean al municipiului Târgoviºte ºi sper cã relaþiile de colaborare ºinu numai, vor continua.Nu-mi voi schimba numerele de telefon ºi apreciind amabilitatea cu care aþi binevoit sã mãsprijiniþi în activitatea specificã, vã asigur de întreaga-mi disponibilitate pentru continuarearelaþiilor de colaborare în domeniile de interes comun.Vã mulþumesc pentru prietenia de care aþi dat dovadã în relaþia cu mine ºi cu instituþia pecare am reprezentat-o.Fie ca Bunul Dumnezeu sã vã aducã multe bucurii ºi realizãri prof esionale.Cu deosebit respect,AM ONOAREA Sà Và SALUT!

Colonel VALENTIN SANDU

Dragi camarazi,

INFO-CRONICÃ Domnul colonel Valentin Sandu, comandant al Batalionului 22Transporturi �Dâmboviþa�, recent a a fost avansat într-un post mai înalt la omare unitate din acelaºi domeniu din Ploieºti. Felicitãri, domnule colonel!Trebuie spus cã domnul colonel Valentin Sandu a fost un colaborator, ºinu unul oarecare, ci un sufletist, al Filialei �Mihai Viteazul� Dâmboviþa a AsociaþieiNaþionale Cultul Eroilor �Regina Maria�. La rândul ei, filiala îi adreseazã, ladespãrþire, sincere mulþumiri.Cu satisfacþie, revista noastrã gãzduieºte acum mesajul de recunoºtinþãadresat Filialei �Mihai Viteazul� cu prilejul avansãrii Domniei Sale în funcþie.

60

MEMBRII DE ONOARE AI FILIALEI�MIHAI VITEAZUL� DÂMBOVIÞA

A ASOCIAÞIEl NAÞIONALECULTUL EROILOR �REGINA MARIA�

Col. ing. NICOLAE ANTONIE (Târgoviºte), gl. bg. (r) PAVEL BABEU (Târgoviºte), arh.DUMITRU BARBU (Târgoviºte), gl. bg. (r) STAN BÃDICA (Târgoviºte), dl. GHEORGHEBREBEANU (Runcu), jr. ADRIEAN BUDOIU (Fieni), IULIAN BUIBÃR (Rãscãieþi), dl. VIORELCISMARU (Ocniþa), dr. GEORGE COANDÃ (Târgoviºte), lt.-col. (r) MANOLE COSTACHE(Târgoviºte), d-na MARIA COSTACHE (Târgoviºte), dr. MARIAN CURCULESCU (Târgoviºte),mr. AURELIAN DRÃGAN (Târgoviºte), jr. EMIL DRÃGHICI (Vulcana-Bãi), ing. DRAGOªDUMITRU (Târgoviºte), lt.-col. (r) MARIUS DUMITRU (Târgoviºte), lt.-col. dr. ing. SORINELENACHE (ªotânga), mr. pr. MIHAI FLUTURE (Târgoviºte), ing. IULIAN FURCOIU (Târgoviºte),col. COSTEL GAVRILÃ (Târgoviºte), col. DAN GÎJU (Târgoviºte), ing. SERGIU ILIE (Viºina),col. CRISTI IONESCU (Târgoviºte), jr.dr. IVAN-VASILE IVANOFF (Târgoviºte), CONSTANTINMARICESCU (Aninoasa), col. VICTOR MARIN (Târgoviºte), Î.P.S. dr. NIFON MIHÃIÞÃ(Târgoviºte) col.(r) IULICÃ MATEI (Târgoviºte), dl. GHEORGHE MOCÃNESCU (Lucieni),gl.bg.(r)dr. NECULAE NÃBÂRJOIU (Târgoviºte), pr. ALEXANDRU NEDELEA (Voineºti/Izvoare) gl. dvz. (r) VICTOR NEGULESCU (Runcu), cdor. ing. av. (r) MARIAN PAVEL(Târgoviºte), prof. MARIOARA PAVEL (Târgoviºte), col. (r) EMIL-CORNEL PETRESCU(Târgoviºte), prof. dr. VICTOR PETRESCU (Târgoviºte), ing. DANIEL PRIPU (Târgoviºte)plt.-adj. ADRIAN ROBU (Târgoviºte), ec. EMILIAN RUSU (Târgoviºte), col. VALENTINSANDU (Târgoviºte), col. GHEORGHE SÂRBU (Târgoviºte), pr.prof. ION STAN (Târgoviºte),prof. MIHAI STAN (Târgoviºte), dr. SORIN STOICA (Târgoviºte), col. (r) CONSTANTIN ªERB(Voineºti/Izvoare), col.(r) GHEORGHE ªERBAN (Târgoviºte), cpt. (r) CÃTÃLIN TÃNASE(Bucureºti), gl. bg. (r) CONSTANTIN TÃNASE (Târgoviºte), dna MARIA TÃNASE(Târgoviºte), lt.-col. VALENTIN TORCICÃ (Târgoviºte), col. (r) IFIM TROFIMOV (Târgoviºte),prof. ALINA MAVRODIN-VASILIU (Târgoviºte), dr. TEODOR VASILIU (Târgoviºte), prof.CONSTANTIN VOICU (Târgoviºte)

Gl. bg. (r) CONSTANTIN TÃNASE � preºedinte de onoare (post-mortem), col. (r) GHEORGHEªERBAN � preºedinte, prof.dr. GEORGE COANDÃ � prim-vicepreºedinte, lt.-col. (r) MARIUSDUMITRU, cdor. ing. av. (r) MARIAN PAVEL, col (r) EMIL-CORNEL PETRESCU, prof.CONSTANTIN VOICU � vicepreºedinþi; mr. (r) DUMITRU IOV � secretar executiv; prof. dr. AGNESERICH, prof. dr. MARIAN CURCULESCU, pr. vic. ION STAN, dna DORINA RADU, ing. NICOLAEPOSTA � membri; mr. AURELIAN DRÃGAN, plt. adj. ADRIAN ROBU � membrii supleanþi.COMISIA DE CENZORI: col. GHEORGHE SÂRBU � preºedinte, mr. AUREL VÂLVOI � membru.

CONSILIUL DIRECTOR JUDEÞEAN AL FILIALEI �MIHAI VITEAZUL� DÂMBOVIÞAA ASOCIAÞIEI NAÞIONALE CULTUL EROILOR �REGINA MARIA�

9 7 7 1 5 8 3 3 7 7 0 0 1

ISSN 1583-3771